Erori de Tehnoredactare In Ziarul ‘piata Satmareana’

Stilistica își are originea în retorică, cea mai răspândită formă de instruire superioară în antichitate, ce reprezenta, precum se știe : o artă a persuasiunii, o artă a exprimării corecte, o artă a exprimării frumoase, o artă a ornamentului literar, dar și o știință. În calitate de artă a artelor și știință a științelor, retorica vădește caracter normativ, fiind preocupată de discurs (vorbire), de corectitudinea acestuia și de frumusețea exprimării (este concepută sub forma unor prescripții riguroase cu privire la elaborarea unui discurs).

Potrivit normelor retoricii antice, discursul se constituie din următoarele componente : inventio (presupune descoperirea ideilor, a argumentelor), dispositio (presupune stabilirea regulilor de structurare, de ordonare a ideilor) și elocutio (sau stilul conține norme privitoare la utilizarea mijloacelor de expresie). Elocutio (stilul) este expresia adecvată conținutului (prepon). Ulterior, retorica își limitează domeniul la elocutio (la stil), oferind aproape toate noțiunile și categoriile cu care operează actualmente stilistica și disciplinele limitrofe.

Stilistica se prezintă drept o știință a cărei paradigmă s-a diversificat, cunoscând o „evoluție divergentă”. Urmărindu-se evoluția stilisticii, s-au putut constata două direcții : stilistica lingvistică sau afectivă și stilistica literară sau estetică.

Privită ca ramură a lingvisticii, stilistica datează de la începutul secolului al XX-lea, când Charles Bally, publică o serie de lucrări în care afirmă că „stilistica se ocupă cu studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunități lingvistice din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj și acțiunea faptelor de limbă asupra sensibilității” („La stylistique étudie donc les faits d’expression du language au point de vue de leur contenu affectif, c’est-à-dire l’expression des faits de la sensibilité par le language et l’action des faits de language sur la sensibilité”).

Paul Magheru este de părere că stilistica lui Bally „nu se confundă nici cu arta de a scrie, nici cu critica, nici cu literatura, nici cu istoria limbii, deși trebuie să se raporteze în mod constant la aceste discipline conexe”.

Stilistica estetică, mai veche si mai cunoscută, studiază stilul, adică „mijloacele lingvistice folosite de un scriitor (sau orator) pentru a obține anumite efecte de ordin artistic”.

În contextul culturii române actuale, în interiorul stilisticii lingvistice s-au afirmat două direcții principale : o stilistică a „expresivității” cu rădăcini în tradiția estetico-filozofică și în lingvistica idealistă, reprezentată de Ștefan Munteanu și o stilistică funcțională cu rădăcini în sociolingvistică și lingvistica funcțională pragheză, reprezentată prin academicianul Ion Coteanu. Cele două stilistici nu se exclud, ci sunt complementare, afirmă Mircea Borcilă.

„Stilul, ca obiect de studiu al stilisticii, este acceptat abia după apariția stilisticii lingvistice, dar aceasta nu înseamnă că ideea de stil nu a preocupat, începând cu antichitatea, pe mulți cercetători ai limbii și literaturii, ca și pe filozofi, esteticieni, antropologi”.

După expresia celebră a naturalistului francez Buffon, „le style c̕ est l̕ homme même”, adică stilul este trăsătura ce-l deosebește de alți oameni. Tudor Vianu adaugă : „Ceea ce vom numi stilul unui scriitor va fi ansamblul notațiilor pe care el le adaugă expresiilor sale tranzitive și prin care comunicarea sa dobândește un fel de a fi subiectiv, împreună cu interesul ei propriu-zis artistic”.

Pe lângă stilul individual, propriu unui individ, de obicei al unui scriitor, există și „stilul funcțional, propriu unor grupuri de oameni care au o formație culturală comună și acționează în același domeniu de activitate”. Stilul individual se îndepărtează de normă, având drept trăsătură esențială diferențierea. Stilurile funcționale se apropie de normă, se conformează ei și o respectă, având drept caracteristică esențială unitatea.

Se deosebesc următoarele stiluri funcționale : oficial (juridico-administrativ), tehnico-științific, beletristic (literar sau artistic), colocvial și publicistic (jurnalistic).

Stilul publicistic a apărut și s-a dezvoltat odată cu dezvoltarea presei, din necesitatea de informare a unor categorii foarte largi ale publicului cititor despre diferite evenimente.

„Stilul publicistic concurează astăzi cu succes stilul literaturii beletristice în privința dinamicii și a diversificării formelor de manifestare”.

Dumitru Irimia a arătat că, din punct de vedere stilistic, limbajul publicistic a evoluat între două variante ale limbii naționle — limbajul scris și limbajul oral — , impunându-se astfel ca una dintre formele majore ale limbii literare. Fiind expresia lingvistică a celui mai important mijloc de comunicare în masă, stilul publicistic se situează între cele două variante ale limbii naționale, însă tinde spre impunerea variantei literare scrise.

Presa ține mereu în atenția unei societăți viața socială, politică, economică și culturală națională și internațională. Pentru realizarea funcției globale a limbii, de cunoaștere și comunicare, dominante sunt funcțiile informativ-referențială și cea persuasivă (conativă), dar frecvent își face simțită prezența și funcția expresivă. În stilul publicistic, structura textului este condiționată de destinatarul care se impune emițătorului în actul de elaborare a textului. Emițătorul este preocupat de situarea destinatarului într-o anumită perspectivă ideologică, politică, culturală din care acesta să recepteze conținutul informațional pe care i-l transmite prin enunțul său.

Din punctul de vedere al codurilor semiotice utilizate, stilul publicistic este unul eterogen. Pe lângă limba naturală în care se scrie, stilul publicistic poate utiliza și alte categorii de semne : scheme, diagrame, simboluri matematice, fotografii etc.

Am amintit încă de la început că stilistica își are originea în retorică, printre altele și o artă a ornamentului literar. Trecând prin diverse stadii influențate de contextul general de dezvoltare al omenirii, forma literelor și metodele prin care acestea erau imprimate pe diferite medii au fost influențate de tehnologiile specifice fiecărei epoci și de „combustibilul” folosit pentru a le alimenta : mâinile, uneltele rudimentare acționate manual ; mașinile acționate mecanic ; invențiile epocii industriale (presele rotative și pe aburi) ; generalizarea folosirii electricității în industrie în jurul anului 1880 ; actuala epocă digitală și revoluția generată de utilizarea calculatorului.

„Tipografia (din greacă τυπογραφία — tipografía, cuvânt compus din „τύπος” — tipos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — grafi, grafie) reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris”.

Înaintea de a fi dat spre tipărire, un document primar (manuscris) trebuie tehnoredactat. Tehnoredactarea reprezintă „pregătirea tehnică și grafică a unui manuscris înainte de a începe operația de tipărire”. Acest proces presupune aplicarea unor operații de prelucrare asupra unui manuscris în vederea obținerii unui document care are calități grafice superioare, este lizibil, are un aspect plăcut și forma lui de prezentare este adaptată la conținut.

Tehnoredactarea computerizată îmbracă caracteristicile specifice modului de funcționare ale unui calculator, fiind influențată de principiile lui de lucru. Această metodă de tehnoredactare presupune existența unui sistem fizic de prelucrare, calculatorul, împreună cu echipamentele periferice aferente și a unui sistem logic de prelucrare, alcătuit din programele cu ajutorul cărora funcționează calculatorul pentru a realiza prelucrări specifice.

Rapiditatea cu care sunt scrise face ca materialele gazetărești să abunde în abateri de la normele lingvistice, dar și erori de tehnoredactare, cu toate că software-ul (numit și procesor de texte sau editor de texte) este destinat operațiunilor de tehnoredactare și asigură câteva funcțiuni elementare pentru prelucrarea textelor.

PARTEA A II-A : Analiza ziarului „Piața Sătmăreană”

Câteva precizări…

Înainte de a începe analiza propriu-zisă, preferăm să facem câteva precizări în legătură cu alegerea corpusului de texte. Intenția noastră inițială a fost de a analiza un ziar local, cel mai la îndemână, și anume ziarul „Crișana”. Prin urmare, având ziarul în casă, am început răsfoirea lui și totodată „vânătoarea” de greșeli. Două sentimente m-au încercat odată cu lectura acestuia : primul a fost de nemulțumire, căci pentru cercetarea de față acest ziar nu era cel căutat deoarece nu găseam erori de tehnoredactare, cu mici excepții. Apoi, imediat am trăit și sentimentul de mândrie pentru că cel mai cunoscut ziar local respectă normele de tehnoredactare.

Rămânând fără „muniție”, ca să-i spunem așa, am pornit din nou căutările. De data aceasta căutarea, care inițial se dorea la bibliotecă sau la chioșcul de ziare, a fost una din fața calculatorului. Noroc cu ploaia, am spune acum, care ne-a făcut să pornim noile căutari în arhivele on-line de ziare. Și iată, am ales ziarul „Piața Sătmăreană” !

Analiza propriu-zisă

În paginile următoare vom exemplifica situații în care ziarul amintit încalcă diferite norme de tehnoredactare. Mai întâi vom preciza regula, apoi abaterea identificată. Pentru a ușura munca celor care vor citi aceste pagini, vom reda (între ghilimele) pasajul care conține greșeala, aceasta fiind evidențiată cu roșu, și, bineînțeles, pagina din care este preluată secvența. Acestea fiind spuse, vom trece la analiza propriu-zisă a textelor.

Una dintre regulile de tehnoredactare computerizată spune că „punctul este „lipit” de cuvântul din stânga și urmat de un singur blanc”. Este regula de la care am identificat cele mai multe abateri, în sensul că blancul este omis și multe cuvinte sunt scrise împreună. Bineînțeles că nu am considerat greșite secvențele care constituie excepții de la regulă. Cele mai multe cazuri de omitere a blancului au fost găsite în tehnoredactarea adreselor, dar nu sunt singurele :

„pag.9” (pagina 1) ;

„Str. Aurel Vlaicu, nr.111” (pagina 1) ;

„str.HOMORODULUI” (pagina 4) ;

„DR.LUPUSOR NINA” (pagina 4) ;

„nr.8” (pagina 6) ;

„nr.27” (pagina 9) ;

„bl.15” (pagina 9) ;

„NR.13” (pagina 11) ;

„înregistrată la UNPIR sub nr.RSP-0111” (pagina 11) ;

„Str.Noroieni” (pagina 11) ;

„sub nr.cad.2.487” (pagina 11) ;

„nr.71” (pagina 12) ;

„nr.53” (pagina 13) ;

„nr.29” (pagina 13) ;

„Tel.0744610711” (pagina 15) ;

„nr.1” (pagina 16) ;

„nr.19” (pagina 16) ;

„0,6lire” (pagina 16) ;

„50kg” (pagina 16).

La sfârșitul acestei liste am putea pune un etc. deoarece exemplele în care blancul lipsește dintre două cuvinte (sau chiar mai multe) ar putea continua, din păcate.

Fiindcă am exemplificat anterior mai multe adrese, mai rămânem puțin în această sferă, amintind că adesea în notarea adreselor se folosesc abrevieri pentru substantivele stradă și număr. Nu după toate abrevierile se folosește punctul, dar este bineștiută regula conform căreia după majoritatea abrevierilor care păstrează una sau mai multe litere din partea inițială a cuvântului abreviat punctul se folosește ca un semn ortografic (exemplu : tel. pentru telefon, str. pentru stradă). Există și excepții de la regula menționată : deși abrevierea cuvântului număr este formată din prima și ultima literă, tot punem punct după abrevierea acestui cuvânt. Luând în seamă cele spuse, am identificat o altă serie de greșeli ce constau în lipsa punctului (ca semn ortografic) după abrevieri :

„max” (pagina 2) ;

„min” (pagina 2) ;

„nr 13” (pagina 2) ;

„TEL: 0749.012.851” (pagina 4) ;

„tel:0261.712.510” (pagina 9) ;

„BL 7” (pagina 12) ;

„Str Ham Janos” (pagina 12) ;

„STR CAREIULUI NR 19” (pagina 13) ;

„nr 239” (pagina 15).

Uneori după abrevieri sunt puse eronat alte semne :

„nr-22” (pagina 11) ;

„Str, Gorunului” (pagina 16).

Regula potrivit căreia „punctul se pune la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă” este încălcată în exemplul :

„În cauză se efectuează necropsia pentru a se stabili vârsta, sexul și cauza decesului celor doi nou născuți, a precizat Parchetul_” (pagina 7).

În acest exemplu mai apare o eroare : substantivul compus nou-născuți este scris în text fără cratimă („nou născuți”).

În alte situații, în loc de punct se pune virgulă, deși este evident finalul propoziției (după virgulă se începe cu majusculă) :

„Astfel, cetățeanul de rând nu mai înțelege nimic, Ba da, poate că înțelege” (pagina 2).

Revenim la greșelile de tehnoredactare a adreselor, deși numărul mare de erori ne face să credem că nu e vorba de o simplă greșeală de tastare, ci e vorba ne necunoașterea regulii care spune că elementele dintr-o adresă se despart prin virgulă :

„P-ța Libertății_nr.8” (pagina 6) ;

„Satu Mare_Str. Martirilor Deportați_Nr. 30” (pagina 7) ;

„Magazin CASA PASCA_str. Careiului_C15-17” (pagina 9) ;

„Magazin PERLA_B-dul Independenței_UH 8” (pagina 9) ;

„STR CAREIULUI_NR 19” (pagina 13) ;

„Str. PETRU BRAN_nr. 2” (pagina 14) ;

„B-dul Closca_nr 94” (pagina 16).

Virgulei este obligatorie înaintea conjuncțiilor coordonaroare dar, iar, ci, însă nici regula aceasta nu se respectă totdeauna :

„Azi m-am trezit cu o durere de cap insuportabilă pe care nu am căpătat-o uitându-mă fără ochelari la Acces Direct ci din cauza stresului.” (pagina 4) ;

„Troița de lemn din Centru […] va depăși în înălțime Turnul Pompierilor iar circulația în zona centrală va fi atât de reglementată că ne va fi chiar jenă să mai circulăm pe acolo.” (pagina 4) ;

„este simplă pierdere de vreme dar mai ales de imagine” (pagina 6) ;

„Așa că afară a fost vopsit leopardul, chiar cu câțiva folcloriști clujeni dar peste gardul minimal al calității adevărate nu prea a sărit vreun clujean venit în Sătmar” (pagina 6).

Și înainte de locuțiunea conjuncțională coordonatoare copulativă cât și (precedată de corelativul atât) virgula este obligatorie, dar e lăsată la o parte în secvența :

„atât la intern cât și la extern” (pagina 2).

Un alt exemplu în care nu apare virgulă (deși vocativul o cere) este :

„-Ai dreptate dragul meu.” (pagina 15).

Analizând în continuare corpusul de texte, observăm că dacă în unele cazuri virgula este uitată, există și situații când se pune virgulă măcar că acest lucru este greșit (fie în fața lui etc., fie înainte de și copulativ) :

„calciu furajer, înlocuitor lapte, etc.” (pagina 4) ;

„Turiștii au fost curioși să vadă care ar fi principalele obiective de vizitat din județ, și li s-a recomandat de către personalul Centrului să viziteze Castelul Karolyi.” (pagina 10) ;

„calculator, etc.” (pagina 11) ;

„comenzi de pui de găină și curcan de o zi, și 21 de zile” (pagina 13) ;

„pomi, vie, etc.” (pagina 15) ;

„sediu firmă, spațiu comercial,etc.” (pagina 15) ;

„35.5 ari, și 26 ari” (pagina 15).

O eroare frecventă în acest ziar este despărțirea prin virgulă a subiectului de predicat :

„Pe la tarabele fumegânde se serveau de zor, exact aceiași mici cu muștar.” (pagina 6) ;

„a exporta kitsch-ul dintr-un județ în altul, este simplă pierdere de vreme” (pagina 6).

O regulă de tehnoredactare este că virgula este neprecedată, dar urmată de blanc. Nu puține sunt secvențele ce ilustrează încălcarea normei, fie tastând blanc și înainte de virgulă, fie nepunând blanc după virgulă :

„în fiecare zi de miercuri , la ora 14” (pagina 11) ;

„2 garaje , beci” (pagina 14) ;

„Garsoniera tip apartament , suprafata 36 mp” (pagina 14) ;

„casa 3 camere , 55 mp util” (pagina 14) ;

„finisat,semimobilat” (pagina 14) ;

„masa de lucru,ghiuveta inox,rezervor apa” (pagina 16).

Liniile orizontale pun mari probleme de tehnoredactare. Principala problemă este că nu se face diferența între cele trei tipuri de linii orizontale : linia de pauză [—], linia de unire [–] și cratima [-] ; blancurile sunt și ele în majoritatea cazurilor puse eronat :

„Toate descoperirile arheologice ilustrează continuitate daco – romană” (pagina 2) : în loc de cratimă [-] s-a utilizat linia de unire [–] și se folosește blancul în interiorul unui cuvânt compus.

„Și chiar daca – prin absurd- lucrurile ar fi stat așa” (pagina 2) : în locul primei linii de pauză [—] se utilizează linia de unire [–], iar în locul celei de-a doua linii de pauză este folosită cratima [-]. Linia de pauză este precedată și urmată de blanc, normă care nu este respectată pentru cea de-a doua linie (probabil din cauza faptului că este o cratimă, nu o linie de pauză).

„Se știa de existența a 10 -15 de astfel de cuptoare” (pagina 2) : pe poziția cratimei [-] trebuia o linie de unire [–], iar blancul dinaintea acesteia este greșit.

„Recent, au mai fost descoperite peste 50 de cuptoare de redus minereu din sec. II — III” (pagina 3) : se utilizează linie de pauză [—] în locul liniei de unire [–].

„Adică, zilnic anunță prin mass media drumurile unde acționează radarele numai pentru ca să-i inducă în eroare pe șoferi.” (pagina 6) : substantivul mass-media este unul obținut prin compunere cu cratimă [-].

„Vorbim de o bună bucată de vreme încoace despre uluitorul jaf care are loc prin pădurile județului – și așa puține -” (pagina 6) : pentru prima linie de pauză [—] se folosește linia de unire [–], iar pentru a doua se pune cratimă [-].

„Credeți-mă, PDL – ul nu a venit cu un proiect” (pagina 7) : în loc de cratimă [-] apare linie de unire [–].

„PROIECTUL RONET – CONSTRUIREA UNEI INFRASTRUCTURI NAȚIONALE DE BROADBAND ÎN ZONELE DEFAVORIZATE- LOCALITATEA DOBOLȚ, JUDEȚUL SATU MARE” (pagina 10) : în locul primei linii de pauză [—] se utilizează linia de unire [–], iar în locul celei de-a doua linii de pauză este folosită cratima [-], înaintea acesteia fiind necesar un blanc.

„-Hala cu bazine și echipamente tehnologice pentru creșterea sturionilor –in suprafață totală de 500 mp –preț 47.820,60 euro +TVA; hală debitare in suprafață de 400 mp–preț 15.869,70 euro + TVA; biroul tehnic in suprafață de 44 mp-1.271,10 euro+TVA; magazie corp 1 in suprafață de 224 mp-303,30 euro+TVA; depozit cherestea in suprafață de 388,57 mp- 2.630,10 euro+TVA; hală debitat lemn in suprafață de 289 mp -2.011,80 euro +TVA ; depozit in suprafață de 30 mp-505,50 euro +TVA; depozit in suprafață de 24 mp-404,40 euro +TVA, depozit in suprafață de 25 mp-421,20 euro +TVA;teren aferent construcțiilor in suprafață totală de 5.077 mp –in valoare de 12.735,60 euro +TVA; tubulatură exhaustare-768,30 euro +TVA; siloz-346,80 euro +TVA; stație filtrare -40 mc-preț 2.619,00 euro +TVA; presă grinzi lamele-1.538,40 euro +TVA; extractor siloz-195,00 euro +TVA ; schelă metalică-109,80 euro +TVA; deșeuri cherestea -1.426,20 euro+TVA; bunuri birotică (mese birou-3 buc.; corp dulap-2 buc.; biblioteca raft-3 buc.; scaune-3 buc. ; mașină de chertat-1.035,00 euro + TVA.” (pagina 11) : în locul tuturor cratimelor [-] (marcate cu roșu) și a liniilor de unire [–] (albastre) trebuia linie de pauză [—]. Prin urmare, blancul care se pune înainte și după linia de pauză este preponderent absent. Mai mult, sunt omise adesea diacriticele.

„-Pentru Maria?” (pagina 13) : toate replicile de la pagina menționată încep cu cratimă [-], nu cu linia de pauză devenită linie de dialog [—].

Din păcate, aceste exemple ar putea ocupa câteva pagini, dar preferăm să ne oprim aici, nu înainte de a sublinia faptul că cel puțin în tehnoredactarea reclamelor și anunțurilor nu se depune nici cel mai mic efort pentru utilizarea corectă a liniilor orizontale.

Și ghilimelele dau, se pare, destulă bătaie de cap în tehnoredactare. Problema este că ziarul nu folosește un sistem unitar. Menționăm că nu am mai pus aceste exemple între ghilimele pentru a nu crea confuzii :

„de e pace, de-i război” (pagina 2) ;

„Nu solicit lucruri extraordinare și nici complicate. Solicit lucruri pe care poate să le facă și premierul,discuții lămuritoare înainte de vizite. Probabil că ar ajuta” (pagina 2) ;

”axiome” (pagina 2) ;

„Se spune că […] că trădarea se purta și pe vremea aceea“ (pagina 3) ;

˝Jurnal˝ (pagina 4) ;

”Am văzut că […] Multă apă va curge pe Someș!” (pagina 7).

Punctele de suspensie nu au blanc la stânga, ci numai la dreapta. De multe ori blancul din dreapta este omis. Mai mult, punctele de suspensie sunt reproduse prin tastarea succesivă a trei puncte, fapt observabil în dimensiunea pe orizontală variabilă :

„-Păi…este un om puternic, care iubește, protejează și are grijă de familia lui!” (pagina 13) ;

„-Păi…nimic…” (pagina 13).

Nici înainte și nici după bara oblică nu se pune spațiu. Abateri de la regulă cuprind secvențele :

„21,20 lei /buc” (pagina 11) ;

„Tel . 0361409342 / 0741670616” (pagina 11).

O altă eroare întâlnită este tastarea în plus a unor litere :

„singurul care pierdet” (pagina 2).

În unele cazuri, probabil din cauza vitezei de tastare, blancul este pus înainte de a fi terminat de scris un cuvânt, ca mai apoi segmentul rămas să se scrie împreună cu cuvântul ce urmează :

„Tiribombele acelea de circ ieftin, cu zarva aferentă nu credem că reprezintă cu adevărat, producția clujeană, el eau fost mai degrabă un fel de varză a la Cluj cu varză veche, orez cu gărgărițe și carne de calitatea a III a.” (pagina 6). Secvența mai conține încă două greșeli : lipsa accentului de pe prepoziția a și lipsa cratimei în scrierea cu cifre arabe a numeralul ordinal a treia.

Să zicem că tot viteza de tastare este vinovata și pentru următoarea eroare :

„Tel.” (pagina 14).

O greșeală care din punctul nostru de vedere nu are justificare o reprezintă lipsa diacriticelor. Aici putem exemplifica întreaga pagină 14 (dar nu numai) :

„Sanatatea le va da batai de cap Taurilor si le va scadea randamentul profesional. E ceva firesc, dar ar fi indicat sa le explice sefilor ce se intampla, pentru a nu fi acuzati de indolenta. Cateva vesti bune date de prieteni ii vor insenina, dar nu trebuie totusi sa amane o vizita la doctor. La sfarsitul saptamanii se preconizeaza calatorii placute in interes sentimental. Banii vin la timp, dar nu asa de multi cat era de asteptat.”

I. Funeriu pomenește de obiceiul de a elimina blancul dinaintea următoarelor semne : punctul și virgula, semnul exclamării și cel al întrebării. Aceasă tendință se manifestă în toate textele cuprinse în acest ziar.

În loc de concluzii

La început a fost cuvântul și de atunci el a rămas tot timpul la început. Cuvântul a fost cel care ne-a eliberat din cătușele vieții animale. Acestea aranjate într-o ordine alcătuiesc propoziții, iar acestea la rândul lor, formează frazele. Frazele dacă ar fi lipsite de semnele de punctuație ar forma un text fără sens, lipsit de viață, lipsit de frumusețe. La fel cum omul și animalele respiră, fraza are și ea nevoie de respirație. Diferența este că omul respiră prin plămâni, iar fraza pentru a respira are nevoie de punctuație. Acestea una fără alta ar fi ca pâinea fără sare. Punctuația nu numai că îi dă sens și viață, dar și o expresivitate care este necesară pentru a reda anumite stări sufletești, sentimente, emoții pe care noi, oamenii le trăim. Punctuația dă viață frazei, la fel cum respirația ne dă nouă viață.

„Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii!”, spunea Caragiale și mare adevăr grăia. În dependență de semnele de punctuație, omul își potivește intonația corespunzătoare. Prin punctuație fraza chiar capătă un sunet anumit, dând viață muzicii care ne face viața mai ușoară.

Astfel, ajunși la finalul acestui lucrări, credem că am dovedit că un text (ca să nu spunem cel care scrie un text) pentru a fi respectat de către cititor trebuie mai întâi el să respecte niște reguli gramaticale și de tehnoredactare. Lipsa de timp nu este o scuză pentru nimeni. Actul editării este o artă și acest lucru trebuie demonstrat din presă și până la omul de rând, deci

„Vorbiți, scrieți românește,

Pentru Dumnezeu!”

Bibliografie

Bally, Charles, Traité de la stylistique francaise, Klincksieck, Paris, 1909.

Borcilă, Mircea, Aspecte ale unei sinteze teoretice în stilistică, în „Cercetări de lingvistică”, 1972, XVII, p. 309.

Cornită, Georgeta, Manual de stilistică, Editura Umbria, Baia Mare, 1995.

***, Dicționar explicativ al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012.

***, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010.

Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004.

Funeriu, I., Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1998.

Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, Editura Științifică, București, 1975.

Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.

***, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, Ediția a V-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1995.

Magheru, Paul, Noțiuni de stil și compoziție, Editura Coresi, București, 1991.

Parpală-Afana, Emilia, Introducere în stilistică, Editura Paralela 45, Pitești, 1998.

***, Piața Sătmăreană, 2015, IX, 329.

Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968.

http://tehnocultura.ro/2012/10/07/tipografia-in-contextul-digital-arta-si-tehnologia-la-un-loc/, consultat la 25.05.2015.

http://typography.ro/typography-in-era-digitala/, consultat la 25.05.2015.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tipografie, consultat la 25.05.2015.