Eroarea Si Frauda, Dificultăti Si Alternative în Misiunile de Audit Financiar

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Eroarea și frauda, dificultăți și alternative în misiunile de audit financiar

Coordonator științific :

Lect. Univ. Dr: Gabriela Mihai

Absolvent :

Alexandra – Daniela Vasile

București

2016

Cuprins

1. Introducere

În ziua de astăzi, România, secolul XXI, orice om își dorește să fie împlinit pe plan material și familiar.Unii își doresc carieră și bani, alții familie.

Să facem o mică poveste: îmi doresc să mă trezesc și să mă duc să muncesc pentru mine și pentru familiea mea, să fiu propriul meu șef, să am afacerea mea.După părearea mea ascest lucru este posibil dacă ai niște bani și pe cineva cu experiență care te poate îndruma.

Totul simplu și frumos.Deschid o firmă, să presupunem o cafenea, în centrul Bucureștului,Dorobanți.

Românul e român, vrea putere de muncă, oameni tinerii, dar în același timp cu experiență de muncă.După o perioadă am bănuiala

Pentru obținierea de beneficii, utilizatorii situațiilor financiare ar trebui să aibă informații de încredere și relevante în raport cu domeniul de activitate

Etimologia cuvântului ”audit” a luat naștere din latinescul ”audire” care înseamnă ”a asculta”, iar în limba engleza, verbul ” to audit ” se traduce a controla, a verifica.

Decizile economice luate în cadrul societățiilor se bazează pe informații reale și exacte

1.1 Definiția auditului

Auditul financiar este un proces prin care după colectarea și evalurea probelor se asigură că informațiile din situațile financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele.( Jinga)

Auditul mai poate fii definit ca fiind o evaluare și o examinare obiectivă a situațiilor financiare ale unei socieatăți prin care se asigură că înregistrările contabile sunt corect întocmite și exacte.

În articolului mai sus menționat, contabilitatea implică stabilirea, menținerea și revizuirea evidențelor contabile pentru a înțelege în mod corespunzător poziția financiară a societății.

1.2 Rolul auditului financiar

ISA 210 precizează la paragraful 3 că ”scopul unui audit este să îmbunătățeasca gradul de încredere al utilizatorilor vizați ai siutuațiilor financiare prin exprimarea unei opiniii de către auditor”

Decizile economice luate în cadrul societățiilor se bazează pe informațiile furnizate de situațiile financiare, informații care trebuie să fie reale și exacte.Băncile și creditorii au și ei nevoie de aceste informații pentru a știi cât se pot împrumuta,investitorii pentru a știi când să cumpere sau să vândă.Ceilalți utilizatori, administrațile și guvernul, au de asemenea nevoie de informații reale și exacte pentru a lua decizii.(Auditing, Dan M. Guy / C. Wayne Alderman )

Rolul auditorului este de a crește încrederea utilizatoriilor în informațiile contabile.

1.3 Obiectivele generale ale auditorului

Obiectivele generale ale auditorului în efectuarea unui audit al situațiilor financiare sunt :

Să asigure utilizatori ca informațiile din situațiile financiare redau situația reală a societății

Să verifice respectarea regulamentelor și a procedurilor entității

”Să obțină asigurări rezonabile cu privire la măsura în care situațiile financiare ca întreg un conți denaturării semnificativ, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii”.În situația în care un se poate obține o asigurare rezonabilă, ISA menționează faptul că auditorul poate să anunțe faptul că un își poate exprima o opinie cu privire la entitatea auditată sau să se retragă

1.4 Cerințele etice cu privire la auditarea situațiilor financiare

Principiile fundamentale pe care auditorul trebuie să le respecte sunt :

Integritatea

Obiectivitatea

Competența profesională și atenția cuvenită

Confidențialitatea

Comportamentul profesional

Integritatea presupune ca auditorul să fie direct și onest.

Exemplu de

Profesionistul contabil ”trebuie să fie imparțial, să nu se afle în conflict de interes sau sub influențe nedorite care pot să intervină în raționamente profesionale sau de afaceri”

Competența profesionala presupune ca profesionistul contabil să își mențină cunoștințele și aptitudinile dobândite la un nivel ridicat pentru ca angajatorii sau clienții să beneficieze de servicii profesionale.

Confidențialitatea presupune ca profesionistul contabil să respecte confidențialitatea informațiilor dobândite, ”cu excepția cazului în care există un drept sau o obligație legală sau profesională de a dezvălui aceste informații”.

Comportamentul profesional

”Un profesionist contabil trebuie să se conformeze legilor și normelor relevante și trebuie să evite orice acțiune care discreditează profesia.”

1.5 Clasificarea auditului

Auditul se clasifică după următoarele criterii :

După obiectivul urmărit :

Audit financiar

Audit de conformitate sau de regularitate

Audit de eficacitate sau al performanțelor – Ana Morariu

Auditul financiar presupune examinarea situațiilor financiare pentru a determina dacă acestea sunt în conformitatea cu anumite criterii.Situțiile financiare sunt examinate de către auditori care își exprimă opinia că situațiile financiare corespund princiipilor contabile general acceptate.

Situațiile financiale auditate sunt : situația poziției financiare (bilanțul), contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, precum și notele atașate.

Printre caracteristiciile cele mai importante ale auditului financiar putem menționa :

Auditorul este independent de scoietatea auditată

Auditorul își formeză opinia lui proprie cu privire la situațiile financiare bazată pe testele aplicate

Auditorul își formează opinia cu privire la situațiile financiare

Auditul de conformitate presupune ca auditorul să determine dacă sunt respectate politicile și procedurile impuse de o autoritate căreia îi este subordonată.

După părerea mea acest tip de audit în cadrul scocietățiilor financiare este adresat conducerii,manageriilor, deoarece el este interesat dacă se respecta regulile impuse.

Auditul operațional presupune analizarea procedurilor și metodelor , în scopul evaluării eficienței și eficacității

Eficiența măsoară cât de bine sunt folosite resursele pentru a-și atinge scopurile propuse, iar eficacitatea arată măsura în care societatea își realizează scopurile și obiectivele propuse.

După apartenența auditorilor:

Auditori externi

Auditori interni

Auditori guvernamentali

Auditorii externi mai sunt numiți și auditori independenți care au o certificare și ofera servicii de audit publicului.

Auditorii interni sunt angajații full-time ai unei societății.Ei sunt cei care trebuie să urmărescă dacă procedurile și politiciile organizației sunt respectate

Auditori guvernamentali sunt auditori angajați de entitățiile guvernamentale.

.(Auditing, Dan M. Guy / C. Wayne Alderman )

…..

1.6 Etapele auditului

Preplanificarea presupune 3 etape :

Auditorul decide dacă să accepte un nou client sau să facă auditul cerut de de un client cu care a mai colaborat deja.

În situația acceptări unui nou client, auditorul trebuie să facă o analiză a domeniului de activitate în care activează scoietatea și a reputației societății pe piața respectivă.

Reputația este clădită pe baza calității de muncă și recunoașterea de către clienți societății, băncile și creditorii.

Clienți cu care au mai existat colaborări în trecut, sunt de asemenea, și ei evaluați dacă există vreun motiv care să pericliteze buna colaborare.Motivele pot fii multiple, menționăm conflicte datorate opinie exprimate, onorariile percepute, neplata facturilor etc.

De asemenea, în cazul auditării unor clienți cu care a mai existat o colaborare în trecut, este posibilă ca audituriile precedente să fie de ajutor având deja întocmite dosarele permanente ale societății.

În percepția mea, aceastea sunt niște elemente foarte importante, iar neacordarea atenției cuvenite poate atrage după sine procese împotriva firmei de expertize contabile, lucrul nedorit de firmele de expertize.

Auditorul trebuie să identifice motivul pentru care se dorește auditarea.

În funcție de acest element, dacă auditarea va fii utilizată de o categorie mai extinsă a publicului, auditorul va fii obligat la culegerea unei cantității mai mare de probe pentru întocmirea raportului final.

Auditorul trebuie să ajungă la o înțelegere cu clientul, privitor la termenii și condițiile contractului încheiat.

Pentru a se satisface această cerință se întocmește scrisoarea de angajamente care reprezintă un acord scris între firma de expertiză și client cu privire la realizarea auditului.

Acesta poate conține diferite informații pentru buna desfășurare a auditului, cum ar fii : onorariul, un buget inițial estimat, datele limită ale încheierii contractului, documentele puse la dispoziție.

Obținerea informațiilor societății auditate

Înțelegerea activității și a ramurei în care activează scoietatea auditată este un factor foarte important pentru realizarea unui audit.De obicei, aceste informații sunt obținute din cadrul societății.

Sunt numeroase elemente tehnice și economice pe care auditorul trebuie să le aprofundeze pentru a determina dacă situațile financiare ale clientului corespund normelor și princiipilor contabile.

De asemenea, fiecare ramură de activitate are riscurile aferente.De aceea este recomandat ca auditorul să i-a legatura cu cel responsabil din ani precedenți.

În America există ”Institute of Certified Public Accountants” care pune la dispoziția auditorilor reviste și manuale, care conțin caractere tehnice cu privire la principalele ramuri economice.

Cunoștințele pot fii definite și prin participarea la programele de perfecționare organizate de clienții ( viitoarele firme auditate)

Obținerea informațiilor cu privire la obligațiile juridice ale clientului

Acesta etapă presupune ca auditorului să acorde interes și actului constitutiv, regulamentelor interne ale societății, parcurgerea proceselor verbale ale sedințelor care au loc, și contractelor entității auditate.

Efectuarea procedurilor analitice preleminare

În acestă etapa, auditorii aplică anumite proceduri analitice cu scopul de a identifica zonele de risc

Procedurile analitice presupun compararea unor indicatori și alte tehnici similare pentru a evalua informațiile contabile și a identifica zonele de risc.

Printre indicatorii putem regăsi : ratele de lichiditate , capacitatea de a face fată obligațiilor pe termen lung, profitabilitatea, rentabilitatea etc.

.(Arens, Loebbecke Audit o abordare integrată )

Pe lângă aceste etape enumerate mai sus, auditorii se documentează și în foile de lucru care reprezintă documente pregătite de și pentru auditor în care se identifică procedurile aplícate, testele efectuate și informațiile obținute.

Putem face o clasificare a documentelor :

Documente întocmite de auditor (foi de lucru, rapoarte, analize, diagrame)

Copii după documente emise sau primte de la client în timpul misiunii de audit, care devin probe de audit

Aceste documente, sunt o sursă de informații pentru auditor, care pot fii păstrate ca probe pentru formularea unei opinii de audit.

Foile de lucru cuprind și informații generale cu privire la societatea auditate, incluse în dosarele permanente.

Dosarele permanente, după cum se numește conține informații ”cu carácter istoric și continuu”, referitor la auditul desfășurat.Printre aceste documente putem enumera actul de înființare, regulamentele interne, contráctele de împrumut, contráctele de închiriere, contráctele pe termen lung, etc.

De asemenea, în aceste dosare putem regăsi și documente și/sau documente din anii precedenți.

Dosarele curente curpind foile de lucru corespunzătoare exercițiului auditat

Conform art.5 al OMFP 1752/2005, persoanele juridice care la data întocmiri situațiile financiare anuale depășesc limitele a două din următoarele trei criterii:

Total active : 3.650.000 euro

CA netă : 7.300.000 euro

Numărul mediu de salariați la sfârșitul exercițiului financiar : 50

4. Eroarea și fraudă în misiunile de audit financiar

Cap II Eroarea în situațiile financiare

2.1 Definirea erorii

Atunci când evidențele contabile sunt inexacte, există două motive posible pentru discrepanță : eroarea sau frauda. – site

Standardele Internaționale de Audit definește eroarea ”ca o greșeala neintenționată în situațiile financiare, inclusiv omiterea unei valori sau neprezentarea acesteia.”

Eroarea poate să apară în urma unei ”calcul matematic greși sau a aplicării greșite a politicilor contabile”

Eroriile pot apărea î

2.2 Clasificarea erorii

Cap III Frauda

3.1 Definirea fraudei

Standardul Internațional de Audit definește frauda ca fiind ”un act intenționat comis de unul sau mai mulți indivizi din cadrul conducerii, persoanelor însărcinate cu guvernanța, angajaților sau unor terțe părți, ce implică utilizarea înselăciunii pentru a obține un avantaj injust sau ilegal.”

Pentru ca o fraudă să aibe loc trebuie să existe trei condiții :

Raționamentul persoanei care

Presiunea pentru a comite frauda

Posibilitatea de a realiza aces lucru

Acești factori sunt considerații a fii triunghiul fraudei, care a fost creat pentru prima dată de Dr.Donald Cressey, pe vremea când studia criminología.

Prevenirea fraudei este mult mai ieftină pentru companii decât detectarea mai târziu, deoarece există puține șanse ca pierderile să fie recuperate odată ce frauda a avut loc deja .

Raționamentul presupune ca persoana să fie capabilă de a comité o fraudă.ISA ne atenționează că ”există unele persoane care posedă o atitudine, un caracter sau un set de valori de etică ce le permite să comită fapte necinstite cu bună știință și intenționat”

Presiunea este factorul de determină o persoană să comită o fraudă.Cea mai desă, este presiunea financiară – incapacitatea de a plăti facturile sau dependențele de altă natură – vicii ( drogouri, alcohol, jocuri de noroc)

În situația în care dorim să prevenim frauda, cel mai important factor de luat în considerare este eliminarea oportunitățiilor de a fraudă.

Punerea în aplicare a controalelor interne ar trebui să scadă posibilitatea fraudei.Este important ca aceste contrale să fie eficace și eficiente, cu scopul de a obține cele mai multe beneficii .

Pentru prevenirea fraudei este recomandată segregarea sarcinilor, parole etc.

3.2 Clasificarea fraudelor

Conform lucrări ” An Analysis of Fraud: Causes, Prevention, and Notable Cases ” realizată de Kristin Kennedy, în anul 2012, frauda poate fii de comisă prin deturnarea de active și deturnarea situațiilor financiare.

Deturnarea de active are loc atunci când un angajat fură active ale companiei, indiferent dacă acestea sunt de natura monetară sau fizică .Printre activele fizice ale unei societății putem enumera materialele de birou, mobilier, articolele de inventar scumpe cum ar fii echipamente de producție, utillaje etc.

De asemenea, deturnarea activelor fizice nu include numai elementele de natură monetară sau fizică . Un alt exmeplu , ar putea fii, utilizarea masinii de serviciu în scopuri personale .

Datorită controalelor interne slabe, angajații companiilor ar putea fura cecuri și să le încaseze pentru ei însăși.

Un alt exemplu de fraudă ar putea fii obligația societății de a plăti pentru bunuri sau servicii care un au fost efectiv primite sau utilizate de companie.

ISA ne prezintă câteva moduri de deturnare a activelor :

”Delapidarea încasărilor (de exemplu colectarea eronată a creanțelor sau deturnarea încasărilor aferente conturilor de datorii foarte vechi (prescrise), către conturile bancare personale)

Furtul activelor corporale sau a proprietății intelectuale (de exemplu, furtul din stocuri pentru uz personal sau pentru vânzare, furtul activelor scoase din uz pentru revânzare, înțelegerea secretă cu un competitor și dezvăluirea unor informații de natura tehnică în schimbul plății)

Determinarea unei entiăți laplata unor bunuri și servicii pe care un le-a primit ( de exemplu, plăți către vânzători fictivi, comisioane secrete/mită plătită de vânzători către agenții de achiziții ai entității în schimbul umflării prețurilor, plăți către angajați fictivi)

Utilizarea activelor unei entități pentru uzul personal (de exemplu utilizarea activelor entității ca garanție pentru un îmrpumut personal sau un împrumut pentru o parte afiliată)”

De asemenea, ISA ne prezintă și câteva tehnici de raportare financiară frauduloasă:

”Înregistrări fictive în registrul jurnal, în special în apropierea sfârșitului unei perioade contabile pentru a manipula rezultatele din exploatare sau pentru a atinge alte obiective

Ajustarea inadecvată a prezumțiilor si modificarea raționamentelor utilizate pentru a atinge alte obiective

Ajustarea inadecvată a prezumțiilor și modificarea raționamentelor utilizate pentru estimarea soldurilor conturilor

Omiterea,avansarea sau întârziera recunoașterii în situațiile financiare a evenimentelor sau tranzacțiilor care au avut loc în timpul perioadei de raportare

Ascunderea, sau neprezentarea faptelor care ar putea afecta valorile înregistrate în situațiile financiare

Implicarea în tranzacții complexe care sunt structurate pentru a prezenta eronat poziția financiară sau performanța financiară a entității

Modificarea înregistrărilor și termenilor aferenți unor tranzacții importante și neobișnuite”

Deturnarea situațiilor financiare este denumită în lucrarea mai sus menționată ”cooking the books”, prelucrarea situațiilor financiare, în mod intenționat cu scopul ca poziția financiară să arate mai bine decât realitatea.

De multe ori acest lucru implică creșterea de venituri și/sau reducerea cheltuielilor reale.

3.3 Fraude celebre

Falimentul PARMALAT

În anul 1961, Tanzi (22 ani) a moștenit de la bunicul sau afacerea care se ocupa cu producerea și vânzarea produselor din carne, a salamurilor și conservelor de roșii.

În urma unei vizite în Elveția și totodată, vrând să diversifice activitatea a construit în orașul Colleccchio, Parma, o fabrică de procesare a laptelui.

În anii `70 Parmalat și-a diversificat activitatea, ajungând să producă unt, iaurt, smântână, suc de fructe și sos tomate. Societatea ajunsese să se extindă și în Europa, în America Latină (Brazilia, Argentina, Venezuela, Columbia, China, Canada și Australia).

A ajuns să fie o companie foarte cunoscută și în Italia, în perioada 1975- 1986, fapt datorat și sponsorizărilor în sport. De asemenea, s-a înregistrat și o creștere de la 23 milioane de euro în anul 1975, la 460 milioane de euro în anul 1986.

În anii `80, societatea și-a diversificat din nou activitatea ajungând să producă sosuri, biscuiții și produse de panificație.

Parmalat a ajuns să crească așa de repede încât în anii opera în 31 de țări, având peste 36000 salariați în toata lumea

Bibliografie

https://na.theiia.org/standards-guidance/Public%20Documents/IPPF%202013%20Romanian.pdf

http://scholars.unh.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1099&context=honors

http://www.investopedia.com/terms/a/audit.asp-folosit

http://www.marquette.edu/riskunit/internalaudit/fraud.shtml

http://www.accountingweb.com/aa/auditing/demands-on-internal-audit-growing-faster-than-ever

http://www.journalofaccountancy.com/issues/2001/feb/whyemployeescommitfraud.html

Dan M. Guy / C. Wayne Alderman – Auditing

Audit – O abordare integrata Arens, Loebbecke

Top 10 scandaluri –-http://www.manager.ro/articole/analize/top-10-scandaluri-de-contabilitate-in-marile-companii-americane-26284.html

Mobilizare GLOBALĂ împotriva fraudelor cu bilete de avion

http://www.economieafaceri.ro/fraudaetica-si-controalele-interne/