Errors in Verzea and Cioculescus translation of [600794]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STR ĂINE
DEPARTAMENTUL DE ENGLEZĂ
Errors in Verzea and Cioculescu’s translation of
Dracula
Erori in traducerea lui Verzea și Cioculescu a
romanului Dracula
COORDONATOR, STUDENT: [anonimizat] 2017

2
Table of Contents
Table of Contents……………………………………………………………………………… 2
Chapter 1. Introdu ction…………………………………………………………………………3
Chapter 2. About Bram Stoker and his Dracula ……………………………………………….4
2.1. Bram Stoker’s life and w rittings…………………………………………………………..4
2.2. Vampires’ history and Dracula ’s story……………………………………………………. 6
Chapter 3. Translatio n tecniques……………………………………………………………………….. 9
3.1. Classification of translation tecniques……………………………………………………. 9
3.2. The errors encountered in Ileana Verzea and Bar bu Cioculescu’s translation…………..12
Chapter 4. My own translation of Dracula ’sChapter 26 …………………………………… 25
Chapter 5. Bram Stoker’s Dracula inspiration and the pu blic’s response to the book……… 54
Chapter 6. Conclu sion…………………………………………………………………………56
Chapter 7. Bibliogr aphy………………………………………………………………………58

3
1.Introduction
Bram Stoker’s Dracula is one of my favourite books. Before I decided to write this
paper about Dracula , I had already read it twice in Romanian but not even once in English. So
this paper is the result of my first encount er with the English version of the book.
My paper is an analysis of the official Romanian translation of the novel. It is
structured into four chapters. In the first chapter, I will write about the general information of
the author of the book, Bram St oker, and also his literary works as well as the book chosen,
Dracula . I will also try to classify the translation techniques that will later on help me analyze
the official Romanian translation.
In the second chapter, I will compare my own translation of the source text with the
one already provided by the official translators using the translation techniques mentioned
above. I will try to provide a better version of the translation when I think that the previous
one is lacking or ambiguous and also st ate if I find the previous translations of the fragments
chosen from the book suitable or not.
The third chapter will consist of my own translation of a chosen chapter from the
novel Dracula as well as the source text of the chapter.
My fourth chapter and the last one consists of relevant data from the author's life in the
context of the creation of the novel, what inspirated him to write it and also information about
its publication and how it was received by the public.
At the end of my paper I will write about what I have accomplished and lear nt
throught my whole analysis of the source text and its Romanian translation.

4
2. About Bram Stoker and his
Dracula
2.1. Bram Stoker’s life and writing
Abraham ‘Bram’ Stoker (8 November 1847 – 20 April 1912) was an Irish author, best
known today for his 1897 Gothic novel Dracula . During his lifetime, he was better known as
the personal assistant of actor Henry Irving and business manager of the Lyceum Theatre in
London, which Irving owned. In his first years of childhood Bra m Stoker was a sickly boy
and ‘was confined to bed’. During this time, his mother would tell him ‘dark and eerie Irish
tales’ that later on will result in his ‘fascination with fantasy and folklore’. (Nicholson,
2012: xi)
Thanks to his mother, Stoker rece ived univ ersity education . He attended the
University of Dublin and later on studied history, literature, mathematics and physics at
Trinity College from where he graduated with honors. His work ‘Sensationalism in Fiction
and Society’, written while attend ing Trinity College, gave him the opportunity to be elected
president of the University Philosophical Society. He writes theatre reviews for the Dublin
Evening Mail in 1871 and also produces a collection of fairy tales for children in 1881
entitled Under t he Sunset and a short novel published in an Irish weekly magazine in 1875
The Primrose Path . (Nicholson, 2012: xi-xii)

5
His first important work was published in 1876, The Duties of Clerks of Petty Sessions
in Ireland , a non -fiction book that has remained so far a work of referance although the author
was not so proud of it, describing it as ‘dry as dust’. (Nicholson, 2012: xi)
1876 is the turning point in his life when he meets the actor Henry Irving (1838 -1905)
who is believed to have a great influence in the creation of the character of Count Dracula.
Two years after meeting Irving, Stoker marries the actress Florence Balcombe (1858 -1957),
moves to London and becomes business manager of Irving’s Lyceum Theatre. (Nicholson,
2012: xii)
He accomplishes a vast familiarity with major writers of the day such as Walt
Whitman (1819 -1892) and Mark Twain (1835 -1910), whom he meets during a tour in
America in 1883, but also Oscar Wilde, Sir Arthur Conan Doyle (1859 -1930) and William
Butler Yeats (1865 -1939). (Nic holson, 2012: xii-xiii)
For over two decades Stoker’s life revolves around the Lyceum Theatre. He writes a
Glimpse of America (1886) and later on a collection of short stories entitled Snowbound: The
Record of a Theatrical Touring Party (1908) both inspir ed by the company’s touring
experience. He also published three fiction novels: The Snake’s Pass (1890), The Watter’s
Mou’ (1895) and The Shoulder of Shasta (1895). In the meantime he is gathering research
projects for Dracula , from March 1890 until the no vel’s publication in 1897. Dracula was
followed by novels like Miss Betty (1898), The Mistery of the Sea (1902), The Jewel of Seven
Stars (1903), The Man or The Gates of Life (1905), Lady Athlyne (1908), The Lady of the
Shroud (1909) and The Lair of the Wh ite Worm orThe Garden of Evil (1911). (Nicholson,
2012: xiii)
After his good friend Irving’s death in 1905 his career passes into a decline. The only
notable publication during this period and his ‘greatest commercial success during his
lifetime’ is Personal Reminiscences of Henry Irving . (Nicholson, 2012: xiii)

6
2.2. Vampires’ history and Dracula ’s story
The vampire genre started getting noticed with the publication of the novel Dracula in
1897. Over the time, the subject has suffered differen t arrangements in print, television and
film that it is hard to remember how it all started. Actually, Bram Stoker did not invent the
idea of vampire at all, but in his story succeeded in bringing together the various myths and
legends that already existed . ‘Stoker’s tale of Count Dracula caught the imagination of a
Victorian audience and continues to appeal to readers to this day.’ (Collins Classics, 2011: v)
Stories of vampires have circulated within and from Eastern Europe to England for
centuries befor e Stoker was inspired to write. Tales of vampires were a part of the European
folklore from the late medieval period and over the time they ‘became embellished and retold
as popular fireside stories’. ‘Perhaps one of the earliest example of a real person b eing
accused of vampiric traits that can be remembered was a Croatian named Jure Grando. It was
claimed that he rose from death to feast on the blood of the living and had to be decapitated
after being impaled with a stake through the heart proved ineffect ive.’ (Collins Classics,
2011: v)
‘At that time, in the late 17th century, people were entirely open to notions of
witchcraft and supernatural powers as science and empiricism had not yet appeared. Word of
mouth, secondhand accounts and circumstantial evi dence were taken as proof in a world
where they served as likely explanations for things that people found frightening and
disturbing. People were religious too, so they were entirely indoctrinated with the notion of
heaven and hell, and good and evil. We can never know the truth of the Grando case, but it
certainly caught the public imagination.’ (Collins Classics, 2011: v)

7
‘By the 18th century things were beginning to get out of hand. Many people, both dead
and alive, were accused of vampirism and found themselves staked or beheaded whenever
unexplained misfortune fell upon others in the community. In cultures where illnesses and
diseases were not understood scientifically it was only natural to presume that someone had
cast a spell on them or done someth ing unspeakable to them. So it was that perfectly innocent
neighbours became scapegoats and were slain as vampires or else had their corpses disinterred
only to die a second time.’ (Collins Classics, 2011: v-vi)
‘By the 19th century the subject of vampire s was being highly debated. Many scholars
denounced the whole idea, pointing out that all reports of vampires were nothing more than
fictitious stories based on anecdote and hearsay. Furthermore, there was not even a hint of
scientific evidence that it was possible for people to become ‘the undead’ and transform into
vampires under the cover of darkness. Nevertheless, many people persisted in their beliefs –
especially in the more remote regions of Eastern Europe.’ (Collins Classics, 2011: vi)
Dracula contains letters, telegrams, newspaper clippings and journal and diary entries
of several of the main characters: lawyer Jonathan Harker, Mina Murray/Harker, Jonathan’s
wife, Lucy Westerna, Mina’s friend, Doctor Seward and Professor Van Helsing.
In the stor y ofDracula, an English businessman, named Jonathan Harker, visits Count
Dracula in his Eastern European castle to organize his estate. He soon finds himself trapped
by Dracula and is subjected to all manner of frightening and supernatural horrors, howeve r he
manages to escape, only to be followed back to England. Dracula arrives in the form of a
satanic beast, who had fed on the blood of sailors whilst crossing from the continent. The
crewless ship wrecked and rescuers find only the captain’s account of s upernatural events on
board his ship. There is also a cargo of Transylvanian soil, which Dracula has brought with
him as a ‘home from home’. (Collins Classics, 2011: vi)
Soon Dracula is stalking Harker’s fiancée Wilhelmina and her friend Lucy. When
Lucy b egins to fall ill her blood is drained and she appears to die. However, by night she is
resurrected as a vampire, where she begins victimizing children. Professor Abraham Van
Helsing recognizes that Lucy has become a vampire, so she is ritually killed. Dra cula reacts
by infecting Wilhelmina and controlling her mind through telepathy. Ultimately Dracula is

8
pursued back to his castle, as the Professor knows that the only way to save Wilhelmina is to
put an end to Dracula. (Collins Classics, 2011: vii)

9
3. Translation Techniques
3.1. Classification of Translation Techniques
“The most famous and one of the most criticized theory of translation is undoubtedly
the one proposed by Vinay and Darbelnet in 1958. These two authors bas e their theory of
translation on two elements. Firstly, they use the apparatus of Saussurean linguistics:
langue/parole, signifier/signified, the structuring of language at the level of grammar, lexis
and what they call the 'message', the textual and situa tional level. Secondly, they make use of
the notion that each language has its own 'spirit' which systematically compels it to express
itself in one way rather than another.” (Fawcett, 2003: 34)
Some of these techniques that I will write about and later o n apply on the already
existing Romanian translation of Bram Stoker’s Dracula are the following: ‘borrowing’,
‘calque’, ‘literal translation’, ‘transposition’, ‘modulation’, ‘equivalence’, ‘adaptation’ and
‘explicitation’, each of which can be applied at t he linguistic levels of lexis, grammar and text.
The first technique named ‘borrowing’ refers to the case in which ‘the source –
language form is taken into the target language, usually because the latter has a gap in its
lexicon, although the technique ca n be used for other reasons.’ ‘Borrowing a term when a
possible translation exists might be intended, as Fedorov says (1953: 160 -61), to retain the
“shade of specificity” in the foreign object or institution, perhaps adding the translation or
some form of explanation to assist the reader. Other reasons may be to convey a sound effect
or to ensure that a cultural Other is not translated entirely out of existence.’ ‘Thus, borrowing
may sound superficially unproblematic: if the target language doesn't have a w ord for

10
something, just borrow it from a language that does. But it is not as simple as that; it raises
important questions of national identity, power and colonization.’ (Faucett, 2003: 34)
Another translation technique Faucett wrote about is ‘calque’, ‘ a literal translation at
the level of the phrase’. He gives the example of the calque ‘gromkovoritel’, a literal Russian
translation of ‘loudspeaker’. ‘Like borrowings, calques often make their first appearance not
in translations but as an element in a ne wspaper article or in some other form of original
literature’. (Faucett, 2003: 35)
Literal translation is the ‘text can go from one language into another with no changes
other than those required by the target -language grammar.’ Vazquez -Ayora “gives a num ber
of examples that require only obligatory grammatical adjustments, concluding that they are
legitimate cases of literal translation, which he calls the ‘degree zero of translation’
(1977:258). He compa res, for example, John hit Paul/ Juan pego a Pablo, w hich are literal
translations (the ‘a’ is an obligatory addition in S panish), with I have a headache/ Me duele la
cabeza, where the lexemes ‘me’, ‘hurt’, ‘head’ are translated but in a radically different
grammatical structure (1977:258).” (Faucett, 2003: 36)
The technique of transposition is how ‘Vinay and Darbelnet grammatical changes in
translation.’ “Some students might, for example, translate the French ‘ l'économie n'a cessée
de croitre ’ by the very clumsy ‘the economy did not stop growing’ when, in fa ct, it needs a
verb/adverb transposition ( ‘the economy grew steadi ly’ or a point -of-view reversal ‘ the
economy continued to grow ’).” “Of course such a shift does not constitute a rule – one of the
main criticisms made against Vinay and Darbelnet is that th ey give precisely that false
impression. For example, they propose ‘in the early 19th century’ as a translation of ‘au début
du 19e siege’, but the context may require one to translate it more literally.” (Faucett, 2003: 37)
Modulation is the technique th at, as Vinay and Darbelnet say, consists in ‘a variation
in the message, obtained by changing point of view, lighting (1958:5 1).’ Vazquez -Ayora says
that ‘many translators use transposition intuitively but the use of modulation, which requires
extensive kn owledge of the target language, is far less obvious and more risky. The idea, as
explained by Kelly (1979:133), is that the signifier changes while the signified remains the
same, and this is achieved by various forms of metaphor, metonymy and synecdoche.’ Some
of the examples given by Vinay and Darbel net are ‘give a pint of blood/ donnez un peu de

11
votre sang’ (concrete -to-abstract), ‘you're quite a strang er/on ne se voit plus’ (effect -to-cause),
‘from cover to cover/ delapremière à la dernière page ’ (pa rt-to-part), ‘you can have it/ je vous
le laisse’ (reversal of terms). While Vázquez Ayora gives examples like ‘ would give him
some ideas/ le ayudarian a pensar’ (result -to-means), ‘don't get so excited/ tranquilizate’
(negated opposite). (Faucett, 2003: 37-38)
The translation technique equivalence is ‘the translation of idioms when two
languages refer to the same situation in totally different ways’. “In cases such as literature and
advertising when the idiom is motivated (is based on a structural or situationa l feature) but has
no correspondence in the target language. An example of this occurred in The Observer
newspaper of 15 December 1996 which gave a literal translation of the French expression ‘He
who steals an oeuf [egg] will also steal a boeuf [ox]’. In such cases choices have to be made
between translating the basic meaning or attempting to convey some of the flavour of the
original.” (Faucett, 2003: 38)
‘The explicitation can be the manifestation of something that is not apparent, but
concealed or repr essed, in the original. Translation, by virtue of its own movement, puts into
play this element. Heidegger alludes to the point for philosophy: “In translation, the work of
thinking is transposed into the spirit of another language and so undergoes an inev itable
transformation. But this transformation can be fecund, because it shines a new light on the
fundamental position of the question” (Heidegger 1968:10).’ (Venuti, 2003: 289)

12
3.2. The errors encountered in Ileana Verzea
and Barbu Cioculescu’s translation
Here she stopped. She had
risen, as if impulsively, from
where she lay on the sofa,
and raised both her hands,
palms upwards, as if lifting a
weight. Van Helsing and I
looked at each other with
understanding. Quincey
raised his eyebrows slightly
and looked at her intently,
whilst Harker’s hand
instinctively closed round the
hilt of his Kukri. There was a
long pause. We all knew that
the time when she could
speak was passing, but we
felt that it was useless to say
anythi ng.
(Bram Stoker, 414 -415)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 375)Și aici se opri. Pe negândite,
se ridică în șezut pe canapea
și își ridică mâinile, cu
palmele în sus, de parcă ar
fi ridicat o greutate. Am
avut un schimb de priviri cu
Van Helsing, știind exact ce
se întâmplă. Quincey își
ridică sprâncenele, uitându –
se cu atenție la ea, în timp
ce Harker își strânse
instinctiv pumnul pe
mânerul cuțitului său Kukri.
Apoi, urmă o pauză
apăsătoare. Simțeam cu m
timpul în care mai putea
rămâne sub transă trecea cu
repeziciune. Dar simțeam că
ar fi fost în van să mai
spunem ceva.
In this first example, as in many others that I will add below, we have an omission as the
translators Ileana Verzea and Barbu Ciocule scu have not translated a total of 6 sentences .
This can be considered a n omission as they do not try to compensate for the missing lines
in any way. I just translated the lines that are missing in the official translation as best as I

13
could so as to integ rate them in the target text.
‘You see, my friends. He
is close to land. He has left
his earth chest. But he has
yet to get on shore. In the
night he may lie hidden
somewhere; but if he be not
carried on shore, or if the
ship do not touch it, he
cannot achieve the land. In
such case he can, if it be in
the night, change his form
and jump or fly on shore, as
he did at Whitby. But if the
day come before he get on
shore, then unless he be
carried he cannot escape.
And if he be carried, then
the customs men may
discover what the box
contain. Thus, in fine, if he
escape not on shore to -night,
or before dawn, there will
be the whole day lost to
him. We may then arrive in
time; for if he escape not at
night we shall come on him
in daytime, boxed up and at
our mercy. For he dare not
be his true self, awake and
visible, lest he be
discovered.’- Ați auzit, prieteni. Se
apropie de uscat. În timpul
nopții poate să zacă ascuns
pe undeva, însă nu poate
ajunge pe uscat decât dacă
este t ransportat sau dacă
vasul atinge țărmul.
Așadar, în concluzie, dacă
nu coboară pe țărm în
noaptea asta sau înainte de
revărsatul zorilor, va pierde o
zi întreagă. Astfel, noi vom
putea ajunge la timp, căci,
dacă nu fuge noaptea, îl vom
găsi zi ua închis în ladă, la
bunul nostru plac. Căci el nu
îndrăznește să -și ia
înfățișarea obișnuită, treaz și
expus vederii, pentru a nu fi
descoperit.- Ați auzit, prieteni. A
ieșit din ladă deci este
aproape de uscat, dar nu
poate ajunge la țărm decât
dacă este transportat ori
dacă vasul ajunge la țărm.
Dacă vasul ajunge în timpul
nopții poate să se ascundă
pe undeva, să își schimbe
forma și să zboare pe uscat,
așa cum a făcut in Whitby.
Dar dacă îl prinde răsăr itul,
nu poate scăpa decât dacă
este transportat, însă astfel
vamalii ar putea descoperi
ce se ascunde în ladă. În
concluzie, dacă nu ajunge
pe țărm în noaptea aceasta
sau înainte de răsărit, va
pierde o zi întreagă. În
cazul acesta, îl putem
prinde pe tim pul zilei,
închis în ladă, la cheremul
nostru. Căci nu îndrăznește
să își ia forma obișnuită,
treaz și la vedere, pentru a
nu fi descoperit.

14
(Bram Stoker, 415)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 376)
In this paragraph, there is an omission of the third sentence ‘ He has left his earth chest. But
he has yet to get on shore.’ The translators, once again do not offer a translation. A
sentence later we encounter again an omission of three more sentences that elaborate on
the statement that is translated before them. I consider these sentences to be imp ortant for
the c hapter because they describe the ways in which Count Dracula can escape providing
also the risks that Count Dracula is not willing to take upon himself.
Early this morning we
listened, with breathless
anxiety, for her response in
her trance. The hypnoti c
stage was even longer in
coming than before, and
when it came the time
remaining until full sunrise
was so short that we began
to despair. Van Helsing
seemed to throw his whole
soul into the effort. At last,
in obedience to his will she
made reply: –
(Bram Stoker, 415)Dis-de-diminea ță am ascultat,
cu sufletul la gură, răspunsul
ei în transă.
(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 376)Dis-de-dimineață am
ascultat, cu sufletul la gură,
ce va spune în transă.
Hipnotizarea ei a durat mai
mult decât de obicei și
când, î n sfârșit a căzut în
transă, mai aveam atât de
puțin timp până când
soarele ar fi răsărit încât ne –
a cuprins disperarea. Van
Helsing a încercat din
răsputeri să obțină un
răspuns și, în cele din urmă,
s-a supus sforțărilor lui:
Once again, we meet with an omission. The translators did not consider it important to
translate these sentences that contribute to the suspense of the moment as the dawn is
coming and Mrs. Harker seems to not yield to the hypnotic influence. This moment is
important for the story a s it shows the fact that, as we will find later on, Mrs. Harker’s
‘power of knowledge’ seems to fade away as Dracula’s power over her keeps growing.
We are due to arrive Ar fi trebuit să ajungem

15
between two and three in the
morning. But already, at
Bucharest, we are three
hours late, so we cannot
possibly get in till well after
sun-up. Thus we shall have
two more hypnotic
messages from Mrs. Harker;
either or both may possibly
throw more light on what is
happening.
(Bram Stoker, 416)(Ileana Verzea și Barbu
Cioc ulescu, 376)între orele două și trei
dimineața. Dar deja, la
Bucure ști, suntem cu trei
ore întârziere, deci nu avem
șanse s ă ajungem înainte de
răsărit. Prin urmare, ar
trebui să avem souă mesaje
hipnotice din partea
doamnei Harke r; din care
unul sau, posibil, ambele
vor face lumină îm legătură
cu ce se întâmpla.
An omission again. The missing lines from the Romanian translation describe the
evolution of the journey to Galatz.
LATER. —Sunset has come
and gone. Fortunately it
came at a time when there
was no distraction; for had it
occurred whilst we were at a
station, we might not have
secured the necessary calm
and isolation. Mrs. Harker
yielded to the hypnotic
influence even less readily
than this morning. I am in
fear that her power of
reading the Count’s
sensations may die away,
just when we want it most.
It seems to me that her
imagination is beginning to
work. Whilst she has beenMai târziu. A mai apus o
dată soarele. Doamna Harker
s-a supus influenței hipnotice
mai greu chiar decât azi –
dimineață. Mai târziu . Asfințitul a
venit și a trecut. Din
fericire, momentul a fost
prielnic, căci, dacă ne -ar fi
prins în gară, nu am mai fi
avut parte de aceeași liniște
și izolare necesare. Doamna
Harker s -a supus influenței
hipnotice și mai greu decât
de dimineață. Mă tem că
puterea ei de a recepta
trăirile Contelui începe să
dispară, acum, când avem
mai mare nevoie de ea.
Uneori am impresia că se
lasă influențată de
imaginație. De câte ori a
fost în transă până acum,

16
in the trance hitherto she has
confined herself to the
simplest of facts. If this goes
on it may ultimately mislead
us. If I thought that the
Count’s power over her
would die away equally
with her power of
knowledge it would be a
happy thought; but I am
afraid that it may not be so.
When she did speak, her
words were enigmatical: –
(Bram Stoker, 416)Când a vorbit, cuvintele au
fost enigmatice.
(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 376)dezvăluirile ei s -au redus la
simple fapte. Dacă continuă
tot așa, s -ar put ea să ne
îndrume greșit. Mi -ar
plăcea să cred că puterea
Contelui asupra ei începe să
dispară încet odată cu
puterea ei de cunoaștere,
dar mă îndoiesc că este așa.
Când a vorbit în cele din
urmă, cuvintele au fost
enigmatice.
In the first sentence ‘Sunse t has come and gone.’ -‘A mai apus o dată soarele.’ we have a
transpos ition, meaning that the translators changed the order of the words with the aim of
focusing on the fact that another day has passed. But it can also lead to a misinterpretation
as in the English version it is already night as the character is recalling the events that
happened at the sunset but the Romanian version may lead us to believe that is sunset and
the character describes the events as they occur.
Also we have two omiss ions in the same paragraph as the official Romanian version
misses a lot of sentences that describe the deterioration of the situation and Dr. Seward’s
fear that they may not be able to know anymore about Dracula’s situation.
When she woke from the
trance, she was cold, and
exhausted, and languid, but
her mind was all alert. She
could not remember
anything but asked what she
had said; when she was told,
she pondered over it deeplyCând se trezi din transă,
era înfrigurată, epuizată și
fără vlagă, dar mintea îi era
în alertă. Nu își amintea
nimic, dar voia să știe ce a
spus. După ce i s -a răspuns,
a căzut pe gânduri și a
rămas așa mult timp în

17
for a long time and in
silence.
(Bram Stoker, 416) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 376)liniște.
This paragraph contains an omission too. After Mrs. Harker wakes from the trance she is
told about the repetition of her vision. She keeps seeing and hearing the same stuff
meaning that Count Dracula is still traveling in his box.
30 OCTOBER, 7 A.M. —We
are near Galatz now, and I
may not have time to write
later. Sunrise this morning
was anxiously looked for by
us all. Knowing of the
increasing difficulty of
procuring the hypnotic
trance, Van Helsing began
his passes earlier than usual.
They produced no effe ct,
however, until the regular
time, when she yielded with
a still greater difficulty, only
a minute before the sun rose.
The Professor lost no time in
his questioning; her answer
came with equal quickness.
(Bram Stoker, 317)30 octombrie. 7
a.m. Ne aprop iem de Galați
și poate că nu voi mai avea
timp să scriu. Am așteptat
cu toții cu mare nerăbdare
răsăritul soarelui azi –
dimineață. Profesorul puse
repede întrebările la care ea
răspunse tot atât de repede.
(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 377) 30 octombrie, 7 a.m . Ne
apropiem de Galați și nu voi
mai avea timp să scriu. Cu
toții am așteptat cu încordare
răsăritul. Hipnotizarea
devenind din ce în ce mai
grea, Van Helsing a început
mai devreme decât de obicei.
Însă nu s -a lăsat hipnotizată
decât cu un minut înainte de
răsărit și, ca și până acum,
cu mare greutate. Profesorul
se grăbi cu întrebările, la
care doamna Harker
răspunse cu aceeași grabă.

18
In the translation of the sentence ‘Sunrise this morning was anxiously looked for by us
all.’-‘Am așteptat cu toții cu mare nerăbdare răsăritul soarelui azi -dimineață.’ the
transpos ition is used with the intention of focusing on the importance of sunrise as the
characters’ mission is approaching.
The omission that follows in the Romanian version and provided in my translation
emphasizes the difficulty in the process of hypnotization performed by Van Helsing.
‘Oh, Madam Mina,’ he
said, sadly, ‘it is proof, if
proof be needed, of how I
love and honour you, when
a word for your good,
spoken more e arnest than
ever, can seem so strange
because it is to order her
whom I am proud to obey!’
(Bram Stoker, 417) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 377)- O, doamnă Mina,
spuse el cu tristețe în glas,
asta dovedește cât de mult
vă iubesc și vă stimez, dacă
această vorbă, spusă cu mai
multă seriozitate ca
niciodată, pare atât de
stranie când vă este
adresată dum neavoastră
căreia aș fi onorat să mă
supun!
We have again an omission in the Romanian translation. This is an important reply to a
question asked by Mrs. Harker. She is surprised by Van Helsing’s tone when ordering her
around when he believes she was stil l hypnotized and tries to find more about the place
where Dracula hides. This reply comes as an assurance for the respect that Van Helsing has
for Mrs. Harker.
We then sought for
Skinsky, but were unable to
find him. One of his
neighbors, who did n ot seem
to bear him any affection,
said that he had gone away
two days before, no one
knew whither. This wasL-am căutat apoi pe
Skinsky, dar nu l -am putut
găsi. Unul dintre vecini, care
nu părea să -i poarte prea
multă dragoste, ne spuse că
plecase cu două zile în urmă,
nimeni nu știa unde. Ne
aflam din nou într -un punctAșa că l -am căutat pe
Skinksky, dar nu l -am găsit.
Unul dintre vecinii lui, care
nu părea să îl prea suporte,
a spus că a plecat în urmă
cu două zile și nimeni nu
știa unde. Spusele lui au
fost confirmate de

19
corroborated by his
landlord, who had received
by messenger the key of the
house together with the rent
due, in English money. This
had been betwee n ten and
eleven o’clock last night.
We were at a standstill
again.
(Bram Stoker, 421)mort.
(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 380)proprietar, care primise
cheile de la casă, împreună
cu banii de chirie, în
bancnote englezești. Asta
se întâmpla între orele zece
și unsprezece, noaptea
trecută. Ne aflam într -un
punct mort din no u.
The first two sentences are an example of literal translation. They are translated word for
word as they are in English.
Next we have an omission in the Romanian version. The missing lines only come to
emphasize the fact that Skinsky is gone and not co ming back so the characters are at a
standstill.
We hurried away lest we
should have been in some
way drawn into the affair,
and so detained.
(Bram Stoker, 421) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 380)Am plecat în grabă ca nu
cumva să fim atrași în
treaba asta și să fim
reținuți.
We are faced again with an omission of one sentence . The characters leave the place of a
murder so as to not be detained for having asked questions about the victim.
I feel so grateful to the man
who invented the
‘Traveller’s’ typewriter, and
to Mr. Morris for getting
this one for me. I should
have felt quite astray doing
the work if I had to write
with a pen …Îi sunt atât de
recunosc ătoare celui care a
inventat mașina de scris
pentru voiaj și domnului
Morris pentru că mi -a dat –
o. M -aș fi simțit atât de
abătută dacă ar fi trebuit să
scriu de mâna.

20
It is all done. P oor dear,
dear Jonathan, what he must
have suffered, what he must
be suffering now. He lies on
the sofa hardly seeming to
breathe, and his whole body
appears in collapse. His
brows are knit; his face is
drawn with pain. Poor
fellow, maybe he is
thinking, a nd I can see his
face all wrinkled up with the
concentration of his
thoughts. Oh! if I could only
help at all…. I shall do what
I can.
(Bram Stoker, 421) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 381) Am terminat. Nici nu
îmi pot imagina prin ce a
trecut și încă mai suferă
dragul de J onathan. Stă
întins pe canapea și de abia
pare că respiră, pare leșinat.
Are sprâncenele încruntate
și pe chip i se citește
durerea. Bietul de el,
probabil este măcinat de
gânduri, căci are chipul
brăzdat de riduri de atâta
concentrare. Of, de aș putea
ajuta mai mult. Aș face tot
ce mi -ar sta în putință.
This is one of the biggest omissions in the Romanian version of the story. In the English
version we are faced with Mrs. Harker’s emotions and fears for her husband who had
suffered and is still suffering because of Dracula. This is the turning point when she
decides to help the others by consulting various maps and making a list with the possible
routes that Count Dracula can take to return to his castle.
Whilst the old fox is tied in
his box, floating o n the
running stream whence he
cannot escape to land –
where he dares not raise the
lid of his coffin -box lest his
Slovak carriers should in
fear leave him to perish – we
shall go in the track where
Jonathan went, – fromÎn timp ce vulpoiul se află
închis în ladă, plutind pe
apa curgătoare de unde
poate evada pe uscat, noi ne
vom duce pe drumul pe care
1-a făcut Jonathan, de la
Bistrița peste Bârgău, și vom
afla calea spre castelul
Dracula. Aici, puterea
hipnotic ă a doamnei Mina neÎn vreme ce vulpea bătrână
este închisă în ladă, plutind
pe ape curgătoare, de unde
nu poate ajunge pe uscat,
pentru că nu îndrăznește să
ridice capacul lăzii în caz
că slovacii, speriați, l -ar
arunca în neant, noi vom
reface traseul pe care a
mers Jonathan – din Bistrița

21
Bistritz over the Borgo, and
find o ur way to the Castle of
Dracula. Here, Madam
Mina’s hypnotic power will
surely help, and we shall
find our way, all dark and
unknown otherwise – after
the first sunrise when we are
near that fateful place. There
is much to be done, and
other places to be m ade
sanctify, so that that nest of
vipers be obliterated.’
(Bram Stoker, 427)va fi cu siguranță de folos și
vom afla drumul, altfel
întunecat și necunoscut, după
primul răsărit de soare, când
vom fi în apropierea acelui
loc fatal.
(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 385 -386)peste Bârgău p ână la
castelul lui Dracula. Aici,
puterea de hipnoză a
doamnei Mina ne va ajuta
cu siguranță și ne vom afla
calea, de altfel întunecată și
necunoscută, după răsărit
când vom ajunge la castelul
fatidic. Am multe de făcut
acolo și alte locuri de
sfințit, să distrug cuibul de
vipere.
Here we have an omission of ‘where he dares not raise the lid of his coffin -box lest his
Slovak carriers should in fear leave him to perish’. The sentence, not translated in
Romanian, explains the reason why Dracula will not l eave his box.
There is another omission at the end of the paragraph. The missing lines from the
translation anticipate Helsing’s mission when reaching Dracula’s castle.
You have told us of their
gloating lips. You heard
their ribald laugh as they
clutc hed the moving bag
that the Count threw to
them. You shudder; and
well may it be. Forgive me
that I make you so much
pain, but it is necessary. My
friend, is it not a dire need
for that which I am giving,
possibly my life? If it were
that any one went into thatNe-ai spus despre buzele
lor lacome, le -ai auzit râsul
desfrânat când au înșfăcat
desaga pe care contele le -a
aruncat -o. Te trec fiorii și
pe bună dreptate. Iartă -mă
că îți pricinuiesc atâta
durere, dar este necesar .
Prietenul meu, nu este asta
cumva o nevoie cumplită
pentru care mi -aș da,
probabil, și viața? Dacă ar
fi să rămână cineva acolo,

22
place to stay, it is I who
would have to go to keep
them company.’
(Bram Stoker, 428)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 381)atunci eu ar trebui să fiu
acela, care să le țină
companie.
As we are already accustomed, there is another omission. This is important to the context
of the story because Van Helsing tries to convince Jonathan Harker that his wife will not
have any involvement in his ritual to get rid of Dracula’s servants although she will go
with him. He reminds Jonathan of his wife’s curse a nd that she may become one of
Dracula’s servants. Van Helsing assures Jonathan that he would give his life and soul for
Mrs. Harker’s safety.
How can women help
loving men when they are so
earnest, and so true, and so
brave! And, too, it made me
think o f the wonderful
power of money! What can
it not do when it is properly
applied; and what might it
do when basely used. I felt
so thankful that Lord
Godalming is rich, and both
he and Mr. Morris, who also
has plenty of money, are
willing to spend it so free ly.
For if they did not, our little
expedition could not start,
either so promptly or so well
equipped, as it will within
another hour.
(Bram Stoker, 428)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 386)Cum să nu îi iubești când
sunt atât de onorabili,
îndârjiți și curajoși? Și câte
poate face puterea banului!
Ce poate face când este
folosită cum trebuie sau
când este folosită în scopuri
mârșave? Le sunt atât de
îndatorată lordului
Godalming, pentru că este
avut, și domnului Morris,
că sunt dispuși să își
folosească averea cu
mărinimie. Altfel, mica
noastră călătorie nu ar
putea începe atât de repede
și atât de bine echipată cum
ar trebui să înceapă peste o
oră.

23
In the Romanian translation we have another omission. This is a paragraph in which Mrs.
Harker expresses her gratitude for her companions’ wellness and their contribution to the
development of their mission. This may not seem so important but it helps to bet ter
understand the relationships among the characters but also Mrs. Harker ’s personality.
The Professor is looking at
you keenly; his look is a
warning. There must be no
tears now – unless it may be
that God will let them fall in
gladness.
(Bram Stoker, 429)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 387)Profesorul mă privește
intens, avertizându -mă. Nu
trebuie să vărs nicio
lacrimă, decât, dacă
Dumnezeu ne va îngădui să
fie de fericire.
These omitted sentences can also contribute to the development of the relationship between
the two characters who exchange a look of intelligence one with the other.
My only comfort is that we
are in the hands of God.
Only for that faith it would
be easier to die than to live,
and so be quit of all the
trouble.
(Bram Stoker, 430) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 387)Mă alină doar gândul că
Dumnezeu ne veghează.
Doar datorită acestei
credințe mi -ar fi mai ușor
să mor decât să trăiesc și
așa aș scăpa de toate
necazurile.
There is another omission in the Romanian text but this ti me the missing lines do not
contribute so much to the story.
It may be necessary for us to
join forces; if so they can
mount our whole party. One
of the saddles has a
moveable horn, and can be
easily adapted for Mina, if
required.S-ar putea să trebuiască să
ne unim forțele și atunci
vom avea fiecare câte un
cal înșeuat. Dacă va fi
nevoie, una dintre șei are
oblânc reglabil și poate fi
ajustată pentru Mina.

24
(Bram Stoker, 430) (Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 388)
These lines that have been omitted in the translation represent the last stage of the plan to
kill Count Dracula.
In my translation, I used explicitation ‘mount our whole party’ so I could better explain the
meaning of the word ‘mount’ in the context by using ‘vom avea fiecare câte un cal
înșeuat’.
Those adventurous days of
ours are turning up useful.
We must push on; we shall
never feel happy till we get
the launch in sight again.
(Bram Stoker, 432)(Ileana Verzea și Barbu
Cioculescu, 389)Zilele acelea aventuroase
din trecutul no stru ne -au
fost de ajutor. Dar trebuie
să tragem tare. Nu ne
putem bucura până nu vom
vedea din nou barca.
This is the last omission of chapter 26. These sentences show how persistent the characters
are in accomplishing their mission. They are not able to rest until the mission is done.
In my translation, I cho se to use the addition of the word ‘trecutul’ in the first sentence for
the better understanding of the fact that the characters is talking about the past.

25
4. My own trans lation of Dracula ’s
Chapter 26
Chapter 26 Capitolul 26
Dr. Seward’s Diary
29 OCTOBER. —This is written in the train
from Varna to Galatz. Last night we all
assem bled a little before the time of sunset.
Each of us had done his work as well as he
could, so far as thought, and endeavour, and
opportunity go, we are prepared for the whole
of our journey, and for our work when we get
to Galatz. When the usual time came round
Mrs. Harker prepared herself for her hypnotic
effort; and after a longer and more serious
effort on the part of Van Helsing than has
been usually necessary, she sank into the
trance. Usually she speaks on a hint, but this
time the Professor had to as k her questions,
and to ask them pretty resolutely, before we
could learn anything. At last her answer
came: –
‘I can see nothing. We are still. There are
no waves lapping, but only a steady swirl of
water softly running against the hawser. I can
hear men’s voices calling, near and far, and Jurnalul doctorului Seward
29 octombrie .Scriu asta în trenul din
Varna s pre Gala ți. Noaptea trecută, ne -am
adunat cu toții înainte de asfinți t. Fiecare și -a
făcut datoria cât de bine a putut. Dacă
gândirea, eforturile și șansele ne sunt
prielnice, suntem gata pentru călătorie și
pentru tot ce avem de făcut când ajungem în
Galați. Când veni ora, doamna Harker se
pregăti pentru hipnoză și după un efort mai
îndelungat și mai stăruitor din partea lui Van
Helsing decât fusese obișnuit până acum, ea
căzu în transă. De obicei, începe să vorbească
la o simplă sugestie, dar de data asta
Profeso rul a trebuit să îi pună întrebările pe
un ton mai ferm ca să putem înțelege ceva. În
cele din urmă, veni și răspunsul ei:
– Nu văd nimic. Nu ne mișcăm. Nu se mai
aude susurul valurilor, doar un vârtej
necontenit de apă care curge lin pe lângă
cablul de oțel. Aud voci de bărbați, în

26
the roll and creak of oars in the rowlocks. A
gun is fired somewhere; the echo of it seems
far away. There is tramping of feet overhead,
and ropes and chains are dragged along. What
is this? There is a gleam of ligh t; I can feel
the air blowing upon me.’
Here she stopped. She had risen, as if
impulsively, from where she lay on the sofa,
and raised both her hands, palms upwards, as
if lifting a weight. Van Helsing and I looked
at each other with understanding. Qu incey
raised his eyebrows slightly and looked at her
intently, whilst Harker’s hand instinctively
closed round the hilt of his Kukri. There was
a long pause. We all knew that the time when
she could speak was passing, but we felt that
it was useless to say anything. Suddenly she
sat up, and as she opened her eyes said
sweetly: –
‘Would none of you like a cup of tea? You
must all be so tired!’ We could only make her
happy, and so acqueisced. She bustled off to
get tea. When she had gone Van Helsing sai d:
–
‘You see, my friends. He is close to land.
He has left his earth chest. But he has yet to
get on shore. In the night he may lie hidden
somewhere; but if he be not carried on shore,
or if the ship do not touch it, he cannot
achieve the land. In su ch case he can, if it be
in the night, change his form and jump or fly
on shore, then, unless he be carried he cannotdepărtare dar și de aproape, legănarea și
scârțâitul ramelor în suporturi. De undeva se
aude o împușcătură. De deasupra se aude
tropăit de picioare, cabluri și lanțuri târâte. Ce
e asta? Văd o rază de lumină și simt o adier e
de vânt.
Și aici se opri. Pe negândite, se ridică în
șezut pe canapea și își ridică mâinile, cu
palmele în sus, de parcă ar fi ridicat o
greutate. Am avut un schimb de priviri cu
Van Helsing, știind exact ce se întâmplă.
Quincey își ridică sprâncen ele, uitându -se cu
atenție la ea, în timp ce Harker își strânse
instinctiv pumnul pe mânerul cuțitului său
Kukri. Apoi urmă o pauză apăsătoare.
Simțeam cum timpul în care mai putea
rămâne sub transă trecea cu repeziciune. Dar
simțeam că ar fi fost în van s ă mai spunem
ceva. Dintr -o dată, se ridică în picioare și,
deschizând ochii, spuse cu blândețe:
– Vrea cineva o ceașcă cu ceai? Cred că
toți sunteți foarte obosiți.
Nu aveam cum să nu îi facem pe plac și
am acceptat. După ce ieși din camera după
ceai, Van Helsing spuse:
– Ați auzit, prieteni. A ieșit din ladă deci
este aproape de uscat, dar nu poate ajunge la
țărm decât dacă este transportat ori dacă vasul
ajunge la țărm. Dacă vasul ajunge în timpul
nopții poate să se ascundă pe undeva, să îș i
schimbe forma și să zboare pe uscat, așa cum
a făcut in Whitby. Dar dacă îl prinde răsăritul,
nu poate scăpa decât dacă este transportat,

27
escape. And if he be carried, then the custom s
men may discover what the box contain.
Thus, in fine, if he escape not on shore to –
night, o r before dawn, there will be the whole
day lost to him. We may then arrive in time;
for if he escape not at night we shall come on
him in daytime, boxed up and at our mercy.
For he dare not be his true self, awake and
visible, lest he be discovered.’
There was no more to be said, so we
waited in patience until the dawn; at which
time we might learn more from Mrs. Harker.
Early this morning we listened, with
breathless anxiety, for her response in her
trance. The hypnotic stage was even longer in
coming than before, and when it came the
time remaining until full sunrise was so short
that we began to despair. Van Helsing
seemed to throw his whole soul into the
effort. At last, in obedience to his will she
made reply: –
‘All is dark. I hear lappi ng water, level
with me, and some creaking as of wood on
wood.’ She paused, and the red sun shot up.
We must wait till to -night.
And so it is that we are travelling towards
Galatz in an agony of expectation. We are
due to arrive between two and three in the
morning. But already, at Bucharest, we are
three hours late, so we cannot possibly get in
till well after sunup. Thus we shall have two
more hypnotic messages from Mrs. Harker;
either or both may possibly throw more lightînsă astfel vameșii ar putea descoperi ce se
ascunde în ladă. În concluzie, dacă nu ajunge
pe țărm în noaptea aceast a sau înainte de
răsărit, va pierde o zi întreagă. În cazul
acesta, îl putem prinde pe timpul zilei, închis
în ladă, la cheremul nostru. Căci nu
îndrăznește să își ia forma obișnuită, treaz și
la vedere, pentru a nu fi descoperit.
Nu mai era nimic de zis, așa că am
așteptat răbdători ivirea zorilor, când am mai
fi putut afla ceva de la doamna Harker.
Dis -de-dimineață am ascultat, cu sufletul
la gură, ce va spune în transă. Hipnotizarea ei
a durat mai mult decât de obicei și când, în
sfârșit a căz ut în transă, mai aveam atât de
puțin timp până când soarele ar fi răsărit încât
ne cuprins e disperarea. Van Helsing încercă
din răsputeri să obțină un r ăspuns și, în cele
din urmă, se supus e sforțărilor lui:
– E întuneric beznă. Aud valurile la acel ași
nivel cu mine și scârțâitul lemnului pe lemn.
Soarele se ridică pe cer și ea se opri.
Trebuie să așteptăm până spre diseară .
Și așa se face că ne îndreptăm spre Galați
într-o așteptare apăsătoare. Ar fi trebuit să
ajungem între orele două și trei diminea ța.
Dar deja, la Bucure ști, avem trei ore
întârziere, deci nu avem șanse s ă ajungem
înainte de răsărit. Prin urmare, ar trebui să
avem d ouă mesaje hipnotice din partea
doamnei Harker; din care unul sau, po sibil,

28
on what is happening.
LATE R.—Sunset has come and gone.
Fortunately it came at a time when there was
no distraction; for had it occurred whilst we
were at a station, we might not have secured
the necessary calm and isolation. Mrs. Harker
yielded to the hypnotic influence even less
readily than this morning. I am in fear that
her power of reading the Count’s sensations
may die away, just when we want it most. It
seems to me that her imagination is beginning
to work. Whilst she has been in the trance
hitherto she has confined herself t o the
simplest of facts. If this goes on it may
ultimately mislead us. If I thought that the
Count’s power over her would die away
equally with her power of knowledge it
would be a happy thought; but I am afraid
that it may not be so. When she did speak, h er
words were enigmatical: –
‘Something is going out. I can feel it pass
me like a cold wind. I can hear, far off,
confused sounds, as of men talking in strange
tongues, fierce falling water, and the howling
of wolves.’ She stopped and a shudder ran
through her, increasing in inten – sity for a few
seconds, till at the end, she shook as though
in a palsy. She said no more, even in answer
to the Professor’s imperative questioning.
When she woke from the trance, she was
cold, and exhausted, and languid, but her
mind was all alert. She could not rememberambele vor face lumină în legăt ură cu ce se
întâmpla.
Mai târziu . Asfințitul a venit și a trecut.
Din fericire, momentul a fost prielnic, căci,
dacă ne -ar fi prins în gară, nu am mai fi avut
parte de aceeași liniște și izo lare necesare.
Doamna Harker se supus e influenței
hipnotice ș i mai greu decât de dimineață. Mă
tem că puterea ei de a recepta trăirile Contelui
începe să dispară, acum, când avem mai mare
nevoie de ea. Uneori am impresia că se lasă
influențată de imaginație. De câte ori a fost în
transă până acum, dezvăluirile ei s -au redus la
simple fapte. Dacă continuă tot așa, s -ar putea
să ne îndrume greșit. Mi -ar plăcea să cred că
puterea Contelui asupra ei începe să dispară
încet odată cu puterea ei de cunoaștere, dar
mă îndoiesc că este așa. Când vorbi în cele
din urmă, cuvint ele au fost enigmatice.
– Ceva dispare. Simt cum trece pe lângă
mine asemenea unei adieri reci. Aud, în
depărtare, zgomote nedeslușite. Par a fi
bărbați ce vorbesc limbi ciudate, o apă
învolburată și urlete de lupi.
Se opri și tremură din tot c orpul din ce în
ce mai intens, timp de câteva secunde, până
amuți complet. Nu mai spuse nimic. Nici
măcar nu răspunse întrebărilor poruncitoare
ale Profesorului.
Când se trezi din transă, era înfrigurată,
epuizată și fără vlagă, dar mintea îi era în

29
anything but asked what she had said; when
she was told, she pondered over it deeply for
a long time and in silence.
30 OCTOBER, 7 A.M. —We are near Galatz
now, and I may not have time to write later.
Sunr ise this morning was anxiously looked
for by us all. Knowing of the increasing
difficulty of procuring the hypnotic trance,
Van Helsing began his passes earlier than
usual. They produced no effect, however,
until the regular time, when she yielded with
a still greater difficulty, only a minute before
the sun rose. The Professor lost no time in his
questioning; her answer came with equal
quickness: –
‘All is dark. I hear water swirling by,
level with my ears, and the creaking of wood
on wood. Cattle lo w far off. There is another
sound, a queer one like – ’ she stopped and
grew white, and whiter still.
‘Go on, go on! Speak, I command you!’
said Van Helsing in an agonized voice. At the
same time there was despair in his eyes, for
the risen sun was r eddening even Mrs.
Harker’s pale face. She opened her eyes, and
we all started as she said, sweetly and
seemingly with the utmost unconcern: –
‘Oh, Professor, why ask me to do what
you know I can’t? I don’t remember
anything.’ Then, seeing the look ofalertă. Nu își amint ea nimic, dar voia să știe
cespusese. După ce i s -a răspuns, căzu pe
gânduri și rămas e așa mult timp în liniște.
30 octombrie, 7 a.m . Ne apropiem de
Galați și nu voi mai avea timp să scriu. Cu
toții am așteptat cu încordare răsări tul.
Hipnotizarea devenind din ce în ce mai grea,
Van Helsing începu mai devreme decât de
obicei. Însă nu s e lăsă hipnotizată decât cu un
minut înainte de răsărit și, ca și până acum,
cu mare greutate. Profesorul se grăbi cu
întrebările, la care doamna Har ker îi răspunse
cu aceeași grabă.
– E întuneric beznă. Aud apa susurând la
nivelul urechilor mele și scârțâitul lemnului
pe lemn. Muget de vaci în depărtare. Se aude
un sunet, unul ciudat ca…
Se opri și fața îi deveni din ce în ce mai
palidă.
– Continuă! Continuă! Îți poruncesc să
vorbești! spuse Van Helsing cu glas sfâșietor.
În același timp, pe chipul lui se citea
disperarea, căci soarele se ridică într -atât
încât colora până și chipul palid al doamnei
Harker. Atunci deschise ochii și spu se cu
blândețe și aparentă indiferență, încât ne făcu
să tresărim:
– O, Profesore, de ce îmi ceri să fac ce știi
că nu pot? Nu îmi amintesc nimic.
Apoi, v ăzându -ne fețele uimite, întrebă ,

30
amazement on our faces, she said, turning
from one to the other with a troubled look: –
‘What have I said? What have I done? I
know nothing, only that I was lying here, half
asleep, and heard you say ‘go on! speak, I
command you!’ It seemed so funn y to hear
you order me about, as if I were a bad child!’
‘Oh, Madam Mina,’ he said, sadly, ‘it is
proof, if proof be needed, of how I love and
honour you, when a word for your good,
spoken more earnest than ever, can seem so
strange because it is to order her whom I am
proud to obey!’
The whistles are sounding; we are nearing
Galatz. We are on fire with anxiety and
eagerness.
MINA HARKER’S JOURNAL
30 OCTOBER. —Mr. Morris took me to the
hotel where our rooms had been ordered by
telegraph, he bein g the one who could best be
spared, since he does not speak any foreign
language. The forces were distributed much
as they had been at Varna, except that Lord
Godalming went to the Vice -Consul, as his
rank might serve as an immediate guarantee
of some sor t to the official, we being in
extreme hurry. Jonathan and the two doctors
went to the shipping agent to learn particulars
of the arrival of the Czarina Catherine .uitându -se la noi cu o privire afectată.
– Ce am zis ? Ce am făcut? Nu știu decât că
am stat întinsă aici, pe jumătate adormită, și
te-am auzit spunându -mi „Continuă!
Continuă! Îți poruncesc să vorbești!”. Era atât
de straniu să te aud vorbindu -mi de parcă aș
fi fost un copil neascultător.
– O, doamnă M ina, spuse el cu tristețe în
glas, asta dovedește cât de mult vă iubesc și
vă stimez, dacă această vorbă, spusă cu mai
multă seriozitate ca niciodată, pare atât de
stranie când vă este adresată dumneavoastră
căreia, aș fi onorat să mă supun!
Se aude ș uieratul trenului. Ne apropiem de
Galați. Ardem de neliniște și nerăbdare.
Jurnalul Minei Harker
30 octombrie .Domnul Morris m ă duse la
hotel, unde ne fuseseră rezervate camerele
prin telegraf. El este singurul de care ne
puteam dispe nsa, pentru că nu cunoaște nicio
limbă străină. Forțele au fost împărțite
aproape la fel ca la Varna, cu excepția
lordului Godalming, care s -a dus la
viceconsul, deoarece, în graba în care ne
aflam, statutul său ne putea oferi o oarecare
garanție pe lângă oficialități. Jonathan si cei
doi doctori s -au dus la agentul maritim ca să
afle detalii despre sosirea vasului Țarina
Ecaterina .

31
LATER. —Lord Godalming has returned.
The Consul is away, and the Vice Consul
sick; so the r outine work has been attended to
by a clerk. He was very obliging, and offered
to do anything in his power.
JONATHAN HARKER’S JOURNAL
30 OCTOBER. —At nine o’clock Dr. Van
Helsing, Dr. Seward, and I called on Messrs.
Mackenzie & Steinkoff, the agents of th e
London firm of Hapgood. They had received
a wire from London, in answer to Lord
Godalming’s telegraphed request, asking
them to show us any civility in their power.
They were more than kind and courteous, and
took us at once on board the Czarina
Catherin e, which lay at anchor out in the
river harbor. There we saw the Captain,
Donelson by name, who told us of his
voyage. He said that in all his life he had
never had so favourable a run.
‘Man!’ he said, ‘but it made us afeard, for
we expect it that we should have to pay for it
wi’ some rare piece o’ ill luck, so as to keep
up the average. It’s no canny to run frae
London to the Black Sea wi’ a wind ahint ye,
as though the Deil himself were blawin’ on
yer sail for his ain purpose. An’ a’ the time
we cou ld no speer a thing. Gin we were nigh
a ship, or a port, or a headland, a fog fell on
us and travelled wi’ us, till when after it had Mai târziu. Lordul Godalming s -a întors.
Consulul este plecat și viceconsulul bolnav.
Astfel îndatoririle curente sunt în deplinite de
un funcționar, care a fost foarte îndatoritor și
s-a oferit să facă tot ce îi stă în putință.
Jurnalul lui Jonathan Harker
30 octombrie . La ora nouă, doctorul Van
Helsing, doctorul Seward și cu mine am
apelat la domnii Mackenz ie & Steinkoff,
agenții firmei londoneze Hapgood. Au primit
o telegramă din Londra, drept răspuns la
solicitarea telegrafică a lordului Godalming,
în care li se cerea să ni se arate toate
demersurile de care avem nevoie. Au fost mai
mult decât binevoitori și cordiali și ne -au dus
de grabă la bordul Țarinei Ecaterina, care era
ancorată în portul fluvial. Acolo ne -am
întâlnit cu căpitanul, pe numele său
Donelson, care ne -a vorbit despre călătorie.
Ne-a spus că în toată viața lui nu a avut parte
de un curs mai prielnic.
– Oameni buni, spus e, dar ne -am temut că
o să trebuiască să plătim la schimb cu vreo
nenorocire ca să se echilibreze balanța. Nu -i
prea chibzuit să pleci din Londra spre Marea
Neagră cu vântul care îți bate din spate de
parcă însuși dracu’ ți-ar sufla -n pânze, dintr –
un motiv doar de el știut. Erau perioade când
nu vedeam nimic. Când treceam pe lângă
vreun vas ori port ori cap abrupt, o ceață ne
acoperea și călătorea cu noi. Atunci când se

32
lifted and we looked out, the deil a thing
could we see. We ran by Gibraltar wi’ oot
bein’ able to signal. An’ til we came to the
Dardanelles and had to wait to get our permit
to pass, we never were within hail o’ aught.
At first I inclined to slack off sail and beat
about till the fog was lifted. But whiles, I
thocht that if the Deil was minded to get us
into the Black Sea q uick, he was like to do it
whether we would or no. If we had a quick
voyage it would be no to our miscredit wi’the
owners, or no hurt to our traf – fic, an’ the Old
Mon who had served his ain purpose wad be
decently grateful to us for no hinderin’ him.’
This mixture of simplicity and cunning, of
superstition and commercial reasoning,
aroused Van Helsing, who said: –
‘Mine friend, that Devil is more clever
than he is thought by some, and he know
when he meet his match!’ The skipper was
not displeased wi th the compliment, and
went on: –
‘When we got past the Bosphorus the men
began to grumble. Some o’ them, the
Roumanians, came and asked me to heave
overboard a big box which had been put on
board by a queer lookin’ old man just before
we had started frae London. I had seen them
speer at the fellow, and put out their twa
fingers when they saw him, to guard them
against the evil eye. Man! but the
supersteetion of foreigners is pairfectly
rideeculous! I sent them aboot their businessridica și ne uitam în jur nu vedeam niciun
drac. Am t recut pe lângă Gibraltar fără să
știm. Când am ajuns la Dardanele și am
așteptat să ne luăm permisul de trecere, nu s -a
apropiat nimeni de noi. La început, am vrut să
întrerup călătoria și să așteptăm până trece
ceața, dar m -am gândit că, dacă, dracu’ și -a
pus în gând să ne ducă în grabă spre Marea
Neagră, o s -o facă fie că vrem noi fie că nu.
Dacă am fi avut o cursă rapidă, nu ne -ar fi
făcut necazuri cu proprietarii și nici nu ne -ar
fi afectat pe noi. Și dracu’ ne -ar fi mulțumit
căci așa și -ar fi îndeplini t scopul, fără să îi
stăm în cale.
Amestecul de simplitate și viclenie, de
superstiție și raționament comercial l -a stârnit
pe Van Helsing, care a spus:
– Prietenul meu, acel diavol este mai
viclean decât ar putea să creadă mulți și știe
când îș i întâlnește nașul.
Căpitanul păru mulțumit de compliment și
continuă:
– Când am trecut de Bosfor, oamenii
începură să bombăne. Câțiva dintre ei,
români, mi -au cerut să arunc peste bord o
ladă mare, care fusese adusă la bord de un
bătrân ciudat, înainte să plecăm din Londra.
I-am văzut uitându -se la omu’ acela, ridicând
două degete ca să îi păzească de deochi. Dar
superstițiile străinilor sunt absolut ridicole. I –
am trimis la treaba lor rapid. Însă când ceața
ne-a învăluit din nou, m -am gândit că s-ar
putea să aibă dreptate, dar nu aș fi spus că era

33
pretty quick, but a s just after a fog closed in
on us I felt a wee bit as they did anent
something, though I wouldn’t say it was
again the big box.
Well, on we went, and as the fog didn’t let
up for five days I joost let the wind carry us,
for if the Deil wanted to get some wheres –
well, he would fetch it up a’reet. An’ if he
didn’t, well, we’d keep a sharp lookout
anyhow. Sure eneuch, we had a fair way and
deep water all the time. And two days ago,
when the mornin’ sun came through the fog,
we found ourselves just in the ri ver opposite
Galatz. The Roumanians were wild, and
wanted me right or wrong to take out the box
and fling it in the river. I had to argy wi’ them
aboot it wi’ a handspike. An’ when the last o’
them rose off the deck wi’ his head in his
hand, I had convince d them that, evil eye or
no evil eye, the proper – ty and the trust of my
owners were better in my hands than in the
river Danube. They had, mind ye, taken the
box on the deck ready to fling in, and as it
was marked Galatz via Varna, I thocht I’d let
it lie till we discharged in the port an’get rid
o’t althegither. We didn’t do much clearin’
that day, an’ had to remain the nicht at
anchor. But in the mornin’, braw an’ airly, an
hour before sunup, a man came aboard wi’ an
order, written to him from England, t o
receive a box marked for one Count Dracula.
Sure eneuch the matter was one ready to his
hand. He had his papers a’ reet, an’ glad Idin cauza lăzii.
Ceața nu ne mai lăsa deja de 5 zile, așa că am
lăsat vântul să ne ghideze. Căci dacă dracu’
voia să ajungă undeva, am fi ajuns cu bine.
Totuși am stat oricum cu ochii în patru. Cum
era de așteptat, am avut parte de un curs lin și
de apă adâncă pe tot parcursul călătoriei. Și în
urmă cu două zile, când soarele a trecut de
ceață, ne -am pomenit pe fluviul din fața
Galaților. Românii erau înverșunați. Voiau cu
orice preț să arunc lada în fluviu. A trebuit să
discut cu ei cu ajutorul unei pârghii și după ce
a părăsit puntea și ultimul dintre ei, i -am
convins că, deochi sau nedeochi, proprietatea
și încrederea proprietarilor sunt mai sigure în
mâinile mele decât în Dunăre. Ba chiar au și
îndrăznit să o aducă pe punte ca să o arunce și
fiind marcată Galați via Varna, m -am gândit
să o las acolo până ajungeam în port si
scăpam de ea cu totul. N -am făcut mare lucru
în ziua aia, așa că am rămas ancorați. Dar dis –
de-dimineață, cu o oră înainte de răsăritul
soarelui, a urcat un bărbat la bord cu un
decret, trimis din Londra, să preia lada unui
anume conte Dracula.
Cum era de așteptat, afacerea era pregătită
pentru el. Avea actele în regulă și eu de abia

34
was to be rid o’ the dam’ thing, for I was
beginnin’ masel’ to feel uneasy at it. If the
Deil did have any luggage aboord the ship,
I’m thinkin’ it was nane ither than that same!’
‘What was the name of the man who took
it?’ asked Dr. Van Helsing with restrained
eagerness.
‘I’ll be tellin’ ye quick!’ he answered,
and stepping down to his cabin, produced a
receipt signed ‘Immanuel Hildesheim.’
Burgen -strasse 16 was the address. We found
out that this was all the Captain knew, so with
thanks we came away.
We found Hildesheim in his office, a
Hebrew of rather the Adelphi Theatre type,
with a nose like a sheep , and a fez. His
arguments were pointed with specie – we
doing the punctuation – and with a little
bargaining he told us what he knew. This
turned out to be simple but important. He had
received a letter from Mr. de Ville of London,
telling him to receive, if possible before
sunrise so as to avoid customs, a box which
would arrive at Galatz in the Czarina
Catherine . This he was to give in charge to a
certain Petrof Skinsky, who dealt with the
Slovaks who traded down the river to the
port. He had been paid f or his work by an
English bank note, which had been duly
cashed for gold at the Danube International
Bank. When Skinsky had come to him, he
had taken him to the ship and handed over the
box, so as to save porterage. That was all heașteptam să scap de drăcia aia, căci deja
începusem să mă agit din cauza ei. Dacă
dracu’ chiar adusese ceva la bord, eram mai
mult decât sigur că lada era.
– Cum îl chema pe omul care a luat lada? a
întrebat Van Helsing cu o nerăbdare reținută.
– Imediat! răspuns e el și coborî în cab ină,
de unde se înto arse cu o chitanță semnată
„Immanuel Hildesheim”. Adresa era
Burgenstrasse 16. Am aflat că doar atât știa
căpitanul, așa că am plecat, după ce i -am
mulțumit.
L-am găsit pe Hildesheim în biroul lui, un
evreu autentic. După puțină tâ rguială, ne -a
spus tot ce știa. Cunoștințele lui păreau
simple, dar erau importante. Primise o
scrisoare de la domnul de Ville din Londra, în
care i se cerea să preia, dacă se putea înainte
de răsărit, ca să scape de vamă, o ladă care ar
urma să ajungă la Galați la bordul Țarinei
Ecaterina . Apoi trebuia să i -o dea în primire
unui anume Petrolf Skinsky, care avea de -a
face cu slovaci, care făceau comerț pe fluviu
până în port. Fusese plătit pentru munca lui
cu o bancnotă englezească, care i -a fost
oferită cu m se cuvine, în aur, de Banca
Internațională a Dunării. Când Skinsky a
ajuns la el, l -a dus la bordul vasului și i -a dat
lada, ca să scutească plata transportului. Asta
era tot ce știa.

35
knew.
We then sough t for Skinsky, but were
unable to find him. One of his neighbors, who
did not seem to bear him any affection, said
that he had gone away two days before, no
one knew whither. This was corroborated by
his landlord, who had received by messenger
the key of t he house together with the rent
due, in English money. This had been
between ten and eleven o’clock last night. We
were at a standstill again.
Whilst we were talking one came running
and breath – lessly gasped out that the body of
Skinsky had been fou nd inside the wall of the
churchyard of St. Peter, and that the throat
had been torn open as if by some wild animal.
Those we had been speaking with ran off to
see the horror, the women crying out. ‘This is
the work of a Slovak!’ We hurried away lest
we sh ould have been in some way drawn into
the affair, and so detained.
As we came home we could arrive at no
definite conclusion. We were all convinced
that the box was on its way, by water, to
somewhere, but where that might be we
would have to discover. With heavy hearts
we came home to the hotel to Mina.
When we met together, the first thing was
to consult as to taking Mina again into our
confidence. Things are getting desperate, and
it is at least a chance, though a hazardous
one. As a preliminary step, I was released
from my promise to her. Așa că l -am căutat pe Skinksky, dar nu l –
am găsit. Unul dintre vecinii lui, care nu
părea să îl prea suporte, a spus că a plecat în
urmă cu două zile și nimeni nu știa unde.
Spusele lui au fost confirmate de proprietar,
care primise cheile de la casă, împreună cu
banii de chirie, în bancnote englezești. Asta
se întâm pla între orele zece și unsprezece,
noaptea trecută. Ne aflam într -un punct mort
din nou.
În timp ce vorbeam, un om veni în grabă
și spuse că s -a găsit cadavrul lui Skinsky în
cimitirul Sfântul Petru. Avea beregata sfâșiată
de un animal sălbatic. Cei cu care vorbeam au
și fugit să vadă oroarea, în timp ce femeile
strigau: „E mâna slovacilor!”. Am plecat în
grabă ca nu cumva să fim atrași în treaba asta
și să fim reținuți.
Pe drumul spre casă, nu am ajuns la nicio
concluzie. Eram convinși că la da era
transportată spre destinație, pe apă, dar
trebuia să aflăm care e destinația. Cu inimile
grele, am ajuns la hotel, la Mina.
Când ne -am adunat cu toții, ne -am
consultat mai întâi dacă e bine să îi spunem
Minei cele aflate. Situația devine disper ată și
avem o șansă, chiar și una riscantă. Ca un
prim pas, eu am fost dezlegat de promisiunea
făcută Minei.

36
MINA HARKER’S JOURNAL
30 OCTOBER, evening. —They were so tired
and worn out and dispirited that there was
nothing to be done till they had some rest; so
I asked them all to lie down for half an hour
whilst I s hould enter everything up to the
moment. I feel so grateful to the man who
invented the ‘Traveller’s’ typewriter, and to
Mr. Morris for getting this one for me. I
should have felt quite astray doing the work if
I had to write with a pen …
It is all do ne. Poor dear, dear Jonathan,
what he must have suffered, what he must be
suffering now. He lies on the sofa hardly
seeming to breathe, and his whole body
appears in collapse. His brows are knit; his
face is drawn with pain. Poor fellow, maybe
he is thinki ng, and I can see his face all
wrinkled up with the concentration of his
thoughts. Oh! if I could only help at all…. I
shall do what I can.
I have asked Dr. Van Helsing, and he has
got me all the papers that I have not yet
seen…. Whilst they are resti ng, I shall go
over all carefully, and perhaps I may arrive at
some conclusion. I shall try to follow the
Professor’s example, and think without
prejudice on the facts before me …
I do believe that under God’s providence I
have made a discovery. I sh all get the maps Jurnalul Minei Harker
30 octombrie, seara. Erau atât de obosiți,
epuizați și descurajați, încât nu puteam face
nimic până nu se odihneau. Așa că le -am
cerut să se odihnească o jumătate de oră, cât
timp eu însemnam în jurnal tot ce se
întâmplase până în ultima clipă. Îi sunt atât de
recunoscătoare celui care a inventat mașina
de scris pentru voiaj și domnului Morris
pentru că mi-a dat -o. M -aș fi simțit atât de
abătută dacă ar fi trebuit să scriu de mâna.
Am terminat. Nici nu îmi pot imagina prin
ce a trecut și încă mai suferă dragul de
Jonathan. Stă întins pe canapea și de abia
pare că respiră, pare leșinat. Are sprâncene le
încruntate și pe chip i se citește durerea.
Bietul de el, probabil este măcinat de gânduri,
căci are chipul brăzdat de riduri de atâta
concentrare. Of, de aș putea ajuta mai mult.
Aș face tot ce mi -ar sta în putință.
Am vorbit cu doctorul Van Hels ing și mi -a
dat toate hârtiile pe care nu le -am văzut până
acum. Cât timp ei se odihnesc, eu le voi
studia cu atenție și poate voi ajunge la vreo
concluzie. Voi încerca să urmez exemplul
Profesorului și voi analiza faptele fără idei
preconcepute.
Cred că sub călăuzirea lui Dumnezeu am
făcut o descoperire. Voi face rost de hărți și le

37
and look over them.
I am more than ever sure that I am right.
My new conclusion is ready, so I shall get our
party together and read it. They can judge it;
it is well to be accurate, and every minute is
precious.
MINA HARKER’S MEMOR ANDUM
(ENTERED IN HER JOURNAL)
Ground of inquiry .—Count Dracula’s
problem is to get back to his own place.
(a) He must be brought back by some one.
This is evident. For had he power to move
himself as he wished he could go either as
man, or wolf, or bat, or in some other way.
He evidently fears discovery or interference,
in the state of helplessness in which he must
be-confined as he is between dawn and sunset
in his wooden box.
(b) How is he to be taken? —Here a
process of exclusions may help us. By road,
by rail, by water?
1. By Road. —There are endless
difficulties, especially in leaving the city.
(x) There are people. And people are
curious, and investigate. A hint, a surmise, a
doubt as to what might be in the box, would
destroy him.
(y) There are, or there may be, customs
and octroi offi – cers to pass.voi studia.
Sunt mai mult ca niciodată sigură că am
dreptate. Concluzia mea este pregătită, așa că
îi voi chema pe toți și o voi citi. Ei o pot
analiza. Fiecare minut este prețios așa că e
mai bine să fim cât mai preciși.
Memoriul Minei Harker (cuprins în jurnal)
Punctul de plecare al anchetei . Problema
contelui este să ajungă din nou acasă.
a) Trebuie să fie transportat de cineva.
Evident, p entru că, dacă, ar avea puterea să o
facă de unul singur ar lua înfățișare de om,
lup, liliac sau orice altceva. Este evident că se
teme să nu fie descoperit sau împiedicat în
vreun fel, în starea neajutorată în care se află
acum – închis în lada lui, de d imineață până
seara.
b)Cum ar putea fi transportat? O putem
lua prin excludere. Pe drum, pe calea ferată
sau pe apă?
1. Pe drum – Există nenumărate dificultăți,
mai ales la ieșirea din oraș.
În primul rând, oamenii, iar oamenii
sunt curioși și investighează. O
sugestie, o presupunere, o bănuială în
legătură cu ce s -ar putea afla în ladă l –
ar distruge.
Există, sau ar trebui să existe,
funcționari de la vamă sau de la taxe

38
(z) His pursuers might follow. This is his
highest fear. And in order to prevent his
being betrayed he has repelled, so far as he
can, even his victim – me!
2. By Rail .—There is no one in charge of
the box. It would have to take its chance of
being delayed, and delay would be fatal, with
enemies on the track. True, he might escape
at night; but what would he be, if left in a
strange place with no refuge that he could fl y
to? This is not what he intends, and he does
not mean to risk it.
3. By Water. —Here is the safest way, in
one respect, but with most danger in another.
On the water he is powerless except at night;
even then he can only summon fog and
storm and sno w and his wolves. But were he
wrecked, the living water would engulf him,
helpless, and he would indeed be lost. He
could have the vessel drive to land, but if it
were unfriendly land, wherein he was not free
to move, his position would still be desperate.
We know from the record that he was on
the water, so what we have to do is to
ascertain what water.
The first thing is to realize exactly what he
has done as yet; we may, then, get a light on
what his task is to be.
Firstly .—We must differ entiate between
what he did in London as part of his generalde care să treacă.
Urmăritorii ar putea veni după el.
Aceasta este cea mai mare frică a lui.
Astfel că, pentru a nu fi trădat, m -a
îndepărtat până și pe mine, victima
lui!
2. Pe calea ferată. Nu are nimeni grijă de
ladă, căci ar fi riscat să întârzie și întârzierea
i-ar fi fatală, cu dușmanii pe urmele lui. Este
adevărat că ar putea scăpa noaptea, dar ce s –
ar întâmpla cu el dacă ar fi abandonat într -un
ținut necunoscut, neavând unde să se
ascundă? Nu ar vrea asta și nici nu este
dispus să riște.
3. Pe apă. Pe de o parte este calea cea mai
sigură, dar pe cealaltă parte și cea mai
periculoasă. Pe apă este lipsit de puteri, cu
excepția nopții. Și chiar și atunci, nu poate
decât să cheme ceața, furtuna, zăpada sau
lupii. Dar în caz de naufragiu, ar fi înghițit de
ape și în situația aceasta ar fi cu adevărat
pierdut. Ar putea conduce vasul spre țărm,
dar dacă este un ținut neprietenos și nu are
libertatea de a se mișca, situația lui ar rămâne
la fel de disperată.
Știm deja din însemnări că a fost pe apă,
dar mai trebuie să aflăm pe care apă.
Mai întâi, trebuie să ne dăm seama ce a
făcut până acum ca să știm ce va face în
continuare.
În primul rând, trebuie să ne gândim la ce
a făcut în Londra ca parte a planului său

39
plan of action, when he was pressed for
moments and had to arrange as best he could.
Secondly we must see, as well as we can
surmise it from the facts we know of, what he
has done here.
As to the first, he evidently intended to
arrive at Galatz, and sent invoice to Varna to
deceive us lest we should ascertain his means
of exit from England; his immediate and sole
purpose then was to escape. The proof of this,
is the letter of instructio ns sent to Immanuel
Hildesheim to clear and take away the box
before sunrise . There is also the instruction to
Petrof Skinsky. These we must only guess at;
but there must have been some letter or
message, since Skinsky came to Hildesheim.
That, so far, his plans were successful we
know. The Czarina Catherine made a
phenomenally quick journey. So much so that
Captain Donelson’s suspicions were aroused;
but his superstition united with his canniness
played the Count’s game for him, and he ran
with his favouring wind through fogs and all
till he brought up blindfold at Galatz. That
the Count’s arrangements were well made,
has been proved. Hildesheim cleared the box,
took it off, and gave it to Skinsky. Skinsky
took it, and here we lose the trail. We onl y
know that the box is somewhere on the water,general de acțiune, când a fost presat de timp
și a trebuit să facă totul pe cât mai bine
posibil .
În al doilea rând, trebuie să aflăm, pe cât
de bine putem din faptele pe care le
cunoaștem deja, ce a făcut deja aici.
În legătură cu primul punct, este evident
că intenția lui era să ajungă la Galați și de
aceea a trimis factura la Varna, ca s ă ne
inducă în eroare în caz că am fi aflat modul în
care a plecat din Anglia. Scopul lui unic și
imediat, de atunci, a fost să scape. Ca dovadă,
există scrisoarea cu instrucțiuni trimisă lui
Immanuel Hildesheim să preia și să
transporte lada înainte de ră săritul soarelui.
Mai există și instrucțiunile pentru Petrof
Skinsky. Aici nu putem decât să ghicim ce a
fost, dar trebuie să îi fi trimis vreo scrisoare
sau mesaj, de vreme ce Skinsky s -a dus la
Hildesheim.
Până acum știm că planurile i -au mers.
Țarina Ecaterina a făcut o călătorie
fenomenal de rapidă, atât de rapidă, încât i -au
trezit suspiciuni căpitanului Donelson, dar
superstiția și viclenia acestuia i -au făcut jocul
contelui. Căpitanul s -a lăsat condus de
vânturile prielnice prin ceață și a ajuns legat
la ochi în Galați. S -a dovedit deja că
aranjamentele contelui au fost bine gândite.
Hildesheim a preluat lada și i -a dat -o mai
departe lui Skinsky. Skinsky a luat -o, dar de
aici îi pierdem urma. Știm doar că lada e
undeva, pe apă, în mișcare. Funcți onarii de la

40
moving along. The customs and the octroi, if
there be any, have been avoided.
Now we come to what the Count must
have done after his arrival, on land , at Galatz.
The box was given to Skinsky before
sunrise. At sunrise the Count could appear in
his own form. Here, we ask why Skinsky was
chosen at all to aid in the work? In my
husband’s diary, Skinsky is mentioned as
dealing with the Slovaks who trade down the
river to the port; and the man’s remark, th at
the murder was the work of a Slovak, showed
the general feeling against his class. The
Count wanted isolation.
My surmise is this: that in London the
Count decided to get back to his castle by
water, as the most safe and secret way. He
was brought from the castle by Szgany, and
probably they delivered their cargo to
Slovaks who took the boxes to Varna, for
there they were shipped to London. Thus the
Count had knowledge of the persons who
could arrange this service. When the box was
on land, before sunrise or after sunset, he
came out from his box, met Skinsky and
instructed him what to do as to arranging the
carriage of the box up some river. When this
was done, and he knew that all was in train,
he blotted out his traces, as he thought, by
murderin g his agent.
I have examined the map and find that the
river most suitable for the Slovaks to havevamă sau de la taxe, dacă au existat până la
urmă, au fost evitați.
Acum revenim la ce ar fi putut face
contele pe uscat, după sosirea lui la Galați.
Lada i -a fost dată lui Skinsky, înainte de
răsărit. La răsărit, contele își poate arăta
adevărata înfățișare. Dar cum a fost ales, până
la urmă, Skinsky să îndeplinească această
sarcină? În jurnalul soțului meu, este
însemnat că Skinsky avea de -a face cu
slovaci, care făceau comerț pe fluviu până în
port și remarca cum că uciderea lui a r fi fost
din mâna slovacilor, ne dezvăluie impresia
generală împotriva celor de teapa lui. Contele
voia izolare.
Bănuiala mea este următoarea: fiind cea
mai secretă și mai sigură cale, contele a decis,
din Londra, să se întoarcă la castel pe apă.
Fusese transportat de la castel de țigani și
probabil aceștia au predat încărcătura mai
departe slovacilor, care au dus lăzile în Varna
și de acolo au fost transportate, pe apă, până
în Londra. De aceea, contele îi cunoștea deja
pe cei care îi puteau face ace ste servicii. Când
lada a ajuns la țărm, înainte de răsărit sau
după apus, a ieșit din ladă, s -a întâlnit cu
Skinsky și l -a instruit cum să aranjeze ca lada
să fie transportată pe un anumit râu. Când
totul a fost pus la punct și în mișcare, a crezut
că își poate acoperi urmele omorându -și
agentul.
Am verificat harta și am aflat că râul cel
mai potrivit pentru slovaci este Prutul sau

41
ascended is either the Pruth or the Sereth. I
read in the typescript that in my trance I
heard cows low and water swirling level with
my ears and the cr eaking of wood. The Count
in his box, then, was on a river in an open
boat – propelled probably either by oars or
poles, for the banks are near and it is working
against stream. There would be no such if
floating down stream.
Of course it may not be either the Sereth
or the Pruth, but we may possibly investigate
further. Now of these two, the Pruth is the
more easily navigated, but the Sereth is, at
Fundu, joined by the Bistritza which runs up
round the Borgo Pass. The loop it makes is
manifestly as c lose to Dracula’s castle as can
be got by water.
MINA HARKER’S JOURNAL —
CONTINUED
When I had done reading, Jonathan took me
in his arms and kissed me. The others kept
shaking me by both hands, and Dr. Van
Helsing said: –
‘Our dear Madam Mina is once more our
teacher. Her eyes have been where we were
blind – ed. Now we are on the track once
again, and this time we may succeed. Our
enemy is at his most helpless; and if we can
come on him by day, on the water, our task
will be over. He has a start, but he isSiretul. Am citit în manuscrisul dactilografiat
că, în transă, am auzit muget de vaci, susurul
apei la nivelul urechilor și scârțâit de lemn.
Așadar, contele, închis în ladă, este
transportat pe râu într -o barcă deschisă,
deplasată fie de vâsle, fie de prăjini, căci
malurile erau apropiate și se deplasa
împotriva curentului. Nu s -ar fi auzit astfel de
zgomote, dacă s -ar fi d eplasat în direcția
curentului.
Există posibilitatea să nu fie nici Siretul
nici Prutul, dar asta nu ne împiedică să
investigăm în continuare. Dintre cele două,
Prutul este cel mai ușor de navigat, dar
Siretul, la Fundu, se unește cu Bistrița, care
curge în jurul Pasului Bârgău. Bucla pe care o
face este, evident, punctul pe apă cel mai
apropiat de castelul lui Dracula.
Jurnalul Minei Harker – continuare
După ce am terminat de citit, Jonathan m –
a luat în brațe și m -a sărutat. Ceilalți î mi
strângeau amândouă mâini și doctorul Van
Helsing spuse:
– Draga noastr ă doamnă Mina este din nou
dascălul nostru. Ochii ei au văzut acolo unde
noi am fost orbi. Acum, suntem din nou pe
calea cea bună și de data asta am putea reuși.
Dușmanul nostru este cât se poate de
neputincios și dacă îl putem prinde, pe timpul
zilei, pe apă, treaba noastră se va fi terminat.

42
powerless to hasten, as he may not leave this
box lest those who carry him may suspect; for
them to suspect would be to prompt them to
throw him in the stream where he perish. This
he knows, and will not. Now men, to our
Council of War; for here and no w, we must
plan what each and all shall do.’
‘I shall get a steam launch and follow
him,’ said Lord Godalming.
‘And I, horses to follow on the bank lest
by chance he land,’ said Mr. Morris.
‘Good!’ said the Professor, ‘both good.
But neit her must go alone. There must be
force to overcome force if need be. The
Slovak is strong and rough, and he carries
rude arms.’ All the men smiled, for amongst
them they carried a small arsenal. Said Mr.
Morris: –
‘I have brought some Winchesters . They
are pretty handy in a crowd, and there may be
wolves. The Count, if you remember, took
some other precautions. He made some
requisitions on others that Mrs. Harker
could not quite hear or understand. We must
be ready at all points.’ Dr. Seward s aid:-
‘I think I had better go with Quincey. We
have been accustomed to hunt together, and
we two, well armed, will be a match for
whatever may come along. You must not be
alone, Art. It may be necessary to fight theDe plecat e bun plecat, dar nu are puterea să
grăbească lucrurile, pentru că nu își poate
părăsi lada, în caz contrar, cei care îl
transpor tă ar deveni suspicioși, iar asta i -ar
putea împinge să îl arunce în râu, unde ar
dispărea cu siguranță. Pe asta o știe și nu va
risca. Acum oameni buni, consiliu de război,
trebuie să decidem, aici și acum, ce are
fiecare de făcut.
– Eu voi face rost de o barcă și îl voi
urmări, spuse lordul Godalming.
– Iar eu voi face rost de cai, ca să îl
urmăresc pe mal în caz că va debarca, spuse
domnul Morris.
– Bun, spuse Profesorul, amândouă ideile
sunt bune. Dar niciunul din voi nu va merge
singur. Avem nevoie de forță pentru a ne
lupta cu forța, dacă va fi nevoie. Slovacul este
puternic și violent și poartă arme primitive.
Toți bărbații zâmbiră, căci ei deja aveau
un întreg arsenal la ei. Domnul Morris spuse:
– Am adus niște puști Winches ter. Sunt
destul de folositoare la încăierări și s -ar putea
să dăm de lupi. Dacă vă amintiți, contele și -a
luat și alte măsuri de precauție. A cerut unele
lucruri pe care doamna Harker nu le -a prea
auzit sau înțelege. Trebuie să fim pregătiți de
orice. Doc torul Seward spuse:
– Cred că cel mai bine este să merg cu
Quincey. Obișnuim să vânăm împreună și noi
doi, înarmați, am putea ține piept la orice ne –
ar ieși în cale. Nici tu nu trebuie să mergi
singur, Art. Poate va fi nevoie să lupți cu

43
Slovaks, and a chance thrust -for I don’t
suppose these fellows carry guns – would
undo all our plans. There must be no chances,
this time; we shall not rest until the Count’s
head and body have been separated, and we
are sure that he cannot reincarnate.’ He
looked at Jonathan as he sp oke, and Jonathan
looked at me. I could see that the poor dear
was torn about in his mind. Of course he
wanted to be with me. But then the boat
service would, most likely, be the one which
would destroy the … the … Vampire. (Why
did I hesitate to write the word?) He was
silent awhile, and during his silence Dr. Van
Helsing spoke: –
‘Friend Jonathan, this is to you for twice
reasons. First, because you are young and
brave and can fight, and all energies may be
needed at the last; and again that it is y our
right to destroy him – that – which has
wrought such woe to you and yours. Be not
afraid for Madam Mina; she will be my care,
if I may. I am old. My legs are not so quick to
run as once. And I am not used to ride so long
or to pursue as need be, or to fight with lethal
weapons. But I can be of other service. I can
fight in other way. And I can die, if need be,
as well as younger men. Now let me say that
what I would is this. While you, my Lord
Godalming and friend Jonathan go in your so
swift little ste amboat up the river, and whilst
John and Quincey guard the bank whereslovacii și o mică neatenție – căci nu îmi
închipui că oamenii aceștia au arme la ei –
ne-ar da planurile peste cap. Nu ne putem
asuma nici un risc de data aceasta. Nu ne vom
odihni până ce capul contelui nu îi va fi
separat de trup și vom fi siguri că nu se va
putea r eîncarna.
Se uită la Jonathan în timp ce vorbi și
Jonathan se uită la mine. Îmi dădeam seama
că dragul de el era frământat de gânduri. Cu
siguranță, voia să rămână cu mine, însă cei
care vor călători cu barca vor avea șanse mai
mari să distrugă v…v…v ampirul. (Oare de ce
am ezitat să scriu cuvântul?) A rămas o
vreme tăcut, timp în care doctorul Van
Helsing a spus:
– Prietene Jonathan, îți revine această
sarcină din două motive. Mai întâi, pentru că
ești tânăr, curajos și știi să lupți. Și avem
nevoie de toată energia pentru lupta finală. În
plus, ai tot dreptul să îl distrugi, după ce ți -a
făcut ție și celor dragi ție. Nu te teme pentru
doamna Mina, voi avea eu grijă de ea, de îmi
permiți. Sunt bătrân. Picioarele nu îmi mai
sunt la fel de sprintene ca odinioară și nu sunt
obișnuit să călătoresc atât de mult ori să mă
lupt cu arme mortale. Dar pot fi de folos; pot
lupta prin alte mijloace. Și mă pot sacrifica
așa cum o fac cei tineri. Planul meu este ca,
în timp ce tu, lordul Godalming si prietenul
nostru Jonathan vă deplasați cu bărcuța
voastră pe râu, și John și Quincey vor păzi
malurile unde ar putea debarca, eu o voi duce

44
perchance he might be landed, I will take
Madam Mina right into the heart of the
enemy’s country. Whilst the old fox is tied in
his box, floating on the running stream
whence he cannot e scape to land – where he
dares not raise the lid of his coffin -box lest
his Slovak carriers should in fear leave him to
perish – we shall go in the track where
Jonathan went, – from Bistritz over the
Borgo, and find our way to the Castle of
Dracula. Here, Madam Mina’s hypnotic
power will surely help, and we shall find our
way, all dark and unknown otherwise – after
the first sunrise when we are near that fateful
place. There is much to be done, and other
places to be made sanctify, so that that nest of
vipers be obliterated.’ Here Jonathan
interrupted him hotly: –
‘Do you mean to say, Professor Van
Helsing, that you would bring Mina, in her
sad case and tainted as she is with that devil’s
illness, right into the jaws of his deathtrap?
Not for the world ! Not for Heaven or Hell!’
He became almost speechless for a minute,
and then went on,
‘Do you know what the place is? Have
you seen that awful den of hellish infamy –
with the very moonlight alive with grisly
shapes, and every speck of du st that whirls in
the wind a devouring monster in embryo?
Have you felt the Vampire’s lips upon your
throat?’ Here he turned to me, and as his eyespe doamna Mina în inima țării dușmanului. În
vreme ce vulpea bătrână este închisă în ladă,
plutind pe ape curgătoare, de unde n u poate
ajunge pe uscat, pentru că nu îndrăznește să
ridice capacul lăzii în caz că slovacii, speriați,
l-ar arunca în neant, noi vom reface traseul pe
care a mers Jonathan – din Bistrița peste
Bârgău până la castelul lui Dracula. Aici,
puterea de hipnoză a doamnei Mina ne va
ajuta cu siguranță și ne vom afla calea, de
altfel întunecată și necunoscută, după răsărit
când vom ajunge la castelul fatidic. Am multe
de făcut a colo și alte locuri de sfințit, să
distrug cuibul de vipere.
Aici Jona than îl într erupse aprins:
– Vrei să spui, Profesore, că ai de gând să
o duci pe Mina, în starea asta de tristețe și
pângărită cum este de boala diavolului, chiar
în capcana morții a dușmanului? Pentru nimic
în lume! Nici în numele Cerului nici al
Infernului!
Rămas e fără cuvinte pentru un minut ș i
apoi continuă:
– Știți cum arată locul acela? Ați văzut
cumva acel bârlog cumplit al infamiei
diavolești, unde până și lumina lunii are
forme sinistre și fiecare fir de praf este un
monstru mistuitor în dev enire? Ați simțit
cumva buzele vampirului pe gâturile voastre?
S-a întors spre mine și privirea lui îmi

45
lit on my forehead he threw up his arms with
a cry, ‘Oh, my God, what have we done to
have this terror upon us?’ and he sank down
on the sofa in a collapse of misery. The
Professor’s voice, as he spoke in clear, sweet
tones, which seemed to vibrate in the air,
calmed us all: –
‘Oh, my friend, it is because I would save
Madam Mina from that awful place that I
would go. God forbid that I should take her
into that place. There is work – wild work – to
be done before that place can be purify.
Remember that we are in terrible straits. If
the Count escape us this time, and he is
strong and subtle and cunning – he may
choose to sleep him for a century, and then in
time our dear one’ – he took my hand –
‘would come to him to keep him company,
and would be as those others that you,
Jonathan, saw. You have told us of their
gloating lips. You heard their ribald laugh a s
they clutched the moving bag that the Count
threw to them. You shudder; and well may it
be. Forgive me that I make you so much pain,
but it is necessary. My friend, is it not a dire
need for that which I am giving, possibly my
life? If it were that any o ne went into that
place to stay, it is I who would have to go to
keep them company.’
‘Do as you will,’ said Jonathan, with a sob
that shook him all over, ‘we are in the handsardea fruntea. Își ridică mâinile ca într -o
plângere.
– O, Doamne, ce am făcut ca să merităm să
se abată asupra noastră asemenea necaz? și se
prăbuși pe canapea în culmea disperării.
Vocea Profesorului, în timp ce vorbea clar
și cu o blândețe ce păreau a vibra în aer, ne
calmă pe toți:
– O, prietene, vreau să merg în acel loc
groaznic tocmai ca să o salvez pe doamna
Mina. Doamne fere ște să o duc în castel! Am
de îndeplinit o faptă cumplită, pe care ochii ei
nu trebuie să o vadă. Noi, bărbații, cu
excepția lui Jonathan, am văzut cu proprii
ochi ce avem de făcut ca să purificăm acel
loc. Amintiți -vă că suntem la ananghie. Dacă
contele n e scapă și de data asta, căci este
puternic, dibaci și viclean, ar putea decide să
doarmă timp de un secol. Și, cu timpul, draga
noastră, și îmi luă mâna, se va duce să îi țină
companie, devenind una dintre cele pe care
le-ai văzut tu, Jonathan. Ne -ai spus despre
buzele lor lacome, le -ai auzit râsul desfrânat
când au înșfăcat desaga pe care contele le -a
aruncat -o. Te trec fiorii și pe bună dreptate.
Iartă-mă că îți pricinuiesc atâta durere, dar
este necesar. Prietenul meu, nu este asta
cumva o nevoie cumpli tă pentru care mi -aș
da, probabil, și viața? Dacă ar fi să rămână
cineva acolo, atunci eu ar trebui să fiu acela,
care să le țină companie.
– Fă cum crezi de cuviință, spuse Jonathan,
cu un suspin care îi cutremură tot trupul.

46
of God!’
LATER. —Oh, it did me good to see the way
that these brave men wor ked. How can
women help loving men when they are so
earnest, and so true, and so brave! And, too, it
made me think of the wonderful power of
money! What ca nit not do when it is
properly applied; and what might it do when
basely used. I felt so thankful th at Lord
Godalming is rich, and both he and Mr.
Morris, who also has plenty of money, are
willing to spend it so freely. For if they did
not, our little expedition could not start, either
so promptly or so well equipped, as it will
within another hour. It i s not three hours
since it was arranged what part each of us
was to do. And now Lord Godalming and
Jonathan have a lovely steam launch, with
steam up ready to start at a moment’s notice.
Dr. Seward and Mr. Morris have half a dozen
good horses, well appoint ed. We have all the
maps and appliances of various kinds that can
be had. Professor Van Helsing and I are to
leave by the 11:40 train tonight for Veresti,
where we are to get a carriage to drive to the
Borgo Pass. We are bringing a good deal of
ready money , as we are to buy a carriage and
horses. We shall drive ourselves, for we have
no one whom we can trust in the matter. The
Professor knows something of a great many
languages, so we shall get on all right. We
have all got arms, even for me a large -boreSuntem în mâinile lui Du mnezeu!
Mai târziu. M-am bucurat să îi văd pe
acești bărbați curajoși muncind. Cum să nu îi
iubești când sunt atât de onorabili, îndârjiți și
curajoși? Și câte poate face puterea banului!
Ce poate face când este folosită cum trebuie
sau când este fol osită în scopuri mârșave? Le
sunt atât de îndatorată lordului Godalming,
pentru că este avut, și domnului Morris, că
sunt dispuși să își folosească averea cu
mărinimie. Altfel, mica noastră călătorie nu
ar putea începe atât de repede și atât de bine
echipa tă cum ar trebui să înceapă peste o oră.
Nu au trecut nici trei ore de când am aranjat
ce are fiecare de făcut, și lordul Godalming și
Jonathan au făcut deja rost de o bărcuță cu
aburi, gata de plecare în orice moment.
Doctorul Seward și domnul Morris au d eja
șase cai frumoși, gata pregătiți. Avem toate
hărțile și tot felul de instrumente. Profesorul
Van Helsing și cu mine urmează să plecăm cu
trenul de 11.40 spre Verești, de unde vom lua
o trăsură, care ne va duce la Pasul Bârgăului.
Vom lua la noi o sumă frumușică de bani, de
care vom avea nevoie pentru trăsură și cai.
Nu ne putem încrede în nimeni, astfel că vom
mâna singuri trăsura. Profesorul știe câte
puțin din mai multe limbi, deci ar trebui să ne
descurcăm. Suntem înarmați cu toții. Chiar și
eu am un revolver de mare calibru. Jonathan
nu m -ar fi lăsat să plec până nu aș fi fost la fel
de bine înarmată ca ceilalți. Vai! Dar eu nu

47
revolver; Jonathan would not be happy un –
less I was armed like the rest. Alas! I cannot
carry one arm that the rest do; the scar on my
forehead forbids that. Dear Dr. Van Helsing
comforts me by telling me that I am fully
armed as there may be wolves; the we ather is
getting colder every hour, and there are snow –
flurries which come and go as warnings.
LATER. —It took all my courage to say
good -bye to my darling. We may never meet
again. Courage, Mina! The Professor is
looking at you keenly; his look is a warni ng.
There must be no tears now – unless it may be
that God will let them fall in gladness.
JONATHAN HARKER’S JOURNAL
30 OCTOBER, night. —I am writing this in
the light from the furnace door of the steam
launch; Lord Godalming is firing up. He is an
exper ienced hand at the work, as he has had
for years a launch of his own on the Thames,
and another on the Norfolk Broads.
Regarding our plans, we finally decided that
Mina’s guess was correct, and that if any wa –
terway was chosen for the Count’s escape
back to his Castle, the Sereth and then the
Bistritza at its junction, would be the one. We
took it, that somewhere about the 47th
degree, north latitude, would be the place
chosen for crossing the country between thepot avea cu mine arme sfinte ca ceilalți din
cauza cicatricei de pe frunte. Dragul de
doctor Van Helsing încearcă să mă îmbu neze
spunându -mi că sunt destul de bine înarmată
în cazul în care vom da de lupi. Vremea se
răcește cu fiece oră și rafalele de zăpadă vin
și trec ca o prevestire a ce va să vină.
Mai târziu. Am avut nevoie de tot curajul,
pe care îl aveam, să îmi i au la revedere de la
soțul meu. S -ar putea să nu ne mai întâlnim
niciodată. Curaj, Mina! Profesorul mă
privește intens, avertizându -mă. Nu trebuie să
vărs nicio lacrimă, decât, dacă Dumnezeu ne
va îngădui să fie de fericire.
Jurnalul lui Jona than Harker
30 octombrie, noaptea. Notez asta în
lumina de la ușa cazanului bărcii cu aburi.
Lordul Godalming întreține focul. E un om
priceput la treburile astea, căci a avut de ani
întregi o barcă cu aburi proprie pe Tamisa și
alta pe lacul Norfol k. Înapoi la planul nostru,
ne-am decis că presupunerile Minei au fost
corecte și dacă contele ar fi ales un râu pe
care să ajungă la castel acela ar fi fost Siretul,
care se unește cu Bistrița. Ne -am gândit că
locul cel mai potrivit, de unde poate travers a
țara între râu și Carpați este paralela de 47°
latitudine nordică. Nu ne dăm înapoi de la a
înainta cu viteză pe râu, în timpul nopții. Apa
este adâncă, iar malurile sunt destul de

48
river and the Carpathians. We have no fear in
running at good speed up the river at night;
there is plenty of water, and the banks are
wide enough apart to make steaming, even in
the dark, easy enough. Lord Godalming tells
me to sleep for a while, as it is enough for the
present for one to be on wa tch. But I cannot
sleep – how can I with the terrible danger
hanging over my darling, and her going out
into that awful place….My only comfort is
that we are in the hands of God. Only for that
faith it would be easier to die than to live, and
so be quit of all the trouble. Mr. Morris and
Dr. Seward were off on their long ride before
we started. They are to keep up the right
bank, far enough off to get on higher lands
where they can see a good stretch of river and
avoid the following of its curves. They have ,
for the first stages, two men to ride and lead
their spare horses – four in all, so as not to
excite curiosity. When they dismiss the men,
which shall be shortly, they shall themselves
look after the horses. It may be necessary for
us to join forces; if so they can mount our
whole party. One of the saddles has a
moveable horn, and can be easily adapted for
Mina, if required.
It is a wild adventure we are on. Here, as
we are rushing along through the darkness,
with the cold from the river seeming to r ise
up and strike us; with all the mysterious
voices of the night around us, it all comes
home. We seem to be drifting into unknowndepărtate încât să permită navigarea ușoară,
chiar și pe timpul nopții. L ordul Godalming
mi-a cerut să dorm, pentru că poate sta el de
veghe. Dar nu pot dormi. Nu pot, când
pericolul planează asupra scumpei mele, care
este în drum spre acel loc cumplit. Mă alină
doar gândul că Dumnezeu ne veghează. Doar
datorită acestei credinț e mi -ar fi mai ușor să
mor decât să trăiesc și așa aș scăpa de toate
necazurile. Domnul Morris și doctorul
Seward au plecat la drum înaintea noastră.
Vor merge pe malul drept, urcând pe locurile
mai înalte, de unde pot vedea râul și pot evita
obstacolele. Pentru început, au tocmit doi
oameni care să mâne caii, patru în total,
pentru a nu stârni suspiciuni. În scurt timp, ar
trebui să preia ei caii, după ce îi vor lăsa pe
oameni să plece. S -ar putea să trebuiască să
ne unim forțele și atunci vom avea fiecare
câte un cal înșeuat. Dacă va fi nevoie, una
dintre șei are oblânc reglabil și poate fi
ajustată pentru Mina.
Ne -am angajat într -o aventură sălbatică.
Goana prin beznă, cu frigul care se ridică
dinspre râu și ne învăluie și toate șoaptele
misteri oase ale nopții care ne înconjoară ne
sporesc neliniștea. Parcă am avansa spre
tărâmuri necunoscute și căi necunoscute, într –

49
places and unknown ways; into a whole
world of dark and dreadful things. Godalming
is shutting the furnace door …
31 Octobe r.—Still hurrying along. The day
has come, and Godalming is sleeping. I am
on watch. The morning is bitterly cold; the
furnace heat is grateful, though we have
heavy fur coats. As yet we have passed only a
few open boats, but none of them had on
board any box or package of anything like the
size of the one we seek. The men were scared
every time we turned our electric lamp on
them, and fell on their knees and prayed.
1 November, evening. —No news all day; we
have found nothing of the kind we seek. We
have now passed into the Bistritza; and if we
are wrong in our surmise our chance is gone.
We have overhauled every boat, big and
little. Early this morning, one crew took us
for a Government boat, and treated us
accordingly. We saw in this a way of smooth –
ing matters, so at Fundu, where the Bistritza
runs into the Sereth, we got a Roumanian flag
which we now fly conspic – uously. With
every boat which we have overhauled since
then this trick has succeeded; we have had
every deference shown to us, and not once
any objection to whatever we chose to ask or
do. Some of the Slovaks tell us that a big boato lume întunecată și plină de lucruri
înspăimântătoare. Godalming închide ușa
cazanului.
31 octombrie. Gonim în continuare.
Soarele a răsărit și Godalming doarme. Eu
stau de veghe. Frigul dimineții pare să ne
muște. Cazanul dă multă căldură, deși avem
pe noi haine groase, îmblănite. Până acum am
trecut doar de câteva bărci deschise, dar
niciuna dintre ele nu avea la bord vreo la dă
sau vreo încărcătură de mărimea celei pe care
o căutăm noi. Bărbații se speriau de fiecare
dată când îndreptam lumina lanternelor
electrice spre ei. Se aruncau în genunchi și se
rugau.
1 noiembrie, seara. Nicio veste, toată
ziua. Nu am găsit ce c ăutăm. Am ajuns, deja,
pe Bistrița. Și dacă ne înșelăm, ne -am ratat
șansa. Am cercetat fiecare barcă în parte,
mică sau mare. Dis -de-dimineață, un echipaj
a crezut că suntem o ambarcațiune
guvernamentală și ne -a tratat întocmai. Am
văzut în asta o oportuni tate, astfel că, la
Fundu, unde Bistrița se unește cu Siret, am
luat un steag românesc, pe care l -am expus
ostentativ. Trucul acesta ne -a mers de fiecare
dată când am verificat vreo barcă. Ni s -a
arătat toată considerația și nu am primit nicio
obiecție cân d am cerut sau întrebat ceva.
Niște slovaci ne -au spus că o barcă mare i -a
depășit, pentru că având echipaj dublu

50
passed them, going at more than usual speed
as she had a double crew on board. This was
before they came to Fundu, so they could not
tell us whether the boat turn ed into the
Bistritza or continued on up the Sereth. At
Fundu we could not hear of any such boat, so
she must have passed there in the night. I am
feeling very sleepy; the cold is perhaps
beginning to tell upon me, and nature must
have rest some time. Goda lming insists that
he shall keep the first watch. God bless him
for all his goodness to poor dear Mina and
me.
2 November, morning. —It is broad daylight.
That good fellow would not wake me. He
says it would have been a sin to, for I slept
peacefully and w as forgetting my trouble. It
seems brutally selfish to me to have slept so
long, and let him watch all night; but he was
quite right. I am a new man this morning;
and, as I sit here and watch him sleeping, I
can do all that is necessary both as to minding
the engine, steering, and keeping watch. I can
feel that my strength and energy are coming
back to me. I wonder where Mina is now, and
Van Helsing. They should have got to Veresti
about noon on Wednesday. It would take
them some time to get the carriage an d
horses; so if they had started and travelled
hard, they would be about now at the Borgo
Pass. God guide and help them! I am afraid to
think what may happen. If we could only gonavigau cu o viteză mai mare decât cea
obișnuită. Asta se întâmpla înainte să ajungă
la Fundu, așa că nu știau dacă au luat -o pe
Bistrița sau au continuat pe cursul Siretului.
La Fundu, nu văzuse nimeni barca, deci se
prea poate să fi trecut pe timpul nopții. Mă
simt din ce în ce mai somnoros. Probabil,
frigul a început să se facă simțit, iar natura își
cere drepturile la odihnă. Godalming insis tă
să stea el primul de veghe. Dumnezeu să îl
aibă în pază pentru tot ce face pentru mine și
sărmana Mina.
2 noiembrie, dimineața. Este plină zi.
Dragul meu tovarăș nu voia să mă trezească.
A zis că ar fi fost păcat, pentru că păream atât
de liniști t și lipsit de griji. Este egoist din
partea mea să dorm atât de mult și el să stea
toată noaptea de veghe, dar a avut dreptate.
Mă simt un alt om în dimineața asta. Și, în
timp ce stau aici și îl privesc cum doarme, pot
întreține focul, sta la cârmă și de veghe. Simt
cum îmi revin în puteri și simțiri. Mă întreb
unde sunt Mina și Van Helsing. Trebuiau să
ajungă de miercuri la amiază la Verești. Le va
lua ceva timp să facă rost de trăsură și cai.
Dacă au călătorit destul de repede, ar trebui
să fi ajuns dej a la Pasul Bârgăului. Dumnezeu
să îi apere și să îi păzească. Îmi este frică să
mă gândesc ce s -ar putea întâmpla. De am
putea naviga mai repede. Dar nu putem.
Motoarele tremură și sunt la limită. Mă întreb

51
faster. But we cannot. The engines are
throbbing and doing their utmost. I wo nder
how Dr. Seward and Mr. Morris are getting
on. There seem to be endless streams running
down the mountains into this river, but as
none of them are very large – at present – at
all events, though they are doubtless terrible
in winter and when the snow melts – the
horsemen may not have met much
obstruction. I hope that before we get to
Strasba we may see them; for if by that time
we have not overtaken the Count, it may be
necessary to take counsel together what to do
next.
DR. SEWARD’S DIARY
2 November .—Three days on the road. No
news, and no time to write it if there had
been, for every moment is precious. We have
had only the rest needful for the horses; but
we are both bearing it wonderfully. Those
adventurous days of ours are turning up
useful. We m ust push on; we shall never feel
happy till we get the launch in sight again.
3 November. —We heard at Fundu that the
launch had gone up the Bistritza. I wish it
wasn’t so cold. There are signs of snow
coming. And if it falls heavy it will stop us.
In suc h case we must get a sledge and go on,
Russian fashion.cum se descurcă doctor Seward și domnul
Morris. S e pare că din munții aceștia curg
destule pâraie în râu, dar niciunul prea mare,
cel puțin, acum. Fără îndoială, iarna, când
zăpada se topește, sunt groaznice. Probabil,
călăreții nu au dat de obstacole. Sper să ne
întâlnim cu ei înainte să ajungem la Stra sba.
Căci dacă nu îl vom ajunge pe conte, va
trebuie să ne sfătuim ce trebuie făcut în
continuare.
Jurnalul doctorului Seward
2 noiembrie. Suntem de trei zile pe drum.
Nu avem nicio veste și timp de scris nu am
avut, pentru că fiecar e moment este prețios.
Ne-am odihnit doar atât cât au avut nevoie
caii, dar ne descurcăm de minune. Zilele
acelea aventuroase din trecutul nostru ne -au
fost de ajutor. Dar trebuie să tragem tare. Nu
ne putem bucura până nu vom vedea din nou
barca..
3 noiembrie. La Fundu, ni s -a spus că
barca a luat -o în sus pe Bistrița. De n -ar fi așa
de frig! Sunt semne de zăpadă și prea multă
zăpadă ne va opri. În cazul acesta, ar trebui să
facem rost de o sanie și să înaintăm cum fac
rușii.

52
4 November. —Today we heard of the launch
having been detained by an accident when
trying to force a way up the rapids. The
Slovak boats get up all right, by aid of a rope
and steering with knowledge. Some went up
only a few hours before. Godalming is an
amateur fitter himself, and evidently it was he
who put the launch in trim again. Finally,
they got up the rapids all right, with local
help, and are off on the chase afresh. I fear
that the boat is no t any better for the accident;
the peasantry tell us that after she got upon
smooth water again, she kept stopping every
now and again so long as she was in sight.
We must push on harder than ever; our help
may be wanted soon.
MINA HARKER’S JOURNAL
31 Oc tober. —Arrived at Veresti at noon. The
Professor tells me that this morning at dawn
he could hardly hypnotize me at all, and that
all I could say was, ‘dark and quiet.’ He is off
now buying a carriage and horses. He says
that he will later on try to buy ad ditional
horses, so that we may be able to change
them on the way. We have something more
than 70 miles before us. The country is
lovely, and most interesting; if only we were
under different conditions, how delightful it
would be to see it all. If Jonatha n and I were
driving through it alone what a pleasure it4 noiembrie. Astăz i am aflat că barca a
fost reținută de un accident, când încerca să
treacă de o cotitură. Bărcile slovacilor trec
fără grijă cu ajutorul unei frânghii și fiind
cârmuită cu pricepere. Câțiva trecuseră chiar
cu câteva ore înainte. Godalming este, și el,
un m ecanic amator și repus e barca pe direcția
cea bună. În cele din urmă, reușiră să treacă
de cotitură cu ajutorul localnicilor și și -au
continuat drumul. Mă tem că barca nu este
într-o condiție prea bună. Țăranii ne -au spus
că, după ce au repus -o pe ape sigu re, se tot
poticnea, până a ieșit din raza vederii lor.
Trebuie să ne grăbim mai mult ca niciodată.
S-ar putea ca în curând să fie nevoie de
ajutorul nostru.
Jurnalul Minei Harker
31 octombrie. Am ajuns la amiază la
Verești. Profes orul mi -a spus că azi în zori de
abia a putut să mă hipnotizeze și tot ce am
spus a fost: „întuneric și liniște”. E plecat să
cumpere trăsura și caii. Mi -a zis că mai târziu
va cumpăra alți cai, ca să îi putem schimba pe
drum. Avem de parcurs peste o suta de
kilometri. Țara este încântătoare și
interesantă. De nu ne -am fi aflat în situația
aceasta, cât de mult mi -ar fi plăcut să o văd
pe toată. Ar fi fost o adevărată plăcere să mă
pot plimba cu Jonathan, să cunoaștem
oamenii și să le aflăm viața, să ne umpl em

53
would be. To stop and see people, and learn
something of their life, and to fill our minds
and memories with all the colour and pic –
turesqueness of the whole wild, beautiful
country and the quaint p eople! But, alas!
LATER. —Dr. Van Helsing has returned. He
has got the carriage and horses. We are to
have some dinner, and to start in an hour. The
landlady is putting us up a huge bas – ket of
provisions. It seems enough for a company of
soldiers. The P rofessor encourages her; and
whispers to me that it may be a week before
we can get any food again. He has been
shopping too, and has sent home such a
wonderful lot of fur coats and wraps, and all
sorts of warm things. There will not be any
chance of our b eing cold.
We shall soon be off. I am afraid to think
what may hap – pen to us. We are truly in the
hands of God. He alone knows what may be,
and I pray Him, with all the strength of my
sad and humble soul, that He will watch over
my beloved husband; that whatever may
happen, Jonathan may know that I loved him
and honoured him more than I can say, and
that my latest and truest thought will be
always for him.sufletul și mintea cu pastelul de culori și
pitorescul acestei țări sălbatice și frumoase și
cu oamenii ei ciudați. Dar vai!
Mai târziu. Doctorul Van Helsing se
întoarse.Făcu rost de trăsură și cai. Vom lua
cina și apoi vom porni la drum î ntr-o oră.
Hangița ne pregătește un coș uriaș cu
mâncare. Ar putea hrăni un batalion de
soldați. Profesorul îi dă dreptate și îmi
șoptește că ar putea trece și o săptămână până
să putem face rost din nou de mâncare bună.
A fost și la cumpărături. A luat o mulțime de
haine de blană, șaluri și tot felul de lucruri
călduroase. Nu are cum să ne fie frig așa.
În curând vom pleca. Îmi este frică să mă
gândesc ce ni s -ar putea întâmpla. Suntem, cu
adevărat, în mâinile lui Dumnezeu. Doar El
știe ce va fi și mă rog Lui, din tot sufletul
meu întristat și umil, că va veghea asupra
dragului meu soț și, orice s -ar întâmpla,
Jonathan să știe că l -am iubit și l -am cinstit
mai mult decât pot spune și că ultimul meu
gând și cel mai sincer va fi întotdeauna pentru
el.

54
5. Bram Stoker’s Dracula inspiration
and the public’s response to the book
‘Stoker’s book is made real by the way it is written.’ The story is narrated by different
characters and includes excerpts from newspaper reports. It ha s the illusion of truth because is
written in the epistolary style as well as Mary Shelley’s Frankenstein. ‘This technique means
that a story can be told in such a way that the central characters do not need to witness
everything themselves and the additio n of newspaper excerpts means that events can happen
without any of the characters having been there as witnesses. Inevitably this approach mimics
the way things happen in real life so that scenarios (fictitious events) take on the quality of
actual events .’ (Collins Classics, 2011: vii)
It is believed that Bram Stoker based his character Count Dracula on the Romanian
prince of lands in Wallachia, Vlad Dracula or his son, Vlad Tepes (Vlad the Impaler). Some
people also believe that he used Irish myth of a dwarf called Abhartach. The following quote
from a book written in 1875 shows the similarity between Count Dracula and the dwarf:
‘…This dwarf was a magician, and a dreadful tyrant, and after having perpetrated great
cruelties on the people he was at last vanquished and slain by a neighboring chieftain…He
was buried in a standing posture, but the very next day he appeared in his old haunts, more
cruel and vigorous than ever. And the chief slew him a second time and buried him as before,
but again he escaped from the grave, and spread terror through the whole country. The chief
then consulted a druid, and according to his directions, he slew the dwarf a third time, and
buried him in the same place, with his head downwards; which subdued his magical power, so
that he never again appeared on earth.’ (MacGowan, 2016, site)
Bram Stoker has never visited Romania. In the description of Dracula's imaginary
Castle, he starts from a presentation of the Bran Castle that has circulated England at the end
of the 19th century. Indeed, the castle, as it appears in the engraving printed in the first edition

55
of the novel Dracula , describes remarkably well the one and only Bran Castle. In addition, it
is believed that to describe Dracula's Castle, Stoker used Bran Castle's il lustration of Charles
Boner's work Transylvania: Its Product and Its People (London, Longmans, 1865) .(site)
When Stoker published his story of Count Dracula the vampire, the public was already
accustomed to the genre thanks to Mary Shelley’s Frankenstei n which had already been in
print for 69 years and had enjoyed great success. It told a similarly satanic story of a man
named Victor Frankenstein who fabricated a corpse, gave it life using electricity and suffered
the consequences because he interfered w ith nature. Other vampiric works already existed
prior to Dracula’s publication but Stoker’s novel stands apart from all these stories like John
William Polidori’s The Vampire (1819), Le Fanu’s Camilla (1872), Henri Guy de
Maupassant’ La Horla (1887), Doyl e’sThe Sussex Vampire (1896). (Nicholson, 2012: xiv)
First published in 1897 by Archibald Constable and Company, although they were
reticent in accepting the manuscript, the book was sold surprinsingly well, situation that lead
to a second printing mon ths later. Over the years ,the raising success of the novel lead to the
sales of millions of copies by the end of the 20th century. The book was printed in over one
hundred English editions and translated in many languages. (Nicholson, 2012: x-xi)
Dracul a was not a bestseller from the start, although critics were generous in praising
it. Different papers gave mixed reviews. The Athenaeum considered it as ‘highly sensational
but … wanting in the constructive art as well in the higher literary sense’, the Spectator
named it a ‘clever but cadaverous romance’ and the Detroit Free Press stated that it is ‘almost
inconceivable that Bram Stoker wrote it’. Other papers described it as ‘rich in sensations’ and
‘powerfull and horrorfull’ or ‘one of the best things i n the supernatural line that we have been
lucky enough to hit upon’ and ‘one of the most powerfulnovels of the day…a superb tour de
force which stamps itself on the memory’. (Nicholson, 2012: x)
Dracula's myth continued to fascinate, and two y ears after his death, Florence Stoker,
his widow, published a collection of stories titled Dracula's Guest and Other Weird Stories . It
is believed that the original 541 pages manuscript had been lost and found in a barn in
northwest Pennsylvania in the ear ly 1980s. The manuscript was typewritten and had many
handwritten corrections and notes. On the front page appears the title The Un -Dead and the
author's name, Bram Stoker, appears at the bottom. (Golea, 2010, site)

56
6. Conclusion s
After analyzing only chapter 26 from the book Dracula written by Bram Stoker, I
realized that the official translation provided by translators Ileana Verzea și Barbu Cioculescu
consists of only 16 pages from the 20 that the chapter actually had in the printed English
version. This may not seem as something of great importance but as we look at the book as a
whole there are an impressive cumulative number of 40 pages of missing sentences from the
original book. Before I decided to write this paper ab out the book, I had read it twice in
Romanian but never in English. I had not even once thought that there are so many missing
sentences from the original book in the translated version.
As I have already showed above, chapter 26, as well as the whole bo ok, contains a
great number of omissions ofone or more words or sentences. Some of the sentences omitted
are important to the emotional development of the characters throughout the story as well as
the better understanding of their relationships. But also there are some omissions of simple
details that do not influence in any way the development of the story and may be the
translators considered them not to be of great importanc e.
The chapter contains , as well , other transla tion techniques such as trans position,
meaning that the translator changes the order of words with the aim of focusing,
misinterpretation, a wrong interpretation of the source text, and also literaly translation, word
for word translation or close translation. But these, compared to t he omissions, are few for I
could no t find more than one example of each of these techniques.
For the most part of my translation I used explicitation, the translation of a word using
more than one word; transpozition, that is, as I have already specifi ed above, the changing of
the order of words with the aim of focusing; and addition, elaboration on the part of the

57
translator to supplement the text with information that does not exist in the original text so I
could better explain the meaning of the wor ds in the given context.
In conclusion, with my paper I tried and I hope I succeeded to illustrate and
demonstrate some of the mistakes I found in the translated version of Bram Stoker’s book
Dracula and also provide my translation of the source text.

58
Bibliography
Primary Bibliography:
Stoker, Bram. Dracula . Ed. HarperCollins Publishers . London, 2011
Verzea, Ileana. Cioculescu, Barbu. Dracula . Ed. Adevărul Holding. București, 2008
Seconda ry Bibliography:
Fawcett, Peter. Translation and Language: Linguistic Theories Explained . St. Jerome
Publishing. Manchester, 2003
Nicholson, Eleanor Bourg. Bram Stoker Dracula With an Introduction and Contemporary
Criticism. Ignatius Press. San Francisco, 2012
Venuti, Lawrence. The Translation Studies Reader . Ed. Routledge. London and New York,
2000
Golea, Manuel. Cum a scris Bram Stoker romanul Dracula? . 2010
http://romanialibera.ro/special/documentare/cum -a-scris-bram -stoker -romanul -dracula –
video –2094 60
MacGowan, Doug. History of Dracula: Bram Stoker’s Real Inspiration . 2016
https://www.historicmysteries.com/history -dracula -bram -stokers -real-inspiration/
http://www.castelulbran.ro/contele -dracula.html
The Arthur Conan Doyle Enciclopedia: Bram Stoker
https://www.arthur -conan -doyle.com/index.php?title=Bram_Stoker