Esecul Scolar

Capitolul I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ESECUL SCOLAR

Traim intr-un mediu schimbator, in care este dificil sa selectezi din multitudinea de informatii, doar pe cele pe care tu le consideri importante pentru tine ca individ si in conditiile in care sursele informationale sunt foarte diversificate, dar nu si adecvate, scoala trebuie sa ramana principalul formator de persoane care vor conduce societatea de maine .

Scoala nu va dispara ca si institutie, insa formele sub care aceasta se va desfasura se vor putea schimba. Forma sub care aceasta se va desfasura trebuie sa o prescrie ca lider in formare pe piata de consum. Misiunea scolii o reprezinta formarea de oameni prin informare.

Importanta temei alese si motivatia de cercetare

Mediul schimbator in care traim influenteaza aparitia unor fenomene ce dobandesc amploare de la un an la altul. Unul dintre aceste fenomene ce are implicatii majore asupra societatii in care traim este reprezentat de esecul școlar. Elevul zilelor noastre trăiește înconjurat de astfel de exemple, iar capacitatea sa de reacție contra acestui fenomen este ingradita de faptul ca acesta nu detine baze educaționale și spirituale solide.

Din acest motiv, mi-am ales să tratez in aceasta lucrare problematica esecului scolar.

Argumentul, care justifică necesitatea acestei cercetări este că, esecul scolar a capatta proportii in ultima perioada, fenomen nedorit, deoarece acesta nu ofera tarii noastre o imagine tocmai buna, intrucat are efecte asupra ratei somajului.

Lucrarea este structurata in doua capitole, astfel ca in primul capitol, pentru inceput sunt prezentate definitia esecului scolar, forme ale acestuia, apoi sunt expusi factorii determinant ai insuccesului scolar. In cea de-a doua parte a primului capitol sunt prezentate strategiile si activitatile scolii in vederea prevenirii esecului scolar.

Al doilea capitol contine partea practica a acestei lucrari, respectiv chestionarul privind factorii determinanti si masurile de prevenire ale esecului scolar, chestionar care a fost adresat atat profesorilor, cat si elevilor/studentilor.

Sper că prin finalizarea acestei lucrări am demonstrat nivelul de cunoastere și abilitățile pe care le-am dobândit în cei trei ani de facultate și, de asemenea, sper că mă va ajuta în activitățile viitoare pe care le voi realiza în acest domeniu.

Definitia esecului scolar

“Educatori, învățați să vă cunoașteți copiii!” reprezinta îndemnul marelui pedagog francez, J.J.Rousseau care, cu ani in urma, aducea la cunostinta o deficienta importanta a educației – neglijarea copilului, dar si a intereselor, a aspirațiilor și posibilităților acestuia.

Eșecul școlar reprezinta un fenomen ce apare în toate sistemele de învățământ.

Termenul de eșec școlar este raportat, de foarte multe ori, la termenul de reușită școlară, indicata ca reprezentand concordanța dintre atitudinile, reușitele, capacitățile, interesele școlare ale elevilor și nivelul exigentelor școlii, programelor si finalităților produse de acestea. La capatul opus, eșecul școlar reprezinta discrepanța dintre cerintele școlare, posibilitățile elevilor și rezultatele obtinute de acestia.

Pentru estimarea insuccesului școlar, este nevoie de un proces de ajustare reciprocă între cei doi factori, respective exigentele scolare si rezultatele elevilor, astfel elevul trebuie ajutat să cunoască care sunt urmarile faptului de a rămâne în urmă la învățătură, iar profesorul trebuie să incerce sa cunoasca lumea subiectivă a elevului, respectiv interesul acestuia pentru formarea profesională viitoare.

Eșecul școlar reprezinta indicatorul ce masoara lipsa eficientei pedagogice, respective al insuficientelor existente in sistemul educational.

Noțiunea de eșec școlar prezinta forme diferite în fiecare stat membru al Uniunii Europene, fiind greu de definit. Astfel, în contextul danez, unde repetenția nu se intalneste pe perioada celor noua ani de școlaritate obligatorie, se consideră că eșecul școlar apare in momentul in care există un dezechilibru între competențele elevului, capacitățile sale naturale și rezultatele scolare pe care le obține.

In sistemul scoțian, se intalneste noțiunea de dificultăți individuale de învățare provenite din handicap (mental, emotiv, fizic sau social) sau notiunea de procedee de învățământ inadecvate, si mai rar notiunea de eșec școlar. In acest caz, esecul scolar este reprezentat de procentul elevilor ce isi continuă studiile după școlaritatea obligatorie.

Sistemul francez precizeaza ca eșecul școlar apare atunci cand exista elevii ce ies din sistemul educativ fără calificare.

Aceste incercări de a defini eșecul școlar demonstreaza relativitatea acestei noțiunii în funcție de sistemul școlar aplicat. Cerintele programelor, maniera de orientare și evaluare, norma explicită sau implicită a reușitei variază conform tradiției educative. Astfel, devierea de la această normă, reprezentată de eșec, imbraca forme diferite. După R. Riviere, aceste forme diferă in functie de modul in care se pune accentul pe dezvoltarea copilului sau pe referirea la o normă instituțională.

In majoritatea statelor membre, aceste două noțiuni se suprapun, iar eșecul școlar este, greu de definit. Acesta inseamna neputinta sistemului educativ de a ajunge la o egalitate a șanselor, în pofida efortului depus în acest sens. Esecul poate constitui dificultatea de a combina idealul unei educații de calitate cu un nivel de instruire suficient pentru fiecare, asigurând tuturor implicarea in viata socială.

In momentul in care se vorbeste de insuccesul scolar, apare si conceptul de inadaptare scolara. Inadaptarea scolara face referire atat la dificultatile de a finaliza sarcinile scolare, cat si la esecul de acomodare in mediul scolar din care elevul face parte. Se considera ca un elev este adaptat in momentul in care reuseste sa aiba relatii cu ceilalti elevi si un mod corespunzator de a raspunde cerintelor scolare. Evaluarea acomodarii scolare implica luarea in considerare a intelegerii care are loc intre elev si mediul scolar in momente diferite, tinand cont de indicatori, precum (Jigau, 1998, p. 19):

• capacitatea acestuia de relationare cu grupul scolar;

• aptitudinea acestuia de a asimila informatiile transmise si modalitatile de operare cu acestea;

• interiorizarea anumitor norme scolare si valori sociale acceptate.

Din analiza indicatorilor prezentati se poate observa faptul ca realizarea sarcinilor de invatare constituie o masura a adaptarii scolare ce este necesar a fi completata cu analiza indicatorilor relationali. Este posibil sa existe elevi care raspund bine dimensiunii pedagogice, adica acestia isi pot insusi cunostintele la acel nivel cerut de programele scolare, insa sa aiba probleme din punctual de vedere al relationarii cu colegii si profesorii sau cu respectarea regulilor impuse de colectivitatea scolara.

Forme ale esecului scolar

Insuccesul scolar poate fi definit, raportandu-ne la formele de manifestare si criteriile de apreciere. In practica scolara, insuccesul elevilor prezinta un set variat de manifestari, de la formele cele mai simple, si anume ramanerea in urma la invatatura, pana la formele persistente si grave, respectiv repetentia si abandonul.

Literatura pedagogica prezinta o prima distinctie intalnita, si anume:

insuccesul generalizat intalnit in cazul in care elevul prezinta dificultati de acomodare la viata scolara si este depasit de nivelul baremelor minime la majoritatea obiectelor de invatamant;

insuccesul limitat prezinta situatia in care elevul prezinta dificultati doar la anumite materii de invatamant sau chiar la una singura.

O a doua deosebire este aceea intre esecul scolar de tip cognitiv, ce presupune neindeplinirea de catre elev a obiectivelor pedagogice si se exprima in rezultate slabe obtinute la examene, corigente, repetentie, si un esec de tip necognitiv, care face referire la inadaptarea elevului la exigentele mediului scolar.

In functie de persistenta si amploarea insuccesului scolar, acesta poate avea un caracter:

episodic care apare ca urmare a unor situatii conflictuale sau tensionale sau din cauza unor dificultati in rezolvarea unor sarcini scolare;

de scurta durata ce presupune limitarea la circumstantele unor dificultati in rezolvarea sarcinilor de invatare;

de durata ce presupune acumularea de lacune o perioada indelungata de timp.

Fazele pe care le parcurge esecul scolar care surprind si aceste dimensiuni ale insuccesului scolar sunt (Konopnicky, 1978, p. 99; Popescu, 1991, pp. 24-25):

• faza premergatoare ce este descrisa prin aparitia unor probleme in efectuarea sarcinilor scolare, a primelor lipsuri in cunostintele elevului, reducerea ritmului in raport cu ceilalti elevi;

• faza de retrapaj propriu-zis ce presupune stocarea de lipsuri mari in cunostintele elevului neindeplinirea independenta a sarcinilor; pe plan psihocomportamental, isi fac aparitia chiulul de la ore, notele proaste repulsia fata de invatatura, de profesori;

• faza esecului scolar formal ce se manifesta prin repetentie sau abandon scolar, cu consecinte negative atat asupra dezvoltarii personalitatii elevului, cat si asupra integrarii sociale si profesionale.

Repetentia este caracterizată de insucces permanent de-a lungul întregului an școlar, elevul acumuland lacune la mai mult de trei materii, avand slab dezvoltate deprinderile de lucru si o atitudine negativa fata de învățătură.

Abandonul școlar se caracterizează prin părăsirea prematură a școlii. Abandonul devine o cauză importanta a efectului școlar. În plan social, abandonul se asociază cu recurgerea la droguri, cu delincvența juvenilă, cu o viața de familie dezorganizată. Abandonul se poate caracteriza prin absenteism total sau parțial. Absenteismul parțial prezinta cauze diferite în funcție de zona, respectiv rurală sau urbană. Abandonul în zona urbană poate fi o cauza a influenței cercului de prieteni asupra copilului, de atracțiile pe care orașul le exercită asupra acestuia, cel rural este influentat de condițiile satului, de implicarea copiilor de catre părinți în muncile agricole.

Stabilirea formelor de esec scolar se poate realiza, recurgand la indicatori ai existentei unor forme stabilizate de insucces conform lui Riviere (1991, cf. Jigau, 1998, p. 34):

• indicatori ce apartin institutiei de invatamant: repetentia, rezultatele slabe la examene si concursuri scolare;

• indicatori exteriori institutiei scolare: rata ridicata de somaj printre tinerii sub 25 de ani, tipul de orientare dupa terminarea scolaritatii obligatorii (intreruperea studiilor apare ca o forma de esec), rata de analfabetism;

Analfabetismul nu reprezinta decat incapacitatea elevului de a citi si a scrie, ci si incapacitate acestuia de a folosi educația dobandita în școală, astfel încât să se acomodeze cerințelor sociale și profesionale.

• indicatori care privesc efectele esecului in plan individual: rata de abandon scolar si absenteism, subiectivitatea cu care acesta traieste esecul.

1.3. Factori determinanti ai esecului scolar

Daca succesul prezinta concordanta dintre exigentele scolare si posibilitatile scolarului, esecul scolar prezinta situatia elevului cu rezultate ce nu satisfac normele scolii, situatie ce poate aparea din cauza faptului ca scoala impune programe de baza si ritmuri identice pentru toti copiii.

Unul dintre factorii importanti ai insuccesului scolar este atitudinea elevilor fata de acesta. De asemenea, un alt factor important il reprezinta nivelul de aspiratie: este demonstrat faptul ca elevii cu autorespingere si sentimentul inferioritatii isi stabilesc scopuri mult prea inalte sau mult prea joase.

Factorii determinanti pot fi grupati astfel:

factori pedagogici;

factori psihologici;

factori sociali.

Factori pedagogici

Esecul scolar consista in nerealizarea de catre elevi a exigentelor obligatorii din programe, fiind cauzat de discrepanta existenta intre cerinte, posibilitati si rezultate.

Nivelul de aspiratie al elevilor

Pentru sprijinirea elevilor si pentru progresul pozitiv al acestora in situatiile scolare, este important sa se tina cont de faptul ca in aceste cazuri nu este implicata decat inteligenta, ci sunt implicate si nevoia lui de dezvoltare, motivatia intrinseca, ambitia.

Intre succesul scolar si nivelul de aspiratie este intalnita o relatie de interactiune. Astfel, insuccesul determina un nivel scazut de aspiratie, care provoaca reducerea performantei scolare. Elevi cu un grad ridicat de aparitie a esecului scolar prezinta un nivel scazut de toleranta la frustrare, iar aceasta apare atunci cand acesta nu-si poate satisface diferite trebuinte atat din cauze externe, cat si interne (neincredere in sine, deficiente,teama de insucces etc.).

Stabilitatea si instabilitatea emotionala

Rolul acestor factori se poate observa in modul in care elevii raspund activitatilor scolare. Un elev instabil din punct de vedere emotional nu se poate concentra pe durata lunga de timp, atentia acestuia fiind fluctuanta.

Instabilitatea prezinta un grad de normalitate, pana la o anumita varsta, dar prin educatie, ea trebuie sa se reduca treptat, in functie de temperamentul fiecaruia. In schimb, socurile emotionale frecvente, suferite de copil in familie (familii dezorganizate, cu parinti alcoolici) duc la permanentizarea si accentuarea acestei instabilitati.

Increderea in sine si autoreglarea

Capacitatea de autoreglare reprezinta o abilitate sintetica ce rezulta din imbinarea factorilor cognitivi, afectiv-motivationali si volitiv-caracteriali. Reglarea psihica are o functie adaptativa, iar modalitate principala de formare este invatarea. Autocontrolul si autoreglarea prezinta trasaturi specifice, in raport cu natura activitatii, reflectand diferente individuale si de varsta. De aceea, autoreglarea adaptativa necesita asimilarea factorilor externi, cat si adaptarea personalitatii la acesti factori.

Factorii biopsihologici

Esecul scolar este influentat de factori de ordin individual, respective de cei care se refera la starea de sănătate a elevului. Această stare este apreciata prin: echilibru fiziologic, starea generală a sănătății și prin parametrii biologici.

Parametrii biologici ce sunt exprimați prin statura, forța musculară, greutatea, maturizarea fizică influenteaza succesul, respective insuccesul unor activități școlare. Starea generală de sănătăte își pune amprenta asupra puterii de muncă și a rezistenței la efort. S-a constatat că starea sănătății prezinta un rol cu atât mai important cu cât inteligența elevului este mai deficitară, conducand la o oboseală precoce și indiferenta în planul procesului de gândire și, chiar a memoriei.

Personalitatea profesorilor

Meseria de profesor confera satisfactii acestuia, bazandu-se pe vocatia acestuia.

Clasa este privita de foarte multe personae drept un loc unde elevul vine sa primeasca informatii si cunostinte de la un profesor. Personalitatea profesorului trebuie raportata la motivatia elevului, deoarece unii profesori se dovedesc a fi mai capabili sa determine motivatia elevului decat altii ce dispun de aceleasi cunostinte si aptitudini.

Un bun profesor isi respecta elevii, descopera diferentele ce exista intre elevii fiecarui grup (baieti si fete), intre copiii care invata lent si cei care invata repede. Aceasta trasatura il atrage pe copil, creand impulsul afiliativ. Elevul doreste sa invete pentru a-i fi pe plac profesorului, daca acesta raspunde rolului pe care il au parintii.

Rezultatele la invatatura, prin care se poate obtine un anumit statut in societate trebuie sa fie clar definite, procedeele de activitate sa fie bine organizate, iar conditiile sa fie create de un profesor cu un inalt grad de organizare personala. Impulsul cognitiv este stimulat de catre profesorii capabili sa ofere un sentiment al importantei. Cunostintele reprezinta putere, iar puterea atrage erori. De aceea, un bun profesor nu este preocupat decat de intelectul copilului, ci si de viata interioara a acestuia.

Lipsa dotarii materiale din scoli

Exista scoli in mediul rural care incearca sa supravietuiasca din fonduri insuficiente, parintii neavand posibilitati materiale pentru a sprijinii scoala. In aceste conditii, scoala nu ofera un mediu ambiant si primitor pentru copii. Lipsurile existente influenteaza calitatea actului didactic. Lipsa materialului didactic conduce la monotonie si indiferenta din partea elevilor. Modernizare invatamantului inseamna transformarea acestuia intr-un mijloc didactic prin perfectionarea cadrului didactic si oferirea de programe de informatizarea a invatamantului coerente si eficiente.

Strategii didactice traditionale

Folosirea predominanta a metodelor didactice traditionale determina rutina actului didactic si dezinteres din partea elevilor. Invatatorii trebuie sa foloseasca metode active prin care sa ii influenteze pe elevi in directia dorita, metode care sa dea rezultatele asteptate. Folosirea metodelor activ-participative ar determina activitatii didactice o permanenta interactiune intre elevi si profesor, invatarea facandu-se prin descoperire.

Factori psihologici

Insuccesul școlar poate fi cauzat de nivelul intelectual al elevului, respectiv de gradul de dotare intelectuală. La nivelul factorilor psihologici se desprind factorii intelectuali și cei nonintelectuali.

Factorii intelectuali fac referire la diverse particularități ale inteligenței și ale proceselor cognitive (memorie, gândire, imaginație, limbaj, atenție), care evidențiază structura intelectuală a elevului. Activitatea de învățare se poate realiza în mod eficient doar în funcție de influența acestor factori.

Inteligența influenteaza capacitatea de înțelegere și, ulterior, de memorare sau transfer al unor informații asimilate și înțelese. Elevul inteligent învață mai ușor, fără un efort intelectual deosebit.

Gândirea reprezinta un factor determinant în asigurarea insuccesului școlar. Ca proces psihic central, gândirea antrenează celelalte procese psihice orientându-le si valorificându-le, aceasta fiind definitorie în activitatea de învățare.

Memoria constituie un factor deosebit de important al insuccesului școlar. Foarte mulți elevi rămân la limita performanțelor, întrucât majoritatea cadrelor didactice în actul evaluării pun un mai mare accent pe reproducerea mecanică și, nu pe gândirea și memorarea logică. Memorarea mecanică conduce la o uitare rapidă ce diminueaza valorificarea informațiilor, transferal cognitive fiind deficitar.

Limbajul reprezinta un factor intelectual foarte important atât în actul predării, respectiv accesul la informație și înțelegerea acesteia, cât și al nivelului lexical, adica al vocabularului deținut de elev. Limbajul facilitează înțelegerea și comunicarea, adăugând-se si inlesnirea integrării informațiilor transmise și asimilate în structuri cognitive și intelectuale specifice. Fără limbaj comunicarea ar fi imposibilă, un rol deosebit, revenind limbajului verbal, scris și oral.

Imaginația are un rol important în performanța și reușita școlară în anumite domenii, cum ar fi cel creativ. Imaginația este legată de memorie, de prezentare, gândire și limbaj. Interacțiunea acestor factori intelectuali influențeaza fie pozitiv, fie negativ activitatea și randamentul școlar.

Pe lângă factorii intelectuali, un rol deosebit revine factorilor nonintelectuali care se refera, în general, la procesele psihice reglatorii și la structura de personalitate a elevului.

În categoria factorilor nonintelectuali și care influenteaza esecul școlar sunt incluși:

factorii motivaționali-voliționali;

factorii afectiv –atitudinali;

structura de personalitate (temperament, atitudine, caracter).

Factorii motivaționali influenteaza, în mod indirect, prin natura și conținutul trebuințelor de ordin cognitiv a nivelului aspirațional și a idealului de viață. In cadrul structurii motivaționale, un rol deosebit revine motivației școlare, motivației de performanță și succes care influențează, în mod direct, performanța și succesul școlar.

Voința joaca un rol important în insuccesul școlar. Unii elevi care prezinta dificultăți în actul învățării renunță ușor la efortul impus de această activitate, acestia fiind lipsiți de voință. De asemenea, depășirea obstacolelor și greutăților pe care le presupune învățarea, implică cu necesitate efort voluntar, diferite trăsături volitive, impunându-se cu necesitate în activitatea de învățare.

Afectivitatea

Resursele motivational se regăsesc și prin gradul de satisfacție, plăcere față de ceea ce întreprinde elevul. Cu cât satisfacția este mai mare, cu atât elevul este stimulat și motivat mai mult spre asemenea activități. Factorii afectivi isi fac simtita prezenta prin forme, precum: emoții pozitive, pasiuni, dispoziții, și sentimente.

Prin prisma acestor factori afectivi, afectivitatea poate avea un impact negativ generat de atitudinile afective coroborate cu anumite tulburări ale afectivității. Principalii factori ce determina esecul școlar sunt: nemulțumirile, sentimentele de frustrare, labilitatea afectivă și instabilitatea emoțională.

Structura de personalitate

Personalitatea elevului are un rol deosebit de important asupra esecului școlar.

În plan aptitudinal, un rol deosebit revine aptitudinilor special, respectiv celor din domeniul intelectual și al științelor exacte. Aptitudinile influenteaza esecurile scolare atât în mod general, cât și în mod particular.

Caracterul ocupa un rol important în esecul scolar atât prin trăsăturile de caracter, cât și prin intermediul atitudinilor. Elevul ce este caracterizat printr-un caracter puternic axat pe valori morale pozitive va depune efort in vederea obținerii rezultatelor performante, in schimb un elev caracterizat printr-un caracter slab va fi axat mai mult pe o motivație de evitare a eșecului, obținând rezultate slabe pe baza principiului minimei rezistențe.

Din punctul de vedere al trăsăturile de caracter, acestea sunt hotaratoare sub aspectul influenței insuccesului școlar, evidențiindu-se: inerția, delăsarea, lenea.

Factori sociali

Situatia materiala

Principalul motiv al esecului scolar il reprezinta saracia. Exista familii cu o situatie materiala precara, in acest caz parintii nu ii pot asigura copilului necesitatile pentru scoala. Unele familii nu au nici conditii minime de locuit, traind intr-o singura camera intreaga familie, astfel conditii pentru invatat nu exista. Studiile efectuate au demonstrat faptul ca aceste conditii precare de trai existente in familie afecteaza dezvoltare normala a copilului. Astfel exista cazuri de copii ce provin din medii defavorizate care au un intelect la limita si pentru care trebuie sa existe un proces educational diferentiat. Acesti elevi care nu au parte de sprijinul familiei si sunt neglijati de catre cadrul didactic nu vor putea sa faca fata cerintelor scolare si sa promoveze, deci vor fi candidati la repetentie. Acest esec determina elevului sentimentul neputintei si diminueaza interesul acestuia pentru scoala.

Relatiile in familie

Exista foarte multi copii care nu sunt decat victimele saraciei, ci si a:

– violentei domestice;

– neglijarii si abuzului emotional, sexual, fizic;

– lipsei de comunicare;

– exploatarii prin munca.

Exista familii in care relatiile dintre membrii ei, respective parintii si copii sunt afectate de diverse probleme ce influenteaza ciclul normal de viata. Astfel, principalele functii ale familiei, respectiv asigurarea confortului prin satisfacerea nevoilor tuturor membrilor acesteia si cresterea noilor generatii se deterioreaza treptat, iar de multe ori, pe fundalul acesta, se nasc diferite comportamente abuzive orientate catre copil, de exemplu: violenta. Tensiunile ce exista in familie sunt traumatizante pentru copil, astfel traind repetat in aceste tensiuni, nevoia de securitate a copilului nu este satisfacuta, iar personalitatea acestia se va defini neadecvat, fapt ce ii afecteaza evolutia scolara. Suferinta morala a copilului se rasfrange in conduita scolara, determinand indiferenta, dezinteres fata de scoala.

Climatul afectiv joaca un rol important pentru elevii emotivi, tulburarile afective determinand dificultati de adaptare. Experienta dobandita in familie, modul in care relationeaza cu ceilalti ocupa un rol important in formare atitudinii fata de scoala.

În ceea ce privește influența factorilor familiali și mediul familial, acestia influenteaza insuccesului școlar. Această categorie de factori se reflecta prin diferite moduri, cum ar fi:

– climatul educațional familial;

– relatiile educative ale familiei;

– atitudinile educaționale ale familiei;

– gradul de înzestrare logistică (calculator, Internet etc.) și posibilități materiale si financiare;

– nivelul de instruire și preocupare în ceea ce privește pregătirea și autoeducația părinților;

– regimul de viață și stilul de viață al părinților.

Fiecare din acești factori contribuie în mod diferit la reușita sau insuccesul școlar. Factorii de ordin financiar și posibilitățile materiale ale părinților influenteaza in sensul cresterii rata abandonului școlar și analfabetismul.

Climatul familial constituie un puternic factor de influență negativă asupra randamentului școlar. Se observa că agresivitatea intrafamilială, alcoolismul, și intoleranța influențează situația școlară, finalizandu-se cu eșecuri școlare și abandon școlar. Cauzele de ordin socio-familial se pot grupa astfel:

– cauze determinate de structura restrânsă și lărgită a cadrului familial (fie spațiu restrâns, fie familiicu mulți copii);

– relații intrafamiliale negative (atmosferă tensionată între părinți, aceștia și copii, între frați, părinți, bunici etc.);

– nivelul instrucțional scăzut al părinților;

– stari psihocomportamentale (alcoolism, minciună);

– condiții igienico-sanitare precare;

– nivelul și structura comunicării intrafamiliale (în mod deosebit a comunicării afective).

Nivelul educativ redus al parintilor

Parintii copiilor ce provin din medii defavorizate., in majoritatea cazurilor nu au terminat nivelul de scolarizare obligatoriu si nu considera necesar pentru copiii lor sa termine scoala. Aceasta mentalitate de a gandi este intalnita, de cele mai multe ori in mediul rural, unde parintii isi implica copii in activitatea acestora, respective agricultura. In Romania in proportie de 90% dintre copiii care parasesc scoala provin din mediul rural si doar 1% reusesc sa ajunga in invatamantul superior. Parintii care au un nivel scazut de educatie nu isi pot ajuta copilul cand acesta solicita explicatii.

Strategiile si activitatile scolii in vederea prevenirii esecului scolar

Esecul scolar reprezinta un fenomen subiectiv, intrucat acest lucru depinde de nivelul de aspiratii al fiecaruia: astfel nota 7, de exemplu, este perceputa de un elev mai slab dotat ca o nota buna, pe cand un alt elev mai ambitios, o poate percepe ca un esec personal. Aspectul subiectiv al esecului ii ofera acestuia si un accentuat caracter individual, deoarece el depinde atat de factorii obiectivi externi, cat si de factorii interni, de modul particular in care elevul se percepe si isi evalueaza rezultatele.

Problematica prevenirii si inlaturarii esecului scolar reprezinta o problema ce ingrijoreaza cadrele didactice. Activitatea de eliminare a esecului scolar este mai dificila decat cea de tratare diferentiata a elevilor aflati in aceasta situatie. Metodele de prevenire a esecului scolar sunt urmatoarele :

– cresterea rolului invatamantului prescolar, fiindca s-a constatat ca aproape jumatate din insuccesurile manifestate in clasele primare si in cele gimnaziale au fost determinate de diferentele existente la debutul scolaritatii;

– sprijinirea materiala a scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane de calitate conform unui invatamant de inalta calitate, un climat scolar placut si atractiv;

– existenta unor relatii de parteneriat intre familie si scoala, intrucat familia reprezinta primul nucleu social si de invatare, iar parintii ar trebui sa acorde o mai mare atentie scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, pentru pregatirea lor si pentru formarea profesionala; in acelasi timp familia este cea care trebuie sa ofere primele modele culturale;

– cadre didactice bine pregatite, atat in specialitate, cat si in competente psihopedagogice. Acestea trebuie sa fie capabile sa determine capacitatile de invatare a fiecarui elev, sa stie sa stimuleze si sa incurajeze copii.

– conturarea unor actiuni de orientare scolar-profesionale adecvate, astfel incat sa primeze si interesele elevilor, dar si cererea de pe piata muncii.

Un rol important in micsorarea ratei insuccesului scolar il are sistemul de recompense, respective pedepse. Conform studiului realizat de reprezentantii „scolii comportamentaliste” (Thorndike sau Tolman), cu cat un comportament este urmat de recompensa cu atat acel comportament se va repeta, acest fenomen putand sa se intample si invers, comportamentele urmate de consecinte negative se vor manifesta, dar cu o frecventa mai mica.

Pragul optimal evita extremele: pe de o parte supramotivarea; caracteristica persoanelor foarte orgolioase ceea ce poate sa prevada impunerea unor obiective mai greu de atins; iar pe de alta parte submotivarea, proprie persoanelor care au o incredere scazuta in propriile forte si care de teama unui esec isi stabilesc obiective mult sub posibilitatile lor reale. Ambele extreme sunt periculoase pentru elevi, intrucat dorintele exagerate sunt urmate de esec, si implicit de puternice deceptii care vor influenta, in mod negativ activitatea viitoare; de asemenea, nici mentinerea unui nivel scazut al dorintelor nu este benefic, deoarece aceasta este echivalenta cu stagnarea activitatii si cu scaderea performantelor.

Modalitatile de prevenire si de inlaturare a insuccesului scolar depind si de atitudinile de asteptare ale profesorilor si ale parintilor in raport cu elevii. Astfel, pot aparea subsolicitatea, prin neexploatarea intregilor capacitati ale elevului, dar si suprasolicitarea care genereaza stari subiective penibile, specifice unei oboseli cronice. Ambele forme determina insatisfactii, oboseala psihica, dar si sentimente de inferioritate.

Aceste forme pot fi stopate, prin masuri de igiena scolara si mentala, dar si prin protejarea afectiva a elevului. Este nevoie de indrumarea elevului pentru o organizare cat mai eficienta a timpului, atat cel pentru invatat, cat si cel destinat activitatilor recreative.

In Romania, din pacate sistemul de invatamant nu invata copilul „cum sa invete”, ci il oblige pe acesta sa devina un robot, care trebuie sa retina cat mai multa informatie.

Pentru a preveni esecul scolar, ideal, ar fi sa se restructureze programele scolare, care au devenit o povara, nu numai pentru copii, ci si pentru profesori. Numarul mare de notiuni, dar si gama diversa de domenii pe care trebuie sa o strabata un elev depaseste capacitatile de retinere ale acestuia.

Capitolul II

STUDIU DE CAZ PRIVIND FACTORII DETERMINANTI SI MASURILE DE PREVENIRE ALE ESECULUI SCOLAR

În interiorul societatii din ziua de astăzi, se observa ca exista anumite fenomene care capătă intensitate de la un an la altul. Unul dintre aceste fenomene este și insuccesul școlar, fenomen ce este intalnit din ce in ce mai mult. Din aceasta cauza mi-am propus să tratez această problemă de actualitate.

Elevul reprezinta produsul scolii si, pentru ca el sa obtina reusita scolara, este nevoie sa beneficieze de o scoala care sa fie ea insasi reusita ca institutie educative.

Pentru aceasta am realizat un chestionar al carui obiectiv principal il reprezinta cunoasterea opiniilor elevilor, parintilor, profesorilor privind cauzele si masurile de prevenire ale esecului scolar. Acesta a fost adresat profesorilor si elevilor, respective studentilor.

Intrebarile adresate celor care au raspuns acestui chestionar au fost:

Nivelul de educatie;

Cunoasteti persoane (elevi/studenti) care au fost victimele esecului scolar?

Apreciati influenta urmatorilor factori asupra esecului scolar:

Mediul familial;

Nivelul de educatie al parintilor;

Situatia materiala;

Personalitatea profesorilor;

Factori intelectuali (inteligenta, gandirea, memoria, limbajul);

Factori nonintelectuali (vointa, afectivitatea, personalitatea);

Anturajul;

Conditiile din scoli.

In ce masura considerati ca renuntarea la sistemul exmatricularilor pe parcursul anilor de scolarizare obligatorie diminueaza nivelul elevilor ce sunt victimele esecului scolar?

In ce masura considerati ca restrangerea gamei de domenii studiate in timpul scolii reduce esecul scolar existent in Romania?

In ce masura considerati ca initierea unor programe de pregatire pedagogice a parintilor in vederea unei implicari mai bune in educatia scolara copiilor diminueaza efectul esecului scolar?

Considerati ca problema esecului scolar ar trebui tratata la nivel national?

Prezentarea si interpretarea datelor obtinute

Chestionarul a avut drept scop evidentierea atat a factorilor determinanti ai esecului scolar, cat si modalitatile de prevenire ale acestuia pe un esantion de 50 de persoane.

Toate persoanele care au raspuns acestui chestionar au afirmat faptul ca au intalnit elevi ce au fost victime ale esecului scolar si considera ca acesta trebuie tratat la nivel national, astfel incat sa se ia masurile adecvate si pentru a nu ajunge ca tara noastra sa se confrunte cu probleme grave.

Una dintre intrebari a vizat influenta anumitor factori asupra esecului scolar. Raspunsurile elevilor/studentilor au relevat, in cea mai mare parte, o influenta importanta a factorilor pedagogici (personalitatea profesorilor, conditiile din scolii), urmati de cei psihologici, respective factorii intelectuali si cei nonintelectuali, iar influenta cea mai mica asupra esecului scolar o au factorii sociali.

Figura 1: Influenta factorilor asupra esecului scolar din perspectiva elevilor/studentilor

In conluzie, rezultatele obtinute reflecta faptul ca este necesar ca profesorii sa fie implicati mai mult afectiv in activitatea desfasurata, respectiv sa incerce sa ii cunoasca interiorul, trairile, si nu doar intelectul.

La aceeasi intrebare raspunsurile venite din partea profesorilor au fost diferite. Acestia considera ca factorii determinant ai esecului scolar sunt cei pedagogici, urmati de factorii sociali si de cei psihologici. Din raspunsurile acestora, poate rezulta faptul ca raportul profesor – elev este caracterizat de afectivitate intr-o mica masura si faptul ca mediul din care provin elevii este un factor important asupra insuccesului scolar.

Figura 2: Influenta factorilor asupra esecului scolar din perspectiva profesorilor

Un alt set de intrebari se refera la masurile de prevenire ale esecului scolar. Elevii/studentii sunt de parere ca cea mai buna masura ce se poate lua este aceea de restrangere a gamei de domenii studiate in timpul scolii si studierea doar a celor care reprezinta fundamentele pentru activitatea lor viitoare. Urmatoarea masura pe care acestia o considera benefica este cea de renuntare la sistemul exmatricularilor pe parcursul anilor de scolarizare obligatorie, insa elevii considera ca initierea unor programe depregatire pedagogica a parintilor nu ar avea mari influente asupra esecului scolar.

Figura 3: Structura masurilor de prevenirea a esecului scolar din perspectiva elevilor

In ceea ce priveste raspunsurile primite din partea profesorilor, acestia sunt de acord cu elevii, respectiv principal masura de prevenire a esecului scolar o constituie restrangerea gamei de domenii studiate pe parcursul scolii, urmata de renuntarea la sistemul exmatricularilor pe parcursul scolarizarii obligatorie, initierea unui program pedagogic pentru parinti.

Figura 4: Structura masurilor de prevenirea a esecului scolar din perspectiva profesorilor

In concluzie, activitatea de prevenire a esecului scolar este foarte complexa. Pentru realizarea acesteia este nevoie de o coordonare eficienta a factorilor educationali in care prioritatea o detin scoala si familia. Pentru indeplinirea misiunii sale, respective formarea prin informare, scoala trebuie sa fie slujita nu doar de oameni cu o solida pregatire stiintifica si psiho-pedagogica, ci si dornici sa aplice in practica cunostintele profesionale.

In momentul in care familiile reprezinta parte activa in viata scolii, toata lumea va obtine beneficii, respectiv parintii care vor dobandi mai multa experienta in cunoasterea copilul, elevul care va beneficia de ajutor in realizarea cu succes a sarcinilor scolare atat din partea profesorilor, cat si a parintilor, profesorii care vor atinge obiectivul de conturare a procesului instructiv – educativ.