ESTIMAREA POTENȚIALUL UI TURISTIC AL RELIEFULUI VĂII [627816]

UNIVERSITATEA ,,AL. I. CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE

ESTIMAREA POTENȚIALUL UI TURISTIC AL RELIEFULUI VĂII
CERNEI
Proiect geomorfologie

Student: [anonimizat]
2018 -2019

2

CUPRINS

1. CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Poziția geografică a zonei studiate

2. CONDIȚII NATURALE
2.1. Alcătuirea și structura geologică
2.2. Relieful
2.3. Clima
2.4. Hidrologia
2.5. Vegetația și modul de utilizare al terenurilor
2.6. Rezervații naturale și monumente ale naturii
3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL
3.1. Estimarea p otențialul ui turistic brut (Pb)
3.2. Estimarea p otențialul ui turistic pozițional (Pp)
3.3. Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)
4. CONCLUZII
5. BIBLIOGRAFIE

3
1. CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Poziția geografică a zonei studiate
Valea Cernei este situată în extremitatea sud -vestică a Carpaților Meridionali ( fig.1 ). În aval de
confluența cu Belareca, valea Cernei reprezintă limita dintre Carpații Meridionali și cei Occidentali. Este o
vale tipic longitudinală, orientată NE -SV, urmând îndeaproape linia tectonică (și orografică) dintre Munții
Vâlcan și Munții Mehedinți, pe de o parte, și Munții Godeanu și Munții Cernei, pe de altă parte
(Badea,1981 ) (fig.2 ).

Fig.1. Poziția geografică a Văii Cernei

2. CONDIȚII NATURALE
2.1. Alcătuirea și structura geologică
Formațiunile geologice sunt alcătuite dintr -un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare și
magmatice aparținând domeniilor getic , autohton și danubian.
Munții Godeanu și nordul Munților Cernei sunt alcătuiți din șisturile cristaline ale pânzei getice.
Partea sudică a Munților Cernei aparține în cea mai mare parte domeniului autohton caracterizat prin
prezența rocilor metamorfice, a granitului de Cerna și a unor roci sedimentare de vârstă paleoz oică și
mezozoică.
Munții Mehedinți sunt constituiți până la sud de Arșasca din formațiuni aparținând domeniului
danubian (roci metamorfice, sedimentare și intruziuni magmatice) . La sud de Arșasca aflorează rocile
aparținând domeniilor autohton și getic.
În lungul Cernei, între cristalinul getic și cel danubian, se găsește o fâșie calcaroasă. Aceste calcare
alcătuiesc relieful de ciuceve și geanțuri, o particularitate a văii Cernei.
În partea inferioară a bazinului, atât în Munții Cernei, cât și în Munții M ehedinți, formațiunile
calcaroase sunt dispuse sub formă de fâșii aproape paralele cu Cerna.
Caracteristica deosebită a Văii Cernei este prezența unor șiruri de înălț imi care însoț esc valea, c ând
pe o parte, când pe cealaltă si care poartă denumirea de ciuceve respectiv geanțuri . Ciucevele se înscriu în
peisaj ca mici masive calcaroase și însoțesc mai întâi Cerniș oara, apoi Cerna, pe partea stângă. Geanțurile,
asemănătoare ciucevelor apar începând de la Cerna Sat (Geanțul Corcoaiei) pâna dincolo de Vale a Arș asca,
având înaltimi în jur de 900 m si dominând valea cu diferente de nivel de 400 -500 m, fragmentate de văi
înguste sub formă de chei .

4
Din punct de vedere structural , se remarcă prezența a două anticlinale și două sinclinale.
Anticlinalul Cernei – de fapt un megaanticlinal – care se dezvoltă paralel cu Cerna, în versantul ei drept, la
sud de Iuta, și care are în ax un sâmbure granitic care aflorează pe toată lungimea sa; Sinclinalul Cernei –
plasat la vest de Anticlinalul Cernei, are aceeași orientar e cu acesta și cuprinde întreaga serie sed imentară
a domeniului danubian. Acesta se îngustează de la nord (unde are o lățime maximă de 5 km) la sud (zona
Băilor Herculane se contopește cu Anticlinalul Cernei și cu Grabenul Cernei ). Anticlinalul Culmea Cernei se
dezvoltă în versantul stâng al Cernei, la nord de Arșasca, fiind constituit din granitoide de Cerna peste care
se dispun formațiuni de calcare. Sinclinalul Cerna – Jiul de Vest se întinde peste partea superioară a celor
două bazine hidrografice ș i cuprinde o serie sedimentară care debutează cu Jurasicul inferior și mediu, fiind
alcătuită din arcoze, gresii și calcare grezoase.
În concluzie, în arealul avut în studiu, din cadrul reliefului structural predomină un relief al
structurilor cutate , iar din cadrul reliefului petrografic se remarcă cel dezvoltat pe calcare (relief carstic ),
apoi cel dezvoltat pe șisturi cristaline și roci magmatice . (ÎN TOATE REFERATELE TREBUIE SUBLINIAT ce
tipuri de relief structural și petrografic se întâlnesc !)

2.2. Relieful
Culoarul Cernei este adâncit cu 400 – 500 m într -o suprafață modelată la altitudinea de 950 – 1050
m la periferia masivelor înalte incluzând și masivele scunde care flanchează valea, iar pe de altă parte, ca
un defileu sau vale propriu -zisă, pe al ocuri ușor lărgită, conținând terase și conuri aluviale.

Fig.2. Unitățile de relief și repartiția în altitudine a acestora ( Badea,1981 )
Valea adâncită a Cernei sub nivelul ciucevelor și a geanțurilor prezintă două sectoare diferite ca
înfățișare: unul de obârșie , prelungit până la Lunca Olanului (de unde încep geanțurile) și al doilea de la
Valea Olanului până la confluența Cernei cu Belareca (fig.2 )
Sectorul de obârșie, legat printr -o șa cu bazinul Jiului, este împărțit în două de șirul ciucevelor. În
porțiunea situată amonte de Cheile Cernișoarei, valea este îngustă și greu accesibilă. După trecerea de

5
chei, valea se lărgește considerabil, în lungul ei desfășurându -se o luncă puțin obișnuită pentru sectorul de
obârșie al unei văi montane. De aici până la gura Olanului se prezintă ca o succesiune de lărgiri de
dimensiuni variabile, despărțite de pinteni alcătuiți mai mult din roci cristaline, reprezentând în marea lor
majoritate resturi de terasă în rocă, în dreptul cărora valea se îngustează până ce cap ătă înfățișare de chei:
Lunca Cernișoarei, Lunca Iovanului, Lunca Balmoșului și Depresiunea Cerna -Sat.
Al doilea sector are înfățișarea unui adevărat defileu. Odată cu apariția calcarelor pe stânga Cernei,
valea capătă un aspect cu totul diferit față de ce ea ce este în amonte: ambii versanți sunt abrupți, local
permițând apariția unor lărgiri ușoare de luncă și terase. Versantul stâng este calcaros, abrupt și puternic
fisurat, cu hornuri și creste având la bază acumulări de blocuri. Celălalt versant, sculpt at în șisturi cristaline
și formațiuni sedimentare vechi, prezintă o mai mare stabilitate, astfel că de la baza lui lipsesc acumulările
de deluvii. În dreptul confluenței cu pârâul Arșasca, valea se îngustează mult (la circa 200 m) ca urmare a
extinderii c alcarelor către vest și a traversării lor de către Cerna. Aici s -au format cheile Bobotului, dar mai
departe, valea se lărgește simțitor și își păstrează asimetria. Versantul estic continuă să fie abrupt până la
valea Iuții, iar versantul drept, prelung, c onvex, cu unele schimbări de pantă.
Apariția calcarelor din Piatra Pușcată (Gura Iuții) produc o nouă îngustare pe circa 1 km. După
confluența cu Topenia, valea se lărgește din nou, oferind condiții pentru dezvoltarea luncii și a teraselor,
dominate de abr upturile și crestele masivelor calcaroase din est. Acestui sector îi urmează îngustarea din
avale de Ogașul Ursului. Numai avale de Băile Herculane, spre confluența cu Belareca, valea se lărgește mai
mult, căpătând un aspect de unică depresiune alungită, a semănătoare lărgirii de la Cerna -Sat.
Pe latura estică a Munților Godeanu, la obârșiile afluenților Cernei, au fost scobite mai multe circuri
glaciare, în majoritate fără să se continue cu văi glaciare: Sturu, Gârdomanu, Cărbunele, Vlăsia Mare,
Godeanu, Ba lmoș, Olanu.

Fig.3. Căldările Bulzului (www.domogled -cerna.ro )

Unitatea de pe partea stângă, între Vârful lui Stan – Pietrele Albe – Domogled, prezintă o
morfologie carstică foarte complicată cu câmpuri de lapiezuri, humuri, doline, uvale, văi seci, văi oarbe,
sohodoluri, chei, ponoare, creste și abrupturi ca lcaroase.
Alături de tipurile specifice reliefului structural și petrografic , mai pot fi adăugate cele aparținând
reliefului glaciar și fluvial .

6
2.3. Clima
Situat în partea de sud – vest a țării, arealul avut în studiu este supus predominant influ enței
circulației atmosferice din vest (45%) și sud – vest. Circulația vestică, în perioada rece, aduce mase de aer
maritime, favorabile iernilor mai blânde cu precipitații abundente, în majoritate sub formă de ploaie la
altitudini joase. În timpul verii, determ ină un grad mai mare de instabilitate termică, pus în evidență de
frecvența averselor, însoțite de descărcări electrice. ( Buza, 1981 ). Valea Cernei prezintă un topoclimat cu
nuanță de adăpost (mai ales în bazinul superior). Dar cum bazinul Cernei are o fragmentare accentuată și o
diversitate mare a formelor de relief, în lungul văii întâlnim variații evidente ale nuanțelor topoclimatic e –
diminuate sau amplificate de la o zonă la alta. Valea Cernei este caracterizată de valori medii anuale ale
temperaturii cuprinse între 8,0 -10,5°C. Cantitățile medii de precipitații sunt cuprinse între 800 și 1100 mm.

2.4. Hidrografia
Rețeaua hidrogra fică din bazinul Cernei are un aspect penat -dentritic ( Badea, coord., 1981 ). În
general este o rețea variată ca aspect și ca regim, foarte puternic influențată de diversitatea litologică a
bazinului. Rețeaua de afluenți este organizată pe generații în rapo rt cu treptele de relief și anume: cei mai
lungi și mai evoluați au obârșia în treapta înaltă a munților, cei mai reduși ca dimensiuni situându -se către
aval. Pe partea dreaptă , afluenții cei mai importanți sunt: Pârâul Curmezișa, Pârâul Olanu, Mihalca, Ia una,
Topenia, Naneșul, Iuta, Prisăcina, Bedina și Racovița, cu izvoarele în Munții Cernei și Godeanu . Versantul
stâng, prezintă însă două aspecte total diferite în funcție de structura geologică. Astfel, în partea nordică
constituită din șisturi cristaline , roci erup tive, conglomerate și gresii , apar cele mai lungi cursuri
permanente, ajungând la 3 -4 km. Cei mai importanți afluenți în această porțiune sunt Râmnuța Mare și
Arșasca unită cu Ogașul Dracilor. Avale de confluența cu Arșasca, deoarece întreg vers ant stâng este
constituit din calcare, rețeaua hidrografică este foarte slab dezvoltată, toate văile având cursuri temporare
cu pierderi de apă în patul văii. Abundă văile seci și văile oarbe. Sunt totuși de amintit Țăsna, care în
jumătatea ei inferioară, la intrarea în chei se pierde în patul văii, Valea Corbului, Femea, Mlăcile, Șaua
Padina, Jelărău, Feregari și Valea Pecinișca.
Cel mai important lac este Iovanu (lac de baraj antropic), situate la 45 km amonte de Băile
Herculane. Lacul are un volum de 120 mil. m3 (fig.4 ).

Fig.4. Lacul Iovanu (www.flickr.com )

7
2.5. Vegetația și modul de utilizare al terenurilor
Particularitatea florei și faunei din bazinul Cernei este dată de pătrunderea puternică, pe fondul
elementelor central -europene, a elementelor sudice: teiul argintiu ( Tilia tomentosa ), mojdreanul ( Fraxinus
ornus ), cărpinița ( Carpinus orientalis ), alunul turcesc ( Corylus colurna ), liliacul sălbatic ( Syringa vulgaris ),
scumpia ( Cotinus coggygris ) etc. Frecvența și abundența speciilor meridionale este mult mai mare în
jumătatea inferioară a văii Cernei. Totuși, infiltrații de elemente meridionale există și în jumătatea sa
superioară (unele ajungând până spre obârșia Cernei) dar aici ele se găsesc numai pe biotopuri cu expoziție
sudică și pe calcare.

Fig.5. Arii funcționale în bazinul Cernei: 1. Pajiști alpine – păstorit, turim montan; 2. Păduri – arie de
predominare a activităților forestiere; 3. Arie de predominare a activităților agricole și forestiere; 4. Relief calcaros –
arie destinată cu precădere activi tăților turistice și pastorale; 5. Arie de protecție a stațiunii Băile Herculane; 6. Arie
de protecție generală a mediului și de utilizare turistică; 7. Arie de protecție a construcțiilor hidrotehnice
(Badea,1981 )
2.6. Rezervații naturale și monumente ale naturii
Parcul Național Domogled -Valea Cernei a fost înființat în anul 1990 și are o suprafață de 61 211 ha
(este a doua ca mărime după Rezervația Deltei Dunării) . Din punct de vedere administrative acesta se află
pe teritoriul a trei județe și anume: Caraș -Severin, Mehedinți și Gorj. Din punct de vedere geografic, parcul
se suprapune peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste Munții
Godeanu și Cernei pe versantul drept și respectiv Munții Vâlcanului și Mehedin ți pe versantul stâng. În
interiorul parcului au fost delimitate un numar de 11 rezervatii natural e, din tre care 8 au ca referință
forme de relief : (Peștera lui Ion Bârzoni; Vârful lui Stan; Valea Tesna; Piatra Closanilor; Ciucevele Cernei;
Pestera Martel ; Cheile Corcoaiei; Domogled).

8

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL
3.1. Estimarea p otențialul ui turistic brut (Pb)
Pb = F 1+F2+F3
 F1. măsura în care obiectivul se constituie ca unicat local, zonal, național sau internațional .
Valoarea indicilor este de 1, 3, 5, 7.
Deoarece în bazinul Cernei se găsesc forme carstice cu valoare de unicat la nivel național
(ciucevele, geanțurile, cheile, peșterile, abrupturile etc.) pentru indicele F1 s-a acordat nota 5.
 F2. numărul elementelor geomorfologice de interes .
În bazinul Cernei trei categorii geneti ce de relief se constituie într -un important potențial turistic
și anume: (a) relieful carstic , (b) glaciar și (c) fluvial. În consecință, pentru indicele F2 s-a acordat nota 3.
(a) Principalele elemente de interes turistic aparținând reliefului carstic din bazinul Cernei sunt:
(i) Munții Cernei – exocarst : creste înguste și golașe, versanți fragmentați, abrupturi calcaroase,
chei, l apiezuri, cascade (Vânturătoarea) etc. Endocarst – peșteri – Grota c u Aburi, P eșterile Despicătura și
Hercule, Avenul lui Adam, Grota Haiducilor (Peștera Hoților) etc.

Fig.5. Ciucevele Cernei și Cheile Corcoaiei (www.unibuc.ro )
(ii) Munții Mehedinți , Dintre formele exocarstice, întâlnim abrupturi și stânci golașe,
impresionante prin înălțimea lor (500 -800 m; astfel de forme pot fi observate foarte bine din stațiune, spre
Crucea Albă și Domogled); văi seci (Jelerău, Feregari, Șaua Padinei); depresiuni carstice, situate la
aproximativ 1.000 m înălțime, cum sunt cele dintre văile Țăsnei și Arșasca; chei înguste (Cheile Corcoaiei,
Cheile Râmnuțelor, Țăsnei, Feregari, Jele rău, etc.); sorburi și ponoare, izvoare carstice (Izvorul Slătinic,
Șapte Izvoare Reci, izvorul din cariera Pecinișca etc.); doline și lapiezuri. Din culmea principală a Munților
Mehedinți se detașează câteva vârfuri: Piatra Mare a Cloșanilor (1.421 m), Vâ rful lui Stan (1466 m), Înălățu
Mare (1.301 m), Domogledu Mare (1.105 m). Relieful endocarstic este de asemenea bine reprezentat, prin
numeroase peșteri și avene, remarcabile prin dimensiuni, frumusețe și valoare științifică (Peștera Mare de
la Soroniște s au Peștera din Domogled, Peștera Ungurului din Cheile Pecinișca, Peștera dintre Pietre, Grota
lui Șerban).
(b) În Munții Godeanu condițiile climatice deosebit de favorabile au facilitat dezvoltarea unor
ghețari puternici, care au modelat relieful preglaciar grefat predominant pe roci cristaline metamorfozate,
sculptând creste glaciare cu frecvente sectoare de custură cu aspect ruiniform (rezultat în urma proceselor

9
intense de degradare), vârfuri impozante – uneori cu versanți aproape verticali, ce prezintă la baza lor
întinse „mări” de grohotișuri. Se constituie în atracții turistice pitorești:
o creasta principală stâncoasă, de circa 12 km lun gime, a Masivului Godeanu, orientată pe
direcția vest –est, cu versantul nordic abrupt și punctată de o seri e de vârfuri de peste 2100 m: P altina,
Borăscu Mare, Galbena, Gugu, Moraru, Godeanu;
o surprinde numărul mare al circurilor glaciare asociate sub forma unor co mplexe glaciare, cu un
diametru de circa 2 – 3 km: complexul Paltina și cel din bazinul Pârâului Cârnea din Munții Godeanu, cu
numeroase circuri suspendate. Acestora li se adaugă circurile simple, izolate, sculptate fie în jurul resturilor
suprafeței de eroziune Borăscu: Zănoaga, Zănoguța, Slăveiul, Radeșu .
o lacuri glaciare – Godeanu , Scărișoara .
(c) Dintre elementele reliefului f luvial se distinge Defileul Cernei care se suprapune văii
superioare a râului, pe circa 40 km, desfășurându -se din dreptul Culmii Gârdoman și până la confluenț a cu
Belareca, fiind flancat în vest de Munții Cernei și Godeanu, iar în est de Munții Mehedinți. Pe ansamblu,
defileul se prezintă ca o succesiune de porțiuni de vale îngustă, dintre care unele sunt chei tipice (Cheile
Corcoaiei – cu numeroase forme carst ice, Cheile Bobotului, Piatra Pușcată, Cheile de la Ogașul Ursului) și
bazinete ori lărgiri ale luncii cu dimensiuni variabile (Lunca Cernișoarei, Iovanului, Balmoșului – dezvoltate
în zone de confluență, adesea cu profil asimetric).

 F3. modul și timpul cât satisface cererea turistică . Valoarea lui poate fi 1,2,3,….n, fiecare cifră
corespunzând numărului de zile în care este sat isfăcută cererea turistică.
Ținând cont de densitatea elementelor de relief cu atractivitatea turistică și de posibilitățile de cazare
din Băile Herculane și Cerna Sat, Valea Cernei poate fi cunoscută din punct de vedere turistic pe parcursul a
cel puțin 5 zile (în zonă există peste 35 de trasee turistice – fig. 6).

Fig.6. Trasee le turistice din Valea Cernei (https://sites.google.com/site/romanianatura35 )

10
Astfel , indicele F3 a primit valoarea 5.
Pb = F 1+F2+F3 =5+2+5= 12
3.2. Estimarea p otențialul ui turistic pozițional (Pp)
Pp = F 4
F4. favorabilitatea sau defavorabilitatea punerii în valoare (poziția în spațiul economico –
geografic). În acest caz, indicii, cu trepte de apreciere de o unitate, au fost stabiliți pentru următoarele
situații mai caracteristice: (a) favorabilitate (indice 6 – amplasarea în apropierea arterelor de intensă
circulație , în apropierea zonelor cu o mare cerere turistică, într -un cadru geografic accesibil, care necesită
investiții reduse pentru amenajare etc. SAU obiectivul se află la mai puțin de 20 km față de axele majore de
circulație; se află la aproximativ 50 km față de zonele cu o cerere turistică mare; este situat într -un cadru
morfologic care nu necesită amenajări premergătoare deosebite. ); (b) ușor realizabil (indice 4) (c) greu
realizabil (indice 2) ; (d) defavorabilitate (indice 0) .
Pentru indicele F4 Valea Cernei a primit valoarea maximă ( 6) din următoarele considerente:
 Zona avută în studiu se află la sub 20 km față de o axă majoră de circulație și anume se află
amplasată pe traseul drumului european E70, un drum de clasă A, de referință vest -est, care se întinde din
orașul La Coruña , aflat în regiunea autonomă Galicia din Spania , până în partea de vest a
orașului georgian Poti. E70 trece prin zece țări europene și include o traversare maritimă, de
la Varna în Bulgaria la Samsun în Turcia . Pe teritoriul României are următorul traseu: Timișoara -Orșova –
Craiova -București -Giurgiu ;
 Se află la mai puțin de 50 de km față de zonele cu o cerere turistică mare și anume. Zona studiată
este inclusă în zona Porțile de Fier -Valea Cernei care ocupă locul 2 în România în cadrul “ Ierarhizării zonelor
turistice după potențial și rețeaua de căi de comunicații ” după Litoralul Mării Negre;
 Valea Cern ei este traversată de DN 67D Băile Herculane -Baia de Aramă -Târgu Jiu și din această
cauză nu necesită amenajări deosebite.
3.3. Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)
Pa = P b + P p = 12+6= 18
4. CONCLUZII
Valoarea (18) obținută pentru potențialul de atractivitate turistică a reliefului din bazinul Cernei
plasează această zonă între cele mai importante regiuni turistice din România. În cadrul “Ierarhizării
zonelor turistice după valoarea potențialului turist ic”(sursa: MLPAT) zona Porțile de Fier+Valera Cernei
ocupă locul II (după zona Vâlcea -Câmpulung -Muscel) cu un total de 67 de puncte, din 70 posibile. O mare
parte din acest punctaj este asigurat de către formele reliefului carstic din Valea Cernei. În ceea ce privește
“Ierarhizarea zonelor turistice după resurse, echipare turistică și rețeaua de căi de comunicații ”(sursa:
MLPAT) zona avută în studiu oc upă locul II (după zona Brașov -Bucegi -Valea Prahovei – 94 puncte), cu 93 de
puncte.

5. BIBLIOGRAFIE
Badea L. (coord.) (1981) – Valea Cernei. Studiu de geografie. Ed. Academiei.
Cândea M., Erdeli G., Simon T., Peptenatu D. (2003) – Potențialul turistic al României și
amenajarea turistică a spațiului. Ed. Universitară, București.
Tratatul de Geografie al României, vol III
http://www.domogled -cerna.ro/