Eseu Politici de Dezvoltare -Modele alternative de dezvoltare dincolo de indicatori i [619579]

Eseu Politici de Dezvoltare -Modele alternative de dezvoltare – dincolo de indicatori i
economici

Baciu Laura , Master de Politici Publice și Management Instituț ional , Anul II, Semestrul I

1. The Frame

Dezvoltarea reprezintă, la modul general, o evoluție spre un sistem mai puternic, mai matur și cu
implicații extinse și profunde. Dezvoltarea internațională, conceptul anglo -saxon pentru
reducerea inegalităților economice de pe planetă cu ajutorul g lobaliz ării, este un fenomen apă rut
la mijlocul secolului XX după cele 2 Războaie Mondiale, având în spate ide ea că țările mai
sărace trebuie să se dezvolte economic pentru a participa la schimburile internațional e de pe
piață, îmbună tățindu -se astfel nivelul de trai.
A doua jumătate a secolul XX a însemnat manifestarea unor situații politico -economice destul
de complexe: democratizare mondială combinată cu regimuri autori tare, creșterea importanței
companiilor ce activ au și în alte țări(pe lângă țara de origine) , cursele spațiale, inovații
tehnologice ce schimbă comunicarea umană și deci gândirea umană, creșterea importanței
organizațiilor internaționale, conflicte pentru resurse în statele sărace, conflicte pentru putere în
statele mediu dezvoltate, tensiuni înt re marile puteri, dizolvarea treptată a regimurilor totalitare,
oligopoluri de d iverse feluri pe piață, politica -spectacol, comerțu l online și lista poate continua .
Toate aceste mutații și -au făcut simțită prezența îndeosebi în țările cu un nivel de trăi ridicat și
mediu.1 Ulterior, mutațiile s -au “transferat” și în țările sărace, întâlnind contexte aparte, peculiare
sau chiar periculoase.
Deși intenția de a ajuta statele sărace să se ajute pe ele însele este onorabilă în teo rie, în practică ,
ce-a de -a doua jumătate a secolului XX sch imbase deja aproape complet fața lumii.
Sincronizarea nu a fost perfect ă iar dezvoltarea “nou -veniț ilor” trebuia să aibă loc sub auspiciile
noutăților(care nu sunt chiar noi, conform teoreticienilor care cred în ciclicitatea istoriei).2

Odată cu trecerea în secolul XXI, situațiile, procesele și fenomenele amintite anterior au
căpătat amploare devenind componente ale strategiilor globale de securitate/ mediu/ educație/
economie/ diplomație etc. Pe scurt, î ntr-un sistem globalizant, cheia de boltă este strategia
internațională, cea care dictează tendințele pe care țările trebuie să le urmeze(ne referim la statele
membre ale organizațiilor internațional e ca NATO sau UE) sau de care țările trebuie să ți nă cont
măcar la nivel de principiu/ într -o anumită proporție(statele semnatare de convenții
internaționale).

1 Niall Ferguson , Civilizația: Vestul și Restul , Polirom, Iași, 2017
2 Barry Buzan, Richard Little, Sistemele internaț ionale in istoria lumii , Polirom, Iaș i, 2009

Statele dezvoltate nu au stat pe loc, au evoluat. Statele mediu dezvoltate, deși s -au confruntat cu
anumite probleme, a u dorit să prindă un loc la masa statelor puternice.3 Statele sărace au evoluat
și ele însă problemele nu au întârziat să apară: sărăcie și penurie la periferie, bogăție și corupție
la centru(deci dezvoltare asimetrică și neuniformă); lipsa de educație pentru majoritatea
oamenilor combinată cu gradul de educ ație superior ă și occidental ă al elitelor politice; gherile,
organizații mafiote și bande asamblate drept partide politice; blestemul resurselor care după
finalizarea ciclului de exploatare nu aduc bunăstarea promisă; habitate naturale și specii în
pericol de distrugere; centre urbane pline de paradoxuri; instabilita te politică și financiară; slaba
comunicare între organizațiile guvernamentale și non -guvernamentale, lipsa unei culturi
democratic e și politice solide ș .a.4
Între timp, tehnologiile s -au rafina t și au devenit atât de comple xe încât populația se identifică
aproape total cu ele. Aceeași populație, supusă stimulilor și presiunilor complexe, gândește astăzi
diferit de ieri. Se știe că oamenii se ajută între ei când urmăresc un interes comun dar și
interesele comune, fiind extrem de complicate și nuanțate, se transformă lăsâ nd loc unei
cooperări -competiți e, unui cadru global cu accent (tot) pe marile nevoi și dorințe ale actorilor
majori.
Iar crizele economice nu aveau cum să nu devină și ele mai complexe, cu implicații mai
profunde. Dezvoltarea și politicile de dezvoltare necesită bani în primul rând, un sistem de reguli
minimale și know -how tehnologic. Am putea spune totuși, fără să greșim, că totul de rezumă la
bani în ceea ce privește mijloacel e de atingere a le unui obiectiv.5 Fenomenele din secolul XX au
alimentat o rețea în creștere, rețeaua globală de convenții politice, juridice, finaciare și de
capital.

Aceste 4 paliere s -au dezvoltat și grație organizațiilor interna ționale și transnaționale. Statele
sărace sunt și ele membre ale organizațiilor internaționale și resimt mult mai acut consecințele
deciziilor la nivel înalt pentru că nu au momentan stabilita tea internă care să le permită să se
adapteze la acțiuni și șocuri mondiale . Când cele 4 paliere su nt supuse unor forțe/ interese
intrinseci și extrinseci contradictorii apar crizele economice. Aceste crize provoacă mutații grave
la nivel de cetățeni(șomaj, inflație, infracționalități, neîncredere socială etc.), mutații strategi ce la
nivel de firme(companiile trebuie să își reducă din personal, să se adapteze pentru a scoate un
profit minimal, să vină cu noi soluții etc.) și mutații de politici publice la nivel de
guverne(tensiuni în administrația publică, introducerea de noi tax e, modificarea strategiilor pe
termen scurt și mediu etc.). Cu alt e cuvinte, toată lumea suportă efecte negative și va trebui să
înfrunte noile realități. Dacă o criză economică are o asemenea amploare atunci statele aflate în
curs de dezvoltare au mari d ificultăți(clivaje sociale extinse, foamete, creșterea ratei mortal ității
și a infracționalității ș .a.). Rezolvarea vine de regulă de la organi smele internaționale și mai puți n
din interior.
Adăugând la această problematică și tradiția istorică a coloniză rii6, numero asele jocuri politice,
influența liberalismului, capitalismului și a limbilor de circulație internațională, reușim să

3 Parag Khana, Lumea a doua: imperii și influență în noua ordine globală , Polirom, Iași, 2008
4 Amartya Sen, Dezvoltarea ca libertate , Editura Economică, Bucureș ti, 2004
5 John Perkins, Confesiunile unui asasin economic , Litera, Bucureș ti, 2007
6 Petre Burloiu, Managementul mondial al resurselor umane -o provocare , Ed. II, Independent Film, Bucureș ti, 2010

schițăm un cadru mai comprehensiv al ideii de dezvoltare. De asemenea, trebuie să ne întrebăm
și:
✓ Se pot dezvolta aceste state si ngure sau trebuie ajutate de alți actori ?
✓ Ce interes are o organizație internațională să ajute un asemenea stat?
✓ Cum pot coopera statele mai sărace pentru a crește competitivitatea pieței regionale?
✓ Ce diferențe există între aceste state?
✓ Cum pot fi adaptate proiectele globale de ajutor financiar la specificul și programele
naționale?
✓ Ce rol au liderii de ț ară în procesul de dezvoltare? ș .a.m.d.

2. The situation

Vom prezent a în continuare pe scurt sit uația a 6 state cu un parcurs relativ diferit față de
exemplul clasic al industrializării și cel al finanțării prin împrumuturi internaț ionale pentru a
observa contextul dezvoltării.

Republica Dominicană

Republica Dominicană este una dintre țările Americii Centrale care continuă să se dezvolte și să
îmbunătățească nivelul de trăi al cetățenilor. Se estimează că în ultimii 25 de ani a avut un nivel
de creștere economică seminificativ în regiune, iar nivelul sărăciei a scăzut deși î ncă există mu lte
probleme legate de asistența socială, sectorul energetic sau securitatea în orașe. Educația
beneficiază de peste 4% din Produsul Intern Brut. Guvernul încearcă să menți nă datoria publică
la un grad moderat și insistă asupra dezvoltării cap italului și a resurselor umane și creșterii
competitivității în mediul antreprenorial.7
Republica Dominicană a început reformele pentru mileniul 3 începând cu anii ’90. Ea s -a alăturat
organizațiilor continentale(Central American Integration System, Forumu l Caraibilor) dar și unor
parteneriate cu Europa(Acordul de Parteneriat UE -Caraibe). Pen tru a p utea adera la aceste
înțelegeri, țara a trebuit să pună la punct și sectorul coeziunii sociale și a dinamiză rii pieței

7https://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1862/CDCS_Dominican_Republic_August_2019.pdf

muncii. În 2015, stat ul dominican a primit un scor de 0,715(din 1) la Indexul Dezvoltării
Umane.8
Noua Zeelandă

Noua Zeelandă este o țară cu un ni vel ridicat al bunăstării. Fosta colonie britanică, având climă și
terenu ri favorabile agriculturii, Noua Zeelandă și -a păstrat originile aborigine adoptând
concomitent diversitate a. Este prima țară ce a acordat drept de vot femeilor în 1893. Statul N oii
Zeelande este pe locul 3 în lume la libertate economică, sistemul antreprenorial este printre cele
mai ava nsate din lume, investițiile străine sunt în creștere, reglementările din domeniul financiar –
bancar sunt eficiente, rată exportu lui depășește rata importului. Acest tip de libertate economică
a fost susținut de un sistem politic bipartizan(după modelul ang lo-saxon), coeziunea socială,
coerența acțiunilor autorităților central e și condus către un echilibru între creștere și integrare
într-o lume globalizată.9
Liban

Liban s -a dezvoltat în ultimele 2 decenii grație liberalizării, parteneriatelor economice,
investițiilor străine, accentu l pus pe educație și antreprenoriat.10 Situată între 3 continente, țara a

8 https://www.worldbank.org/en/country/dominicanrepublic/overview ,
https://ec.europa.eu/europeaid/countries/dominican -republic_en
9 https://www.newzealandnow.govt.nz/investing -in-nz/economic -overview ,
https://www.heritage.org/index/pdf/2018/countries/newzealand.pdf , https://www.newzealandnow.govt.nz/living -in-
nz/history -government/a -brief -history
10 http://www.undp.org/content/dam/lebanon/docs/Governance/Publications/Lebanon -SME -Strategy_091214_2.pdf

participat la mai multe inițiative regionale și internaționale(Great Arab Free Trade Area,
Acorduri bilateral e cu Turcia, China, Egipt, European Free Trade Association, Inițiativa
Parteneriatului Euro -Mediteranean). Economia se bazează pe sectorul secundar și terțiar, moneda
locală are acoperire în aur, iar domeniul bancar este reglementat eficient. Strategia de d zvoltare a
vizat creșterea mediului de afaceri, dezvoltarea de inovații, stabilitate politică și creșterea
numărului de turiști .11
Israel

Născut ca stat modern în 1948 și centru l numeroaselor controverse istorice, politice și religioase,
Israelul este unul dintre statele din Orientul Apropiat care a ajuns să aibă un nivel de trai
asemănă tor cu cel al statelor central și vest europene. Investițiile st răine, balanța comercială
pozitivă, dezvoltarea de noi tehnologii în centrele universitare, respectarea statului de drept și
facilitățile sociale(ca sistemul public și privat de sănătate sau alocațiile mari) au reprezentat
motoare ale dezvoltării. Deși are de înfruntat provocări precum relațiile cu vecinii arabi,
competitivitatea globală(menținerea pasului c u triada UE -SUA -China), imig ratiile și fluctuațiile
pe piața forței de muncă, Israelul încearcă să devină un mediator economic între Europa și Asia
și un actor de bază în noua ordine mondială .12

Malta

11 https://www.nationsencyclopedia.com/Asia -and-Oceania/Lebanon -ECONOMIC -DEVELOPMENT.html
12 https://eh.net/encyclopedia/a -brief -economic -history -of-modern -israel/ ,
https://www.heritage.org/index/pdf/2018/countries/israel.pdf , http://e mbassies.gov.il/san –
francisco/AboutIsrael/Economy/Pages/The -Israeli -Economy -Today.aspx

Insula malteză de și nu este bogată în resurse naturale are o economie prosperă bazată pe turism,
servicii financiare, imobiliare și producția de electronice și electrocasnice. Malta s -a dezvoltat
după cele 2 Războaie Mondiale odată cu accesul la Canalul Suez, devenind un punct de tr anzit
mediteranean între Europa Occidentală și Asia Vestică. Liberalizarea economică, dezvoltarea
resurselor umane și creșterea competitivit ății firmelor locale au dus țara în topul statelor de la
care se așteaptă performanțe economice bune pe termen lung.13
Chile

Chile a început să se dezvolte după Primul Război Mondial, având lideri care și -au canalizat
mandatele pe implementarea unor politici publice coerente și organizarea unor instituții eficiente.
În ultimii 25 de ani, statul chilian a progresat în economie(creșterea puterii sectorului privat, taxe
relativ scăzute, balanță comercială pozitivă), politici sociale(servicii oferite și de către firmele
private), participare democratică și stabilitate politică(sistem electoral pe 3 nivele -prezidențial,
parlamentar și municipal, consens într e partide și reprezentativitate reală).14

3. The a ftermath

O creștere economică ce are la bază o strategie pe termen mediu și lung, stabilitate socială și
politică și deschidere pentru investiții este una din căile succesului în dezvoltare. Dacă pornim
de la ideea că politicile de dezvoltare nu trebuie să se oprească doar la stadiul economic atunci
trebuie să acceptăm faptul că multe din programele interna ționale nu și -au terminat încă treaba.
Sau, altfel spus, celelalte programe axate pe alte domenii trebuie să între în funcțiune. Vom
vedea însă că există câteva impedimente.

13 http://www.malta.com/en/about -malta/economy , https://www.maltachamber.org.mt/en/the -rise-and-rise-of-malta –
s-economy -is-it-sustainable
14 https://www.heritage.org/americas/report/chiles -path-development -key-reforms -become -the-first-developed –
country -latin, https://www.worldbank.org/en/country/chile/overvie w

În primul rând, relația dintre cel care ajută și cel ajutat este percepută ca fiind mai degrabă de
subordonare decât de cooperare. De exemplu, dacă Franța are relații comerciale cu fostele
metropole de peste mă ri este de apreciat însă rolul ei rămâne de “stăpân care dictează regulile
jocului”. Ajutorul este oricând binevenit dar c ondițiile acordăr ii lui sunt cele care pot ridica
unele probleme.
În al doilea rând, identitatea grupurilor sociale din țările aflate în curs de dezvoltare este una
marcată de antagonisme istorice și întreținută de o cultură tributară segregării etnice ș i
lingvistice. Diferența f ață de celălalt e o sursă de competiț ie și inovare în țările dezvoltate; aici ea
reprezintă un conflict rece și generator de inegalități materiale. Dar idealul mileniului 3 este să
devenim un stat global, cu o singură identitate, construită din identitățile anterioare. Acestea din
urmă nu dispar ci sunt adăugate la nouă structură .

În al treilea rând, lipsa unei educații mai bune pentru mase îngreunează desfășurarea unor
strategii de dezvoltare mai avansate. Când acele state se a flă în stadiul de a asigura doar
învățământul primar obligatoriu fără să p rivească înainte, nu putem spera la o piață internă
stabilă.
În al patrulea rând, statele mai puți n dezvoltate consideră că schimbul internațional nu creează
echitate. Într -adevăr , nu are cum să existe echitate(sau egalitate) deoarece unele state sunt
puternice iar alte state sunt slabe. Să luăm de exemplu o țară din sudul Asiei. Aceasta poate face
schimburi comerciale cu o țară din nordul Eur opei dar nu se va putea dezvolta ca ea în perioada
următoare deoarece este nevoie de timp și de resurse. Primind fonduri de la organizațiile
internaționale, acea țară asiatică își va rezolva câteva problem e urgent e dar problemele de fond
vor rămâne. Țările subdezvoltate su praviețuiesc dar devin d ependent e de împrumuturi
internaționale. Țările dezvoltate se dovedesc a fi altruiste, mărindu -și capacitățile și
capabilitățile.15 Curtoazia schimburilor dar și atingerea intereselor sunt deopotrivă piloni
importanți ai diplomației internaționale.

Aceste impedimente pot fi depășite în sensul că ele pot afecta mult mai puți n bunul mers al
lucruri lor cu ajutorul unor elemente ca :
✓ Bună -voință
✓ Decizii politice și sociale inteligente
✓ Strategii de dezvoltare durabilă și sustenabilă
✓ Tehnologii inovative
✓ Accentul pus pe umanism și cooperare
✓ Acceptarea diferențelor și valorificarea lor
✓ Inițiative de voluntariat și antreprenoriat social etc.
Aceste elemente sunt de fapt indicatorii calitativi, poate cel mai mai greu de evaluat.

Teoreticienii dar și practicienii din domeniul dezvoltării internaționale au înțeles că între
dezvoltare și creștere economică se poate pune egal(deși, în ciuda idealului de dezvoltare al lumii
la unison, nu toată lumea poate crește economic în același tim p și în același ritm) la fel cum
trebuie să înțeleagă și aspectul vieții în sine: cum trăiesc oamenii în țările aflate în curs de
dezvoltare, ce calitate are bagajul alimentar, ce drepturi și libertăți au oamenii care muncesc în

15 John Perkins, Confesiunile unui asasin economic , Litera, București, 2007

firme, ce fel se servicii s unt oferite de administrația publică, pe scurt, cum utilizează oamenii
acea creștere econom ică pentru a -și îmbunătăți viața .
Să luăm de exemplu, o companie. Este mult mai ușor să dea publicității cifra de afaceri și
profitul de anul trecut sau numărul de a ngajați decât să ofere spre analiză indicator i ce
evidențiază motivațiile angajaților, impactul schimburilor din zona în care activează compania,
strategiile de acțiune "verde", ce tip de rutină afectează cel mai mult eficiența personalului uman
etc.

Să luăm acum o țară aflată în curs de dezvoltare. Este mai facil să bifeze numărul de proiecte
regionale/ naționale/ internaționale, numărul de școli cu acces la internet, numărul de fabrici
funcționale sau numărul anual de turiști și mult mai g reu să cuanti fice elemente ce ți n de
corupție, servicii sanitare, specificul profesorilor din școli, impactul tradițiilor asupra statutului
femeilor, impactul mașinilor de mare tonaj asupra poluării urbane, calitatea educației primare,
factorii prie lnici deschiderii un or afaceri ș .a.

Iar exemplul este valabil și pentru organizațiile internaționale și cele umanitare: este relativ ușor
de afișat un număr de strategii de dezvoltare, greu de explicat interacțiunea dintre oamenii și
regiunile ce primesc ajutor, reprezentanții organismelor int ernaționale ce activează în zonă ,
ONG -urile locale, liderii din administrația publică și antreprenorii cu interese puternice. Această
relație este poate cel mai greu de analizat tocmai pentru că există interese divergente.
Atunci când 2 sau 3 actori urmăresc atingerea aceluiași obiectiv, posibilitatea de succes este
destul de mare. Dar când 5 sau 6 actori urmăresc atingerea a 3 -4 obie ctive distincte, este posibil
ca doar 2 -3 cu o putere mai mare să aibă câștig de cauză . Cumula rea aspectelor cantitative cu
aspectele calitative reprezintă o cale de a cartografia o hartă a dinamicii dezvoltării mult mai
reprezentativă atât pentru țările care caută să își îmbunătățească vi ața cât și pentru organizațiile
internaționale ce vor să col aboreze cu ele pentru a îndeplini acest scop.

Orice țară trebuie să se dezvolte economic dar nu numai. Toate domeniile din societate
contribuie sau ar trebui să contribuie(chiar dacă nu în proporții egale!) la bunăstarea generală.
Statele Unite ale Amer icii nu este un stat important doar pentru că are un PIB foarte mare ci și
pentru că oamenii au spirit antreprenorial, trendurile de lifestyle pornesc de aici, universitățile
fac cercetare avansat ă, noi roboți sunt creați , ideile de afaceri modifică piața internațională
ș.a.m.d.

Modelele alternative de dezvoltare vizează, pe lângă clasicii indicatori economici care descriu
gradul de bunăstare națională și indicatori sociali, politici, culturali sau de legătură( aceștia din
urmă sunt poate cei mai complecși!). Societățile dezvoltate au avansat la majoritatea capitolelor
(statele globalizării -SUA, Marea Britanie, Jap onia, Germania, Australia, Franț a etc.).16
Societățile aflate în curs de dezvoltare nu pot trece cu v ederea această “regulă”. Ideal ar fi ca
toate domeniile să se dezvolte simultan dar și o dezvoltare în trepte este o cale logică, echitabilă
și sustenabilă. Însă, în prezent, toate statele, fie bogate, fie sărace, fie aflate la mijlocul traseului,

16 Thomas, L. Friedman, Cald, plat ș i aglomerat , Polirom, Iaș i, 2010

se conf runtă cu probleme globale(care amenință vechile tipare) sau particulare(care pun la
încercare subsistemele interne). Mai mult, actorii interacționează între ei și există consecințe. În
acest context, statele aflate în curs de dezvoltare au parte de o dublă provocare: supraviețuire
internă și răspuns extern; 2 sarcini dificile pentru statele fragile.
Toate statele planetei au dreptul și chiar obligația să fie active și să urmărească creșterea
nivelului de trăi. Când elitele nu văd soluții, oamenii obișnuiți le pot vedea; iar dacă ei le văd le
poate vedea lumea întreagă(un rol îndeplinit și de social media!). De aceea este importantă
acordarea libertății de gândire și acțiune pentru evitarea blocajelor. Dar și gândirea și acțiunea se
învață, asta e valabil și pentru oameni și pentru firme, organizații, instituții și parteneriate
internaționale. Trecerea la economia axată pe informație (knowledge based economy) s -a
sincronizat cu trecerea de la dezvoltare economică la dezvoltare umană și sustenabilă.
Concomitent , s-a făcut trecerea de la producția realizată de indivizi la producția automatizată,
realizată cu și prin tehnologii. În sfârșit, s -a trecut și de la statul națiune(secolul XX) la
organizațiile globale(secolul XXI).

În încheiere, rămâne să ne mai gândim din nou la întrebarea “Cum pot statele să se dezvolte
prin mai multe mijloace și să devină relevante într -un sistem internațional plin de egoism dar și
de oportunități?”.

Bibliografie

1. Amartya Sen, Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, Bucureș ti, 2004
2. Barry Buzan, Ri chard Little, Sistemele internaționale în istoria lumii, Polirom, Iaș i, 2009
3. http://embassies.gov.il/san -francisco/AboutIsrael/Economy/Pages/The -Israeli -Economy –
Today.aspx
4. http://www.malta.com/en/about -malta/economy
5. http://www.undp.org/content/dam/lebanon/docs/Governance/Publications/Lebanon -SME –
Strategy_091214_2.pdf
6. https://ec.europa.eu/europeaid/countries/dominican -republic_en
7. https://eh.net/encyclopedia/a -brief -economic -history -of-modern -israel/
8. https://www.heritage.org/americas/report/chiles -path-development -key-reforms -become –
the-first-developed -country -latin
9. https://www.heritage.org/index/pdf/2018/countries/israel.pdf
10. https://www.heritage.org/index/pdf/2018/countries/newzealand.pdf
11. https://www.maltachamber.org.mt/en/the -rise-and-rise-of-malta -s-economy -is-it-
sustainable
12. https://www.nationsencyclopedia.com/Asia -and-Oceania/Lebanon -ECONOMIC –
DEVELOPMENT.html
13. https://www.newzealandnow.govt.nz/investing -in-nz/economic -overview
14. https://www.newzealandnow.govt.nz/living -in-nz/history -government/a -brief -history
15. https://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1862/CDCS_Dominican_Republic_
August_2019.pdf
16. https://www.worldbank.org/en/count ry/chile/overview
17. https://www.worldbank.org/en/country/dominicanrepublic/overview
(Articole găsite pe internet î n perioada 15.12.2018 -20.12.2018 ș i 14.01.2019 -16.01.2019)
18. John Perkins, Confesiunile unui asasin economic , Litera, Bucureș ti, 2007
19. Niall Ferguson , Civilizația: Vestul și Restul , Polirom, Iaș i, 2017
20. Parag Khana, Lumea a doua: imperii și influență în noua ordine globală , Polirom, Iaș i,
2008
21. Petre Burloiu, Managementul mondial al resurselor umane -o provocare, E d. II,
Independent Film, Bucureș ti, 2010
22. Thomas, L. Friedman, Cald, plat și aglomerat, Polirom, Iaș i, 2010
23. www.ontheworldmap.com (Sursa imaginilor)