EROZIUNEA SOLURILOR ȘI ALUNECĂRILE DE TEREN ÎN ZONA [310940]

[anonimizat], facultatea de Geografie

Școala Doctorală Simion Mehedinți

Drd: Muscalu Ioana Monica

Cuvinte cheie: [anonimizat], degradare, [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], Stânișoarei. [anonimizat], [anonimizat], determinate fie de proc4[anonimizat]; [anonimizat],[anonimizat] : rigole, ravene, torenți. [anonimizat],în alcătuirea petrografică a [anonimizat] , [anonimizat].

Cele mai afectate localități de alunecări de teren sunt: [anonimizat], Bicaz,[anonimizat],[anonimizat], divizarea satelor în două părți de către materialul deluvial transportat și depus dar și îngreunarea traficului de pe DN 15,[anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat] s-a făcut într-o [anonimizat], a depunerii și eroziunii stratului superficial și a modificării energiei de relief. [anonimizat] a [anonimizat] o au pânza de Tarcău și pânza de Ceahlău. [anonimizat]. În general domină rocile marnoase și este frecvent fenomenul diaclazării unor complexe de roci cum este cazul stratelor de Hangu. Altitudinea reliefului variaza intre 400 1528 m, dar pe suprafețe de circa 90 % altitudinea are valori sub 1300 m.

O caracteristică importantă a [anonimizat], [anonimizat] 10-15 m.(Surdeanu,Catană1985) [anonimizat], contribuția apelor curgătoare la acest proces. Uneori lungimea conurilor de dejecție poate reprezenta ¼ [anonimizat]. [anonimizat] a permis eliberarea permanentă a bazei versanților de materiale depozitate aici în urma transportului (Ichim I,1979) [anonimizat],fără a fi adâncit până la roca de bază. Versanții munților Ceahlău sunt modelați de numeroase alunecări de teren asupra lacului nu se resimte în mod direct. O altă categorie de procese de mișcare în masă o reprezintă, pseudo-fluxiunile deplasări superficiale în care există o combinare între mișcările tip curgere și cele ale alunecării, păstrând în mare continuitatea suprafeței superioare.(Ichim I,1972)

Versanții modelați de eroziunea torențială comparativ cu tipul analizat anterior, aceasta ocupă suprafețe mult mai mici. Cu toate acestea organismele torențiale sunt principalii furnizori de sedimente spre lac, din aria versanților. Aproape toate amenajările de lucrări transversale de pe unii torenți(Ruginești, Grozăvești)au fost depășite de aluviuni și la debușarea în loc s-au format conuri deltaice de mulți metri grosime.

Pantele despădurite din vecinătatea lacului au înclinări mai mari și sunt acoperite de o cuvertură deluvială subțire,fiind afectate de alunecări și prăbușiri. Aceste procese pot determina dezechilibrarea versanților, fenomen care afectează în special munții mai scunzi. Versanții cu înclinări mai reduse sunt afectați de procese de solifluxiune și de pluviodenudare, procese ce pot fi observate pe valea Bistricioarei, Schitului și Jgheabului. Eroziunea liniară afectează toți versanții despăduriți fiind reprezentată de apariția unor ogașe, rigole la vărsarea cărora apar conuri de dejecție(pârului Jgheabului, Schitului).

Importante sunt în special alunecările de teren, hazarde naturale care în mod sigur se vor manifesta și în viitor și care vor influența dinamica ecosistemelor lacustre protejate. În zona lacului Izvoru Muntelui, la circa 10 km amonte de baraj, au avut loc alunecări de teren, o bună parte a arealului se suprapune unor areale vechi și reapar procese de deplasări de masă.

METODOLOGIE

Intreaga metodologie se bazeaza pe datele obtinute din observațiile și cartaăi de teren teren, a celor obținute din literatura de specialitate si a interpretarii hartilor topografice si unor documente si date statistice. Scopul lucrarii fiind identificarea arealelor supuse eroziunii si alunecărilor de teren

Calculul pantei reliefului, s-a făcut pe baza hărții topografice, la scară 1:25000, ținând cont de distanța dintre curbele de nivel, și de echidistanța normală de 5 m, și principala de 25 de m. A fost dedusă, panta în grade sexagesimale, pe baza corespondenței între echidistanță și grade. În vederea inventarierii și analiziei alunecărilor de teren au fam studiat, diferite lucrări științifice,planuri de dezvoltare locală, surse mass-media, despre diferite faze și efecte, precum și fotografii mai vechi și mai noi. Prin studii în teren am realizat o inventariere a alunecărilor de teren din arealul menționat,am identificat factorii genetici ai fenomenelor, în corelație cu particularitățile litologice ale versanților. În final am sintetizat și corelat aceste date, am stabilt legătura dintre frecvența și intensitatea alunecărlilor de teren, precum și mărimea suprafeței afectate de aceste fenomene. În vederea evaluării riscului declanșării alunecărilor de teren sau reactivării acestora, am analizat dinamica manifestării alunecărilor, consecințele geomofologice în modelarea versanților, implicații economice, și efectele asupra așezărilor umane, măsuri de reabilitare a unor zone afectate,și stabilirea unor strategii de conservare a echilibrului versanților, și de prevenire a reapariției alunecărilor de teren .

Rezultate

În bazinul hidrografic al lacului Izvorul Muntelui sunt prezente procese de degradare a terenurilor: gravitaționale (alunecări de teren, prăbușiri, solifluxiuni) dar și denudaționale (ravene, rigole, torenți).

În bazinul lacului Izvorul Muntelui pot fi observate procese generate de eroziunea liniară, de tipul ravene, ogașe, torenți, dar și surpări. Factorii ce contribuie la apariția și evoluția acestor procese, sunt de natură climatică, litologică, geomorfologică, biogeografică, și antropică, dintre care cel mai important agent extern care accentueză evoluția de acest tip îl reprezintă precipitațiile Pentru zona studiată, sunt importante precipitațiile, considerate ca a avea caracter torențial (Rădoane N,1980 dacă depășec 50 de mm în 24 de ore. Astfel de valori au fost înregistrate la stația meteorologică Ceahlău –Toaca, în luna iulie 2007(52,9mm în 24 de ore, în luna iulie 2011 (99,9 mm în 24 de ore, în luna iunie 2016- 56 mm în 24 de ore, ceea ce relevă faptul că, sunt puține evenimente de acest tip înregistrate în munții Ceahlău. Un impact mai puternic îl are intervenția antropică prin lucrările de exploatare forestieră, deoarece favorizează fenomenul de șiroire și scurgere concentrată a apei atât pe traseele de tractare a lemnelor, cât și în lungul drumurilor forestiere unde se formează frecvent ogașe. O distribuție mai redusă o au ravenele, deoarece formele de eroziune liniară nu se pot adânci până la dimensiunile specifice unei ravene, datorită grosimii reduse a deluviilor formate și a durității rocilor din substrat.

Procesele torențiale, se manifestă pe versanții înalți abrupți și lipsiți de vegetație. Formarea torenților este favorizată, de precipitații abundente, din lunile de primăvară în special din perioada mai-iunie, care alături de topirea zăpezilor, determină acumularea apei, în bazinele de recepție, eroziunea solurilor și a depozitelor eluvio-deluviale, transportul acestora, și depunerea sub formă de conuri de dejecție. Astfel bazinele de recepție ale torenților înaintează regresiv spre interfluvii, și afectează și suprafețele înierbate astfel încât se produc și desprinderea materialului din cuvetura de grohotișuri, deja fixate. Pe pante accentuate, alcătuite din depozite deluviale puțin rezistente la eroziune, se formează datorită șiroirii apei pe versanții:rigole, ravene și ogașe, care se adâncesc rapid, ajung până la roca mama și se lărgesc apoi prin procese de eroziune liniară.

Procesele de eroziune și acumulare torențială au un caracter temporar având intensitate maximă, atunci când scurgerea este maximă la topirea zăpezilor și în cazul ploilor torențiale. Într-un experiment realizat de (I.Bojoi, 1979) în cazul unei ploi torențiale care a durat două ore și 30 de minute pe fundul văii Bistrița în aval de lac s-au acumulat 47 de mm de aluviuni, iar în râul Oanțu,74.8 mm de aluviuni, fapt datorat existenței unui versant despădurit ce aparține munților Stânișoarei în cazul râului Oanțu, și a unuia împădurit în cazul Bistriței, ambii versanți fiind alcătuiți din strate de Hangu. Eroziunea în adâncime în acest caz a fost similar generând procese de deplasare în masă în lungul canalului de scurgere și generând conuri de dejecție a căror formă sugerează momente critice ale viiturii. Astfel de fenomene, sunt mai frevente, în bazinele de recepție ale văilor. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, poate avea un rol important, în regimul de inundații, deoarece prin reținerea apei, se diminuează efectul undelor de viitură, cu excepția cazului în care datorită unor erori umane de exploatare, viiturile formate în mod natural pot fi amplificate prin suprapunerea debitelor deversate. Lacul Izvorul Muntelui, reduce vârful viiturii, în cazul debitelor maxime, deoarece lacul poate adăposti volumele a 4 viituri mari: având un volum total de 1211 mil m cubi (Sistemul de Gospodărire a apelor Neamț).Astfel lacul asigură, diminuarea efectelor undelor de viitură, și protejează toate localitățile situate în aval până în zona lacului Pângărați împotriva inundațiilor. Evacuarea viiturilor se realizează atât prin central în funcție de capacitatea de acțiune a turbinelor cât și prin sistemul de evacuare a barajului.

Precipitațiile cad în cantități mari și de aceea acționează asupra reliefului, prin spălare în suprafață, șiroire, și eroziunea solului. Rezultatul acestei forme de eroziune este observat prin porțiuni de teren, cu aspect neregulat, depozite eluviale și deluviale lipsite de sol și afectate de gelivație(Grecu F. Pallmentola G,2003)Aceste procese preced eroziunea torențială, și pot fi declanșate și datorită pășunatului intensive, circulației turmelor de oi sau înlăturării jnepenișurilor pentru extinderea pășunilor și fânețelor.

În condițiile perioadelor ploioase se constată că terenurile cele mai expuse degradărilor prin procese de mișcare în masă se găsesc în zona drumurilor construite pe versanții deluviali. Ruperea echilibrului natural al pantei acestor versanți în condițiile unor groase cuverturi deluviale (zonele din lungul șoselelor Poiana Teiului-Bicaz, Poiana Teiului-Pipirig Borca-Mălini; unele drumuri forestiere: pe valea superioară a râului Hangu, zona satului Bucșoaia )a creat cele mai propice locuri de reactivare a alunecărilor. Este necesar să se aibă în vedere că una dintre caracteristicile versanților o constituie grosimea mare a deluviilor și marea discontinuitate a răspândirii lor pe versanți. Masa deluviilor vechi, chiar atunci când nu se poate vorbi de reactivarea alunecărilor, se află într-o dinamică ,,ascunsă ,, în fenomenul de creep: alunecările stabile sunt zone potențiale unor procese de amploare. Șiroirea a variat în decursul timpului atât ca intensitate cât și ca regim de eroziune și acumulare. Până în timpurile istorice, care marchează și începutul defrișărilor, era mai accentuate eroziunea chimică, în timp ce, după intervenția omului prin defrișare a devenit dominant eroziunea mecanică. Conform cercetărilor lui (N.Rădoane 2002)pe porțiuni înierbate situate la 460 de m altitudine,pe un versant cu înclinări de 26 de grade, pragul de producere a eroziunii a fost dat de ploi cu valori cuprinse între 3,8 și 4 mm.În cazul unui teren înierbat și necosit, în timp ce aceleași valori menținute pe un teren cosit a dus un prag de 26 de ori mai mare.

Alunecările de teren au frecvența cea mai mare datorită alcătuirii petrografice a flișului din argile, marne, șisturi marno – argiloase, roci cu plasticitate avansată în contact cu apa (Stănescu,Văcărașu, Sficlea, Swizewski, 1980).Procesele gravitaționale sunt prezente încă din amonte de Poiana Teiului și continuă până la Izvorul Muntelui fiind ușor de observat pe versantul stâng al văii Bistriței. Torenții prezenți și ei pe versanții mai abrupți sunt activați de ploile torențiale sau de topirea bruscă a zăpezii și dezvoltă o eroziune specifică datorită durității reduse a rocilor, dar și lipsei vegetației forestiere (Barbu, Lupașcu, Rusu, 1981).Versanții cu înclinări mai reduse sunt afectați de procese de solifluxiune și de pluviodenudare, procese ce pot fi observate pe văile: Bistricioarei, Schitului și Jgheabului.

În localitatea Poiana Teiului au fost identificate 975 alunecări de teren,160 dintre acestea afectând locuințele. Alte localități afectate în prezent de către alunecări de teren, sunt: Bicaz, Păstrăveni, Făuneni, Hangu și Cuejdel, situate pe versanții ce limitează DN 15.

Comuna Hangu, are un teritoriu afectat intens de procese denudaționale și de alunecări de teren, care afectează atât partea carosabilă cât și lucrările de protecție ale DN 15 precum și construcțiile civile și terenurile agricole. În această zonă, alunecările sunt activate și reactivate și datorită existenței bazinelor de recepție, ale pâraielor: Vârlam, Buba, Buti, Huidumani și Grozăvești.

În anul 2005 s-a declanșat o alunecare de teren pe un vechi deluviu, ce a determinat o tasare a șoselei pe o lungime de 80 m,însoțită de o fracturare a părții carosabile. În același an din bazinul de recepție a pârâului Grozăvești a fost pusă în mișcare un deluviu secundar, determinând tasarea terasamentului șoselei, fapt datorat și lipsei de măsuri de stabilizare a talvegului torentului precum și inexistenței unor lucrări de consolidare a taluzurilor. Stabilitatea șoselei DN 15 a fost afectată de alunecări de vale, pe raza localității Grozăvești, unde monticuli și lentile aparținând unor deluvii de 3-8 m,au afectat stabilitatea drumului, fiind situate de ambele părți ale acestuia.

Pârâul Huidumani are un bazin hidrografic reprezentativ pentru procesele denudaționale (Martelloni, G.,Segoni, S., Fanti, R.,Catani, F.,2012) din zonă cu vârste diferite, dintre care predomină deplasările în masă. Pârâul Buti traversează șoseaua la 12 m sub nivelul carosabil printr-un tunel betonat,datorită căruia apare fenomenul de tasare a șoselei pe 50 de m cu 0,7 m pe verticală. Traficul de pe DN 15 este blocat, datorită unei alunecări și a unor curgeri noroioase generate de deluviul ce aparține bazinului pârâului Buba, care a dezvoltat o vale de alunecare sub muchia Bubei. Din anul 2011 până în prezent s-au executat lucrări de drenaje,de consolidare a versantului,în vederea stabilizării și reducerii efectelor proceselor geomorfologice,fără a fi suficiente.

Alunecări de teren în satul Izvorul Muntelui

În anul 2010 datorită precipitațiilor abundente din lunile iunie-iulie, a fost declanșată o alunecare de teren, în urma căreia aproximativ un hectar de teren împădurit a început să coboare pe versant de la altitudinea de 40 de m, într-o zonă situată în apropierea pârului Izvorul Muntelui. Zona este situată în vecinătatea barajului, iar alunecările au drept cauze declanșatoare, formarea unor lacuri, în zona Nămuca, a căror apă se infiltrează în stratul de roci argiloase. Această alunecare a avut ca efect acoperirea a cinci gospodării din satul Izvorul Muntelui, împărțind în două localitatea situație asemănătoare alunecării din 2005,din satul Izvorul Alb când corpul alunecării a acoperit 13 gospodării și a blocat drumul național DN15.

Localitatea Izvorul Alba fost afectată în repetate rânduri de alunecări de teren. Localnicii povestesc că în anul 1914, datorită unei alunecări de teren a apărut un lac redus ca dimensiune. În anul 2006, toate cele 129 de gospodării din sat au avut de suferit din cauza alunecărilor repetate de teren. Factorii declanșatori,sunt atât natura substratului cât și panta reliefului și caracteristicile climatice.

Satul Izvorul Alb este situat, la poalele munților Ceahlău (Diaconu, Săndulache, 2008) la baza versantului alcătuit din strate de roci șistoase, argiloase, de vârstă albian – vranconian, aparținând flișului, grupate sub denumirea de strate de Ceahlău (Albota,1992).Acest facies litologic, a favorizat apariția unui corp deluvial ale cărei grosimi variază de 2,5 -6 m, situat pe versantul drept al văii Izvorul Alb. Versantul stâng al văii este afectat de alunecări stabilizate care se pot reactiva, în condiții favorizatoare. Caracteristicile climatice și în special variația intensității și volumul precipitațiilor,contribuie la deplasarea corpului deluvial, parțial sau în totalitate, precum și la extinderea acestuia în suprafață. În anii cu precipitații abundente ce depășesc 900 mm pe an, este favorizată acumularea apei în corpul deluviilor, în special în condițiile lipsei drenajului natural pe versanți în zona satului. În extremitatea estică a zonei deluviale, este prezent un torent, datorită căruia se realizează drenajul apelor facilitând alunecarea. Un alt factor ce contribuie la evoluția alunecării, îl reprezintă, morfometria zonei, deoarece panta versantului, este de 10-15% iar în partea superioară ajunge de 25-30% versantul având o formă concavă. Pe lângă condițiile naturale, la dezvoltarea alunecării a contribuit și intervenția antropică, care a afectat ambii versanți prin: defrișarea pădurii, deteriorare amenajării din albia râului Izvorul Alb, betonarea albiei minore, regularizarea cursului, aceste lucrări fiind realizate în același timp cu barajul lacului de acumulare Izvorul Muntelui.

Alunecări de teren din comuna Hangu

Pe teritoriul comunei se află stratele de Hangu alcătui din: marne, gresii calcaroase, calcare argiloase și grezoase, argile mărnoase și marne, reprezentând un fliș predominant calcaros de vârstă senonian (cretacic superior).Pantele ce favorizează alunecările de teren în zona Hangu sunt cuprinse între 20-30 %,iar căile de comunicație, construcțiile, plantațiile și livezile de pe raza comunei sunt susceptibile a fi afectate de alunecări în proporție de 70 % . Conform datelor ISU NEAMȚ, potențialul de producere a alunecărilor în comuna Hangu este mediu, atât în privința tipurilor de alunecare primară cât și reactivate. Pe suprafața ocupată de stratele de Hangu au fost inventariate 125 de alunecări de teren, însumând 48,6 km2.Prima alunecare de proporție a avut loc în anul 1997 în satul Ruginești din comuna Hangu, corpul alunecării având aproximativ 6 ha a afectat gospodăriile a patru familii. Conform unui comunicat de presă al Instituției Prefectului din Jud Neamț din 22 noiembrie 2007 în luna octombrie a fost reactivată o alunecare de teren, ca urmare a precipitațiilor abundente, având o lungime de 250 m, o adâncime de 3-5 m și o lățime de 50 m, corpul alunecării afectând locuința și anexele gospodărești ale unei familii din satul Grozăvești, comuna Hangu afectând și o porțiune din DN 15 în care au apărut crăpături și fisuri necesitând lucrări de consolidare. În anul 2016 o alunecare de teren a fost declanșată, de lucrări de infrastructură, pentru regularizarea unui torent ceea ce a afectat două gospodării. În aceeași localitate lucrările de asfaltare a drumului comunal au declanșat o alunecare care a afectat patru gospodării.

Fig. nr. 1. Alunecare de teren, în apropiere de Borsec

Alunecarea de teren din anul 2010,situată în apropierea pârâului Izvorul Muntelui declanșată la o altitudine de 40 de m, în vecinătatea barajului se încadrează, după criteriul adâncimii suprafeței de alunecare, în categoria alunecărilor de suprafață după viteza de alunecare este o alunecare rapidă după distanța de deplasare intră în categoria alunecărilor propriu-zise după evoluția alunecării pe versant este o alunecare detrusivă – progresivă în raport cu stratificația versantului este o alunecare consecventă și după vârstă este o alunecare actuală.

Alunecarea din satul Izvorul Alb situată în amonte de Izvorul Muntelui în lungul văii cu același nume este situată pe versantul drept al văii Izvorul Alb și se încadrează din punct de vedere al adâncimii suprafeței de alunecare în categoria alunecărilor de mică adâncime după viteza de alunecare este o alunecare lentă după distanța de deplasare este o alunecare propriu-zisă după direcția de deplasare a acumulatului este: delapsivă, regresivă după poziția suprafeței de alunecare, față de stratificație este consecventă iar după vechime este actuală nefiind înregistrate alte manifestări în zona respectivă. Tot pe raza localității Izvorul Alb dar pe versatul stâng al văii există o alunecare considerată a fi stabilizată care se încadrează în categoria alunecărilor de mică adâncime și în categoria alunecărilor foarte lente după viteză a alunecărilor propriu-zise după distanța de deplasare a corpului alunecării a alunecării detrusive după direcția de evoluție pe versant a celor consecvente după poziția față de stratificarea versantului și a alunecărilor vechi după vechimea acestora .

Alunecarea din 22 noiembrie 2007 de pe raza comunei Hangu satul Grozăvești, face parte din alunecările adânci conform criteriului adâncimii suprafeței de alunecare este o alunecare extrem de rapidă după viteza de alunecare o alunecare propriu-zisă după distanța pe care se deplasează acumulatul de alunecare este o alunecare detrusivă -progresivă după direcția de evoluție și consecventă după structura litologică iar după vârstă este o alunecare actuală .

Tab. nr. 1. Suprafețe afectate de alunecări în zona lacului Izvorul Muntelui

Conform hărții ICPA 1987 au fost identificate următoarele tipuri de soluri .

1.BO/10 -Soluri brun-acide si litosoluri

2.LS/ Litosoluri -eroziune slabă

3.BM/5 – Soluri brune eu-mezobazice si litosoluri

4.BM/5 -Soluri brune eu-mezobazice si litosoluri

5.BM/A- Soluri brune eu-mezobazice pe depozite fluviatile recente .

6.BM/An- Soluri brune eu-mezobazice andice –eroziune slaba

7.BM/an/1- Soluri brune-eumezobazice andice si soluri brune-luvice – eroziune slaba.

Aceste 7 tipuri de soluri din categoria BO/ 10 se încadrează în categoria soluri brune acide și litosoluri și intră în categoria de eroziune slabă putând fi observate pe hartă în 20 de areale. Solurile din categoria BM/ 5 sunt soluri brune eumezobazice și litosoluri ,distribuite doar în 5 areale pe hartă fapt ce susține afirmația că eroziunea solurilor din această categorie este slabă. Solurile brune eumozobazice andice, notată pe hartă cu simbolul BM/An, precum și solurile eumezobazice andice și brune-luvice notate pe hartă cu BM / an /1 ocupă suprafețe mai mici decât cele prezentate anterior. Dacă se menține tendința de evoluție a proceselor erozionale din acest areal gradul de eroziune în continuă creștere va determina trecerea a celor 29 de areale de la stadiul de eroziune slabă la cel de eroziune moderată. În prezent ponderea solurilor afectată de eroziune moderată este redusă existând doar 5 areale cu soluri brune-eumezobazice tipice și soluri brune-luvice, notate cu BM / I/ 5a căror tendință condițiile aceelerării eroziunii este de trecere de la stadiul de eroziune moderată la stadiul de eroziune puternică. Solurile notate pe hartă cu BM/ 1 sunt soluri brune eumezobazice erodate și erodisoluri, totalizând 15 soluri cu eroziune puternică. Există în zonă însă și soluri neafectate de eroziune marcate cu simbolurile următoare: 9-BM-Soluri brune eu-mezobazice 10-PB/4 Soluri brune-feriiluviale, podzolice 11- PB/3 Soluri brune feriiluviale: a) sub pajiști b)sub pădure ) 12- PD/1 Podzoluri 13 PB/3- Soluri brune feriiluviale si litosoluri a) sub pajiști b) sub padure ).

Modul de utilizare a terenurilor

În funcție de destinație, terenurile sunt împărțite in 5 mari categorii în conformitate cu articolul 2 din legea 18/199. Din aceste categorii în bazinul hidrografic Izvorul Muntelui se regăsesc terenuri cu destinație agricolă (ce includ trenuri arabile, terenuri ocupate cu pășuni și fânețe, terenuri de sub amenajări, de îmbunătățiri funciare și de sub drumuri tehnologice și de exploatare agricolă. A doua categorie bine reprezentată în bazinul hidrografic Izvorul Muntelui este cea a terenurilor cu destinație forestieră, categorie în care sunt incluse terenuri împădurite sau destinate împăduririlor, dar și terenuri neproductive incluse în amenajările silvice. A treia categorie este cea a terenurilor din intravilanul localităților situate în interiorul limitelor acestora pe care sunt amplasate construcții clădiri inclusiv terenuri agricole sau forestiere. Ultima categorie este cea a terenurilor cu destinație specială situate sub drumuri și căi ferate, construcții hidrotehnice, rezervații naturale (Secu, Ceahlău sau alte construcții de transport a energiei sau gazelor naturale). În bazinul hidrografic al lacului Izvorul Muntelui au fost identificate 15 areale cu soluri neafectate de eroziune ce fac parte din categoria solurilor brune feriiluviale și podzolurilor pentru care există posibilitatea de a trece la un grad slab de eroziune sau chiar la o eroziune moderată .

Fig 2. Drum afectat de eroziune în Tulgheș

Fig 3 . Erodisoluri cu eroziune foarte puternică ,eroziune în adâncime , ogas

Fig. nr.4 Ogașe, dezvoltate pe un versant afectat de alunecări

Apa provenită din ploile torențiale sau din ploile îndelungate, precum și din topirea zăpezilor reprezintă principalul agent de eroziune pe terenurile în pantă din bazinul Izvorul Muntelui. Scurgerile de suprafață afectează atât terenurile în pantă lipsite de vegetație cât și pe cele acoperite de formațiuni vegetale, deoarece o parte din apa din precipitații este reținută de coronamentul pădurii iar o parte este reținută de litieră infiltrându-se în sol, în timp ce surplusul se scurge la suprafață. Procesul este accelerat prin defrișări pe versanții abrupți, când crește debitul scurgerii de suprafață în detrimentul apelor de inflitrație (Smith,1996).Creșterea debitului apelor de suprafață, determină șiroirea, formarea unor sisteme de ravene și ogașe, care accelerează eroziunea versanților. Astfel putem deosebi o eroziune superficială, care este susținută și de activitatea antropică, materializată prin apariția unor rigole cu adâncimi de 15-20 cm și lățimi de 30 – 40 cm ce pot fi observate pe versanții văilor Vârlam, Buba, Huidumani și Grozăvești ce aparțin comunei Hangu din punct de vedere administrativ și care au determinat diverse pagube carosabilului din DN 15.Alunecările de teren din zonă au un caracter progresiv datorită extinderii mari a zonei flișului. Eroziunea moderată și puternică este observabilă, pe versanții cu înclinări de 30-40 de grade acoperiți de fânețe și pe versanții cu pante între 20-30 de grade acoperiți de pășuni. În vederea reducerii eroziunii terenurilor și în special a solurilor din arealul studiat, se recomandă utilizarea unor tehnici care servesc la menținerea structurii solului prin metode precum: cultivarea terenurilor adăugarea unor produse sintetice pentru ameliorarea solului. În vederea reducerii energiei agentului erozional sunt recomandate și metodele geotehnice (Borșaru, Pojar, Matei, Martiniuc, 1975) de îndiguire,realizarea unei rețele de drenaj în vederea direcționării apei departe de zonele afectate de eroziune. Alte metode ce pot fi utilizate sunt: cele agronomice de cultivarea a unui covor vegetal des de reținere a rădăcinilor plantelor în vederea evitării expunerii a eroziunii a unui sol golaș. Porțiunile din DN 15 au fost afectate de procesele de degradare a versanților prin denivelări (cum este cazul porțiunii situate la vest de pârâul Buti) blocarea carosabilului cu material deluvial(cazul porțiunii situate sub muchia Bubei, în partea nord-vestică a bazinului Buba) precum și apariția unor fracturări tasări(în zona localității Grozăvești.În vederea remedierii acestor efecte ale proceselor de degradare a DN 15 sunt necesare măsuri de stabilizarea a telvegului torenților în special a celor care traversează șoseaua lucrări de consolidare a taluzurilor(prin ziduri de sprijin)lucrări de drenaje și de asigurare a scurgerii superficiale a apei lucrări de refacere a teraselor și de consolidare a versanților.

Figura 5.Harta geologică a regiunii studiate

Concluzii

Degradarea terenurilor în bazinul hidrografic al lacului Izvorul Muntelui se manifestă atât asupra litologiei versanților prin procesele geomorfologice gravitaționale dintre care predomină: alunecările de teren dar si prin procese denudaționale mecanice de tip: rigole, ravene, torenți. Procesele mecanice, pot afecta de-o potrivă și solurile din zona studiată prin eroziune în adâncime transport și depunere proces ce poate continua până la îndepărtarea totală a păturii de sol. În zona studiată predomină versanții cu înclinări medii de 15-30 de grade de aceea terenurile afectate de alunecări de teren și forme de șiroire reprezintă 12 % din suprafața bazinului. Terenurile împădurite cu soluri de tip brun feriiluvial, brun-acide, podzolice, reprezentând 56 % din suprafața bazinului nu sunt afectate de eroziune. Solurile afectate de eroziune slabă situate sub pășuni și fânețe fac parte din categoria solurilor brun-acide brune-eumezobazice și litosolurilor precum și a solurilor brune-luvice reprezintă aproximativ 21 % din arealul studiat. Ponderile cele mai mici revin solurilor cu eroziune moderată din categoria solurilor brune luvice și brune eumezobazice care reprezintă 6 % din perimetrul studiat în timp ce doar 5 % îl reprezintă ponderea solurilor cu eroziune puternică de tipul brune eumezobazice erodate și erodisoluri.

BIBLIOGRAFIE

Achim F,(2016) Geomorfologie, Editura Universitară. București .

Albota M.G (1992),Munții Ceahlău, Editura Pentru Turism și Cultură București .

Armaș I.Damian R,(2003),Cartarea și cartografierea elementelor de mediu, Editura Enciclopedică București .

Battistini,A.,Segoni, S.,Manzo, G.,Catani, F.,(2013)Web data mining for automatic inventory of geohazards at national scale. Applied Geography 43,

Barbu N.,Lupașcu,G. Rusu,C.,(1981) Studiul solurilor din partea sudică a munților Stânișoara , lucrare seminar geografie ,, Dimitrie Cantemir ,, nr 2 Iași .

Bădilă A.(2007),Managmemtul riscului la dezastru-ghidul de lucru pentru ONG-urile de mediu ,în prevenirea dezastrelor .

Băloiu VIonescu ,V.(1986) Apărarea terenurilor agricole , împotriva eroziunii , alunecărilor și inundațiilor Editura Ceres București . Chorely, R, J Schuman , S.A .SUGDEN , Geomorphology Metheren , London .

Băncilă,I,1958, Geologia Carpaților Orientali Ed Științifică București

Bocșaru,I.,Pojar,V.,Matei,L.Martiuniu,C.,(1975)Urmărirea unor soluții pentru combaterea alunecărilor de teren, în cadrul amenajării de îmbunătățiri funciare și stabilirea unor soluții optime .

Bojoi I,1979, Curs de Geomorfologie, Editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava.

Clough Rw., Penzien , J. (1993) , Dinamics of Structures , New York, Mcgrawhill Inc .

Grecu F., Palmentola, G., (2003), Geomorfologie dinamică. Editura Tehnică,București .

Grigore, M., Achim F,(2003) Inițiere și date generale privind alunecările de teren și unele elemente specifice ale acestora pe teritoriul României. Editura Universitară București .

Ichim I.(1979) Munții Stânișoara – Studiu Geomorfologic Editura Academiei,București

Ielenicz M. (2004),Gemorfologie generală ,Editura Universitară București

Kirschbaum, D. B.,Adler, R., Hong, Y., Hill, S., & Lerner – Lam, A. L., (2009). A global landslide catalog for hazard applications – method, results and limitations. Natural Hazards, http://dx.doi.org/10.1007/s11069-009-9401-4.

Levis A.L.,Verstraeter G& Zhu H.(2005).RUSLE,applied in a GIS framework: Calculating the LS factor and deriving homogeneous patches for estimating soil loss. International Journal of Geographical Information Science, 19

Mac. I.( 2000),Geografie Generală Editura Europontic,Cluj-Napoca .

Malamud, B., D., &Turcottte, D., L. (2006).The applicability of power – law frequency statistics to floods. Journal of Hydrology, 322,

Martelloni, G.,Segoni, S., Fanti, R., Catani, F., (2012), Rainfall thresholds for the forecasting of landslide occurence at regional scale. Landslides,.http:// dx.doi.org/10.1007/s10346-011-0308-2.

Martiniuc C (1954)-Pantele deluviale,Contribuții la studiul degradărilor de teren, probleme geografice .

Mejia-Navaro, M.WoHl, E.e ,Oaks, S.D (1994), Geological, Hazards, Vulenerabilty and Rissck assesement Using GIS : Model for GLENWOOD, Springs , Colorado, Geomophology, http://books.google.ro//books .

Petley, D. (2012), Global patterns of loss of life from landslides. Geology,

Rădoane Maria (1983),Relieful și procesele reliefogen din zona lacului de baraj Izvorul Muntelui, teză de doctorat suținută la Univ Alexandru Ioan Cuza Iași

Rădoane N,(1980)Contribuții la cunoașterea unor procese torențiale din bazinul râului Pângărați,în perioada 1967-1979,Studii și cercetări geografice și geologice,Geogr.T.XXVYY,nr I .

Rădoane N,(2002), Geomorfologia bazinelor hidrografice mici,Editura Universității Suceava

Surdeanu V (1987) – Studiul alunecărilor de teren din valea Bistriței .

Surdeanu,V,Catană(1985)Evalurea eroziunii pe versantul stâng al lacului de acumulare Izvoru Muntelui.

Van Muysen, W.,Govers .G.,Van Oostk., (2002) , a.Identification of important factors in the process of tillage erosion : The the of Moudboard tillage Soil and tillage rsearch .

Van Western, C. J., Castellanos, E., &Kuriakose, S. L. (2009). Spațial data for landslide susceptibility, hazard, and vulnerability assessment: an overwiew. Engineering Geology,

Weichselgartner, J., (2001), Disaster mitigation: the concept of vulnerability revisited. Disaster Prevention and Management, www.periodici.caspur.it

Wischmeier, W.H., (1976),Use and misuse of the Universal Soil Loss Equation, Journal of Soil and Water Conservation

Yilmaz Ișık, (2009),Landslide susceptibility mapping using frequency ratio, logistic regression,artificial neural networks and their comparison: A case study from Katlandslides, Computers & Geosciences 35, www.elsevier.com/locate/cageo

Y. Veyret, N. Meschinet de Richemond, N., (2003), Les risques naturels en Europe: la dicersite des reponses. ”Les risques” Y. Veyret, Editura SEDES Paris