Este o metodă activă de predare -învățare activă, o formă de aplicare în învățământ a psihodramei – [615511]

Jocul de rol

Este o metodă activă de predare -învățare activă, o formă de aplicare în învățământ a psihodramei –
metodă psihoterapeutică creată de J.B. Moreno în anul 1921 și intrată în circulație mai ales după anu l
1934.
Jocul de rol presupune activități de simulare a unor funcții, relații, activități, fenomene, sisteme
etc., în cadrul cărora, elevii devin “actori” ai vieții sociale pentru care, de altfel, se pregătesc: Astfel, ei vor
juca rolurile corespunzătoare anumitor poziții sau status -uri profesionale, culturale, științifice, etc.,
formându -și anumite competențe, abilități, atitudini, comportamente, convingeri etc. De aceea, pentru ca
metoda să poată fi valorificată eficient, este necesar ca profesorii care e xploatează valențele acestei
metode didactice, să stăpânească bine conceptele implicate, respectiv cele de: “rol”, “statut”,
“contrapoziție”, “poziție focală”, “actor”, “parteneri de rol”, “comportamente de rol”, “obligații de rol”
etc. (M. Ionescu, 2000; M. Ionescu, V. Chiș, 2001). De asemenea, nu trebuie să se piardă din atenție
importanța observatorilor în dezbaterea și analiza jocului de rol.
Întotdeauna, în utilizarea jocului de rol sunt simulate aspecte ale interacțiunii umane, astfel încât,
el poate fi utilizat pentru atingerea unuia sau mai multor obiective, dintre care amintim:
 facilitarea integrării sociale active a elevilor, grație interpretării și învățării rolurilor necesare
ocupării ulterioare a unor noi status -uri
 formarea și modelarea com portamentului uman pe baza simulării interacțiunii ce caracterizează
o structură, o relație sau o situație socială de grup, prin distribuirea în rândul participanților la instruire a
unor status -uri foarte bine precizate și relaționate între ele
 familiar izarea cu modurile de gândire, trăire și acțiune specifice anumitor status -uri
 dezvoltarea capacității de empatie și înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor celor din jur
 dezvoltarea capacității de a surprinde, de a înțelege și de a evalua op iniile și orientările valorice
ale indivizilor cu care relaționează
 formarea capacității de a rezolva situațiile problematice, dificile, acumularea de experiență în
acest sens
 verificarea corectitudinii comportamentelor formate, validarea celor învățat e corect și
invalidarea celor învățate greșit
 formarea și perfecționarea aptitudinilor de muncă în grup și de conducere colectivă.

În proiectarea, pregătirea și utilizarea jocului de rol se parcurg următoarele etape metodice:
 Identificarea situației inte rumane care se pretează la simulare prin jocul de rol și care să
corespundă obiectivului urmărit, respectiv comportamentelor, competențelor, abilităților etc. pe
care elevii trebuie să și le însușească în urma interpretării rolurilor.
 Modelarea situației ș i proiectarea scenariului instruirii.
Situația de simulat este analizată din punctul de vedere al status -urilor și tipurilor de interacțiuni
implicate, reținându -se pentru scenariu numai aspectele esențiale, respectiv status -urile și rolurile cele mai
impo rtante, care servesc la definirea unui model interacțional. Apoi se elaborează scenariul propriu -zis al
instruirii, respectiv noua structură de status -uri și roluri, care va fi valorificată în instruire și care, fiind
adaptată, este mult simplificată față de situația reală.
 Alegerea partenerilor și instruirea lor în legătură cu specificul și exigențele jocului de rol,
respectiv distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile de realizat.
Pentru fiecare participant sunt descrise amănunț it status -urile și rolurile, pe o fișă; distribuirea
rolurilor poate fi la alegere sau prestabilită de către conducătorul activității.
 Învățarea individuală a rolului de către fiecare participant prin studierea fișei; pentru aceasta,
participanții sunt lăs ați 15 -20 de minute să își interiorizeze rolul și să își conceapă propriul mod
de interpretare.
 Interpretarea rolurilor de către toți participanții.
 Dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în care nu s -au
manifest at comportamentele așteptate. La dezbatere participă și observatorii jocului de rol, însă
este necesar să li se dea prioritate participanților direcți (interpreților), pentru a comunica ceea
ce au simțit interpretând rolurile.
Rolul profesorului în utiliza rea jocului de rol este deosebit de important, îndeosebi pentru că, în
proiectarea, organizarea, conducerea și desfășurarea jocului de rol, el trebuie să aibă în vedere o serie de
cerințe metodice, care să asigure eficiența metodei:
– în distribuirea status -urilor și rolurilor, profesorul trebuie să pornească de la dorințele,
aspirațiile, aptitudinile și preferințele fiecărui participant
– este recomandabil ca înainte de derularea jocului de rol, să se organizeze exerciții pregătitoare
(individuale sau în grup) , să se discute cazuri asemănătoare sau similare și modalitățile de
soluționare a acestora

– profesorul este cel care profesorul trebuie să urmărească cu atenție, la fiecare interpret, modul
în care își asumă și interpretează rolul, măsura în care se identif ică cu el și să ajute participanții
să nu se abată de la rolul primit
– să se creeze o atmosferă plăcută de lucru, pentru a -i stimula pe interpreți, pentru a evita
blocajele lor cognitive și emoționale, conflictele dintre ei etc.
– fiecare interpret trebuie să cunoască nu numai comportamentele și conduitele proprii (pe care
le va adopta/manifesta în cadrul jocului de rol), ci și pe cele pe care le așteaptă de la parteneri
– este recomandabil ca un joc de rol să fie interpretat de mai multe ori de aceeași categori e de
elevi, pentru a se asigura însușirea și automatizarea deprinderilor, manifestarea conduitelor și
comportamentelor vizate
– este util ca, în cadrul unui anumit joc, interpreții să învețe noi roluri
– pentru formarea și exersarea unor deprinderi, conduite ș i comportamente mai complexe, este
util să se recurgă la seturi de roluri cu complexitate crescândă, pe baza cărora să se poată
asigura generalizarea și transferul deprinderilor, conduitelor și al comportamentelor pentru alte
situații, asemănătoare sau sim ilare.

Există multe tipuri de jocuri de rol, valorificabile în practica instruirii la diferitele discipline de
învățământ:
Jocuri de rol cu caracter general:

– Jocul de reprezentare a structurilor , care ajută elevii să înțeleagă modul de funcționare a unor
structuri organizatorice integrate într -un sistem socio -economic, socio -cultural etc. El se poate utiliza cu
succes în studiul istoriei, al managementului, al științelor economice ș.a.

– Jocul de decizie , care constă în simularea unor contexte situa ționale în care elevii trebuie să ia o
decizie importantă. Condiția este ca participanții la joc/interpreții să cunoască obiectivele urmărite de
persoana care ia deciziile, să stabilească o ordine de prioritate a lor, să formuleze variante de soluționare,
să anticipeze posibilele efecte pozitive și negative ale acestor soluții și să decidă asupra variantei optime.
Acest tip de joc de rol poate fi utilizat în studiul istoriei, managementului, al științelor juridice, economice
etc.

– Jocul de arbitraj , care contribuie la dezvoltarea capacităților de înțelegere, mediere și soluționare
a problemelor conflictuale care apar între două persoane, două grupuri, două unități economice etc. În

soluționarea litigiului sunt implicați: conducătorul procesului de simular e, respectiv cadrul didactic,
arbitri, respectiv participanții, părțile conflictuale, care pot fi persoane, grupuri, instituții și experți. Este un
tip de joc aplicabil în studiul disciplinelor juridice și financiar -contabile.

– Jocul de competiție (de o bținere a performanțelor) , care constă în simularea obținerii unor
performanțe de învingere a unui adversar real sau imaginar. Participanții sunt distribuiți în perechi de câte
două persoane sau în microgrupuri, li se distribuie status -urile și rolurile și li se comunică
obiectivul/obiectivele competiției. Apoi, sunt puși să aleagă între variabilele posibile de joc, să adopte
strategii diverse, să identifice soluții optime, respectând regulile jocului. În elaborarea strategiilor de lucru
proprii, jucătorii dintr -un grup vor ține cont de prestația adversarului, fiecare parte străduindu -se să
impună soluția considerată cea mai eficientă. Este un tip de joc aplicabil la toate obiectele de învățământ
în cadrul cărora se pot organiza situații competitive.

Jocu ri de rol cu caracter specific:

– Jocul de -a ghidul și vizitatorii se bazează pe o activitate ipotetică, de exemplu, vizitarea unui
obiectiv socio -cultural, a unei unități economice etc. Sala de clasă este dotată cu hărți, planșe, pliante,
fotografii etc . în conformitate cu natura activității simulate. Elevii sunt împărțiți în câteva grupuri și li se
distribuie roluri, fie de ghizi, fie de vizitatori. Este un tip de joc aplicabil, în special, în studiul limbilor
străine.

– Jocul de negociere și-a dovedi t utilitatea în simularea operațiilor de vânzare -cumpărare, a
tranzacțiilor comerciale și financiar -bancare, contribuind la dezvoltarea capacităților de negociere a celor
care lucrează sau vor lucra în domeniul relațiilor comerciale. Elevii sunt împărțiți în microgrupuri sau în
perechi de microgrupuri, care sunt puse în situația de a realiza tranzacții comerciale. Fiecare grup sau
microgrup încearcă să convingă partenerul de negociere să îi accepte condițiile de negociere.

– Jocul de -a profesorul și elevii , este un tip de joc util în simularea situațiilor educaționale, el
contribuind la dezvoltarea capacităților specifice necesare unui cadru didactic.
Unul din elevi joacă rolul profesorului, iar restul clasei pe cel al elevilor.

Potențialul pedagogic al jo cului de rol constă, în principal, în următoarele:
o activizează elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv și motric -acțional și îi pune în
situația de a relaționa între ei

o interacțiunile stabilite între participanți permit autocontrolul eficient al c onduitelor,
comportamentelor și achizițiilor
o dramatizarea conduce la apariția unor situații problematice, sprijină înțelegerea complexă a
situației și determină participarea activă a elevilor
o evidențiază modul corect sau incorect de comportare în anumi te situații
o reprezintă o metodă eficientă de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor,
deprinderilor conduitelor și comportamentelor.
Dintre dezavantajele sau dificultățile legate de utilizarea metodei, amintim:
 proiectarea și pregătire a activităților didactice bazate pe utilizarea jocului de rol solicită din
partea cadrului didactic efort deosebit și un volum mare de timp
 solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale, aptitudini
regizorale și actoriceș ti
 la elevi pot apărea blocaje emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor
 poate apărea riscul devalorizării jocului de rol, dacă elevii ajung să îl considere o activitate
facilă sau chiar puerilă.

Bibliografie
Antonesei, L. (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale educației , Editura Polirom, Iași
Armstrong, G.G., Henson, T.K., Savage, V.T. (1993), Education An Introduction , Macmillan Publishing
Company, New -York
Chiș, V., (2001) Activitatea profesorului între curriculum și evaluare, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca
Ionescu, M. (2000), Demersuri creative în predare și învățare , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca
Ionescu , M., Chiș, V. (coord.) (2001), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor , Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (2001), Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj -Napoca
Neacșu, I. (1990), Instruire și învățare , Editura Științifică, București
Neculau, A., Cosma, T. (coord.) (1994), Psihopedagogie , Universitatea “A.I. Cuza” Iași, Institutul de
Științe ale Educației, Filiala Iași, Ca sa Corpului Didactic, Iași, Editura Spiru Haret, Iași
Radu, I., Ionescu, M. (coord.) (1988), Introducere în didactică , Universitatea “Babeș -Bolyai”, Cluj –
Napoca