Erika Stanciu, Florentina Florescu [611053]
Erika Stanciu, Florentina Florescu
Ariile protejA te din româniA
noțiuni introductive
Editura „Green Steps”
Brașov, 2009
© World Wide Fund for Nature, Danube-Carpathian Programme 2009
Autori: Erika Stanciu, Florentina Florescu
Lucrarea de față a fost realizată cu sprijin financiar din partea IKEA, în cadrul proiectului
Responsible Forest Management for Sustainable Development – Model Forest Areas In Romania and Bulgaria and building capacity in Ukraine (9E0710.02-04 Information, education, training). Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin World Wide Fund for
Nature, Danube-Carpathian Programme. Orice reproducere parțială sau totală fără acordul acestei organizații este interzisă.
Editura „Green Steps”
Brașov, 2009
ISBN: 978-606-92081-1-3
La această lucrare au mai contribuit următorii specialiști: Laura Bouriaud, Dan
Cogălniceanu, Mihaela Felciuc, Iuliana Florentina Gheorghe, Ioan Ghira, Irina Goia,
Cornelia Hernea, Maria Mihul, Marian Tudor
Foto: Ovidiu Bodean, Lucian Goja, Cristina Lazaroni, Pilbáth G. Attila, Oliviu Pop, Emil PopDTP / Tipar: Green Steps
Grafician: Raluca HoisanWWF International – Danube Carpathian Programme
Mariahilferstrasse, 88a/3/9 1071 – Viena, AustriaTel: +43-1-52 45 470-15Fax: +43-1-52 45 470-70http://www.panda.org/dcpo
for a living planet ®
PROPARK Fundația pentru Arii ProtejateB-dul. Grivitei, nr.90, sc A, ap.3500198 Brasov, ROMANIATel/fax: +40-368-462-564Email: [anonimizat]: fundatiapropark.blogspot.comhttp://propark.ro/
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
STANCIU, ERIKA
Ariile protejate din România: noțiuni introductive/Erika Stanciu, Florentina
Florescu. – Brașov: Green Steps, 2009 Bibliogr. ISBN 978-606-92081-1-3
I. Florescu, Florentina
502.7(498)
Cuprins
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………… 5
I. CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI ARIILE PROTEJATE ………………. 7
II. CE SUNT ARIILE PROTEJATE?
DE CE ESTE NEVOIE DE ARII PROTEJATE ?……………………………………. 11
III. SCURT ISTORIC LA NIVEL mONDIAL
șI îN ROmâNIA ………………………………………………………………………………..15
IV. CATEgORII DE mANAgEmENT CONFORm IUCN
șI CONFORm LEgISLAțIEI ROmâNEșTI …………………………………………. 23
V. VALORI șI BENEFICII ASOCIATE
ARIILOR PROTEJATE ……………………………………………………………………… 41
VI. PRESIUNI șI AmENINțĂRI …………………………………………………………. 43
VII. SISTEmUL DE ADmINISTRARE îN ROmâNIA ……………………………… 45
VIII. SISTEmUL DECIzIONAL …………………………………………………………… 49
IX. mANAgEmENTUL ARIILOR PROTEJATE …………………………………….. 53
X. ANEXE ……………………………………………………………………………………….. 57
XI. BIBLIOgRAFIE ………………………………………………………………………….. 83
Lista abrevierilor
ANAP
AP
IUCN
MM
OUG
pSCI
SAC
SPA
UNEP
UNESCO
WDPA – Agenția Națională pentru Arii Protejate
– Arii Protejate
– The World Conservation Union, Uninunea Mondială pentru Conser-
vare
– Ministerul Mediului
– Ordonanță de Urgență a Guvernului– proposed Sites of Community Importance, situri de importanță co-
munitară propuse
– Special Areas for Conservation – arii speciale de conservare– Special Protection Areas – arii de protecție specială avifaunistică
– United Nations Environment Programme, Programul de Mediu al
Națiunilor Unite
– United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization,
Organizația pentru Educație, Știință și Cultură a Națiunilor Unite
– World Database on Protected Areas, Baza de Date Mondială a
Ariilor Protejate
5
Introducere
În România naturaliștii începutului de secol XX au avut inițiativa de a înființa
rezervații naturale și chiar parcuri naționale. Pănă la începutul secolului XXI
procupările legate de ariile protejate (AP) și managementul acestora au fost
reduse la inițiativele voluntare ale iubitorilor de natură, concretizându-se rareori
în măsuri specifice de conservare realizate de autorități sau de administratorii
terenurilor pe care se declaraseră arii protejate.
întrucât preocuparea pentru AP și managementul acestora este relativ
nouă în țara noastră, iar informațiile legate de aceste subiecte sunt
reduse, mai ales pentru cei ce nu sunt implicați în managementul ariilor
protejate existente, am considerat necesară elaborarea unui ghid cu un
minim de informații legate de ariile protejate și managementul lor .
Ariile protejate, delimitate ca zone în care scopul principal îl constituie
conservarea și protecția naturii și a valorilor culturale, sunt importante pentru
toate segmentele societății. Au potențial deosebit pentru a deveni modele
de dezvoltare armonioasă a societății umane, deoarece în aceste arii se
promovează, mai mult decât în alte zone, managementul durabil al resurselor
naturale și culturale. Măsurile de management promovate sau chiar impuse în
AP pot afecta într-un fel sau altul comunitățile din interiorul lor sau din imediata
lor apropiere și pot influența modul de dezvoltare a economiei prin aplicarea
unui management care are la bază principii de conservare a naturii, uneori
stabilindu-se anumite restricții cu privire la activitățile ce pot afecta în mod
semnificativ valorile naturale și culturale.
Pe măsură ce societatea umană se concentrează mai mult pe dezvoltarea economică, în goana după bunăstarea materială se pierde din vedere faptul că
nu există dezvoltare fără resurse naturale. Se poate spune că în ariile protejate
oamenii sunt „constrânși” să-și redefinească scara valorilor, punând la baza
dezvoltării Natura cu resursele ei.
Dar pentru ca ariile protejate să-și „îndeplinească menirea” este foarte
important ca toți cei ce sunt influențați de existența unei arii protejate ca și
toți cei ce pot beneficia într-un fel sau altul de faptul că avem arii protejate,
să cunoască un minim de noțiuni și principii legate de acestea. Treptat, toți
„factorii interesați”, adică toți cei ce au interese de orice fel în zonele care au
fost declarate arii protejate trebuie să înțeleagă ce sunt/reprezintă acestea și
de ce este important să le acceptăm, chiar să ajutăm la menținerea lor .
În lucrarea de față, ca dealtfel în cercul celor ce se ocupă de „conservarea” naturii în general, se utilizează frecvent termenele de „protejare” și de
„conservare” a naturii sau a biodiversității. Pentru cei care nu sunt implicați zi
de zi în acțiuni legate de protecția și conservarea naturii, acești termeni par
6
să aibă același sens și să transmită ideea de „restricții în utilizarea resurselor,
restricții în activitatea umană”. Este foarte important să se înțeleagă diferența
între acești termeni:
– protecția naturii implică într-adevăr, în termeni tehnici, în primul rând
acțiuni de păstrare a speciilor și ecosistemelor într-o stare cît mai naturală, protejarea lor de efectele acțiunilor umane, ceea ce duce de cele mai
multe ori la restricții în ce privește activitățile umane
– conservarea naturii se referă la o abordare mai complexă și mai dinamică: poate însemna menținerea în stare cât mai naturală a speciilor
și habitatelor rare fără să se intervină în procesele naturale, dar permite
și intervenții active pentru menținerea valorilor naturale sau chiar impune
managementul activ al resurselor naturale, mai ales în cazul ecosistemelor
„secundare” ce au rezultat în urma activităților umane desfășurate de-a
lungul secolelor (de exemplu a fânețelor).
Ca urmare, pentru a ilustra în mod corect rolul ariilor protejate, este recomandat să se folosească termenul de „conservare” a naturii sau a biodiversității.
Lucrarea își propune să prezinte succint câteva noțiuni de bază ce stau la baza
constituirii și managementului ariilor protejate și să prezinte câteva informații
legate de ariile protejate din România. Se adresează în principal cadrelor
didactice și specialiștilor care predau discipline sau coordonează lucrări de
specialitate pentru care AP sunt relevante, precum și studenților din anii
terminali de la facultățile de ecologie, biologie, silvicultură, ingineria mediului,
științe sociale și masteranzilor care doresc să înțeleagă ce sunt, ce rol au și
cum sunt gospodărite aceste arii. Manualul prezintă elemente de bază care
pot fi de interes și celor ce doresc să se implice activ în protecția naturii și
prin acțiuni de voluntariat își propun să contribuie la o mai bună gospodărire
a parcurilor naționale și naturale, a rezervațiilor pe care țara noastră le are în
prezent, inclusiv a siturilor Natura 2000.
Cei ce sunt implicați în managementul ariilor protejate și sunt cunoscători ai
limbii engleze, găsesc astăzi foarte multe informații pe toate temele specifice
acestui domeniu foarte complex. De-a lungul a peste 100 de ani de exisență
a ariilor protejate specialiști din întreaga lume au publicat numeroase
studii, manuale, ghiduri, multe dintre ele sub sigla Uniunii Mondiale pentru
Conservarea Naturii (IUCN). Dar literatura de specialitate din România este
încă foarte puțin dezvoltată, deși importanța ariilor protejate este în continuă
creștere, iar numărul celor implicați în mod direct sau indirect în managementul
ariilor protejate ar trebui să crească în mod semnificativ pe viitor .
Având convingerea că ariile protejate sunt de importanță deosebită pentru noi toți, autorii speră că această lucrare va fi în curând urmată de mai multe
informații depre arii protejate, informații care să fie accesibile și utile pentru
cît mai mulți factori interesați și care să asigure treptat bazele unui adevărat
dialog și a unor colaborări reale între diferitele sectoare ale societății pentru managementul eficient al ariilor protejate din țara noastră.
7
I. Conservarea biodiversității și ariile protejate
„Așadar, ce este biodiversitatea? Cei mai mulți, în special biologii, înclină spre
a considera că, într-un fel este totul.”- spune Dan Cogălniceanu în lucrarea sa
„Biodiversity” apărută în 2003. Bineînțeles, acest „totul” a fost definit și redefinit
de numeroși specialiști. Cea mai des citată definiție este cea din Convenția pentru Biodiversitate (CBD) a Națiunilor Unite.
Conform CBD, articolul 2, diversitatea biologică sau biodiversitatea
reprezintă „variabilitatea organismelor vii din toate sursele, incluzând, printre
altele, cele terestre, marine sau din alte ecosisteme acvatice și complexele
ecologice ale căror părții sunt acestea, incluzând diversitatea speciilor, comunităților și a ecosistemelor”.
Conform lui Dan Cogălniceanu (1999) „biodiversitatea include componentele
capitalului natural la care se adaugă diversitatea antropică (etnoculturală)”.
Capitalul natural al unei unități politico-administrative sau regiuni geografice
este constituit din rețeaua sistemelor ecologice care funcționează în regim natural și seminatural și din rețeaua sistemelor antropizate rezultate din transformarea și simplificarea primelor categorii. Componentele ierarhice
ale capitalului natural sunt diversitatea genetică, diversitatea specifică și
diversitatea ecosistemică (Vădineanu, 1998).
Diversitatea genetică se referă la variabilitatea din cadrul aceleiași specii
(intraspecifică) și reprezintă fundamentul procesului evolutiv.
Diversitatea specifică se referă la varietatea speciilor la nivel local (biocenoză),
regional (regiune biogeografică) sau global (biosferă).
Diversitatea ecosistemică este nivelul la care au loc procesele evolutive, pe
lângă elementele vii, aceasta include și componenta nevie – biotopul.
Unii autori consideră diversitatea antropică ca fiind o componentă a biodiversității,
care trebuie tratată separat datorită complexității și importanței sistemului socio-
economic ca și componentă a ecosferei. Diversitatea antropică sau etnoculturală
se referă la diversitatea etnică, culturală și lingvistică a comunităților umane.
Capitalul natural constituie sursa principală de servicii ecologice și produse
economice, dar este și o parte de neînlocuit a patrimoniului nostru cultural și a
istoriei noastre. Această resursă trebuie menținută într-o stare cât mai bună în
beneficiul generațiilor prezente și viitoare.
În ultimele decenii ritmul de distrugere al acestui capital s-a accelerat în
mod îngrijorător și nu există semnale că acest ritm s-ar reduce (Mediul în Europa, evaluarea a doua, EEA, 1998). Prin inițiativa “One Planet Living”
1,
al cărei înțeles este „trăind dintr-o singură planetă”, două organizații, WWF2 și
1 http://www.panda.org/about_wwf/what_we_do/policy/one_planet_living/index.cfm
2 WWF – World Wide Fund for Nature, http:// www.panda.org/
8
BioRegional atrag atenția că, dacă întreaga omenire ar trăi conform modului de
viață european, am consuma deja resursele a trei planete, iar cu modul de viață al
celor ce trăiesc în Statele Unite ale Americii am consuma resursele a cinci planete.
WWF definește în „Raportul Planetei vii” (“Living Planet Report”) termenul de
„amprentă ecologică”, o măsură a necesarului de teren și apă (considerând
suprafețele productive) utilizate pentru a produce ceea ce consumăm și pentru
a absorbi deșeurile pe care le producem. Conform acestui indice omenirea
consumă în prezent resursele a 1,2 planete, tendința de creștere continuă a consumului fiind evidentă.
Figura 1. Graficul „amprentei ecologice” 1961-2005 – cerințele omenirii față de biosferă au
crescut de peste două ori în perioada menționată. Sursa: WWF, Living Planet Report, 20043
Amprenta ecologică globală, 1961-2995
Amplificarea „amprentei ecologice” duce în mod inevitabil la reducerea
biodiversității, fapt ilustrat de „Indexul planetei vii”. Acest index este un indicator
definit pentru a se monitoriza statutul biodiversității la nivel mondial și reflectă tendințele unui număr mare de populații de specii, bazându-se pe tendințele înregistrate pentru aproximativ 5.000 de populații a 1.686 de specii de mamifere,
păsări, reptile, amfibieni și pești din toată lumea. Schimbările sunt apoi înregi-
strate plecându-se de la valoarea de referință din 1970, căreia i s-a dat valoarea zero.
Figura 2. Graficul „Indexului planetei vii” ilustrând descreșterea populațiilor de specii. Sursa:
WWF, Living Planet Report, 20044
Indexul planetei vii, 1970-2005
3 Living Planet Report 2006, WWF – http://assets.panda.org/downloads/living_planet_report.pdf
4 Living Planet Report 2006, WWF – http://assets.panda.org/downloads/living_planet_report.pdf
9
Prin inițiativa ”One Planet Living” se atrage atenția asupra faptului că prin
consumul nesăbuit/nerațional al resurselor naturale s-au produs deja efecte
semnificative asupra naturii. Câteva exemple în acest sens: jumătate din pădurile
planetei au fost distruse și se pierd în continuare 2% în fiecare an, rata dispariției speciilor este de 1000 de ori mai mare decât rata extincției naturale, un sfert
din speciile de mamifere sunt în pericol de a dispărea.( http://www.panda.org/
about_wwf/what_we_do/policy/one_planet_living/about_opl/index.cfm ).
Dacă biodiversitatea este „totul”, respectiv tot ceea ce o compune asigură
serviciile de mediu și resursele fără de care omenirea nu poate exista, conservarea biodiversității devine condiția de bază pentru menținerea vieții pe
Pâmânt. Conservare se poate face în principal pe două căi: „in-situ” și „ex-situ”.
Conservarea „in-situ” presupune
– Conservarea ecosistemelor prin stabilirea unui sistem de arii protejate
sau zone ce necesită măsuri speciale de conservare în paralel cu crearea
unui sistem adecvat de management pentru ariile protejate,
– conservarea speciilor în cadrul habitatelor sau ecosistemelor naturale
sau semi-naturale,
Conservarea „ex-situ” se face prin:
– menținerea și propagarea organismelor vii în grădini zoologice și botanice,
– menținerea semințelor, embrionilor, spermei, microorganismelor, etc. prin congelare.
Tabel nr. 1: modalități de gestionare a biodiversității (Managementul Capitalului Natural,
Cogălniceanu, 1999)
In-situ Ex-situ
Conservarea
ecosistemelorConservarea
speciilorColecții de
organisme
viiBănci de
gene
Arii protejate
(parcuri naționale, rezervații ale biosferei, parcuri naturale, monumente ale naturii)Sanctuare marineSanctuare pentru specii protejate și arii protejateBănci de gene in-situ
Rezervații de vânătoareRezervații de semințeGrădini zoologiceGrădini botaniceProgram de reproducere în captivitateBănci de semințe și polenBănci de ovule, spermă și embrioniCulturi MicrobieneCulturi de țesuturi
Intervenția omului crește
Importanța proceselor naturale crește
10
După cum arată și în tabelul de mai sus, ariile protejate se constituie într-un
mijloc important de conservare a biodiversității. Pentru ca aceste arii protejate
să-și îndeplinească rolul, intervențiile umane trebuie astfel planificate încât să
permită și menținerea proceselor naturale.
Menținerea biodiversității ex-situ reprezintă pentru unele specii singura șansă
de supraviețuire, deoarece, având efectivul foarte scăzut, nu se pot menține
în habitatele lor prin mecanisme naturale sau habitatul lor a fost redus atât
de mult încât nu le mai oferă cadrul natural necesar pentru a supraviețui.
Scopul principal al conservării ex-situ este asigurarea reproducerii în
captivitate a indivizilor aparținând speciilor pericliatate în vederea repopulării
habitatelor naturale și refacerea populațiilor în arealul speciei. Exemple de
specii pentru care se desfășoară asemenea programe: conservarea ex-situ a resurselor genetice forestiere pentru diferite specii de arbori din România,
stejar pedunculat în Republica Moldova, realizarea de bănci de semințe pentru
diferite specii de orhidee, specii de mușchi și ciuperci.
Este important de reținut că tehnicile de conservare ex-situ nu pot garanta
menținerea pe termen lung a unei specii, deoarece:
– tehnicile de conservare ex-situ permit menținerea în afara habitatului lor
natural a unui număr mic de indivizi;
– conservarea în condiții artificiale nu este fezabilă (finaciar și logistic) pe
termen lung decât pentru un număr mic de specii;
– procesul natural de speciație (apariția de specii noi din cele existente) nu
este posibil în cazul conservării ex-situ;
– existența speciilor este indisolubil legată de menținerea habitatelor
naturale.
Metodele de conservare in-situ reprezintă cea mai eficientă modalitatea de
a conserva maximum de diversitate pe termen lung constând în conservarea habitatelor naturale a diferitelor specii. Conservarea in-situ vizează specii/populații sau sisteme ecologice (eco-
sisteme, complexe locale sau regionale de ecosisteme) în ansamblul lor.
Tehnicile de menținere a biodiverității in-situ presupun constituirea de arii
protejate terestre și marine, refugii pentru speciile periclitate, bănci de gene
in-situ
5.
5 Adaptat după Geta Râșnoveanu, note de curs
11
II. Ce sunt ariile protejate? De ce este nevoie de
arii protejate?
„Ariile protejate joacă un rol critic în menținerea vieții pe Pământ.” se
afirmă în „Managementul ariilor protejate”, Ghidul Global al IUCN publicat
în 2006. Cele 188 de țări semnatare ale Convenției Diversității Biologice6,
recunosc faptul că ariile protejate reprezintă cea mai importantă metodă de
a conserva biodiversitatea și de a oferi modele de dezvoltare în armonie cu
natura în contextul dezvoltării economice accelerate din ultimele decenii.
Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN7) definește aria protejată astfel:
Aria protejată este „un spațiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat
și administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu
scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a
serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate” – Ghid pentru utilizarea
Categoriile de Management ale ariilor protejate, IUCN, 2008.
6 Convenția Diversității Biologice (Convention on Biological Diversity) – CBD – http://www.cbd.int/
7 IUCN – The World Conservation Union, http://iucn.org/
Fiecare termen din definiția de
mai sus a fost atent gândit și
semnificația lui bine explicată
în ghidul IUCN. Pentru buna
înțelegere a definiției se
recomandă consultarea ghidului
IUCN, care sperăm să fie
disponibil în curând și în limba
română.
În legislația românească, res-
pectiv în Ordonanța de Urgență
nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și
faunei sălbatice, ariile prote-
jate sunt definite ca arii natu-
rale protejate, indicându-se
că valorile protejate/conservate
sunt în principal cele natu-
rale: „arie naturală protejată –
zonă terestră/acvatică și/sau
subterană în care există specii
de plante și animale sălbatice,
Parcul Național Retezat – Foto: Cristina Lazaroni
12
elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală
deosebită, care are un regim special de protecție și conservare stabilit conform
prevederilor legale.”
Separarea valorilor naturale de cele culturale este adeseori artificială și greu
de realizat, mai ales în condițiile în care natura a fost influențată și modificată
în mod semnificativ de activitatea umană de-a lungul secolelor, așa cum
s-a întâmplat în cea mai mare parte a continentului European. De aceea, în
majoritatea ariilor protejate europene se conservă atât valorile naturale cât și
cele culturale, parcurile naturale încadrate în categoria V IUCN fiind un bun
exemplu în acest sens.
Ariile protejate sunt grupate în mai multe categorii ce vor fi prezentate în
capitolul IV al lucrării de față.
Ariile protejate se constituie în elemente ale rețelei de arii protejate. În
adevăratul sens al cuvântului, rețeaua de arii protejate ar trebui să fie
formată din arii protejate și din „coridoarele” care le leagă. Conform legislației
românești, „coridoarele ecologice” sunt „zone naturale sau amenajate care
asigură cerințele de deplasare, reproducere și refugiu pentru speciile sălbatice terestre și acvatice și în care se aplică măsuri de protecție și conservare”. Așa
cum se întâmplă în marea majoritate a țărilor, coridoarele nu sunt încă definite
și protejate / conservate nici în România.
Legislația românească face distincție între rețeaua națională de arii protejate,
care constituie „ansamblul ariilor protejate de interes național” – a se vedea
capitolul IV.3, Clasificarea ariilor protejate conform legislației românești
– și
rețeaua ecologică de arii protejate, care este „ansamblul de arii naturale
protejate, împreună cu coridoarele ecologice”.
Parcul Național Retezat – Foto: Ovidiu Bodean
13
De ce avem nevoie de arii protejate?
Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitalului natural și cultural
întrucât includ cele mai reprezentative și semnificative zone din punct de
vedere al biodiversității, al valorilor naturale și culturale asociate. Măsurile de
management în aceste arii se elaborează și se implementează în așa fel încât
să se mențină sau chiar să se refacă, acolo unde este nevoie, ecosistemele
naturale și populațiile de specii sălbatice, menținându-se în același timp sau
căutându-se soluții pentru utilizarea durabilă a resurselor naturale.
Dincolo de obiectivul principal de menținere și chiar de refacere a valorilor
naturale și culturale amenințate de o dezvoltare economică accelerată
și uneori haotică, ariile protejate ar trebui să se constituie în zone model
pentru o conviețuire armonioasă a omului cu natura, chiar și în condițiile în
care ritmul de dezvoltare economică se accelerează. În aceste zone, printr-
un management adecvat se poate demonstra că dezvoltarea nu înseamnă
neapărat distrugerea naturii și ar trebui să se facă eforturi deosebite pentru
a se găsi soluții viabile pentru o dezvoltare economică bazată pe utilizarea
durabilă a resurselor naturale.
Înființarea de arii protejate și managementul eficient al acestora reprezintă o
necesitate deoarece:
• reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ, întrucât fiind desemnate adesea pe suprafețe relativ mari, pot include ecosisteme
naturale și seminaturale reprezentative și permit conservarea și
monitorizarea lor,
• sunt zone model, unde acțiunile eficiente de conservare a ecosistemelor naturale și seminaturale, inclusiv prin utilizare durabilă, pot demonstra
că, menținerea într-o stare corespunzătoare a componentelor capitalului
Curs arii protejate – Foto: WWF DCP
14
natural permite asigurarea resurselor și serviciilor ce stau la baza
dezvoltării socio-economice durabile,
• sunt adevărate „laboratoare”, în care acțiunile de protecție strictă sau management activ cu scop de conservare a biodiversității permit
acumularea de cunoștințe valoroase fie cu privire la procesele naturale,
fie pentru găsirea „formulelor” eficiente pentru asigurarea tranziției de la
o dezvoltare economică concentrată pe profit la un model de dezvoltare
durabilă.
Nu în ultimul rând, ariile protejate sunt adevărate „săli de clasă în aer liber” în care oamenii pot fi educați cu privire la importanța naturii și necesitatea
conservării și a dezvoltării durabile.
Mai multe argumente în favoarea ariilor naturale protejate se găsesc la
Capitolul V, în care se prezintă valori și beneficii ale acestor arii.
Lecție de botanică – Foto: WWF DCP
15
III. Scurt istoric la nivel mondial și în România
III. 1. Scurt istoric al ariilor protejate în lume
Protejarea și conservarea naturii nu sunt concepte foarte noi. Încă din cele
mai vechi timpuri, în anumite situații, oamenii au fost preocupați să protejaeze
natura. De exemplu, în 242 Î.C. Asoka, împăratul Indiei, creează rezervații
naturale pentru a împiedica reducerea „rezervelor” de hrană prin vânarea excesivă a anumitor specii. Conform însemnărilor lui Marco Polo, Kublai
Khan interzice în secolul XIII vânătoarea unor specii de păsări și mamifere în
perioada de reproducere și chiar le asigură hrană și menținerea unor suprafețe de pădure. Un alt exemplu este cel al regilor incași, care protejau specii de
păsări marine.
• Conceptul de parc național apare pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. În 1832, George Catlin, scriitor, pictor și călător american,
fascinat de amerindieni și splendoarea naturii care le-a oferit toate cele necesare vieții, îngrijorat de impactul omului alb asupra civilizației indiene,
asupra speciilor de plante și animale și a sălbăticiei consideră că acestea
ar trebui menținute „printr-o politică deosebită de protecție a guvernului …. ca și un parc magnific … un parc al națiunii, cu oameni și animale, în
toată sălbăticia și prospețimea frumuseții lor naturale”.
În 1864 Congresul american donează Valea Yosemite spre conservare ca
parc al statului. În 1872 se înfințează prin decizie a Congresului primul parc
național, Parcul Național Yellowstone, protejat și administrat de guvernul
federal „în beneficiul și pentru bucuria oamenilor”. Prima rezervație forestieră
este înființată în 1891 de președintele Harrison, iar primul refugiu pentru
animalele sălbatice în 1903, de către președintele Roosvelt, în Pelican Island – Florida.
• În Europa unul din cele mai vechi arii protejate se înființează în Italia în 1856 ca și sanctuar pentru animale sălbatice în Grand Paradiso. Primele
parcuri național din Europa se înființează de către suedezi în anul 1909.
În Australia anul 1879 este cel în care se înființează primul parc național, iar
în Canada în 1885 –Hot Springs Reservation, acum Parcul Național Banff. În 1898 se înființează primul parc în Africa de Sud, Rezervația de animale Sabi,
acum Parcul Național Kruger.
Parcul Național Yellowstone, primul din lume, s-a înființat cu scopul de a se
opri orice fel de exploatare a resurselor naturale, interzicându-se exploatarea
pădurilor, vânătoarea, mineritul dar și activitățile comunităților indigene și a celor locale. Această abordare, de „protecție strictă” a dominat în cea mai mare
parte a secolului XX, fiind o abordare centralizată, „de sus în jos”, cu reguli
impuse de stat.
16
Spre sfârșitul secolului XX, presiunile socio-economice, reafirmarea drepturilor
comunităților indigene și a celor locale, dar și cunoștințele noi acumulate în
domeniul conservării biodiversității permit schimbarea concepției clasice , conform
căreia rolul ariilor protejate este de a „păstra” și de a nu folosi resursele naturale.
Concepția modernă subliniază necesitatea de a se recunoaște și promova rolul
multiplu al ariilor protejate. Ariile protejate trebuie să garanteze și să permită:
• conservarea biodiversității prin menținerea în perimetrul ariilor protejate
a unor specii și ecosisteme în starea lor naturală sau foarte apropiată de
cea naturală;
• fundamentarea științifică a metodelor și procedeelor de management care să permită utilizarea durabilă a resurselor naturale;
• fundamentarea științifică a procesului de reconstrucție și reabilitare a
sistemelor ecologice;
• menținerea serviciilor ecologice prin conservarea ecosistemelor;
• protejarea valorilor culturale și a peisajelor .
Această concepție nouă cu privire la rolul ariilor protejate a dus la definirea
diferitelor categorii de arii protejate, multe dintre ele cu rol și importanță
deosebite nu numai pentru conservarea biodiversității, dar și pentru dezvoltarea
durabilă a comunităților locale.
În Europa momente de referință importante îl constituie intrarea în vigoare
a două directive importante: Directiva Consiliului Europei 79/409/CEE privind
conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) din 1979 și Directiva
Consiliului Europei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și
a speciilor de floră și faună sălbatică (Directiva Habitate) din 1992. În baza
Directivei Păsări a fost lansat programul IBA (Important Bird Areas in Europe
– Arii Importante pentru Păsări în Europa), desemnate ulterior ca și Arii
Speciale de Protecție Avifaunistică (Special Protected Areas), devenind parte
a rețelei Natura 2000. În baza Directivei Habitate s-au desemnat Arii Speciale
de Conservare (Special Area of Conservation) pentru protejarea speciilor și
habitatelor de interes comunitar și s-a inițiat crearea Rețelei Natura 2000 pe
teritoriul Uniunii Europene.
Numărul și suprafața ariilor protejate a crescut la nivel mondial în fiecare an,
odată cu creșterea presiunilor economice asupra biodiversității, a resurselor
naturale, a valorilor culturale. Baza de Date Mondială a Ariilor Protejate –
World Database on Protected Areas
8 – reînnoită la fiecare cinci ani de către
Centrul Mondial de Monitoring al Conservării (World Conservation Monitoring
Centre), în anul 2007 înregistra peste 120.000 arii protejate, cu o suprafață
de peste 22 milioane km2, reprezentând peste 11,3% din suprafața cumulată
a teritoriilor naționale. Majoritatea acestora sunt arii protejate terestre,
recunoscându-se relativ recent faptul că mediul marin nu este suficient de bine
reprezentat: arile protejate terestre ajung la 12,2% din suprafață în timp ce în
zona marină acestea acoperă doar 5,9%.
8 World Database on Protected Areas (WDPA) – www.unep-wcmc.org/wdpa/
17
Tabel nr. 2: Numărul și suprafața ariilor protejate la nivel mondial conform situației prezentate
la Congresul Mondial al Parcurilor de către IUCN – The World Conservation Union și UNEP World Conservation Monitoring Centre
Anul Numărul AP Suprafața
1962 9.214 2.4 milioane Km²
1972 16.394 4.1 milioane Km²
1982 27.794 8.8 milioane KM²
1992 48.388 12.3 milioane Km²
2003 102.102 18.8 milioane Km²
2005 113.707 19.6 milioane Km²
Graficul de mai jos reflectă modul în care a crescut suprafața ariilor protejate
la nivel mondial, începând cu anii 1900.
Figura 3. Graficul creșterii suprafețelor incluse în arii protejate terestre în perioada 1872 –
2007 – sursa UNEP World Conservation Monitoring Centre, Starea ariilor protejate din lume,
2007
18
O bază de date unde se pot găsi informații despre ariile protejate din lume este
cea realizată de UNEP și IUCN, bază de date care se găsește pe pagina de
internet http://www.wdpa.org/.
III. 2. Scurt istoric al ariilor protejate în România
Prezentăm succint în cele ce urmează câteva din cele mai importante puncte
de reper în istoria ariilor protejate din țara noastră.
• 1467 – este atestată documentar braniștea dăruită de Mircea cel Bătrân
Mănăstirii Cozia, braniștile fiind locuri oprite sau rezervate care au apărut
probabil prima dată în secolul XIV, în care nimeni nu avea voie să intre pentru a tăia lemne, a cosi fân, a paște vite, a prinde pește sau a culege fruste fără acordul stăpânului.
• 1904 – prima rezervație naturală din spațiul românesc: Codrul secular Slătioara.
• 1928-1944 – perioada de pionerat privind conservarea naturii și ariile
protejate în România. Primul pas a fost făcut în anul 1928 când la Cluj a
avut loc primul congres al naturaliștilor din România, unde la propunerea lui Emil Racoviță a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea legii
referitoare la protecția naturii în România.
• 1930 – se adoptă prima lege pentru protecția „monumentelor naturii” și
se constituie în cadrul Academiei Române Comisia pentru Ocrotirea
Monumentelor Naturii – CMN.
• 1935 – se înființează primul parc național, Parcul Național Retezat.
• 1938 – numărul total al ariilor protejate se ridică la 30.
• 1950 – se adoptă Decretul privind ocrotirea naturii iar în 1954 se elaborează
regulamentul de aplicare. 1965 – numărul total al ariilor protejate ajunge la
130, în suprafață de aproximativ 75.000 ha, la care se mai adaugă numeroase
rezervații forestiere și o suprafață importantă de păduri protejate prin prevederile
amenajamentului silvic (cca. 64.000 ha în 1955 și peste 190.300 ha în 1984).
• 1973 – se adoptă prima lege privind protecția mediului înconjurător.
• 1990 – se constituie 13 parcuri naționale în fond forestier.
• 1993 – se întocmesc studiile pentru constituirea parcurilor naționale și se înființează ARBDD – Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
• 1995 – se adoptă o nouă formă a Legii protecției mediului.
• 1999/2000 – se înființează primele 3 administrații de parcuri naționale și
naturale pentru Parcul Național Retezat, Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Natural Vânători Neamț. Înființarea acestora și activitățile de management derulate între 2000 și 2006 au fost sprijinite de Fondul
Global de Mediu (GEF – Global Environmental Fund) prin Banca Mondială
prin Proiectul Managementul Conservării Biodiversității, cofinanțat de Guvernul României și Regia Națională a Pădurilor.
• 2000 – se adoptă Legea 5 privind aprobarea Planului de amenajare a
19
teritoriului național – Secțiunea a III-a arii protejate , care prezintă pentru
prima dată într-un act normativ lista ariilor protejate de interes național
existente la data respectivă.
• 2001 – apare primul act normativ al ariilor protejate și pentru conservarea
biodiversității, OUG 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice9, aprobată prin
Legea 462/2001.
• 2002 – se demarează procesul de clarificare a limitelor pentru ariile
protejate existente la acea dată și materializarea lor în GIS tot ca parte a proiectului care a permis înființarea primelor administrații și elaborarea primei legi a ariilor protejate.
• 2003 – se adoptă acte normative specifice ariilor protejate, care legiferează
limitele acestora, fac precizări referitor la zonarea internă și la măsuri
speciale de management și stabilesc procedura de încredințare în
adminsitrare. Acestea sunt Hotărârea de Guvern 230, Ordinul de Ministru 552, Ordinul de Ministru 850.
• 2004 – încheierea de contracte de administrare între Ministerul Mediului
și Gospodăririi Apelor pentru 16 parcuri naționale și naturale cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și pentru Parcul Național Ceahlău cu Consiliul Județean Neamț.
• 2005 – declararea prin HG nr.1581 a Parcului Național Defileul Jiului, a
3 rezervații naturale și a primei arii de protecție specială avifaunistică,
Pădurea Ciuașului, în total 11.324 ha.
• 2005 – acordarea în administrare de către Ministerul Mediului și Gospodăririi
Apelor a Parcului Național Buila Vânturarița și a înca 4 parcuri naturale
Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva a Geoparcului Dinozaurilor
Țara Hațegului Universității București și a Geoparcului Platoul Mehedinți
Consiliului Județean Mehedinți, iar a Parcului Natural Lunca Joasă a
Prutului Inferior Agenției de Protecția Mediului Galați.
• 2006 – se pune în discuție pentru prima dată înființarea Agenției Naționale
de Arii Protejate.
• 2006 – desemnarea Parcului Natural Lunca Muresului ca sit RAMSAR –
Zona Umedă de Importanță Internațională.
• 2007 – sunt desemnate ariile speciale de importanță avifaunistică (SPA) prin
HG nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
• 2007 – sunt desemnate siturile de importanță comunitară (pSCI) prin
Ordinul de Ministru nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
• 2008 – se înființează Agenția Națională pentru Arii Protejate (ANAP) prin
hotărâre de guvern. La data publicării acestei lucrări ANAP nu este încă
funcțională.
9 Propunerea de lege a fost parțial elaborată cu sprijinul unui grup de lucru constituit în cadrul Proiectu –
lui Managementul Conservării Biodiversității, implementat în perioada 2000 – 2006, finanțat de GEF
(Fondul Global de Mediu) prin Banca Mondială, Regia Națională a Pădurilor și Guvernul României.
20
La începutul anului 2007 , România avea inclusă cca. 8% din suprafața țării
în arii protejate. Cea mai mare parte a suprafeței este în Rezervația Biosferei
Delta Dunării (560.000 ha), în cele 13 parcuri naționale (315.000 ha) și 14
parcuri naturale (756.000 ha).
În graficul de mai jos se prezintă distribuția suprafețelor acoperite de arii protejate
de interes național pe județe la nivelul anului 2004 (sursa: Ministerul Mediului).
Figura 4. Distribuția suprafețelor ariilor protejate din România pe județe, 2004 * – sursa
Ministerul Mediului
Figura 5. Harta ariilor naturale protejate de interes național, 2007. Sursa: Ministerul Mediului
21
La finele anului 2007 suprafața ariilor protejate crește în mod semnificativ prin
desemnarea Ariilor de Importanță Comunitară propuse (pSCI – proposed Sites
of Community Interest) și a Ariilor Speciale de Protecție Avifaunistică (SPA –
Special Protection Areas). Astlel, în urma obligațiilor ce îi revin ca stat membru al Uniunii Europene, România a propus în 2007 un număr de 381 de situri,
reprezenzând 17,84% din suprafața țării. Respectiv 108 SPA – uri și 273 SCI – uri.
Acestea se suprapun parțial. SPA reprezintă 11,89% din suprafața țării iar SCI reprezintă 13,21% din suprafața țării.
Figura 6. Harta parcurilor naționale și naturale
Figura 7. Harta ariilor de importanță comunitară
22
Figura 8. Harta ariilor speciale de conservare avifaunistică
Figura 9. Harta ariilor de importanță comunitară și a ariilor speciale de conservare avifaunistică
23
IV. CATEgORII DE mANAgEmENT CONFORm
IUCN șI CONFORm LEgISLAțIEI ROmâNEșTI
IV. 1. Noțiuni introductive
Așa cum arată definiția dată de IUCN (vezi pagina 8), ariile protejate se
constituie în principal pentru conservarea biodiversității și a valorilor naturale
și culturale. Dar ceea ce se dorește a se realiza/obține prin managementul
ariilor protejate, respectiv obiectivele de management pot diferi foarte mult de la o arie la alta, chiar dacă cele de conservare a naturii sunt prioritare pentru
orice arie naturală protejată.
Obiectivele de management în ariile protejate în care se pune accent în principal
pe protecție strictă pentru menținerea ecosistemelor și proceselor naturale,
diferă față de cele din ariile protejate în care se caută soluții pentru menținerea și promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. Ariile protejate pot avea
unul sau mai multe obiective de management:
1. cercetarea științifică;
2. protecția sălbăticiei (zonelor fără intervenție umană) – excluderea
oricărei forme de exploatare a resurselor naturale care contravin obiectivelor de management;
3. protecția diversității speciilor și a diversității genetice;
4. menținerea serviciilor de mediu;
5. protecția caracteristicilor naturale și culturale;
6. turism și recreere;
7. educație;
8. utilizarea durabilă a resurselor și ecosistemelor naturale;
9. menținerea activităților culturale și tradiționale.
În funcție de principalele obiective de management dintr-o arie protejată, aceasta aparține unei anumite categorii de management sau categorii de
arii protejate. O categorie de management sau de arii protejate grupează arii protejate cu obiective și măsuri de management asemănătoare.
IV.2. Categoriile IUCN de arii protejate
Încadrarea ariilor protejate în categorii este necesară în primul rând din punct de vedere tehnic, pentru ca cei implicați în activități de conservare să dispună
de un sistem unitar de definire a obiectivelor de management pentru ariile
protejate și pentru a stabili măsurile minime de management ce se impun în funcție de obiectivele principale de management. În acest fel se stabilesc
standarde de management caracteristice fiecărei categorii, cu scopul de a se
24
impune un nivel minim de conservare, acceptat de majoritatea specialiștilor și
se evită numeroase confuzii și dezbateri inutile pe tema nivelului de protecție/ conservare ce se realizează într-o arie protejată.
De obicei fiecare țară își definește propriile categorii de arii protejate. Denumirile
date ariilor protejate pot fi foarte diverse: parcuri naționale, rezervații naturale,
rezervații științifice, parcuri forestiere, sanctuare marine, monumente ale
naturii, parcuri regionale etc. Chiar dacă aceeași denumire este folosită în mai multe țări, obiectivele de management pot fi foarte diferite. De exemplu, parc național în Elveția presupune măsuri de management care să asigure aproape o protecție strictă în zone fără așezări umane, în timp ce în cazul Marii Britanii înseamnă de cele mai multe ori zone întinse, cu numeroase așezări omenești și cu un management care combină măsurile de conservare a ecosistemelor cu cele ce permit o dezvoltare durabilă. În cazul categoriilor definite la nivel național, denumirea unei arii protejate nu reflectă în mod obligatoriu obiectivele de management ale acestuia.
Pentru a evita confuziile ce se crează prin denumirile ariilor protejate și
pentru a reflecta cât mai bine obiectivele ariilor protejate, IUCN a definit șase
categorii principale de arii protejate în funcție de obiectivele principale de management. Chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, fiecare țară își definește propriile categorii de arii protejate, este de dorit ca fiecare țară să accepte și să realizeze o corespondență cu categoriile definite de IUCN, care se constituie într-un standard global pentru planificarea, desemnarea și managementul
ariilor protejate.
IUCN încurajează utilizarea categoriilor de management în următoarele situații
(Ghidul pentru utilizare a Categoriilor de Management al ariilor protejate, IUCN, 2008):
1. pentru planficarea ariilor protejate și a sistemelor de arii protejate, constituindu-se într-un instrument util pentru definirea obiectivelor de management adaptate la condițiile naționale și locale,
2. ajută la îmbunătățirea managementului informațiilor despre arii protejate prin:
a. stabilirea unui standard internațional pentru colectarea de date la nivel mondial și regional și pentru raportări legate de eforturile de conservare, precum și pentru a permite comparații între țări și stabilirea unor sisteme de evaluare globale sau regionale
b. oferirea unui cadru unitar pentru colectarea, prelucrarea și diseminarea datelor despre arii protejate
c. îmbunătățirea comunicării între cei ce sunt implicați în conservarea
naturii
d. reducerea confuziilor ce pot apărea din utilizarea a numeroși
termeni diferiți pentru a descrie aceleași tipuri de arii protejate în diverse părți ale lumii.
3. ajută la reglementarea activităților din arii protejate, prin stabilirea unor activități corespunzătoare obiectivelor de management.
25
Categoriile IUCN sunt din ce în ce mai des utilizate în următoarele situații:
ca și bază legislativă – din ce în ce mai multe țări utilizează categoriile
IUCN ca și bază pentru categoriile din legislația națională,
pentru a stabili bugete – unele țări stabilesc limitele de buget în funcție de
categoria în care se încadrează aria protejată,
ca și instrument de advocacy – uneori organizațiile neguvernamentale
utilizează categoriile pentru a milita pentru anumite obiective de
conservare și un nivel corespunzător de activități umane,
pentru a ajuta la planificarea sistemelor de arii protejate prin definirea
obiectivelor de management și a tipurilor de guvernare (sistemelor de
decizie).
Categoriile IUCN prezentate la Congresul Mondial de Conservare al IUCN de la Barcelona din 2008 sunt rezultatul unui lung proces de definire și îmbunătățire a sistemului de categorii de management, proces ce a început în 1962 și a
trecut prin mai multe etape, îmbunătățind treptat sistemul de categorii prin
încorporarea experiențelor acumulate de-a lungul deceniilor în managementul ariilor protejate la nivel mondial.
Ultima revizuire s-a făcut în perioada 2004 – 2008 și a dus la o definire mai
clară a celor 6 categorii de management, categorii ce vor fi prezentate în mod
succint în cele ce urmează, utilizându-se în principal informațiile prezentate în
Ghidul pentru utilizare a Categoriilor de Management IUCN, 2008.
CATEgORIA Ia: arii protejate administrate în special pentru interes științific
Definiție:
Arii protejate stricte desemnate pentru protecția biodiversității și eventual
a caracteristicilor geologice/geofizice, cu un control strict și limitarea
vizitării, utilizării și impactului uman pentru a se asigura protecția valorilor de conservare. Asemenea arii protejate pot servi ca zone de referință indispensable pentru cercetare științifică și monitorizare.
Obiectivul principal este de a conserva ecosisteme și specii excepționale la
nivel regional, național sau global și/sau caracteristici de geodiversitate în
situații în care toate acestea s-au format în cea mai mare parte sau integral prin forțe non-umane și vor fi degradate sau distruse sub impactul unor forțe
ce nu depind de om.
În aceste rezervații se urmărește menținerea ecosistemelor în stare cât mai
naturală, cu intervenții umane minime. Constituie adevărate laboratoare de
cercetare pentru anumite specii și ecosisteme, exemple relevante pentru monitoring și educație și refugii de siguranță maximă pentru specii rare,
amenințate sau periclitate. Prin planificare și management se urmărește
reducerea la minim a modificărilor ce ar putea apărea în urma cercetării sau a altor activități. Dacă este cazul, se urmărește păstrarea valorilor culturale și
spirituale asociate cu natura.
26
Categoria de arie protejată definită în România care corespunde acestei
categorii IUCN este rezervația științifică. La noi în țară suprafața acestora
poate varia de la câteva hectare, cum ar fi de exemplu Rezervația Științifică Piatra Rea (50 ha) la câteva sute de hectare, cum ar fi Rezervatia Științifică Gemenele din Parcul Național Retezat (cca 1.600 ha) sau chiar zeci de mii de
hectare cum sunt rezervațiile științifice din Rezervația Biosferei Delta Dunării
Sacalin – Zătoane (21.410 ha) și Roșca Buhaiova (peste 9.000 ha). Accesul în aceste zone este permis unui număr limitat de vizitatori, în principal cercetători
și numai cu aprobări speciale.
CATEgORIA Ib: Zone de sălbăticie: arie protejată administrată în special
pentru protecția zonelor naturale sălbatice
Definiție:
Arii protejate constituite pe suprafețe întinse, nemodificate sau puțin
modificate, ce își mențin caracterul natural, fără a avea așezări umane
permanente sau semnificative, adică așezări cu consum relativ redus
de resurse naturale și impact redus, arii protejate administrate pentru menținerea stării naturale.
Obiectivul principal este de a proteja pe termen lung integritatea ecologică a ariilor naturale neafectate în mod semnificativ de activități umane, fără
infrastructură modernă, în care predomină forțele și procesele naturale.
Sunt suprafețe foarte întinse, de adevărată sălbăticie, cum în puține locuri se
mai găsesc pe planeta noastră. Țara noastră nu dispune de asemenea zone. Un exemplu relevant în acest sens poate fi aria protejată Noatak Wilderness,
Alaska, SUA.
CATEgORIA II: Parc național: arie protejată administrată în special pentru
protejarea ecosistemelor și recreere.
Definiție:
Arii protejate cu suprafețe naturale sau aproape naturale întinse
desemnate pentru a proteja procese ecologice la scară mare împreună
cu complexul de specii și ecosisteme caracteristice zonei, care oferă
bazele necesare pentru experiențe spirituale, științifice, educative, de recreere și de vizitare compatibile ecologic și cultural cu zona respectivă.
Obiectivul principal este de a proteja biodiversitatea naturală împreună cu structurile ecologice și procesele naturale asociate și de a promova educația
și recrearea.
Sunt zone relativ întinse, cu suprafețe variind la noi în țară între câteva mii de
hectare și peste 40.000 ha, cu specii și ecosisteme rare, peisaje deosebite
și un impact redus al activităților umane pe cea mai mare parte a suprafeței. În general activitățile umane nu sunt permise pe mare parte din suprafața
acestor parcuri, excepție făcând unele activități tradiționale pe care localnicii
27
le desfășoară de secole. Dar și aceste activități tradiționale sunt reglementate
astfel încât biodiversitatea și procesele naturale să fie cât mai bine menținute.
Trebuie însă menționat că, în majoritatea parcurilor naționale din România
sunt suprafețe, uneori destul de întinse, în care este permisă exploatarea
resurselor naturale și cu scop comercial, nu neapărat în beneficiul comunităților locale. Dar, în cazul în care parcul național este gospodărit în conformitate cu obiectivele de management ce se impun categoriei II IUCN, și în cazul
acestor activități de exploatare a resurselor ar trebui să se impună standarde
deosebite, care să reducă în mod semnificativ impactul asupra biodiversitășii.
Majoritatea parcurilor naționale nu au așezări umane pe suprafața lor. În interiorul parcurilor naționale se delimitează diferite zone, cu specificarea clară
a restricțiilor pentru fiecare din aceste zone. Activitățile de management sunt
adaptate acestei zonări, iar regulamentul parcului și planul de management stabilesc regulile de utilizare a resurselor naturale pentru fiecare zonă de
management definită.
În cazul României acestei categorii îi corespunde categoria de parcuri
naționale , iar lista acestora este prezentată în Anexa 2.
CATEgORIA III : Monumente ale naturii: arie protejată administrată în special
pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice.
Arii protejate desemnate pentru a proteja monumente naturale specifice,
respectiv o anumită formațiune terestră, cavernă submarină, formațiune
geologică cum ar fi o peșteră sau chiar un organism viu cum ar fi un arbore secular. Sunt în general arii protejate mici și adesea au valoare
deosebită pentru vizitatori.
Obiectivul principal este de a proteja formațiuni naturale excepționale precum și biodiversitatea și habitatele asociate.
În țara noastră acestei categorii IUCN îi corespunde categoria de monumente
ale naturii. Câteva exemple: Doisperezece Apostoli (Munții Călimani), Peștera
Smeilor de la Onceasa (Munții Apuseni), Masa Jidovului (Comuna Șugag, satul
Tău Bistra, județul Bihor), Ghețarul Focul Viu (Parcul Natural Apuseni), etc.
CATEgORIA IV: Arii cu management activ al habitatului sau speciei: arie
protejată gospodărită în special pentru conservare prin măsuri de management
active.
Definiție:
Arii protejate desemnate pentru protecția anumitor specii sau habitate
și în care managementul reflectă această prioritate. Multe arii protejate
din categoria IV necesită intervenții periodice active pentru a satisface cererile anumitor specii sau pentru menținerea habitatelor, dar acest
management activ nu este obligatoriu pentru ariile protejate din această
categorie.
Obiectivul principal îl constituie menținerea, conservarea și refacerea speciilor și habitatelor.
28
În România în acestei categorie se încadrează rezervațiile naturale ce se
pot întinde pe suprafețe de câțiva ari sau pe zeci, foarte rar pe cîteva mii de
hectare. Adesea sunt înființate pentru conservarea unor habitate ce au apărut
prin modificarea celor naturale sub acțiunea umană, cum ar fi de exemplu mozaicurile de fânețe și păduri extrem de bogate în specii și din ce în ce mai
rare în Europa. Exemple de rezervații naturale la noi în țară: Valea Neajlovului
(DB), Peștera Izverna (MH), Pădurea Lapiș (SL), Lacul Tătarilor (SB), Dealurile Beștepe (TL), Dealul cu Fluturi (CJ), Rusca Montană (CS).
CATEgORIA V: Peisaj terestru / marin protejat: arie protejată administrată
în special pentru conservarea peisajului terestru/marin și recreere.
Definiție:
Arie protejată în care interacțiunea dintre oameni și natură de-a lungul
timpului a produs o zonă cu un caracter distinctiv, cu o semnificativă valoare ecologică, biologică, culturală și estetică și în care păstrarea
integrității acestei interacțiuni tradiționale este vitală pentru protecția și
menținerea zonei și a valorilor de conservare a naturii asociate precum și a altor valori.
Obiectivul principal îl constituie protejarea ecosistemelor naturale și utilizarea durabilă a resurselor naturale atunci când conservarea și utilizarea durabilă
pot fi reciproc benefice una alteia.
Sunt arii protejate care se întind de obicei pe suprafețe mari, de ordinul zecilor
de mii de hectare. La noi cele mai mari depășesc 150.000 de hectare. Pe suprafața lor se regăsesc și așezări umane, de multe ori chiar și orașe. Ca și în cazul parcurilor naționale, se realizează o zonare internă prin care se
indică activitățile ce sunt premise. Restricțiile, când sunt necesare, se impun
în funcție de valorile de biodiversitate și culturale. Suprafețele în care se impun restricții importante pentru conservarea biodiversității sunt semnificativ mai
reduse decât în cazul categoriei II. În aceste arii protejate se recomandă ca
toate activitățile economice să se desfășoare cu o atenție deosebită la valorile pentru care sau fost declarate. Ele ar trebui să se constituie în adevărate
modele de dezvoltare durabilă, având la bază principiile conservării naturii.
În multe țări peisajele protejate poartă denumirea de parcuri naturale, dar
adesea ele primesc denumirea de parcuri naționale sau parcuri regionale.
Cateoria de arii protejate definită în legislația românească care corespunde
acestei categorii IUCN este cea de parc natural. Lista parcurilor naturale se
regăsește în Anexa 2.
CATEgORIA VI: Arie protejată destinată utilizării durabile a resurselor
naturale:
Definiție:
Arii protejate desemnate pentru conservarea ecosistemelor și habitatelor
împreună cu valorile culturale sociate și sisteme tradiționale de
29
management ale resurselor naturale. Sunt în general suprafețe mari,
predominant în stare naturală, cu o parte aflată sub un management
durabil al resurselor naturale și unde aceste resurse sunt utilizate într-o
măsură mică, ne-industrial, utilizare considerată ca fiind unul din scopurile principale pentru aceste arii protejate, fiind compatibilă cu conservarea
naturii.
Obiectivul principal: protecția ecosistemelor naturale și utilizarea durabilă a resurselor naturale cu condiția ca una să fie în beneficiul celeilalte. O
caracteristică distinctivă a acestei categorii este că utilizarea durabilă a resurselor naturale devine mijlocul de conservare a naturii, fiind combinată
cu alte măsuri specifice celorlalte categorii, cum ar fi de exemplu protecția
anumitor zone.
Aceste arii protejate se întind în general pe suprafețe foarte mari și se constituie
în sursă permanentă de hrană și bunuri pentru populațiile indigene și/sau
locale, care, fiind reduse ca număr, le exploatează extensiv, fără a afecta
în mod semnificativ biodiversitatea. Se poate afirma că în acest tip de arie protejată este cel mai evident model în care populații puțin numeroase au trăit
și pot trăi în armonie cu natura, dovedind faptul că omul este parte integrantă
a acestor ecosisteme. Dar în aceste arii protejate nu se permite exploatarea industrială a resurselor naturale. IUCN recomandă să se delimiteze și zone
în care să nu se utilizeze resursele naturale. În unele țări s-a luat decizia ca
zonele care să fie excluse de la utilizare să reprezinte 75% din suprafața totală a acestor arii protejate.
Exemplu:
În țara noastră nu există arii protejate care s-ar putea încadra în această
categorie.
Pe lângă definiția IUCN a ariei protejate, foarte bine fundamentată de specialiști
prin „distilarea” cunoștințelor și experiențelor acumulate de-a lungul deceniilor, cel mai recent ghid al aceleiași organizații, „Ghidul pentru utilizarea categoriilor de management al ariilor protejate” stabilește și un set de principii care definesc
o arie protejată și modul în care se stabilește categoria de management.
încadrarea unei arii protejate într-o categorie IUCN se face plecând de la
obiectivul sau obiectivele de management prioritare, care se aplică pe cel puțin
75% din suprafața ariei protejate. „Regula celor 75%” s-a stabilit avându-se în
vedere faptul că în ariile protejate pot exista zone în care sunt permise și alte utilizări decât cele admise pentru categoria respectivă. De exemplu în ariile
protejate din categoria II pot exista stațiuni turistice sau mici așezări umane
sau în categoria V pot exista zone de protecție strictă.
Informații detaliate privind categoriile de management stabilite de IUCN se
găsesc pe http://data.iucn.org/dbtw-wpd/edocs/PAG-010.pdf.
Următorul tabel prezintă în mod sintetic obiectivele de management principale
și secundare caracteristice categoriilor de arii protejate, precum și pe cele care nu sunt relevante pentru o anumită categorie de management.
30
Tabel nr. 3: Obiective de management caracteristice diferitelor categorii de arii
protejate definite conform IUCN
Obiectiv de management Ia Ib II III IV V VI
Cercetare științifică
Protecția sălbăticiei (zonelor
fără intervenție umană)
Protecția diversității speciilor/
genetice, ecosistemelor și
habitatelor
Protecția geodiversității
Menținerea proceselor naturale
Menținerea serviciilor de mediu
Protecția caracteristicilor
culturaleX
Turism și recreere X
Educație X
Utilizarea durabilă a resurselor naturaleX X
Activități tradiționale de utilizare a resurselor naturale desfășurate de către și în beneficiul comunităților X X
Menținerea atributelor cultural – tradiționaleX X X X
Legenda:
Obiectiv primar Obiectiv secundar Obiectiv potențial aplicabil X Obiectiv nerelevant
31
IV. 3. Clasificarea ariilor protejate conform legislației românești
Conform legislației românești privind regimul ariilor naturale protejate,
respectiv OUg nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei, definiția ariei protejate este următoarea:
Arie naturală protejata – zona terestră și/sau marină în care există specii
și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice sau de altă natură, cu valoare ecologică,
științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și
conservare, stabilit conform prevederilor legale.
În funcție de „nivelul” la care aria protejată este declarată și/sau recunoscută
deosebim diferite categorii de arii protejate:
1. de interes național , care includ următoarele categorii: rezervații
științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale. Prezentarea acestora se va face în anexa 1. Condiția
minimă pentru ca o zonă să fie declarată arie protejată de interes național este să prezinte valori naturale și culturale semnificative și reprezentative
la nivel național.
2. de interes comunitar sau situri Natura 2000 , care sunt situri de
importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție avifaunistică. O scurtă descriere a acestora se face în subcapitolul IV.3.2.
3. de interes internațional , care au primit statut de:
a) rezervații ale biosferei
10, acordat de MaB UNESCO
b) zone umede de importanță internațională sau situri RAMSAR11
desemnate în conformitate cu prevederile Convenției privind
conservarea zonelor umede de importanță internațională, în
special ca habitat al păsărilor acvatice.
c) situri naturale ale patrimoniului natural universal recunoscute de MaB UNESCO
d) geoparcuri, statut atribuit conform reglementărilor stabilite de UNESCO și de Carta Rețelei Europene a Geoparcurilor.
4. de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/
privat al unităților adminstrativ-teritoriale, după caz, conform art. 5 alin. (1)
lit. a) – c) din OUG 57/2007. Acestea includ zone cu valori semnificative
și reprezentative la nivel local sau județean.
Scopul și regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt
descrise în Anexa Nr. 1 al OUG 57/2007.
10 MaB UNESCO / Programul Om – Biosferă a Organizației pentru Educație, Știință și
Cultură a Națiunilor Unite http://www.unesco.org/mab/mabprog.shtml
11 http://www.ramsar.org/index_about_ramsar.htm
32
IV.3.1. Arii protejate de interes național
Conform legislației în vigoare ariile protejate de interes național pot fi: rezervații
științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri
naturale. Definiția și scopul acestor categorii de arii protejate sunt prezentate
succint în anexa nr.1.
Corespondența dintre categoriile IUCN și cele definite în legislația românească
se prezintă în tabelul de mai jos.
Tabel nr 4: Corespondență între categoriile IUCN și categoriile de arii protejate de interes
național
Nr. Categorie de arie
protejată conform
legislației româneștiCorespondență
IUCN Scop de management
1. Rezervații științifice I În principal scopuri
științifice
2. Parcuri naționale II Protecția ecosistemelor și
recreere
3. monumente ale
naturiiIII Conservarea elementelor
naturale, specifice
4. Rezervații naturale IV Conservare prin intervenții
de gospodărire
5. Parcuri naturale V Conservarea peisajului și
recreere
♣ România are în prezent 13 parcuri natíonale, 14 parcuri naturale și peste
900 de alte categorii de arii protejate, acoperind cca 8% din suprafața țării.
Două dintre ariile protejate de interes național au și statut de rezervație a
biosferei, și anume: Parcul Național Retezat și Parcul Național Munții Rodnei.
Lista rezervațiilor naturale se poate găsi în Legea 5/2000 și în Hotărâre nr. 1143 – 18/09/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate prin care s-au mai adăugat noi rezervații naturale la lista națională.
IV.3.2. Arii protejate de interes comunitar – Siturile Natura 2000
România, ca stat membru al Uniunii Europene, s-a angajat să implementeze legislația referitoare la conservarea biodiversității prin realizarea rețelei Natura
2000, o rețea de zone protejate care să cuprindă un eșantion reprezentativ
de specii sălbatice și habitate naturale de interes comunitar, în vederea
33
garantării menținerii acestora pe termen lung, ca sisteme suport pentru
dezvoltarea sistemului socio-economic.
Speciile și habitatele de interes comunitar sunt cele rare sau periclitate la nivel
European. Unele din aceste specii sau habitate în țara noastră sunt foarte bine
reprezentate, având populații viabile în cazul speciilor sau ocupând suprafețe extinse în cazul habitatelor. Cu toate acestea țara noastră este obligată să desemneze Situri de Importanță Comunitară pentru acestea. Dacă se dorește ca România să
nu fie nevoită să protejeze o specie sau un habitat pe motiv că la noi nu este
rară sau periclitată, are obligația să solicite derogare de la prevederile directivei europene, derogare ce se aprobă numai dacă există suficiente argumente științifice
pentru solicitarea ei. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie ursul, specie
prioritară , adică specie de interes comunitar care presupune o responsabilitate
sporită pentru conservare din cauza arealului redus la nivelul UE, dar care este foarte bine reprezentat la noi în țară.
Realizarea rețelei Natura 2000 se face prin implementarea a două acte
normative europene:
• Directiva „Păsări” – Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor
sălbatice
• Directiva „Habitate” – Directiva 92/43/CEE privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice
Conform art. 3 al Directivei Habitate Natura 2000 este o rețea ecologică europeană formată din Arii Speciale de Conservare și Arii de Protecție Specială Avifauninstice.
Conform legislației românești zonele incluse în rețeaua Natura 2000 sunt arii
protejate și se încadrează în următoarele categorii:
– situri de importanță comunitară – în limba engleză Sites of Community Interest – SCI.
– arii speciale de conservare – în limba engleză, Special Areas of Conservation – SAC,
– arii de protecție specială avifaunistică – în limba engleză, Special Protection
Areas – SPA
Poian ă cu bujori ( Trollius europaeus ) – Foto: Pilbáth G. Attila
34
Siturile de Importanță Comunitară se declară de statele membre pentru
conservarea și menținerea speciilor și habitatelor de interes comunitar până la
acceptarea acestora ca și Arii speciale de Conservare de către Uninunea Europeană.
Ariile Speciale de Conservare se delimitează pentru conservarea și
menținerea în stare de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor
prevăzute în anexa II a Directiva Habitate sau pentru readucerea lor în starea de conservare favorabilă .
Ariile de Protecție Specială Avifaunistică se delimitează cu scopul de a se
conserva și menține în stare favorabilă de conservare speciile de păsări sau
pentru readucerea la starea favorabilă de conservare acolo unde este cazul.
Stare de conservare a unui habitat se definește în OUG 57/2007, Capitolul I
Dispoziții generale Art.4, punctul 5 după cum urmează: „stare de conservare
a unui habitat natural – totalitatea factorilor ce acționează asupra unui habitat
natural și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi pot afecta pe termen lung distribuția, structura și funcțiile, precum și supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.
Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă atunci
când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) arealul său natural și suprafețele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creștere;
b) are structura și funcțiile specifice necesare pentru menținerea sa pe termen
lung, iar probabilitatea menținerii acestora în viitorul previzibil este mare;c) speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă”.
Starea de conservare a unei specii este definită în același act normativ, punctul 9: ”stare de conservare a unei specii – totalitatea factorilor ce acționează
asupra unei specii și care pot influența pe termen lung distribuția și abundența
populațiilor speciei respective.
Creasta Cocoșului – Foto: Emil Pop
35
Starea de conservare a unei specii va fi considerată favorabilă dacă sunt
întrunite cumulativ următoarele condiții:
a) datele privind dinamica populațiilor speciei respective indică faptul că aceasta
se menține și are șanse să se mențină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural;
b) arealul natural al speciei nu se reduce și nu există riscul să se reducă în
viitorul previzibil;c) există un habitat suficient de vast pentru ca populațiile speciei să se mențină
pe termen lung;
Ariile protejate de interes comunitar se desemnează strict pe criterii științifice,
adică numai acolo unde speciile și habitate din cele două directive europene
sunt prezente și populațiile, respectiv suprafațele lor sunt reprezentative pentru regiunea biogeografică.
Datele care au stat la baza întocmirii listei habitatelor incluse în Directiva
Habitate provin din programul CORINE (versiunea 1991), program inițiat în 1985 sub denumirea ”Coordination of Information on the Environment”, un
proiect experimental pentru obținerea, coordonarea și asigurarea de informații
privind starea mediului și a resurselor naturale în cadrul comunității Europene.
Desemnarea viitoarelor situri Natura 2000 se face pe regiuni biogeografice ,
aceste regiuni diferențiindu-se prin grupele de plante, genuri, familii, etc.
Europa a fost împărțită în 11 regiuni biogeorgrafice). În țările UE se regăsesc
9 din aceste regiuni, iar în țara noastră se găsesc 5 regiuni biogeografice,
România fiind singura țară cu asemenea diversitate. Mai multe informații cu privire la regiunile biogeografice se găsesc pe pagina Agenției de Mediu
Europene – European Environment Agency http://ec.europa.eu/environment/
nature/natura 2000/sites_hab/biogeog_regions/index_en.htm
Figura 10. Harta regiunilor biogeografice în România
36
În țara noastră propunerile de Situri de Interes Comunitar (pSCI) s-au făcut
prin Ordinul de Ministru nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie
naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. S-au delimitat un număr
de 273 SCI – uri care reprezintă 13,21% din suprafața țării. Aceste propuneri au fost analizate de Comisia Europeană și discutate cu Ministerul Mediului și
reprezentanții ONG – urilor în cadrul Seminariilor Biogeografice ce au avut loc
în anul 2008, urmând să devină, prin aprobarea conform prevederilor legale
din România, Arii Speciale de Conservare.
Ariile de Protecție Specială Avifaunistică s-au declarat prin Hotărârea de
Guvern nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială
avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în
România. S-au declarat 108 SPA – uri – 11,89% din suprafața țării, pentru 118
specii de păsări.
Siturile de Interes Comunitar propuse se suprapun parțial cu Ariile de Protecție
Specială Avifaunistică, acoperind împreună 17,84% sin suprafața țării.
În România siturile Natura 2000 se suprapun parțial peste ariile naturale
protejate de interes național.
Rețeaua Ecologică Natura 2000 trebuie să țină cont de realitățile economice,
sociale și culturale ale zonelor unde au fost declarate situri. Conservarea
speciilor și habitatelor trebuie să fie realizată printr-un management activ
dar durabil. Pentru atingerea acestui scop, Directiva Habitate (92/43/CEE)
prevede obligațiile statelor membre cu privire la gospodărirea siturilor Natura
2000. Aceste prevederi au fost preluate în mare parte și în OUG57/2007.
Conform acestui act legislativ, activitățile ce se pot desfășura în siturile Natura
2000, altele decât rezervațiile biosferei, parcurile naționale și naturale, se
reglementează prin planuri de management sau prin regulamente elaborate
de administratorii acestora avizate de către Agenția Națională pentru Arii
Protejate (ANAP) și aprobate prin ordin al autorității centrale pentru protecția
mediului.
Măsurile ce trebuie prevăzute în planurile de management ale viitoarelor situri
Natura 2000 sunt legate de obiectivele care au dus la constituirea ariei naturale
protejate, respectiv menținerea/refacerea stării favorabile de conservare
pentru speciile și habitatele de interes comunitar. Măsurile de management
Natura 2000 pot viza și habitate care nu sunt considerate de interes comunitar, dar care sunt importante pentru speciile de interes comunitar.
Planurile de exploatare/utilizare a resurselor naturale din zonă vor fi armonizate
cu prevederile planului de management. În cazul în care aceste situri se
suprapun peste arii protejate de interes național, managementul lor va fi inclus
în planul de management al respectivelor arii protejate, cu respectarea celei
mai restrictive funcții de protecție.
Schița de mai jos redă foarte sintetic în ce măsură sunt permise activitățile
umane în diferite categorii de arii protejate definite prin legislația
românească.
37
Figura 11. Restricții de utilizare a resurselor naturale – „suprapunerea” siturilor Natura 2000
cu diferite categorii de arii naturale protejate
O importanță deosebită pentru managementul siturilor Natura 2000 o are
Articolul 6 din Directiva Habitate, transpus în legislația românească prin
Articolul 28 din OUG 57 din 2007.
Prevederile acestui articol important se pot sintetiza astfel:
• Managementul se face în baza unui plan de management special elaborat
sau în baza măsurilor incluse în alte planuri de dezvoltare
• Trebuie să se evite deteriorarea habitatelor și deranjarea speciilor, ca urmare orice plan sau proiect care nu se leagă direct sau nu este nece-
sar pentru managementul sitului se va supune procedurii de evaluare
a impactului și se aprobă numai dacă impactul nu este semnificativ și
numai după consultarea publicului
• Aprobarea unui plan sau proiect cu impact major se poate face numai dacă este de interes public major și nu există soluții alternative.
În cazul în care se impune aprobarea unui plan sau proiect cu impact major
pentru un habitat sau o specie prioritară acest lucru se justifică doar dacă
planul sau proiectul este legat de sănătatea sau siguranța populației, are consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu și dacă se asigură
măsuri compensatorii prin desemnarea unei zone similare ca sit Natura
2000 pentru a se asigura menținerea speciei sau habitatului.
Directiva Habitate și Directiva Păsări au caracter de act normativ al UE, ca
urmare nerespectarea prevederilor acestuia poate duce la inițierea procedurilor
de prevenire a încălcării legislației europene sau la sancțiuni semnificative
pentru țara care nu respectă această legislație. Rețeaua Natura 2000 se
constituie astfel într-un instrument eficient de conservare pentru toate statele
UE.
38
Tabel nr 5: Posibilă corespondență între categoriile IUCN și categoriile de arii protejate
desemnate în baza Directivelor UE
Nr. Categorie de arie
protejata conform
legislației româneștiCorespondență
IUCN Scop de
management
1. Arii speciale de
conservareV Conservarea tipurilor
de habitate și specii
conf. Directivei
Habitate
2. Arii de protecție
avifaunisticăV Protecția speciilor
de păsări conform
Directivei Păsări
3. Situri de importanță
comunitarăV Conservarea tipurilor
de habitate și specii
conf. Directivei
Habitate
Este important de menționat că pentru a se realiza o rețea funcțională de
situri Natura 2000 este necesar să se identifice coridoarele ecologice și să se
impună măsurile de conservare necesare. Această acțiune se află în stadiu
incipient în majoritatea statelor UE, întrucât ea necesită resurse financiare și o
voință politică deosebită.
IV.3.3. Ariile protejate de interes internațional
Condițiile de recunoaștere ca arie protejată de interes internațional sunt
definite de către organismele internaționale responsabile pentru tipul respectiv
de arie protejată. În general recunoașterea importanței internaționale a unei
arii protejate se face doar după ce statul a recunoscut importanța acesteia
prin desemnarea ca arie protejată de interes național și doar în baza
propunerii înaintate de stat forului internațional, propunere ce trebuie să fie
însoțită de o documentație bine fundamentată.
În multe situații statut internațional se „suprapune” cu desemnarea zonei ca
arie protejată de interes național, cum sunt de exemplu Rezervația Biosferei
Retezat sau Rezervația Biosferei Munții Rodnei, care în același timp sunt și
parcuri naționale. Dacă s-ar respecta întocmai statutul de rezervație a biosferei,
suprafața acesteia nu ar trebui să coincidă cu cea a parcului național, așa cum
se întâmplă în aceste cazuri. În mod normal rezervația biosferei ar trebui să
includă zone suplimentare față de cele ce constituie parcul național, iar parcul
național ar putea să constituie una din nucleele rezervației biosferei.
39
Tabelul alăturat prezintă câteva informații succinte. Pentru mai multe informații
se recomandă consultarea paginilor web ale organizațiilor care au stabilit
criteriile de desemnare și management.
Tabel nr 6: Corespondență între categoriile IUCN și categoriile de arii protejate desemnate
în baza convențiilor și legislației internaționale/UE
Nr. Categorie de arie
protejata conform
legislației românești –
desemnareCorespondență
IUCN Scop de
management
6. Rezervațiile biosferei –
maB UNESCONu are
corespondență,
poate include
diverse alte
categoriiProtecția
patrimoniului mondial
cultural și natural,
sub egida UNESCO
7 zone umede
de importanță
internațională –
RAmSARI, II, IV, V Protecția și
conservarea
siturilor naturale cu
diversitatea biologică
specifică zonelor
umede
Situri naturale ale
patrimoniului natural
universal – UNESCOI, II, IV, V Protecția și
conservarea unor
zone de habitat
natural în cuprinsul
cărora există
elemente naturale
a căror valoare este
recunoscută ca
fiind de importanță
universală.
10. geoparcul – UNESCO Posibil V sau II Reglementări stabilite
de UNESCO și
de Carta Rețelei
Europene a
Geoparcurilor
40
Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina – Foto: Ovidiu Bodean
41
V. Valori și beneficii asociate ariilor protejate
Conceptul de conservare a evoluat foarte mult în ultimii 100 de ani,
„conservaționiștii” înțelegând treptat că ariile protejate și măsurile de
conservare înseamnă nu neapărat protejarea strictă a unor specii și habitate.
Unele specii și habitate au nevoie de management activ pentru a fi menținute, alteori poate fi necesară conservarea peisajului sau protecția valorilor culturale.
Această „evoluție” a conceptului de conservare se reflectă și în modul în care
sunt înțelese în prezent ariile protejate și rolul lor: în timp ce suprafețe reduse sunt menținute pentru a proteja strict specii și habitate aproape dispărute sau
rare, se recunoaște faptul că majoritatea ariilor protejate conțin valori care,
printr-un management adecvat pot aduce în mod direct sau indirect beneficii comunităților și omenirii în general.
În ultimii ani s-au realizat numeroase studii pentru determinarea valorilor și
beneficiilor asociate ariilor protejate. Tabelul de mai jos redă una din clasificările
pentru valorile ariilor protejate, clasificare realizată de M. Lockwood
12.
Tabel nr. 7: Clasificarea valorilor ariilor protejate
Categorie valori Exemple
Valoare intrinsecă Fauna
FloraEcosisteme Peisaje terestre și acvatice
Bunuri și servicii locale Produse din planteProduse animaliereRecreere și turismPrezentări media (de exemplu filme)Locuri istorice și artefacteCunoștințe și cercetări științifice Educație
Bunuri și servicii
generaleSuport de viață pentru om Suport de viață pentru alte viețiuitoare
Calitatea și cantitatea apelor
Calitatea aeruluiProtecția resurselor piscicoleProtecție pentru agriculturăProtecția asezărilor umane
12 Managing Protected Areas – A global guide, 2006
42
Valori ale
comunităților (non-materiale)CulturăIdentitateSpiritualitateBunăstare socialăMoștenirea generațiilor viitoare
Valori individuale (non-materiale)Satisfacție existențialăSatisfacție experimentalăSănătatea fizicăSănatatea mentală Bunăstare spirituală
Termenul de beneficiu este folosit pentru a indica faptul că, prin menținerea și
uneori utilizarea corespunzătoare a valorilor unei arii protejate se poate câștiga
un venit sau se poate beneficia de o serie de avantaje care ar fi serios diminuate
dacă zona nu ar fi protejată în mod corespunzător. Beneficiile economice pot
rezulta atât prin utilizarea valorilor intriseci cât și a celor extrinseci. În general
valoarea economică a anumitor resurse naturale este mai ușor de determinat,
ca de exemplu în cazul unui metru cub de lemn exploatat în condiții impuse
într-o aria protejată. Dar evaluarea economică a serviciilor ecologice (epurarea
apelor, asigurarea calității aerului, asigurarea sănătății comunităților, valoarea
istorică și spirituală, etc) este mai greu de realizat, fiind necesare studii
complexe sau estimări.
În cazul ariilor protejate este important să se încerce estimarea valorilor luând
în calcul valoarea economică direct măsurabilă cât și valoarea non-economică.
În prezent există din ce în ce mai multe proiecte care își propun evaluarea
bunurilor și serviciilor din ariile protejate care stau apoi la baza studiilor legate de posibilitățile de a se asigura beneficii pentru comunitățile locale sau pentru
a fundamenta scheme complexe de finanțare durabilă a ariilor protejate.
43
VI. Presiuni și amenințări
Ariile protejate au fost „inventate” și apoi înființate peste tot în lume pentru a se
proteja cele mai deosebite valori ale diversității biologice și geologice, precum
și valori culturale excepționale. Menținerea acestor valori este posibilă doar
dacă ariile protejate au un management corespunzător, un management care poate preveni și chiar opri efecte negative ale activității umane. Managementul
ariilor protejate trebuie să asigure măsuri de prevenire a amenințărilor care
le pot distruge în viitor și dacă pot reduce efectele numeroaselor presiuni
existente în prezent.
Presiunile și amenințările la care sunt supuse ariile protejate au fost clasificate
și sistematizate
13 într-o listă ce se prezintă în Anexa nr. 3. Ele se încadrează
în principal în următoarele categorii: presiuni și amenințări datorate dezvoltării
infrastructurii rezidențiale și comerciale, agriculturii și acvaculturii, minerit și
producerea energiei, coridoare de transport și servicii, utilizarea resurselor biologice, modificarea sistemelor naturale prin perturbări cauzate de om, specii
și gene invazive și problematice, poluare, evenimente geologice, schimbări
climatice și fenomene meteorologice extreme. Bineînțeles, prin managementul unei arii protejate, oricât de eficient ar fi, nu se pot preveni sau stopa toate
amenințările grupate în categoriile de mai sus, dar se poate încerca limitarea
activităților umane care pot schimba în mod semnificativ condițiile ce permit menținerea speciilor și habitatelor naturale și a valorilor culturale.
Conform IUCN se consideră presiune o acțiune/fenomen care a avut efect
negativ în ultimii – de obicei 5 ani – în timp ce amenințarea este o acțiune/
fenomen ce va continua sau poate apărea în viitor și cu potențial efect negativ
în următorii ani.
Managerii ariilor protejate din România și reprezentanți ai instituțiilor
responsabile pentru arii protejate au identificat în 2006 principalele presiuni,
estimate pentru ultimii cinci ani și amenințări, estimate pentru următorii cinci
ani, pentru parcurile naționale și naturale.
14 Presiunile au fost estimate pentru
ultimii 5 ani, iar amenințările pentru următorii 5 ani. În Anexa nr. 4 se prezintă
lista principalelor presiuni și amenințări așa cum au fost identificate, dar și
condițiile favorizante indicate de participanți ca fiind determinante pentru menținerea sau chiar intensificarea acestor presiuni și amenințări.
Graficele de mai jos prezintă principalele presiuni și amenințări, diferențiind
parcurile naționale de cele naturale: este evident că pentru parcurile naționale
presiunile și amenințările cele mai mari provin din activități de utilizare
13 Clasificare realizată de IUCN CMP – Conservation Mnaagement Partnership: Pro-
posed Clasification of Direct Threats, October 2007, http:/fosonline.org/CMP/IUCN/
browse,cmf?TaxID=DirectThreats
14 Seminarul național de evaluare a managementului parcurilor naționale și naturale și a
rezervațiilor biosferei din România, martie 2006 – raport complet pe http://www.panda.org/
ro/news_facts/publicatii/index.cmf?uNewsID=93620
44
a resurselor naturale, în timp ce pentru parcuri naturale din schimbările
determinate de noile orientări și priorități economice.
Figura 12. Presiunile și amenințările principale în parcuri naționale
Notă: „cumulat” se referă la faptul că s-a adunat punctajul de la toate presiunile și amenințările
identificate
Figura 13. Presiunile și amenințările principale în parcuri naturale
Notă: „cumulat” se referă la faptul că s-a adunat punctajul de la toate presiunile și amenințările
identificate
45
VII. Sistemul de administrare în România
Responsabilitatea pentru ariile protejate și modalitatea de administrare a
acestora sunt stabilite prin lege. Actul legislativ în vigoare la data elaborării
prezentului manual, respectiv Ordonanța de Urgență 57 din 2007, atribuie
responsabilitatea administrării:
• Agenției Naționale pentru Arii Protejate (ANAP) pentru ariile protejate de
interes național
• Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării pentru această rezervație
a biosferei
• Autorităților publice locale pentru ariile protejate declarate prin hotărâri ale
acestora.
ANAP s-a înființat prin HOTĂRÂREA nr. 1.320 din 14 octombrie 2008
privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate. Întrucât la data publicării acestei lucrări ANAP nu este încă funcțională, responsabilitatea administrării ariilor protejate de interes
național revine autorității centrale de mediu, respectiv Ministerului Mediului.
Ariile protejate de interes național sunt administrate de:
1. structuri de administrare special constituite adică de către
administrații de arii protejate sau
2. persoane fizice sau juridice care au calitatea de custozi
Până în prezent s-au constituit structuri de administrare pentru:
– parcuri naționale
– parcuri naturale
– rezervații ale biosferei.
Custozii administrează arii protejate care nu sunt incluse în parcuri naționale, naturale sau rezervații ale biosferei, și anume:
– rezervații științifice
– rezervații naturale
– monumente ale naturii. Pentru ariile speciale de conservare și ariile speciale de protecție avifaunistică,
viitoarele situri Natura 2000, legislația prevede că administrarea se poate face
atât prin administrații special constituite cât și prin custozi. În cazul în care acestea se suprapun parțial sau total pe parcuri naționale sau naturale existente sau pe rezervații ale biosferei, există posibilitatea de a atribui administrarea lor
structurilor de administrare existente.
Administrațiile de arii protejate și custozii de arii protejate sunt în prezent în
subordinea:
a) autorității publice centrale pentru mediu (MM) – Administrația
Rezervației Biosferei Delta Dunării
b) unor regii autonome, companii și societăți comerciale
c) autorități publice locale
46
d) instituții științifice de cercetare și învățământ din sectorul public și
privat
e) muzee
f) organizații neguvernamentale
Aceste instituții și organizații pot administra arii protejate în baza unui contract
încheiat cu autoritatea centrală de mediu (în prezent MM), prin care se obligă
să aloce resursele financiare și de personalul necesar managementului ariei
protejate.
Conform prevederilor legale ANAP poate avea în subordine administrații de
arii protejate. De asemenea, după ce această agenție devine funcțională,
responsabilitatea contractării administrării ariilor protejate va trece de la MM
la ANAP.
În prezent administrarea majorității ariilor naturale protejate s-a contractat de
către Ministerul Mediului și unitățile sale teritoriale cu instituții și organizații sau
cu persoane fizice, după cum urmează:
Tabel nr. 8: Contracte de administrare și custodie pentru AP – februarie 2008
Notă: la data publicării acestei lucrări condițiile de atribuire în administrare / custodie s-au
modificat, iar multe din contractele de atribuire în custodie s-au anulat sau au expirat.
Instituția /
organizația contractată de minister pentru administrareParcuri naționaleParcuri naturaleAlte categorii de arii protejateTOTAL
Regia Națională a Pădurilor12 10 132 154
Consilii Județene 1 1 4 6
Universități 1 4 5
Organizații neguvernametale 71 71
Persoane fizice 6 6
Consiliu Local 1 1 2
47
Primării 6 6
APM/ARPM 1 4 5
AJVPS 6 6
Academia Română 2 2
Muzee 6 6
Societăți
comerciale5 5
ICAS 2 2
Alte institute de
cercetare2 2
ARBDD 1 1
TOTAL 13 15 251 279
Structuri de administrare special constituite există în prezent pentru parcuri
naționale și naturale și pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării. Numărul
persoanelor angajate la fiecare administrație se stabilește prin contractul de
administrare încheiat cu Ministerul Mediului de către instituția/organizația care
preia administrarea ariei protejate.
Administrațiile sunt coordonate de un director și ar trebui să aibă personal
pregătit pentru a se ocupa de principalele domenii de activitate: conservarea
biodiversității, relația cu comunitățile, relația cu factorii interesați cheie, educație
și conștientizare, turism durabil, managementul informației, monitorizarea
activităților de pe teren și pază. Numărul de personal ar trebui să fie corelat cu
mărimea și complexitatea ariei protejate, mai ales cu presiunile și amenințările
specifice pentru zona respectivă.
Administrațiile de arii protejate sunt subordonate instituției sau organizației care
a contractat administrarea cu autoritatea centrală pentru mediu. Administrația
ariei protejate trebuie să asigure încadrarea activităților de management al ariei
protejate în structura operațională și administrativă a instituției sau organizației
de care aparține.
48
Figura 14. Situația administrării ariilor protejate
Este important de menționat că, deși în contractul de administrare
autoritatea centrală pentru mediu impune sumele minime care trebuie
alocate pentru managementul ariei protejate, administrațiile sunt total
dependente de bugetul instituției din care fac parte. În majoritatea situațiilor
administrațiile de arii protejate nu dispun de un buget propriu pe care să-l
poată gestiona în funcție de prioritățile ce se impun pentru managementul
ariilor protejate.
Sumele necesare managementului ariilor protejate sunt alocate, în marea
majoritate a cazurilor, în proporție de 100%, din bugetul instituției sau
organizației care le-a preluat în administrare. Bugetul de stat sprijină
managementul ariilor protejate doar în câteva situații izolate, asigurând
cofinanțare pentru activități legate de anumite proiecte. România este singura
țară din Europa în care statul nu alocă resurse pentru managementul ariilor protejate de interes național.
Rezervația Biosferei Delta Dunării se constituie într-o excepție în ce privește
modul de administrare și de finanțare. Această rezervație funcționează
în baza unei legi proprii, Legea 82/1993 privind constituirea Rezervației
Biosferei Delta Dunării, administrația este subordonată autorității centrale
pentru protecția mediului, este condusă de un guvernator și are un buget
anual alocat de la bugetul de stat.
49
VIII. Sistemul decizional
Sistemul decizional15 se definește de către Graham ș.a. (2003)16 ca fiind
„interacțiunea între structuri, procese și tradiții care determină modul de
exercitare a puterii, modul în care se iau deciziile în probleme de interes public
și modul în care cetățenii și factorii interesați pot sa-și exprime punctul de vedere”.
Prezentat într-un mod simplificat sistemul decizional este sistemul care
stabilește cine și cum ia decizia în probleme de interes public. Termenul utilizat în literatura de specialitate engleză pentru sistemul decizional este cel
de „governance”.
Pentru ca ariile protejate să-și îndeplinească obiectivele, respectiv pentru ca
managementul să fie eficient, este necesar să se ia numeroase decizii, în principal legate de:
– localizarea ariei protejate, unde ar trebui să se înființeze și ce statut de
protecție ar trebui să aibă;
– cine poate să influențeze ceea ce se întâmplă în aria protejată;
– stabilirea regulilor de utilizare a terenurilor și a resurselor naturale în interiorul ariei protejate, stabilirea zonării interne și reglementarea accesului la resurse;
– modul în care se impune respectarea zonării și a regulilor stabilite;
– modul în care se utilizează resursele financiare sau de altă natură pentru activitățile de conservare și de dezvoltare durabilă din aria protejată;
– generarea de venituri din activități ale ariei protejate;
– stabilirea de parteneriate cu alte entități pentru a delega anumite decizii sau pentru a decide cu privire la aspecte relevante pentru aria protejată (Graham ș.a., 2003).
Pe plan internațional din punct de vedere al sistemului decizional în care se
încadrează, se disting următoarele tipuri de ariile protejate
17:
1. arii protejate guvernametale – decizia, responsabilitatea manage-
mentului și a utilizării resurselor destinate managementului revin ministerului sau unei entități care raportează direct ministerului;
15 Acest capitol este adaptat după capitolul „Governance of protected areas” din lucrarea
Managing Protected Areas, a global guide, 2006, p. 116-145.
16 Graham. J., Amos, B., and Plumptre, T – „Governance principles for protected areas in teh
21 century” lucrare pregătită pentru al V-lea congres al Ariilor Protejate, Durban, Africa de
Sud, Institute of Governance, Ottawa, Canada.
17 Borrini-Fezerabend, G. (2003a) Arii conservate de comunități și arii protejate aflate în
management colaborativ – calea spre conservare echitabilă si eficientă in contextul schimbărilor
globale – raport nepublicat al UICN cu CEESP/WCPA Tematica privind Comunitățile Indigene
și Locale, Echitate și Arii Protejate (TILCEPA) pentru Proiectul Ecosisteme, Arii Protejate și Oamenii
50
2. arii protejate aflate sub management colaborativ (engleză: „co-
managed protected areas”) – implică de obicei mecanisme complexe
pentru a permite împărțirea responsabilităților și a deciziei între diverși
factori interesați, mecanisme care permit implicarea autorităților de
la nivel național la cel local, a reprezentanților comunităților locale, a
deținătorilor și administratorilor de terenuri și resurse, a întreprinzătorilor
privați. Factorii interesați implicați acceptă de obicei responsabilitatea
care le revine în a determina managementul unei arii protejate în
conformitate cu obiectivele acestuia. Un tip special de management
în această categorie este cel în care decizia, responsabilitatea
managementului și a utilizării resurselor destinate managementului
revin unei singure agenții (adesea agenția guvernamentală), dar
aceasta este obligată – adesea prin lege – să colaboreze cu factorii
interesați.
3. arii protejate private – decizia și responsabilitatea conservării revine
deținătorului privat de teren, care a hotărât să practice un management
de conservare pe terenul pe care îl deține sau îl administrează. În
acest caz, răspunderea publică a administratorului din punct de vedere
al conservării este limitată.
4. arii protejate conservate de comunități – decizia și responsabilitatea
revine comunității locale, formele de administrare sunt stabilite de aceasta.
Legislația din țara noastră asigură cadrul necesar pentru a se realiza
un management colaborativ special: deciziile din parcurile naționale
și naturale și din rezervațiile biosferei trebuie să țină cont pe cît posibil
de recomandările Consiliului Consultativ de Adminstrarea și, în anumite
situații nu se pot lua fără acordul Consiliului Științific.
Colaborarea , în forma sa cea mai redusă, poate însemna uneori doar
informare și consultare, dar o colaborare adevărată pentru managementul ariei protejate înseamnă constituirea unei platforme prin care factorii
interesați pot elabora și aproba prin consens o serie de prevederi legate de regulamentul și managementul ariei protejate, prevederi ce sunt apoi luate
în considerare de entitatea cu rol de decizie în ce privește aria protejată.
Grupul de lucru care a elaborat bazele primei legi a ariilor protejate în
perioada 1999-2000
18 a introdus în legislația românească obligativitatea
stabilirii unui cadru colaborativ pentru sistemul decizional al ariilor protejate. Administrațiile de arii protejate trebuie să lucreze cu un Consiliu
Consultativ de Administrare și Consiliu științific.
18 Bazele legislației specifice pentru ariilor protejate din România, precum și primele
adminsitrații de arii protejate s-au constituit prin Proiectului Managementul Conservării
Biodiversității, finanțat de Fondul Global de Mediu prin Banca Mondială. În perioada 1999-2000 a funcționat un grup de lucru care a contribuit la elaborarea primei legi a ariilor protejate și la constituirea primelor adminsitrații de parcuri naționale și naturale.
51
Consiliile Consultative de Administrare au ca membri reprezentanți ai
instituțiilor și organizațiilor care au interese economice sau de altă natură în
aria protejată. În componența acestora pot fi reprezentate autoritățile locale,
proprietarii și administratorii de terenuri și de resurse naturale, organizații
neguvernamentale, instituții economice, dar și instituții de învățământ sau
muzee cu rol în conservarea biodiversității. Un exemplu de componență a
Consiliului Consultativ de Administrare se regăsește în Anexa 5.
Așa cum sugerează și denumirea, consiliile consultative de administrare
au doar un rol consultativ. Cu toate acestea, dacă mecanismul decizional
este corect implementat, sugestiile și cerințele consiliului consultativ pot
fi adaptate în mod corespunzător cerințelor ariei protejate și încorporate
în sistemul decizional. Un exemplu de regulament de funcționare al unui
Consiliu Consultativ de Administrare se prezintă în Anexa 6.
Consiliile Științifice au ca membrii persoane nominalizate prin ordin al
ministrului, persoane care au cunoștințe științifice sau experiență practică
relevantă legată de managementul ariilor protejate și care pot contribui
la managementul eficient al ariilor protejate, ajutând administrația ariei
protejate în procesul decizional.
Consiliile științifice au rol de decizie și, dacă funcționează în mod
corespunzător, pot ajuta în mod semnificativ administrațiile de arii protejate
în luarea deciziilor de importanță majoră pentru management, inclusiv
în prevenirea sau oprirea activităților cu potențial impact negativ asupra
ariei protejate. Un exemplu de regulament de funcționare al unui Consiliu Științific se prezintă în Anexa 7.
Ambele consilii sunt numite prin ordin al ministrului, diferența majoră
constând în faptul că pentru consiliile consultative de administrare prin
acest ordin se nominalizează instituțiile care vor fi reprezentate, iar pentru
consiliile științifice se nominalizează persoane fizice.
Consiliile se întâlnesc cel puțin de două ori pe an, întâlniri în cadrul cărora
dezbat aspecte relevante din aria protejată, prezintă puncte de vedere și
cerințe către administrația ariei protejate, dezbat și stabilesc soluții pentru
probleme legate de managementul ariei protejate.
Această schemă de management colaborativ presupune ca administratorii
de arii protejate să dețină cunoștințele și tehnicile necesare pentru
utilizarea mecanismelor participative în management, cunoștințe și tehnici
care trebuie însușite în mod corespunzător pentru a asigura un mecanism
funcțional.
52
Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița – Foto: Ovidiu Bodean
53
IX. managementul ariilor protejate
Ariile protejate, odată constitute, trebuie gospodărite în așa fel încât să
se mențină valorile naturale și chiar cele culturale care există pe teritoriul
lor și, în multe cazuri, chiar să contribuie la o dezvoltare durabilă,
armonioasă a zonei, în beneficiul comunităților locale de pe teritoriul
lor și din imediata lor vecinătate. Un management efectiv și eficient al
ariei protejate permite prevenirea și chiar stoparea eventualelor efecte
negative ce pot apărea ca urmare a numeroaselor presiuni și amenințări
posibile (vezi capitolul VI).
Indiferent de sistemul de administrare și chiar de cel de decizie,
managementul unei arii protejate este elementul cheie pentru
atingerea scopului pentru care s-au desemnat ariile protejate .
Managementul se realizează de către administratorii unei arii protejate,
fie că este vorba de structuri de administrare special constituite, respectiv
administrații de arii protejate sau de custozi.
Managementul unei arii protejate este un proces extrem de complex,
întrucât administratorii trebuie să asigure în cele mai multe cazuri:
– menținerea în stare naturală sau chiar refacerea uneori a habitatelor
și speciilor, ceea ce include activități de cercetare științifică și de
monitorizarea a habitatelor și speciilor cheie și indicatoare și măsuri
de management speciale dacă acest lucru de impune,
– coordonarea tuturor activităților de utilizare a resurselor naturale
atunci când aceste resurse sunt importante pentru conservare,
– prevenirea și stoparea activităților cu potențiale efecte negative asupra valorilor naturale și culturale din aria protejată,
– informarea și conștientizarea factorilor interesați și a publicului larg cu privire la importanța conservării biodiversității,
– promovarea unor modele de dezvoltare durabilă, armonioasă, bazată pe utilizarea durabilă a resurselor naturale și prin implicarea –
coordonarea tuturor factorilor interesați,
– implicarea comunităților locale în managementul ariilor protejate și asigurarea, pe cât posibil a unor beneficii din prezența ariei protejate,
dezvoltarea unui turism durabil, promovarea ecoturismului, și, nu în
ultimul rând
– informarea și conștientizarea factorilor de decizie locali, regionali și naționali cu privire la importanța asigurării resurselor necesare pentru
managementul ariilor protejate și la preluarea modelelor promovate de
ariile protejate în planurile de dezvoltare locală și regională.
54
Un management eficient presupune utilizarea resurselor – umane,
financiare, fizice și informaționale – în modul cel mai eficient cu putință
pentru realizarea scopului pentru care s-a constituit aria protejată.
Ca urmare, un management eficient implică următoarele funcții de
management:
a. planificare – adică elaborarea planurilor strategice, tactice și opera-
ționale și identificarea modalității de implementare a acestora.
b. organizare – presupune structurarea și coordonarea resurselor pentru
atingerea obiectivelor organizației.
c. conducere – presupune coordonarea oamenilor din organizație astfel
încât aceștia să muncească efectiv și eficient pentru a realiza țelul
organizației.
d. control – stabilirea de standarde de performanță, monitorizarea și
compararea lor și luarea măsurilor de corecție.19
În marea majoritate a situațiilor, nu numai în România, dar și în alte țări, resursele necesare unui management efectiv și eficient al ariilor protejate
sunt limitate. De aceea, cei ce sunt implicați în managementul ariilor
protejate, pe lângă cunoștințele necesare pentru a îndeplini funcțiile de
management mai sus amintite, trebuie să dispună de abilități necesare
pentru o bună comunicare, pentru a influența factori de decizie, pentru
a instrui colegi sau parteneri și pentru a identifica și atrage surse de
finanțare.
Având în vedere complexitatea problemelor legate de arii protejate,
precum și complexitatea procesului de management, ariile protejate au
nevoie de oameni de o calitate profesională deosebită. Adesea resursele
echipelor de management sunt atât de limitate, încât fiecare om devine
indispensabil și îndeplinește mai multe atribuțiuni în același timp.
Ca urmare, parteneriatele, colaborarea cu diverse instituții și organizații
neguvernamentale devine esențială în măsura în care aceste pot oferi
un sprijin real administrațiilor de arii protejate. Mai mult decât atât,
managementul participativ devine o necesitate: cei care pot fi influențați
în mod direct sau indirect de managementul ariei protejate trebuie implicați în procesul de management. Administrația ariei protejate trebuie
să facă tot posibilul pentru a afla care sunt punctele de vedere, opiniile,
problemele factorilor interesați, care sunt cunoștințele și experiențele lor
cu care pot contribui la managementul ariei protejate. În ultimii ani din ce în ce mai multe administrații de arii protejate au recunoscut necesitatea
unui management participativ și au căutat modalități de a pune în practică
acest lucru.
Echipele administrațiilor de arii protejate trebuie de asemenea să adopte un
management adaptativ , abordare care devine esențială având în vedere
19 Graeme L. Worbys, Colin Winkler – capitolul „Procesul de management” din “Managing
Protected Areas – A Global Guide”, pg 147 – 163.
55
faptul că ariile protejate se confruntă cu condiții în permanentă schimbare,
informații mereu insuficiente, ecosisteme extrem de complexe și dinamice și
de un mediu politic, social și economic, (respectiv „sisteme umane”) în continuă
schimbare.20
Un factor esențial pentru realizarea unui management efectiv și eficient al ariilor
protejate îl constituie finanțarea activităților. În ultimii ani la nivel mondial s-au
elaborat numeroase studii și chiar planuri adaptate la diverse sisteme de arii protejate la nivel național sau regional, precum și pentru arii protejate individuale
pentru a se asigura un sistem de finanțare durabilă a ariilor protejate.
Dacă în marea majoritate a situațiilor resursele financiare pentru managementul
ariilor protejate provin de la bugetul de stat, în ultimii ani s-a căutat o diversificare
a resurselor, recunoscându-se faptul că în prea puține situații finanțarea
venită de la stat este suficientă. Există numeroase mecanisme financiare ce
se pot lua în considerare pentru activitățile dintr-o arie protejată, dar pentru
fundamentarea unui mecanism viabil și durabil sunt necesare studii complexe
care încorporează stabilirea și cuantificarea pe cît posibil a valorilor bunurilor
și serviciilor dintr-o arie protejată. De asemenea, este foarte important să se
țină cont de faptul că în multe cazuri bunurile și serviciile dintr-o arie protejată
trebuie să servească și ca sursă de venit durabil pentru comunitățile locale,
ceea ce arată încă o dată că un plan de finanțare durabilă trebuie să fie foarte
bine fundamentat.
Managementul ariilor protejate se face în baza planurilor de management
ce se elaborează cu consultarea factorilor interesați cheie. Respectarea
20 Appleton., M. – “Protected Area Management in Romania – A manual and toolkit”
Panou informativ – Foto: Pilbáth G. Attila
56
prevederilor planurilor de management este obligatorie pentru toți proprietarii
și adminsitratorii de terenuri din ariile protejate, statul obligându-se să
elaboreze și să plătească compensații în cazul în care se impun restricții în
managementul resurselor naturale aflate pe teren proprietate privată.21
Managementul eficient al ariilor protejate presupune alocarea de resurse financiare, umane și de altă natură suficiente pentru a permite implementarea
planurilor de management și realizarea obiectivelor pentru care s-a constituit
aria protejată.
Un accent deosebit se pune în prezent pe evaluarea eficienței managementului
ariilor protejate, evaluare care se poate face utilizând diferite metode elaborate
de diverse instituții internaționale. Rezultatele și concluziile evaluărilor trebuie
integrate în planurile de lucru anuale și în planurile de management cu scopul
de a îmbunătăți managementul ariei protejate și de a adapta măsurile de
management la schimbări.
22
Ariile protejate sunt zonele cu cele mai de preț bogății pe care le putem păstra
pentru generațiilor viitoare, în felul acesta asigurându-ne că descendenții/
urmașii noștrii vor avea acces la aceleași valori naturale și culturale ca și
generațiile actuale – “Guidelines for protected area management categories”,
IUCN, EUROPARC FEDERATION, World Conservation Monitoring Centre,
1998.
21 OUG 57/2007, Articolul 26 alin 1
22 Managing Protected Areas – A global guide, 2006
Bornarea Ariei natural e protejate „Băile N ădaș”- Foto: Pilbáth G. Attila
X. ANEXE
58
Anexa 1
Categorii de arii naturale protejate din România
conform OUG 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
a) Rezervații științifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri
sunt protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau
acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub
aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic
sau de altă natură. Mărimea rezervațiilor științifice este determinată
de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate.
b) Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate al căror scop
este protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru
spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare
deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic,
geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură,
oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative
și turistice.
c) Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al căror
scop este protecția și conservarea unor elemente naturale cu
valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite,
reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice
sau amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și
faunistice, fenomene geologice – peșteri, martori de eroziune, chei,
cursuri de apă, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice,
depozite fosilifere, precum și alte elemente naturale cu valoare de
patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim
de protecție, pentru asigurarea integrității lor se vor stabili zone de
protecție obligatorie, indiferent de destinația și de deținătorul terenului.
d) Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror
scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale
importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic,
speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de
arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate.
e) Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop
este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care
interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat
o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală,
deseori cu o mare diversitate biologică.
59
f) Rezervațiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror
scop este protecția și conservarea unor zone de habitat natural și
a diversității biologice specifice. Rezervațiile biosferei se întind pe
suprafețe mari și cuprind un complex de ecosisteme terestre și/
sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități
biocenotice floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase
naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului,
ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse
la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată
pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile
și armonioase. Mărimea rezervațiilor biosferei este determinată de
cerințele de protecție și conservare eficientă a mediului natural și a
diversității biologice specifice.
g) Zone umede de importanță internațională sunt acele arii naturale
protejate al căror scop este de a se asigura protecția și conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. Managementul
acestor zone se realizează în scopul conservării lor și al utilizării
durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu
prevederile Convenției privind conservarea zonelor umede de importanță
internațională în special ca habitat al păsărilor acvatice.
h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii
naturale protejate al căror scop este ocrotirea și conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale
a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanță universală.
Mărimea arealului lor este determinată de cerințele pentru asigurarea
integrității și conservării elementelor supuse acestui regim de
protecție. În cuprinsul acestor zone pot exista comunități umane
ale căror activități sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu
cerințele de ocrotire și conservare a sitului natural.
i) Arii speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate de
interes comunitar al căror scop este de a conserva, de a menține și, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele naturale și/sau populațiile speciilor pentru
care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special
desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale și a
habitatelor speciilor menționate în anexele nr. 2 și 3. Managementul
ariilor speciale de conservare necesită planuri de management
adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri
de management și măsuri legale, administrative sau contractuale în
scopul evitării deteriorării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor,
precum și a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate.
Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face
obiectul unui studio pentru evaluarea impactului, ținându-se seama
60
de obiectivele de conservare a ariei, conform prevederilor art. 21 din
prezenta ordonanță de urgență.
j) Arii de protecție specială avifaunistică sunt acele arii naturale
protejate al căror scop este de a conserva, de a menține și, acolo
unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabilă
habitatele specifice, desemnate pentru protecția speciilor de păsări
migratoare sălbatice, mai ales a celor menționate în anexele nr. 3 și
4 A. Managementul ariilor speciale de protecție se realizează ca și
pentru ariile speciale de conservare.
k) Situri de importanță comunitară reprezintă acele arii care, în regiu-
nea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnifi-
cativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă
a habitatelor naturale din Anexa 2 sau a speciilor de interes comunitar
din Anexa 3 și care pot contribui astfel semnificativ la coerența rețelei
Natura 2000 și/sau contribuie semnificativ la menținerea diversității
biologice în regiunea sau regiunile biogeografice respective. Pentru
speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanță
comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal din care
sunt prezenți factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și
reproducerea acestor specii.
l) geoparcul este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic,
istoric și cultural. Caracteristicile geologice sunt cuprinse într-un
număr de situri de importanță științifică, educațională sau estetică,
reprezentative pentru un anumit moment din istoria Pamântului sau
pentru anumite evenimente sau procese geologice. Un geoparc are
limite bine definite, o suprafață suficient de mare și o strategie de
dezvoltare teritorială în folosul comunităților locale, a căror existență
este bazată pe valorificarea resurselor naturale si culturale, pe
principiul dezvoltării durabile. Geoparcurile sunt zone cu așezări
umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a
comunităților în armonie cu mediul natural. Geoparcul are o structură
de administrare proprie care, în parteneriate locale și naționale,
asigură conservarea patrimoniului natural și cultural și propune
metode noi de protecție, educație, cooperare în scopul dezvoltării
socioeconomice, îmbunătățirii condițiilor de viață din mediul rural și
întăririi identității locale.
61
Anexa 2
Lista Parcurilor Naționale și Naturale din România, 2009
Nr.Parcuri
Naționale LegeaSuprafața
(ha) Județe
1 CeahlăuHotărârea Consiliului de Miniștri
nr.1625 din 1955; reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, Hotararea nr.230 din 2003 privind Delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora (doar pt delimitare)8.396,00 NT
2Cheile Bicazului – HășmașOrd. nr.7/27.01.1990 MAPMI
privind înființarea a 13
parcuri naționale în România
și reconfirmat prin Legea
nr.5/06.03.2000 privind aprobarea
Planului de amenajare a
teritoriului național – Secțiunea a
III-a – zone protejate6.575,00 NT, HA
3Cheile
Nerei -BeușnițaOrd. nr.7/27.01.1990 MAPMI
privind înființarea a 13
parcuri naționale în România și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate36.758,00 CS
4 Domogled Valea CerneiOrd. nr.7/27.01.1990 MAPMI privind înființarea a 13 parcuri naționale în România și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate61.211,00CS, MH, GJ
62
5Semenic
– Cheile CarașuluiOrd. nr.7/27.01.1990
MAPMI privind înființarea
a 13 parcuri naționale în
România și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000Legea
5/06.03.2000 privind aprobarea
Planului de amenajare a
teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate36.160,70 CS
6 RetezatDecizia de înființare a Parcului
Național Retezat publicată în Jurnalul Consiliului de Miniștri 593/22.03.1935, Ord. nr.7/27.01.1990 MAPMI privind înființarea a 13 parcuri naționale
în Romania și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.200038.047,00 HD
7 Piatra CraiuluiOrd. 7/27.01.1990 MAPMI privind înființarea a 13 parcuri
naționale în Romania și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate14.773,00AG, BV
8Munții RodneiOrd. nr.7/27.01.1990 MAPMI privind înființarea
a 13 parcuri naționale în România și reconfirmat sub denumirea de Rodna prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și sub denumirea de Munții Rodnei prin HG nr.230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora46.399,00BN, MM, SV
63
9 CălimaniOrd. nr.7/27.01.1990 MAPMI
privind înființarea a 13
parcuri naționale în România și reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate24.041,00BN, SV, MS
10Munții MacinuluiLegea 5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate11.149,20 TL
11 CoziaOrd. 7/27.01.1990 MAPPM privind înființarea a 13
parcuri naționale în România și reconfirmat prin Legea
nr.5/06.03.2000 privind aprobarea
Planului de amenajare a
teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate 17.100,00 VL
12Buila-Vantu-rarițaHotărâre nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone4.186,00 VL
13 Defileul JiuluiHotărâre nr.1581/8.12.2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone11.127,00 GJ
Parcuri Naturale
14Vânători-NeamțOrdinul MAPPM nr.287/1999 ca parc forestier și reconfirmat ca parc natural prin HG nr.230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora30.818,00
64
15 BucegiOrd. 7/27.01.1990 MAPPM
privind înființarea a 13 parcuri
naționale în România (ca parc
național) și reconfirmat ca parc
natural prin Legea nr.5/2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate32.663,00AG, BV,
DB, PH
16Grădiștea
Muncelului – CioclovinaLegea 5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate38.184,00 HD
17 Putna-VranceaHotărâre nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone38.204,00 VN
18 Geoparcul Dinozaurilor Tara HateguluiHotarare nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone102.392,00 HD
19 Munții MaramureșuluiHG nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie protejata pentru noi zone133.450,00 MM
20 ApuseniOrd. 7/27.01.1990 MAPPM privind înființarea a 13 parcuri
naționale în România și reconfirmat sub denumirea de
„Munții Apuseni” prin Legea
nr.5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și sub denumirea de Parcul Natural Apuseni prin HG nr.230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora75.784,00AB, BH, CJ
21 ComanaHG nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone24.963,00 GR
65
22 Porțile de FierLegea 5/06.03.2000 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a
III-a – zone protejate115.655,80 CS, MH
23 Balta Mică a
BrăileiDecretul nr.11/1979 și reconfirmat prin Legea 5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate17.529,00 BR
24 Lunca MureșuluiHG nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone17.166,0 AR, TM
25Defileul Mureșului SuperiorHG nr.1143/2007 privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone9.156,00 MS
26Lunca Joasă a Prutului InferiorHG nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone8.247,00 GL
27Geoparcul Platoul MehedințiHG nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie protejata pentru noi zone106.000,00 MH
28Rezervația Biosferei Delta DunăriiLegea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei
„Delta
Dunarii”, reconfirmat prin Legea nr.5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate 580.000,00 TL, CT
TOTAL SUPRAFAțĂ 1.646.134,70
66
Anexa 3
Lista amenințărilor la adresa valorilor din ariile naturale protejate
Această listă a fost adaptată după Conservation Measures Partnership
Taxonomy of Direct Threats (Taxonomia amenințărilor directe al Parteneriatului pentru Măsuri de Conservare (a se vedea http://fosonline.org/CMP/
IUCN/browse.cmf?TaxID=DirectThreats ) și s-a preluat din “Management
Effectiveness Tracking Tool”, WWF și Banca Mondială, ediție revizuită publicată de WWF Internațional în iulie 2007.
Amenințări asupra Ariilor Protejate
Amenințările pot avea intensitate diferită, ca urmare în lucrarea „Instrument de Evaluarea a Eficienței Managementului” (“Management Effectiveness Tracking Tool”) lista amenințărilor posibile se prezintă sub forma unui tabel ce se poate utiliza ca prim pas în analizarea amenințărilor prezente într-o arie protejată. S-a păstrat acest mod de prezentare pentru a oferi posibilitatea utilizării tabelului de către cei interesați. În dreptul fiecărei amenințări se precizează care este intensitatea amenințării: mare, medie sau scăzută. Amenințările clasificate ca fiind de intensitate mare sunt cele care degradează serios valorile; cele de
valoare medie sunt amenințările care au un anumit impact negativ iar cele
caracterizate ca fiind de intensitate scăzută sunt cele care sunt prezente
dar nu afectează în mod serios valorile. În cazul în care nu este prezentă amenințarea respectivă se selectează opțiunea nu este aplicabil (n/a).
1. Dezvoltarea rezidențială și comercială în cadrul unei arii protejate
Amenințări provenite din extinderea așezărilor umane sau a altor folosințe non-agricole ale terenului, care pun o amprentă semnificativă asupra ariei protejate
Mare Medie Scăzută N/A
1.1 Locuințe și așezări umane
1.2 Zone comerciale și industriale
1.3 Infrastructură turistică și de recreere
2. Agricultură și acvacultură în cadrul unei arii protejate
Amenințări provenite din cultivarea pământului și pășunat ca rezultat al expansiunii și intensificării agriculturii, incluzând silvicultura, maricultura și acvacultura.
Mare Medie Scăzută N/A2.1 Culturi anuale și perene
2.1a Culturi de plante medicinale
2.2 Plantații de arbori și de culturi speciale pentru
celuloză 2.3 Ferme zootehnice și pășunat
2.4 Acvacultură marină și dulcicolă
67
3. Producția de energie și minerit în cadrul unei arii protejate
Amenințări provenite din producerea de resurse non-biologice
Mare Medie Scăzută N/A3.1 Foraje pentru țiței și gaze
3.2 Minerit și exploatare în carieră
3.3 Generarea de energie, incluzând cea de la
barajele hidroelectrice
4. Transport și servicii de legătură în cadrul unei arii protejate
Amenințări provenite de la coridoare înguste și lungi de transport și vehiculele care le utilizează, incluzând mortalitatea asociată în rândul speciilor de plante și animale sălbatice
Mare Medie Scăzută N/A4.1 Drumuri și căi ferate (include animalele
ucise pe acestea)
4.2 Linii de comunicații și utilități (de ex. cabluri
electrice, linii de telefonie)
4.3 Culoare și canale de navigație
4.4 Culoare aeriene
5. Utilizarea și deteriorarea resurselor biologice în cadrul unei arii protejate
Amenințări din utilizarea în scop de consum a resurselor biologice „sălbatice” incluzând efectele recoltării deliberate și respectiv neintenționate; de asemenea, persecutarea sau controlul unor specii specifice (atenție aceasta categorie include vânătoarea și uciderea animalelor)
Mare Medie Scăzută N/A5.1 Vânătoarea, uciderea și colectarea
animalelor terestre (incluzând uciderea animalelor ca rezultat al conflictului om/viață sălbatică)
5.2 Culegerea de plante terestre sau produsele
acestora (nelemnoase)
5.3 Exploatarea forestieră și recoltarea lemnului
5.4 Pescuitul, uciderea și recoltarea resurselor
acvatice
6. Intruziunea umană și perturbarea în cadrul unei arii protejate
Amenințări rezultate din activități umane care modifică, distrug sau perturbă habitatele și speciile asociate utilizării în alt scop decât cel de consum al resurselor
Mare Medie Scăzută N/A
6.1 Activități recreaționale și turism
6.2 Război, revoluții și exerciții militare
6.3 Cercetare, educare și alte activități legate
de munca în arii protejate
6.4 Activități ale managerilor de arii protejate
(de ex. construcții sau folosirea vehiculelor, puncte de irigare artificială și baraje)
6.5 Vandalism deliberat, activități distructive
sau amenințări la adresa personalului ariei protejate sau a vizitatorilor
68
7. modificări ale sistemelor naturale
Amenințări rezultate din alte activități ce transformă sau degradează habitatul sau schimbă modul de funcționare al ecosistemului
Mare Medie Scăzută N/A
7.1 Focul și stingerea focului (incluzând
incendierea)
7.2 Baraje, modificări hidrologice și
managementul/ utilizarea apei
7.3a Fragmentare crescută în cadrul ariei
protejate
7.3b Izolare de alt habitat natural (de ex.
despădurire, baraje fără pasaje efective pentru viața sălbatică acvatică)
7.3c Alte „efecte de margine” („edge effects”)
asupra valorilor parcului
7.3d Pierderea speciilor cheie (de ex. prădători
de vârf, polenizatori, etc.)
8. Specii invazive și alte specii și gene problematice
Amenințări din partea plantelor și animalelor terestre și acvatice native și non-native, a patogenilor/ microbilor și materialului genetic, care au sau pot avea efecte dăunătoare asupra biodiversității ca urmare a introducerii, răspândirii și/ sau creșterii
Mare Medie Scăzută N/A
8.1 Plante invazive non-native/ alohtone (buruiene)
8.1a Animale invazive non-native/ alohtone
8.1b Patogeni (non-nativi sau nativi dar care
creează probleme noi/ crescute)
8.2 Material genetic introdus (de ex. organisme
modificate genetic)
9. Poluarea introdusă sau generată în cadrul ariei protejate Amenințări rezultate din introducerea de materiale sau energie exotică și/ sau în exces de la surse punctuale sau nepunctuale
Mare Medie Scăzută N/A
9.1 Apă uzată menajeră și apă reziduală urbană
9.1a Apă uzată și apă reziduală de la facilitățile
din aria protejată (de ex. toalete, hoteluri, etc.)
9.2 Efluenți industriali, de mină sau de origine
militară și deversări (de ex. deversări de ape de calitate inferioară de la baraje, cum ar fi ape cu temperaturi anormale, dezoxigenate, altă poluare)
9.3 Efluenți rezultați din agricultură și silvicultură
(de ex. fertilizatori în exces sau pesticide)
9.4 Resturi menajere și deșeuri solide
9.5 Impurități în suspensie
9.6 Surplus de energie (de ex. poluare termică,
luminoasă, etc.)
69
10. Evenimente geologice
Evenimentele geologice pot fi parte a regimurilor de perturbare naturală în multe ecosisteme. Dar ele pot fi o amenințare dacă o specie sau un habitat este distrus(ă) și și-a pierdut reziliența și este vulnerabil(ă) la perturbări. Capacitatea de management pentru a răspunde unor asemenea schimbări poate fi limitată.
Mare Medie Scăzută N/A
10.1 Vulcani
10.2 Cutremure/ Tsunami-uri
10.3 Avalanșe/ alunecări de teren
10.4 Eroziune și aluviune/ depunere (de ex.
schimbări în linia de litoral sau albia râurilor)
11. Schimbări climatice și vreme foarte reaAmenințări rezultate din schimbări climatice pe termen lung care pot fi legate de încălzirea globală și alte evenimente climatice sau de vreme foarte rea, în afara intervalului natural de variație
Mare Medie Scăzută N/A
11.1 Schimbarea și alterarea habitatului
11.2 Secete11.3 Temperaturi extreme
11.4 Furtuni și inundații
12. Amenințări culturale și sociale specifice
Mare Medie Scăzută N/A
12.1 Pierderea legaturilor culturale, a
cunoștințelor tradiționale și/ sau a practicilor de management
12.2 Deteriorarea naturală a valorilor culturale
importante ale sitului
12.3 Distrugerea clădirilor, grădinilor, siturilor
culturale de patrimoniu etc.
70
Anexa 4
Lista presiunilor și amenințărilor precum și a condițiilor ce
permit menținerea acestora
identificate de participanți la Seminarul național de evaluare a
managementului parcurilor naționale și naturale și a rezervațiilor biosferei
din România, utilizând metodologia RAPPAM – Rapid Assessment and
Prioritization of Protected Area Management (Evaluare și prioritizare rapidă a
managementului ariilor protejate)
Predeal martie 2006
Presiuni și amenințări
– „modernizarea” (pierderea) tradițiilor
– sistem de colectare deșeuri neeficient
– sporturi extreme – cu motor/superschi în Carpați
– specii invasive
– schimbări climatice
– turism de masă (turism)
– dezvoltarea centralelor eoliene
– pășunatul
– pescuitul industrial
– braconaj arheologic
– schimbarea categoriei de folosință
– expl. Resurse nelemnoase, neregenerabile
– poluare transfotalieră
– sisteme de epurare ineficiente
– organismele modificate genetic (OMG)
– gripa aviară
– câinii vagabonzi (animale domestice)
– hrănirea artificială a speciilor cinegetice
– agricultură intensivă și arderea resturilor vegetale
– exploatarea resurselor
– braconaj – piscicol și cinegetic
– dezvoltarea infrastructurii turistice
– construcții legale și ilegale
– tăieri legale și ilegale
– proiecte industriale
– deșeuri
– vânătoare
– infrastructură rutieră
71
Condiții favorizante
– cadrul juridic
– politici locale neadecvate
– sistemul juridic nespecializat
– dezinteres politic
– interes politic ex.
– atitudine ostilă f. localnici
– disponibilizări
– dezvoltarea economică la modul general
– lipsă de resurse financiare
– modul de desemnare (+ zonare) a ariilor protejate
– lipsa reacției autorităților
– corupție și trafic de influență
– conflicte de interese la nivel local
– tensionarea relațiilor cu comunitățile
– pierderea credibilității
– lipsa unui sistem de compensații
– întârzierea desemnării ca sit Natura 2000
– lipsa consultanților legislației
– lipsa studii de specialitate
– lipsă infrastructură specifică
– restricționarea activit. Economice
– lipsa amenajamente silvice
– modificarea normelor tehnice în silvicultură – Amenajamente
– suprapunere zone de vânătoare pe suprafața parcului
– statut juridic terenuri
– utilizarea neadecvată a terenurilor
– dezvoltarea transporturilor
– lipsa de educație
– accesul la resurse limitat
– lipsa de comunicare
– resurse umane necesare
72
Anexa 5
Componența
Consiliului Consultativ de Administrare al
Parcului Național munții Rodnei
Notă: acest exemplu ilustrează un caz în care administrația unui parc național lucrează cu un
număr foarte mare de factori interesați. În majoritatea situațiilor numărul factorilor interesați cheie este mai redus.
INSTITUȚIA
1 Academia Română
2 ministerul mediului și Dezvoltării Durabile
3 ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Regim silvic
4 Regia Națională a Pădurilor – Romsilva
5 Institutul Cercetări și Amenajări Silvice Brașov
6 Institutul Cercetări și Amenajari Silvice Cluj
7 Institutul de Cercetari Biologice Cluj – Napoca
8 Institutul de geografie București
9Institutul de Speologie „Emil Racoviță” Cluj – Napoca
10 Universitatea de Științe Agricole și medicină Veterinară Cluj – Napoca
11Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Napoca – Facultatea de geografie
12Universitatea „Babes – Bolyai” Cluj – Napoca – Facultatea de Biologie-
geologie
13Universitatea „Transilvania” Brașov- Facultatea de Silvicultură
14 Prefectura Bistrița – Năsăud
15 Prefectura maramureș
16 Consiliul Județean Bistrița – Năsăud
17 Consiliul Județean maramureș
18 Direcția Silvică BistrițaNr.
crt.
73
19 Direcția Silvică Baia mare
20 Direcția Silvică Suceava
21 garda de mediu Bistrița – Năsăud
22 garda de mediu maramureș
23 Salvamont Bistrița – Năsăud
24 Salvamont maramureș
25 Salvamont Rodna
26 Primăria Borșa
27 Primăria moisei
28 Primăria Coșbuc
29 Primăria Feldru
30 Primăria Ilva mica
31 Primăria Ilva mare
32 Primăria Lesu
33 Primăria Poiana Ilvei
34 Primăria Lunca Ilvei
35 Primăria maieru
36 Primăria Năsăud
37 Primăria Nimigea
38 Primăria Sacel
39 Primăria Rebra
40 Primăria Rebrișoara
41 Primăria Rodna
42 Primăria Runcu Salvei
43 Primăria Salva
44 Primăria Sângeorz – Băi
74
45 Primăria Telciu
46 Primăria zagra
47 Primăria Romuli
48 Asociația Composesorală Cisla
49 Ocolul silvic Rodna
50 Ocolul silvic Feldru
51 Ocolul silvic Năsăud
52 Ocolul silvic Borșa
53 Ocolul silvic Alpina
54 Ocolul silvic Silva
55 Ocolul silvic Carlibaba
56 Ocolul silvic maieru
57 Ocolul silvic Izvorul Someșului
58 Ocolul silvic Cormaia – Anieș
59 Ocolul silvic Someș – Țibleș
60 Ocolul silvic Telciu
61 Ocolul silvic Romuli
62 Ocolul silvic Plaiurile Heniului
63 Inspecția Silvică și de Vânătoare Bistrița
64 Inspecția Silvică și de Vânătoare Baia mare
65 Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Cluj
66 Societatea de vânătoare montana Coșbuc – Administrator fond vânătoare
67 Administrația Parcului Național munții Rodnei
68 Agenția de Protecție a mediului Bistrița – Năsăud
69 Agenția de Protecție a mediului maramureș
70 Clubul Ecologic Unesco Pronatura
75
71
Societatea Ecologistă din maramureș
72 Clubul de Speologie montana – Baia mare
73 Clubul Ornitologic Scatiii – Sucursala Societății Ornitologice Române
74 Asociația ECO Rodna
75 Inspectoratul Județean de Politie maramureș
76 Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița
77 Dr. Ing. Panzariu gheorghe – Borșa
78 Autoritatea Națională pentru Turism
79 Inspectoratul de Jandarmi Județean Bistrița Năsăud
80 Inspectoratul de Jandarmi Județean maramureș
81 Reprezentant maB – UNESCO
82 muzeul Județean Bistrița Năsăud
83 muzeul de Științe Sighetul marmației
84 Agenția Regională de Protecție a mediului Cluj
76
Anexa 6
Regulament de organizare și funcționare
al Consiliului Consultativ de Administrare al parcului Național
munții Rodnei
Cap. I Rolul Consiliului Consultativ de Administrare (C.C.A.)
1. Conform Ordinului m.m.g.A. nr. 723/12.11.2004: ,,Consiliul
Consultativ de Administrare al Parcului Național Munții Rodnei
funcționează ca organism consultativ al Structurii de administrare a Parcului Național Munții Rodnei și funcționează în baza unui ,,Regulament de organizare și funcționare propriu.”
2. Consiliul Consultativ de Administrare trebuie să permită implicarea principalilor factori interesați în procesul de stabilire a modului în care se gospodărește parcul național pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Cap. II Organizarea Consiliului Consultativ de Administrare
1. În Ordinul m.m.g.A. nr. 723/12.11.2004, C.C.A. al P.N.M.R. este
compus din reprezentanți ai persoanelor juridice propuse de către structura de Administrare a Parcului Național Munții Rodnei și agreate de conducerea instituțiilor/organizațiilor/asociațiilor nominalizate în prezentul ordin.
2. Lista instituțiilor/organizațiilor/asociațiilor este prezentată în Anexa 1
la prezentul regulament
3. Consiliul Consultativ este condus de un Comitet de Conducere,
format din 9 membri (președinte, secretar și 7 membri al Comitetului de conducere).
4. Alegerea celor nouă membri ai Comitetului de Conducere se face la propunerea și, respectiv, prin supunere la vot a membrilor C.C.A., la prima ședință a C.C.A.
5. Activitatea Comitetului de Conducere este onorifică.
6. Membri C.C.A. pot fi înlocuiți în următoarele situații:
– un membru dorește să se retragă, cu acordul instituției/organizației/asociației pe care o reprezintă, atunci când consideră că nu le mai poate reprezenta interesele;
– neparticiparea la 3 ședințe de C.C.A. consecutive;
– unul din membri C.C.A. a întreprins acțiuni ce contravin principiilor pe care se bazează managementul parcului. În această situație toți ceilalți membri ai C.C.A. trebuie să fie de acord cu excluderea celui în cauză.
77
7. În cazul în care un membru al C.C.A. se retrage sau trebuie înlocuit,
instituția/organizația/asociația numește un alt membru care să-i reprezinte interesele.
Cap. III Funcționare
1. C.C.A. se întâlnește semestrial, de regulă cu o dată anterioară C.Ș., pentru:
a) informarea membrilor cu privire la activitățile realizate;
b) informarea membrilor cu privire la principalele evenimente;
c) propunerea și dezbaterea de soluții posibile de management;
d) stabilirea modalităților în care membrii se pot implica în mod direct în activitățile legate de parc;
e) informarea membrilor cu privire la problemele comunităților, deținătorilor de terenuri din zona parcului.
2. C.C.A. dezbate problemele prezentate și propune soluții care vor fi concretizate printr-un Proces verbal ce va fi înaintat C.Ș. pentru dezbatere, rezolvare și obținerea acordurilor necesare.
3. C.C.A. se poate întruni și în afara celor două sesiuni, la cererea Comitetului de Conducere, atunci când apar situații deosebite, în urma sesizărilor primite de la membri sau alți factori interesați.
4. C.C.A. poate să-și desfășoare ședințele de lucru în cazul în care sunt prezenți minim jumătate plus unu din membrii săi.
5. La ședințele de lucru ale C.C.A. pot fi invitați în calitate de observatori instituții/organizații sau persoane fizice direct interesate de activitățile A.P.N.M.R. și situația P.N.M.R., după ce se cere în prealabil acordul Comitetului de Conducere și al membrilor C.C.A.
6. Întâlnirile C.C.A. se convoacă de președintele și secretarul Comitetului de Conducere în urma consultării A.P.N.M.R. asupra perioadei, locului, agendei de lucru și asupra persoanelor invitate, solicitând A.P.N.M.R., membrilor și altor parteneri/colaboratori rapoarte și informări privind activitatea desfășurată și problemele deosebite.
7. Cheltuielile rezultate în urma elaborării materialelor pentru buna desfășurare a ședințelor de C.C.A., sunt suportate de către A.P.N.M.R.
8. Regulamentul de organizare și funcționare al C.C.A. poate fi modificat cu acordul a două treimi din membrii C.C.A.
9. A.P .N.M.R. are obligația de a prezenta Comitetului de Conducere al C.C.A. rapoarte semianuale corecte și complete privind starea P .N.M.R., modul de gestionare a eventualelor probleme apărute și acțiunile întreprinse.
Cap. IV Baza legală
(1.A.) Legea nr. 462 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
78
Art.18. – (2) Administrarea ariilor protejate și a celorlalte bunuri ale patrimoniului
natural puse sub regim special de protecție și conservare se poate face prin: a) structuri de administrare special constituite.
(3) Structurile de administrare special constituite se asigură, în mod obligatoriu, pentru rezervațiile biosferei, parcurile naționale, parcurile naturale și, după
caz, pentru zonele umede de importanță internațională.(4) Structurile de administrare special constituite sunt reprezentate prin:
a) administrații proprii, cu personal calificat, special angajat,
care asigură administrarea ariilor naturale protejate, potrivit planurilor de management și regulamentelor de organizare și funcționare, aprobate de autoritatea centrală pentru protecția mediului – Administrația Parcului
Național munții Rodnei. b) consilii consultative de administrare, organizate pe lângă
administrațiile proprii, alcătuite din reprezentanți ai instituțiilor, organizații economice, autorități și comunități locale care dețin cu orice titlu suprafețe în perimetrul ariei naturale respective și care sunt implicate și interesate în aplicarea măsurilor de protecție, conservare și dezvoltare durabilă a zonei – Consiliul Consultativ de Administrare a Parcului Național munții Rodnei.(6) Consiliile consultative de administrare se organizează la propunerea
administrației ariei protejate, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului. – Ordinul ministerului mediului și gospodăririi Apelor
nr. 723/12.11.2004(7) Structurile de administrare special constituite pentru protejarea ariilor naturale protejate, potrivit alin. (4), vor fi îndrumate și supravegheate de un consiliu ștințific – Consiliul Științific al P.N.M.R.
(8) Componența consiliilor ștințifice se propune de către administrația ariilor
protejate, cu avizul Academiei Române și, se aprobă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. – Ordin m.m.g.A. nr. 643/27.10.2004.
Cap. V Dispoziții finale
1. Prezentul regulament de organizare și funcționare al CCA al PNMR a fost adoptat astăzi, 10 februarie 2004 cu unanimitate de voturi, în cadrul ședinței CCA.
79
Anexa 7
Exemplu de regulament de funcționare al unui Consiliu științific
Notă: regulamentul elaborat de Consiliul Științific se bazează pe un regulament cadru emis
de autoritatea centrală pentru protecția mediului prin ordin de ministru pentru fiecare parc național și natural în parte. La punctul a se prezintă regulamentul cadru emis prin ordin de
ministru, iar la punctul b regulamentul agreat de membrii Consiliului Științific.
Regulament de Organizare și Funcționare al Consiliului științific al
Parcului Național munții Rodnei – Rezervație a Biosferei
1. Consiliul Științific al Parcului Național Munții Rodnei denumit în
continuare CȘ are rolul de a îndruma și supraveghea structurile de
administrare special constituite ale Parcului Național Munții Rodnei
(PNMR), respectiv Administrația Parcului Național Munții Rodnei (APNMR).
2. CȘ este format din 20 persoane, dintre care un președinte, un secretar și 18 membri. Președintele și secretarul se aleg prin votul membrilor.
Componența CȘ este cea propusă de APNMR, avizată de Academia
Română și aprobată de Autoritatea publică centrală care răspunde de mediu prin Ordin de Ministru.
3. Membri CȘ pot fi înlocuiți cu acordul majorității celorlalți membri
prezenți în următoarele situații:
a. un membru dorește să se retragă din propria inițiativă;
b. unul din membri nu a participat la trei întâlniri de lucru consecu-tive, nejustificat;
c. un membru a întreprins acțiuni care contravin principiilor pe care
se bazează managementul parcului.
4. În situația în care un membru al CȘ se retrage sau trebuie înlocuit, în urma consultării cu membrii CȘ, APNMR înaintează noi propuneri
spre aprobare conform prevederilor legale.
5. CȘ evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în
planurile de management și prezintă, anual sau ori de câte ori este necesar, Academiei Române și Autorității publice centrale care
răspunde de mediu rapoarte cuprinzând constatări, propuneri și
recomandări. În acest scop, CȘ:
a. ține permanent legătura cu APNMR;
b. ia notă de problemele majore ale PNMR și propune soluții pentru rezolvarea lor;
c. analizează periodic, în plen, de două ori pe an, activitatea APNMR și aprobă raportul de activitate;
d. avizează planul de lucru pentru anul următor, conform obiectivelor Planului de Management al PNMR;
e. aprobă realizarea unor obiective punctuale ale APNMR în afara
celor din Planul de Management al PNMR, apărute pe parcurs,
neprevazute, care necesita aprobarea CS;
80
f. analizează și rezolvă probleme legate de PNMR, ridicate de
diferite instituții sau organizații;
g. colaborează cu Consiliul Consultativ de Administrare al Parcului Național Munții Rodnei.
6. CȘ dezbate problemele prezentate la sesiunea de lucru și propune soluții, solicită rezolvare pentru cele nesoluționate și decide cu privire la propunerile APNMR sau ale altor instituții/organizații.
7. Membri Consiliului Științific au rolul de a sprijini Administrația Parcului
în elaborarea Planului de Management în vederea aprobării acestuia
de către Autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, cu avizul Academiei Române.
8. Pentru ca membrii CS sa poata decide, APNMR are obligația de a
furniza direct informațiile necesare exprimării unui punct de vedere
de către membrii Consiliului Științific și de a raporta în mod direct și urgent membrilor Consiliului Științific asupra oricăror probleme majore ivite în exercițiul de administrare al parcului național.
9. CȘ decide astfel:
a. prin majoritate simplă a membrilor prezenți, dacă la începutul ședinței nu s-a hotărât altfel;
b. prin două treimi din membri prezenți dacă se exprimă puncte
de vedere cu privire la lucrări sau activități, care urmează să
se facă în parc și la aprobarea raportului anual.
10. CȘ se întrunește în sesiuni de lucru ordinare, de două ori pe an, primăvara și toamna, cât și în sesiuni de lucru extraordinare, atunci când apar situații deosebite. Consiliul Științific poate fi convocat și în
afara celor două întâlniri anuale, dacă este nevoie.
11. CȘ poate derula sesiunea de lucru în condițiile în care sunt prezenți
minim jumătate plus unu din membri săi.
12. Între întâlniri, în cazul în care este nevoie de acordul CȘ pentru anumite activități/hotărâri curente ale APNMR, acest acord se obține în baza
acordului scris al majorității simple a membrilor CȘ, cu înștiințarea
obligatorie a tuturor membrilor.
13. La sesiunile de lucru pot fi invitați în calitate de observatori, reprezentanți
ai unor instituții/organizații sau persoane fizice direct interesate de activitățile APNMR și situația PNMR, precum și personalul APNMR și reprezentanți ai Consiliului Consultativ de Administrare. Participarea
acestora se supune la vot înainte de începerea sesiunii de lucru.
14. Sesiunile de lucru se convoacă de către APNMR în urma consultării
cu membri CȘ asupra perioadei, locului întâlnirii, agendei de lucru și
asupra persoanelor invitate.
15. Cheltuielile întâlnirilor de lucru, respectiv transport, cazare, masă se
decontează de către APNMR.
16. Prezentul Regulament poate fi modificat cu acordul a două treimi din
numarul membrilor prezenti ai CȘ.
81
17. CȘ emite adrese oficiale către factorii interesați în problemele legate
de PNMR, adrese și rapoarte către Autoritatea publică centrală care
răspunde de mediu, scrisori către instituții și organizații pe hârtie
cu antet, cuprinzând sigla PNMR semnate de către președintele și secretarul CȘ sau persoane delegate de aceștia. Adresele și scrisorile
vor purta ștampila CȘ. Documentele oficiale și corespondența CȘ vor
fi înregistrate într-un registru de intrări – ieșiri.
18. Procesele verbale ale întâlnirilor CȘ se înaintează de CȘ către APNMR și către Autoritatea publică centrală care răspunde de mediu.
19. APNMR va supune avizării CȘ un raport anual corect și complet privind starea ariei naturale protejate, modul de gestionare a
eventualelor probleme apărute și acțiunile întreprinse în baza planului
de management , care va fi înaintat Autorității publice centrale care răspunde de mediu.
20. Prezentul Regulament are la bază prevederile legislatiei in vigoare privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei și faunei sălbatice și a Ordinelor emise de MMDD
privind procedura de încredințare a administrării sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate.
Dispoziții finale
21. Prezentul regulament de organizare și funcționare al CȘ al APNMR
a fost adoptat astăzi, 15 decembrie 2005 cu unanimitate de voturi, în
cadrul ședinței CȘ.
22. Prezentul regulament se transmite Autorității publice centrale care răspunde de mediu, Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei
Române, cât și APNMR care îl va aduce la cunoștință persoanelor
fizice sau juridice interesate.
82
Parcul Național Ceahlău – Foto: PN Ceahlău
Hieracium auranticum – Foto: Oliviu Pop
83
XI. Bibliografie
1. Appleton M. R., Ghid pentru Elaborarea Planurilor de Management
pentru ariile protejate din România, Proiectul Managementul
Conservării Biodiversității din România ROGE-44176,
2. Borrini-Fezerabend, G. (2003a) Arii conservate de comunități și arii
protejate aflate în management colaborativ – calea spre conservare
echitabilă si eficientă in contextul schimbarilor globale – raport
nepublicat al UICN cu CEESP/WCPA Tematica privind Comunitatile
Indigene și Locale, Echitate și Arii Protejate (TILCEPA) pentru Proiectul Ecosisteme, Arii Protejate și Oamenii
3. Chape, S., S. Blyth, L. Fish, P. Fox and M. Spalding (compilers) (2003). 2003 United Nations List of Protected Areas. IUCN, Gland,
Switzerland and Cambridge, UK and UNEP-WCMC, Cambridge, UK.ix + 44 pp.
4. Cogălniceanu, D., 1999, Managementul Capitalului Natural , Editura
Ars Docendi, București, 1999, 200 p.
5. Coman, F., 2003, Managementul Ariilor Protejate – Lucrare de licență.
6. Conservation Mnaagement Partnership : Proposed Clasification of
Direct Threats, October 2007, http://fosonline.org/CMP/IUCN/browse.
cfm?TaxID=DirectThreats
7. Dudley , N. (Editor), Guidelines for Applying Protected Area
Management Categories Gland, Switzwerland, IUCN, 2008
8. EUROPARC and IUCN (2000), Guideline for Protected Areas
Management Categories – Interpretation and Application of the
Protected Area Management Categories in Europe . EUROPARC &
WCPA, Grafenau Germany, 48p.
9. Giurescu, C. C., Istoria Pădurii Românești din cele mai vechi timpuri
până astăz i, Editura CERES, București, 1975
10. Graham. J., Amos, B., and Plumptre, T – „Governance principles for protected areas in teh 21 century” lucrare pregătită pentru al
V-lea congres al Ariilor Protejate, Durban, Africa de Sud, Institute of Governance, Ottawa, Canada, http://www.unep.org/
11. Legea 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării
12. Living Planet Report 2006, WWF
13. Management Effectiveness Tracking Tool, Revised Edition published by WWF International, July 2007, ISBN: 978-2-88085-281-8
14. Managing Protected Areas – A global guide, Edited by Michael Lockwood, Graeme L. Worboys, Ashish Kothari
84
15. Mediul în Europa , evaluarea a doua, EEA, 1998.
16. Ordonanța de Urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
17. Regia Națională a Pădurilor, 2004, Pădurile României. Parcurile
naționale și naturale , Editura TIPOGRAFIA INTACT București, 2004,
295 pp.
18. Schneider, E., Drăgulescu, C., Habitate și situri de interes comunitar ,
Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, 2005, ISBN 973-739-
157-8
19. UNEP World Conservation Monitoring Centre Supported by the
European Commission, State of the wolrd’s protected areas 2007 –
an annual review of global conservation progress ,
20. Vădineanu, A., 1998, Dezvoltare Durabilă. Teorie și Practică Vol. I.
Editura Universității din București, București. 247p.
21. http://assets.panda.org/downloads/living_planet_report.pdf
22. http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm
23. http://www.anpm.ro/afisareact.aspx?id_act=393 – Hotărâre nr.1143 –
18/09/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate
24. http://www.anpm.ro/index.aspx – Agenția Națională pentru Protecția
Mediului
25. http://www.cbd.int/ – Convenția Diversității Biologice (Convention on Biological Diversity – CBD)
26. http://www.ddbra.ro/ – Rezervația Biosferei Delta Dunării
27. http://www.iucn.org/ – IUCN – The World Conservation Union,
28. http://www.iucn.org/about/union/commissions/wcpa/wcpa_puball/
29. http://www.panda.org/about_wwf/what_we_do/policy/one_planet_living/index.cfm – WWF – World Wide Fund for Nature,
30. http://www.ramsar.org/index_about_ramsar.htm
31. http://www.unesco.org/mab/mabProg.shtml – MaB UNESCO /
Programul Om – Biosferă a Organizației pentru Educație, Știință și Cultură a Națiunilor Unite
32. http://www.wdpa.org – World Database on Protected Areas (WDPA)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Erika Stanciu, Florentina Florescu [611053] (ID: 611053)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.