Este Munca Minorilor Justificata

În contextul în care, la o scară mondială există o diferență tot mai pronunțată între nivelul de trai al celor bogați și al celor săraci, suntem martorii încălcării acestor drepturi, și anume putem observa abuzuri asupra minorilor în domeniul muncii forțate; fapte care afectează viața a milioane de copii în jurul lumii.

Din punctul meu de vedere, munca minorilor nu este justificată, tocmai datorită atâtor factori negativi de care este determinată, dar și din cauza efectelor pe care le are. Scopul acestei lucrări este de a aduce lumină asupra acestei practici, atât de des întâlnită în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, a clarifica problemele esențiale legate de aceasta, dar și a sublinia nevoia aplicării unor măsuri practice în vederea opririi ei.

În această lucrare încerc să îndrept atenția asupra lipsei de justificare a acestei activități, explicând întâi ce este de fapt “munca minorilor”, urmărind îndeaproape consecințele directe, și indirecte, care se răsfrâng asupra societății, dar și impactul pe termen lung asupra indivizilor care muncesc.

Un alt aspect pe care îl voi atinge va fi țările dar și locurile unde minorii ajung să muncească în cele mai multe cazuri, dar și contextul social și economic în care apare munca copiilor.

Voi arăta mai apoi legătura dintre muncă minorilor și abuzurile la care aceștia sunt expuși (proxenetism, pornografie, sclavie). De altfel vom încerca să observăm ce măsuri s-au luat de-a lungul anilor pentru a se opri, sau reduce această practică. Motivele pentru care răspund negativ întrebării privind justificarea muncii minorilor sunt multiple, și prezintă implicațiile negative ale acestui fapt, dar și contextul defavorabil în care apare acesta.

Astfel perspectiva în care o să abordăm această temă va fi mai degrabă una de cercetare a unor date empirice, statistice, a unor concepte întâlnite când vorbim despre acest subiect, și de analiză a mai multor fațete a ceea ce numim ,,munca minorilor”.

Ce este munca minorilor ?

Ca să putem aborda această temă în cel mai corect și complet mod cu putință, și să răspundem acestei întrebări: “ Este munca minorilor justificată ?” e nevoie să ne construim o viziune clară asupra ceea ce înseamnă muncă minorilor, depășind astfel latura teoretică și urmărind din perspectiva empirică efectele pe care o are aceasta asupra lor.

De-a lungul decadelor, în lume, sărăcia a fost factorul numărul unu care a determinat copiii să fie puși la muncă forțată, sau să muncească de bună voie, pentru a-și putea întreține familiile. Organizații internaționale care vizează domeniul muncii, precum ILO (Internațional Labour Organization)[] au publicat statistici privind numărul alarmant de cazuri de “child labour”- acesta fiind un concept cu care o să ne mai întâlnim, care înseamnă muncă minorilor- și anume aproximativ douasutepatruzeci și șase de milioane de copii cu vârste între cinci și șaptesprezece ani lucrează în momentul de față în lume, dintre care o sutadouazeci și șapte de milioane în regiunea Asia-Pacific, patruzeci și opt de milioane în Africa Sub-Sahariana, șaptesprezece milioane în America Latină și Caraibe și treisprezece milioane în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Munca minorilor este acea activitate întreprinsă de copii, care îi poate răni,sau îi rănește, și îi reține de la a frecvența o instituție de învățământ[] .

În această ordine de idei trebuie să delimităm clar munca (ca și act ce necesită efortul pe tot parcursul unei zile sau unei anumite perioade de ore, și îngrădește prin participarea la ea, dreptul și posibilitatea minorilor de a se angaja în alte activități esențiale pentru vârsta lor -scoala-, de acel proces de a-și ajuta părinții la treburile gospodărești sau de a face bani lucrând câteva ore pe săptămână[]. Limită în care se lucrează este un aspect foarte important când vine vorba despre muncă făcută de copii; orele de lucru, în acest caz făcând diferența dintre “a ajuta părinții” sau “ a face bani de buzunări lucrând part-time” și a lucra o zi întreagă pentru a obține un venit, mai mare sau mai mic,cu scopul de a supraviețui.

Deci când vorbim în continuare despre “munca minorilor” ne referim la acea activitate care afectează negativ dezvoltarea acestora din punct de vedere fizic și psihic, dar și cursul firesc al vieții unor indivizi de vârsta lor.Astfel că, unele locuri de muncă, care nu ar reprezenta un pericol pentru sănătatea unui adult, poate distruge sistemul biologic al unui copil.

Discutăm în acest sens de muncile în fabrici și în agricultură, unde copiii sunt expuși numeroaselor pericole, dar și condițiilor vitrege de muncă. Unii dintre minorii ce lucrează ajung să își piardă auzul; organele, sistemul tisular și cel osos se dezvoltă anormal pentru cei care întreprind sarcini mai dificile; nevoia de nutriție în cazul copiilor este mai accentuată, astfel ca ei ajung subnutriți[] ; toleranța la temperaturile mari este mai scăzută la vârste fragede, iar munca prelungită în soarele puternic (la care sunt expuși milioane de minori) destabilizează practic corpul acestora. Din cauza muncii lipsite de profesionalism prestate de minori, a lipsei de pregătire în domeniu, dar și a putinei experiențe, accidentele și îmbolnăvirile sunt foarte dese; astfel că un sfert din minorii care sunt activi și lucrează în lume ajung să fie răniți sau să se îmbolnăvească, arata un studiu realizat de Internațional Labour Organization și susținut de alți autori[].Copiii din America de Nord care ajung să lucreze mai mult de douăzeci de ore pe săptămână au manifestat probleme comportamentale (dezorganizare, agresivitate) și tulburări psihice care au determinat consumul de substanțe și stări de somnolență exagerate, adormind la orele de la școală.Pentru aceștia probabilitatea de a se lăsa de școală, sau a termina mai puține stagii de învățământ este mai mare decât la acei care duc o viață normală.

Situația țărilor mai sărace însă , e aproape total diferită; dacă în SUA, munca e un factor care îngrădește participarea la școală, în statele subdezvoltate vorbim despre un cu totul alt sistem, în care educația nu e încă bine structurata; astfel în multe cazuri copiii nu au de ales între a merge la muncă și a merge la școală[], ci dintre a merge la muncă sau a muri de foame, scoala nefiind o opțiune[].

Unde apare munca minorilor ?

Cunoscând acum ce înseamnă muncă minorilor, putem merge mai departe în cercetarea noastră și privi atent asupra locurilor în care apare aceasta și unde este cel mai răspândită; ne punem această problemă tocmai pentru a avea un cadru complet asupra acestei practici și, mai târziu pentru a răspunde intrabarii din titlu, privind legitimitatea și justificarea ei.Adevărul este că minorii sunt puși la muncă atât în țările bogate cât și în cele mai sărace; deși este evident că în țările puternic structurate, și înfloritoare din punct de vedere economic, munca minorilor nu e așa de răspândită, ci dimpotrivă, s-au promovat și se promovează mijloace de combatere a acestei activități.Tot astfel privind din perspectivă aceasta a cât de pronunțată e și se observă în societate, putem spune că în țările care sunt mai bogate se vede o descreștere la nivelul acestei practici[]. În schimb, munca minorilor are o prezenta mult mai acută în țările subdezvoltate, în țările a căror economie este destabilizata, a fost destabilizata în trecut, și acum se reface, sau în țările care efectiv nu au un sistem politico-economic puternic structurat[]. În Statele Unite ale Americii de exemplu, o țară a cărei economie se remarcă dintre multe altele, o mare putere pe scenă internațională, un actor remarcabil și de luat în considerare când vorbim despre jocul politic de la nivel global, există această sintagmă “child labour”, și nu doar la nivel teoretic, ci mii de copii lucrează în fiecare an în condiții periculoase și neprielnice pentru a-și susține familiile.

Vom privi deci asupra țărilor în care minorii sunt puși să muncească, fie ele bogate sau sărace (așa cum am spus, este o practică răspândită la nivel global) tocmai pentru a putea stabili, măcar în parte, care sunt cauzele acestei activități dăunătoare pentru societate.

În capul listei cu zone în care munca minorilor este răspândită se găsește Asia-Pacific (127 de milioane, această cifră însemnând 60% din totalul de la nivel global ). În Africa Sub-Sahariana 48 de milioane de copii muncesc, fiind zona în care muncesc cei mai mulți copii în raport cu populația sa. Situația nu e mai fericitia nici pentru Afganistan, unde copiii reprezintă aproximativ jumătate din populația țării care este de 28 milioane de locuitori, și 30 % dintre cei care ajung în școala primară, muncesc în industria cimentului,textila, alimentară sau pe câmpurile de maci; în timp ce fetele sunt vândute sau sunt date ca și achitare a unei datorii.În Republica Democrată Congo, se presupune că undeva la 30 % din activitatea minieră este prestata de minori. Acest lucru a intrat în atenția autorităților internaționale, cu prilejul jocurilor olimpice de la Beijing, mulți susținând că oțelul folosit pentru a construi marile stadioane din China a trecut la procesul de prelevare și prelucrare, prin mâinile copiilor din RDC, de acolo avându-și proveniența. Myanmar se afla în topul listei făcute de specialiști, în ce privește “Child labouring”[], unde 40 % dintre copii nu ajung să se înscrie la școală,fiind recrutați în armată burmaneza încă de la vârsta de 12 ani. Suicidul este des întâlnit în rândul minorilor care sunt tratați foarte rău; iar cei care nu servesc în cadrul armatei, sunt forțați să muncească la ferme, în condiții foarte proaste, să colecteze gunoi, sau să devină comercianți ambulanți. Astfel a fi surprins de conexiunea reală dintre muncă minorilor, sclavie, proxenetism, pornografie infantilă și abuzurile sexuale asupra copiilor, este o reacție mai degrabă ce denotă ignoranta, decât lipsa de informații.Internațional Labour Organization identifica 7 activități care se practică la nivel global, și care afectează minorii: Munca pentru plătirea unor datorii; Munca forțată;Munca minorilor foarte primejdioasă; Exploatare sexual-comerciala a copiilor; Traficul cu minori; Căsătorii la vârste fragede forțate; Sclavie;[]

Aceeași organizaṭie publică un raport care arată numărul de copii de peste tot din lume care sunt implicaṭi în activităti din acestea :

Măsuri împotriva muncii minorilor

Așa cum am putut vedea, munca minorilor nu este un element singular în această panoramă mare a ceea ce numim abuz asupra copiilor, ci ea reprezintă doar unul dintre aceste practici dăunătoare care se regăsesc în lume. Având astfel în vedere ideile pe care le-am prezentat, putem enunța fără rezerve faptul că această activitate înseamnă că un individ să fie privat de copilăria sa și să sufere efectele negative, fie pe termen scurt fie pe termen lung.La nivele înalte s-a sesizat acest lucru și s-au pornit proiecte pentru combaterea exploatării copiilor, organizații multi-nationale abordând o nouă politică de acțiune și militând pentru introducerea unor legi care să interzică munca minorilor.

IPEC (Internațional Program on the Elimination of Child labour) este un astfel de program , introdus în România încă din anul 2000 (Martie)[], și este inițiat de către ILO[]. Acest program militează pentru schimbarea politicilor publice, dar și pentru a se aborda o atitudine diferită în societata față de cazurile de sărăcie și child labour; prima fază a acestui proiect, până în Septembrie 2008 se spune că a fost un succes. Multe alte programe cu acțiune directă au mai fost creeate în România, prin asociația ‘‘Salvati Copiii’’ și “FICE România”.Prin intermediul programelor de acest gen, care au avut raza de acțiune în mai multe județe din România, sute de copii au fost retrași de la muncă, sau li s-au oferit condiții pentru a nu fi nevoiți să muncească.

Astfel vedem că există o mobilizare în acest sector, menită să susțină drepturile omului, și să îngrădească pe cât posibil răspândirea muncii prestata de minori, iar această mobilizare are loc la nivel global, nu doar în România. La nivel mondial, ziua împotriva muncii minorilor este pe 12 Iunie; iar programe împotriva exploatării minorilor prin munca se derulează în mod activ și antrenat și în ziua de astăzi[].

Concluzii

Am urmărit astfel toate aceste aspecte ale muncii minorilor, atât ceea ce înseamnă această practică, dar și efectele pe care le are asupra celor ce sunt supuși ei. De altfel am privit asupra zonelor în care munca minorilor este răspândită, tocmai pentru a ne putea da seama de contextul în care apare, și de ce anume este determinată; conturând mai apoi conexia dintre munca prestată de copii și alte abuzuri ale căror victime sunt, am înțeles că este urgentă nevoia de combatere a acestui fenomen de child labour, și am putut observa că s-au dezvoltat programe la nivel național (exemple concrete având chiar din România), și internațional cu acest scop.

Rămân întrebări care persistă în conștiința noastră după această analiză sumară și anume, „Cat de eficiente sunt programele care se desfășoară împotriva muncii minorilor ? ”, „Care este gradul de implicare al cetățenilor, dar și a statului ca și instituție, în aceste programe ? ”, și desigur, „ Se va putea eradica complet munca minorilor ? ”; întrebări care sunt folositoare și reprezintă interesul nostru pentru a ne adânci mai mult în acest subiect, și a cerceta mai amănunțit datele care ne sunt puse la dispoziție de programele din acest domeniu.

Am ajuns să înteleg astfel că, atunci când se pune întrebarea “Este munca minorilor justificată?” răspunsul natural este nu; si continuând în aceeași ordine de idei, problema nu este justificarea sau nejustificarea acestui fapt, adevărul fiind mai mult decât evident acum că avem la îndemână date concrete despre cât de dăunătoare este această practică. Ci problema o reprezintă atitudinea adoptată de către cei care se confruntă cu o astfel de realitate (în cazul de față, noi), si reacția pe care o avem la acest gen de situații. Un act de implicare activă este adesea cel mai recomandat, atunci când cunoaștem asemenea situații triste, bineînțeles dacă exista posibilități de a ajuta în acest sens. Iar după părerea mea pasivitatea, este chiar acea atitudine care a făcut posibilă răspândirea muncii minorilor în așa de multe zone ale lumii, bineînțeles împreună cu factorii de care este determinată în mod direct (sărăcie, dezordine socială, sistem educațional nestructurat;).

Bibliografie

1. BROWN, Gordon, Child Labour & Educational Disadvantage-Breaking the Link, Building Opportunities,The Office of the UN Special Envoy for Global Education, London, 2012, pp 9-10.

2. GHINÃRARU, Cătălin,”Child Labour in Romania”, Bucharest, Ro MEDIA, 2004, pp 27.

3. ILO-IPEC, „Every Child Counts. New Global Estimates on Child Labour”, ILO-IPEC/SIMPOC, Geneva, Aprilie, 2002.

4. INTERNATIONAL LABOUR OFFICE, „Child Labour: A textbook for students”,International Program on the Elimination of Child labour, Geneva, 2004, p 20.

5. IPEC: http://www.ilo.org/ipec/lang–en/index.htm

6. International Labour Organization, 2014. http://www.ilo.org/ipec/ChildlabourstatisticsSIMPOC/Questionnairessurveysandreports/lang–en/index.htm

7. MAPLECROFT, 2012. http://maplecroft.com/about/news/child_labour_2012.html

8. OZCAN, Dademir, HAKAN, Acaroglu, „The effects of globalization on child labour in developing countries” ,BEH , Volume 2, Issue 2, July 2010, pp 37-47.

9. PARKER,David L. 1998. Stolen Dreams: Portraits of Working Children. Minneapolis Lerner Publications Co.

10.WITWER, Beverly, „Child Slavery” , Gregory HAMOT,Chivy SOK and Carol BROWN (editors), UI Center of Human Rights, The University of Iowa,Iowa City, IA, September 2004, pp 19-20.