Esenta, Necesitatea, Importanta Si Rolul Sistemelor de Distributie a Asigurarilor In Economia de Piata
Planul de elaborare a tezei de licență
INTRODUCEREA
CAPITOLUL 1. ESENȚA, NECESITATEA, IMPORTANȚA ȘI ROLUL SISTEMELOR DE DISTRIBUȚIE A ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1.NECESITATEA, APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA FORMELOR DE DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR DE ASIGURARE.
1.2.POLITICI DE PROMOVARE A PRODUSELOR DE ASIGURARE
1.3. ACHIZIȚIA ÎN ASIGURĂRI – METODE ȘI FORME
1.4. ANALIZA ACTIVITĂȚII UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
CAPITOLUL 2. SITUAȚIA ACTUALĂ A SECTORULUI ASIGURĂRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA.
2.1.STRUCTURA PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI.
2.2.CADRUL DE REGLEMENTARE A PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI
2.3.INTEGRAREA PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI ÎN COMUNITATEA MONDIALĂ A ASIGURĂRILOR
2.4.STRUCTURA UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI
CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE MODIFICĂRII FORMELOR ȘI METODELOR EXISTENTE DE DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR DE ASIGURARE
3.1. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A MODALITĂȚILOR TRADIȚIONALE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR
3.2. CĂI ȘI METODE DE PERFECȚIONARE A MODALITĂȚILOR DE APLICARE A FORMELOR MODERNE DE VÂNZARE A ASIGURĂRILOR
3.3.ACTIVITATEA DE MARKETING A UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
INTRODUCERE
Actualitatea de cercetare
Profundele modificări politice și economice operate actualmente în societatea noastră impun și necesitatea constituirii unei piețe funcționabile și eficiente a asigurărilor. Această situație este determinată, în primul rând, de faptul că în procesul de promovare a reformelor economice, structurile comerciale publice și private sunt nevoite să-și garanteze, în mod individual, o protecție adecvată prin asigurare, deoarece tradiționalele forme de asistență financiară, actualmente, nu mai pot fi aplicate. Anume acești factori și condiționează necesitatea extinderii și diversificării gamei serviciilor și a produselor de asigurare oferite, fapt menit să înlesnească asigurarea intereselor patrimoniale ale diverselor categorii de asigurați, garantându-le acestora o protecție adecvată prin asigurare de evenimentele aleatorii și situațiile extremale care se produc în activitatea cotidiană. Piața contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creșterea numărului asigurătorilor și a volumului de tranzacții efectuate de către aceștia, de apariția noilor necesități de a obține o protecție prin asigurare și a noilor direcții de orientare a acestei activități, precum și prin intensificarea nivelului de competiție. Un loc deosebit în infrastructura pieței naționale de asigurări este deținut de către sistemul de distribuție a produselor de asigurare care are în prezent mai multe forme, dintre care unele au apărut recent și cunosc o dezvoltare rapidă. În afara formelor tradiționale de vânzare din asigurări- prin rețeaua proprie a asigurătorilor și prin intermediari ca agenții și brokeri de asigurare- după anul 1990 și-a făcut apariția și bancasigurarea sau mai precis, vânzarea de contracte de asigurare prin rețeaua bancară. În pofida impedimentelor existente care frânează procesul de diversificare a rețelelor de distribuție a produselor de asigurare, când actualul context social și conceptul contemporan, impune necesitatea de operare a asigurărilor în medii concurențiale internaționalizate, cu puternice tendințe de globalizare, aplicarea modalităților moderne de distribuție a produselor de asigurare prezintă o oportunitate la zi.
Obiectul cercetării este reprezentat de sistemul de distribuție a produselor de asigurare prin rețelele bancare, precum și de studierea practicilor internaționale de funcționare a asigurătorilor bancheri, fapt ce contribuie la satisfacerea nevoilor pieței naționale de asigurări cu noi sintetizări teoretice și practice ale problemelor ce țin de modernizarea sistemului de distribuție a asigurărilor.
Structura și conținutul lucrării.
Scopul și sarcinile cercetării au și determinat următoarea structură a lucrării: introducere, trei capitole, concluzii , bibliografie, anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare și gradul de studiere a acesteia, este definitivat scopul și obiectivele lucrării, este evidențiată semnificația teoretică și valoarea aplicativă a cercetărilor efectuate, sunt elaborate elementele noutății științifice, este prezentat suportul teoretic și metodologic,precum și baza informațională a investigației. Capitolul I. “Esența, necesitatea, importanța și rolul sistemelor de distribuție a asigurărilor în economia de piață” este accentuat rolul sistemelor de distribuție a asigurărilor în economia de piață, precum și politici de promovare a servicilor de asigurare. Capitolul II „Situația actuală a sectorului asigurărilor din Republica Moldova” este consacrat analizei structurii pieței naționale de asigurări, cadrului instituțional și legal privind supravegherea și reglementarea activităților de asigurare în Republica Moldova. În capitol sunt examinate și modalitățile de efectuare a operațiunilor de asigurare, precum și impedimentele care persistă în acest proces. Un loc aparte este atribuit modalităților de integrare a sistemului național de asigurări în comunitatea mondială a asigurărilor. Capitolul III. “Perspectivele modificării formelor și metodelor existente de distribuție a produselor de asigurare” include direcții de perfecționare a modaltăților tradiționale și moderne de intemediere a asigurărilor.
Domeniul de cercetare al lucrării constă în elucidarea aspectelor teoretice,metodologice și practice privind instituirea parteneriatelor dintre asigurători și bancheri în vederea distribuirii produselor financiare.
Suportul informațional.
Baza informațională a prezentei cercetări este reprezentată de legislația ce reglementează activitățile bancare și de asigurare, informațiile furnizate de autoritatea publică de reglementare a activității de asigurare-reasigurare, precum și de societățile de asigurări și băncile comerciale din Republica Moldova.
Noutatea științifică a tezei cuprinde următoarele elemente:
elaborarea unei noi metodologii de stabilire a cuantumului capitalului social minimal al instituțiilor de asigurare și celor bancare, în baza fluxurilor financiare ce revin la un leu capital social;
identificarea unei noi modalități de perfecționare a operațiunilor de reasigurare, prin aplicarea tehnologiilor bancare în cadrul asigurătorilor bancheri, fapt care va face posibilă operarea plăților de reasigurare sub formă de credite bancare din dobânzile obținute de la depozitarea primelor de asigurare;
elaborarea propunerilor privind structura unei instituții integrate de supraveghere financiară și de reglementare a activităților desfășurate în cadrul cooperării stabilite dintre instituțiile de asigurare și cele bancare, preocupată de elaborarea legislației secundare în domenii, precum și de implementarea și verificarea modului de aplicare a prevederilor legale noi sau modificate;
elaborarea propunerilor privind perfecționarea mecanismelor de modernizare a sistemului de distribuție a produselor de asigurare prin rețelele bancare, precum și ale celora de combinare și de diversificare a produselor realizate prin acest sistem. Modernizarea metodelor de vînzare a produselor de asigurare pe plan mondial este efectuată prin constituirea unui sistem unic de comunicații, prin modificarea rolului statului, precum și prin amplificarea rolului corporațiilor transnaționale în relațiile economice mondiale, care au o continuă extindere. Pe măsura dezvoltării pieței financiare are loc apropierea instituțiilor bancare și a celor de asigurare prin conlucrarea pe diferite direcții de activitate. Faptul, că după volumul activelor deținute, cu capitalul bancar poate concura doar cel al asigurătorilor, ultimii, formează cu bancherii un sistem de dezvoltare-conlucrare.
CAPITOLUL 1. ESENȚA, NECESITATEA, IMPORTANȚA ȘI ROLUL SISTEMELOR DE DISTRIBUȚIE A ASIGURĂRILOR ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1.NECESITATEA, APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA FORMELOR DE DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR DE ASIGURARE.
Asigurarea, ca sistem de protecție a intereselor patrimoniale ale cetățenilor, organizațiilor și statului constituie un element necesar al sistemului economico-social al societății.
Crearea unui sistem național de asigurare necesită elaorarea și realizarea pe etape a unor măsuri în vederea ridicării pieței serviciilr de asigurare la un nivel mai înalt și mai calitativ.
Perioada actuală de dezvoltare a Republicii Moldova presupune atât folosirea activă a potențialului său intern, cât și a posibilităților investiționale proprii.
Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară organizarea corectă a sistemului național de asigurare și dezvoltarea activă a unor tipuri de asigurare social importante. Domeniul asigurărilor cuprinde toate aspectele vieții persoanelor, a activității de producere și social-economice, îndeplinind funcțiile de compensare, acumulare și de economii.
Importanța deosebită a instituțiilor asigurărilor în condițiile economiei de tranziție este determinată de un șir de factori.
În primul rând, aigurarea permite de a oferi o protecție suplimentară a diverselor interese ale persoanelor fizice și juridice, indiferent de caracterul și volumul măsurilor întreprinse de stat. În prezent, partea cea mai mare a cheltuielilor legate de lichidarea consecințelor catastofelor naturale și tehnologice se pune în sarcina bugetului de stat, posibilitățile căruia sunt, datorită unor cauze obiective, limitate.
În al doilea rând, folosirea mecanismului asigurărilor în condițiile actuale asigură dezvoltarea rapidă a activității de antreprenoriat în țară, perfecționarea continuă a tehnologiilor de producere folosite, luând în considerație particularitățile ramurilor de bază ale economiei Moldovei, ale climei și așezării geografice.
Sisteml asigurărilor trebuie să contribuie la dezvoltarea favorabilă și stabilă a economiei republicii, să fie o premisă suplimentară pentru ridicarea nivelului de protecție a populației, asigurării proprietății private a cetățenilor și agenților economici.
În același timp, dezvoltarea asigurărilor depinde în mare măsură de gradul de perfecțiune a legislației, de eficiența politicilor bugetare, fiscale, creditare și monetare ale statului, de calitatea supravegherii activității de asigurare și activitatea stabilă a organizațiilor de asigurare.
Crearea unei industrii moderne a asigurărilor va permite statului:
Să micșoreze povara ce revine pe seama bugetului de stat la restituirea pierderilor neprevăzute, cu caracter tehnologic sau natural;
Să soluționeze unele probleme legate de asistența socială prin intermediul asigurărilor (achitarea acumulărilor de pensii, a îndemnizațiilor pentru pierderea capacității de muncă sau decesul întreținătorului, de șomaj, restituirea cheltuielilor medicale) în condițiile economiei de piață;
Să atragă economiile populației și ale organizațiilor în circuitul economiei naționale pe termen lung.
În particular, piața de asigurări din Republica Moldova are drept scop sa permită asiguratorilor să–și conducă operațiunile comerciale parțial degajați de consecințele unei eventuale pierderi, respective avarieri ale mijloacelor de transport sau ale bunurilor transportate.
În etapa actuală un rol important revine relațiilor de asigurare care reprezintă un tip de afacere particular. O trăsătură imporatantă a economiei moderne o reprezintă dezvoltarea acestei ramure
Crearea unei industrii moderne a asigurărilor va permite statului:
Să micșoreze povara ce revine pe seama bugetului de stat la restituirea pierderilor neprevăzute, cu caracter tehnologic sau natural;
Să soluționeze unele probleme legate de asistența socială prin intermediul asigurărilor (achitarea acumulărilor de pensii, a îndemnizațiilor pentru pierderea capacității de muncă sau decesul întreținătorului, de șomaj, restituirea cheltuielilor medicale) în condițiile economiei de piață;
Să atragă economiile populației și ale organizațiilor în circuitul economiei naționale pe termen lung.
În particular, piața de asigurări din Republica Moldova are drept scop sa permită asiguratorilor să–și conducă operațiunile comerciale parțial degajați de consecințele unei eventuale pierderi, respective avarieri ale mijloacelor de transport sau ale bunurilor transportate.
În etapa actuală un rol important revine relațiilor de asigurare care reprezintă un tip de afacere particular. O trăsătură imporatantă a economiei moderne o reprezintă dezvoltarea acestei ramure pe lînga dezvoltarea a societăților de asigurări așa și a intermediarilor în asigurări sau cu alte cuvinte a Brokerilor sau Băncilor pe piața asigurărilor care reprezintă necesitatea asigurării bunurilor împotriva consecințelor economice ale pierderii sau distrugerii lor. Pe de alta parte societățile de asigurare cât și intermediarii participând activ pe piața financiară acordă un important rol în concentrarea ofertei de capital.
Economia de tranziție impune și studierea pieței de asigurări care devine un sector major al economiei naționale. Acest lucru este demonstrat prin faptul că dezvoltarea pieței asigurărilor, atât în țările cu economie de piața dezvoltată, cât și în cele în curs de dezvoltare (ex. Republica Moldova) presupune o analiză detaliată a tuturor factorilor de influență.
Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protejării bunurilor noastre, nu putem fi niciodată siguri că vom avea success.Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, altfel spus, acela de a-i ajuta pe acei câțiva care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident. În zilele noastre, asigurarea este perceputa ca o industrie complexa, o retea regulata care ofera o mare varietate de produse si servicii care vin în sprijinul indiviziilor, familiilor si organizatiilor în problemele de risc. Totusi, asigurarile nu au fost mereu complicate. Metode incipiente de asigurare au fost utilizate de-a lungul mai multor secole. În timp, tehnicile de distribuție a riscului s-au dezvoltat treptat pâna la forma lor actuală.
Sursa: Raport anual total piața asigurărilor 2012-2013, arhiva S.R.L. “Eu Asig” (http://xprimm.md)
Tabelul 1.1.1. – Evoluția pieței de asigurări
Evoluția asigurărilor s-a produs în paralel cu cea a legislației, a contabilității și a formelor de comerț.
Din tabel observăm, că în anul 2013 au fost atrase 1197,02 milioane lei, iar în 2012 1089,27 milioane lei, și totodată observăm o creștere a indicelui de plată a daunelor. Astfel, în anul 2013 au fost plătite daune în mărime de 432,45 milioane lei, iar în 2012 au fost plătite daune în mărime de 430,51 milioane lei. Analizând tabelul de mai sus menționăm că primele șase companii de asigurări au rămas neschimbate,principalul jucător pe piața asigurărilor menținându-și poziția este Moldasig. Observăm o creșterea pieței de asigurări cu 107.75 milioane lei, în 2013 față de 2012.
Sursa: Raport anual total piața brokerilor de asigurărilor 2012-2013, arhiva S.R.L. “Eu Asig” (http://xprimm.md)
Tabelul 2.1.1. – Evoluția brokerilor pe piața de asigurări
Din tabel observăm, că în anul 2013 de către brokerii în asigurări sau intermediarii au fost atrase 320762124 lei, iar în 2012 291618801 milioane lei. Observăm o creșterea pieței de brokeri în asigurări cu 29143323 lei, în 2013 față de 2012. Astfel intermediarii dețin un rol important în atragerea clienților și a surselor bănești pentru piața de asigurări.
Oamenii de afaceri au învățat să folosească tehnicile de asigurare pentru a micșora riscurile aferente în activitatea lor, așa cum au învățat să folosească contractele pentru a stabili responsabilitățile financiare ale părților. În trecut, oamenii erau dispuși să accepte mare parte din riscurile pe care le întâmpinau, bazându-se la nevoie pe sprijinul financiar al familiei, sau al comunității religioase. Creșterea gradului de complexitate al vieții moderne i-a determinat să caute protecție împotriva riscului în rândul mecanismelor de asigurare formale.
În prezent cea mai mare parte din piața comercială de asigurări se află în minile diferitor tipuri de intermediari. De aceea studierea relațiilor dintre compania de asigurare și intermediarii de asigurare reprezintă un interes deosebit.
În contextual economiei de piața, asigurările constituie o ramura de activitate, un sector al serviciilor cu multiple posibilități și particularități, de aceea studierea acestui domeniu obligă la un interes sporit.
Cumpărătorii de asigurare au nevoie de un mecanism, prin intermediul căruia ei ar face cunoștință cu sortimentul “produselor” de asigurare , la care au acces și și-ar forma propria părere despre calitatea deservirii, la care se pot aștepta în diferite companii.
Ca pe orice altă piață, pe piața asigurărilor sînt prezenți:
Vânzătorii- companiile de asigurări;
Cumpărătorii – persoanle fizice și juridice;
Intermediarii;
De multe ori, asigurarea și /sau reasigurarea nu se încheie în mod direct între părțile contractante ci prin intemediari. Activitatea de intermediere în asigurare, reasigurare sau coasigurare este o activitate de intermediere în procesul vânzării sau cumpărării serviciilor de asigurare, care subîntelege acordarea ajutorului respective părților cointeresate de efectuarea asigurării pentru efectuarea tratativelor cu privire la asigurare, în conformitate cu voința asigurătorului sau asiguratului, al caror rezultat final este elaborarea condițiilor și formelor de asigurare, acceptabile pentru ambele părți.
Un rol important în practica asigurărilor îl au așa numiții intermediari de asigurari. Aceștia sunt agenții de asigurare și brokerii de asigurare. Contribuția lor la negocierea, încheierea și executarea contractelor de asigurare este deosebit de importantă, fiind vorba de adevărați specialiști în consilierea părților, în gestionarea riscurilor, a managementului asigurărilor și pieței de asigurări.
În fine, rolul sistemelor de distribuție a asigurărilor în economia de piață constă în optimizarea eforturilor depuse în privința distribuției.
1.2.POLITICI DE PROMOVARE A PRODUSELOR DE ASIGURARE
Profundele modificări politice și economice necesită dezvoltarea unei piețe eficiente a asigurărilor.Aceasta este condiționată, în primul rând, de faptul că, în procesul de promovare a reformelor economice, întreprinderile și organizațiile de stat, precum și cele municipal trebuie să-și garanteze, în mod individual, protecția prin asigurare, deoarece formele de asistență financiară din partea diverselor fonduri publice, existente până nu demult, actualmente nu mai pot fi aplicate. Crește necesitatea de protejare prin asigurare a clienților particulari. Aceasta și condiționează necesitatea extinderii pe piață a gamei produselor de asigurare, care ar înlesni asigurarea intereselor patrimoniale atât ale persoanelor fizice, cât și ale celor juridice, garantând-le astfel o protecție adecvată împotriva diferitelor evenimente.
Piața contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creșterea numărului asigurătorilor și a volumului operațiilor, apariția noilor necesități în serviciile de asigurare și a noilor direcții de orientare ai acestei activități, intensificarea concurenței.
Este important de menționat că dezoltarea pieței asigurărilor are loc în condițiile unei instabilități economice și politice, conservării proceselor inflaționiste, imperfecțiunii sistemului fiscal, precum și a influenței altor factori necontrolați.
Un rol aparte în formarea infrastructurii pieței asigurărilor îl dețin intermediarii în asigurări (agenții de asigurare și brokerii de asigurare),care asigură distribuția produselor de asigurare în interesul clienților.
Politica vânzării produselor de asigurare reprezintă în sine totalitatea formelor de distribuție către clienți (asigurați) a produselor financiare de care dispune societatea de asigurări (asigurătorul) și include astfel de elemente importante, cum ar fi: studierea pieței asigurărilor, perfecționarea produsului de asigurare și a procesului însuși de vânzare a acestuia, inclusive stimularea vânzării polițelor de asigurare prin intermediul publicității.
Problemele de bază ce persist în procesul de vânzare a produselor de asigurare prezintă, de fapt, modalitatea de constituire și formele de perfecționare a relațiilor dintre societatea de asigurări și client pri intermediul produsului de asigurare promovat de aceasta.
Punctele de tangență ale acestor relații apar din momentul constituirii pieței asigurărilor și necesită schimbări nu doar în relațiile comercile cu clientul, apărute pe durata dezvoltării asigurării în condiții de monopol, dar și în efectuarea unor modificări generale a structurii companiei de asigurări, astfel ca activitatea tuturor structurilor să fie orientată în interesul clientului (asiguratului).
Apariția noilor canale de vânzare este determinată de intensificarea concurenței pe piața asigurărilor, de lupta consumatorilor pentru calitatea produselor de asigurare, precum și de evoluția tehnologiilor. Problema principală este prezentată de necesitatea adaptării companiilor tradiționale de asigurări la noile condiții de activitate, care sunt obișnuite să utilizeze doar canalele tradiționale de vânzare.
Practic, mereu în timpul selectării canalului adecvat de vânzare a produselor de asigurare, în companiile de asigurări apar contradicții. E dificil de ales canalul cel mai adaptat la condițiile moderne, care ar corespunde unor asemenea cerințe, ca: povara trecutului, cultura proprie a companiei, adaptarea la exigențele pieței, reducerea cheltuielilor de gestiune și posibilitatea controlului.
Factorii ce determină numărul canalelor de vânzare variază în funcție de ramura concretă și piață, de sarcinile curente față de vânzători și de necesitățile cumpărătorilor.
Deja la etapa actuală, starea pieței naționale de asigurări, cu o evoluție insuficientă, face din activitatea de marketing o condiție prioritară ce favorizează dezvoltarea eficientă a oricărei companii de asigurare. Motivația acestei condiții este determinată de numărul mare de produse de asigurare de pe piață, existența segmentelor monopoliste pe piața asigurărilor, care restrâng posibilitățile de activitate a companiilor de asigurări.
Sarcina de bază în studierea pieței asigurărilor o constituie analiza comparativă a activității companiei de asigurare și a activităților desfășurate de către compaiile concurente. Soluționarea acestei probleme poate fi realizată prin determinarea factorilor macro- și microeconomici, capabili să sporească capacitatea concurențială a asigurătorilor, studierea posibilităților de penetrare a companiei de asigurare pe segmentele pieței, deținute de către alte companii, determinarea tendințelor de bază în dezvoltarea companiilor, monitoringul prezenței străine pe piața națională a asigurărilor, studierea posibilităților de extindere a tranzacțiilor de asigurare peste hotarele țării etc.
În cadrul marketingului produsului de asigurare sunt soluționate asemenea probleme, cum ar fi segmentarea pieței, analza produselor de asigurare existente la momentul actual, determinarea concurențialității acestor produse, identificarea nevoilor și a necesităților consumatorilor, determinarea unui complex de măsuri privind elaborarea și promovarea pe piață a noilor produse de asigurare, solicitate de către clienți.
Marketingul vânzărilor (produselor de asigurare) are menirea să soluționeze probleme majore, legate de elaborarea schemelor optimal de vânzare, orientate spre consumatorii-țintă și facilitarea accesului la produsele de asigurare, evidențiere nivelului necesar de servicii de consultanță. Și pentru asigurați, determinarea complexului de măsuri de încurajare, menite să stimuleze consumatorii (asigurații) la specificarea stimulentelor necesare pentru sporirea volumului vânzărilor produselor de asigurare prin intermediul rețelei proprii de vânzare și prin canalele netradiționale de distribuție.
Astfel, în procesul de aplicare a unei sau altei metode de vânzare a produselor de sigurare sunt aplicate asemenea categorii ale marketingului, cum ar fi: marketingul strategic, marketingul operațional, marketingul teritorial, marketingul personal.
În procesul de alegere a canalului de vânzare, se utilizează marketingul strategic și cel operațional.
Marketingul strategic reprezintă adoptarea unor decizii privind extinderea și atragerea unui sau altui segment de piață a asigurărilor și obținerea, în acest sens, a unui venit semnificativ. Sarcina prioritară a marketingului strategic o constituie studierea sistematică a consumatorilor pieței asigurărilor, în scopul perfecționării produselor de asigurare oferite, ce corespund necesităților diferitelor grupe sociale.
Marketingul operațional reprezintă alegerea mijloacelor necesare pentru realizarea sarcinilor determinate. Marketingul strategic și cel operațional sunt în relații de reciprocitate, fapt ce determină reciprocitatea complementară a acestora (utilizând în acest sens, diverse venituri). Scopul marketingului strategic constă în elaborarea unui marketing operațional efficient. Împreună, acestea prezintă un marketing combinat, aspectul important al căruia îl constituie realizarea produselor de asigurare (combinarea marketingului operațional cu cel teritorial).
Marketingul combinat nclude în sine o combinare perfectă a surselor de marketing care, în viitor, vor fi utilizate în activitatea de selectare a canalului. Este important să se țină cont de necesitatea respectării succesiunii în activitate, și anume: alegerea canalului,a produsului, determinarea prețului produsului,alegerea canalului de realizare.
Marketingul în asigurări dispune de aspecte specifice, când pot apărea 2 probleme:
-legate de viață (serviciul prestat nu se limitează doar la vânzarea produsului de asigurare); -legate de profesie (instruire, dicționar de conversație specific).
În ceea ce privește vânzarea produselor de asigurare, procesul de vânzare include în sine cîteva elemente de bază, cele mai importante fiind:
– contactele inițiale cu clientul- asiguratul potențial,
– determinarea nevoilor asiguratului privind încheierea unei asigurări,
– prezentarea produsului de asigurare,
– derularea procesului de încheiere a contractului, inclusiv a convorbirilor și reglementarea contrdicțiilor cu clientul,
– sfârșitul vânzării produsului de asigurare.
În concluzie, vom menționa că promovarea de către asigurători a unor politici consecvente de distribuție a produselor de asigurare prin aplicarea diverselor metode de vânzare a asigurărilor va impune necesitatea consolidării capacităților economice ale asigurătorilor, contribuind astfel și la consolidarea capacităților financiare ale acestora. În acest context, vor fi identificate nevoile și necesitățile asiguraților, prin determinarea unui complex de măsuri privind elaborarea și promovarea pe piață a noilor produse de asigurare, care vor face posibilă sporirea nivelului de protecție prin asigurare, în conformitate cu necesitățile impuse de modificarea conjuncturii economice.
1.3. ACHIZIȚIA ÎN ASIGURĂRI – METODE ȘI FORME
Achiziționarea reprezintă în sine activitatea de atragere a noilor contracte de asigurare benevolă. În asigurare, achiziționarea este efectuată, prioritar, de către agenții de asigurare. Achiziția trebuie să fie organizată astfel, încât numărul contractelor încheiate și reînnoite să depășească numărul celor care expiră. Această condiție poate fi obținută cu ajutorul materialului corespunzător de stimulare a activității de achiziție a agenților de asigurare.
Persoana care îndeplinește funcțiile de bază o constituie „achiziționarul”- lucrător în asigurări, care se ocupă cu încheierea noilor contracte de asigurare benevolă și reînnoirea celor cu termenul expirat înainte de termenul indicat.
Analizând activitatea companiilor de asigurare autohtone și a celor străine, rezultă că eficiența achiziționării depinde, în mare parte, de organizarea acesteia. În legătură cu aceasta, la diferite niveluri ale companiei de asigurare se creează structuri organizaționale sau această activitate este încredințată unui grup special, preocupat cu achiziția.
În practica internațională și cea națională de activitate a companiilor de asigurare sunt aplicate structuri organizaționale de trei niveluri (central- filială- agenție) sau de două (direcția generală-agenția generală).
Spre exemplu, în cadrul structurii organizatorice de conducere cu trei niveluri, aceasta se prezintă în felul următor:
În cadrul aparatului central al companiei, de regulă, este constituit departamentul (secția) vânzărilor produselor de asigurare,funcțiile de bază ale căruia sunt:
elaborarea proiectelor actelor normative și a regulilor interne, referitoare la intermedierea în asigurări;
determinarea formelor și metodelor de achiziție;
elaborarea (în colaborare cu departamentul planificare și statistică) a planurilor de extindere a metodelor de vânzare a produselor de asigurare, precum și a modalităților de realizare a acestora;
determinarea direcțiilor de instruire a intermediarilor în asigurări, precum și a lucrătorilor serviciului interior de achiziție.
La nivelul firmelor de asigurare, subdiviziunea structurală sau specialistul în sfera achiziționării sunt preocupați, în general, de organizarea și coordonarea activității de achiziție a agențiilor subordonate, precum și de controlul activității acestora. În plus, ei acordă asistență nemijlocită intermediarilor în organizarea activității de achiziționare.
Cerințele față de specialiștii acestor sbdiviziuni sunt determinate de:
aplicarea formelor și metodelor de vânzare (procurare) a produselor de asigurare,
angajarea la serviciu și instruirea noilor intermediari, analiza eficacității și calității activității intermediarilor din teritoriu, precum și a intermediarilor care aplică alte forme de achiziție și încasare a cotizațiilor,
desfășurarea examenelor de calificare a intermediarilor,
analiza curentă a cuantumului și structurii veniturilor lunare ale intermediarilor,
elaborarea și proiectarea dezvoltării asigurărilor facultative în regiune și analiza curenă a rezultatelor achiziției,
elaborarea proiectelor de control privind sarcinile dezvoltării asigurărilr care au fost trasate pentru anumite categori de intermediari, controlul și analiza realizării acestora.
Aceste cerințe, de regulă, revin angajaților care au vechime mare în munca de asigurare, dispun de cunoștințe vaste în sfera tuturor tipurilor de asigurări și reușesc să aplice un mod perfect de contactare cu clienții.
Organizatorul achiziționărilor își desfășoara activitatea, bazându-se pe planul anual de lucru. În plan, este detaliat indicat numărul organizațiilor, inclusiv al celor unde este necesară organizarea agențiilor speciale; numărul organizațiilor în care vor fi întreprinse acțiuni privind majorarea sumelor asigurate sau introducerea noilor tipuri de asigurări; majorarea numărului persoanelor asigurate; sporirea volumului încasărilor etc.
Intermediarii în asigurări (în special, agenții de asigurare și brokerii) constituie serviciul extern de achiziționare al companiei de asigurare, fiind astfel preocupați de deservirea nemijlocită a clienților.
Funcțile de bază ale intermediarilor în asigurări sunt determinate de necesitatea:
informării clienților privind importanța și condițiile asigurării;
acceptării solicitărilor de asigurare, încheierea, reînnoirea contractelor de asigurare și încasarea primelor de asigurare;
acordării srviciilor de consultanță clienților privind acțiunile acestora în cazul producerii cazului asigurat etc.
Sunt utilizate trei metode de achiziționare:
individuală (procurarea polițelor de asigurare doar la locul de trai al clientului),
colectivă (asigurarea colectivă de accidente de viață a angajaților societăților comerciale),
combinată (se bazează pe colaborarea intermediarilor teritoriali cu agențiile specializate).
În practica activității companiilor de asigurare naționale și internaționale, există un șir întreg de canale de vânzare a produselor de asigurare. De exemplu, în Europa produsele de asigurare sunt realizate prin intermediul a 5 canale de bază: al brokerilor, agenților generali, lucrătorilor angajați, ghișeelor bancare și vânzărilor directe (poștă, telefon, Internet).
Concomitent, politica de vânzare a produselor de asigurare depinde de etapele dezvoltării piețelor de asigurare și se schimbă semnificativ, când în schimbul companiilor de asigurare tradiționale, ce ocupau toată piața, vin asociațiile mutuale de asigurare reciprocă, băncile, vânzarea directă. De menționat: canalele tradiționale de vânzare și-au restrâns activitatea pe piață.
Actualmente, în perioada funcționării celei de-a Treia Directive Europene, în baza căreia este reglementată activitatea pieței comunitare de asigurări, în multitudinea rețelelor de vânzare, un rol important îl joacă legislația, capacitatea concurențială și nivelul tehnic al produselor de asigurare.
În baza celor menționate, putem concluziona că eficientizarea operațiunilor de asigurare, prin diversificarea formelor și a metodelor de achiziție, poate fi realizată doar atunci când produsele de asigurare distribuite vor avea caracteristicile tipice metodelor de vânzare utilizate și în cazul existenței unui parteneriat durabil dintre asigurători și intermediarii în asigurări.
1.4. ANALIZA ACTIVITĂȚII UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Brokerul de Asigurare ,,EUASIG”,este organizată sub formă de societate cu raspundere limitată și dispune de licență pe termen nelimitat (CNPF licența).Ea se dezvoltă foarte rapid pe piața națională de asigurări și intervine pe piața națională cu produsele proprii, și își desfășoară activitatea prin intermediul Oficiului Central din Chișinău. Aflîndu-se aproximativ un an pe piața asigurărilor din Republica Moldova activitatea este eficientă, bine orientată și stabilă din punct de vedere financiar grație cunoașterii profunde a pieței locale, îmbinată cu un proces continuu de dezvoltare a produselor și acceptare a inovațiilor în prestarea serviciilor
Potențialul financiar al Companiei este susținut prin efortul și contribuția capitalului uman. Astfel pentru realizarea misiunii Companiei de servirea calitativă a clienților și crearea bunăstării acționarilor,în cadrul ,,EUASIG” S.R.L. activează 7 angajați de bază, dintre care 2 în aparatul executiv, 4 la forțele de vînzări și 1 angajat în calitate de personal tehnic și 21 asistenți în brokeraj.
Dacă e să ne referim la acționarii companiei în anul curent:
Total persoane fizice (1) deține capital social 25000 lei (100%)
Anul 2013 pentru Compania „EUASIG” S.R.L. a fost unul complicat din punctul de vedere al dezvoltării asigurărilor, aceste condiții fiind determinate de instabilitatea politică internă, criza economică din anii precedenți, care a afectat majoritatea ramurilor economiei, precum și concurența care s-a acutizat pe toate segmentele pieței
Cu toate acestea, compania în această perioadă a reușit să obțină rezultate bune.
Tabel 1.1.4 Structura vânzărilor pe clase de asigurare, conform primelor de asigurare subscrise. în anul 2013.
Sursa: elaborat de autor,în baza datelor CNPF .
Din tabelul de mai sus constatăm,că “EUASIG”S.R.L. a înregistrat aproape cele mai mari volume realizate pe piață pe tipurile de asigurare analizate,majoritatea vânzărilor fiind realizate pe segmentul AUTO.
1.5. ANALIZA ACTIVITĂȚII BROKERULUI “EU ASIG”S.R.L. PRIN PRISMA STUDIERII TIPURILOR DE ASIGURĂRI
Clasa Asigurări Generale:
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (AORCA)
Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto este aprobată prin Legea Republicii Moldova "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule" din 22/12/2006 nr. 414 publicată la 09/03/2007 în Monitorul Oficial nr.032.
Asigurarea prevede recuperarea pagubelor produse vieții, sănătății și bunurilor terțelor persoane in urma accidentelor rutiere care au avut loc pe teritoriul Republicii Moldova.
Polița de asigurare(R.C.A.) a Companiilor de asigurări emise în baza contractului de mandat de către “EUASIG” S.R.L. garanteaza compensarea daunelor in limita sumelor pe care clientul este obligat să le plăteasca cu titlu de despagubire persoanelor ce au avut de suferit in urma accidentelor rutiere, produse din vina clientului, pentru cauzarea leziunilor corporale sau decesului, deteriorarea sau distrugerea bunurilor ce le apartin, precum și pentru cheltuielile de judecata, suportate de client la examinarea acțiunii civile in raport cu aceasta.
Contractele de asigurare(R.C.A.) cu detinatorii de autovehicule inmatriculate in Republica Moldova se incheie pe un termen de un an, iar cu deținatorii străini, aflati temporar pe teritoriul tarii, pe termen de la 15 zile până la 12 luni.
Primele de asigurare obligatorie de raspundere civila auto sunt stabilite de catre Guvernul Republicii Moldova in functie de tipul, caracteristicile tehnice și locul inmatricularii autovehiculelor.
Compania "EUASIG"S.R.L. oferă reduceri pina la 25 % din primele de asigurare anuale persoanelor fizice pensionate și persoanelor cu deficiențe locomotorii, proprietare de motociclete și de autoturisme adaptate infirmității lor, inclusiv cele primite de acestea in folosinta.
Obligatiunile asiguraților
In caz de producere a evenimentului asigurat, asigurații sint obligati:
să ia masuri, in limita posibilităților, pentru diminuarea pagubelor produse in urma accidentului rutier;
să comunice imediat organelor poliției sau altor organe de mentinere a ordinii de drept despre accident, cerînd intocmirea de acte cu privire la cauzele și circumstanțele producerii accidentului, precum și la pagubele provocate;
să înștiințeze in scris, telefonic, telegrafic sau prin sesizare in termen de 48 ore din momentul petrecerii evenimentului asigurat despre producerea lui sectia de regularizare a daunelor a Companiilor de asigurări, chiar daca nu s-au ridicat pretenții de către persoanele pagubite;
să solicite organelor competente informații cu privire la accidentul rutier și consecintele acestuia;
să pună la dispozitia organizației de asigurare toate documentele și dovezile necesare pentru constatarea cauzelor și circumstanțelor de producere a accidentului, evaluarea pagubelor, precum și pentru stabilirea drepturilor la despagubire;
să comunice in scris Companiei pretențiile formulate de cei pagubiti și să prezinte toate documentele ce vizeaza accidentul;
sa se apere in proces ținând seama și de eventualele indicații scrise ale Companiei;
Obligatiunile Companiilor de asigurări
Dupa ce i s-a adus la cunoștința despre producerea evenimentului asigurat, Compania este obligata:
să intocmeasca procesul-verbal de constatare și stabilire а cuantumului real al pagubelor, precum și al cuantumului despăgubirilor, să soluționeze cererea și să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite prin Legea "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule".
"Prime anuale de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.318 din 17 martie 2008 și Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.53/5 din 31 octombrie 2008 „Privind stabilirea primei de asigurare de bază și valoarea coeficienților de rectificare aferenți asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă și externă”, cu modificările și completările ulterioare (Decizia CNPF din 24 decembrie 2009 nr. 60/6)".
În anul 2013 piața asigurărilor obligatorii de rãspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (RCA internă și externă Carte Verde) a intrat pe un trend ascendent al volumului de prime brute subscrise, comparativ cu anul precedent, când s-au înregistrat 443 milioane lei în 2012 și 494 milioane lei în 2013. La fel precum în anul precedent, în 2013, segmentul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pe piața asigurărilor din Republica Moldova continuă să dețină o pondere de peste 11,51 la sută din totalul primelor subscrise.
Pentru sectorul asigurărilor de răspundere civilă auto în anul 2013 Comisia Națională a Pieței Financiare a implementat baza unică de date centralizată și emiterea electronică a polițelor RCA și se numește RCAData. Astfel, emiterea electronică a polițelor a eliminat desfășurarea activității de vânzare în spații care nu sunt amenajate corespunzător și a contribuit la îmbunătățirea calității informațiilor primite întru aplicarea corectă a sistemului bonus-malus, precum și transmisă către cei interesați. Această procedură, ca rezultat, a venit în sprijinul asiguraților, păgubiților, dar și reprezentanților pieței de asigurări, brokerilor și agenților de asigurări.
Asigurarea internațională de răspundere civilă auto CARTEA VERDE
Republica Moldova a fost admisa de catre Asambleia Generala a Consiliului Interbirouri de la Londra ca membru al sistemului international "Carte Verde" in anul 1997, iar de la 01.08.2001 a obtinut dreptul de a emite propria polita de asigurare internațională "Carte Verde".
Prin asigurarea "Carte Verde" sunt protejate interesele terțelor persoane pentru pagubele produse vieții, sănătații și bunurilor lor in urma accidentelor rutiere, care au avut loc în afara hotarelor Republicii Moldova (pe teritoriul țărilor membre ale sistemului "Carte Verde").
Contractele de asigurare se incheie pe un termen de la 15 zile pina la un an.
Cota primei de asigurare se determina in dependenta de țările, în care pleaca asiguratul, tipul autovehicului și termenul de asigurare.
Limitele de raspundere ale Asiguratorului corespund prevederilor legislației țării in care s-a produs accidentul.
Asigurarea internațională de răspundere civilă auto CARTEA VERDE
Republica Moldova a fost admisa de catre Asambleia Generala a Consiliului Interbirouri de la Londra ca membru al sistemului international "Carte Verde" in anul 1997, iar de la 01.08.2001 a obtinut dreptul de a emite propria polita de asigurare internațională "Carte Verde".
Prin asigurarea "Carte Verde" sunt protejate interesele terțelor persoane pentru pagubele produse vieții, sănătații și bunurilor lor in urma accidentelor rutiere, care au avut loc în afara hotarelor Republicii Moldova (pe teritoriul țărilor membre ale sistemului "Carte Verde").
Contractele de asigurare se incheie pe un termen de la 15 zile pina la un an.
Cota primei de asigurare se determina in dependenta de țările, în care pleaca asiguratul, tipul autovehicului și termenul de asigurare.
Limitele de raspundere ale Asiguratorului corespund prevederilor legislației țării in care s-a produs accidentul.
Asigurarea facultativă a mijloacelor de transport (CASCO)
Asiguratii tipului respectiv de asigurare pot fi persoane fizice și juridice, precum și cele straine, detinatori legitimi ai mijlocului de transport, care activează sau locuiesc permanent in Republica Moldova, chiar daca mijlocul de transport este luat in arendă, fapt certificat prin actul respectiv, dispun de mandat sau de procura proprietarului, vizata de serviciul notarial in vederea detinerii, utilizarii, girarii mijlocului de transport.
Obiecte ale asigurarii facultative CASCO – toate mijloacele de transport auto, remorci, semiremorci și accesorii la ele, posibile de asigurat, adica dispun de numere aplicate pe caroserii, motoare, nu prezinta deteriorari penetrante ale elementelor caroseriei, fisurari ale geamurilor. La dorința clientului poate fi asigurat utilajul suplimentar, soferul și pasagerii de eventualele consecinte ale accidentelor de circulatie .
Mijloacele de transport sunt protejate 24/24 ore (non-stop), indiferent de locul parcării.
Despagubiri sunt acordate pentru factorii care au provocat deteriorarea mijlocului de transport: accidente, calamitati naturale, incendii, furturi, evenimente socio-politice, etc.
De asemenea, sunt despagubite:
Cheltuielile suportate pentru transportarea mijlocului de transport la atelierul de reparatie sau terenul de parcare
Deteriorarile mijlocului de transport in procesul inlaturării consecintelor evenimentului asigurat
Cheltuielile efectuate in vederea diminuarii pagubelor cauzate de factorii ce se contin in asigurare
Prejudiciile provocate de accidente in momentul producerii carora la volan se afla o alta persoana decit asiguratul, indicată in declaratia de asigurare depusa de asigurat la incheierea contractului.
Asigurarea mijloacelor de transport auto, a remorcilor, semiremorcilor și a accesoriilor instalate pe ele se face in varianta deplina sau partiala de asigurare.
Inlesniri sunt prevazute și pentru asiguratul care de-a lungul perioadei de asigurare nu a revendicat despagubirea daunelor ce s-au produs din propria vina. Astfel, la reinnoirea contractelor de asigurare, el poate beneficia de reduceri de prima de la 5%, dupa un an, pina la 30% dupa 2 și mai multi ani.
Achitarea primei de asigurare poate fi efectuata în mod unic, două rate, trimestrial, și produsul nou pe piața asigurărilor din Republica Moldova al Companiei “EUASIG” “CASCO în credit” care permite achitarea prin 12 rate egale fără dobândă.Persoanele juridice, care au asigurat concomitent mai mult de 5 mijloace de transport, se bucura de o reducere a sumei de prime de la 5% pina la 25%. De asemenea, se aplica sistemul "bonus-malus".
Tarifele variaza de la 2,2 la suta(camioane), 4,2 la suta(autoturisme) in dependenta de riscuri, capacitatea cilindrica a motorului, termenul de exploatare și starea de intretinere a autovehiculului, extinderea teritoriala, utilizarea autovehiculului de alte persoane,și Compania de asigurare, etc.
Volumul primelor brute subscrise la asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCO în anul 2013 a constituit 196 mil. lei, în comparație cu anul 2012 volumul primelor subscrise a constituit 180 mil. lei, s-a înregistrat o creștere de circa 8,9 la sută.
Dezvoltarea genului de asigurare respectiv este în deplină măsură legată de creșterea numărului de vânzări al autovehiculelor noi.
Asigurare de bunuri pentru persoane fizice
Beneficiari ai tipului respectiv de asigurare pot deveni persoane fizice, proprietari de locuinte. Polita de asigurare de bunuri persoane fizice acopera protectia pentru urmatoarele cazuri de asigurare:
foc sau explozie;
lovitura casei de fulger;
cutremur de pamint;
acte de vandalism;
furt(sau atentat de furt) a obiectelor specificate in urma patrunderii fortate și violente in cladirea de locuit;
scurgere de apa din rezervor, conducte, ulucuri sau drenajuri;
revolte și agitari in masa;
impact cu vehicul, aparat de zbor, nava maritima, particele cosmice, parti de avion, racheta, satelit, caderea unui copac sau a unei crengi;
furtuna, apa de ploaie.
Produsul respectiv de asigurare este alcatuit din trei sectiuni: casa, continut, raspundere fata de terti.
Sectiunea: casa Dvs. -se va acorda despagubire pana la suma de asigurare stabilita in certificat pentru pierderi sau deteriorari ale casei produse in decursul perioadei de asigurare și cauzate de oricare din cazurile de asigurare.
Sectiunea in cauza prevede beneficii suplimentare și anume compensarea cheltuielilor de constructie și aferente constructiei in caz de suportare a unor pierderi sau deteriorari in urma producerii unui caz de asigurare. Se are in vedere plata onorariilor arhitectilor, surveierilor, cheltuielilor de demolare și transportarea darimiturilor, compensarea pierderii platii pentru arenda, achitarea gajului.
Sectiunea: continutul -se va achita compensare pina la suma asigurata indicată in certificat pentru pierderile sau deteriorarile continutului locuintei Dvs: covoare, presuri, frigidere, masini de spalat, televizoare, imbracaminte s.a.
Sectiunea: raspunderea fata de terte persoane-se va acorda compensare pentru orice suma, pe care asiguratul sau vreo persoana din familia lui și locuieste impreuna cu el, trebuie s-o plateasca in legatura cu decesul sau leziunile pricinuite altor oameni sau prejudiciul adus proprietatii altor persoane.
Asigurarea de bunuri persoane fizice stipuleaza și prevederea de franșiza, adica suma cu care asiguratul trebuie sa contribuie la despagubirea pierderilor sau deteriorarilor.
Prima de asigurare pentru sectiunile 1 și 2 se calculeaza separat aplicind taxele tarifare pentru fiecare sectiune aparte.Prima totala este egala cu suma primelor pentru fiecare sectiune a politei.
Tarifele de baza sint:
sectiunea casa – 0,15 la suta din suma de asigurare
sectiunea continut –de la 0,5 până la 1% la suta din suma de asigurare
Date statistice privind asigurarările de proprietate:
Asigurările de proprietate au înregistrat în anul 2013 57 milioane lei ceea ce este mai puțin decât în anul precedent, în 2012 fiind 95 milioane lei,aceastaă scădere se explică prin faptul că în 2013 numărul apartamentelor și caselor vândute în credit și ipotecă a scăzut,această asigurare fiind obligatorie la procurerea prin banci comerciale.
Cu toate acestea este necesar de menționat potențialul înalt al pieței de asigurări pe acest segment care rămâne deocamdată nevalorificat.
Înviorarea atestatã în prezent se datoreazã mai mult solicitãrii asigurãrilor pentru bunurile gajate din partea instituțiilor financiare decât conștientizarea protejării investițiilor de către populație.
Asigurarea bunurilor intreprinderilor industriale
Contractele de asigurare a bunurilor intreprinderii se incheie pe termen de un an, iar cele de bunuri depuse in gaj, arenda, leasing – doar pentru perioada de valabilitate a acordului.
Sumele de asigurare trebuie să corespunda costului real al bunurilor gajate la data incheierii contractului de asigurare și pot fi indicate in polița de asigurare atât in moneda națională a Republicii Moldova (lei), cit și in dolari SUA sau EURO.
Costul asigurării depinde de:
categoria bunurilor, stocurilor de marfuri;
categoria clădirilor, construcțiilor, utilajului, plasarea și integritatea lor;
procesele tehnologice aplicate in procesul de producție;
existența factorilor de risc sporit (probabilitatea incendiului, cutremurului de pamânt, inundației, furtului, etc.);
gradul de securitate antiincendiara și alte măsuri de siguranță.
Taxele primei de asigurare au un caracter contractual și pot fi stabilite in urmatoarele limite:
clădiri, construcții – 0,3-0,7%;
strunguri, utilaje – 0,7-1,0%;
tehnica electrică – 3,0-5,0%;
rechizite de oficiu – 1,0-1,5%;
stocuri de mărfuri – 0,3-2,0% din costul lor (suma asigurată).
Prin acordul parților pot fi prevazute și inlesniri pentru derularea nedeficitară a riscurilor, care pot constitui pana la 50% din volumul inițial al primelor de asigurare.
Asigurarea de cheltuieli medicale a persoanelor care pleacă peste hotare (Travel Health Insurance)
Polița de asigurare de „ASISTENȚĂ MEDICALĂ PESTE HOTARE”, oferă posibilitatea de a beneficia gratis de ajutor medical în cazul când apare o dereglare a sănătății clientului în țara străină. Cu alte cuvinte polița oferă garanții financiare în cazul necesității acordării asistenței medicale in urma accidentării, îmbolnăvirii subite sau agravării maladiei cronice in perioada aflării asiguratului peste hotarele Republicii Moldova. Polița de asigurare prevede acoperirea cheltuielilor: pentru consultația medicului, investigații de laborator și instrumentale, tratament conservativ și chirurgical în condiții de ambulatoriu și/sau spital, inclusiv se vor acoperi și cheltuielile de evacuare medicala sau repatriere post-mortem, in cazul decesului persoanei asigurate.
Companiile de asigurări garanteaza acoperirea costului asistentei medicale prestate in baza Poliței de asigurare. Protecția se realizează prin intermediul Companiilor de "assistans" cu renume internațional: MONDIAL ASSISTANCE sau CORIS INTERNATIONAL, SMILE ASSISTANCE, HIZIR, etc.
Suma protecției prin asigurare (suma asigurata) poate fi in limitele 5 000 – 50 000 euro, marimea acesteia fiind corelata cu cerințele financiare de protecție a cheltuielilor medicale in țara sejurului. Termenul de asigurare poate cuprinde de la 5 zile până la 365 de zile.
Fiecare deținător de poliță poate beneficia de asistență 24 din 24 ore. În limitele răspunderii financiare, stabilite de contractul de asigurare.
Polița de asigurare pentru un termen de 10 zile, în cazul călătoriei în țările CSI și România costă aproximativ 50 lei, protecția de asigurare minimală este de 5 000 euro.
Polița de asigurare pentru un termen de 10 zile, în cazul călătoriei în Țările Uniunii Europene costă aproximativ 80-90 lei, protecția de asigurare minimală este de 30 000 euro.
Polița de asigurare pentru protecția de 10 zile, în cazul călătoriei în SUA și Canada costă aproximativ 160-180 lei,protecția de asigurare minimală este de 50 000 euro.
Asigurarea individuală sau familială contra accidentelor
Asigurarea de accidente – valabilă pentru persoanele fizice cuprinde asigurarea de riscul de deces, invaliditate permanenta, vătămări și alte leziuni corporale cauzate de accidente.
Un mare avantaj de care poate beneficia clientul, suplimentar la despăgubirile plătite pentru riscurile acceptate in asigurare, este și despăgubirea cheltuielilor de tratament spitalicesc și de ambulatoriu, pierderilor financiare aferente decesului subit al persoanei asigurate, pierderi financiare aferente repatrierii în cazul decesului persoanei asigurate peste hotarele țării.
Protecția prin asigurare in cazul accidentelor suportate de Asigurat este valabilă atât pe teritoriul R.M. cat și in afara lui.
Accident – evenimentul subit (întâmplător) generat de un factor mecanic sau chimic, provenit din afară și fără voința Asiguratului, care are ca efect vătămarea corporală, detectabilă din punct de vedere medical, invaliditatea permanentă sau decesul acestuia.
In caz de deces al asiguratului, suma asigurata este plătită beneficiarului.
Subiecți ai asigurării pot deveni cetățeni ai R.M., cetățeni ai altor state și persoane fără cetățenie in vârstă de la 1 an până la 70 ani împliniți la ziua încheierii contractului.
Nu pot fi asigurate persoanele care au o invaliditate de gradul I sau maladii cu gradul, faza de dezvoltare ce corespunde acestui grad de invaliditate.
Costul poliței- de asigurare se stabilește in dependenta de riscul ocupațional, protecția acordata și de mărimea sumei asigurate.O polița de asigurare individuală la suma asigurata 10000 lei costă aproximativ 80 lei.
Asigurarea facultativă de accidente pentru întreaga familie este de fapt asigurarea de accidente individual pentru fiecare membru al familiei formate din cel puțin două persoane: părinți și copii necăsătoriți.Avantajul asigurării familiale față de asigurarea separata a fiecărui membru al familiei consta in reducerea substanțiala de prime de asigurare.
Mărimea reducerilor depinde de numărul persoanelor acceptate in asigurare. Cu cit familia este mai mare, cu atât primele sunt mai mici.
Toate clauzele asigurării de accidente individuale sunt valabile și pentru asigurarea familială de accidente.
Asigurarea facultativă de grup contra accidentelor din contul intreprinderi
Este cunoscut faptul ca riscurile care ne înconjoară și consecințele materiale și morale a acestora pot atesta grav calitatea vieții noastre.
Este cert și faptul, ca anume conducătorul întreprinderii poate influenta soarta salariaților și, respectiv, poate proteja viata și sănătatea lor contactând asigurarea facultativa de accidente.
In funcție de necesitățile și specificul procesului de producție Companiile de asigurări oferă protecție pentru riscurile principale:
decesul Asiguratului din accident;
invaliditatea permanentă din accident;
vătămarea corporală din accident, inclusiv accidente de muncă
și, în conformitate cu standardul ales, poate opta și următoarele riscuri auxiliare:
indemnizația zilnică de tratament în condiții de ambulatoriu sau în condiții spitalicești;
pierderi financiare aferente decesului subit al persoanei asigurate (infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, șoc, embolie, edem pulmonar acut, reacție alergică).
pierderi financiare aferente repatrierii în cazul decesului subit al persoanei asigurate peste hotarele țării.
Durata protecției de asigurare:
24 din 24 ore ale zilei
8 sau 12 ore al procesului de producție (valabil pentru contractele colective), fără a include drumul „de la” și „spre” serviciu.
Prin asigurarea facultativă de accidente pot fi protejați și conducătorii autovehiculelor. Cheltuielile ce țin de asigurările de accidente in procesul de producție sunt deductibile fiscal din venitul impozabil al întreprinderii. (Hotărârea Guvernului nr.484 din 4 mai 1998).
Sumele asigurate sunt achitate asiguraților sau beneficiarilor (moștenitorilor legali) și nu sunt impozabile (Legea nr. 1164 din 24.04.1997 cu modificările ulterioare, art. 20(a)).Colectivele mari, la asigurarea de accidente de la Companiile de asigurări beneficiază de reduceri la calculul primei de asigurare.
În R.Moldova Asigurarea facultativă de accidente, din considerente mai mult de ordin obiectiv, parcurge o perioada de dezvoltare bună.Conform datelor înregistrate la finele anului 2013 primele de asigurări subscrise au constituit totalul de 25,2 milioane lei. În anul 2012 primele de asigurări subscrise au constituit totalul de 21,65 milioane lei, creșterea fiind de 16 la sută.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor față de călători
Asigurarea obligatorie de raspundere civila a transportatorilor fata de calatori este aprobata prin Legea RM "Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila a transportatorilor fata de calatori" nr.1553 din 25 februarie 1998.
Asigurarea obligatorie de raspundere civila a transportatorilor se aplica la transportarea organizată a calatorilor cu transportul aerian, auto, feroviar și fluvial și nu se extinde asupra transportatorilor care efectueaza transportarea calatorilor:
1) cu transportul auto urban, inclusiv cu taximetrele și transportul electric;
2) cu transportul auto suburban, cu bacul, precum și cu transportul fluvial pe traseele pentru plimbari și excursii.
Transportatorii sint obligati sa incheie anual cu asiguratorii contracte de asigurare obligatorie de raspundere civila a transportatorilor fata de calatori. Contractul de asigurare se incheie pana la obtinerea licentei de efectuare a transportarilor de pasageri.
Obiect al asigurarii este raspunderea civila a transportatorilor pentru prejudiciul cauzat vietii, sanatatii și bunurilor calatorilor.
Subiect al asigurarii poate fi persoana juridica, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridica, ori persoana fizica care, in baza licentei, obtinute in ordinea cuvenita, efectueaza transportarea organizata a calatorilor cu transport aerian, auto, feroviar și fluvial.
Prima de asigurare se stabileste in cuantum de pana la 1% din suma volumului anual de transportare a calatorilor.
În cazul vatamarii corporale sau decesului calatorului in urma accidentului in transport, despagubirea de asigurare se plateste in marimea prejudiciului efectiv cauzat, confirmat de organele competente și de documentele privind cheltuielile suportate de victima sau de reprezentantii ei, limitata la un plafon egal cu echivalentul a 10000 EURO
Despagubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de vatamarea corporala sau decesul victimei va include:
cistigul ratat in timpul perioadei de incapacitate temporara de munca, dar nu mai mult decit echivalentul a 20 EURO pentru fiecare zi de incapacitate de munca;
cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare și ingrijire, confirmate de avizul institutiei medicale, precum și cheltuielile de transport ale victimei și, dupa caz, ale persoanei care o insoteste;
Despagubirea de asigurare se acorda pentru prejudiciul cauzat calatorilor din momentul imbarcarii lor in mijlocul de transport la statia de plecare și pina la momentul coboririi din mijlocul de transport la statia terminus, inclusiv transbordarile pe ruta.
Persoanele care au dreptul la despagubire de asigurare:
calatorii care efectueaza calatorii in baza documentului de calatorie;
calatorii care efectueaza calatorii fara achitare in baza legitimatiei sau a altor documente, eliberate in conformitate cu legislatia, care le autentifica dreptul la calatorie.
Despagubirea de asigurare se plateste in cuantumul valorii reale al prejudiciului cauzat calatorului in temeiul actului asupra accidentului in transport intocmit de organele care efectueaza controlul asupra securitatii circulatiei, certificatului eliberat de organizatia autorizata sa confirme decesul sau sa determine gradul de vatamare corporala, precum și in temeiul documentelor care confirma cheltuielile pentru tratament, procurarea de medicamente necesare, protezare și ingrijire in legatura cu cazul asigurat.
Asigurarea încărcăturilor (CARGO)
Acest tip de asigurare este menit sa protejeze riscurile de deteriorare sau distrugere a incarcaturilor atit in timpul transportarii, cit și la incarcarea (descarcarea) lor. Despagubirea de asigurare a incarcaturilor se stipuleaza in contract și se plateste atit pentru daunele pricinuite, indiferent de cauza (de toate riscurile), cit și pentru paguba legata de avarii particulare.
Suma de asigurare a incarcaturii este stabilita de asigurat, insa ea nu trebuie sa depaseasca costul incarcaturii indicat in contul (factura) furnizorului. In suma asigurata pot fi incluse, de asemenea, cheltuielile de transport și valoarea profitului planificat.
Taxele tarifare sint fixate prin acordul partilor in functie de tipul incarcaturii transportate, al unitatii de transport, precum și alte date care permit determinarea gradului de risc la incheierea contractului de asigurare și pot fi stabilite in marime de la 0,25% pina la 3,5%.
In caz de decurgere nedeficitara a riscurilor, la expirarea contractului de asigurare pot fi prevazute un sir de facilitati, prestabilite de parti la incheierea contractului. Se acorda inlesniri, cum ar fi reducerea primei de asigurare, pentru fiecare contract incheiat ulterior.
Asigurarea de răspundere profesională
Subiecte ale acestui tip de asigurare pot deveni persoane fizice și juridice din Republica Moldova, precum și din alte tari, care manifesta un interes patrimonial legal pentru incheierea unui asemenea contract de asigurare și care isi desfasoara activitatea profesionala in mod independent, in baza certificatului respectiv de calificare, remis in ordinea stabilita de lege.
Obiectul asigurarii sunt interesele patrimoniale ale Asiguratului pentru protectia carora a și fost contractata asigurarea data, și care sunt interdependente de obligativitatea acestuia de a compensa in ordinea stabilita de Codul Civil și de alte acte normative in vigoare pagubele cauzate unor terte persoane, drept urmare a exercitarii activitatii profesionale de notar, de medic, judecator, auditor, broker de asigurare precum și in urma desfasurarii altor tipuri de activitate profesionala.
Cazuri asigurate sunt recunoscute urmatoarele evenimente produse, ca urmare a unor abateri profesionale comise de catre Asigurat (erori neintentionate sau neglijente și care sunt stabilite de catre judecata), cum ar fi:
decesul sau vatamarea corporala a persoanei (-lor), survenite in urma exercitarii de catre Asigurat a activitatii profesionale;
deteriorarea sau distrugerea bunurilor (survenite ca rezultat al exercitarii de catre Asigurat a activitatii profesionale) asupra carora persoana fizica sau juridica detin drepturi patrimoniale.
Aceste evenimente sunt recunoscute cazuri asigurate, doar numai atunci cand survenirea lor implica raspunderea profesionala a Asiguratului.
De asemenea, Companile de asigurări recupera cheltuielile necesare și rationale legate de stabilirea circumstantelor cazurilor de asigurare și a gradului de vinovăție a Asiguratului.
Prima de asigurare depinde in mare masura de limita de raspundere solicitata și se incadreaza in diapazonul de 0,2 – 7 % din ea.
Asigurarea de răspundere civilă generală
Asigurarea de raspundere civila generala este destinata persoanelor juridice cu orice forma de proprietate, inclusiv cu capital strain. Prin acest produs Companiile de asigurări isi asuma raspunderea pentru prejudiciile cauzate unor terte de catre asigurat, cu exceptia: recuperarii pagubelor cauzate de utilizarea autovehiculelor,utilizarii de catre asigurat, in calitate de transportator, a unitatilor de transport, exercitarii activitatii profesionale.
Companiile de asigurări acorda protectie de asigurare doar in cazul cind terte persoane inainteaza pretentii fata de asigurat privind compensarea pagubei suportate in urma cazului asigurat, produs pe parcursul termenului de valabilitate a contractului de asigurare, care s-a manifestat prin daunarea sanatatii sau cauzarea pagubei materiale unei persoane fizice, cauzarea pagubei materiale unei persoane juridice.
Suma asigurata se stabileste de comun acord intre asigurat și Companiile de asigurări in cuantumul limitei raspunderii pe fiecare tip de protectie aparte.
Marimea primei de asigurare se calculeaza in baza cotelor tarifare.
Contractele de asigurare se incheie pe un termen de pina la un an.
Contractul de asigurare poate stipula participarea asiguratului la achitarea pagubelor(fransiza). In acest caz plata despagubirii se face pentru pagubele, volumul carora depaseste marimea fransizei.
Clasa asigurări de viață:
Așadar, asigurările de viață reprezintă o componentă a asigurărilor de persoane, având la bază conceptul de protecție de risc-viață.
Persoana care încheie asigurarea (contractantul) poate fi o persoană fizică în vîrstă de cel puțin 18 ani sau o persoană juridică .
Limite de vîrstă pentru persoana asigurată:
Vîrstă minimă de intrare în asigurare: 15 ani
Vîrstă maximă de intrare în asigurare: 65 ani
Vîrstă maximă de ieșire din asigurare: 75 ani
Durata asigurării:
Minim: 10 ani
Maxim: 35 de ani (Limitată de împlinirea de către asigurat a vîrstei de 75 de ani).
Vîrsta la încheierea contractului se calculează ca diferența dintre anul calendaristic la începutul asigurării și anul nașterii persoanei asigurate.
Suma asigurată:
Suma asigurată maximă fără control medical pentru persoane asigurate cu vîrsta sub 60 de ani: 350.000 LEI
Suma asigurată maximă fără control medical pentru persoane asigurate cu vîrsta între 61 și 65 de ani: 175.000 LEI
Suma asigurată maximă pentru asigurarea în caz de deces din accident : 350.000 MDL
Suma asigurată maximă pentru asigurarea în caz de invaliditate din accident (peste 50%): 350.000 MDL.
În asigurările de viață, la baza calculării primelor stau:
indicele de mortalitate și cel de supravețuire, rezultați din Tabela de mortalitate;
nivelul (cota) de dobândă la care se poate fructifica rezerva matematică;
principiul echivalenței (conform căruia totalul obligațiilor asiguratului trebuie să acopere totalul obligațiilor asiguratorului, plățile de sume asigurate, plus cheltuielile aferente administrării asigurărilor, prin luarea în calcul și a dobânzilor de fructificare a rezervei de primă, în favoarea asiguraților, în stabilirea primei nete;
adaosul de primă care cuprinde coeficientul de siguranță pentru eventualele abateri ale mortalității reale față de cea indicată în tabelul de mortalitate: coeficientul de risc aferent asigurării suplimentare (pentru caz de invaliditate permanentă din accident de peste 50%) dacă este prevăzută la forma respectivă de asigurare; cheltuieli cu achiziționarea asigurărilor și cheltuieli de administrare a asiguratorului.
Plata primelor de asigurare este eșalonată dar asigurătorul își asumă riscul de a achita asiguratului suma asigurată în cazul decesului acestuia sau la expirarea perioadei de asigurare în cazul supravețuirii asiguratului.
Obținerea sumei de răscumpărare:
Condițiile de asigurare precizează dreptul asiguratului la obținerea sumei de răscumpărare în cazul în care, plătind primele de asigurare o perioadă de timp acesta solicită încetarea contractului, prin plata sumei asigurate. Dreptul asiguratului la obținerea sumei asigurate se argumentează prin faptul că primele de asigurare au fost astfel dimensionate încât să includă și rezerva de prime.
Dreptul asiguratului la obținerea sumei asigurate se argumentează prin faptul că primele de asigurare au fost astfel dimensionate încât să includă și rezerva de prime.
Întrucât acesta sistează plata primelor, el are dreptul de a obține de la asigurător suma asigurare redusă, iar dacă renunță la asigurare, are dreptul să i se achite rezerva de prime corespunzătoare asigurării sale, deci, sama de răscumpărare. Acestă sumă de răscumpărare reprezintă 95% din rezerva de prime, cota care crește cu câte o unitate în fiecare din ultimii 5 ani ai asigurării. Suma respectivă este inferioară sumei totale plătite ca prime și dobănzile aferente, întrucât valoarea acesteia se determină în baza rezervei acumulate minus cheltuielile de achiziție. În primii ani ai perioadei de asigurare, primele de asigurare sunt consumate în proporție ridicată pentru acoperirea riscurilor și cheltuielilor, aportul dobănzilor este nesemnificativ, iar rezerva matematică este prea mică, pentru a nu afecta cuantumul sumei de răscumpărare dacă plata acesteia se impune.
Dobânda la împrumutul acordat în asigurarea de viață:
Condițiile de asigurare precizează obligația asiguratului de a plăti dobănda la acest împrumut, chiar dacă s-ar putea spune că “se împrumută din banii săi”. Faptul se justifică, întrucât împrumuturile se acordă din rezerva matematică, ori în acest caz acesta nu mai aduce dobânzi din partea instituției de credit, unde era păstrată ca depozit. Deci asiguratul care a primit împrumutul trebuie să suporte dobânda la imprumut.
În Republica Moldova,principalele societăți de asigurări care prestează acest serviciu este “Grawe-Carat”S.A. și “SIGUR ASIGUR”S.A.
CAPITOLUL 2. SITUAȚIA ACTUALĂ A SECTORULUI ASIGURĂRILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA.
2.1.STRUCTURA PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI.
Evoluția pieței de asigurări în condițiile formării relațiilor de piață în țările cu economie tranzitorie nu se înscrie în conținutul și direcțiile de promovare a reformelor economice.
Cu toate acestea, în măsura bine cunoscută, starea asigurării poate fi prezentată ca o „hărtie de turnesol", ca un indicator, ce face posibilă estimarea profunzimii, eficienței și a nivelului de finalizare a programelor economice promovate, legate de transformarea relațiilor economice fundamentale, de modificarea rolului statului în procesul de acordare a asistenței sociale populației și de constituire a unor noi principii de reglementare și de implicare a statului în economia națională.
Într-adevăr schimbarea formelor de proprietate are drept consecință transferul răspunderii pentru deținerea patrimoniului și pentru rezultatele activității de antreprenoriat asupra agentului economic, ce are o legătură directă cu asigurarea. Apariția sistemelor nestatale de protecție socială și a sistemelor de acordare a asistenței medicale, care constituie o consecință a reducerii posibilelor cheltuieli publice în aceste scopuri, inevitabil atrage după sine extinderea gamei produselor de asigurare, în care este cointeresată societatea.
Piața națională de asigurări aflată actualmente în proces de constituire nu a atins încă un nivel suficient de dezvoltare și este departe de a garanta la un nivel potrivit acordarea serviciilor de asigurare, legate de protejarea intereselor patrimoniale ale entităților economice și ale cetățenilor Republicii Moldova. Cauzele principale care frînează evoluția firească a pieței naționale de asigurări rezidă în posibilitățile economice limitate ale asiguraților, ineficiența legislației fiscale, nivelul redus al cererii solvabile la serviciile de asigurare, nivelul redus de credibilitate a asiguratului autohton în fața instituțiilor financiare, în general, și de asigurare, în particular. Acestea sunt o consecință a falimentului unui șir de asigurători, precum și a refuzului acestora de a-și realiza angajamentele asumate în limitele stabilite; capitalizarea inadecvată a societăților de asigurare autohtone, cadrul legislativ și normativ restrîns, ce nu garantează controlul corespunzător de către stat a activității desfășurate de către societățile de asigurare, concomitent cu protejarea drepturilor asiguraților; izolarea pieței naționale de asigurări de comunitatea mondială a asigurărilor.
Volumul primelor de asigurare acumulate pe cap de locuitor în Republica Moldova constituie circa 20,0 dolari americani, un indice mult mai redus în comparație cu indicatorul similar din țările cu o economie avansată (1341 euro în mediu la un cetățean ce locuiește în țările Uniunii Europene, care în ultimii cinci ani a sporit cu mai mult de 44%, inclusiv volumul primelor de asigurare de viață a înregistrat un spor de 65%).
Majoritatea riscurilor din economia Republicii Moldova nu sunt asigurate. Conform aprecierii experților din sfera asigurărilor, în timpul de față sunt cuprinse în asigurare nu mai mult de 15% din numărul total al obiectelor industriale.
În conformitate cu stipulările legii, asigurătorii sunt obligați ca în decursul a cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia să-și sporească cuantumul capitalului social minimal pînă la noul indicator, care constituie 15 milioane lei pentru asigurătorii care aplică asigurări generale, pentru cei care aplică asigurători de viață 22,5 milioane lei, iar pentru cei care aplică activitate de reasigurare exclusivă – 30 milioane lei.
Una din posibilitățile de menținere pe piață a societăților de asigurare cu talie mai redusă, amplasate în teritoriu, ar putea fi realizată prin fuziunea și transformarea acestora în structuri regionale sau cuplarea cu societăți de asigurare mult mai dezvoltate. Insă asemenea exemple practic lipsesc și este greu de a vedea definitivarea unei tendințe de transformări structurale pe piața națională de asigurări. Pentru majoritatea societăților de asigurare, ce dispun de garanții financiare care sunt sub nivelul stabilit prin Legea cu privire la asigurări, cu specializare îngustă și cu un segment restrîns de asigurări local, ar putea exista posibilitatea de transformare a acestora în societăți mutuale de asigurare. Insă neadaptarea în decursul a mai mult de 6 ani a legislației, în baza căreia ar fi reglementate asigurările mutuale face imposibilă aplicarea acestei modalități juridice de constituire a asigurătorului.
În lipsa unor prevederi în Legea cu privire la asigurări, activitatea desfășurată de societățile de intermediere nu este supravegheată de către stat, într-un mod adecvat, nefiind urmărite asemenea obiective importante din domeniul asigurărilor cum ar fi:
distincția dintre brokerii mandatari și cei comisionari;
informațiile referitoare la experiența intermediarilor în domeniul asigurărilor;
evidența în contabilitate a activității de intermediere;
centralizarea de către autoritatea publică de reglementare a asigurărilor-reasigurărilor a situațiilor financiare;
analiza și controlul activității de intermediere;
respectarea condițiilor de plasare a riscurilor în asigurare, etc.
De asemenea, în Legea cu privire la asigurări lipsesc prevederile prin care ar fi autorizată constituirea de către societățile de intermediere străine pe teritoriul Moldovei a unor societăți afiliate sau reprezentante ale acestora, nefiind determinate și cazurile cînd riscurile asumate de către acestea sunt cedate în asigurare – reasigurare asigurătorilor autohtoni și cînd celor străini. Cu toate, că asigurările de viață reprezintă un mecanism important de protecție socială a cetățenilor, pînă în prezent acest produs de asigurare nu a obținut un nivel corespunzător de dezvoltare. În pofida faptului că mai multe societăți de asigurare din Republica Moldova prestează asigurări de viață, volumul primelor de asigurare acumulate de la contractarea asigurărilor date este nesemnificativă și constituie 6,6% din totalul primelor de asigurare subscrise, situație dezastruoasă în comparație cu statele din Europa de Vest și Centrală, unde acestea constituie 30-60% din volumul total al primelor de asigurare acumulate. Plățile operate pe asigurarea vieții în anul 2013 au constituit 21235899 lei, pe cînd în anul 2012 volumul plăților operate a constituit 20260977 provenite de la contractarea acestor asigurări.
Sursa: Date statistice din arhiva “Eu Asig”S.R.L.
Graficul 1.2.1. – Portofoliul pieței de brokeraj pe clase de asigurări
Sursa: Arhiva S.R.L. “Eu Asig” (http://xprimm.md)
Tabelul 2.2.1. – Date financiare a brokerilor în asigurări privind asigurări de viața
Tabelul 3.2.1. Situația pieței de asigurări
Tabelul 4.2.1. Situația pieței brokerilor de asigurări
Sursa: raport anual, arhiva S.R.L. “Eu Asig”
Analizând primele de asigurare a companiilor de asigurări ce activează în Republica Moldova în 2013 față de 2012 putem constata că: la “Moldasig”, primele de asigurare au crescut cu 9 milioane lei, sau cu 2,69%. La ASITO au crescut cu 24,8 milioane lei sau cu 14,92%, Grawe Carate Asigurări a crescut cu 12,18 milioane lei sau cu 10,27%, Moldcargo a înregistrat o scădere de 8,26 milioane lei sau cu 6,32% Donaris Group la fel a crescut cu 15,68 milioane lei sau cu 18,41%, iar Galas a crescut semnificativ, cu 39,81 milioane lei sau cu 424,12%.În total, în 2013 comparativ cu 2012 se observă o creștere a primelor de asigurare cu 107,75 milioane lei sau cu 9,89%.
Analizând cotele de piață de care dispun companiile de asigurări în aceeași perioadă se observă că: în 2013 cota de piață deținută de Moldasig a scăzut cu 2,02%, ASITO a crescut cu 0,07%, Grawe Carate Asigurări a crescut cu 0,03%, la fel Donaris Group a crescut cu 0,61%, în Galas a crescut cu 3,25% și Moldcargo la fel a scăzut cu 1,77%.
De asemenea pe piața brokerilor în asigurări nu observăm schimbări semnificative, primele 6 companii de brokeri rămânând pe pozițiile de frunte.
Analizând pozițiile companiilor de asigurări se poate de menționat că în 2013 nu au fost schimbări la primele 6 companii, ceea ce le avantajează, la fel plasându-se pe aceeași poziție și companiile: Garanție, Sigur-Asigur și Edict. Celelalte companii de asigurare schimbându-și pozițiile: unele ocupând locuri de frunte, altele plasându-și poziția la un nivel mai scăzut.
Ca și pînă acum cererea principală la produsele de asigurare, din asigurarea de viață este determinată de interesul corporativ față de asigurarea de viață în grup a angajaților. Societățile de asigurare autohtone care au în portofoliul lor și asigurări de viață oferă produse de asigurare, ce conțin componente de asigurare ei componente financiare, inclusiv asigurarea anuităților de lungă durată, asigurarea cumulativă de viață, atît din contul angajaților, cît și din contul agenților economici. Lipsa cadrului regulatoriu adecvat ce ar face posibilă utilizarea în măsura cuvenită a mijloacelor bănești corporative, în scopul protejării intereselor patrimoniale ale salariaților, în caz de atingere a vîrstei de pensionare de către aceștia, face imposibilă deocamdată distribuirea produselor de asigurare de lungă durată a pensiei complementare.
O influență considerabilă asupra procesului de dezvoltare a pieței naționale de asigurări exercită și asigurătorii amplasați în Chișinău, cărora le revin 97,3% din volumul total al primelor de asigurare acumulate, aceasta explicîndu-se prin faptul că 90 la sută din numărul total al asigurătorilor sunt amplasați în municipiul Chișinău și nu dispun de acoperire teritorială. Astfel se actualizează problema acoperirii teritoriale, fapt care ar putea fi realizat prin constituirea rețelei suficiente de filiale ale asigurătorilor, prin dezvoltarea activității brokerilor de asigurare, prin utilizarea sistemului informațional existent, prin distribuția produselor de asigurare prin rețelele bancare deja existente, precum și prin utilizarea comerțului electronic.
Referitor la asigurările obligatorii de asistență medicală vom menționa că monopolizarea acestora de către stat nu se reflectă în modul cel mai potrivit în procesul de dezvoltare a sistemului național de asigurări.
In lipsa unor date publicate, privind structura rezervelor și fondurilor de asigurare pe asigurările de viață și asigurările non-viață, putem menționa doar că la 1 ianuarie 2013 volumul rezervelor de asigurare constituit de societățile de asigurare, în scopul realizării angajamentelor asumate de către acestea, a constituit 442,5 milioane lei, atunci cînd la 1 ianuarie 2003 volumul acestor rezerve constituia 104,9 milioane lei, atestîndu-se astfel o creștere a acestora în perioada menționată de timp cu 337,6 milioane lei sau de 4,2 ori.
În concluzie vom menționa, că situația atestată pe piața națională de asigurări este o consecință a influenței unui șir întreg de factori, atît obiectivi, cît și subiectivi, dintre care: cadrul legislativ restrîns, în baza căruia este reglementată activitatea de asigurare, imperfecțiunea unor acte normative, în baza cărora sunt aplicate atît asigurările facultative, cît și cele prin efectul legii, plățile de asigurare inadecvate ce resping clientela de la societatea de asigurare, ca mijloc de protejare în caz de producere a unor evenimente nefavorabile. O instabilitate pronunțată în activitatea desfășurată de către societățile de asigurare este generată de lipsa unor sfere de plasare de către asigurători a disponibilităților bănești temporar libere, care ar garanta integritatea mijloacelor investite, precum și obținerea unui profit stabil provenit de la plasarea acestor active. Aceasta, la rîndul său, generează instabilitatea sistemului financiar, face imposibilă pronosticarea regimului fiscal, precum și întreprinderea unor acțiuni arbitrare de către autoritățile publice locale. Prin urmare, problema pieței asigurărilor se prezintă nu numai ca o problemă pur economică, dar și ca problemă cu caracter social și politic, fapt ce impune necesitatea conjugării eforturilor legislative, economice și financiare, contribuind în acest mod la consolidarea sistemului național de asigurări, care este impus să funcționeze într-un mediu internaționalizat cu tendințe puternice de globalizare.
2.2.CADRUL DE REGLEMENTARE A PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI
Premisele generale ale evoluției asigurărilor comerciale, spre deosebire de faptul cînd statul deține monopolul asupra activității de asigurare în persoana unei instituții de stat autorizate ca să desfășoare o asemenea activitate, decurg din legislația privind asigurările, reglementarea de către stat a activității desfășurate de societățile de asigurare și de către societățile de intermediere, precum și din reglementarea raporturilor dintre piața națională și comunitatea mondială de asigurări. Astfel, în scopul coordonării intereselor asiguraților, asigurătorilor și ale economiei naționale on ansamblu, on procesul de constituire a relațiilor de piață, printr-o altă Hotărîre de Guvern nr.926 din 12 iunie 1991, pe lîngă Ministerul Finanțelor a fost constituit Serviciul de Stat pentru Reglementarea Activității de Asigurare – Reasigurare.
Adoptarea Hotărîrii de Guvern nr.77 din 8 februarie 1996, privind regulamentul funcționării autorității publice de reglementare a asigurărilor-reasigurărilor, care a stabilit drepturile și obligațiunile acestei instituții, este altă acțiune importantă cu menirea de a contribui la funcționarea eficientă a sistemului de asigurări.
Pînă la dezetatizarea și demonopolizarea economiei naționale raporturile juridice ce decurgeau din contractul de asigurare erau reglementate în baza Codului Civil al fostei U.R.S.S. și codurile civile ale fostelor republici unionale, precum și în baza actelor normative emise de Ministerul de Finanțe și Guvernul fostei U.R.S.S., prin care erau aprobate regulamentele privind aplicarea asigurărilor obligatorii și celor facultative și condițiile de funcționare a Direcției Generale a Asigurărilor de Stat din Moldova.
Adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova la 15 iunie 1993 a Legii cu privire la asigurări, precum și a unui număr mare de legi și acte normative în perioada din 1991 pînă în 2003 a contribuit la constituirea unui suport legislativ modern al asigurărilor, în baza căruia sunt reglementate raporturile juridice ale asigurărilor și care include normative juridice, cum ar fi:
dreptul civil;
dreptul administrativ;
dreptul general;
dreptul financiar;
dreptul internațional.
Dreptul civil, în baza căruia se reglementează contractarea, derularea și încetarea unei asigurări, precum și modalitatea de constituire și lichidare a asigurărilor, societăților de intermediere a asigurărilor.
Dreptul administrativ constituie un important instrument de supraveghere a activității desfășurate de către societățile de asigurare și de reglementare a relațiilor între asigurători, brokeri de asigurare și stat.
Dreptul general stabilește forma juridică a autorității publice de supraveghere și reglementare a asigurărilor-reasigurărilor, rolul și funcțiile acestei instituții în sistemul organismelor publice ale puterii executive.
Dreptul financiar reglementează raporturile dintre asigurători, asigurați și stat în legătură cu constituirea și utilizarea fondurilor financiare de către societățile de asigurare, principalele din care sunt constituite din rezervele de asigurare, inclusiv raporturile ce țin de calcularea și achitarea impozitului pe venitul persoanelor juridice, taxei pe valoare adăugată, și a altor impozite și plăți obligatorii.
Cu toate că există o multitudine de surse de drept, ce reglementează asigurările, problemele principale privind raporturile juridice ale diverselor aspecte ale activității de asigurare rămîn a fi nesoluționate în decursul unui șir întreg de ani.
Dreptul civil al Republicii Moldova, care constituie cea mai dezvoltată în dinamică componentă a legislației privind asigurările, a suferit cele mai esențiale modificări în decursul ultimilor ani, determinate de adoptarea capitolului al XXVI- lea al codului Civil al Republicii Moldova „Asigurarea". Cu toate acestea, ca și mai înainte, aceasta rămîne într-o anumită măsură arhaică și contradictorie, cedând esențial dreptului civil privind contractul de asigurare din Uniunea Europeană, mai cu seamă în privința protejării drepturilor și intereselor asiguraților, ce decurg din contractul de asigurare.
În mod deosebit urmează să fie concentrată atenția asupra normativelor ce reglementează motivațiile de constituire a societății de asigurare și de obținere a licenței ce acordă dreptul de a desfășura activități de asigurare. Legislația națională stabilește o procedură din două trepte de constituire a societății de asigurare ca subiect al raporturilor juridice civile după contractul de asigurare. Regulile stabilite de legislația civilă reglementează procedura de constituire a societății de asigurare, iar în baza regulilor dreptului administrativ este reglementată modalitatea de obținere a licenței ce acordă dreptul de a desfășura activități de asigurare, reguli ce se află în contradicție profundă între ele, și nu asigură controlul necesar din partea organelor de supraveghere a bunei credințe a fondatorilor la constituirea instituției respective, a solvabilității reale a acestora și altele de acest gen. În sectorul bancar din mai multe țări, inclusiv din Republica Moldova, constituirea și licențierea unei bănci comerciale sunt centralizate de către o singură autoritate de reglementare, fapt care asigură nivelul necesar de control din partea statului a surselor de constituire a capitalului instituției bancare și a competenței conducătorilor acesteia.
Lipsa unei legi privind asigurările obligatorii de răspundere civilă prezintă o carență gravă în legislația civilă a Republicii Moldova, fiind imposibilă protejarea intereselor patrimoniale ale persoanelor fizice și juridice păgubite.
Sursa: Date statistice din arhiva “Eu Asig”S.R.L.
Graficul 1.2.2. – Portofoliul pieței de brokeraj pe clase de asigurări
Cu toate că, asigurările obligatorii dețin o cotă de 18,2% din volumul total al primelor de asigurare care au fost acumulate în decursul anului 2013, volumul primelor de asigurare acumulate de la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor față de călători constituie 2659950 lei sau 0,8% din volumul total al primelor de asigurare provenite de la contractarea asigurărilor obligatorii de către brokerii în asigurări care constituie 140135298 lei,dintre care 81696408 lei din carte verde și 58438890 lei din AORCA, chiar și în pofida faptului că aceste asigurări reprezintă un mecanism important de protecție socială.
Tabelul 2.2.2. Răspundere civilă a transportatorilor față de călători
Sursa: Arhiva S.R.L. “Eu Asig” (http://xprimm.md)
Însă, este clar că asigurările obligatorii trebuie să fie aplicate în raport cu riscurile cu cea mai sporită frecvență de producere și care afectează grav interesele patrimoniale ale unui număr considerabil de cetățeni, la sume și prime de asigurare justificate din punct de vedere economic.
Dreptul administrativ, care în decursul a mai mult de un deceniu de tranziție economică a evoluat într-o oarecare măsură, are și el nevoie de o perfecționare esențială, întrucât nu-și poate realiza funcția sa principală de a garanta efectuarea de către stat a unui control eficient, manifestat prin supravegherea activității desfășurate de către societățile de asigurare. Suportul juridic, în baza căruia este efectuată supravegherea activităților de asigurare și nomenclatorul funcțiilor de control, realizarea cărora este efectuată prin supravegherea asigurărilor, sunt stabilite în anumite articole din Legea „Cu privire la asigurări", care menționează aceste funcții, dar nu deschide și conținutul lor. Comisia Națională a Pieței Financiare are o conexiune cu realizarea următoarelor funcții de control:
licențierea activităților de asigurare, inclusiv supravegherea situației financiare, a condițiilor de asigurare și autenticității taxelor tarifare (în majoritatea covârșitoare a țărilor Uniunii Europene este anulată efectuarea controlului preventiv asupra condițiilor de asigurare și corectitudinii taxelor tarifare aferente, însă elementul principal din sistemul acestui control prevede supravegherea situației financiare și a solvabilității asigurătorului);
determinarea unor modalități de constituire a rezervelor de asigurare;
stabilirea unor reguli de plasare a rezervelor de asigurare (a activelor necesare pentru acoperirea angajamentelor asumate de asigurător);
determinarea unor modalități de calculare a raportului dintre activele și angajamentele asigurătorului (marja de solvabilitate);
stabilirea unor termene și forme de prezentare a rapoartelor contabile și statistice;
catalogarea asigurătorilor;
declanșarea procedurii de sistare sau de retragere a licenței ce acordă dreptul de a desfășura activități de asigurare.
Astfel, ar putea să fie stabilite trei etape de efectuare de către stat a controlului activității desfășurate de către societățile de asigurare, cum ar fi controlul preventiv, controlul curent și controlul posterior.
În Republica Moldova continuă să fie menținută posibilitatea de punere în aplicare de către un singur asigurător atât a asigurărilor de viață, cât și a altor tipuri de asigurare.
După, cum s-a enunțat anterior, actuala legislație civilă nu lăsa loc pentru supravegherea procesului de constituire a asigurătorului și a capitalizării reale a acestuia. Aceasta indică doar volumul minimal al capitalului social al asigurătorului, fără să fie stabilită diferențierea în funcție de direcțiile de activitate preconizate: de asigurare a vieții, de asigurări non-viață și de reasigurări. Cu toate modificările operate în Legea Republicii Moldova „Cu privire la asigurări", cerințele față de volumul capitalului social sunt cu mult mai reduse, decât cele acceptate în Uniunea Europeană: pentru asigurarea creditelor – 1400000 Euro; pentru asigurarea de răspundere – 300000 Euro; pentru asigurarea de viață – 800000 Euro.
Procedura de licențiere, stabilită de legislația națională include controlul:
disponibilității de către asigurător a unui volum suficient de active;
condițiilor de asigurare a corespunderii acestora regulilor stabilite de legislația civilă;
corectitudinii taxelor tarifare;
corespunderii modificărilor de constituire a rezervelor de asigurare pe alte tipuri de asigurare, în afară de viață, condițiilor stabilite de legislație;
Licența eliberată acordă asigurătorului dreptul de a pune în aplicare tipurile activităților de asigurare enumerate în licență, în corespundere cu regulamentele de asigurare incluse în anexa acesteia, însă nu impune și obligativitatea prezentării unui plan de afaceri, după cum se procedează în practica internațională.
Extinderea ulterioară a tipurilor de asigurare impune necesitatea desfășurгrii unei noi proceduri de licențiere, însă aceasta se completează cu controlul din partea instituiei de supraveghere, privind respectarea raportului dintre activele disponibile și angajamentele asumate (rezerva solvabilității).
Structura tipurilor activităților de asigurare acceptată în scopul desfășurării activităților de asigurare privind contractarea altor asigurări, în afară de viață, are ca suport principiul de clasificare a intereselor patrimoniale, ce pot constitui obiectul asigurării, și din această cauză se deosebește puțin de cea acceptată în Directivele Uniunii Europene privind asigurările (în special lipsește o activitate de asigurare separată cum ar fi „asigurările contra incendiului").
Directivele Uniunii Europene privind asigurările de viață conțin o structură desfășurată a tipurilor activităților de asigurare, în raport cu care sunt aplicate diferite cerințe privind determinarea modalității de constituire a rezervelor de asigurare a vieții și diferite metodologii de calculare a marjei de solvabilitate. În condițiile de licențiere stabilite, în legislația Republicii Moldova este definită noțiunea de asigurare de viață, însă lipsește o clasificare detaliată a acesteia, fiind generate dificultăți esențiale și discuții în contradictoriu în procesul de efectuare a controlului posterior, privind activitatea de asigurare, atât din partea autorității de supraveghere a asigurărilor, cât și din partea altor instituții publice ale puterii executive (organismelor fiscale, organismelor de reglementare a operațiunilor valutare și de supraveghere valutară etc).
De asemenea, nu sunt determinate în mod normativ principiile și modalitățile de calculare a rezervelor la asigurarea de viață, care în conformitate cu prevederile Regulamentului privind autoritatea publică de supraveghere a asigurărilor constituie competența directă a acestei instituții. Prin urmare, modalitatea de constituire a rezervelor pe asigurarea de viață este stabilită de către asigurători în mod individual după obținerea unei aprobări și a permisiunii de utilizare a acestora de la autoritatea publică de supraveghere. Astfel de modalitate generează disensiuni între asigurători la determinarea rezultatului financiar al activității asigurătorului, precum și la calcularea bazei impozabile.
Unul din neajunsurile esențiale ale sistemului actual de licențiere acceptat în Republica Moldova, spre deosebire de regulile stabilite în Directivele Uniunii Europene privind asigurările, este imposibilitatea de a supraveghea fondatorii direcți și intermediari la etapa de constituire a asigurătorului, care deține majoritatea acțiunilor, în scopul determinării provenienței capitalului și a disponibilității de mijloace bănești reale și active depuse drept cotă de participație în capitalul social. Același lucru este necesar să fie menționat și în raport cu persoanele executive ale societății de asigurare. Spre deosebire de țările Uniunii Europene, în caz de existență a unor îndoieli din partea autorității de supraveghere, privind reputația persoanelor menționate, bazate pe rezultatele activității anterioare a acestora, autoritatea națională de supraveghere a asigurărilor nu are dreptul să refuze eliberarea licenței ce acordă dreptul de a desfășura activități de asigurare.
Controlul curent asupra activității desfășurate de asigurător este efectuat atât de autoritatea publică de supraveghere, cât și de către auditori independenți. Obiectul controlului în acest caz îl constituie operațiunile financiare efectuate de către asigurător, inclusiv cele în legătură cu acumularea rezervelor de asigurare, plasarea activelor ce acoperă aceste rezerve, cu asigurarea disponibilităților necesare de active libere într-un volum nu mai redus decât cel stabilit de prevederile legale, precum și a corespunderii activităților desfășurate de către acesta cu licența pe care o deține.
După cum s-a constatat, rezervele tehnice pentru alte tipuri de asigurare, în afară de viață, sunt constituite după aceleași principii acceptate în țările Uniunii Europene (rezervele de prime și rezervele de daune), cu excepția rezervei de egalizare a daunei și a rezervei contra catastrofelor.
După cum s-a menționat anterior, un regulament unic de constituire a rezervelor de asigurare de viață încă nu a fost adoptat, fapt care în lipsa unui regim de activitate a actuarilor independenți pune la îndoială corectitudinea calculelor efectuate de către asigurători, privind autenticitatea și suficiența rezervelor, corespunderea volumului acestora cu angajamentele asumate pe asigurarea de viață. În acest sens s-ar putea exemplifica constituirea sistemului de supraveghere a proceselor de acumulare a rezervelor pe asigurarea de viață din Polonia. Cu toate acestea, în Republica Moldova nici n-au fost întreprinse tentative de elaborare și de adoptare a unei legi privind actuarii independenți, în care ar fi stabilite și niște cerințe privind licențierea activității de actuariat.
Plasarea rezervelor de asigurare este reglementată de reguli speciale în conformitate cu principiile acceptate în țările Uniunii Europene, însă aplicarea acestora se complică esențial din cauza situației financiare a Republicii Moldova. După cum se vede, se impune necesitatea determinării mai generale, în exclusivitate numai a grupelor de active aprobate și a raporturilor dintre acestea, în scopul respectării principiilor de lichiditate, rambursabilitate și profitabilitate.
Solvabilitatea societăților de asigurare este supravegheată în baza analizei activelor libere ale asigurătorului. În aceste scopuri este aplicat raportul normativ dintre activele disponibile și angajamentele asumate, care stabilește că marja de solvabilitate a altor tipuri de asigurare în afară de viață trebuie să constituie cel puțin 1% din sumele asigurate, iar pe asigurările de viață – 8% din sumele asigurate respective. Această modalitate de supraveghere a solvabilității asigurătorilor nu corespunde principiilor de supraveghere și de calculare a marjei de solvabilitate acceptate în țările Uniunii Europene, în care este stabilit că marja de solvabilitate trebuie să constituie 16% din volumul primelor acumulate pe alte tipuri de asigurare în afară de viață, luând în considerație coeficientul de corecție la primele pe asigurarea vieții.
Însă, metodele acceptate în Republica Moldova sunt bazate doar pe determinarea volumului primelor de asigurare ce urmează a fi acumulate, dar nu și pe volumul plăților de asigurare, care în unele cazuri poate contribui la stabilirea unei marje de solvabilitate inadecvate și a unei nevoi ireale de active libere în cazurile de constituire a unui nivel considerabil de inconveniență în rezultatul efectuării operațiunilor de asigurare a altor tipuri de asigurări în afară de viață.
Unul din principiile importante de eficacitate a evidenței contabile impune necesitatea corespunderii angajamentelor asumate cu cele reflectate în evidența contabilă. În Republica Moldova asigurătorul are dreptul să-și stabilească angajamentele la momentul contractării asigurărilor în echivalentul valutar corespunzător, însă prima de asigurare determinată cu această ocazie se achită de către asigurat în lei după cursul stabilit de Banca Națională la momentul încasării primelor de asigurare. Totodată, calcularea rezervelor de asigurare este efectuată în lei, fără să se țină cont de modificările ulterioare în valorile angajamentelor de asigurare și valoarea reală a leului la cursul valutar. Rezultatul acestui fapt determină denaturarea în evidența contabilă a volumului real al angajamentelor asumate, atât on procesul de stabilire a volumului daunelor cauzate de producerea evenimentelor asigurate, cât și în procesul de calculare a volumului real al rezervei de prime.
În scopul eficientizării activității de supraveghere a asigurărilor trebuie să fie aplicat sistemul „prevenirii anticipate" a problemelor financiare ale asigurătorilor, acceptat anterior într-un șir de țări (S.U.A., Germania etc), bazat pe raporturile dintre ritmurile de creștere a acumulărilor la primele de asigurare, sporul capitalului și al activelor libere ale asigurătorului, coeficientul cheltuielilor de gestiune a societății de asigurare, plățile de asigurare, rezervele de asigurare etc. Selectarea unor asemenea indicatori ar face posibil ca prin efectuarea unei analize operative și simple, din punct de vedere tehnic, să fie stabiliți asigurătorii, care se apropie de nivelul critic din punctul de vedere al stabilității financiare, și să fie întreprinse acțiuni operative de influențare a acestora în scopul ameliorării stării de lucruri existente..
Dreptul financiar din sfera reglementării modalității de impunere a asiguraților constituie unul din cele mai eficiente stimulente de formare a cererii solvabile la serviciile de asigurare.
În Republica Moldova, ca și mai înainte, este în vigoare restricția, potrivit căreia a fost redus până la 3% nivelul deductibilității fiscale a cheltuielilor pentru asigurarea facultativă a animalelor, semănăturilor, bunurilor și încărcăturilor, precum și a răspunderii civile a organizațiilor – surse de pericol sporit. De asemenea, vom menționa că legislația fiscală nu legiferează deductibilitatea primelor de asigurare de răspundere civilă „Carte Verde", nefiind legiferată în același timp și deductibilitatea veniturilor obținute de către asigurători, sub formă de dobânzi bancare, provenite de la investirea de către aceștia a rezervelor de asigurare.
După cum demonstrează analiza legislației din țările Uniunii Europene, societățile de asigurare reprezintă contribuabilii a două tipuri principale de impozite: impozitul de la vînzări pe unele tipuri de asigurare determinate și impozitului pe profit; defalcările suplimentare din primele de asigurare sunt diferențiate în funcție de destinația socială a tipului de asigurare, decontări pentru întreținerea brigăzilor de pompieri, decontări în fondurile securității rutiere etc.
Modificarea esențială a legislației fiscale, concomitent cu consolidarea stabilității financiare a societăților de asigurare, ar putea fi considerată drept unul din factorii principali ai evoluției pieței naționale de asiguăгi.
Nivelul redus de capitalizare al asigurătorilor necesită și participarea asigurătorilor și a reasigurătorilor străini în procesul de dispersare a riscurilor acceptate în asigurare. Până în prezent se consideră că primele de reasigurare constituie o formă de scurgere a capitalului, fiind astfel prejudiciată economia națională a Republicii Moldova. Aceasta vine în contradicție cu însăși esența contractului de asigurare, deoarece prin cedarea riscului în reasigurare, asigurătorul obține la rîndul său garanția de participare a reasigurătorului în procesul de acoperire a daunei.
Legislația fiscală națională prevede o percepere a unui impozit de la primele de reasigurare achitate reasigurătorilor străini într-un volum de 10%. În primul rînd, prima de reasigurare nu poate fi considerată ca venit, în conformitate cu procedura de stabilire a rezultatelor financiare, volumul cărora urmează a fi redus în corespundere cu nivelul de cheltuieli efectuate, inclusiv și cele ce țin de constituirea rezervelor de asigurare. Pe lîngă aceasta, legislația în vigoare nu ține cont de plățile de reasigurare operate de către reasigurătorii străini, în caz de producere a riscurilor asigurate, acestea fiind reflectate numai în cazul cînd sunt determinate rezultatele financiare ale asigurătorilor.
În concluzie vom menționa, că actualmente în Republica Moldova s-a conturat un sistem modern de reglementare a asigurărilor, care într-o anumită măsură corespunde rigorilor economiei de piață, avînd ca suport juridic dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul general și dreptul financiar.
2.3.INTEGRAREA PIEȚEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI ÎN COMUNITATEA MONDIALĂ A ASIGURĂRILOR
Concomitent cu dezvoltarea și consolidarea relațiilor de piață apar și probleme ce țin de integrarea regională și internațională a relațiilor economice. De pe acum se impune necesitatea investițiilor străine în economia națională din cauza instabilității politice și a lipsei unui mecanism sigur de asigurare. Integrarea economiei naționale a Republicii Moldova în economia mondială atrage după sine și integrarea în piața mondială de asigurări.
Necesitatea colaborării internaționale în sfera asigurărilor este impusă de unitatea intereselor economice în toate tipurile de activitate cu caracter internațional.
Astfel, Republica Moldova, ca membru al Comunității Statelor Independente, a semnat la 15 aprilie 1994 un acord privind sprijinul la crearea și dezvoltarea asociațiilor transnaționale de producție, comerciale, financiare și de credit, de asigurare și mixte.
În Comunitatea Statelor Independente predomină instabilitatea politică, economică și socială, nu există mecanismele necesare de reglementare a relațiilor economice transnaționale, iar politica promovată în cadrul acestei comunități nu ține cont de interesele tuturor membrilor săi. Și persoanele de decizie de prim rang din Republica Moldova n-au întreprins măsurile necesare ce ar contribui la consolidarea și eficientizarea funcționării sistemului financiar, inclusiv în sectorul asigurărilor.
În acest sens, vom menționa că n-a fost încheiat un acord între Republica Moldova și Uniunea Europeană, în care s-ar fi stabilit condițiile de parteneriat și colaborare economică, precum și condițiile de acordare a clauzei națiunii favorizate în procesul de efectuare a operațiilor internaționale de reasigurare, în cadrul comerțului transfrontalier (care nu necesită constituirea de societăți afiliate sau sucursale), de contractare a asigurărilor ce țin de circulația peste hotarele republicii Moldova a mărfurilor, mijloacelor de transport și cetățenilor. Astfel, în lipsa unui asemenea acord, asigurătorilor autohtoni nu le-a fost acordat dreptul de a constitui în caz de necesitate pe teritoriul statelor Uniunii Europene societăți afiliate în conformitate cu prevederile legislației comunitare.
Una din cele mai importante probleme ale pieței naționale de asigurări este capitalizarea acesteia. Ca urmare a noilor argumentări, privind cuantumul capitalului social minim al asigurătorului într-o proporție de 2 milioane de lei, actualmente numai 15 societăți de asigurare (din cele 50 înregistrate) dispun de un capital social corespunzător prevederilor legislative.
Restricțiile existente în Legea cu privire la asigurări, care până nu demult limitau participarea asigurătorilor străini în capitalul social al societăților de asigurare autohtone a căror cotă de participare constituie doar 24,9% din volumul total al capitalului social achitat pe republică, n-au influențat considerabil sporirea nivelului de capitalizare a asigurărilor. Anume problema capitalizării asigurătorilor constituie cheia soluționării și a altor probleme, cum ar fi: cota sporită de dependență a pieței naționale de asigurări de comunitatea internațională a reasigurărilor, suportarea cheltuielilor pentru instruirea personalului necesar societăților de asigurare, precum și pentru propagarea asigurărilor între solicitanții produselor și serviciilor de asigurare, pentru efectuarea unor cercetări de marketing calificate și altor tipuri de activități ce influențează considerabil atât procesul de evoluție a asigurătorilor, cât și parametrii pieței de asigurări.
Cel mai pesimist pronostic privind evoluția pieței naționale de asigurări, bazat pe limitarea capitalului străin, pe o politică fiscală conservatoare și rigidă în sfera asigurărilor, pe lipsa unor legi fundamentale privind asigurările obligatorii, pe posibilitățile limitate de sporire a nivelului de capitalizare, pe condițiile vagi privind solvabilitatea asigurătorilor autohtoni, este conexat cu un nivel redus al cererii la serviciile de asigurare cu pericol permanent de insolvabilitate a societăților de asigurare, cu falimente pe piața de asigurări și cu un nivel redus de protejare a intereselor asiguraților. Într-o mare măsură evoluția în dinamică a pieței de asigurări este legată de operațiunile internaționale de reasigurare, dar mai ales în asigurările de bunuri și asigurările de răspundere. Intenție de a opera unele modificări favorabile în legislația fiscală și legiferarea în acest sens a deductibilității primelor de asigurare, inevitabil, va impune necesitatea acceptării în asigurare a unor riscuri industriale mari, ceea ce în condițiile existenței unui nivel de capitalizare redus, va contribui la creșterea necesității de reasigurare. Oferta pieței naționale de reasigurări este destul de limitată, fapt determinat de impactul nefavorabil al unui șir întreg de factori, similari celor care periclitează și acționarea pieței de asigurare în general. În opinia noastră, barierele de natură fiscală, în raport cu operațiunile internaționale de reasigurare, ce există actualmente în legislația națională, pot genera o acutizare considerabilă a problemelor ce țin de solvabilitatea asigurătorilor autohtoni și de recuperarea daunelor cauzate de producerea evenimentelor cauzate.
Una dintre cele mai importante probleme, cu care se confruntă actualmente piața națională de asigurări, este și problema realizării angajamentelor asumate față de Organizația Mondială a Comerțului, inclusiv în materie de asigurări. După cum se știe, clasificatorul asigurărilor în Organizația Mondială a Comerțului include:
asigurările directe (asigurări de viață și altele în afară de viață),
reasigurările,
activitatea intermediarilor în asigurări,
serviciile accesorii asigurătorilor (activitatea actuariatului, auditorilor, comisarilor de avarie etc).
După cum s-a remarcat anterior, legislația națională este plină de carențe, deficiențe, inclusiv privind reglementarea activități desfășurate de către asigurători, reasigurători, intermediarii de asigurare, actuari, comisarii de avarii etc.
Principiile de bază ale Organizației Mondiale a Comerțului sunt conectate la realizarea principiilor privind circulația liberă a capitalului, a mărfurilor, a forței de muncă și serviciilor, neoperarea unor modificări restrictive în legislația națională, în baza acesteia sunt stabilite condițiile de activitate ale asigurătorilor străini, ale reasigurătorilor și ale altor distribuitori de servicii de asigurare, acordarea unor condiții nediscriminatorii și mai favorabile activității desfășurate de către vânzătorii străini din diferite țări. În baza principiilor internaționale acceptate, ce țin de realizarea angajamentelor naționale față de Organizația Mondială a Comerțului s-ar putea specifica următoarele modalități-cheie, care ar putea fi utilizate în Republica Moldova, în procesul de realizare a acestor obiective.
Astfel ar putea fi aplicată una dintre aceste modalități prin implimentarea principiului de reciprocitate în procesul de stabilire a condițiilor,în baza cărora este autorizată sau interzisă activitatea vânzătorilor nerezidenți, din diferite țări, pe teritoriul Republicii Moldova. Actualmente, activitatea asigurătorilor și reasigurătorilor care nu dispun de acreditare pe piața națională de asigurări nu este reglementată în baza principiului de reciprocitate și, drept consecință, cedările în reasigurare nerezidenților, operate în anul 2009, au constituit circa 90% din volumul total al primelor de reasigurare (98,1 milioane de lei).
În privința activității desfășurate de asigurătorii străini pe teritoriul Republicii Moldova este necesar ca:
autorizația privind activitatea de distribuție a asigurărilor de viață și a altor tipuri de asigurare, înafară de cele de viață, trebuie să fie legată de condiția fondării de către asigurătorul străin a unei societăți afiliate pe teritoriul Republicii Moldova, de obținerea de către aceasta a unei licențe în conformitate cu cerințele legislației naționale, precum și de respectarea, de către acest agent economic a legislației Republicii Moldova, în procesul de aplicare a asigurărilor, inclusiv a activelor;
să fie posibilă stabilirea unor condiții calificative față de asigurătorii străini care urmează să fondeze în Republica Moldova societăți afiliate de asigurări, inclusiv: dispunerea de licență în țara în care aceștia sunt acreditați, experiență de activitate în domeniul asigurărilor nu mai puțin de 10 ani, o autorizație remisă de către Comisia Națională a Pieței Financiare din țara de origine ale acestora pentru a fonda o societate afiliată de asigurări în Republica Moldova, recomandații privind administratorii străini care vor gestiona această societate afiliată etc.;
să fie manifestată o deosebită prudență față de limitarea sau de punerea în aplicare a unor condiții suplimentare, legate de capitalizarea societății afiliate sau de ponderea capitalului total al societăților afiliate asigurătorilor străini în capitalul global al asigurătorilor autohtoni. În orice caz, asemenea limitări nu trebuie să depășească măsura (nu mai mult de 50% din volumul total al capitalului de asigurare, înregistrat în Republica Moldova).
Pentru activitatea societății afiliate constituită de către asigurătorul străin sunt stabilite, de obicei, următoarele restricții:
interdicția de a participa la concursul privind obținerea dreptului de aplicare a asigurărilor sociale obligatorii, drept de care dispun asigurătorii naționali (asigurările obligatorii de asistență medicală),
interzicerea participării la concursul privind obținerea dreptului de aplicare a asigurărilor obligatorii de stat în cadrul cărora primele de asigurare sunt achitate din contul bugetului de stat (asigurarea obligatorie de stat a militarilor și cetățenilor care trec pregătirea militară),
stabilirea unei interdicții de a participa la un concurs, privind obținerea dreptului de aplicare a altor tipuri de asigurări obligatorii ( asigurarea obligatorie a răspunderii angajatului etc.).
Actualmente, legislația Republicii Moldova privind asigurările de viață este mai puțin dezvoltată, și din această cauză s-ar putea prezenta destul de relativ obiectivă introducerea unor interdicții pentru societățile afiliate fondate de asigurătorii străini, prin care acestea ar fi lipsite de dreptul de a efectua operațiuni de asigurare a vieții în decursul primilor trei ani de la înregistrarea și de la obținerea licenței de către aceste societăți. În plus, este necesar să fie stabilită o cotă maximal admisibilă de personal străin, care ar activa în societatea afiliată nou-constituită.
După cum s-a remarcat anterior, stabilirea unor restricții față de operațiunile de reasigurare este ineficientă. Din această cauză este necesar ca, în conformitate cu sistemul național de control privind reasigurările internaționale, să fie efectuate asemenea operațiuni, în condițiile comerțului transfrontalier cu respectarea regulamentelor de verificare a solvabilității asigurătorului străin. De asemenea, este nerațional să fie introduse limitări în raport cu reasigurările de viață. În cazuri necesare, când solvabilitatea reasigurătorului străin este sub nivelul necesar („AA” după ratingul Standards and Poor’s), în scopul garantării realizării obligațiunilor este posibilă introducerea unei reguli privind plasarea rezervelor, corespunzătoare angajamentelor asumate prin contractele de reasigurare.
În raport cu agenții și brokerii de asigurare este oportun ca, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare, să fie interzisă activitatea agenților de asigurare străini și menținute în vigoare regulile de înregistrare a brokerilor străini. Totodată, este oportună introducerea unui control direct din partea instituției de supraveghere, privind activitatea brokerilor autohtoni și a brokerilor străini, inclusive cerințele de atestare a brokerilor, de instruire profesională și de auditul obligatoriu. Pentru vânzătorii de servicii accesorii asigurărilor trebuie stabilite aceleași cerințe ca și cele înaintate cetățenilor autohtoni, care dispun de dreptul de a desfășura o asemenea activitate profesională; încheierea contractelor de asigurare a răspunderii profesionale cu societățile de asigurare autohtone în volumul stabilit în conformitate cu autorizația și recomandările instituției de supraveghere din țara în care aceștia își au sediul permanent sau din țara de origine, de experiența în domeniu minimum 5 ani, și dispun de licență pentru activitatea corespunzătoare sau de autorizarea acestei activități.
În concluzie, vom menționa că una dintre cele mai pronunțate trăsături caracteristice evoluției pieței mondiale a asigurărilor din ultimii ani o constituie globalizarea comunității mondiale a asigurărilor, care reprezintă în sine un process de lichidare treptată a barierelor legislative și economice dintre piețele de asigurare ale diverselor țări, fapt ce impune necesitatea constituirii unei structure integre atât la nivel regional, cât și a nivel mondial.
În această ordine de idei, au fost operate modificări în Legea cu privire la asigurări, fapt de a făcut posibilă acreditarea asigurătorilor străini pe piața națională de asigurări. Însă asigurătorii străini au obținut autorizația să activeze pe piața națională de asigurări fără să se țină cont de nivelul de dezvoltare a cadrului legislative în baza căruia este reglementat un tip sau alt tip de asigurare. Deși asigurătorii occidentali au obținut dreptul de acreditare pe piața națională de asigurări, nu s-au întreprins acțiunile necesare de a face posibilă și acreditarea asigurătorilor autohtoni pe piețele de asigurare ale altor țări. Neglijarea principiului de reciprocitate în procesul de contractare a reasigurărilor internaționale este unul din importanții factori cu efecte nefavorabile asupra procesului de integrare a pieței naționale de asigurări în comunitatea mondială a asigurărilor. Lipsa din legislația națională a unei prevederi, prin care ar fi stabilită cota maximă a capitalului total al asigurătorilor străini din volumul total al capitalului de asigurare înregistrat în Republica Moldova constituie alt impediment, care prejudiciază procesul de integrare a pieței naționale de asigurări în structurile internaționale de profil. Asupra procesului de integrare a pieței naționale de asigurări în comunitatea mondială a asigurărilor mai influențează negativ și alți factori, cum ar fi condițiile de capitalizare ale asigurătorilor care nu țin cont de riscurile acceptate în asigurare de către aceștia, regulamentele vagi privind solvabilitatea asigurătorilor autohtoni, nelegiferarea deductibilității primelor de asigurare-reasigurare în procesul de efectuare a operațiunilor internaționale în materie de asigurări și reasigurări, lipsa cadrului legislativ, în baza căruia ar fi reglementată activitatea de intermediere în asigurări și de prestare a serviciilor accesorii asigurătorilor etc.
Conștientizarea și soluționarea acestor probleme de către societate va contribui la funcționarea mai eficientă a pieței naționale de asigurări, în contextul derulării proceselor integraționiste ce decurg atât la nivel regional, cât și la cel mondial.
Elaborarea produselor de asigurare are o importanță deosebită pentru activitatea eficientă a societății de asigurare. Acest fapt este important, dar nu și suficient. Lipsa unui plan bine chibzuit privind selectarea direcțiilor optimale de promovare a serviciilor de asigurare sau neutilizarea la maximum a priorităților fiecărei modalități de intermediere pot genera daune considerabile societății de asigurare. Prin urmare, soluționarea acestei importante probleme privind prestarea serviciilor de asigurare clienților este într-o dependență directă de iscusința selectării acelei modalități de intermediere, care corespunde în mare măsură nivelului de evoluție a pieței naționale de asigurare, în condițiile căreia își desfășoară activitatea asigurătorul în cauză.
Astfel, pentru promovarea serviciilor de asigurare, trebuie întreprins un complex întreg de acțiuni marketing, care concentrează eforturile anterioare de determinare a necesităților clienților, concretizîndu-se în acest sens, dacă condițiile de asigurare, cuantumul primei de asigurare și serviciile acordate suplimentar sunt convenabile și atractive pentru clienți.
În acest scop, se impune reglementarea adecvată de către stat a acestei activități, fapt care necesită aplicarea metodelor, mecanismelor și instrumentelor necesare reglementării.
Asigurarea unui cadru legislativ pentru reglementarea activității de intermediere este unul dintre factorii importanți care poate contribui la realizarea unor sarcini importante în domeniul asigurărilor.
În afară de prevederile articolului 9 din Legea cu privire a asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006, în care sunt incluse numai definițiile unor astfel de intermediari, cum ar fi: agentul de asigurare, comisarul de avarie și misitul de asigurare, alte norme legislative care reglementează activitatea de intermediere în asigurări lipsesc. Astfel, în procesul de constituire a agențiilor de intermediere nu sunt impuse restricții față de obiectul de activitate al societăților, acestea având posibilitatea de a practica în paralel și alte activități în afara domeniului asigurărilor.
Din aceste considerente, activitatea desfășurată de către societățile de intermediere nu este supravegheată de către stat, nefiind astfel urmărite asemenea obiective importante din domeniul asigurărilor cum ar fi:
distincția dintre brokerii și agenții de asigurare,
structura capitalului social,
informații referitoare la experiența în domeniul asigurărilor a intermediarilor,
evidențierea în contabilitate a activității de intermediere,
centralizarea de către autoritatea publică de reglementare în asigurări-reasigurări a situațiilor financiare,
analiza și controlul activității de intermediere etc.
Prin urmare, intermedierea asigurărilor în Republica Moldova este efectuată în baza Legii privind asigurările de către agenți de asigurare, persoane fizice sau juridice, cărora nu li s-a atribuit un statut clar de asociație profesională, fiind astfel impusă necesitatea elaborării unor acte normative în baza cărora ar fi reglementată intermedierea în asigurări.
Lipsa cadrului legislativ în baza căruia este efectuată reglementarea intermediarilor în asigurări are un impact negativ asupra pieței naționale de asigurări, în general, și a asiguraților, persoane fizice și juridice, în particular, fiind astfel prejudiciate interesele patrimoniale ale asiguraților, concomitent cu prejudicierea imaginii statului pe plan internațional. Aceasta face posibilă vânzarea unor polițe de asigurare false de către intermediarii în asigurări, activitatea cărora nu este reglementată, fiind astfel posibilă și vânzarea concomitentă a polițelor de asigurare emise de către asigurătorii care nu dispun de acreditare pe piața națională de asigurări, fapt ce prejudiciază securitatea economică a statului. Ulterior, autoritățile și instituțiile abilitate depun eforturi considerabile în combaterea desfășurării unor asemenea activități, nefiind însă întreprinse și măsurile necesare pentru înlăturarea premiselor care fac posibilă atât vânzarea polițelor de asigurare false, cât și cele emise de către asigurătorii care nu sunt acreditați pe piața națională de asigurări.
Altă problemă care stagnează diversificarea modalităților de intermediere a asigurărilor este prezentată de prevederile alineatului g) al pct. 12 din art. 103 al Codului Fiscal, în care este stipulat că operațiunile de intermediere a asigurărilor sunt pasibile impunerii cu taxa pe valoare adăugată, fapt ce generează o sporire a costului serviciului de asigurare prestate de către intermediari, fiind astfel imposibilă realizarea dezideratului de a li se atribui acestora un statut clar de asociație profesională. Modificarea acestei prevederi legate din art. 103 al Codului Fiscal prin substituirea sintagmei că „operațiunile de intermediere a asigurărilor sunt pasibile impunrii cu taxa pe valoare adăugată”, ar putea constitui o altă direcție de impulsionare a operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
Plasarea rezervelor de asigurare, care nu constituie proprietatea asigurărilor, efectuată în scopul garantării stabilității rezervelor de prime pe termen lung, este unul dintre mecanismele ce poate favoriza extinderea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor, contribuind astfel și la extinderea segmentelor de piață deținute de către anumiți asigurători, precum și la o sporire a nivelului de protecție prin asigurare a persoanelor fizice sau juridice. Acest fapt este legiferat de prevederile alineatului 4, art. 50 al Legii cu privire la asigurări, care stipulează că, din venitul obținut de către asigurători prin investirea mijlacelor bănești temporar disponibile, provenite de la contractarea asigurărilor pe termen lung, se deduce suma rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung și a fondurilor de asigurare a pensiilor, calculată pe întregul volum al rezervei matematice conform cotei prevăzute de structura taxei tarifare. Altă prevedere legală, cum ar fi alineatul g) art. 18 din Codul Fiscal stipulează că în venitul brut al agentului economic sunt incluse integral veniturile obținute sub formă de dobânzi bancare. Acest fapt generează o instabilitate a rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung, fiind astfel imposibilă optimizarea relațiilor stabilite între asigurați și asigurători, concomitent cu constituirea unor condiții nefavorabile pentru desfășurarea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
Modificarea acestei prevederi legale a art. 18 al Codului Fiscal, substituirea acesteia cu sintagma “la venitul brut sunt incluse veniturile obținute sub formă de dobânzi bancare, cu excepția veniturilor obținute de la plasarea rezervelor de asigurare”, va favoriza întreținerea relațiilor dintre asigurați și asigurători și va avea un efect benefic pentru extinderea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
În scopul eficientizării activității asigurătorilor și a favorizării în acest sens a condițiilor de intermediere clasică a asigurărilor trebuie utilizate și alte metode legale, care ar exclude inconveniențele din cadrul legislativ actual și care se cer a fi lichidate.
Una din prevederile legale incluse în alineatul 2, art. 33 al Legii cu privire la asigurări stipulează că, dacă primele de asigurare au fost plătite pe, cel puțin, trei ani deplini, asiguratul poate să întrerupă plata primelor și să se considere asigurat până la expirarea termenului de valabilitate a asigurării la o sumă redusă. În opinia noastră, considerăm necesară modificarea acestei stipulări din legea dată și înocuirea acesteia cu altă prevedere legală, din care ar fi excluse restricțiile privind reducerea sumei asigurate, fapt ce ar contribi la eficientizarea acestei asigurări pentru asigurați, prin extinderea semnificativă a posibilităților de intermediere clasică a asigurărilor.
O direcție importantă de perfecționare a cadrului legislativ, în baza căruia este reglementată activitatea de asigurare din Republica Moldova cu efect benefic pentru desfășurarea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor și reasigurărilor ar putea fi realizată prin introducerea în Legea cu privire la asigurări a unei clauze. Aceasta ar condiționa constituirea societăților comerciale de asigurare cu prezentarea obligatorie către autoritatea publică de reglementare a asigurătorilor-reasigurătorilor a unui program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea sa de asigurare sau ar justifica faptul că în cazul său nu este necesar un astfel de plan.
Excluderea riscurilor de catastrofă din polița de reasigurare și operarea în acest context a transferului de alternativă a riscului, prin plasarea acestuia pe piața financiară și emiterea, în acest sens, a obligațiunilor de catastrofă ar putea constitui altă direcție de perfecționare a modalităților tradiționale de intermediere a asigurărilor. Astfel s-ar putea obține o dispersare optimă a riscurilor, fiind extinse concomitent și direcțiile de intermediere tradițională a asigurărilor.
Altă inconvenientă ce limitează procesul de extindere a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor rezultă din alineatul 1 al art. 14 din Legea cu privire la asigurări, care stipulează că prima de asigurare netă din care se formează fondul pentru plata sumelor asigurate sau a despăgubirilor de asigurare, precum și din adaosul la cota de bază din care sunt acoperite cheltuielile asigurătorului, aferente activității de asigurare. Modificarea acestei prevederi legale prin excluderea din această clauză legală a sintagmei „și adaosul la cota de bază din care se acoperă cheltuielile de gestiune ale asigurătorului” și înlocuirea acesteia cu sintagma “cheltuielile aferente activității desfășurate de către asigurător se acoperă din conturile veniturilor investiționale”, în mare măsură, ar favoriza desfășurarea operațiunilor de intermediere tradițională a asigurărilor.
Conform art.1314 al Codului Civil, asigurătorului i se permite ca, în baza unei clauze contractuale privind actualizarea primei de asigurare, să majoreze cuantumul primei de asigurare, iar asiguratului, atunci când nu este de accord cu această operațiune, i se permite rezilierea contractului de asigurare. Prin urmare, în decursul anului 2013 , comparativ cu anul 2012, volumul primelor de asigurare încasate de la contractarea asigurărilor au sporit cu 107,75 milioane lei, pe când nivelul plăților de asigurare operate în perioada menționată de timp a sporit numai cu 1,94 milioane lei, atestându-se astfel o reducere considerabilă a nivelului de protecție prin asigurare. Considerăm că este necesară modificarea acestei prelevări legale, prin substituirea ei prin altă clauză prin care ar fi interzisă modificarea unilateral de către asigurător a cuantumului primei de asigurare, care reprezintă o componentă esențială a contractului de asigurare care poate fi modificată doar numai în baza acordului părților contractante. Această modificare ar contribui esențial la sporirea nivelului de protejare prin asigurare, precum și la sporirea considerabilă a segmentului de piață deținut de către asigurător, precum și la extinderea semnificativă a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor.
Imposibilitatea persoanelor juridice de a deduce cheltuielile aferente activității de antreprenoriat în scopuri fiscal, primele achitate pentru contractarea unor tipuri de asigurare, este un alt factor cu impact negative asupra procesului de optimizare a relațiilor economice dintre asigurați și asigurători implicați, precum și în procesul de desfășurare a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor explicit. Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 484 din 4 mai 1998 privind limitele cheltuielilor de asigurare aferente activității de antreprenoriat în scopuri fiscal, nu este admisă deducerea cheltuielilor de asigurare ale persoanelor juridice din venitul provenit de la activitatea de antreprenoriat pentru asigurarea de răspundere a transportatorilor față de călători, precum și pentru asigurarea de răspundere civilă “Cartea Verde”, fapt care face imposibilă atât optimizarea relațiilor economice dintre asigurați și asigurători, cât și extinderea operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor.
Modificarea inadecvată a nivelului de încasări și plăți, care s-a produs în cadrul asigurărilor de personae este alt factor cu influență nefavorabilă asupra procesului de intermediere clasică a asigurărilor. Astfel, numai în decursul anului 2013 încasările provenite de la contractarea asigurărilor de către brokerii în asigurări de personae au sporit cu 12042913 lei,
Tabelul 1.2.3. Carte Verde
Sursa: Arhiva S.R.L. “Eu Asig” (http://xprimm.md)
în comparație cu volumul încasărilor provenite de la contractarea acestor asigurări în decursul anului 2012, pe când cuantumul sumelor și îndemnizațiilor de asigurare, acordate în perioada menționată s-au diminuat cu circa 1,6 milioane lei, fapt care a condus la reducerea nivelului de protecție prin asigurare, concomitent cu limitarea posibilităților de intermediere a acestor asigurări.
În concluzie, vom menționa că, atât timp cât persistă inconveniențe de ordin legislativ în desfășurarea operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor, nu se va realiza ramificarea adecvată a riscurilor asigurate, reducerea cheltuielilor de desfășurare a operațiunilor de asigurare, fapt care subminează protecția prin asigurare a intereselor patrimoniale ale persoanelor fizice și juridice.
2.4 STRUCTURA UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI
Brokerul de Asigurare ,,EUASIG”,este organizată sub formă de societate cu raspundere limitată și dispune de licență pe termen nelimitat (CNPF licența).Ea se dezvoltă foarte rapid pe piața națională de asigurări și intervine pe piața națională cu produsele proprii, și își desfășoară activitatea prin intermediul Oficiului Central din Chișinău. Aflîndu-se aproximativ un an pe piața asigurărilor din Republica Moldova activitatea este eficientă, bine orientată și stabilă din punct de vedere financiar grație cunoașterii profunde a pieței locale, îmbinată cu un proces continuu de dezvoltare a produselor și acceptare a inovațiilor în prestarea serviciilor
Potențialul financiar al Companiei este susținut prin efortul și contribuția capitalului uman. Astfel pentru realizarea misiunii Companiei de servirea calitativă a clienților și crearea bunăstării acționarilor,în cadrul ,,EUASIG” S.R.L. activează 7 angajați de bază, dintre care 2 în aparatul executiv, 4 la forțele de vînzări și 1 angajat în calitate de personal tehnic și 21 asistenți în brokeraj.
Dacă e să ne referim la acționarii companiei în anul curent:
Total persoane fizice (1) deține capital social 25000 lei (100%)
Anul 2013 pentru Compania „EUASIG” S.R.L. a fost unul complicat din punctul de vedere al dezvoltării asigurărilor, aceste condiții fiind determinate de instabilitatea politică internă, criza economică din anii precedenți, care a afectat majoritatea ramurilor economiei, precum și concurența care s-a acutizat pe toate segmentele pieței
Cu toate acestea, compania în această perioadă a reușit să obțină rezultate bune.
CAPITOLUL III. PERSPECTIVELE MODIFICĂRII FORMELOR ȘI METODELOR EXISTENTE DE DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR DE ASIGURARE
3.1. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A MODALITĂȚILOR TRADIȚIONALE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR
Elaborarea produselor de asigurare are o importanță deosebită pentru activitatea eficientă a societății de asigurare. Acest fapt este important, dar nu și suficient. Lipsa unui plan bine chibzuit privind selectarea direcțiilor optimale de promovare a serviciilor de asigurare sau neutilizarea la maximum a priorităților fiecărei modalități de intermediere pot genera daune considerabile societății de asigurare. Prin urmare, soluționarea acestei importante probleme privind prestarea serviciilor de asigurare clienților este într-o dependență directă de iscusința selectării acelei modalități de intermediere, care corespunde în mare măsură nivelului de evoluție a pieței naționale de asigurare, în condițiile căreia își desfășoară activitatea asigurătorul în cauză.
Astfel, pentru promovarea serviciilor de asigurare, trebuie întreprins un complex întreg de acțiuni marketing, care concentrează eforturile anterioare de determinare a necesităților clienților, concretizîndu-se în acest sens, dacă condițiile de asigurare, cuantumul primei de asigurare și serviciile acordate suplimentar sunt convenabile și atractive pentru clienți.
În acest scop, se impune reglementarea adecvată de către stat a acestei activități, fapt care necesită aplicarea metodelor, mecanismelor și instrumentelor necesare reglementării.
Asigurarea unui cadru legislativ pentru reglementarea activității de intermediere este unul dintre factorii importanți care poate contribui la realizarea unor sarcini importante în domeniul asigurărilor.
În afară de prevederile articolului 9 din Legea cu privire a asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006, în care sunt incluse numai definițiile unor astfel de intermediari, cum ar fi: agentul de asigurare, comisarul de avarie și misitul de asigurare, alte norme legislative care reglementează activitatea de intermediere în asigurări lipsesc. Astfel, în procesul de constituire a agențiilor de intermediere nu sunt impuse restricții față de obiectul de activitate al societăților, acestea având posibilitatea de a practica în paralel și alte activități în afara domeniului asigurărilor.
Din aceste considerente, activitatea desfășurată de către societățile de intermediere nu este supravegheată de către stat, nefiind astfel urmărite asemenea obiective importante din domeniul asigurărilor cum ar fi:
distincția dintre brokerii și agenții de asigurare,
structura capitalului social,
informații referitoare la experiența în domeniul asigurărilor a intermediarilor,
evidențierea în contabilitate a activității de intermediere,
centralizarea de către autoritatea publică de reglementare în asigurări-reasigurări a situațiilor financiare,
analiza și controlul activității de intermediere etc.
Prin urmare, intermedierea asigurărilor în Republica Moldova este efectuată în baza Legii privind asigurările de către agenți de asigurare, persoane fizice sau juridice, cărora nu li s-a atribuit un statut clar de asociație profesională, fiind astfel impusă necesitatea elaborării unor acte normative în baza cărora ar fi reglementată intermedierea în asigurări.
Lipsa cadrului legislativ în baza căruia este efectuată reglementarea intermediarilor în asigurări are un impact negativ asupra pieței naționale de asigurări, în general, și a asiguraților, persoane fizice și juridice, în particular, fiind astfel prejudiciate interesele patrimoniale ale asiguraților, concomitent cu prejudicierea imaginii statului pe plan internațional. Aceasta face posibilă vânzarea unor polițe de asigurare false de către intermediarii în asigurări, activitatea cărora nu este reglementată, fiind astfel posibilă și vânzarea concomitentă a polițelor de asigurare emise de către asigurătorii care nu dispun de acreditare pe piața națională de asigurări, fapt ce prejudiciază securitatea economică a statului. Ulterior, autoritățile și instituțiile abilitate depun eforturi considerabile în combaterea desfășurării unor asemenea activități, nefiind însă întreprinse și măsurile necesare pentru înlăturarea premiselor care fac posibilă atât vânzarea polițelor de asigurare false, cât și cele emise de către asigurătorii care nu sunt acreditați pe piața națională de asigurări.
Altă problemă care stagnează diversificarea modalităților de intermediere a asigurărilor este prezentată de prevederile alineatului g) al pct. 12 din art. 103 al Codului Fiscal, în care este stipulat că operațiunile de intermediere a asigurărilor sunt pasibile impunerii cu taxa pe valoare adăugată, fapt ce generează o sporire a costului serviciului de asigurare prestate de către intermediari, fiind astfel imposibilă realizarea dezideratului de a li se atribui acestora un statut clar de asociație profesională. Modificarea acestei prevederi legate din art. 103 al Codului Fiscal prin substituirea sintagmei că „operațiunile de intermediere a asigurărilor sunt pasibile impunrii cu taxa pe valoare adăugată”, ar putea constitui o altă direcție de impulsionare a operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
Plasarea rezervelor de asigurare, care nu constituie proprietatea asigurărilor, efectuată în scopul garantării stabilității rezervelor de prime pe termen lung, este unul dintre mecanismele ce poate favoriza extinderea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor, contribuind astfel și la extinderea segmentelor de piață deșinute de către anumiți asigurători, precum și la o sporire a nivelului de protecție prin asigurare a persoanelor fizice sau juridice. Acest fapt este legiferat de prevederile alineatului 4, art. 50 al Legii cu privire la asigurări, care stipulează că, din venitul obținut de către asigurători prin investirea mijlacelor bănești temporar disponibile, provenite de la contractarea asigurărilor pe termen lung, se deduce suma rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung și a fondurilor de asigurare a pensiilor, calculată pe întregul volum al rezervei matematice conform cotei prevăzute de structura taxei tarifare. Altă prevedere legală, cum ar fi alineatul g) art. 18 din Codul Fiscal stipulează că în venitul brut al agentului economic sunt incluse integral veniturile obținute sub formă de dobânzi bancare. Acest fapt generează o instabilitate a rezervei de prime a asigurărilor pe termen lung, fiind astfel imposibilă optimizarea relațiilor stabilite între asigurați și asigurători, concomitent cu constituirea unor condiții nefavorabile pentru desfășurarea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
Modificarea acestei prevederi legale a art. 18 al Codului Fiscal, substituirea acesteia cu sintagma “la venitul brut sunt incluse veniturile obținute sub formă de dobânzi bancare, cu excepția veniturilor obținute de la plasarea rezervelor de asigurare”, va favoriza întreținerea relațiilor dintre asigurați și asigurători și va avea un efect benefic pentru extinderea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor.
În scopul eficientizării activității asigurătorilor și a favorizării în acest sens a condițiilor de intermediere clasică a asigurărilor trebuie utilizate și alte metode legale, care ar exclude inconvenientele din cadrul legislativ actual și care se cer a fi lichidate.
Una din prevederile legale incluse în alineatul 2, art. 33 al Legii cu privire la asigurări stipulează că, dacă primele de asigurare au fost plătite pe, cel puțin, trei ani deplini, asiguratul poate să întrerupă plata primelor și să se considere asigurat până la expirarea termenului de valabilitate a asigurării la o sumă redusă. În opinia noastră, considerăm necesară modificarea acestei stipulări din legea dată și înocuirea acesteia cu altă prevedere legală, din care ar fi excluse restricțiile privind reducerea sumei asigurate, fapt ce ar contribi la eficientizarea acestei asigurări pentru asigurați, prin extinderea semnificativă a posibilităților de intermediere clasică a asigurărilor.
O direcție importantă de perfecționare a cadrului legislativ, în baza căruia este reglementată activitatea de asigurare din Republica Moldova cu efect benefic pentru desfășurarea operațiunilor clasice de intermediere a asigurărilor și reasigurărilor ar putea fi realizată prin introducerea în Legea cu privire la asigurări a unei clauze. Aceasta ar condiționa constituirea societăților comerciale de asigurare cu prezentarea obligatorie către autoritatea publică de reglementare a asigurătorilor-reasigurătorilor a unui program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea sa de asigurare sau ar justifica faptul că în cazul său nu este necesar un astfel de plan.
Excluderea riscurilor de catastrofă din polița de reasigurare și operarea în acest context a transferului de alternativă a riscului, prin plasarea acestuia pe piața financiară și emiterea, în acest sens, a obligațiunilor de catastrofă ar putea constitui altă direcție de perfecționare a modalităților tradiționale de intermediere a asigurărilor. Astfel s-ar putea obține o dispersare optimă a riscurilor, fiind extinse concomitent și direcțiile de intermediere tradițională a asigurărilor.
Altă inconvenientă ce limitează procesul de extindere a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor rezultă din alineatul 1 al art. 14 din Legea cu privire la asigurări, care stipulează că prima de asigurare netă din care se formează fondul pentru plata sumelor asigurate sau a despăgubirilor de asigurare, precum și din adaosul la cota de bază din care sunt acoperite cheltuielile asigurătorului, aferente activității de asigurare. Modificarea acestei prevederi legale prin excluderea din această clauză legală a sintagmei „și adaosul la cota de bază din care se acoperă cheltuielile de gestiune ale asigurătorului” și înlocuirea acesteia cu sintagma “cheltuielile aferente activității desfășurate de către asigurător se acoperă din conturile veniturilor investiționale”, în mare măsură, ar favoriza desfășurarea operațiunilor de intermediere tradițională a asigurărilor.
Conform art.1314 al Codului Civil, asigurătorului i se permite ca, în baza unei clause contractual privind actualizarea primei de asigurare, să majoreze cuantumul primei de asigurare, iar asiguratului, atunci când nu este de accord cu această operațiune, i se permite rezilierea contractului de asigurare. Prin urmare, în decursul anului 2009 , comparativ cu anul 2008, volumul primelor de asigurare încasate de la contractarea asigurărilor au sporit cu 70,5 milioane lei, pe când nivelul plăților de asigurare operate în perioada menționată de timp a sporit numai cu 10,4 milioane lei, atestându-se astfel o reducere considerabilă a nivelului de protecție prin asigurare. Considerăm că este necesară modificarea acestei prelevări legale, prin substituirea ei prin altă clauză prin care ar fi interzisă modificarea unilateral de către asigurător a cuantumului primei de asigurare, care reprezintă o componentă esențială a contractului de asigurare care poate fi modificată doar numai în baza acordului părților contractante. Această modificare ar contribui esențial la sporirea nivelului de protejare prin asigurare, precum și la sporirea considerabilă a segmentului de piață deținut de către asigurător, precum și la extinderea semnificativă a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor.
Imposibilitatea persoanelor juridice de a deduce cheltuielile aferente activității de antreprenoriat în scopuri fiscal, primele achitate pentru contractarea unor tipuri de asigurare, este un alt factor cu impact negative asupra procesului de optimizare a relațiilor eonomice dintre asigurați și asigurători impliciți, precum și în procesul de desfășurare a operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor explicit. Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 484 din 4 mai 1998 privind limitele cheltuielilor de asigurare aferente activității de antreprenoriat în scopuri fiscal, nu este admisă deducerea cheltuielilor de asigurare ale persoanelor juridice din venitul provenit de la activitatea de antreprenoriat pentru asigurarea de răspundere a transportatorilor față de călători, precum și pentru asigurarea de răspundere civilă “Cartea Verde”, fapt care face imposibilă atât optimizarea relațiilor economice dintre asigurați și asigurători, cât și extinderea operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor.
Modificarea inadecvată a nivelului de încasări și plăți, care s-a produs în cadrul asigurărilorde personae este alt factor cu influență nefavorabilă asupra procesului de intermediere clasică a asigurărilor. Astfel, numai în decursul anului 2009 încasările provenite de la contractarea asigurărilor de personae au sporit cu 3,3 milioane lei, în comparație cu volumul încasărilor provenite de la contractarea acestor asigurări în decursul anului 2008, pe când cuantumul sumelor și îndemnizațiilor de asigurare, acordate în perioada menționată s-au diminuat cu circa 1,6 milioane lei, fapt care a condus la reducerea nivelului de protecție prin asigurare, concomitent cu limitarea posibilităților de intermediere a acestor asigurări.
În concluzie, vom menționa că, atât timp cât persistă inconveniente de ordin legislativ în desfășurarea operațiunilor tradiționale de intermediere a asigurărilor, nu se va realiza ramificarea adecvată a riscurilor asigurate, reducerea cheltuielilor de desfășurare a operațiunilor de asigurare, fapt care subminează protecția prin asigurare a intereselor patrimoniale ale persoanelor fizice și juridice.
3.2. CĂI ȘI METODE DE PERFECȚIONARE A MODALITĂȚILOR DE APLICARE A FORMELOR MODERNE DE VÂNZARE A ASIGURĂRILOR
În contextul economic-social și conceptual contemporan, asigurările operează în medii concurențiale internaționalizate, cu puternice tendințe de globalizare. În acest sens, dezvoltarea industriei asigurărilor din Republica Moldova reprezintă o necesitate susținută de realitatea economică actuală, fiind astfel impuse modificări esențiale în structura sistemului național de asigurări, precum și o modernizare a sistemului de distribuție a produselor de asigurare. În acest context, practica de funcționare a sistemelor occidentale de asigurări și a celor de distribuție a produselor de asigurare ar putea trezi un interes deosebit și pentru Republica Moldova.
Pe piețele de asigurări din țările cu economie de piață, distribuția produselor de asigurare are în prezent mai multe forme, dintre care unele au apărut relativ recent și cunosc o dezvoltare rapidă, pe când, în țara noastră, vânzarea de produse de asigurare se face cu prescădere prin metode tradiționale: prin rețelele de distribuție ale asigurătorilor și, într-o măsură mult mai mică, prin intermediari (brokeri de asigurare, dezvoltarea unui sistem al agențiilor de asigurare, personae juridice fiind în stare incipient), respectiv prin bancasigurare. Bancasigurarea la rândul ei, funcționează numai în două dintre formele colaborării între bănci și societățile de asigurare: societăți de asigurare bazate pe capitalul bancar, ca societatea “Moldasig”; acorduri comerciale privind distribuirea produselor financiare prin cooperarea între Banca de Economii și societatea de asigurare “Moldasig”. În mod similar funcționa și societatea de asigurări “Exim Asint” (Licența retrasă în mod voluntar pe data 10 decembrie 2013 conform hotărârii numărul 57/12).
În afara formelor tradiționale de vânzări din asigurări – prin rețeaua proprie a asigurărilor și prin intermediari ca agenții și brokerii de asigurare – după anul 1990, pe piețele de asigurări occidentale a început să fie tot mai prezentă și bancasigurarea sau, mai exact, vânzarea prin rețeaua bancară. Astfel, în Franța, distribuția de produse de asigurări de viață prin ghișeele băncilor deținea în anul 1983 doar 5% din totalul vânzărilor, dar, într-un deceniu (1993) ajunsese la o cotă de 51% din vânzările totale. Tot în 1993, bancasigurarea reprezenta, ca pondere în totalul vânzărilor de contracte de asigurare de viață 20% în Belgia, 21% în Spania, 22% în Olanda și ponderi mai mici în celelalte țări europene (12% în Italia, 18% în Anglia).
Pledăm pentru extinderea și diversificarea formelor bancasigurării ca element de modernizare a formelor de intermediere a asigurărilor din Republica Moldova, nu pentru că aceasta este o tendință vizibilă pe plan mondial și European, ci pentru că bancasigurarea are o serie de avantaje față de formele tradiționale de distribuție a produselor de asigurare fiecare dintre parteneri – băncile și asigurătorii – având avantajele lor în această relație de cooperare. Astfel, băncile au un număr mare de clienți și deci o piață potențială de asigurare; rețele largi de distribuție și o bază materială – inclusiv sistemul informațional – puternică; mari posibilități de extindere internațională; o imagine publică de calitate. La rândul lor, asigurătorii aduc în această cooperare o gestiune financiară mai bine adaptată la bancasigurare decât a băncilor, datorită nivelului ridicat al capitalurilor proprii și al disponibilităților mobilizate de la asigurați; tehnici de vânzare specifice produselor de asigurare.
Modernizarea modalităților de intermediere a asigurărilor din Republica Moldova prin bancasigurare poate fi privită și prin prisma diversificării formelor acesteia, dintre care, așa cum s-a arătat, numai două se practică în prezent. Considerăm că dintre celelalte forme, cele mai oportune pentru situația țării noastre sunt:
crearea de către o societate de asigurare a unei bănci. Există în Repulica Moldova societăți de asigurare care fac parte din puternice grupuri financiare străine și care pot dispune de capitalul și experiența necesare pentru aceasta,
achiziționarea unui asigurător de către o bancă, soluție fezabilă mai ales pentru asigurătorii de mai mică anvergură, care nu vor putea face față actualelor exigențe privind capitalul social și marja de solvabiltate,
crearea unui grup financiar ce include o bancă și o societate de asigurare, situație în care se afla societatea de asigurări “Exim Asint”, care nu era companie captivă de asigurări, ci făcea parte dintr-un supermarket financiar, alături de mai mulți prestatori de servicii financiare diferite.
Dezvoltarea bancasigurării în Republica Moldova, atât sub aspect cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ, prin divesificarea formelor sale, are anumite limite:
o capacitate redusă de selecție a partenerului potrivit, numărul băncilor și asigurătorilor puternici și dispuși să practice bancasigurarea fiind relativ mic,
un segment de piață relativ restrâns, ținând cont de faptul că publicul-țintă al bancasigurării este considerat a fi “clasa mijlocie”, redusă numeric în țara noastră,
faptul că, spre deosebire de țările dezvoltate, proporția clienților sistemului bancar este relativ mică față de totalul populației active, clienții băncilor reprezentând doar o parte din piața potențială de asigurare.
Alte canale moderne de distribuție a produselor de asigurare sunt supermagazinele, vânzarea directă (vânzarea prin telefon) și comerțul electronic – vânzarea produselor de asigurare pe Internet.
În ce privește prima formă de distribuție, apreciem că, atâta timp cât rețelele de supermagazine din țara noastră (Green Hills etc.) nu au o acoperire teritorială suficientă, vânzarea de produse de asigurare prin ele nu este încă oportună, inclusive din motive de dispersare a riscurilor.
Vânzarea directă (prin telefon), apărută în deceniul opt al secolului trecut, a cunoscut o răspândire rapidă în Europa. De exemplu, încă în anul 1994, pe piața germană a asigurărilor existau 12 societăți specializate în vânzarea directă a polițelor de toate categoriile, inclusiv asigurări de viață. Deși în unele țări cu piețe de asigurări dezvoltate, cota de piață a vânzărilor directe este importantă, considerăm că în Republica Moldova nu are prea multe șanse de succes în perioada imediat următoare. Numărul încă mic de posturi telefonice și tarifele ridicate sunt deocamdată impedimente în dezvoltarea vânzărilor de acest tip. Dacă ne referim la asigurările de viață, apreciem că vânzarea directă este o formă potrivită numai pentru polițele simple, cum ar fi cele de deces, în cazul asigurărilor cu prevederi contractuale complexe (cum sunt cele de tip unit-linked) fiind necesare întîlniri și discuții cu un reprezentant al asiguratului. Pe de altă parte, din punctul de vedere al societății de asigurare, lansarea vânzărilor directe implică atât investiții inițiae considerabile (un centru de telefonie performant), cât și cheltuieli mari de publicitate.
Ultima formă de distribuție apărută pe piața mondială a asigurărilor este comercializarea electronic, prin: site-urile Internet ale asigurătorilor,portaluri de produse care oferă o gamă largă de produse financiare și/sau de asigurare; intermediarii care operează pe Internet. Acest mod de vânzare are toate avantajele comerțului electronic. S-a ajuns astfel la performanțe ridicate, cum ar fi încheierea unei asigurări de viață în 10 minute, ceea ce, în comparație cu metodele tradiționale de vânzare, demonstrează rapiditatea și eficiența distribuirii produselor de asigurare prin Internet.
Trebuie însă să mai subliniem că distribuția electronică a produselor de asigurare trece printr-un proces de formare, cu reguli care sunt încă în plină dezvoltare pe plan internațional. Organisme internaționale de prestigiu, cum sunt Council of Life Insurance (ACLI) din Statele Unite ale Americii sau Commite Europeean des Assurances (CEA) sunt preocupate de buna desfășurare a vânzărilor pe Internet, de instituirea unor reguli în domeniu și de cunoașterea acestora de către asigurați și asigurători. Astfel, ghidul European privind practicarea asiurărilor pe Internet, elaborate în anul 2001 de CEA, își propune ca obiective generale:
să stabilească standard ale informației oferite consumatorului despre asigurător și produsele de asigurare, de natură să întărească încrederea în acest mod de distribuție și să facă posibilă opțiunea potențilului asigurat în deplină cunoștință de cauză;
să stabilească regulile pentru realizarea securității vânzărilor, inclusive în ce privește confidențialitatea datelor și plata primelor;
să garanteze conformitatea vânzărilor pe Internet cu practicile comerciale corecte.
Pentru a pune în practică aceste obiective, Ghidul cuprinde reguli referitoare la:
identificarea asigurătorului;
informații generale privind produsul de asigurare;
condițiile în care poate fi contactat consumatorul la adresa sa de e-mail pentru a iniția o vânzare;
modul de protejare a datelor personale ale clientului;
natura informațiilor precontractuale ce trebuie oferite consumatorului (în cazul asigurărilor de viață, respective non-viață);
realizarea securității plăților.
În Republica Moldova, vânzarea pe Internet a produselor de asigurare se află încă într-o fază incipientă. Mai multe societăți de asigurare prezintă pe site-ul lor caracteristici sumare ale unor produse de asigurare și chiar oferă vânzarea lor on-line, dar este, de fapt, vorba de o tehnică de vânzare hibridă, care îmbină unele aspect ale distribuției pe Internet, cu modul de vânzare tradițional. Potențialul asigurat completează un formular electronic, îl expediază pe Internet asigurătorului, urmând apoi să fie consultat de un reprezentat al acestuia pentru încheierea contractului, după tehnici tradiționale. În aceste condiții, nu este vorba de o vânzare on-line propriu-zisă și nu există decât, în mică măsură, avantajele care au conferit vânzării pe Internet dimensiunile ei actuale în lume.
Considerăm că distribuția pe Internet a produselor de asigurare nu are, cel puțin deocamdată, perspectiva de a câștiga o cotă semnificativă de piață în Republica Moldova. Atât numărul mic de terminale conectate la Internet, cât și al celor instruiți în domeniul calculatoarelor personale îndepărtează și mai mult această perspectivă, deși nu ne îndoim că, în timp, vânzarea electronică a produselor de asigurare va căpăta, și la noi, locul pe care îl merită în ansamblul formelor de distribuție din asigurări.
În concluzie, cu toate avantajele lor, vânzarea direct și cea pe Internet a produselor de asigurare nu au șanse de răspândire rapidă în Republica Moldova. Deși nu este încă folosită pe scară largă, datorită programelor utilizate și accesului limitat și costisitor al populației, apreciem că vânzarea pe Internet are cel mai mare potențial de dezvoltare în țara noastră, urmând a fi utilizată alături de celelalte forme de vânzare tradiționale – prin unitățile societăților de asigurare și prin bancasigurare.
3.3. ACTIVITATEA DE MARKETING A UNUI BROKER ÎN ASIGURĂRI
,,EUASIG” S.R.L. este una dintre cele mai cunoscuți brokeri de asigurări din Republica Moldova ,care a reușit să construiască și să dezvolte un compartiment de marketing bazat pe principii științifice.
Secția de vînzări și administrare a rețelei de vînzări are ca obiect de activitate următoarele preocupări: recrutarea și selecția forței de vînzări, pregătirea și instruirea, acordarea ajutorului necesar pe parcursul executării funcțiilor. În cadul acestei rețele se mai desfășoară traininguri care are sarcini de a dobîndi noi cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajatului pentru îndeplinirea cu eficacitate a atribuțiilor în cadrul serviciului pe care îl prezintă.
Pregătirea personalului din domeniul vînzărilor constă în:
prezentarea societății;
prezentarea produsului;
prezentarea tehnicilor de vînzare;
punerea la dispoziție a informațiilor despre piață;
activități auxiliare.
Secția de marketing și reclamă în cadrul acestei secției se desfășoară variate programe pentru elaborarea și fundamentarea programelor de marketing, respectiv cele legate de formularea obiectivelor globale urmărite de companie și a strategiilor și tacticilor necesare pentru atingerea lor; elaborarea politicii generale de marketing și a variantelor strategiei de piață pentru activitatea curentă sau pentru situații neprevăzute ale evoluției relațiilor de piață; controlul și evaluarea executării programelor de marketing.
Pentru desfășurarea activității de marketing în cadul Brokerului de asigurare “EUASIG”S.R.L ca în orice întreprindere este necesar de a stabili un buget promoțional necesar pentru acoperirii cheltuielilor pentru executarea programului în funcție de obiectivul urmărit, de restricțiile mai ales financiare. Bugetul trebuie să fie flexibil pentru a da posibilitatea revizuirii programului atunci cînd apar elemente imprevizibile dar cu semnificație deosebită, mai ales în domeniul prețului sau legislației. Cu aceasta se încheie operațiunea de elaborare a programului de marketing, care adesea este supus verificării, chiar testării înainte de a se trece la executare.
Bugetul promoțional al ,,EUASIG” S.R.L. este de 1% pînă la 10% din venitul anual și se stabilește în dependență de ce programe se pun în aplicare pentru a promova produsele de asigurare și dezvoltarea în continuu a companiei pentru a satisface nevoile și dorințele consumatorilor și de a motiva consumatorii că Brokerul ,,EUASIG” S.R.L. este cea mai bună alternativă de alegere de pe piață.
În cadrul Brokerului de asigurări ,,EUASIG” S.R.L. principalele categorii în care se încadrează activitățile comunicaționale sunt:
publicitatea;
promovarea vînzărilor;
relațiile cu publicul;
promovarea personală.
Publicitatea este un mijloc de cumunicare folosit de către societate, care îmbină procesul de informare cu cel de convingere, ea include ansamblul acțiunilor pentru prezentarea unui mesaj în scopul promovării produselor de asigurare. Publicitatea directă folosită pentru stabilirea legăturei directe cu clienții potențiali prin scrisori, prospecte, broșuri. Iar publicitatea indirectă urmărește informarea cumpărătorilor potențiali asupra existenței unor produse de asigurare, cărora li se pun în evidență anumite însușiri.
În multe cazuri imaginea pe care vor să o transmită companiile se bazează pe noțiunile de siguranță și putere.Sloganul publicitar al Brokerului de asigurare ,,EUASIG” S.R.L. este:
EUASIG-este Brokerul Dvs. de încredere!
Promovarea vînzărilor folosită de către Brokerul de asigurări. ,,EUASIG” S.R.L. folosește mijloace și tehnici de stimulare de scurtă durată, în scopul creșterii vînzărilor a produselor de asigurare. Dintre aceste mijloace de stimulare, un efect deosebit îl au: calendare, pixuri pe care este tipărit numele firmei, concursurile și jocurile promoționale.
Relațiile cu publicul constituie o componentă a relațiilor umane, care presupune cultivarea unor contacte directe cu persoanele influente din conducerea unor întreprinderi, cu mass media, cu lideri de opinie etc.
Mijloace utilizate în activitatea de relații publice de către Brokerul de asigurări ,,EUASIG” sunt următoarele: editarea de broșuri, organizarea de manifistări (congrese, colocvii, seminarii), publicarea de articole, organizarea conferințelor de presă, utilizarea strategiei “Product Placement” etc. Obiectivul principal al companiei al activității de relații publice este crearea unui climat de încredere și convingere al clienților potențiali,că compania este capabilă să satisfacă cerințele lor.
Promovarea personală are o importanță foarte mare în cadrul politicii de promovare o are personalul de contact, ce are un rol determinant în efectuarea vînzării. Pentru ca brokerul de asigurări să satisfacă exigențile clienților lor au nevoie de un personal foarte bine calificat și receptiv, au nevoie de un personal foarte bine motivat. Personalul de contact trebuie să aibă abilitatea de a atrage noi clienți și informațiile transmise clientului trebuie să fie clare și convingătoare indiferent de modul în care clienții au fost contactați (prin intermediul vizitelor la clienți sau prin intermediul convorbirelor telefonice etc.)
Principale mijloace de comunicare pe care le utilizează Brokerul de asigurări ,,EUASIG” sunt:
Televiziunea;
Presa;
Internetul.
Televiziunea este cel mai scump mijloc de promovare a companiei sau a produselor de asigurare, cele mai mari firme practică utilizează acest mijloc promoțional care aduc firmei rezultate de a se menține pe piață și de a face o imagine bună. Astfel Brokerul de asigurări ,,EUASIG” a încheiat contracte cu următoarele instituții de televiziune: TV7/NTV; TNT/Bravo.
Presa este cel mai important instrument media de transmitere a mesajului publicitar spre consumator și dirijării anunțului pe orice pagină a ziarului și în orice zonă din țară avînd avantaje de răspîndire pe o arie largă, preț scăzut al anunțului și flexibilitate de transmitere. Brokerul de asigurări ,,EUASIG” își plasează mesajele promoționale pe ziare cum ar fi: Logos Press, ECO.
Internetul ca mediu promoțional permite accesul indivizilor țintă la o cantitate mare de informații, permite interactivitatea, iar optiunile creative oferite sunt vaste, fiind ușor de a combina imagine, sunet și mișcare în publicitatea online. Un alt avantaj este acela legat de plata reclamei și anume ca modalitatile de plată la un cost avantajos. Site-urile folosite de Brokerul de asigurări ,,EUASIG” de a-și plasa mesajul promoțional sunt: www.unimedia.md www.noi.md www.kommersant.md www.logos.press.md www.euasig.md
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În condițiile de tranziție economică, sistemul de distribuire a produselor de asigurare deține un rol semnificativ, fapt care poate influența considerabil activitatea de asigurare, contribuind astfel la eficientizarea acestei activități atât pentru asigurați, cât și pentru asigurători.
Chiar dacă nu sunt o sursă de creștere economică directă, asigurările furnizează pârghii specifice de protecție financiară împotriva unor pierderi neprevăzute, oferind stabilitaea necesară obținerii creșterilor economice. Furnizorii de servicii profesionale în domeniul intermedierii în asigurări îndeplinesc un rol de importanță crucial pe piață atât prin faptul că el constituie cel mai important canal de distribuție al asigurărilor, cât și prin aceea că, adesea, au un rol inovator pe piața asigurărilor, rezultat din relația lor apropiată cu clienții, la nevoile cărora se străduiesc să răspundă cât mai adecvat. Cumpărarea unei polițe de asigurare printr-un intermediar de asigurări profesional nu înseamnă numai cumpărarea unei asigurări împotriva unei eventuale pierderi și achiziționarea unor servicii de asistență în materie de asigurări, care au rolul de a ghida cumpărătorul prin complicatul labirint al asigurărilor atât în faza de procurare a polițelor, cât și în procesul de recuperare a eventualelor daune.
Astfel, se poate afirma că brokerii desfășoară o activitate extrem de importantă și valoroasă pentru clienții lor, fiid mai mult decât niște agenți de inițiere, dat fiind faptul că ei cunosc legislațiile naționale, practicile și condițiile concrete și acționează ca intermediari între profesionali experți.
Prin urmare, piețele de asigurări dezvoltate se caracterizează prin faptul că un volum considerabil (între 65 și 85 la sută) din primele subscrise la societățile de asigurări și reasigurări este realizat prin intermediul brokerilor de asigurări. Pentru marile companii este, practic, de neconceput dezvoltarea portofoliului de asigurări fără aportul brokerilor sau al agenților de asigurări.
În afară de metodele tradiționale de vânzare a produselor de asigurare, în practica internațională sunt aplicate și alte forme de distribuție a produselor de asigurare cum ar fi: bancasigurarea, vânzarea directă și comerțul electronic.
Aplicarea eficientă pe piața națională de asigurări atât a metodelor tradiționale de distribuție a produselor de asigurare, cât și a celor moderne este imposibilă în lipsa unui cadru legislativ în baza căruia ar putea fi reglementate aceste activități.
Intermediarii în asigurări nu funcționează ca entități economice, fiind astfel imposibilă reglementarea acestei activități și, drept consecință, aceasta nu este prezentată pe piața de muncă și a asigurătorilor din Republica Moldova, ca profesie liberală.
Prin urmare, lipsa cadrului regulator privind activitatea desfășurată de către intermediarii în asigurări generează și desfășurarea unor activități ilicite cm ar fi: vânzarea polițelor de asigurare false, precum și ale celor emise de asigurătorii care nu dispun de acreditare pe piața națională de asigurări, fapt ce prejudiciază securitatea economic a statului.
Actualmente, intermedierea asigurărilor în Republica Moldova este efectuată potrivit Legii cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006, de către agenți de asigurare, persoane fizice sau juridice, cărora nu le este atribuit un statut clar de asociație profesională, fapt care face imposibilă structurarea încasărilor pe diferite subsisteme de distribuție.
Lipsa unui cadru informațional adecvat produselor de asigurare distribuite, care prezintă o consecință a absenței unor intermediari profesionali pe piața națională de asigurări, a generat o situație când despăgubirile de asigurare acordate în decursul anului 2009 s-au diminuat cu circa 1,7 milioane lei, în comparație cu plățile de asigurare care au fost operate în decursul anului 2008, pe când încasările provenite de la contractarea asigurărilor de bunuri în aceeași perioadă de timp au sporit cu 3,9 milioane lei, atestându-se astfel o scădere considerabilă a nivelului de protecție prin asigurare a intereselor patrimoniale ale persoanelor fizice și juridice. O situație similară predomină și în celelalte tipuri de asigurări aplicate în Republica Moldova.
În scopul redresării stării de lucruri existente în procesul de modernizare a sistemului de distribuție a produselor de asigurare, precum și de acordare a unei asistențe calificate clienților în materie de asigurări, în opinia noastră, pot fi formulate următoarele concluzii:
elaborarea cadrului regulatoriu al activităților defășurate de către intermediarii în asigurări și excluderea în acest sens a posibilităților de vânzare a polițelor de asigurare false de către unele societăți de intermediere a asigurărilor, precum și de excludere a cazurilor de distribuție a produselor de asigurare elaborate de către asigurătorii care nu dispun de acreditare pe piața națională de asigurări, contribuind concomitent la modernizarea sistemelor de distribuție a produselor de asigurare, precum și la consolidarea securității economice a statului;
excluderea impedimentelor din legislația general care constituie suportul juridic al reglementărilor naționale în materie de asigurări;
modernizarea reasigurărilor ca instrument financiar de echilibrare a portofoliului asigurătorului prin excluderea din polița de reasigurare a riscurilor de catastrofă și operarea, în acest context, a transferului de alternativă a riscului cu plasarea acestuia pe piața financiară și emiterea, în acest sens, a obligațiunilor de catastrofă ar putea constitui o altă direcție prioritară de perfecționare a modalităților tradiționale de intermediere a asigurărilor, obținându-se astfel o dispersare optimă a riscurilor acceptate în asigurare, precum și extinderea concomitentă a direcțiilor de intermediere tradițională a asigurărilor.
Modificarea legislației special, care constituie suportul juridic al reglementărilor naționale în materie de asigurări.
Pe piața Republicii Moldova a brokerilor și mai bine zis a intermediarilor în asigurări nu se depistează o concurență destul de înaltă. Ceea ce îi diferențiază pe brokeri de ceilalți jucători din piața de asigurări este faptul că sunt independenți. Aceasta face ca brokerii de asigurări, mai ales cei de succes, să aibă personalități foarte puternice și să "atace" clienții de prestigiu. Interacțiunea, inevitabilă, ce apare între brokeri și asigurători prin mecanismele pieței poate, uneori, să dea impresia că în segmentul de brokeraj competiția este mai accentuată decât în celelalte segmente ale pieței. Punctul meu de vedere este că, atâta vreme cît există o rezervă de acoperit de circa 70% din piață și mult, foarte mult teren nedefrișat, rămâne mult de lucru pentru toată lumea. Important este să-ți dirijezi forțele către satisfacerea cerințelor clienților la nivelul maxim de excelență pe care poate fi asigurat cu resursele pe care este capabil să le antrenezi.
Este adevărat că, din acest punct de vedere, nu toți brokerii sunt egali, dar în această competiție judecătorul final este clientul. În toate țările înalt dezvoltate și în curs de dezvoltare intermediarii în asigurări se dezvoltă cu viteză destul de înaltă spre exemplu pe piața americană, engleză, franceză, română. Deoarece acest tip de afaceri este destul de interesant și aduce un venit destul de mare și fără a investi nu prea mulți bani. Pentru R. Moldova acest tip de afacere este de abia în curs de dezvoltare, pe lista înregistraților în acest domeniu se află nu așa de mulți intermediari dar ei există, și care aduc Companiilor de Asigurări un venit destul de accentuat. De ce companiile de asigurări sunt cointeresate să lucreze cu intermediarii în asigurări, mai bine zis cu brokerii dacă și agenții de asigurări sunt intermediari, dar lucrînd cu brokerii companiile de asigurări nu suportă așa de mult cheltuieli comerciale. Dintr-un alt punct de vedere companiile de asigurări nu vor să lucreze cu brokerii de asigurări pentru, că brokerul, cum am menționat mai sus, e persoană juridică care reprezintă interesele atît a asigurătorului cît și a asiguratului, cointeresat și e obligat să ajute clientul să primească despăgubirile la apariția pabubei, sigur că pentru un comision din partea clientului.
Pentru ca activitatea de asigurare să se desfășoare normal și în condiții de eficiență este necesar ca între încasări și plăți să se mențină în permanență un echilibru, iar la nivelul unui an este necesară realizarea unui sold favorabil.
În perioada de constituire a relațiilor de piață, este necesară o sporire operativă și calitativă a volumului serviciilor de asigurare în funcție de cerințele pieței, dispunînd concomitent și de o evaluare cît mai precisă a consecințelor care se pot produce ca urmare a acestor acțiuni. Aceasta se referă nu numai la acțiunile de proporții (sporirea facilităților asiguraților, simplificarea modalităților de achitare a despăgubirilor de asigurare, extinderea volumului de răspundere a asigurătorului etc). Lipsa unor evaluări de perspectivă ale rezultatelor economice scontate de la modoficările operate pot cauza o instabilitate financiară imprevizibilă a operațiunilor de asigurare, cauzând, astfel dezavantajele considerabile societăților de intermediari provenite de la aplicarea unor tipuri de asigurări. Este important să fie luate în considerație toate modificările posibile pentru asigurat și asigurător cu atât mai mult și pentru intermediari. Într-un șir de cazuri ar fi necesar să fie specificați noii indicatori de eficiență, fiind, astfel, produsă o sporire sau o diminuare a acestor indicatori.
Bibliografie
Acte normative și reglatorii:
Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006
Legea Republicii Moldova. Codul Civil nr. 1125 din 13 iunie 2002.
Lucrări științifice
Sursele internet
www.issa.md
www.1asig.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.cnpf.md
www.asigurare.md
www.sfin.ro
www.bursaasigurarilor.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.bussines.ro
Anexa 1
SITUAȚIA PIEȚEI DE ASIGURĂRI ÎN PERIOADA 2012 – 2013
Sursa: arhiva S.R.L. “Eu Asig”
Anexa 2
SITUAȚIA PIEȚEI BROKERILOR ÎN ASIGURĂRI ÎN PERIOADA 2012 – 2013
Sursa: arhiva S.R.L. “Eu Asig”
Bibliografie
Acte normative și reglatorii:
Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006
Legea Republicii Moldova. Codul Civil nr. 1125 din 13 iunie 2002.
Lucrări științifice
Sursele internet
www.issa.md
www.1asig.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.cnpf.md
www.asigurare.md
www.sfin.ro
www.bursaasigurarilor.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.bussines.ro
Anexa 1
SITUAȚIA PIEȚEI DE ASIGURĂRI ÎN PERIOADA 2012 – 2013
Sursa: arhiva S.R.L. “Eu Asig”
Anexa 2
SITUAȚIA PIEȚEI BROKERILOR ÎN ASIGURĂRI ÎN PERIOADA 2012 – 2013
Sursa: arhiva S.R.L. “Eu Asig”
=== bibliоgrafie ===
Bibliografie
Acte normative și reglatorii:
Legea cu privire la asigurări nr.407-XVI din 21.12.2006
Legea Republicii Moldova. Codul Civil nr. 1125 din 13 iunie 2002.
Lucrări științifice
Sursele internet
www.issa.md
www.1asig.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.cnpf.md
www.asigurare.md
www.sfin.ro
www.bursaasigurarilor.ro
www.portaldeasigurari.ro
www.bussines.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Esenta, Necesitatea, Importanta Si Rolul Sistemelor de Distributie a Asigurarilor In Economia de Piata (ID: 139729)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.