Erich von Däniken [607237]

Erich von Däniken
CARELE ZEILOR

INTRODUCERE

A scrie o asemenea carte este o
chestiune de curai; a o citi nu înseamn ă
mai pu in. ț
Savan ii vor trece lucrarea la index, ț
preferind s au vorbeasc despre ea, ă ă
considerând-o o utopie. Aceasta pentru
c tezele și dovezile prezentate nu seă
încadreaz în mozaicul atât de bine ă
alc tuit și închegat al în elepciuniiă ț
scolastice. La rândul lor, profanii, tulbur
somn de viziunile viitorului, se vor
retrage în cochilia universului lor
cunoscut, în fa a eventualit ii, ba ț ăț
chiar a probabilit ii, ca trecutul s fie ăț ă
de fapt și mai misterios , și mai
senza ional, și mai enigmatic decât ț
viitorul.
C ci un lucru este cert: trecutulă
nostru de care ne despart mii și
milioane de ani prezint anumite zone ă
obscure. Acest trecut abund în ă
zeit i necunoscute care viziteazăț ă
bunul și b trânul P mânt. Au existat ă ă

oare pe atunci nave spa iale din care ț
au descins pe P mânt echipaje, au ă
existat arme secrete, superarme,
inimaginabile înf ptuiri tehnice al c ror ă ă
mecanism noi nu l-am putut realiza
pân în prezent decât par ial?ă ț
Nici in domeniul arheologiei nu e totul
clarificat. Ba sunt descoperite baterii
electrice confec ionate cu mii de ani ț
în urm , ba se vorbește despre niște ă
fiin e stranii costume identice cu aleț
cosmonau ilor, încinse cu cordoane și ț
catarame de platin . Ba sunt ă
descoperite serii de cifre pân la a 15-a ă
zecimal , pe care nu le-a calculat pân ă ă
în prezent nici un computer. În cea
mai neguroas antichitate întâlnim un ă
întreg arsenal de lucruri și fenomene
de neînchipuit. De unde ar fi putut
avea str moșii noștri îndep rta i ă ă ț
cunoștin țe care le-au permis s creeze ă
aceste lucruri inimaginabile?
Nici în privin a religiilor existente nu ț
este totul limpede. Toate religiile

f g duiesc omului ajutor și mântuire.ă ă
Zeii din vechime f ceau și ei ă
asemenea promisiuni. De ce îns nu ă
se ineau de ele? De ce au folosit eiț
împotriva unor oameni primitivi arme
dintre ce le mai moderne? De ce au
urzit nimicirea acestora?
S ne obișnuim cu gândul c lumeaă ă
reprezent rilor noastre, alc tuite de-a ă ă
lungul mileniilor se va n rui. Scurtul ă
interval de când s-a ini iat cercetarea ț
știin ific a și avut ca efect pr bușireaț ă ă
acestui eșafodaj de reprezent ri ce ne ă
erau atât de comode. Sunt
redescoperite adev ruri care fuseser ă ă
îngropate în bibliotecile unor societ i ăț
secrete. Perioada c l toriilor spa iale ă ă ț
sfâșie toate v lurile. Navele spa iale ă ț
care se îndreapt spre sori și stele ă
sondeaz rile trecutului nostru. Din ă
h uri întunecoase apar zei și preo i,ă ț
regi și eroi. Trebuie s le afl m ă ă
secretele, deoarece posed m ă
mijloacele necesare pentru

descoperirea temeinic și ă
complet a trecutului nostru, ă
bineîn eles dac dorim acest lucru. ț ă
Antichitatea trebuie s devin obiect ă ă
de cercetare în laboratoare moderne.
Arheologul s se deplaseze în ă
pustiitele centre ale civiliza iei ț
trecutului înarmat cu aparate de
m surat ultrasensibile.ă
Cel ce vrea s afle adev rul trebuie ă ă
s înceap prin a se îndoi de tot ceă ă
p rea pân acum abil.ă ă
Zeii din preistorie au l sat urme care ă
nu pot fi lesne desconsiderate și pe
care le putem citi și descifra abia în
zilele noastre, deoarece problema
naviga iei spa iale, atât de fireasc ț ț ă
ast zi, a fost mii de ani ca șiă
inexistent pentru omenire, fiind dat ă ă
uit rii.ă
Putem, așadar, afirma cu t rie c ă ă
str moșii noștri au primit în timpuriă

preistorice vizitele unor fiin e venite ț
din cosmos! Deși pentru moment nu
știm înc cine au fost aceste fiin e ă ț
inteligente extraterestre și de pe care
astru îndep rtat au venit, sus inem, ă ț
totuși, c acești xxxi” au nimicit o parte ă
a omenirii, creând, totodat , un om ă
nou, poate primul homo sapiens.
Aceast afirma ie distruge temelia, ă ț
soclul pe care a fost ridicat un edificiu
de gândire în aparen atât de ță
perfect. Menirea acestei c r i este s ă ț ă
încerce s ofere dovezi în sprijinul ă
cestei afirma ii. ț

CAPITOLUL I
Este oare cosmosul locuit de fiin e ț
asem n toare omului? Este posibil ă ă ă
dezvoltarea organ ic în absen a ă ț
oxigenului? Poate lua naștere via a ț
într-un mediu abiotic?
Putem oare s ne închipuim c noi, ă ă
oamenii secolului al XX-lea, nu
suntem singurele fiin e din cosmos de ț
tip uman? De vreme ce pân acum în ă
nici un muzeu antropologic nu exist ă
vreun exemplar de homuncul venit de
pe alt planet , p rerea potrivit c reia ă ă ă ă
„Terra est singura planet locuit de ă ă
fiin e omenești” pare întemeiat . Deț ă
îndat îns ce stabilim un auzalitate ă ă
între datele celor mai recente
descoperiri și cercet rile știin ifice, ă ț
multitudinea semnelor de întrebare
sporește.
Dup p rerea astronomilor, într-oă ă
noapte senin se pot distinge cu ochiul ă
liber pe firmament vreo 4.500 de

stele. Privind prin luneta unui
observator modest, aceast cifr crește ă ă
pân la aproape 2 milioane, iar cu ună
telescop modern, prev zut cu oglinzi, ă
capt m sclipirea mai multor miliardeă
de stele… puncte luminoase ce
alc tuiesc Calea Lactee. Dar înă
imensitatea cosmosului, sistemul nostru
astral nu reprezint decât o p rtici c ă ă ă
derizorie a unui sistem cu mult mai
vast: jerbe de c i lactee cuprinzând ă
vreo 20 de galaxii pe o raz de 1,5 ă
milioane de ani-lumin (un an lumin ă ă
= 9,5 bilioane de kilom etri). Dar nici
aceast puzderie de stele nu ă
reprezint , la rândul ei, decât o parte ă
infim din univers în compara ie cu ă ț
miile de nebuloase pe care ni le
dezv luie telescopul electronic. Iată ă
stadiul în care ne afl m acum, în ă
momentul în care omul abia a început
exp rarea universului.
Astronomul Harlow Shapley apreciaz ă
la 1020 num rul aștrilor ce pot fi prinși ă

în câmpul de bserva ie al telescoapelor ț
noastre. Dac pornim de la ipoteza lui ă
Shapley, care atribuie doar unei
singure stele dintr-o mie un sistem
planetar, f când cu mare precau ie o ă ț
apreciere, putem ajunge s ă
presupunem c doar pe o stea dintr-o ă
mie ar putea exista premise pentru
via , dar și acest calcul înc ne-arță ă
duce la o cifr de ordinul 10 ă 14. În area
pe care o pune Shapley este
urm toarea: din num rul acesta cuă ă
adev rat „astronomic” de stele câte ă
întrunesc condi ii atmosferice favorabile ț
vie ii? Una dintr-o mie? Și în acesteț
condi ii ar mai r mâne num rul greu ț ă ă
de imaginat de 10 11 aștri pe care via a ț
ar fi posibil dac ne oprim la aceast ă ă
ultim cifr și admitem c numai pe o ă ă ă
singur planet dintr-o mie o form ă ă ă
de via , ipoteza existen ei vie ii înc ță ț ț ă
r mâne valabil pentru vreo sut deă ă ă
mili ete. Este de re inut faptul c acest ț ă
calcul se bazeaz doar pe posibilit ile ă ăț

actuale ale telescoapelor de care
dispunem, dar care sunt supuse unei
continue perfec ion ri. ț ă
Dac d m crezare ipotezeloră ă
biochimistului dr. S. Miller, pe unele
planete via a și condi iile de via s-au ț ț ță
dezvoltat mai repede decât pe P mânt. ă
Consecven i cu aceste ipoteze ț
ajungem la concluzia c civiliza ii ă ț
superioare celei p mântene s-ar fi ă
putut dezvolta pe 100.000 de planete.
Profesorul D. Willy Ley, cunoscut
autor al unor lucr ri știin ifice, ă ț
prieten, al lui Wernher von Braun, îmi
spunea într-o zi, la New-York:
„Se apreciaz c doar Calea noastr ă ă ă
Lactee cuprinde 30 de miliarde de
stele, iar astronomii admit în prezent
c printre ele s-ar afla cel pu in 18ă ț
miliarde de sisteme planetare. S ă
facem acum urm toarea specula ie: s ă ț ă
reducem la minimum cifrele în fa a ț
c rora sunt uși și s presupunem că ă ă
numai într-un singur caz dintr-o sut ă

aceste planete graviteaz în unui ă
Soare propriu; via a ar r mâne posibil ț ă ă
totuși pe 180 de milioane de planete.
Mai de parte, s presupunem c doar ă ă
pe una dintr-o sut din aceste planete ă
exist via ; și în acest caz tot mai ă ță
r mân 1,8 milioane de planeteă
populate. În fine, mergând pe firul
ra ionamentului, s presupunem cț ă ă
numai pe o singur planet dintr-o ă ă
sut pot exista fiin e cu gradul deă ț
inteligen al lui homo sapiens. Chiar ță
în aceste ultime condi ii ar mai ț
r mâne, numai în cazul C ii noastreă ă
Lactee, o armat de 18.000 de planete ă
locuite”.
Deoarece estim rile cele mai recente ă
apreciaz pân la 100 de miliarde ă ă
num rul stelelor fixe care populează ă
Calea noastr Lactee, cifrele ă
prezentate de profesorul Ley în
calculele sale precaute par cu mult
dep șite.ă

Renun ând s jongl m cu cifre ț ă ă
utopice și f r s mai lu m în ă ă ă ă
considerare alte galaxii, put c 18.000 ă
de planete relativ apropiate de P mânt ă
prezint condi ii de via analoge celor ă ț ță
de planeta noastr . Putem, desigur, ă
continua specula iile, ducându-le și mai ț
departe; dac dintre aceste planete ă
numai una singur dintr-o sut ar fi ă ă
locuit , tot ar mai r mâne 180 de aștri ă ă
popula i cu fiin e! ț ț
Este cert c exist planete cu ă ă
atmosfer , gravita ie, flor , poate chiar ă ț ă
faun asem n toare ei. Dar existen aă ă ă ț
vie ii implic oare în mod obligatoriuț ă
condi ii fizice asem n toare celor de pe ț ă ă
planeta noastr ? ă
P rerea potrivit c reia via a ar fiă ă ț
posibil numai în condi ii similare celor ă ț
de pe P mânt ă

dep șit , gra ie cercet rilor știin ifice.ă ă ț ă ț
Este greșit s consider m c via a nu ă ă ă ț
poate exi
. În realitate exist chiar pe P mânt ă ă
viet i care n-au nevoie de oxigen.ăț
Bacteriile anaer
e se lipsesc de oxigen, iar excesul
acestuia are asupra lor efectul unei
otr vi. De ce nu ar exista și organismeă
superioare care ar putea s se ă
lipseasc de oxigen? ă
Sub presiunea și ac iunea ț
cunoștin elor noi pe care le ob inem în ț ț
fiecare zi, suntem oblig
s ne revizuim reprezent rile șiă ă
concep iile despre univers. Pasiunea ț
pentru descoperiri
, exercitat pân de curând doar ă ă
asupra P mântului, a ridicat lumea ă
noastr la rangul unei ă
nete ideale: nici prea fierbinte, nici
prea rece, asigurat cu ap din belșug, ă ă
dotat cu ă
cantit i nelimitate de oxigen, cu ăț

procese organice care regenereaz ă
neîncetat natura.
În realitate, ipoteza c via a nu se ă ț
poate men ine și dezvolta decât pe o ț
planet asem n t ă ă ă
lui nu poate fi sus inut . Speciile de ț ă
vie uitoare care populeaz planetaț ă
noastr sunt eva ă
luate la vreo 2 milioane, dintre care
aproximativ 1,2 milioane sunt
„inventariate” d
in punct de vedere știin ific. Dintre ț
acestea din urm mai vie uiesc câteva ă ț
mii, care, dup
p rerile pân acum îndeobșteă ă
admise, deși ar fi trebuit s dispar , ă ă
continu totuși s rez ă ă
ile noastre cu privire la formele de
via s-ar cuveni s fie verificate șiță ă
revizuite.
De pild , se credea c via a nu ar fi ă ă ț
posibil într-o ap puternic contaminat ă ă ă
de radioact
ate. Exist , totuși, unele specii de ă

bacterii care se împac cu apa ă
„ucig toare” din react ă
le nucleare. O experien ini iat de ță ț ă
un savant, dr. Siegel, este în aceast ă
privin extr ță
semnificativ . El a realizat în ă
laborator condi iile de via proprii ț ță
atmosferei de pe Jup
iter, condi ii care, dup concep iile ț ă ț
noastre tradi ionale, nu au nimic ț
comun cu „via a”. ț
ste condi ii, dr. Siegel a crescut ț
bacterii și acarieni, care au
supravie uit amestecu ț
lui de amoniac, metan și hidrogen.
Experien ele entomologilor Hinton și ț
Blum de la Uni
versitatea Bristol (Marea Britanie) nu
au dat rezultate mai pu in uimitoare. ț
Hinto
n și Blum au deshidratat o specie de
muște, timp de mai multe ore, la o
temperatur de ă
1000C, apoi le-au cufundat într-o baie

de heliu lichid, care, dup cum se știe, ă
are t
emperatura spa iului cosmic. Dup ce ț ă
le-au supus unor radia ii foarte ț
puternice, le-au
creat muștelor condi iile lor normale ț
de via . S-a produs imposibilul: larvele ță
și-au rel
uat activitatea biologic normal și ă ă
din ele au ieșit muște absolut
„s n toase”. Avem cunoă ă
t despre existen a unor bacterii care ț
tr iesc în vulcani, despre altele care seă
hr nescă
cu roci și, în sfârșit, despre altele care
produc fier. Sumedenia semnelor de
întrebare es
te în continu creștere. ă
În numeroase laboratoare se
efectueaz diverse experien e. Ele ă ț
aduc zilnic numeroase d
ovezi c via a nu este în mod ă ț
obligatoriu tributar condi iilor fizice ă ț
existente pe planet

a noastr . Terra, cu propriile ei condi ii ă ț
de via și cu legile care o guverneaz , ță ă
a p ruă
mp de secole buricul, universului.
Aceast convingere a deformat și a ă
estompat persp
ectivele; a pus ochelari de cal
cercet torului, determinându-l s vad ă ă ă
universul prin pr
isma dimensiunilor noastre și a
sistemelor noastre de gândire. Dar,
dup cum spunea Teă
ilhard de Chardin, acest mare
gânditor, în cosmos doar fantasticul
are șanse de a fi r
eal.
Pentru necesitatea demonstra iei am ț
putea s ne închipuim c fiin e ă ă ț
inteligente de pe o al
t planet ar lua condi iile lor deă ă ț
existen drept unitate de m sur . ță ă ă
Rezultatele ar fi p
de fantastice, pe atât de reale. În
cazul în care ele ar tr i la o ă

temperatur de minus 15 ă
0÷2000C, ar putea s o considere, ă
deși ucig toare pentru via a noastr , ă ț ă
drept premis a vi ă
e alte planete. Un asemenea
ra ionament ar corespunde logicii cuț
care încerc m noi s de ă ă
str m m întunericul trecutului nostru.ă ă
Am înv ățat ―și aceast idee ne-a ă
fost transmis din genera ie în ă ț
genera ie ț c― omul areă
imeze pe sine, s fie ra ional și ă ț
obiectiv. Pe scurt, trebuie s fii ă
întotdeauna cinstit ș
s stai, cum se spune, cu picioareleă
pe p mânt. S nu uit m c fiecare ă ă ă ă
teorie îndr znea ă ță
o utopie. Dar câte din aceste utopii
nu s-au dovedit pân la urm realit i ă ă ăț
cotidiene! E
la sine în eles c exemplele citate ț ă
aici frizeaz în mod inten ionat ă ț
posibilit ile extre ăț
da glas neverosimilului, a da crezare

lucrurilor care azi mai trec înc drept ă
incred
ibile înseamn a sf râma barierele ă ă
care opresc accesul la infinitatea de
lucruri „imposibi
le” pe care le ascunde cosmosul.
Genera iile viitoare vor întâlni în ț
spa iul sideral nenumț
e forme de via , a c ror existen nu ță ă ță
fusese nici m car b nuit . Dac noi nu ă ă ă ă
vom mai apuc
zi, urmașii noștri nu vor avea încotro
și vor trebui s ia cunoștin de faptul ă ță
c nu suntă
ngura și nici cea mai veche form de ă
inteligen din cuprinsul cosmosului. ță
Vârsta universului este apreciat cam ă
între 8 și 12 miliarde de ani.
Microscoapele noast
re descoper urme de substan e ă ț
organice pe meteori i. Bacterii cu o ț
vechime de mai mul
te milioane de ani reînvie. Spori
peregrineaz , propulsa i de presiunea ă ț

exercitat de lu ă
mina vreunui soare, prin spa iul ț
sideral și sunt atrași, la un moment
dat, de câmpul gra

vita ional ai unei planete. Forme noiț
de via se dezvolt , zi de zi, de ță ă
milioane de ani
, în circuitul continuu al crea iei. ț
Nenum rate și minu ioase analize ale ă ț
unor roci dintre
cele mai diferite, provenite din cele
mai diverse regiuni ale P mântului, ă
demonstre
az c scoar a terestr s-a formată ă ț ă
acum vreo patru miliarde de ani. Iar
știin a ne informeț
c de un milion de ani exist fiin eă ă ț
asem n toare cu omul. Cercet ri ă ă ă
f cute cu r bdare, luă ă
nevoioase investiga ii ne-au permis ț
s reconstituim c rarea îngust aă ă ă
istoriei omenirii de
-a lungul a 7.000 de ani. Dar ce
reprezint 7.000 de ani de istorie în ă
fa a miliardeloț
r de ani pe care-i num r universul? ă ă
Nou ă culme a crea― iei.ț ne-au―
trebuit 400.000 de ani pentru a ajunge

la înf ișarea pe căț
avem ast zi. Cine se încumet s ă ă ă
demonstreze c o alt planet n-a ă ă ă
putut oferi condi ii și ț
elnice pentru dezvoltarea unor
inteligen e mai mult sau mai pu in ț ț
apropiate de intel
igen a omeneasc ? De ce n-am aveaț ă
pe alte planete o „concuren ” tot ță
atât de evoluat , ba ă
mai evoluat decât noi? Putem s nu ă ă
lu m de loc în considera ie o astfel deă ț
ipotez ? Pân ă ă
utem proceda în felul acesta?
De câte ori nu s-au f cut nd ri ă ță ă
stâlpii de sus inere ai cunoștin elor ț ț
noastre? Multe sut
era ii au crezut c Terra are formaț ă
unui disc. Legea de fier care sus inea ț
c Soarele seă
învârtește în jurul P mântului a ă
predominat timp de milenii. Și ast zi ă
mai suntem convinș
este centrul universului, deși s-a

dovedit c planeta noastr este un ă ă
astru dintre cel
e mai obișnuite, de m rime ă
neînsemnat , situat la 30.000 de ani- ă
lumin de centrul C ii Lac ă ă
e…
A sosit de mult timpul ca prin
descoperiri în cosmosul nelimitat și
înc necercetat dină
punct de vedere știin ific s ne ț ă
recunoaștem propria noastr ă
nimicnicie. Abia atunci ne vo
m da seama c suntem niște furnici ă
în acest imperiu al universului. Dar
cheia trecutul
ui și viitorului nostru se afl în spa iul ă ț
sideral, adic acolo unde ne-au ă
f g duit-o zeiiă ă
Doar dup ce vom fi aruncat o privire ă
în profunzimile viitorului, vom avea
puterea și
cutezan a s întreprindem cu ț ă
obiectivitate, lipsi i de prejudec i, ț ăț
cercetarea trecutului

stru.
CAPITOLUL AL II-LEA
C l toria fantastic a unei naveă ă ă
cosmice prin univers.„Zeii” ne viziteaz . ă
Urme care nu se rg.
Realitatea dep șește ast zi fic iunile ă ă ț
cele mai îndr zne e ale acelui ă ț
precursor al romanul anticipa ie care a ț
fost Jules Veme. Tentativa sa de „a
pune piciorul” pe stele nu mai
este o utopie și astronau ii din zilele ț
noastre nu au nevoie de 80 de zile, ci
numai
de 86 de minute pentru a face
înconjurul P mântului. R stimpul care ă ă
ne desparte de mome
ntul în care va fi efectiv organizat ă
expedi ia fantastic pe care o evoc m ț ă ă
mai jos va fi
cu siguran mai mic decât cel care ță
s-a scurs între momentul în care Jules

Verne visa la î
onjurul P mântului în 80 de zile și ă
acela în care lucrul acesta a și fost
înf ptuit în 86ă
e. S nu ne gândim îns la intervale ă ă
de timp prea limitate! S admitem, ă
așadar, c nava no ă
spa ial își va lua zborul peste 150ț ă
de ani, spre un alt soare, un soare
îndep rtat… ă
Nava ar urma s aib dimensiunile ă ă
unui transatlantic din zilele noastre,
cu o sarcin ă
util sub 200 de tone; prev zut însă ă ă ă
cu o rezerv de carburant de 99.800 de ă
tone, ea ar a
a o greutate total de vreo 100.000 ă
de tone.
Vi se pare imposibil?
Dar înc de pe acum am putea ă
asambla, bucat cu bucat , o nav ă ă ă
cosmic care s se plaseze ă ă
rbita unei planete. Aceast opera ie ă ț
va fi îns inutil în mai pu in de 20 de ă ă ț

ani, deoarec
na va servi drept ramp de lansare a ă
uriașei nave spa iale. De altfel, ț
cercet rile funda ă
mentale privind propulsia rachetelor
viitorului sunt în plin progres. Mâine,
rachete
le vor fi propulsate cu ajutorul
radia iilor (fie al reac iei nucleare a ț ț
hidrogenulu
i, care se transform în heliu, fie al ă
radia iilor de particule), viteza lor fiind ț
apr
opiat de aceea a luminii. Pe de alt ă ă
parte, racheta fotonic va deschide o ă
cale nou , t ă
emerar ă perfect practicabil― , după ă
cum o atest unele experien e de ă ț
fizic întreprinse aă
unor particule izolate. Carburan ii ț
afla i la bordul rachetei fotonice vorț
permite a
tingerea unei viteze de zbor atât de
apropiate de aceea a luminii, încât

unele efecte
ale relativit ii, îndeosebi dilatarea ăț
timpului între baza de lansare și nava
spa ial , voț ă
veni perfect sesizabile. Acești
carburan i vor fi transforma i în radia ii ț ț ț
electromagnetic
e emise sub forma unui fascicul
luminos concentrat. Teoretic, nava
cosmic propuls ă
at de un motor fotonic va puteaă
atinge 99% din viteza luminii.
Grani ele sistemului ț

nostru solar vor putea fi atunci
dep șite!ă
Perspective ame itoare, ve i spune. ț ț
S ne amintim îns c suntem înă ă ă
pragul unei ere noi și
resele tehnicii la care erau martori
bunicii noștri nu au fost, la vremea lor,
mai
pu in spectaculoase: calea ferat ț ă ―
electricitatea telegraful primul ― ―
automobil prim ―
avion… Cât despre noi, am fost primii
care am auzit „muzica venit din ă
v zduh”, care amă
vizionat imagini televizate în culori.
Am asistat la decolarea primilor
cosmonau i, ț
și ne parvin informa ii și imagini din ț
lumea întreag datorit sateli ilor ă ă ț
artificiali ca
e rotesc în jurul P mântului. ă
Str nepo ii noștri vor întreprindeă ț
c l torii interplanetareă ă
ticipa la cercet ri cosmice fiind înc ă ă

pe b ncile facult ilor tehnice.ă ăț
Dar s revenim la c l toria uriașei și ă ă ă
fantasticei noastre nave spa iale, al ț
c rei obiectiă
te o stea fix îndep rtat . Ar fi, ă ă ă
desigur, amuzant s ne imagin m cum ă ă
își petrece echipaj
pul în cursul c l toriei. Cu cât ă ă
distan ele sunt mai uriașe, cu atât ț
timpul pentru cei car
apt acas se târ ște mai încet.ă ă ă
Teoria relativit ii, formulat de ăț ă
Einstein, este inconte
alabil ! Poate c este de necrezut, dar ă ă
la bordul rachetei timpul, care zboar ă
cu o vi
tez ce difer doar cu o frac iune deă ă ț
secund de aceea a luminii, se scurge ă
mai încet decâ
pe P mânt.ă
Pornind de la presupunerea c viteza ă
navei cosmice atinge 99% din aceea a
luminii,
14,1 ani de zbor ai echipajului nostru

ar echivala cu 100 de ani scurși pe
P mânt. Acest decalaj în timp întreă
locuitorii P mântului și cosmonau i ă ț
poate fi calculat cu ajutorul formulei
elaborate de Lorentz:
t = timpul cosmonau ilor ț
T = timpul terestru
v = viteza de zbor
c = viteza luminii
Viteza navei cosmice poate fi
calculat dup formula stabilit de ă ă ă
profesorul Ackeret:
v = viteza de zbor
w = viteza de radia ie ț
e = viteza luminii
t = raportul dintre greutatea
carburantului și greutatea navei la

start
În clipa în care nava cosmic se va ă
apropia de obiectivul s u, echipajul va ă
trece în mod c ert la efectuarea unor
analize planetare speciale: orient ri de ă
pozi ie, analize spe ctrale, m sur toriț ă ă
gravita ionale, calcule orbitale și va ț
alege, în fine, pentru a se opri planete
ale c ror condi ii se vor fi dezv luit ca ă ț ă
fiind cele mai apropiate de cele de
pe Terra. La cap tul unei expedi ii de, ă ț
s zicem, 80 de ani-lumin , greutateaă ă
navei va corespunde aproximativ cu
sarcina ei util , deoarece rezervele de ă
carburant ale rachetei vor fi în bun ă
m sur consumate, dac nu chiar totală ă ă
epuizate. Echipajul își va com a
rezervele cu materiale fisionabile pe
care le va afla la fa a locului. ț
S presupunem c planeta aleas ară ă ă
fi asem n toare P mântului, ipotez ă ă ă ă
plauzibil , așa cum mai înainte. S ă ă
presupunem, de asemenea, c gradul ă

de civiliza ie ai locuitorilor acestei ț
planete ar fi cam la nivelul atins de
p mânteni acum 8.000 de ani.ă
Astronau ii noștri ț
ar fi luat cunoștin de aceast stare ță ă
de lucruri cu ajutorul instrumentelor de
m surat aă
le navei cu mult înainte de a fi pus
piciorul pe acest sol str in. Este de la ă
sine în el ț
es c ei ar fi avut grij s coboare înă ă ă
apropierea unor terenuri bogate în
materiale fisio
nabile, pentru c instrumentele de ă
bord le-ar fi semnalat rapid și precis
lan ul muntoț
s care con ine z c minte uranifere. ț ă ă
Iat -i pe cosmonau ii noștri ajunși cuă ț
bine la destina ie. ț
Ei întâlnesc fiin e care cioplesc unelte ț
din piatra. Le v d vânând și doborând ă
animale cu
ri de suli ; turme de oi și capre pasc ță
prin step ; uneltele casnice se rezum ă ă

la niște va
primitive de lut. Iat o priveliște ă
ciudat pentru astronau ii noștri! ă ț
Dar ce gândesc oare primitivii
locuitori ai planetei respective despre
acest monst
ru care le pic din cer și despre ă
fiin ele care coboar din el? S nuț ă ă
uit m c acum 8.000ă ă
ni eram și noi pe jum tate s lbatici. ă ă
Este lesne de în eles c fiin ele care ț ă ț
au asistat la

st eveniment s-au prosternat cu fa a ț
la p mânt și nici m car nu au maiă ă
îndr znit s ridiceă ă
. Pân în ziua aceea, rugile lor se ă
în l aser c tre Soare și Lun , și iată ț ă ă ă ă
c acum s-a înă
zeii au coborât din ceruri!
Din ascunzișurile lor sigure, b știnașii ă
planetei in sub observa ie pe ț ț
astronau i: acești ț
t p l rii ciudate, având pe creștetă ă ă
niște vergi (c știle prev zute cu ă ă
antene). Ei privesc
m întunecimea nop ii se destram și ț ă
se face lumin ca ziua (reflectoarele). ă
Spaima îi cupr
de când v d fiin ele acelea ă ț
neobișnuite ridicându-se cu ușurin în ță
aer (cu ajutorul apara
dividuale de zbor). Își ascund din nou
capetele în p mânt când „animale” ă
ciudate și necuno
p s forn ie, s vâjâie, s sar în susă ă ă ă ă
zbârnâind (vehicule pentru orice

mediu, elicoptere
eumatic ). Și, în sfârșit, o iau la ă
goan pentru a se pune la ad post în ă ă
adâncimea peșteri
mun i r zbesc bubuituriț ă
însp imânt toare (prospec iuni cuă ă ț
ajutorul exploziilor). F r înd ă ă
ii acestor primitivi, astronau ii noștri ț
trebuie s par niște zei atotputernici. ă ă
În timp ce astronau ii continu s se ț ă ă
ocupe de greaua lor activitate, o
delega ie de preo ț ț
sau de „vraci” va sfârși, dup o vreme, ă
prin a da târcoale cosmonautului pe
care instinctu
ancestral îl va recunoaște ca șef:
desigur, din dorin a de a stabili ț
leg tura cu „zeii”. Îă
de respect pentru oaspe i, ei le aduc ț
ofrande. La rândul lor, e de presupus
c oameniă
i noștri vor dezlega repede, cu
ajutorul mașinilor lor electronice, graiul
localnici

lor, pricepându-se deci s le ă
mul umeasc pentru aten iile lor.ț ă ț
Pe de alt parte îns , l muririle date ă ă ă
în limba b știnașilor cum c n-ar fi ă ă
debarcat zeii,
iziteaz nici o fiin superioar , demn ă ță ă ă
de adora ie, nu ajut la nimic; primitivii ț ă
noștri
r crede nici o iot : oaspe ii vin doar ă ț
de pe alte stele, au, dup câte se ă
vede, for e uria ț
și puterea de a face minuni. Ei nu
pot fi decât zei! Nu are, de
asemenea, nici un r
ost s încerci s le explici c ar putea ă ă ă
s dea cumva o mân de ajutor.ă ă
Întreaga lor compo
are izvorul în fantasmele pe care
spaima teribil a incursiunii a ă
dezl n uit-o în ei.ă ț
Oricât de greu ar fi de imaginat
sumedenia treburilor care se ivesc
dup debarcare,ă
un plan prealabil ar trebui s ă

cuprind urm toarele prevederi: ă ă
O parte din popula ie s fie ț ă
ademenit și instruit ca s contribuie ă ă ă
la c utarea într-un c provocat printr-oă
explozie, a unor materiale fisionabile
necesare reîntoarcerii p
e P mânt.ă
Cel mai iste dintre b știnași va fi ț ă
ales „rege”. Ca însemn vizibil al puterii
sale i se v
un aparat de emisie-recep ie, care ț
s -i îng duie s men in o leg tură ă ă ț ă ă ă
permanent cu „zei ă
Astronau ii noștri s încerce, pentru a ț ă
înlesni dezvoltarea unei orânduiri
sociale evoluat
s -i fac s priceap cele maiă ă ă ă
elementare norme de via civilizat și ță ă
unele no iuni de m ț
În cazul când grupul respectiv de
b știnași este atacat de un altă
„popor”, din moment ce n
a reușit înc s se ob in o cantitate ă ă ț ă

suficient de material fisionabil, ă
cosmonau ii, dup ț
ase avertismente, s -i smulg pe ă ă
agresori cu arme moderne. Câteva
femei „anume alese” s f ă
fecundate de „zei”. Astfel va lua
naștere o ras nou , care va s ri ă ă ă
peste o perioad a ev ă
i normale.
Știm din propria noastr evolu ie cât ă ț
îi va trebui acestei rase pentru a
atinge era spa ia ț
Tocmai pentru aceasta s lase ă
cosmonau ii, înainte de a porni înapoi ț
spre Terra, urme vi
zibile și clare ale trecerii lor. Dar
aceste urme nu vor fi în elese decât ț
mult mai târziu
, când oamenii vor fi atins o form de ă
organizare social bazat pe ă ă
cunoștin e tehnice și ț
ematice temeinice.
O tentativ dintre cele mal ă
îndoielnice va fi aceea de a-i preveni

pe proteja ii noștri îm ț
potriva primejdiilor ce i-ar pândi.
Chiar, dac în acest scop vor fi ă
proiectate în fa a lo ț
r filme înf ișând r zboaiele și ăț ă
exploziile atomice care au zguduit
Terra, „lec ia” le va ț
tot atât de folositoare pe cât îi este și
omenirii atotștiutoare, pe care toate
„lec iileț
cutului n-o împiedic s se joace, f r ă ă ă ă
încetare, cu focul r zboiului. ă
În timp ce astronava noastr se va ă
face iar și nev zut în negurile ă ă ă
z rilor, prietenii noș comenta minunea:ă
„Ne-au vizitat zeii!” vor spune ― în
limbajul lor simplu, f urind o legen d ă ă
care va fi transmis copiilor. Darurile, ă
uneltele, tot ce vor fi l sat cosmonau ii ă ț
în u rma lor vor deveni relicve,
deopotriv de sfinte. ă
Și când prietenii noștri vor fi n scocit ă
graiul semnelor scrise, ei vor

consemna cele pe trecute: minunea în
întregimea ei, neliniștitoare și stranie.
Desenele lor vor înf ișa șe ilor printre ăț
ei, a zeilor înveșmânta i în aur și care ț
puteau zbura într-o nav ce a coborâ r ă
într-un vuiet asurzitor. Se va scrie
despre vehicule în care zeii c l toreau ă ă
peste m ri câmpii și despre arme ă
îngrozitoare, asemenea tr snetului, și ă
se va povesti c ei au promi s se ă ă
reîntoarc . ă

În piatr vor fi cioplite și gravate ă
scene înf ișând cele v zute odinioar : ăț ă ă
Uriași diformi purtând pe cap c ști ă
prev zute cu antene, iar pe pieptă
casete. Fiin e indefinisabile str b tând ț ă ă
z rile pe niște bile.ă
Toiege din care âșnesc raze ca ț
dintr-un soare.
Desene asem n toare unor insecte ă ă
uriașe, care reprezint , poate, un soi ă
de vehicule.
Fantezia dep șește reprezent rile ă ă
grafice ale vizitei navei noastre și nu
are limite. Vom vedea mai târziu ce
urme au l sat în cronicile de piatr ale ă ă
timpurilor trecute „zeii” car au dat o
rait pe P mânt în trecutul nostruă ă
îndep rtat. ă
Evolu ia de pe planetele vizitate de ț
nava noastr cosmic poate fi destul ă ă
de ușor schi at b știnașii au re inut o ț ă ă ț
sumedenie de lucruri, pe care le-au

înv at. Locul unde a sta iona cosmicăț ț ă
va deveni p mânt sfânt, loc de ă
pelerinaj unde vor fi sl vite în imnuri ă
faptele er ce ale zeilor. Acolo se vor
ridica piramide și temple, bineîn eles, ț
inându-se seama de le gileț
astronomiei. Popula ia va crește, vor ț
izbucni r zboaie în cursul c rora ă ă
locurile sfin te vor disp rea sub ă
d râm turi; vor ap rea noi genera iiă ă ă ț
care le vor redescoperi, le vor s ate la
lumin și vor încerca s descifreze ă ă
semnele de pe ele.
Ce s-a petrecut în continuare, poate
fi citit în c r ile noastre de istorie… ă ț
Totuși, pentru a ajunge la „adev rul” ă
istoric, trebuie s croim în p durea ă ă
semnelor de înt
o cale de acces spre propriul nostru
trecut.
CAPITOLUL AL III-LEA
H r i geografice vechi de 11.000 deă ț

ani? Aerodromuri preistorice? Terenuri
de ateriz
are pentru uzul „zeilor”? Cel mai
vechi oraș de pe P mânt. Când se ă
topește roca? A venit p
ul. Mitologia sumerienilor. Oseminte
care nu provin de la maimu e. Oare to i ț ț
desenat
orii din vechime aveau același, prost
obicei?
Au primit str moșii noștri vizite din ă
spa iul sideral?ț
Se întemeiaz oare anumite p r i ale ă ă ț
arheologiei pe premise eronate?
Avem noi un trecut utopic?
Exist și pentru dezvoltarea ă
inteligen ei un circuit perpetuu? ț
Înainte de a da un r spuns precis la ă
asemenea întreb ri, trebuie s ne fie ă ă
limpede în ce c
st și pe ce se întemeiaz trecutulă ă
nostru consemnat de istorie. Trecutul
nostru istoric

se bazeaz pe îmbinarea unor date ă
care ne-au ajuns indirect la cunoștin . ță
Au fost asambl
ate rezultatele unor s p turi ă ă
arheologice, scrieri vechi, picturi
rupestre, legende
str vechi, ele devenind astfel ună
model de gândire, o ipotez de lucru. ă
Din acest joc
al reconstituirilor a rezultat un mozaic
interesant și atr g tor, care îns a luat ă ă ă
naștere
up o schem prealabil conceput .ă ă ă
Din aceast cauz , unele p r i ă ă ă ț
componente ale mozaicului
t potrivite câteodat printr-o chituire ă
cam prea vizibil . Așadar, trecutul ă
istoric este
reconstituit potrivit unor idei și
deziderate prealabile. Întocmai. Și
pân la urm ni seă ă
are c istoria s-a desf șurat exact ă ă
așa cum am dorit noi. Punerea sub
semnul întreb rii a ă

ic rui model de gândire este, desigur,ă
ceva firesc, chiar necesar, c ci altfel ă
nu ar f
i posibil nici o activitate de cercetare. ă
De unde rezult c trecutul nostru ă ă
istorie
este numai relativ autentic! Dac apar ă
elemente noi, atunci vecinul model de
gândire
de― și devenit atât de familiar ―
trebuie înlocuit cu unul nou. Și se
pare c a sosit înt ă
timpul s punem în centrul cercet rii ă ă
știin ifice a trecutului un nou model deț
gândire.
Elemente noi justific aceast ă ă
cerin . Numai c nu mai putem privi ță ă
trecutul cu aceiași oc
. S-ar putea ca începuturile civiliza iei ț
noastre, originile multor religii s aib ă ă
cu t
otul alt explica ie decât aceea pe ă ț
care o presupuneam pân acum. ă
Cunoștin ele noi dobândite în ț

privin a sistemelor solare și a spa iului ț ț
sideral, explorare
crocosmosului și microcosmosului,
progresul fantastic al tehnicii,
medicinii, biol
ogiei, geolog iei, primele zboruri
cosmice toate acestea au ―
transformat radical, în
mai pu in de țcincizeci de ani,
reprezentarea noastr despre lume. ă
Ast zi știm c se pot confec ionaă ă ț
costume spa iale care s reziste la ț ă
temperaturi extreme.
m c naviga ia cosmic nu este o ă ț ă
utopie. Cunoaștem minunea ―în
prezent înf ptuit ă ă a tel―
culori. Știm s m sur m viteza ă ă ă
luminii și s calcul m cu precizie ă ă
efectele teoriei relati
Dar știm sau b nuim oare c în nici ă ă
un caz nu suntem singurele fiin e ț
inteligente care po
puleaz universul? Știm sau b nuim ă ă
c fiin e inteligente, necunoscute nou ,ă ț ă

ar fi putut av
înc acum 10.000 de aniă
cunoștin ele pe care le posed m noi ț ă
ast zi?ă

Imaginea noastr aproape idilic ă ă
despre lume începe s se destrame. ă
Noile modele de gândir e cer noi
unit i de m sur . În viitor, de pild ,ăț ă ă ă
arheologia nu se va mai putea mul umi ț
do u organizarea s p turilor; simpla ă ă
colectare și apoi clasare a obiectelor nu
vor mai fi suficiente. Vor trebui
antrenate alte ramuri ale știin ei dac ț ă
se urm rește reconstituire ă
a unei imagini cât mai fidele a
trecutului.
S p trundem deci f r ideiă ă ă ă
preconcepute și plini de curiozitate în
lumea necunoscut a ne ă
similului. S ne str duim s intr m în ă ă ă ă
posesiunea moștenirii pe care ne-au
l sat-o „zeii”.ă
În 1929 s-au g sit la Istanbul, în ă
palatul Topkapi, niște h r i geografice ă ț
vechi care apar
ser unui ofi er din marinaă ț
turceasc , amiralul Piri Reis, ă
contemporan cu Cristofor Co

lumb. De la același Piri Reis, care
pretindea c a g sit aceste h r i în ă ă ă ț
Orient, provin și
e dou atlase p strate în prezent la ă ă
Biblioteca de stat din Berlin și care
cuprind h r i f ă ț
rte exacte ale bazinului
mediteranean și ale regiunilor din
preajma M rii Moarte. ă
Toate aceste documente geografice
au fost încredin ate spre a fi examinate ț
unui cart
ograf american, Arlington H. Mallery,
care a f cut ciudata constatare c ele ă ă
d deau toă
ate indica iile cuvenite, dar c ț ă
acestea nu p reau însemnate la locul ă
cuvenit. Mallery îl
solicit pe colegul s u Walters de la ă ă
serviciul hidrografic al marinei S.U.A.,
cu aj
utorul c ruia întocmi o gril pentru ă ă
citirea și transpunerea, datelor din
h r ile respectiă ț

pe un glob modern al P mântului. Ei ă
f cur o descoperire cu adev rată ă ă
senza ional : h r il ț ă ă ț
bsolut exacte. Mai mult: pe ele erau
marcate cu precizie nu numai regiunile
bazi
nului mediteranean și ale M rii ă
Moarte, ci și coastele Americii de Nord
și de Sud, precu
m și contururile Antarcticii. Dar
h r ile reproduceau nu numai conturulă ț
continentelor,
ci cuprindeau și indica ii topografice ț
privind interiorul acestor teritorii.
Lan urilț
e muntoase, vârfurile, insulele, fluviile
și platourile erau însemnate cu cea mai
mare
exactitate.
În 1957 Anul geofizic―
interna ional ț h― r ile au fostă ț
încredin ate preotului iezuit Line ț
irectorul Observatorului din Weston și
șeful serviciului cartografic al marinei

S.U.
A. Dup verific ri minu ioase, ă ă ț
Lineham n-a putut decât s confirme ă
și el exactitatea docum
telor, chiar și pentru regiuni care nici
ast zi nu sunt perfect cunoscute.ă
Imagina i-v c abia în 1952 au fost ț ă ă
descoperite în Antarctica lan urile ț
muntoase care fig
au deja pe h r ile lui Piri Reis. Cele ă ț
mai recente lucr ri ale profesorului ă
Charles H.
Hapgood, ca și ale matematicianului
Richard W. Strachan ne-au oferit
descoperiri
de-a dreptul uluitoare. Comparând
h r ile lui Piri Reis cu fotografii aleă ț
P mântului realiă
zate de pe sateli i, s-a ajuns la ț
concluzia c primele trebuie s fi fost ă ă
efectuate la
origine de la foarte mare în l ime. ă ț
Cum poate fi explicat acest lucru?
S presupunem c o nav spa ială ă ă ț ă

aflat la mare în l ime deasupraă ă ț
orașului Cairo își îndre
ei camere de luat vederi exact în jos.
Dup developarea pl cii fotograficeă ă
este ob inut o ț ă
fotografie care înf ișeaz exact tot ăț ă
ceea ce se g sește pe o raz de 8.000 ă ă
km dedesubtul
tivului fotografic. Cu cât vom privi
îns obiectele mai dep rtate de centrulă ă
fotografiei
, cu atât imaginea continentelor și a
m rilor va fi mai deformat .ă ă
Care este cauza acestui fenomen?
Datorit formei sferice a P mântului, ă ă
continentele situate mai departe de
centrul imag
inii „alunec în jos”. Astfel, ă
contururile continentului sud-american
se lungesc în mod ci
udat, întocmai ca pe h r ile lui Piri ă ț
Reis.
Exist câteva întreb ri care cer un ă ă
r spuns imediat. Este incontestabil că ă

aceste h r i nu ă ț
st desenate de str moșii noștri. Tot ă
atât de sigur este îns și faptul c ele ă ă
au fost înto
la mare în l ime, cu ajutorul unor ă ț
mijloace tehnice dintre cele mai
moderne.
Cum am putea s explic m cele de ă ă
mai sus? S ne mul umim cu legenda c ă ț ă
h r ile ar fi fostă ț
e unui mare preot de c tre un zeu? ă
Pur și simplu s ignor m existen a lor, ă ă ț
s bagateliz mă ă
ea”, pentru c opera cartografic ă ă
pune sub semnul îndoielii concep iile ț
noastre tradi iona ț
? Sau s apuc m cu curaj taurul de ă ă
coarne și s afirm m deschis: aceste ă ă
h r i ale globuluiă ț
fost realizate dintr-un avion care
zbura la foarte mare altitudine, ba
chiar de
pe o nav cosmic ? ă ă
H r ile amiralului turc nu suntă ț

originale, ci, în chip evident, copii ale
unor copii.
Totuși, cei care le-au întocmit cu
milenii înaintea noastr cunoșteau ă
tehnica zborului și
fotografiei.
F r îndoial c o astfel de afirma ie îiă ă ă ă ț
taie omului obișnuit r suflarea. H r i ă ă ț
datând di
realizate de la mari în l imi… mai bine ă ț
s nu ne gândim la asta. Se pare că ă
uneori omul
e teme s vad destr mându-se cea a ă ă ă ț
care acoper trecutul. De ce? Pentru ă
c po i tr i comoă ț ă
mul umindu-te cu cunoștin eleț ț
elementare dobândite în școal ?.. ă
Nu departe de coasta oceanului, pe
povârnișurile Anzilor peruvieni, se ridic ă
vechiul

oraș Nazca. Pe cele dou laturi ale ă
v ii Palpa, pe o lungime de '60 km șiă
o l ime de 2 km se întinde o fâșie deăț
p mânt neted , pres rat cu pietriceleă ă ă ă
asem n toare unor buc ele de Cu ă ă ăț
toat lipsa absolut de vegeta ie,ă ă ț
locuitorii din Nazca numesc aceast ă
regiune pampa. Zburând pe deasupra
acestei „câmpii”, distingi pe distan e ț
uriașe linii dispuse geometric unele
paralele, altele care se încrucișeaz și, ă
în sfârșit, altele oare m rginesc vaste ă
su de form trapezoidal . ă ă
Arheologii sus in c ar fi vorba de ț ă
niște drumuri de pe vremea incașilor…
Iat o explica e absurd ! La ce le-ar fiă ă
folosit incașilor niște drumuri paralele,
sau care se întretai
e, sau care str bat o câmpie f r s ă ă ă ă
duc nic ieri? Bineîn eles, s-au g sit șiă ă ț ă
aici vase ș eramic de tip Nazca. Dar se ă
simplific prea mult lucrurile atunci ă
când se atribuie ci viliza iei Nazca și ț
liniile geometrice care acoper ă

aceast pampa. ă
S p turile efectuate în această ă ă
regiune pân în 1952 nu au dat ă
rezultatele scontate. Obiec g site nu ă
au fost cronologic clasificate. Abia de
curând s-a întreprins o m surare prec ă
is a liniilor și figurilor geometriceă
din regiune. Rezultatele confirm ă
incontestabil ipoteza c liniile au fost ă
trasate pe baza unor coordonate
astronomice. Dup p rerea profesorului ă ă
Alden Mason, specialist în arheologia
peruvian , desenele cercetate ar ă
fi m rturii ale unei religii str vechiă ă
sau poate un calendar.
În ceea ce ne privește pe noi, pista
lung de 60 km de la Nazca, v zută ă ă
din avion, ne face
s ne gândim la un singur lucru, șiă
anume la un aerodrom! De ce ar fi
atât de neverosim
il aceast explica ie?ă ă ț
Desigur c arheologia oficial ă ă
respinge ipoteza potrivit c reia niște ă

c l i pri veni i dină ă ț
ul cosmic ar R putut vizita P mântul. ă
Omul în elept nu se expune de bun ț ă
voie riscului de
a se face ridicol formulând o ipotez ă
îndr znea , chiar dac e plauzibil .ă ță ă ă
”Cercetarea” (
a) este posibil numai dup ce s-a ă ă
g sit obiectul de cercetat. Odat g sit,ă ă ă
el este atât d
delung șlefuit și lustruit, pân ajunge ă
o pietricic , ce se încadreaz exact, ca ă ă
prin minu
mozaicul preexistent. Arheologia
clasic nu admite ideea c popoarele ă ă
preincașe ar fi
putut poseda o știin topografic ță ă
dezvoltat . Ipoteza c ar fi putut ă ă
exista avioane într
trecut îndep rtat nu este pentru ea ă
altceva decât o aiureal . ă
Dar în ce scop au fost oare trasate
liniile de Ia Nazca? Dup p rerea ă ă
noastr , ele au pu ă

tut fi trasate la o scar uriaș cu ă ă
ajutorul unei schi e reprezentând un ț
sistem de coordon
ate, ori au fost realizate dup indica ii ă ț
date dintr-un avion. În prezent înc ă
nu putem af
irma cu certitudine dac șesul din ă
jurul orașului Nazca a servit sau nu
drept aerodrom
. Desigur, nu se vor g si buc i de ă ăț
fier, deoarece majoritatea metalelor
ruginesc repe
de, spre deosebire de piatr , care ă
nu este expus coroziunii. Dac este ă ă
așa, pare oare a
tât de absurd presupunerea c liniile ă ă
au fost trasate spre a semnaliza
„zeilor”: Ateriza ț
aici! Totul a fost preg tit dup cum ă ă
ne-a i poruncit voi!?ț
Poate c constructorii acestor figuri ă
geometrice nu-și d deau seama de ă
semnifica ia munc ț
ii lor. Dar poate c știau de ce anume ă

au nevoie „zeii” pentru a ateriza.
Desene uriașe ac
oper în numeroase locuriă
povârnișurile mun ilor peruvieni. Aceste ț
desene au fost neîndoie
ic realizate pentru a servi ca puncte
de reper unor nave aeriene. La ce
altceva
ar fi putut servi?
În peretele roșu, înalt al falezei care
m rginește golful Pisco a fost s pată ă ă
una din cele
ciudate opere de art . M surând 250 ă ă
m în în l ime, lucrarea poate fi ă ț
distins din larg, d ă
dep rtare de 20 km. Dac neă ă
întreb m, cum fac copiii jucându-se: ă
„Cu ce seam n asta va t ă ă
s spunem c opera d ltuit înă ă ă ă
stânc evoc un trident uriaș sau un ă ă
candelabru enorm cu tr
O frânghie lung a fost g sit ă ă ă
atârnând de-a lungul bra ului central ț
al sculpturii. Poate

ujit cândva drept pendul ? Trebuie s ă ă
recunoaștem cinstit c semnifica ia ă ț
acestui monument
l trecutului r mâne obscur pentru ă ă
noi.
Aceast descoperire nu se las inclus ă ă ă
în schemele dinainte elaborate. Totuși,
nu pretinde
m c nu s-ar putea g si un artificiu ă ă
prin care și acest fenomen s fie ă
încadrat în marele
zaic gra ie metodelor de cercetare ț
știin ific folosite pân acum. Ce motivț ă ă
puteau avea în
oarele preincașe ca s construiasc ă ă
la Nazca niște drumuri care nu
seam n ou nimic altcev ă ă
decât cu niște piste de aterizare? Ce
nebunie le-ar fi putut îndemna s ă
d ltuiasc în faleă ă
oșie de la Pisco, la sud de Lima, un
indicator de 250 m în l ime? Dac n-ar ă ț ă
fi dispus de m
așini și unelte moderne, lucrarea ar fi

trebuit s dureze zeci de ani. ă
Activitatea ar
fi fost cu des vârșire f r rost dac ă ă ă ă
rezultatul str duin elor lor n-ar fi ă ț
reprezentat un
destinat unor fiin e ce veneau înspre ț
ei de la mari în l imi. ă ț
R mâne s mai r spundem laă ă ă
tulbur toarea întrebare: pentru ce ă
f ceau oamenii toate acesteă
uri dac ei nici nu b nuiau existen a ă ă ț
unor fiin e zbur toare? Identificarea ț ă
acestor urme a
le trecutului nu poate s r mân doar ă ă ă
o preocupare a arheologiei. Este cert
c activitateaă

unui grup de oameni de știin ță
reprezentând discipline diverse ne-ar
apropia de dezlega rea enigmelor.
Confruntarea punctelor de vedere și
discu iile ar permite, desigur, ț
formularea unor concluzii mai
edificatoare. Afirma ia c aceast ț ă ă
cercetare n-ar duce la rezultate conc
ludente ascunde ele fapt lipsa de
seriozitate cu care sunt considerate
aceste pr
obleme, persiflarea lor. Existen a unor ț
cosmonau i într-un trecut îndep rtat? ț ă
Iat o chest ne pe care nu și-ar pune-oă
un om de știin care se respect ! Cel ță ă
mai bine ar fi ca cel ce ridic ă
asemenea probleme s fie trimis la un ă
psihiatru.
Dar întreb rile persist , c ci ele au, ă ă ă
din fericire, însușirea impertinent de ă
a-și p stra plutind parc în v zduh, ă ă ă
pân se g sește un r spuns la ele. Or,ă ă ă
întreb ri din acestea nes puzderie. Ce ă
s-ar putea spune, de exemplu,

despre un calendar care ar fi m surat ă
t
impul înc din primele vremuri ale ă
omenirii și care ar fi cuprins toate
indica iile posi bile asupra echinoc iilor, ț ț
perioadelor astronomice, pozi iilor ț
orare ale Lunii și chia
r asupra mișc rilor acesteia în raport ă
cu rota ia P mântului? ț ă
Aceasta nu este o întrebare f r rost, ă ă
deoarece un asemenea calendar
exist în realitate. ă
El a fost g sit în n molul uscat de la ă ă
Tiahuanaco. Descoperirea aceasta d ă
de gândit ea es
te un fapt incontestabil și dovedește
dac mintea noastr poate s admită ă ă ă
astfel de dovezi
c cei care au conceput și au folosită
acest calendar ajunseser la un nivel ă
de dezvolt
are a tehnicii, superior nou . ă
De altfel, la Tiahuanaco, enigmele
mișun . Orașul este situat la 4000 m ă

în l ime și în pluă ț
fl la cap tul lumii. Cine s-ar fiă ă
așteptat s g seasc tocmai într-un loc ă ă ă
atât de îndep r ă
nei solide civiliza ii milenare? Venind ț
dinspre orașul peruvian Cuzco, ajungi
în local
itate și la locul s p turilor abia dup o ă ă ă
zi de drum cu trenul și vaporul. Podișul
face im
esia unul peisaj de pe alt planet . ă ă
Pentru cei veni i din alte p r i, munca ț ă ț
fizic este uă
adev rat chin, deoarece presiunea ă
atmosferic este de dou ori mai mic ă ă ă
decât la nivelul m
ii și deci se simte și o lips de oxigen. ă
Cu toate acestea, pe acest podiș se
în l a cândvă ț
raș uriaș.
Despre Tiahuanaco nu au r mas ă
relat ri demne de încredere. Poate ară
trebui s ne bucur m c ă ă
astfel nu putem formula solu ii certe ț

sprijinindu-ne pe cârjele unor
cunoștin e tradi iona ț ț
le de nivel școlar. Cea a impenetrabil ț ă
a trecutului, necunoscutul, enigmele
înv luie ruină
ele, a c ror vechime nici nu a putut fi ă
apreciat . ă
Blocuri de gresie de câte 100 de tone
peste care se suprapun cuburi de câte
60 de to
ne; suprafe ele lor netede, cu ț
caneluri foarte precise formeaz ă
paralelipipede uriașe,
fixate unul de altul cu ajutorul unor
scoabe de aram . O construc ie ă ț
curioas , nemaiîntâl ă
nit altundeva în antichitate. Trebuieă
ad ugat și faptul c toate lucr rile înă ă ă
piatr suntă
tate cu o mare acurate a. Unele ț
blocuri cânt rind câte 10 tone sunt ă
str b tute de un fel dă ă
canale având o lungime de 2,50 m, a
c ror utilitate nu a putut fi explicată ă

pân în prezenă
Nici dalele tocite, lungi de 5 m, t iate ă
dintr-un singur bloc de piatr nu ă
contribu
ie la rezolvarea misterelor care
înv luie Tiahuanaco. Solul vechiiă
așez ri d la iveal neă ă ă
m rate conducte de ap ,ă ă
confec ionate din piatr , lungi de câte ț ă
2 m, cu diametrul de 0,50
m și cu pere ii tot atât de groși. Ele ț
formeaz o re ea încâlcit parc de un ă ț ă ă
cataclism ur
ul lor te uimește.
Str moșii noștri de la Tiahuanaco n-ă
aveau oare altceva mai bun de f cut ă
decât s ciopleasc ă
atra, aproape f r unelte, ani de-a ă ă
rândul, pentru a confec iona conducte ț
de ap fa de c ă ță
actualele prefabricate din beton par
o treab de încep tor? ă ă
Într-una din cur ile restaurate de la ț
Tiahuanaco exist o colec ie de chipuri ă ț

din piatr . ă
Privite cu aten ie, ele apar ca o ț
reuniune a celor mai diverse rase:
figuri cu buz
e sub iri sau, dimpotriv , groase, cu ț ă
nasuri lungi sau încovoiate, cu urechi
delicate
sau grosolane, fe e cu tr s turi fine ț ă ă
sau aspre. Unele capete sunt
împodobite cu niște c ș ă
urioase. Vor toate aceste personaje
str ine și ciudate s ne transmit ună ă ă
mesaj pe care
noi, închista i în prejudec ile noastre, ț ăț
nu putem sau nu vrem s -i în elegem? ă ț
„Poarta Soarelui” din Tiahuanaco
este una dintre cele mai mari
splendori arheologice
ale continentului sud-american. Este
o sculptur de 3 m în l ime pe 4 m ă ă ț
l ime, cioplităț ă
r-un bloc monolit și cânt rind peste ă
10 tone. 48 de figuri p trate, așezate ă
pe trei rândur

încadreaz o fiin reprezentând un ă ță
zeu zbur tor. ă
Ce ne spune legenda despre
misteriosul oraș Tiahuanaco? Ea
vorbește despre o nav spa ia ă ț
l aurit care a pogorât din înaltulă ă
cerului. În ea se afla o femeie cu
numele de Oriana,
a c rei misiune era s întemeieze oă ă
ras nou . Ea e socotit str bunaă ă ă ă
P mântului. Oriana nă
mân decât patru degete unite întreă
ele printr-o membran . Ea a dat ă
naștere la 70 de copi
dup care s-a reîntors la stele.ă

De fapt, la Tiahuanaco se și g sesc ă
desenate sau s pate în piatr fiin e ă ă ț
care nu au la mâi ecât patru degete.
Vârsta acestor vestigii nu este
precizat . Nici un om din vreo peri ă
oad istoric cunoscut de noi n-aă ă ă
v zut orașul altfel decât în ruine.ă
Oare ce tain ascunde acest str vechi ă ă
oraș? Ce mesaj de pe alt lume își ă
așteapt dezlegar ă
platourile boliviene? Misterul nașterii
și pr bușirii acestei civiliza ii disp rute ă ț ă
nu a p
ut fi explicat. Aceasta nu-i împiedic ă
îns pe unii arheologi arogan i șiă ț
siguri de ei s ă
me c acest câmp de ruine dateaz ă ă
de 3 000 de ani. Aprecierea lor se
întemeiaz pe examina ă
rea câtorva neînsemnate figurine de
lut g site la Tiahuanaco, desigur, dar ă
care în chip
evident n-au nimic comun cu epoca
construc iilor monolite. Se procedeaz ț ă

în felul aces
ta pentru a sc pa „mai ieftin”; se ă
lipesc câteva cioburi vechi laolalt , se ă
face apel la u
nele culturi mai apropiate, se aplic o ă
etichet pe obiectul astfel reconstituit, ă
și g
ata mistificarea!
Înc o dat totul se potrivește deă ă
minune în sistemul de gândire atât de
extraordinar conf
t. Desigur c aceast metod este ă ă ă
incomparabil mai simpl decât s riști ă ă
s emi i ipotezaă ț
nici avansate și mai ales aceea a
unor cosmonau i circulând în negura ț
timpurilor. Aceast
a ar complica lucrurile în mod inutil.
Dar s nu uit m de Sacsayhuaman! ă ă
Nu ne oprim la fantasticele fortifica ii ț
incașe situate
ceva mai sus, în imediata apropiere a
orașului Cuzco, și nici la blocurile sale
monol

ite de peste 100 de tone, nici la
zidurile în terase, înalte de 18 m și
lungi de peste
500 m, care fac bucuria turiștilor,
vân tori de suveniruri fotografice. Neă
vom ocupa
de cu totul altceva, și anume de
necunoscuta așezare Sacsayhuaman,
situat la mai pu in ă ț
de un kilometru dep rtare de ă
celebrele incinte fortificate ale
incașilor.
Resursele imagina iei noastre nu sunt ț
suficiente pentru a explica mijloacele
tehni
ce cu care au reușit str moșii noștri ă
s scoat dintr-o carier un bloc deă ă ă
piatr cânt rină ă
0 de tone, cum de au putut s -l ă
transporte într-un loc dep rtat și s -l ă ă
prelucreze. Aceeaș
imagina ie, considerabil solicitat de ț ă
recentele cuceriri ale știin ei, sufer ț ă
de-a dreptu

l un șoc în fa a unui bloc de piatr ț ă
evaluat la vreo 20 000 de tone.
Înapoindu-te de la fo
rtifica iile din Sacsayhuaman, ț
întâlnești la câteva sute de metri
distan de ele, într-un ță
r ce se casc în coasta muntelui, ă
acest monstru: un singur bloc de
piatr de în l imea uneă ă ț
case cu 4 etaje. Meșterii epocii l-au
lucrat cu deosebit grij , d ltuind în el ă ă ă
trepte m r ă
nite de balustrade, împodobite cu
spirale și orificii.
Poate fi comb tut afirma ia c incașii ă ă ț ă
nu au cioplit acest bloc pentru a-și
face de lucru
timpul lor liber, ci c aceast ă ă
gigantic oper a fost mai degrab ă ă ă
înf ptuit cu un el pră ă ț
care azi înc nu ni-l putem explica? ă
Și pentru ca rezolvarea enigmei s nu ă
fie prea ușoar
s ad ug m c întregul bloc uriaș deă ă ă ă

piatr este așezat în crater cu capulă
în jos; trepte
ar, de la suprafa a solului și merg în ț
jos; orificiile par a fi provocate de
explozia
unor grenade, aruncate în direc ii ț
diferite. Scobituri ciudate, a c ror ă
form te face s tă ă
e gândești la un fel de fotolii, sunt
suspendate în gol. Cum s crezi c ă ă
mâna omului, c f ă
man a putut s extrag acest bloc,ă ă ă
s -l transporte, s -l ciopleasc ? Ceă ă ă
for a putut s -ță ă
e? Ce puteri titanice au ac ionat aici? ț
Și în ce scop?
Înc sub efectul uimirii pe care oă
trezește acest uriaș bloc de piatr , ă
descoperim doar la
300 m dep rtare roci vitrificate. ă
Numai topirea rocilor la o temperatur ă
foarte rid
icat permite în mod normală
ob inerea unor vitrifica iiț ț

asem n toare. C l torului înm rmur ă ă ă ă ă
eclar ritos, în chip de explica ie, c ă ț ă
piatra a fost șlefuit în acest loc prin ă
ac iuneaț
tat de un ghe ar în curs de topire.ă ț
Explica ie absurd ! Ca orice mas ț ă ă
care alunec , ghe arul s-ar fi scurs ă ț
într-o singur dire ă
Când s-au produs aceste vitrific ri, ă
propriet ile materiei erau aceleași ca ăț
și ast zi. E ă
de presupus ca ghe arul de ț
aproximativ 15 000 m2 s se fi scurs ă
în șase direc ii diferite ț
!
Sacsayhuaman și Tiahuanaco ascund
o mul ime de enigme arheologice, ț
pentru care se of
er explica ii pe cât de superficiale,ă ț
pe atât de pu in conving toare. De ț ă
altfel, nisipuri
itrificate de felul celor de la
Sacsayhuaman se g sesc și în deșertul ă
Gobi, ca și într-o r

iune din Irak unde se efectueaz ă
s p turi arheologice. Cine ar puteaă ă
r spunde de ce seam nă ă
aceste nisipuri vitrificate cu cele care
au ap rut în deșertul Nevada în urma ă
exploziilo
r atomice experimentale? S-au
întreprins oare investiga ii hot râtoare ț ă
care s contribuie ă
la elucidarea enigmelor preistorice?
La Tiahuanaco pot fi v zute un mare ă
num r de movile, m rite evident înă ă
chip artificial,
ai c ror „acoperiș” de câte 4 000 m2ă
este complet neted. Dup toate ă
probabilit ile, movil ăț
cund dedesubtul lor edificii. Nici cea
mai neînsemnat s p tur nu a fost ă ă ă ă
efectuat pân î ă ă
t în acest șir de movile, nici o lopat ă
n-a încercat s dezgroape aceste ă
mistere. Desigur,

bani sunt pu ini. Cu toate acestea, ț
c l torul întâlnește destul de des peă ă
aceste meleagur ostași, ofi eri care în ț
mod evident nu au cu ce s -și ocupe ă
timpul. De ce s nu se încredi unei ă
companii de ostași sarcina ca, sub
conducerea unui specialist, s ă
procedeze la s p turi? ă ă
Pentru câte lucruri nu se cheltuiesc
bani! Investigarea viitorului este o
necesita
te arz toare. Dar, cât vreme ă ă
trecutul nostru nu va fi clarificat, ne vor
lipsi elemen
tele pentru cucerirea viitorului.
Trecutul ne-ar putea ajuta s rezolv m ă ă
probleme te
hnice, a c ror solu ie n-ar mai trebui ă ț
c utat , întrucât ea a fost deja g sit șiă ă ă ă
aplicat ă
urile preistorice. Nu putem decât s ă
ne ar t m surprinși de interesul sc zut ă ă ă
pe care știin
ern îl manifest fa de trecutulă ă ță

nostru. În orice caz, pân acum, nici ă
un om de știin ță
misiunea s întreprind , cu ajutorul ă ă
celor mai moderne aparate, cercet ri ă
privitoare la
radioactivitatea existent la ă
Tiahuanaco, Sacsayhuaman, în
deșertul Gobi sau în legendar
ele Sodoma și Gomora. Inscrip iile ț
cuneiforme și t bli ele din orașul- ă ț
cetate Ur, c r ile c ă ț
i vechi ale omenirii, pomenesc toate,
f r excep ie, de „zei” veni i din steleă ă ț ț
care se dep
seaz prin v zduh în b rci, „zei” careă ă ă
mânuiesc arme teribile și care, în cele
din urm , s ă
ot pe stelele lor. De ce nu încerc m ă
s afl m cine au fost acești „zei”ă ă
antici?
Radioastronomii noștri trimit semnale
în univers și încearc s recep ioneze ă ă ț
semnalele alt
iin e extraterestre.ț

Dar de ce s nu încerc m s c ut m ă ă ă ă ă
mai întâi, sau în același timp, pe Terra,
care se afl ă
mâna noastr , urmele acestor soli ă
str ini? Nu vom bâjbâi ca niște orbiă
prin bezn : aceste ă
exist și sunt perfect vizibile. ă
Sumerienii au început s însemne ă
date în leg tur cu trecutul glorios al ă ă
poporului lor cu
roximativ 2.300 de ani înainte de era
noastr . Pân în zilele noastre nu a ă ă
fost clarificat
originea acestui popor. Știm îns c ă ă
sumerienii au adus cu ei o civiliza ie ț
superioar , pe ă
are au impus-o unor popula ii ț
semitice, pa jum tate primitive. Mai ă
știm c ei își c utau z ă ă
vârful mun ilor și c , dac în preajma ț ă ă
așez rilor lor nu aveau mun i, ridicauă ț
„mun i” art ț
câmpie. Știin a lor astronomic era ț ă
extrem de dezvoltat . ă

Calculele efectuate de observatoarele
lor cu privire la perioadele Lunei nu
dife
r de rezultatele ob inute în zileleă ț
noastre decât cu patru zecimi de
secund . În afar de ă ă
uloasa epopee a lui Ghilgameș, de
care vom mai avea ocazia s vorbim, ă
ei au l sat, un ă
mic vestigiu, cu adev rat senza ional, ă ț
descoperit pe dealul de la Kuiungik (pe
locul
unde se în l a odinioar Ninive): un ă ț ă
calcul al c rui rezultat este în cifrele ă
noastre de
5.955.200.000.000. Un num r format ă
din 15 cifre! P rin ii civiliza iei noastre, ă ț ț
grecii,
atât de des cita i, studia i cu atâta ț ț
grij , b trânii și în elep ii greci, cândă ă ț ț
au ajuns l
liza iei lor, nu f ceau calcule care sț ă ă
dep șeasc cifra de 10.000. Ceea ceă ă
trecea de acea

cifr era notat cu simplitate: infinit.ă
Inscrip iile cuneiforme atribuie ț
sumerienilor o longevitate de-a dreptul
fantastic . ă
Astfel, domnia primilor zece regi ai
Sumerului se întinde pe o perioad de ă
456.000
de ani. Cât despre domnia celor 23 de
regi dedicat în principal refacerii ă
distrugeril
or provocate de potop, ea acoper o ă
perioad de 24.510 ani, 3 luni, 3 zile și ă
jum tate.ă
O longevitate ce dep șește cu totul ă
puterea noastr de în elegere, deși ă ț
avem la dispozi ie ț
e tuturor suveranilor, notate pe
c r mizi și pe monede. Dar ce-ar fiă ă
dac și de rândul aceă
a ne-am scoate ochelarii de cal și ne-
am hot rî s consider m trecutul cu al i ă ă ă ț
ochi?
S presupunem c niște astronau iă ă ț
veni i de pe alte meleaguri au aterizatț

cu mii de ani în
rm în regiunea Sumerului, au pusă
bazele civiliza iei și culturii sumeriene ț
și, dup ce au ă
at sumerienilor acest ajutor pentru a
prop și, s-au reîntors pe planeta lor.ă
împinși de cu
riozitate, ei au revenit la fiecare sut ă
de ani tereștri pe locurile unde au f cut ă
pio
nieratul amintit pentru a controla cum
a încol it s mân a aruncat de ei. ț ă ț ă
inând seama deȚ
itatea actual , astronau ii ar fi putut ă ț
ușor supravie ui 500 de ani tereștri. ț
Într-adev r, ă
ria relativit ii ne demonstreaz c , în ăț ă ă
cursul unor c l torii dus și întors ă ă
efectuate de
al care s-ar fi deplasat cu o viteză ă
ceva mai mic decât aceea a luminii, ă
astronau ii n-a ț
r fi îmb trânit decât cu 40 de ani. ă
Vreme de o sut de ani, sumerienii ă

primitivi ar fi put
ut deci cl di turnuri, piramide, case ă
confortabile, ar fi putut s aduc ă ă
sacrificii „zei
lor” lor și s aștepte reîntoarcerea ă
lor. Dup trecerea a o sut de ani ă ă
tereștri, zeii au
t cu adev rat. „Apoi a fost potopul, și ă
dup potop regii pogorâr din nou dină ă
cer…”, gl ă
o inscrip ie cuneiform sumerian . ț ă ă
Cum își închipuiau și cum își
reprezentau sumerienii „zeii” lor?
Mitologia Sumerului, prec
ele t bli e și gravuri provenite de la ă ț
Akkad ne informeaz asupra acestor ă
lucruri. „Zeii”
n Sumer nu aveau chip omenesc, iar
simbolul fiec rui zeu era totodat ă ă
legat de o anu
mit stea. Pe t bli ele gravate de laă ă ț
Akkad, stelele sunt înf ișate așa cum ăț
le-am desena

st zi. Curios este doar c în jurulă ă
acestor stele graviteaz planete de ă
m rimi variabile. Tehnica observa iiloră ț
astronomice era mult mai pu in ț
dezvoltat pe vremea sumerienilor ă
decât ast zi. Cum de știau ei atunci c ă ă
în jurul unei stele fixe graviteaz ă
planete? Exis chi e care înf ișeaz ț ăț ă
personaje purtând pe cap o stea,
altele închipuind fiin e ce se dep in ț
v zduh c lare pe globuri înaripate.ă ă
Exist , de asemenea, o figur pe care ă ă
de la prima vedere o asociezi cu modul
modern
de reprezentare a atomului: un cerc
de bile înșirate una lâng alta și care ă
emit raze alte
rnativ. Nici un iad nu pare așa de
înfricoș tor, nici un cer atât de înc rcat ă ă
de minuni cu
apare moștenirea sumerian , ă
mișunând de probleme și enigme dac ă
o privești într-o perspec
ic ”.ă

Iat numai câteva dintre curiozit ileă ăț
de pe acele meleaguri:
La Ghioi Tepe, desene reprezentând
o raritate spirale executate― ―
acum 6.000 de ani! La Gar Kobeh, o
carier de cremene a c rei vechimeă ă
este evaluat la 40.000 de ani. ă
La Baradostian, exploat ri ă
asem n toare, apreciate la o vechime ă ă
de 30.000 de ani. La Tepe Asiab,
figurine, morminte, unelte de piatr cu ă
o vechime de 13.000 de ani. Tot aici au
fost g site excremente fosilizate care ă
probabil c nu sunt de origine om ă
eneasc . ă
La Karim Șahir s-au g sit diverse ă
unelte, dintre care unele serveau la
t ierea pietreiă
.
La Barda Balka, topoare de piatr și ă
unelte.

În peștera de la Șandiar, schelete de
b rba i adul i și scheletul unui copil. Liă ț ț
se atribu rin metoda C-14 o―
vechime de aproximativ 45.00 0 de ani.
Aceast list ar putea fi completat ă ă ă
și lungit , și fiecare element ar înt ri ă ă
constatarea vreo 40.000 de ani spa iul ț
geografic sumerian era locuit de un
amestec de popula ii primitive. Și dintr- ț
o dat , nu se știe cum, și-au f cut ă ă
apari ia sumerienii, cu astronomia ț
cultura și tehnica lor.
Deocamdat , concluziile cu privire la ă
vizitarea P mântului de c tre fiin e ă ă ț
originare de pe alte planete sunt o
pur specula ie. N-ar fi exclus caă ț
„zeii” veni i de altundeva s fi a nat în ț ă
jurul lor oamenii semiprimitivi care
populau regiunea Sumerului și s le fi ă
tra nsmis o parte din cunoștin ele lor. ț
Figurinele și statuetele care privesc din
vitrinel
e muzeelor las impresia unui ă

amestec de rase: ochi bulbuca i, frun i ț ț
bombate, buze fi
ne și foarte adesea nasuri lungi și
drepte. O imagine care se încadreaz ă
greu, chiar foa
rte greu, în „schema-modei” și în
reprezent rile sale despre oamenii ă
primitivi.
S fi fost vizitatori veni i din cosmosă ț
într-un trecut îndep rtat? ă
În Liban s-au g sit buc i de roc ă ăț ă
vitrificat , așa-numitele tectite; ă
analizele efectuate n savant american,
dr. Stair, au identificat în aceste buc i ăț
izotopi radioactivi de a luminiu.
În Irak și în Egipt au fost descoperite
niște lentile de cristal șlefuit care în
zilele no tre pot fi realizate doar prin
utilizarea oxidului de cesiu, adic a ă
unui oxid ce
poate fi ob inut numai pe cale ț
electrochimic . ă
La Heluan exist o bucat de stof , o ă ă ă

es tur de o asemenea fine e șiț ă ă ț
sub irime, cum ar pț
sut azi doar într-o fabric de înaltă ă ă
specializare, înzestrat cu condi ii ă ț
tehnice deoseb
La Muzeul din Bagdad sunt expuse
baterii electrice cu pile uscate,
func ionând dup prț ă
incipiul galvanic.
În același muzeu pot fi admirate
elemente electrice înzestrate cu
electrozi de cupru și
cu un electrolit necunoscut.
Sec ia de egiptologie a Universit iiț ăț
din Londra posed un os foarte vechi, ă
amputat la 1
0 cm deasupra încheieturii mâinii
drepte, printr-o sec ionare neted și ț ă
dreapt , efectuat ă ă
form prescrip iilor chirurgiei ț
moderne.
În regiunea muntoas a Kohistanului ă
se afl un desen rupestru cu o vechime ă
de peste 10

.000 de ani înf tisând pozi ia exact ă ț ă
a stelelor în perioad respectiv . ă ă
Venus și Terra su
e printr-o linie.
Pe podișul peruvian s-au g sit ă
podoabe de platin . ă
La Chou-Chou, în China, au fost
descoperite într-un mormânt resturile
unei cing tori la ă
care unele p r i erau din aluminiu. ă ț

La Delhi exist un vechi stâlp de fier ă
care nu con ine nici sulf și nici fosfor ț
și, de ace ea, intemperiile nu i-au putut
d una cu nimic.ă
Acest talmeș-balmeș de
”imposibilit i” ar trebui s ne ăț ă
stârneasc curiozitatea și s ne p ă ă
Prin ce mijloace, în virtutea c ror ă
intui ii au putut niște fiin e primitive ceț ț
tr iau înă
i s deseneze astrele în pozi ia loră ț
exact ? Din ce atelier de precizie ă
provin acele len
tile de cristal șlefuit? Cum de a putut
fi topit și modelat platina, când ă ă
fuziunea acest
ui metal se produce abia de la
1.8000? Și cum a fost ob inut ț
aluminiul, care se fabr
ic din bauxit printr-un procedeuă ă
chimic foarte complicat?
Iat o serie de întreb ri tulbur toareă ă ă
într-adev r, dar este acesta oare un ă

motiv pentru ―
s nu ni le punem de loc? Deoareceă
nu suntem dispuși s accept m sau s ă ă ă
recunoaștem c îna ă
civiliza iei noastre a existat una ț
superioar , c înaintea tehnicii noastre ă ă
a fost una a
sem n toare ca perfec iune, r mâneă ă ț ă
în picioare numai ipoteza unei vizite
din spa iul cosmi ț
tâta vreme cât arheologia va continua
s mearg pe drumul pe care l-aă ă
apucat, nu vom ave
a nici o șans s afl m dac trecutul ă ă ă ă
nostru a fost cu adev rat atât de ă
întunecat pe cât e
at sau poate c în realitate a existat ă
și o perioad mult mai senin … ă ă
A sosit timpul s organiz m un an al ă ă
arheologiei utopice! În cursul acestui
an, arheol
ogi, fizicieni, chimiști, geologi,
metalurgiști și specialiști din toate
domeniile corel

ate cu aceste ramuri ale știin ei ar ț
trebui s se preocupe de o singur ă ă
problem : str moși ă ă
ri au primit oare pe P mânt vizita ă
unor cosmonau i? ț
Metalurgistul va putea, de pild , s ă ă
explice arheologului, conving tor și ă
repede, cât de c
omplicat este ob inerea aluminiului. ă ț
Este de presupus c fizicianul va ă
recunoaște dintr
-o privire, pe un desen rupestru
oarecare, o formul . Un chimist ar ă
putea s confirm ă
e, cu ajutorul aparatajului modern de
care dispune, presupunerea c ă
obeliscurile a
u fost extrase din carier cu ajutorul ă
unor pene de lemn ude sau al unor
acizi nec
unoscu i. Cât despre geolog, el e ț
dator s ne r spund la o serie ă ă ă
întreag de întreb ri cu ă ă
la sedimente datând tocmai din

epoca glaciar . În componen a echipei ă ț
de specialiști, în a
l arheologic utopic vor intra, desigur,
și scafandri, care vor întreprinde
cercet ri s ă
ubmarine în Marea Moart cu scopul ă
de a depista urme de radioactivitate
l sate de evenă
tuala explozie atomic efectuat în ă ă
Sodoma și Gomora.
Pentru care motiv sunt inute ț
secrete lucr ri aflate în posesiunea ă
celor mai vechi bib
lioteci din lume? De ce le este team ă
oamenilor? E vorba de teama ca nu
cumva adev r ă
ul t inuit de mii de ani s ias , înă ă ă
sfârșit, la iveal ? Cercetarea și ă
progresul nu pot fi
pe loc.
Egiptenii i-au considerat timp de 4
000 de ani pe „zeii” lor drept fiin e ț
reale. În evul
mediu, „vr jitoarele” erau arse. ă

Credin a grecilor, atât de lumina i ca ț ț
spirit, c ar put ă
hici viitorul cercetând stomacul
gâștelor este ast zi dep șit . Avem de ă ă ă
îndreptat o mie și
greșeli comise în trecut. Orgoliul
manifestul, înfumurarea nefondat ă
sunt o form primitiv ă
de înc p ânare. În lume persist ă ăț ă
ideea c un om „serios” nu trebuie sau ă
nu se cuvine s s ă
n fapt decât dup ce a fost în ă
prealabil dovedit.
În zilele noastre îns , multe lucruri s- ă
au simplificat. Alt dat , acela care ă ă
emitea o idee
nou , neformulat înc , putea s seă ă ă ă
team c va fi proscris, c va avea de ă ă ă
îndurat persec
icii sau a colegilor. Acum nu mai
exist bule de excomunicare și nici nu ă
se mai ard
oameni pe ruguri. Metodele practicate
în timpurile noastre sunt mai pu in ț

spectaculo
ase, dar nu împiedic mai pu in ă ț
progresul. Totul se petrece cu mai
pu in vâlv și mult maț ă ă
ant. Prin câteva „cuvinte ucig toare”, ă
cum le numesc americanii, ipotezele
sau ideile co
nsiderate mult prea îndr zne e sunt ă ț
acoperite de o mantie a t cerii. ă
Posibilit i pentru a ăț
ace acest lucru și argumente sunt
destule:
Contrazice teoriile în vigoare.
(Argument întotdeauna valabil.)
Este un punct de vedere prea pu in ț
clasic. (Argument care impune prin
seriozitatea
lui.)
Este prea radical. (Argument care
are efecte de intimidare f r egal.) ă ă
Universit ile nu vor accepta aceasta. ăț
(Argument conving tor.) ă
Acest lucru l-au mai încercat și al ii. ț

(Desigur! Dar cu ce rezultate?)
Nu are nimic ra ional. (Chiar așa!) ț
Contravine preceptelor religioase. (Ce
s mai spui?)ă
N-a fost dovedit pân în prezent! ă
(Quod erat demonstrandum!)
„Orice om de bun sim ț se indigna―
un savant acum 500 de ani în fa a ț
tribunalului trebui―

s admit c P mântul nu poate aveaă ă ă ă
o form sferic , c ci în acest caz, ă ă ă
oamenii de pe part sferei s-ar pr buși ă
în gol”.
Iar un altul ad uga: „Nu st nic ieri ă ă ă
scris în Biblie c P mântul se învârtește ă ă
în jurul S
ecin , orice afirma ie de felul acestață ț
este opera diavolului!”
Se pare c ideile noi s-au lovit ă
întotdeauna de un zid de obtuzitate. În
pragul secolu
lui al XXI-lea, cercet torul ar trebui ă
oricum s fie preg tit pentru realit i ă ă ăț
fantastice.
El ar trebui s aspire la revizuirea ă
unor legi și cunoștin e care timp de ț
sute de ani a
u fost considerate tabu, dar pe care
noile cunoștin e le-au pus sub semnul ț
întreb rii. C ă
hiar dac o echip întreag de ă ă ă
laurea i ai Premiului Nobel ar încerca ț
s z g zuiasc noulă ă ă ă

itual, tot ar trebui, în numele
adev rului și sub semnul realit ii, ă ăț
cucerit o lume nou , ă ă
easta în pofida tuturor celor care nu
vor s mai dobândeasc noi ă ă
cunoștin e. Savantul care ț
urm cu 20 de ani ar fi îndr znit să ă ă
vorbeasc despre sateli i în fa a unor ă ț ț
cercuri știin ț
fi semnat actul de sinucidere
academic . Ast zi, corpuri cerești ă ă
artificiale, respecti
v sateli i, se rotesc în jurul Soarelui, ț
au fotografiat planeta Marte, au sosit
lin
la destina ie pe Lun și pe Venus, ț ă
transmi ându-ne din aceste lumi ț
îndep rtate fotografii ă
lente realizate cu camerele de luat
vederi aflate la bordul lor. Când în
prim vara anuă
lui 1965 ne-au parvenit primele
fotografii ale planetei Marte, acestea
ne-au fos

t transmise cu o putere de
0,000.000.000.000.000.01 wa i, adic ț ă
o putere aproape nul . ă
Deci nu mai exist nimic care s nu ă ă
poat fi conceput. Cuvântulă
„imposibil” ar trebui desf
n at din vocabularul omului de științ ță
modern. Cel care azi nu ine pasul cu ț
realitatea, m
ne va fi zdrobit de ea.
S ne men inem deci cu perseverenă ț ță
la ipoteza potrivit c reia astronau i ă ț
veni i de pe o aț
anet ar fi f cut un popas pe P mântă ă ă
acum multe mii de ani. Știm prea
bine c str moșii no ă ă
ivi și primitivi, nu se pricepeau s ă
foloseasc tehnica avansat a ă ă
astronau ilor. ț
Ei i-au venerat pe astronau i ca pe ț
niște „zei” veni i de pe alte stele, iar ț
astronau ilor ț
u le-a r mas altceva de f cut decât s ă ă ă
suporte cu resemnare aceast ă

adora ie. De altfel, c ț
monau ii noștri ar trebui s se ț ă
preg teasc sufletește s fie primi i laă ă ă ț
fel pe planete ne
ute. În unele regiuni ale P mântului ă
tr iesc, de altminteri, și în zileleă
noastre popula i ț
imitive pentru care o mitralier este ă
o adev rat arm a diavolului, iar un ă ă ă
avion cu rea
c ie, poate un vehicul al îngerilor.ț
Vocea pe care o aud r sunând din ă
difuzorul unui apa
rat de radio nu este oare a unui zeu?
Și acești ultimi oameni primitivi fixeaz ă
cu nai
vitate și inocen în legendele pe ță
care le vor transmite genera iilor ț
impresiile extraordi
nare provocate de anumite realiz ri ă
tehnice, devenite pentru noi banale.
Ei contin
u s scrijeleasc în stânc și peă ă ă ă
pere ii peșterilor imaginea zeilor ceț

coboar din cer c ă
le lor mașini zbur toare. De fapt, ă
oamenii primitivi ne-au l sat astfel ă
imaginea a cee
a ce c ut m noi ast zi. ă ă ă
Picturile rupestre din Kohistan,
Fran a, America de Nord, Rhodesia deț
sud, Sahara,
Peru, chiar și Chile, toate confirm ă
ipoteza noastr . Henri Lhote, cunoscut ă
om de știin ță
rancez, a descoperit la Tassili, în
Sahara, sute de pere i acoperi i cu mii ț ț
și mii de sc
hi e de animale și oameni. Printreț
acestea exist personaje îmbr cate ă ă
cu haine scurte, ele
gante, purtând niște vergi de care
sunt fixate un fel de casete cu patru
laturi, a c r ă
or natur a r mas misterioas . Al turi ă ă ă ă
de picturi animaliere ne uimesc fiin e ț
îmbr cate înă
fel de costume de scafandru. „Marele

zeu Marte” a ―șa a botezat Lhote
uriașul desen a av―
ini ial 6 m în l ime.ț ă ț
Dar „s lbaticul” care ni l-a l sat nu ă ă
putea fi atât de primitiv pe cât am
dori-o noi pentr
ca totul s se potriveasc frumușel și ă ă
s se încadreze în vechiul sistem deă
idei. Aceasta
tât mai mult cu cât „s lbaticul” a ă
avut în mod sigur nevoie de o schel ă
pentru a putea luc
c ci altfel n-ar fi putut respectaă
legile perspectivei. Cu atât mai mult
cu cât în ultim
ele mii de ani nu s-au produs în
aceste peșteri deplas ri de nivel. Nou ă ă
ni se pare, f r ă ă
e for m prea mult fantezia, c ță ă
„Marele zeu Marte” a fost reprezentat
într-un combinezon d
cosmonaut sau un costum de
scafandru. Pe umerii s i greoi și masivi ă
se sprijin un coi ă

f care este legat, de îmbr c mintea ă ă
pentru trup printr-un soi de
articula ie. În dreptul n ț
asului și al gurii, coiful prezint câteva ă
deschiz turi. ă
S-ar fi putut foarte bine atribui
întâmpl rii sau chiar fanteziei ă
creatoare a „artistulu
i” primitiv aceast reprezentare dac ă ă
ar fi fost un caz unic. Dar frescele din
Tassili
înf ișeaz mai multe personajeăț ă
greoaie, echipate în același fel au fost
g site siluete aă
e în unele picturi rupestre din Statele
Unite (regiunea Tulare din California).
Luând în considera ie ipotezele cele ț
mai pu in verosimile, s presupunem ț ă
c figurile au foă
executate foarte aproximativ, din
pricin c oamenii primitivi erau ă ă
„neîndemânatici”. Atu
i cum au putut aceeași primitivi
locuitori ai cavernelor s redea perfect ă

siluetele

unor animale și ale unor fiin e ț
omenești normale?
De aceea ni se pare mai verosimil s ă
consider m c „artiștii” primitivi erau ă ă
perfect capab
i s reproduc realitatea pe care oă ă
vedeau în jurul lor. La Inyo County
(California), în
tr-o peșter cu pere ii acoperi i de ă ț ț
picturi se poate observa o figur ă
geometric în care ă
i o extravagan ță poate fi―
identificat o rigl de calcul plasat într-ă ă ă
o ram dubl . Arhe ă ă
us in c este vorba de imagini deț ă
zei…
Pe un vas de ceramic g sit în Iran ă ă
(Siyalk) apare în toat splendoarea sa ă
un animal de o
ras necunoscut , cu capulă ă
împodobit de dou coarne uriașe, ă
drepte ca niște lumân ri. Pân ă ă
ic care s ne pun pe gânduri. Dar ă ă
cele dou coarne mai prezint , de o ă ă

parte și de alta, c
5 spirale. Dac am vrea s înf iș m ă ă ăț ă
dou vergele prev zute cu izolatori deă ă
por elan, le-aț
am în felul acesta. Ce p rere are ă
arheologia despre aceste desene?
Foarte simplu: es
te vorba de simbolul unui zeu. Zeii
sunt la mare pre . ț
Multe lucruri desigur, tot ce nu e ―
limpede sunt „explicate” prin ―
referiri transcende
ntale. în universul unor lucruri
nedemonstrabile po i tr i în tihn . Cea ț ă ă
mai neînsemnat s ă
et g sit , fiecare obiect, fiecare chipă ă ă
care se las reconstituit din cioburi ă
este de înd
at încadrat în vreun cult str vechi.ă ă
Dac un asemenea obiect nu seă
potrivește, nici de fr
cu vreuna din religiile existente,
atunci în doi timpi și trei mișc ri, cu o ă
îndemânare d

prestidigitator care scoate un iepure
dintr-o p l rie, se n scocește o nou ă ă ă ă
religie disp r ă
și mai extravagant . ă
Dar dac frescele din Tassili, acelea ă
din Statele Unite și din Fran a redau, ț
într-adev r, ă
ceea ce a v zut artistul primitiv? ă
Dac vergelele prev zute cu spirale ară ă
reprezenta, în
tr-adev r, niște antene, așa cum le- ă
au v zut oamenii primitivi la „zeii” ă
veni i din alt pț ă
Nu poate s existe ceea ce s-a ă
hot rât c nu exist ? Un „s lbatic” careă ă ă ă
dovedește destul t
ntru a execut fresce murale nu ă
poate fi chiar atât de s lbatic. ă
„Doamna alb ” de la Brand ă
rg, pictur mural descoperit în ă ă ă
Africa de Sud, ar putea fi o pictur a ă
secolului al XX-l
ea; ea reprezint o femeie purtând ă
un pulover cu mâneci scurte, pantaloni

strim i, m nuși, ț ă
artiere și pantofi.
Doamna nu este singur , în spatele ă
ei se afl un b rbat slab, inând în ă ă ț
mân o vergea ciudă
cu niște epi și purtând pe cap o casc ț ă
foarte complicat , completat cu un soi ă ă
de vizier ă
utea jura c este vorba de o pictur ă ă
modern . Neliniștitor este numai faptul ă
c e vorba, tă
otuși, de o pictur rupestr . ă ă
Picturile din peșterile Suediei și
Norvegiei reprezint toate zei cu niște ă
capete absolu
t uniforme, ale c ror tr s turi se las ă ă ă ă
greu deslușite. Arheologii sus in s ț ă
sunt capete d
imale. Explica ia este absurd , pentru ț ă
c nu idolatrizezi un „zeu” pe care înă
același timp
zi și cu care te osp tezi. Exist și ă ă
multe desene cu nave înaripate,
adesea prev zute cu a ă

v rate antene. La Val Camonicaă
(Brescia, Italia) reg sim aceleași ă
personaje îmbr cate în c ă
binezoane greoaie, purtând, de data
aceasta în mod sup r tor, niște ă ă
coarne pe cap.
Doar n-o s mergem atât de departe ă
încât s pretindem c oamenii ă ă
cavernelor din Italia și
din America de
Nord sau din Suedia, Sahara sau
Spania (Ciudad Real) își f ceau unii ă
altora vizite pen
tru a face schimb de experien în ță
domeniul aptitudinilor și progresului lor
artistic. C
eea ce înseamn c întrebarea ă ă
stingheritoare continu s d inuie: de ă ă ă
ce primitivii, indepe
t unii de al ii, au înf ișat în lucr rile ț ăț ă
lor fiin e înveșmântate în aceleași ț
haine greoa
pe cap?…
Dac aceste fenomene ciudate șiă

inexplicabile ar fi fost întâlnite într-o
singur regiune ă
pe suprafa a globului, nici n-am fi ț
pomenit de ele. Dar asemenea imagini
se g sescă
aproape peste tot.
De îndat ce consider m trecutul din ă ă
punctul nostru de vedere, întregindu-l
cu fantezia
epocii noastre tehnicizate, v lurile ă
care îi acoper încep s se destrame. ă ă
Studierea unor
c r i sfinte vechi va da ipotezeiă ț
noastre consisten a unei realit i ț ăț
plauzibile în așa m s ă
ercetarea trecutului nu se va mai
putea eschiva de la a da r spuns ă
noilor întreb ri re ă
volu ionare.ț
CAPITOLUL AL IV-LEA
Întâmpl ri autentice relatate de Biblie. ă
Dumnezeu era oare tributar timpului?

Chivotul legii conceput de Moise era
str b tut de curent electric. Vehiculeă ă
pentru orice med
iu folosite de „zei” în pustiu. Potopul
fusese planificat. De ce aveau nevoie
„zeii” de an umite metale?

Biblia este plin de enigme și ă
contradic ii. ț
Astfel, Facerea începe cu crearea
P mântului, ac iune care din punctă ț
de vedere geologic
este relatat fidel. Totuși, de unde a ă
știut cronicarul c mineralele au ă
precedat vegeta
lele, iar acestea din urm au luat ă
naștere înaintea animalelor?
”S facem omul dup chipul și după ă ă
asem narea noastr …”, scrie în prima ă ă
carte a lui Mois
De ce vorbește Dumnezeu la plural?
De ce spune el „noi”, și nu „eu”? De
ce „noastre”, și n
tem îndrept i i s credem c ăț ț ă ă
„singurul” Dumnezeu ar fi trebuit s ă
vorbeasc oamenilor des ă
singular, și nu la plural.
„Iar dup ce au început a se înmul i ă ț
oamenii pe p mânt și li s-au n scut ă ă
fiice, fiii lui D
v zând c fiicele oamenilor suntă ă

frumoase, și-au ales dintre ele so ii, ț
care pe cine a vo
it” (Facerea, VI, 1-2).
Cine poate s r spund la întrebarea ă ă ă
care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de
so ii pe fiiceț
le oamenilor? Vechiul Israel nu
cunoștea doar decât un singur și sfânt
Dumnezeu. De unde
apar acești „fii ai lui Dumnezeu”?
„În vremea aceea se ivir pe p mânt ă ă
uriași, mai cu seam de când fiii lui ă
Dumnezeu începus
a la fiicele oamenilor și acestea
începuser a le naște fii: aceștia sunt ă
vesti ii viteji ț
n vechime” (Facerea, VI, 4).
Iat -i c apar din nou acești fii ai luiă ă
Dumnezeu care se amestec printre ă
oameni. Și iat ă
aici este, de asemenea, vorba pentru
prima dat de uriași. „Uriași” apar ă
mereu și pretutin
ni, în mitologiile din r s rit și apus, ă ă

în legendele de la Tiahuanaco și în
epopeile eschi
r. „Uriașii” apar fantomatic în mai
toate scrierile din vechime. S-ar
p rea, așadar, c auă ă
stat.
Ce soi de fiin e or fi fost oare acești ț
„uriași”? O fi vorba cumva de
str moșii noștri? Poă
i sunt cei care au cl dit acele ă
gigantice construc ii de piatr , mutând ț ă
de colo-colo, pa
rc în joac , blocuri enorme. Sau esteă ă
vorba de cosmonau i st pâni pe ț ă
tehnic veni i de pe ă ț
anet ?ă
Un lucru e sigur: Biblia vorbește de
„uriași” și îi desemneaz drept „fii ai ă
lui Dumnezeu”
ii ai lui Dumnezeu” tr iesc printre ă
oameni, împerechindu-se cu fiicele
oamenilor.
Moise ne împ rt șește pe larg, cu ă ă
toate am nuntele și într-o relatare ă

emo ionant , în Faceț ă
, catastrofa de la Sodoma și Gomora.
Dac privim prin prisma cunoștin eloră ț
noastre actua
le evoc rile biblice, e cu totul limpede ă
c imaginile pe care ni le sugereaz nuă ă
par d
eloc fantastice.
Doi îngeri sosesc pe sear la Sodoma, ă
tocmai când b trânul Lot se afla la ă
por ile cet ii.ț ăț
evident, Lot îi aștepta pe cei doi
„îngeri”, care, dealtfel, se dovedir ă
curând a fi nișt
ni, pe care el îi recunoaște și-i
poftește ospitalier s înnopteze în ă
casa sa. Destr b la ă ă ț
lateaz Biblia, doresc atunci „s -i ă ă
cunoasc pe str ini”. Aceștia se ă ă
dovedesc îns capabil ă
ntr-un singur gest s -i oblige pe ă
b știnașii vicioși s renun e la pofteleă ă ț
lor și zurbagii
pur și simplu înl tura i. ă ț

„Îngerii” spune Biblia (Facerea,―
XIX, 12 14) ― ― îi cer st ruitor lui Lot ă
s p r seasc câă ă ă ă
așul, împreun cu so ia, fiii și fiicele ă ț
sale, cu ginerii și nurorile sale, c ci ă
orașul, î
ei, va fi în curând nimicit. Familia,
luând totul ca o glum nes buit a ă ă ă
b trânului Lot,ă
ord acestei stranii invita ii încredereaă ț
cuvenit . Dar s revenim la cuvintele ă ă
lui Moise:
„Iar în rev rsatul zorilor gr beau ă ă
îngerii pe Lot, zicând: «Ia scoal , ia- i ă ț
femeia și pe
te ale tale pe care le ai și ieși, ca s ă
nu pieri și tu pentru nedrept ile ăț
cet ii!» Darăț
z bovea, îngerii, din mila Domnuluiă
c tre el, l-au apucat de mân pe el șiă ă
pe femeia lui
e cele dou fete ale lui. Și, sco ându- ă ț
l afar , unul din ei a zis: «Mântuiește- ă
i sufletulț

te ui i înapoi, nici s te oprești în ț ă
câmp, ci fugi la munte, ca s nu pieri cu ă
ei!… Gr ă
r și fugi acolo: c nu pot s fac nimic ă ă
pân nu vei ajunge tu acolo”ă
(Facerea, XIX, 15, 16
17 și-22).
Nu exist nici o îndoial , în lumina ă ă
relat rilor biblice, c cei doi str ini,ă ă ă
„îngerii”, d
e puteri necunoscute locuitorilor
orașului. Felul sugestiv în care zoresc
ei familia
lui Lot s p r seasc acele locuri d , ă ă ă ă ă
de asemenea, de gândit. Când tata Lot
ezit , ei îlă
mâini și îl scot afar din oraș. ă
Trebuie s fi fost o problem de ă ă
minute! Lot trebuia, așa
ordonaser ei, s se refugieze în ă ă
mun i f r a mai întoarce capul.ț ă ă
Se pare c tata Lot nu avea un ă
respect nem rginit fa de „îngeri”, ă ță
pentru c își permitea ă

l fel de fel de obiec ii. „…Dar nu voi ț
putea s fug pân în munte, ca s nu ă ă ă
m ajung pră ă
s nu mor…” (Facerea, XIX, 19).ă
Pu in mai târziu, „îngerii” îi dest inuieț ă
c nu-i pot fă
un ajutor dac refuz s -i asculte. ă ă ă
Ce s-a întâmplat, în fond, la
Sodoma? Ne vine greu s credem c ă ă
Atotputernicul ar fi fost
legat de un plan cu termene fixe. De
ce, în acest caz, îngerii erau atât de
gr bi i? Sau pă ț

oate, totuși, distrugerea orașului era
cumva prev zut cu o precizie de ă ă
minute de c tre o putere misterioas ? ă ă
Poate c num r toarea invers ă ă ă ă
începuse deja și „îngerii” știau acest l
acesta, evident, scaden a distrugerii nu ț
mai putea fi amânat . Nu exista oare ă
o metod ă
mai simpl pentru salvarea familiei ă
Lot?
De ce trebuiau ei s mearg neap rat ă ă ă
pe munte? Și de ce pentru nimic―
în lume nu le era―
t fugarilor s întoarc m car o dat ă ă ă ă
capul? S-ar p rea c sunt întreb ri ă ă ă
nepotrivite pentr
etare serioas . Totuși, de când asupra ă
Japoniei au fost aruncate dou bombe ă
atomice, știm
ce fel de distrugeri provoac ele; știm, ă
de asemenea, c fiin ele expuse direct ă ț
radia iilo ț
r pier sau sunt doborâte de boli
incurabile.

S o spunem pe șleau: Sodoma șiă
Gomora au fost distruse pe baza unui
plan, deci inten io ț
nat, printr-o explozie nuclear . Poate ă
c „îngerii” ă ne continu― m noiă
specula iile ț inte―
ur și simplu, s distrug materiale ă ă
fisionabile primejdioase, dar în orice
caz voiau s ni ă
miceasc o popula ie care le era ă ț
ostil . Momentul declanș rii explozieiă ă
era dinainte și pr
is stabilit. Cei care urmau s scape ă
trebuiau precum familia Lot s― ― ă
se ad posteasc un ă ă
imp în mun i, la o dep rtare de mai ț ă
mul i kilometri de centrul exploziei.ț
Este știut c pere ii stâncoși absorb ă ț
radia iile cele mai puternice, mai ț
primejdioase. Dar
up cum se știeă so― ia lui Lot s-aț
întors și a privit înd r t, deci în ă ă
direc ia globului ț
c. Nu este de mirare c ea s-a ă

pr bușit moart pe loc. „Atunci Domnulă ă
a slobozit peste Sod
oma și Gomora ploaie de pucioas și ă
foc…” (Facerea, XIX, 24).
Relatarea catastrofei se termin în ă
Biblie (Facerea, XIX, 27 28) ―în felul
urm tor: „Iar Avă
am s-a sculat dis-de-diminea și s-a ță
dus la locul unde st tuse înaintea ă
Domnului și, c ut ă
re Sodoma și Gomora și spre toate
împrejurimile lor, a v zut ridicându-se ă
de la p mânt fum ă
e, ca fumul dintr-un cuptor”.
Noi nu putem fi la fel de creduli ca și
str moșii noștri. Cu toat bun voin a,ă ă ă ț
nu mai pute
ede într-un
Dumnezeu atotștiutor, atotputernic,
omniprezent, pe lâng care timpul se ă
scurge f r s -l ă ă ă
ing și care, totuși, nu este st pânulă ă
viitorului. Dumnezeu a creat omul și s-
a declarat s

isf cut de opera sa. Și, totuși, el vaă
regreta mai târziu fapta sa, pentru c ă
același crea
r va hot rî s extermine oamenii. ă ă
Nou , copiilor unei epoci lipsite deă
prejudec i, ne vin ăț
de asemenea, greu s ne închipuim ă
un Dumnezeu prea milostiv, care,
printre nenum ra ii ă ț
copii îndr gi i, favorizeaz tocmai ă ț ă
familia lui Lot. Vechiul testament
insist asupra rela ă
t rii unor întâmpl ri în careă ă
Dumnezeu singur sau îngerii s i ă
coboar din cer cu mare t mb ă ă
vârtej de fum. Una dintre descrierile
cele mai pasionante ale unui astfel
de eveni
ment este aceea a profetului
Iezechlel:
„În anul al treizecilea, în ziua a
cincea a lunii a patra, m aflam între ă
robi, la râul Ch
on, unde mi s-au deschis cerurile și

am v zut niște vedenii dumnezeiești… ă
Eu priveam și
iat venea dinspre miaz noapte ună ă
vânt vijelios, un nor mare și un val de
foc, care r spân ă
a în toate p r ile raze str lucitoare; ă ț ă
iar în mijlocul focului str lucea ca un ă
metal în v ă
în mijloc am v zut ceva ca patru ă
fiare, a c ror înf ișare sem na cu ă ăț ă
chipul omenesc. Fiec
n ele avea patru fe e și fiecare din ț
ele avea patru aripi. Picioarele lor erau
drept
e, iar copitele picioarelor erau cum
sunt copitele picioarelor de vi el și ț
scânteiau c
a arama str lucitoare” (Iezechiel, I, 4, ă
5, 6).
Iezechiel descrie foarte precis
aterizarea acestui vehicul ceresc. El
vede, priv
ind cu deosebit aten ie, cum ă ț
vehiculul, care str lucea și sclipea, ă

venea dinspre nord,
stârnind din nisipul pustiului un nor
uriaș. S ni-l închipuim pe Dumnezeu ă
atotputernicu
l, creatorul tuturor religiilor: are el
nevoie, Cel atât de puternic, s vin ă ă
gonind n
ebunește dintr-o anumit direc ie? Nu ă ț
poate fi f r mare zarv și f r ă ă ă ă ă
zgomote și vuiete a
dorește?
Dar s -l l s m pe profetul Iezechiel ă ă ă
s -și continue relatarea: ”Când mă ă
uitam eu la fiecar
am v zut jos, lâng aceste fiare, ă ă
câte o roat la fiecare din cele patru ă
fe e ale lor. Aceț
e ro i, dup înf ișarea lor, parc erauț ă ăț ă
de crisolit, iar dup f ptur toate aveau ă ă ă
aceeași
uirea și dup f ptura lor, ele parc ă ă ă
erau vârâte una în alta.
Ele înaintau în tuspatru p r ile, și în ă ț
timpul mersului nu se întorceau.

Obezile lor forma
cerc larg și de o în l ime înfricoșat , și ă ț ă
aceste obezi la tuspatru erau pline de
ochi de
rejur. Când mergeau fiarele, mergeau
și ro ile de lâng ele, și când se ridicauț ă
fiarele de
p mânt, se ridicau și ro ile” (Iezechiel,ă ț
I, 15, 16, 17, 18, 19).
Descrierea este excelent . Iezechiel ă
crede c ro ile se îmbuc una într-alta. ă ț ă
Iluzie optic
oate tot atât de bine s fie vorba de ă
un t v lug cu spirale ca acelea pe careă ă
le foloses
c americanii în prezent pe terenurile
nisipoase sau ml știnoase. Iezechiel ă
observ c ro i ă ă ț
se ridic de pe p mânt o dat cu ă ă ă
aripile. Aceasta corespunde întocmai
realit ii. ăț

F r îndoial c ro ile unui vehiculă ă ă ă ț
„pentru orice mediu”, ceva în genul
unui elicopter am u r mân pe p mânt ă ă
când aparatul își ia zborul. S urm rim ă ă
în continuare textul profetului: i, scoal ă
în picioare, c am s – i ă ă ț
vorbesc”(Iezechiel, II, 1).
Aceast voce o auzi cronicarul nostru ă
și se prostern cu fric și venera ie cu ă ă ț
fa a la p m le str ine i se adresar luiț ă ă ă
Iezechiel al nostru numindu-l „Fiul
omului” și își exprimar de a vorbi cu ă
el. Mai departe, profetul scrie: „…și am
auzit înd r t un glas mare ca de tunet, ă ă
care zicea: «Binecuvântat fie slava ă
Domnului în locul unde s l șluiește el. ă ă
Și am
t zgomotul fiarelor care b teau din ă
aripi și huruitul ro ilor de lâng ele și ț ă
bubuit puter c de tunet” (Iezechiel, III,
1213).―
Iezechiel men ioneaz , pe lâng ț ă ă
descrierea foarte precis a vehiculului, ă
și zgomotul pe ca monstrul acesta

nemaiv zut îl produce în momentul ă
ridic rii. El vorbește despre b taia ară ă
ilor și despre huruitul ro ilor. Relatarea ț
aceasta a unui martor ocular nu ne d ă
oare
de gândit? „Zeii” vorbesc cu
Iezechiel și îi cer s fac ordine și ă ă
rânduial în ar . 11 i lul lor, ă ț ă
dovedindu-i astfel c nu au p r sit înc ă ă ă ă
ara.ț
Evenimentul pare s fi f cut o ie ă ă
puternic asupra profetului, c ci revine ă ă
neobosit asupra descrierii vehiculului
îns p imânt tor. ă ă
Înc în trei rânduri descrie cronicarulă
ro ile care se îmbuc una într-alta și seț ă
deplasea direc ii f r s se întoarc în ț ă ă ă ă
mișcarea lor. Deosebit de mult l-a
impresionat faptul c î rp al aparatului, ă
spatele, bra ele și aripile, chiar și ro ile ț ț
erau prev zute cu ochi. Cât espre ă
scopul și inta c l toriei lor „zeii” le vor ț ă ă
dezv lui cronicarului mai târziu, atuncă

vor spune c tr iește în mijlocul unui ă ă
neam înd r tnic, care are urechi, dar ă ă
nu laude, are i, dar nu vede.
Dup ce este astfel l murit asupraă ă
societ ii în care tr iește, urmeaz ăț ă ă ―
ca în mai toate rivitoare la aceste
„pogorâri” sfaturi ― și recomand ri ă
pentru o bun rânduial și ordine, ru ă ă
crearea unei adev rate civiliza ii. ă ț
Iezechiel își ia misiunea foarte în
serios și trans te mai departe sarcinile
„zeilor”.
Iat -ne înc o dat în fa a unui vrafă ă ă ț
de întreb ri. Cine a vorbit cu Iezechiel? ă
Ce fel de u fost acestea? „Zei” în
în elesul tradi ional al cuvântului fireșteț ț
c nu erau. Aceștia, u au nevoieă
pentru a se deplasa dintr-un loc în
altul de nici un fel de vehicul. U
n asemenea mijloc de locomo ie nu ni ț
se pare potrivit cu imaginea
atotputernicului
Dumnezeu.
În Cartea c r ilor este pomenit o ă ț ă

alt inven ie cu caracter tehnic, careă ț
merit s fie am ă ă
aceast ordine de idei, în spirit ă
obiectiv. Este vorba de „chivotul legii”,
a c rui constră
uc ie se întemeiaz pe indica ii foarteț ă ț
precise date de „Dumnezeu” lui Moise
(Ieșirea, XXV
).
Dimensiunile chivotului, precizate
pân la centimetru, aliajul metalelor,ă
amplasamen
tul și felul pârghiilor și verigilor, nimic
nu este l sat la voia întâmpl rii. ă ă
Dumnezeu îl
de mai multe ori pe Moise s execute ă
indica iile întocmai așa cum o dorea el ț
și s bage deă
eam s nu fac nici o greșeal .ă ă ă ă
„Vezi s faci toate dup modelul ce i ă ă ț
s-a ar tat în munt ă
XXV, 40).
„Dumnezeu” îi aduce la cunoștin ță
profetului c -i va vorbi el însuși, și ă

anume prin capacu
ui. El îl avertizeaz c nimeni nu ă ă
trebuie s se apropie de acesta, iar ă
pentru transport
area lui d indica ii precise privind ă ț
veșmintele și înc l rile ce urmeaz a fi ă ță ă
purtate de
e-l transport . Dar, cu toate ă
precau iile, tot se va produce un ț
accident, atunci când
David va ordona transportarea
chivotului (Cartea a II-a a regilor, VI),
îns rcinându-lă
pe Uza s mearg al turi, asemenea ă ă ă
unui str jer. ă
La un moment dat, niște boi care
treceau prin apropiere l-au adulmecat,
fiind gata
s -l r stoarne. Uza a pus mâna peă ă
lad , dar, ca lovit de tr snet, a c zută ă ă
pe loc și a mur
F r îndoial c chivotul legii eraă ă ă ă
înc rcat cu electricitate. Dac s-ară ă
reconstrui ast zi ă

parat, urm rind cu exactitate ă
instruc iunile primite de Moise, s-ar ț
ob ine un conductoț
r electric cu o tensiune de mal multe
sute de vol i. Condensatorul era ț
format din
dou pl ci de aur, una pozitiv , altaă ă ă
negativ . Unul din heruvimii de aur ă
monta i pe capac ț
trebuie s fi inut loc de magnet. ă ț
Chivotul devenea astfel un megafon,
poate chiar
un fel de instala ie de emisie-recep ie, ț ț
care-i permitea lui Moise s men in o ă ț ă
leg tur pă ă
nent cu nava spa ial .ă ț ă
Detaliile privind construirea chivotului
legii pot fi g site în Biblie cu lux de ă
am nuă
nte. F r s trebuiasc s ne ă ă ă ă ă
împrosp t m memoria, avem în minte ă ă
faptul c chivotul era ad ă
rat de scântei și c Moise se folosea de ă
acest ”emi tor” ori de câte ori avea ță

nevoie de u
or sau de un sfat. Profetul auzea
vocea Domnului, dar fa a nu i-a putut- ț
o vedea ni
cicând. Atunci când îl rug într-o zi s ă ă
i se arate, Domnul îi r spunse: „…Fa a ă ț
mea îns ă

s-o vezi, c nu poate vedea omul fa ă ță
mea și s tr iasc ”. ă ă ă
Și iar și a zis Domnul: „Iat aici la ă ă
mine un loc; șezi pe stânca aceasta.
Când va trece s
ea, te voi ascunde în scobitura
stâncii și voi pune mâna mea peste
tine pân voi trece. Ia ă
când voi ridica mâna mea, tu vei
vedea spatele meu, iar fata mea nu o
vei vedea!” (Ieșir
ea, XXXIII, 20, 21. 22, 23).
Exist coinciden e uimitoare. În ă ț
epopeea lui Ghilgameș, legend ă
sumerian mult mai veche d ă
Biblia, g sim în cea de-a cincea ă
t bli , în chip straniu, cuvinteă ță
asem n toare: „Nici un ă ă
oate ajunge pe muntele unde
locuiesc zeii. Acela care va privi zeii în
fa trebuie s pță ă
iar ”.ă
În diferite scrieri antice care prezint ă
fragmente din istoria omenirii se afl ă

evoc riă
foarte asem n toare. Din ce cauz nu ă ă ă
voiau „zeii” s -și arate fa a? De ce se ă ț
temeau? De ce
ei s -și p streze anonimatul? Sauă ă
poate c evocarea lui Moise din Ieșirea ă
își are izvorul
peea lui Ghilgameș? Lucrul este
perfect posibil. În fond, Moise, care a
fost crescut
la curtea faraonului, a avut poate
atunci acces la biblioteci, sau a putut
dobând
i informa ii despre vechile taine. ț
Poate c trebuie s punem sub ă ă
semnul întreb rii și data întocmirii ă
Vechiului testament. Da
d, care a tr it mult mai târziu, a avut ă
și el de luptat cu niște uriași ce aveau
câte șase
ete la mâini și la picioare (Cartea a
II-a a regilor, XXI, 18 22). Este, de ―
asemenea,
posibil ca toate aceste basme,

legende și povestiri din timpuri
imemoriale s fi exi ă
stat adunate într-un loc anume, de
unde au fost ulterior r spândite, copiate ă
și oarecum
amestecate prin diferite ri. ță
Descoperirile f cute în ultimii ani în ă
jurul M rii Moarte (manuscrisele de la ă
Qumran) co
mpleteaz cu informa ii valoroase și ă ț
surprinz toare povestea Genezei din ă
Biblie. Scrieri
, pân acum necunoscute, relateaz ă ă
înc o dat despre vehicule cerești,ă ă
de fii ai cerului,
ro i și de fumul pe care-l împr știauț ă
în jurul lor apari iile zbur toare, în ț ă
Apocalipsul l
(cap. XXXIII), Eva privește spre cer și
vede trecând o nav luminoas tras ă ă ă
de patru vult
i str lucitori. Moise afirm c nici oă ă ă
fiin p mântean nu ar fi putut sță ă ă ă
descrie splendo

stei apari ii. ț
În cele din urm , aparatul se ă
îndreapt spre Adam, în timp ce ă
dintre ro ile sale se împr ș ț ă
Acest pasaj, consemnat dup atâtea ă
altele, nu ne spune nimic nou, cu
excep ia faptulu ț
i c pentru prima dat se pomeneșteă ă
în leg tur cu Adam și Eva despre care ă ă
luminoase, ro i ț
chip de apari ii divine. ț
Și în sulul lui Lameh s-a putut
descifra o relatare a unei întâmpl ri cu ă
totul ieșite din
mun. Din p cate, acest document a ă
fost recuperat fragmentar, astfel încât
din text lip
sesc propozi ii și alineate întregi. Dar ț
ceea ce ne-a r mas este atât de ă
surprinz tor, înc ă
it s fie povestit.ă ă
Tradi ia spune c , întorcându-se într-o ț ă
bun zi acas , Lameh, tat l lui Noe, fuă ă ă
surprins g

copil care dup înf ișare nu sem na ă ăț ă
de loc cu ceilal i membri ai familiei. ț
Lameh îl face
sale, Bat-Enoș, reproșuri aspre,
afirmând c copilul nu este al lui. ă
Aceasta se jur pe to ă
t ce are mai sfânt c fiul e al lui tata ă
Lameh, și nicidecum al vreunui soldat
sau al
vreunui str in, sau”Fiu al cerului”. ă
(Despre ce fel de „Fiu al cerului”
vorbește de fapt B
-Enoș? Cu atât mai mult, cu cât
aceast dram de familie se întâmpl ă ă ă
înaintea potopului.)
d crezare cuvintelor so iei sale și,ă ț
profund neliniștit, se duce s cear ă ă
pova a tat lui ț ă
tusalem.
De îndat ce ajunge la el, îi ă
povestește trista întâmplare.
Matusalem îl ascult cu aten i ă ț
tur chibzuin hot r ște s-oă ță ă ă
porneasc și el la drum pentru a-l ă

consulta pe în eleptul En ț
a str in , ap rut în familie ca un puiă ă ă ă
de cuc, provocase o atare agita ie, ț
încât b trânul ă
purcead la îndep rtata și obositoarea ă ă
c l torie pân la Enoh.ă ă ă
Originea copilului trebuia l murit ! El ă ă
îi povestește lui Enoh cum c so ia ă ț
fiului s u a d ă
aștere unui b iat care seam n mai ă ă ă
mult cu un „Fiu al cerului” decât cu
un om: ochii, piel
p rul, comportarea, totul îlă
deosebesc, afirm el, de ceilal i ă ț
membri ai familiei.
Dup ce a ascultat povestea,ă
în eleptul Enoh l-a trimis acas peț ă
Matusalem cu o veste di
ntre cele mai alarmante: o pedeaps ă
groaznic se va abate asupra ă
P mântului și a locuitoriă
lor s i. „Carnea” toat este osândită ă ă
s piar , fiindc este p c toas șiă ă ă ă ă ă
depravat . Cât d ă

r in pe care familia l-a suspectat, elă
va fi cel care va da via unei noi ță
rase, chema
t s supravie uiasc groazniceiă ă ț ă
pedepse rostite împotriva omenirii de
marele tribunal; de
aceea s -i porunceasc fiului s u, ă ă ă
Lameh, s boteze noul n scut cu ă ă
numele de Noe.
Matusalem f cu cale întoars și-și ă ă
vesti întocmai fiul despre cele ce-l
așteapt . Lui Lame ă
r mase altceva de f cut decât s -lă ă ă
recunoasc pe acest copil neobișnuit și ă
s -l numească ă
a ce uimește în aceast poveste de ă
familie este prorocirea prin care înc ă
p rin ii lui Noeă ț

chiar și bunicul Matusalem, au fost
preveni i de potopul ce urma s se ț ă
abat asupra oam enilor de c treă ă
același Enoh care curând dup aceea, ă
potrivit legendei, va urca pentru t
otdeauna la ceruri pe un car de fl c ri. ă ă
Citind o astfel de poveste, nu se pune
oare întrebarea dac nu cumva specia ă
uman este rezultatul unui act voit de ă
„pr sire” al unor fiin e debarcate deă ț
pe vreo planet str in ă ă ă
m s ne explic m altfel ra iunea ă ă ț
fecund rii repetate a speciei umane ă
de c tre uriași sau d fii ai cerului ă
înso it de nimicirea unor exemplareț ă
umane nereușite? În aceast ă
perspectiv otopul devine o catastrof ă
preg tit din vreme și cu grij de c treă ă ă ă
niște fiin e necunoscu borâte pe ț
P mânt în scopul de a nimici speciaă
uman în întregime, în afara câtorva ă
indiviz Dac potopul ă a c― ruiă
realitate este dovedit din punct de ă
vedere istorie a fost efecti v pl― nuită

cu câteva sute de ani înainte ca Noe
s primeasc porunc de a-și întocmiă ă ă
arca, nu mai poate fi, desigur, vorba
de a-l considera drept o osând divin . ă ă
Posibilitatea cre rii unei specii umane ă
evoluate sub aspect intelectual nu mai
est
e ast zi o tez chiar atât de absurd . ă ă ă
Dup cum legenda cet ii Tiahuanacoă ăț
și inscrip iile ț
pe frontonul Por ii Soarelui vorbesc ț
despre o nav spa ial ce a adus pe ă ț ă
P mânt pe str moă ă
astr , care a dat naștere unul mareă
num r de copii, tot astfel și vechileă
scrieri religi
oase nu contenesc s relateze mereu ă
c „Dumnezeu” a creat omul după ă
chipul și asem narea s ă
xist însemn ri din care afl m că ă ă ă
„Dumnezeu” a fost nevoit s fac ă ă
diverse experien e pân ț ă
urm , a reușit s creeze pe om așaă ă
cum a vrut El!

Se poate în orice caz presupune,
dac admitem ipoteza venirii unoră
fiin e inteligenteț
str ine din cosmos pe P mânt, că ă ă
omul modelat de ci seam n ast zi cu ă ă ă
acele fiin e legenda ț
ne.
În acest șir de ipoteze, și jertfele pe
care „zeii” le pretindeau de la str moșii ă
noștri c
uie enigme curioase. Într-adev r, ei ă
nu se mul umeau numai cu t mâie și ț ă
jertfe de animale.
e notele lor de comand erau ă
adeseori men ionate chiar și monede ț
b tute din aliaje prescă
rise cu precizie. La Ezeon-Geber s-a
descoperit cea mai mare topitorie din
Orien
tul antic: un furnal pentru topit metale
ridicat dup cele mai moderne norme, ă
cupr
inzând un sistem întreg de canale de
aerisire, de coșuri și alte deschideri

practicate în
scopuri precise. Exper ii noștri în ț
prelucrarea minereului nu și-au putut
explica pân în ă
ent cum de s-a putut ob ine cupru în ț
aceast instala ie str veche. ă ț ă
C aici se fabrica într-adev r cupru, oă ă
dovedesc depozitele de sulfat de cupru
acumula
te în peșterile și fabricile din jurul
Ezeon-Geberului. Toate aceste
descoperiri au o
vechime de cel pu in 5 000 de ani. ț
Dac cosmonau ii noștri vor întâlniă ț
într-o zi pe vreo p
t îndep rtat fiin e primitive, acesteaă ă ă ț
îi vor lua, f r îndoial , drept „zei” ă ă ă
sau „fii a
au ii noștri vor avea probabil pe aceleț
meleaguri, necunoscute și înc ă
neb nuite, acelașiă
s asupra primitivilor din acea lume pe
care i-au avut asupra îndep rta ilor ă ț
noștri str moș ă

fiin ele legendare venite din univers.ț
Ce decep ie ar fi îns dac în acele ț ă ă
locuri necunos
te progresul ar fi fost mai timpuriu și
cosmonau ii noștri nu ar fi întâmpina i ț ț
ca „zei”,
uta i cu un zâmbet condescendent,ț
așa cum te compor i cu niște fiin e ț ț
r mase mult în urm .ă ă
CAPITOLUL AL V-LEA
„Zeii” se împerecheau bucuros cu
oamenii. Alte vehicule trecute în
revist . Date privind f or ele de ă ț
accelera ie. Prima relatare a celor ț
observate dintr-o nav cosmic . Un ă ă
supravi e uitor al potopului, ț
povestește. Ce în elegem prin ț
„adev r”? ă
S p turile întreprinse la începutulă ă
veacului nostru în zona dealului de la
Kuiungik au sco s la iveal ă

dou sprezece t bli e de lut careă ă ț
apar inuser bibliotecii regelui asirianț ă
Assu anipal. Pe ele era consemnat , în ă
graiul akkadienilor, o epopee eroic cu ă
o mare puter
e de evocare. Între timp s-a mai
g sit un al doilea exemplar, datând deă
pe vremea rege lui Hammurabi.
Ast zi nu mai exist nici un dubiu, că ă ă
versiunea original a epopeii lui ă
Ghilgameș a ap ru la sumerieni, un ă
popor misterios, a c rui origine a r mas ă ă
necunoscut , dar de la care ă
am moștenit un uimitor șir de numere
și cunoștin e astronomice la un nivel ț
excep ional de t. Este evident c firul ț ă
roșu al epopeii lui Ghilgameș merge
paralel cu cartea întâi a Bib liei,
Facerea.
Prima t bli de lut de la Kuiungik ni-l ă ță
înf ișeaz pe Ghilgameș, erou sl vit,ăț ă ă
în chip de al zidurilor care înconjurau
cetatea Uruk. Despre „zeul cerului” se
mai poate citi c t r ia într-un palat ă ă

grandios, care dispunea pân și de ă
hambare pentru grâne; pe zidurile ce
st teau necontenit de paz str jeri.ă ă ă
Deoarece Ghilgameș provenea din
împreunarea unui „zeu

un om, el era considerat dou treimi ă
„zeu” și o treime „om”. Cum pelerinii
care vizitau c atea Uruk nu mai
v zuser niciodat pân atunci cevaă ă ă ă
asem n tor ca for și frumuse e, ei ul ă ă ță ț
s u cu team și uimire.ă ă
Cea de-a doua t bli povestește c ă ță ă
zei a cerului, Aruru, a creat și un alț
doilea personaj Enkidu, foarte
am nun it descris. Corpul lui era înă ț
întregime acoperit de p r, nu cunoște ă
nimic despre oameni și despre ara ț
lui, drept veșmânt folosea bl nurile, se ă
hr nea cu ierb i de câmp și bea laolaltă ă
cu animalele din aceeași ad p toare, ă ă
ba chiar se zbenguia în val preun cu ă
vie uitoarele apelor.ț
Când Ghilgameș, regele cet ii Uruk, ăț
a aflat de existen a acestei fiin e ț ț
primitive, a poru it s i se ofere o ă
femeie frumoas pentru a-l smulge din ă
tov r șia animalelor. S lbaticul kidu,ă ă ă
care s-a l sat prins (nu ni se spune ă
dac bucuros) în capcana pe care i-aă

întins-o regele, a petrecut șase zile și
șase nop i cu o femeie tân r de o ț ă ă
frumuse e aproape dumn c . Mica ț ă
combina ie urzit de rege d de ț ă ă
gândit: într-o lume primitiv , ideea unei ă
împerec unui semizeu cu un
semianimal nu pare deloc un lucru
obișnuit.
O dat cu cea de-a treia t bli ă ă ță
revenim la fabula iile tradi ionale: un ț ț
nor de praf purce din dep rt ri, cerul ă ă
începe s vuiasc , p mântul se ă ă ă
cutremur și, în cele din urm , își f ă ă
oarelui”, care-l înșfac pe Enkidu în ă
ghearele sale puternice și, b tând tare ă
din aripi, î el. Citim, nu f r ă ă
surprindere, c Enkidu își sim ea trupul ă ț
parc acoperit cu plumb, greu stânc .ă ă
Povestitorii din vechime nu sufereau,
desigur, de lips de imagina ie; la ă ț
rândul lor, traduc torii și copiștii au mai ă
îmbog it și ei povestea original cu ăț ă
aportul lor personal nde puteau ști îns ă
cronicarii din antichitate c un corp ă

supus unei anumite accelera ii d evine ț
greu ca plumbul? Nou ne sunt ă
cunoscute legile gravita iei și ale ț
accelera iei. Știm s calcul m cu ț ă ă
precizie presiunea care-l împinge pe
cosmonaut în scaunul s u în ă
momentul artului rachetei. Dar cum i-a
venit oare str vechiului cronicar tocmai ă
aceast idee? ă
Cea de-a cincea t bli relateaz cum ă ță ă
au pornit Ghilgameș și Enkidu împreun ă
s fac o viz ilor”. Ei au v zut de laă ă ă
mare dep rtare str lucind turnul în ă ă
care locuia zei a Irninis. S și celelalte ț ă
proiectile pe care, ca niște c l tori ă ă
prev z tori, le-au aruncat asupra paznă ă
ilor au r mas f r efect, deoarece ă ă ă
toate au ricoșat când i-au atins. Când,
în cele din urm ajuns pe meleagurile
interzise oamenilor, o voce puternic i- ă
a oprit: „Întoarce i-v de un de a i ț ă ț
venit! Nici unui muritor nu-i este
îng duit s p șeasc pe muntele sacru,ă ă ă ă
unde tr i ii. Acela care-i privește pe zei ă

în fa trebuie s piar !” ță ă ă
„Fa a mea nu vei putea s-o vezi, cț ă
nu poate vedea omul fa a mea și s ț ă
tr iasc …”, citim A șaptea t bliă ă ă ță
cuprinde prima c l torie în spa iu ă ă ț
relatat de un martor ocular. Dup ce ă ă
atru ore în ghearele de fier ale unui
vultur, Enkidu începe s -și ă
împ rt șeasc impresiile tul relat riiă ă ă ă
sale: ”El îmi spuse: «Uit -te în jos, ă
spre P mânt! Cum arat ? Privește ă ă
marea pare?”. Iar P mântul era ca un ă
munte și marea ca o b ltoac . Și el își ă ă
relu zborul în su tru ore și-mi zise:ă
«Uit -te în jos, spre P mânt! Cumă ă
arat ? Privește marea! Cum i se pară ț
tul era cât o gr din și marea ca apa ă ă
care curge printr-o gr din . ă ă
Din nou își relu zborul și mai sus ă
timp de alte patru ore și-mi spuse iar:
«Uit -te în jo e P mânt! Cum arat ?ă ă ă
Privește marea! Cum i se pare?” Iar ț
P mântul ar ta ca o coleaș și m e”.ă ă ă
Legenda pretinde, așadar, c o fiin ă ță

ar fi v zut cândva globul p mântesc ă ă
de la mare în l rea este prea exact ă ț ă
pentru a putea fi produsul exclusiv al
fanteziei! Cine ar fi
putut s ofere informa ii conform ă ț
c rora P mântul v zut „de sus”ă ă ă
seam n cu o coleaș , iar oare atâta ă ă ă
timp cât nu exist nici o reprezentare ă
a globului v zut „de sus”? Pentru c ă ă
pri de la mare altitudine, P mântul se ă
prezint într-adev r ca un mozaic de ă ă
uscat și de ape. C aceeași t bli se ă ță
refer la o uș care vorbește ă ă
asemenea unei fiin e, recunoaștem ț
f r a straniul obiect un difuzor.ă ă
A opta t bli descrie moartea lui ă ță
Enkidu cel care a v― zut, pare-se,ă
P mântul de la o în siderabil ă ă , r―pusă
de o boal atât de misterioas , încât ă ă
Ghilgameș se întreab dac el nu ă ă
otr vit de r suflarea veninoas aă ă ă
vreunui animal ceresc. Cum de s-o fi
înfiripat în mintea lui Ghilgameș
b nuiala c r suflarea unei fiare cereștiă ă ă

ar fi putut provoca o boal incur il și ă ă
mortal ? ă
A noua t bli ne relateaz cum l-a ă ță ă
jelit Ghilgameș pe prietenul s u Enkidu ă
și cum, st pân ul c și el ar putea fi ă ă
doborât de aceeași boal , se hot r ște ă ă ă
s întreprind o lung c l or. T bli aă ă ă ă ă ă ț
povestește cum a ajuns Ghilgameș
pân la doi mun i care sus ineau boltaă ț ț
cereas care se arcuia Poarta Soarelui.
Dinaintea ei este întâmpinat de niște
uriași, care, dup d iscu ii îndelungate, ă ț
îl las s treac , el fiind pe trei sferturiă ă ă
zeu. În cele din urm , d r gr dina ă ă ă
zeilor, dincolo de care se afl marea ă
nesfârșit . De-a lungul drumului, zeii îl ă

rtizeaz în dou rânduri pe eroul ă ă
nostru: „încotro te îndrep i tu, ț
Ghilgameș? Via a pe car o vei g si. ț ă
Atunci când zeii au creat oamenii, au
h r zit acestora moartea, p strândă ă ă
via a c pentru ei”.ț ă
Ghilgameș nu se las îns ă ă
impresionat. În pofida tuturor
primejdiilor, el vrea s ajung p ă ă
tnapiștim, str bunul oamenilor. Dar ă
Utnapiștim tr ia dincolo de marea cea ă
mare și nici o c ale nu ducea pân la el, ă
pân acolo zbura doar Zeul soarelui.ă
înfruntând fel de fel de pri jdii,
Ghilgameș str bate marea, astfel c ă ă
cea de-a unsprezecea t bli evoc ă ță ă
întâlnirea sa piștim.
Eroul g sește înf ișarea p rintelui ă ăț ă
omenirii prea pu in deosebit de a lui, ț ă
ba socoate ch aseam n între ei ă ă
precum tat l cu fiul s u. Utnapiștim îi ă ă
povestește lui Ghilgameș trecutu cru
curios, îi vorbește la persoana întâi
singular.

Spre uimirea noastr , p rintele ă ă
oamenilor descrie un tablou am nun it ă ț
și plastic al potopu lui: „Zeii”, arat el, ă
l-au prevenit cu mult vreme înainte de ă
izbucnirea n pastei și i-au uncit s ă ă
construiasc o corabie pe care s -și ă ă
afle ad post femeile și copiii, rudele ă
sale, recum și meșteșugari de tot felul.
Evocarea potopului, a întunericului care
s-a ab tut pes te P mânt, a apelor în ă ă
creștere, a dezn dejdii oamenilor pe ă
care nu a putut s -i ia cu el nstituie și ă
ast zi un text de o mare for emotiv .ă ță ă
Reg sim aici, ca și în versiuneaă
biblic despre Noe, povestea corbului ă
și a porumbelului t rimiși de pe corabie
în recunoaștere, iar când, în cele din
urm , apele au sc zut, corabia domaă ă
celei din Biblie, s-a oprit într-un vârf de
munte. Cele dou versiuni ale potopul ă
ui, cea din epopeea lui Ghilgameș și
consemnarea biblic , corespund ă
incontestabil de l
a un cap t la altul, fapt pe care nu-l ă

t g duiește nici un cercet tor.ă ă ă
Paralelele captivea
z , deoarece avem de-a face cuă
semne prevestitoare diferite și „zei”
diferi i. ț
În timp ce versiunea biblic a ă
potopului pare a fi, prin forma ei, o
repovestire, ac
eea a lui Utnapiștim prezentat― iaă
persoana întâi singular d― impresiaă
relat rii unuiă
ie uitor, deci a unui martor ocular alț
evenimentelor.
Faptul c aceast catastrof ă ă ă ―
potopul a avut loc cu adev ― rată
acum câteva milenii în Ori
antic este atestat în mod
neîndoielnic. Vechile texte cuneiforme
babiloniene dau chi
ar indica ii precise privind locul unde ț
ar trebui s se afle vestigiile cor biei ă ă
lui N
oe. De altfel, la sud de Muntele
Ararat s-au g sit trei buc i de lemn ă ăț

care ar putea s ă
constituie indicii ale locului în care a
acostat arca. Șansele de a se descoperi
urm
e materiale ale unei cor bii construite ă
probabil din lemn cu 6.000 de ani
înainte su
nt, de altfel, minime.
Epopeea lui Ghilgameș nu este
alc tuit numai din relat ri despreă ă ă
timpuri pe atunci deja
îndep rtate, ci abund și în evoc ri ă ă ă
utopice care nu puteau fi n scocite de ă
nici o persoa
t în perioada elabor rii t bli elor, șiă ă ă ț
cu atât mai pu in ad ugate de ț ă
traduc torii și cop ă
trudit asupra lor în secolele
urm toare.ă
Prezum ia se întemeiaz tocmai pe ț ă
faptele evocate, a c ror interpretare ă
ne oblig s afirm ă ă
ele trebuie s fi fost efectiv cunoscute ă
de autorii epopeii. „ Dar poate c , în ă

aceast be ă
zn , noi ipoteze ar putea s aducă ă ă
pu in lumin ? Este cumva posibil caț ă ă
ac iunea epopeii nț
s nu se fi desf șurat în Orientul antic,ă ă
ci în regiunea Tiahuanaco? Este oare
de neconcep
ut ca urmași ai lui Ghilgameș s fi ă
venit din America de Sud aducând cu ei
aceast legend ă ă
Un r spuns afirmativ ar putea ă
explica referirile la Poarta Soarelui și la
str batereaă
m rii și totodat , brusca apari ie aă ă ț
civiliza iei sumeriene, întrucât este ț
bine cunoscut f
l c toate operele ulterior create laă
Babilon își au originea în civiliza ia ț
sumerian . ă
Neîndoielnic, cultura superioar a ă
Egiptului dispunea de biblioteci în care
vechile se
crete erau p strate, înv ate, însușite ă ăț
și transcrise. Ne amintim c Moise, ă

care a crescut
rtea faraonului, a avut mai mult c ă
sigur acces la venerabilele incinte ale
biblio
tecilor, însușindu-si ușor cunoștin ele ț
t inuite, deveni un ini iat, care seă ț
presupune c ă
s personal cinci dintre c r ile ce-i sunt ă ț
atribuite, deși a r mas pân azi o ă ă
enigm limba ă
e au putut fi scrise aceste texte.
S admitem deci c epopeea luiă ă
Ghilgameș a ajuns din Sumer, prin
intermediul asirienil
or și babilonienilor. În Egipt. Aici ar fi
descoperit-o și adaptat-o scopurilor
sale tân r ă
ul Moise. În aceast ipotez , ă ă
versiunea original a relat rii potopului ă ă
nu ar fi cea din B
iblie, ci aceea din textul sumerian…
De ce nu ne-am putea pune
asemenea întreb ri? Nou ni se pare ă ă
c metoda clasic de cercetaă ă

re a istoriei civiliza iilor disp rute a ț ă
ajuns într-un impas și ca atare nu
poate duce l
a rezultate cu adev rat incontestabile. ă
Fiind prea strâns legat de „schema- ă
model”, ea nu
mai las nici un loc imagina iei și ă ț
specula iilor, singurele capabile s dea ț ă
un impuls cre
ator.

Caracterul sacru și inviolabil al c r ilor ă ț
Bibliei a împiedicat în multe cazuri
desf șurar ercet rilor privitoare laă ă
vechiul Orient. Biblia era tabu și
nimeni nu îndr znea s pun c mai ă ă ă
mic întrebare sau s exprime cea maiă ă
mic îndoial în leg tur cu ea. Istoriciiă ă ă ă
seco XIX-lea și cei de la începutul
celui de-al XX-lea, deși considera i ț
atât de lumina i, au ț
s tributari acelorași prejudec i ăț
milenare numai pentru c drumul care ă
ducea la trecut p unea implicit sub
semnul întreb rii exactitatea unor ă
afirma ii biblice. ț
Totuși, chiar și un creștin fanatic ar fi
putut observa c numeroase relat ri ă ă
ale Vechiulu i Testament sunt în
flagrant contradic ie cu imaginea unui ă ț
Dumnezeu drept, atotputern
ic și omniprezent! Și tocmai acela
care ar dori s p streze intangibile ă ă
dogmele credin ei biblice trebuie sau ar ț
trebui s manifeste interes pentru a ă

l muri cine l-a instruită
pe omul din antichitate, cine a
alc tuit primele coduri de viaă ță
social , cine i-a tran smis normele ă
elementare de igien și cine a nimicit ă
grupurile umane considerate depr
avate.
Cât despre a pretinde c Dumnezeul ă
acesta pe care nu ni-l putem închipui
se deplaseaz c ă
u ajutorul unor vehicule pe ro i și ț
prev zute cu aripi, se împerecheaz cuă ă
femei primitive
, dar se teme s -și arate fa a, toate ă ț
acestea ni se par at―âta vreme cât
nu pot fi dovedi
– ni― ște bazaconii. Afirma ia ț
teologilor c Dumnezeu este în elept, ă ț
f r ca noi s putemă ă ă
chip se va înf ișa oamenilor și cum ăț
anume va face din poporul s u un ă
popor smerit, nu se
l în sfera preocup rilor noastre și caă ă
atare nu ne propunem s-o l murim. ă

Unii se m rgines ă
doar s refuze a privi realitatea în ă
fa . Dar viitorul îngusteaz tot maiță ă
mult aria de pr
cup ri fa de trecut.ă ță
În aproximativ 12 ani, oamenii vor
pune piciorul pe Marte. Dac se va g si ă ă
acolo fie n
umai o singur construc ie antic , de ă ț ă
mult p r sit , un singur obiect, o ă ă ă
singur pictur r ă ă
atestând c fiin e inteligente au tr it ă ț ă
cândva acolo, va fi de ajuns pentru ca
temeliile
religiei noastre s fie puse sub semnul ă
întreb rii, iar cele ale istoriei noastre ă
s fieă
r sturnate. O singur descoperire deă ă
acest fel este suficient pentru ca ă
istoria omen
irii s cunoasc cea mai profund ă ă ă
r sturnare și revizuire.ă
Dar s revenim la ipoteza pe care am ă
formulat-o despre trecutul utopic al

omenirii
. Pân în prezent, re-constituirea ne- ă
ar oferi urm torul tablou: Într-un ă
trecut foarte înd
tat, greu de precizat în timp, o nav ă
spa ial str in descoper planetaț ă ă ă ă
noastr . Echipaju ă
ilește imediat c P mântul întrunește ă ă
toate condi iile pentru geneza unor ț
fiin e dotate cuț
igen .ță
Firește, „omul” acelor vremuri înc ă
nu era homo sapiens, ci altceva…
Cosmonau ii str ini ț ă
undeaz artificial unele exemplare ă
feminine din aceast specie, le ă
cufund ă dup― cum spună
str vechile legende ă ―într-un somn
adânc și se întorc spre locurile de unde
au venit. Cât
milenii mai târziu se reîntorc și g sesc ă
câteva exemplare de homo sapiens.
Repet experien ă
obil rii de câteva ori, pân cândă ă

realizeaz , în fine, o fiin înzestrat cu ă ță ă
suficient i ă
i putea împ rt și normele vie ii ă ă ț
sociale.
Pentru a evita pericolul unei involu ii, ț
dat fiind c omul nu dep șise înc ă ă ă
starea de s lb ă
și ar fi putut chiar s se împerecheze ă
cu animalele, cosmonau ii nimicesc ț
exemplarele m
ai pu in reușite sau le iau cu ei pentru ț
a popula alte continente.
Astfel iau naștere primele
comunit i umane și apar primele ăț
manifest ri de îndemânare în m ă
dezvolt meșteșuguri rudimentare, se ă
împodobesc cu desene pere ii stâncilor ț
și ai grotelo
e inventeaz ol ritul și sunt ă ă
construite primele locuin e. ț
Primii oameni manifest pentru ă
cosmonau ii str ini un respect, ț ă
nem rginit. Deoarece îi v dă ă
oborând de undeva și disp rând dup ă ă

aceea nu se știe unde, îi iau drept
„zei”. Dintr-un mo
urit, zeii se arat mai departe ă
interesa i în transmiterea cunoștin elor ț ț
lor, își ocrotesc
se arat dornici s -i apere de primejdii ă ă
și s -i in departe de nelegiuiri. Eiă ț ă
doresc s ă
fie și cu for a ț o dezvoltare pozitiv― ă
a colectivit ii umane. ăț
Progeniturile nereușite sunt lichidate,
urm rindu-se, în schimb, ca ceilal i să ț ă
beneficiez
e de condi iile propice unei societ i ț ăț
capabile s se dezvolte. Evident, ă
specula ia noastr ț
se aseam n cu o es tur din a ă ă ț ă ă
c rei urzeal rar ies la iveal multeă ă ă ă
goluri. Se va spune
dovezile!” Dar viitorul va ar ta câte ă
dintre golurile urzelii pot fi umplute.
Cartea
de fa nu face altceva decât s ță ă
dezvolte o ipotez plecând de la ă

diverse specula ii, ca a ț
ea nu trebuie nicidecum s fie ă
„adev rat ”. ă ă
Totuși, în compara ie cu teoriile de pe ț
urma c rora unele religii tr iesc ă ă
netulburate la a
d postul unor tabu-uri, vrem și noi să ă
pretindem pentru ipoteza noastr un ă
procent numai
de verosimilitate. Ar fi, totuși, bine
poate s spunem fie și numai o vorb ă ă
despre conc
eptul de „adev r”. Adeptul neclintit al ă
unei religii are convingerea c este ă
singurul de i ț
n tor al „adev rului”. Nu este cazulă ă
numai cu creștinii, ci în aceeași
m sur cu adep ii că ă ț

religii, mai mult sau mai pu in ț
r spândite.ă
Teozofii, teologii și filozofii au reflectat
la doctrina lor, la dasc lul lor și la ă
învăță
sa și sunt convinși c au ajuns la ă
cunoașterea „adev rului”. Bineîn eles, ă ț
fiecare religie
oria ei, de ine promisiuni primite de la ț
Dumnezeu, a încheiat cu Dumnezeu
leg minte deă
spre care au propov duit profe ii și ă ț
în elep ii s i… Dovezile cu privire laț ț ă
„adev r” izv ă
una din doctrina esen ial a fiec rei ț ă ă
religii.
De aici rezult faptul c gândim și ă ă
credem în spiritul unei concep ii ț
viciate, în care sun
educa i înc din copil rie. Fiecare ț ă ă
genera ie a tr it și tr iește cu ț ă ă
convingerea c este s ă
e de ine „adev rul”. Fiind ceva mai ț ă
modești, noi consider m c nu po i ă ă ț

poseda „adev rul”. ă
caz po i s crezi în el. ț ă
Acela care caut efectiv adev rul nu ă ă
poate și n-are dreptul s -l caute ă
exclusiv sub semn
ul și în cadrul propriei sale religii.
Care este în fond scopul și inta ț
vie ii? S creziț ă
sau s -l cau i? În Mesopotamia exista ă ț
elemente materiale care demonstreaz ă
c , din punct dă
e vedere arheologic, unele fapte din
Vechiul testament ar fi reale. Ele nu
pot f
i, totuși, luate drept dovezi în
favoarea „adev rului” religiei ă
respective.
Dac pe undeva sunt dezgropateă
orașe str vechi, sate, fântâni sau ă
inscrip ii, aceste desco ț
riri fac lumin doar în ceea ce ă
privește istoria poporului care a tr it ă
acolo. Dar ele n
u demonstreaz nicidecum c ă ă

Dumnezeul acelui popor este singurul
și adev ratul Dumnezeu, ă
și nu vreun cosmonaut!
S p turile arheologice întreprinse înă ă
cele patru z ri ale lumii atest ă ă
veracitatea anumito
legende str vechi. ă
Cu toate acestea, nici unui adept al
creștinismului nu i-ar trece prin minte
s recuă
noasc , pornind de la descoperirile ă
arheologice din Peru, pe zeul
preincașilor drept
adev ratul Dumnezeu. Punctul nostru ă
de vedere este limpede: totul este mit
sau, d
ac vre i, istoria tr it de un popor.ă ț ă ă
Nici mai mult, nici mai pu in. Dar ț
aceasta, dup p ă ă
a noastr , este foarte mult. ă
În concluzie, cel care pornește
efectiv în c utarea adev rului nu are ă ă
dreptul s resping ă ă
eze noi sau îndr zne e, dar ă ț

nedovedite, numai pentru c ele nu se ă
potrivesc felului s u de ă
a gândi sau a crede. Acum o sut de ă
ani, nici nu era vorba m car de ă
naviga ia spa ial . ț ț ă
Str bunii noștri nu aveau deci nici ună
motiv s se întrebe dac cumva ă ă
str moșii noștri îndă
fost sau nu vizita i de fiin e ț ț
extraterestre. S admitem un moment ă
ideea însp imânt toare ă ă
uși, din p cate, plauzibil c ă ă ă
civiliza ia noastr ar fi distrus într-un ț ă ă
r zboi atomic. Fă
niște arheologi ar descoperi dup 5 ă
000 de ani r m și ele statuii Libert ii ă ă ț ăț
de la New Yor
Folosind actualul model de gândire,
arheologii de mâine vor trage în mod
obligatoriu c
oncluzia c este vorba de o divinitate ă
necunoscut , o zei a focului (din ă ță
cauza tor ei) s ț
au poate o zeitate a Soarelui (din

cauza razelor care înconjur capul ă
statuii). C ar ă
putea fi pur și simplu vorba de o
statuie a Libert ii, nici prin gând nu i- ăț
ar trece cui
va care ra ioneaz conform schemei ț ă
de gândire actuale.
Calea care duce spre trecut nu mai
poate fi îngr dit cu dogme. Dac am ă ă ă
apucat cu adev rat ă
calea anevoioas a c ut rii ă ă ă
adev rului, s p r sim cu curaj ă ă ă ă
drumurile b t torite de pân ă ă ă
sub semnul întreb rii tot ce am ă
considerat drept și adev rat. Nu ne ă
mai putem permite s ă
chidem ochii și s ne astup m ă ă
urechile, pe motiv c noile idei ar fi ă
erezii și absurdit i ăț
De altfel, acum cincizeci de ani nu
era oare o absurditate s – i închipui ă ț
c omul va p șiă ă
-o zi pe Lun ?… ă

CAPITOLUL AL VI-LEA
To i cronicarii au avut oare aceeașiț
fantezie stranie? Din nou și mereu
„care cerești”! Ex ozii termonucleare
în antichitate? Cum au fost
descoperite planete f r ajutorul ă ă
teles copului? Ciudatul calendar al
stelei Sirius. În nord, nimic nou. Unde
se afl vechil ă
e c r i? Un mesaj pentru oameniiă ț
anului 6965. Ce ar mai r mâne din ă
omenire dup o distruge re total ? ă ă
Potrivit însemn rilor și aprecierilor ă
f cute pân acum, în antichitate auă ă
existat fapte ca conform reprezent rilor ă
curente, n-ar fi trebuit s existe. ă
Sârguin a noastr de a colec i a diverse ț ă ț
descoperiri n-a ajuns îns nici pe ă
departe pân la cap t. ă ă
De pild , și mitologia eschimoșilor ă
are preten ia c primele lor triburi au ț ă
fost purtate s pre nord de c tre „zei” ă

cu aripi de bronz! Cele mai vechi
legende indiene pomenesc des
pre o pas re a tunetului care le-ar fi ă
adus focul și roadele.
În fine, mitologia mayași lor, Popol
Vuh, pretinde c „zeii” cunoșteau tot: ă
universul, cele patru puncte cardinale

și chiar faptul c P mântul e rotund. ă ă
De ce a încropit imagina ia ț
eschimoșilor p s ri metalice? Cum se ă ă
face c indienii povestes ă
despre o pas re a tunetului? De unde ă
au putut str moșii mayașilor s știe c ă ă ă
P mântul esteă
Mayașii erau în elep i, ei au atins un ț ț
nivel superior de civiliza ie. De la ei a ț
r mas ună
lendar remarcabil, precum și calcule
la un nivel de necrezut. Cunoșteau anul
venusia
n de 584 de zile și stabiliser durata ă
anului p mântesc la 365,2420 zile. ă
(Rezultatul ex
act, ob inut azi: 365,2422!) Ne-au ț
mai l sat și un calendar calculat pentru ă
64 de mili
oane de ani. Pe alte inscrip ii mai noi ț
s-au descoperit cifre care ajung,
probabil
, la calcularea timpului pentru 400 de
milioane de ani. Se poate presupune c ă

vest
ita ecua ie venusian ar fi putut fi ț ă
calculat de un creier electronic. În ă
orice caz, es
te greu s – i închipui c ea a fost ă ț ă
rezolvat de un popor care tr ia în ă ă
jungl ! ă
Enun ul și termenii ecua iei venusiene ț ț
a mayașilor se prezint astfel: ă
Tzolkin are 260 de zile, anul terestru
365, iar cel venusian 584. ― ―
Aceste cifre
prezint o divizibilitate uimitoare, ă
întrucât 365 face de 5 ori, iar 584 de 8
ori 73.
Ceea ce ne duce la urm toarele ă
egalit i: ăț
(Luna) 20 × 13 × 2 × 73 = 260 × 2 ×
73 = 37.960
(Soarele) 8 × 13 × 5 × 73 = 104 × 5
× 73 = 37.960
(Venns) 5 × 13 × 8 × 73 = 65
× 8 × 73 = 37.960

În consecin , dup 37.960 de zile ță ă
ciclurile se suprapun. Mitologia
sus inea c tot atunci or veni și „zeii”ț ă
la marea reîntâlnire.
Legendele popoarelor preincașe
închinate zeilor afirm c stelele ar fi ă ă
populate și c „ze fi venit cândva la ei ă
din constela ia Pleiadelor. Textele ț
originare din Sumer, Asir
ia, Babilon și Egipt reiau necontenit
aceeași legend : „zeii” veneau din ă
stele, pentru ca apoi s se reîntoarc ă ă
la ele. C l toreau prin ceruri cu nave ă ă
sau care de foc, posedau arme
cumplite și f g duiau unor oameni ă ă
harul nemuririi.
Este firesc ca popoarele str vechi s – ă ă
și fi c utat zeii în ceruri și, totodat , ă ă
s -și fi d ber imagina iei pentru aă ț
zugr vi cu mare lux de am nunteă ă
m re ia acestor apari ii uimitoar Dar,ă ț ț
și dup ce accep i aceasta, tot mai ă ț
r mân de elucidat multe enigme. Deă

unde a știut, le pild , cronicarul ă
Mahabharatei c exist o arm cu ă ă ă
ajutorul c reia o ar ar putea fi o la ă ț ă
doisprezece ani de secet ? O arm ă ă
atât de puternic , încât s ucid și f tul ă ă ă ă
din pântec echea epopee indian ă
Mahabharata este cu mult mai vast ă
decât Biblia, iar dup cele mai ă
rezervate evalu ri forma ei ini ial este ă ț ă
cu cel pu in 5.000 de ani mai veche. ț
Incontest abil, aceast epopee merit ă ă
s fie citit cu al i ochi.ă ă ț
Abia dac ne mai mir m când afl m ă ă ă
din Ramayana c „vimanas” ă adic― ă
aparatele zbur toare ă la mari ― în l imiă ț
cu ajutorul mercurului și al unui
puternic curent de aer. „Vimanas”
erau tare s str bat distan e ă ă ă ț
nelimitate, navigând tot atât de bine
de jos în sus, de sus în j nte. O nav ă
aerian demn de invidiat pentru ă ă
manevrabilitatea ei. Citatul urm tor ă
provin
e din traducerea lui N. Dutt (Anglia.

1891):
„La ordinul lui Rama, minunatul
vehicul urc , cu un vuiet asurzitor, sus, ă
pe creasta
unui nor…”
S nu omitem c textul nu se referă ă ă
numai la obiectul zbur tor, ci cronicarul ă
subliniaz d ă
in nou vuietul extrem de puternic. Într-
un alt pasaj al Mahabharatei putem
citi: „Bh
ima zbura cu vimana lui l sând o ă
dâr uriaș de lumin , care aveaă ă ă
str lucirea soarelui șiă
gomot era asemenea tunetului
furtunii” (C. Roy, 1889).
Imagina ia nu izvor ște din neant. ț ă
Cum poate cronicarul s ne ofere ă
imagini a c ror reprez ă
entare presupune existen a unei ț
rachete și în același timp s știe c un ă ă
asemenea vehicul
e s se deplaseze de-a lungul uneiă
dâre luminoase, c produce un zgomot ă

însp imânt tor?ă ă
Într-un alt text indian,
Samsaptakabadha, se fac deosebiri
notabile între vehiculele
care zboar și cele care nu pot ă
zbura. Prima carte a Mahabharatei
dezv luie povesteaă
intim a tinerei Kunti, care nu numai ă
c a primit vizita Zeului soarelui, ci aă
dat și
naștere unui fiu, str lucitor aidoma ă
soarelui. Întrucât Kunti ―înc peă
atunci! ― se temea
nea pe care o p ise, așez copilul ăț ă
într-un coșule pe care îl l s s ț ă ă ă
pluteasc pe apa un ă
, un om de n dejde din casta Suta, ă
g si coșule ul și crescu copilul.ă ț
Dac n-ar exista asem nareaă ă
uluitoare cu povestea lui Moise,
relatarea aceasta ar fi
complet lipsit de semnifica ie. Din ă ț
nou iese la iveal cu perseveren ă ță
referirea la fecu

ndarea oamenilor de c tre „zei”. Ca ă
și Ghilgameș, Arjuna, eroul
Mahabharatei, întreprinde
c l torie îndep rtat pentru a-i c utaă ă ă ă ă
pe zel și a le cere arme. Când, în
sfârșit, Arjuna
c pe zei ă dup― ce a trecut printr-oă
seam de pericole ă , se ― întâlnește
chiar cu Indra în
st pânul cerului, al turi de care seă ă
afla și so ia sa, Sachi. Viteazul Arjuna ț
nu este înt

nat oricum, ci chiar într-un car
ceresc de lupt , fiind invitat s ă ă
c l toreasc împreun c e boltaă ă ă ă
cereasc . ă
În Mahabharata sunt referiri cifrice
atât de exacte, încât ai impresia c ă
autorul ei a cun oscut foarte bine
fenomenele despre care a scris. Cu
groaz este evocat o arm ucig toa ă ă ă ă
re pentru to i lupt torii care purtau ț ă
asupra lor vreun obiect de metal. Cei
care afl
au din timp ce arm urma s se ă ă
foloseasc își rupeau și azvârleau de ă
pe ei toate obiectele
buc ile de metal pe care le purtau,ăț
se aruncau în apa râurilor, sp lându-se ă
bine și sp l ă
asemenea, toate lucrurile pe care le
atinseser . ă
Aceasta nu f r motive temeinice, ă ă
deoarece arma pricinuia c derea ă
p rului și a unghiilor dă
e la mâini și picioare. Tot ce era viu

se vait― cronicarul ă devenea―
palid și-și pierde
aga.
În cartea a opta îl întâlnim din nou
pe Indra în carul s u ceresc alc tuit ă ă
din raze. Dintr
oamenii, el l-a ales și autorizat doar
pe Judhisthira s ajung ă ă ―în pofida
înf iș rii săț ă
itor ―în cer. Nici aici nu se poate
trece cu ușurin peste paralelismul de ță
situa ii cu E ț
h și Ilie.
În aceeași carte este descris
(probabil prima relatare a unui
bombardament cu o arm t ă
ermonuclear ) modul în care Gurkha ă
a azvârlit asupra unui oraș mare, de la
bordul unei p
uternice vimana, un singur proiectil.
Descrierea cuprinde termeni care ne
reamin
tesc pe cei folosi i de martorii oculari ț
ai explod rii primei bombe cu hidrogen ă

deas
upra atolului Bikini: un fum alb
str lucitor, de zece mii de ori maiă
luminos decât s
oarele, s-a ridicat într-o incandescen ță
f r seam n, l sând în urm un orașă ă ă ă ă
pref cut în că
Gurkha a aterizat, vehiculul s u p rea ă ă
în bloc str lucitor de antimoniu. S ă ă
ad ug m, pentră ă
ul filozofilor, afirma ia categoric a ț ă
Mahabhnratei potrivit c reia timpul ă
este s mân a un ă ț
ersului…
C r ile tibetane Tantjua și Kantjuaă ț
pomenesc, la rândul lor, de aparate
zbur toare preistoă
rice pe care le denumesc „perlele
cerului”. Ambele c r i precizeaz în ă ț ă
mod categoric c ac ă
informa ii nu sunt destinate publicului, ț
ci constituie un secret. În c r ile ă ț
Samarangan
a și Sutradhara, un capitol complet

descrie nave aeriene a c ror pup ă ă
împroșc foc și merc ă
No iunea de „foc” nu are în vechileț
scrieri semnifica ia exclusiv a ceva ț ă
care arde; sub d
umirea general de „foc” ă sunt―
luate laolalt și enumerate aproximativă
patruzeci de fenom
e felurite, în genere magnetice și
electrice. Ne vine greu s ne ă
imagin m cum de au desc ă
operit popoarele antichit ii c ăț ă
metalele grele sunt o sursa de
energie, și mai ales c au ă
putut s o ob in . Nu putem nici s ă ț ă ă
simplific m într-atât lucrurile încât s ă ă
declar m vec ă
anscrite pur și simplu mituri. Marele
num r de exemple extrase din vechileă
scrieri îng d ă
uie presupunerea, aproape
certitudinea c în antichitate au putut ă
realmente fi întâlni i „ ț
i” zbur tori. ă

Cu vechile metode folosite, din
p cate, pân acum: „…Așa ceva nuă ă
exist … sunt greșeli ă
raducere… exager ri fantastice ale ă
autorilor sau copiștilor”, nu o s mai ă
putem progre
sa. H ișul înd r tul c ruia se ascunde ăț ă ă ă
trecutul nostru trebuie explorat cu o
schem de gâ ă
u , constituit în special dină ă
cunoștin ele tehnice ale secolului în ț
care tr im. Aidoma fe ă
nului navelor spa iale din ț
antichitatea timpurie, urmeaz s se ă ă
dea o interpretare rea
lmente plauzibil și fenomenului atât ă
de des evocat al armelor
însp imânt toare de care s-ă ă
olosit zeii pe atunci, cel pu in într-o ț
împrejurare. Textele din Mahabharata
ne oblig s ă ă
mai reflect m: Totul s-a petrecut de ă
parc ar fi fost o dezl n uire aă ă ț
elementelor. Soare

le se învârtea în cerc. Pârjolit ă
complet de dogoarea armei, lumea
umbla buimac în v paie ă ă
e pârjol, elefan ii fugeau înnebuni i ț ț
care-ncotro, c utând o sc pare în fa a ă ă ț
groaznicului
Apa clocotea, animalele mureau, iar
dușmanii erau secera i; pârjolul ț
cuprinse arborii,
care se pr v leau în șir, ca într-o ă ă
p dure cuprins de foc.ă ă
Mugind îngrozitor, elefan ii se ț
pr bușeau r puși. Caii și carele deă ă
lupt ardeau, totul ară
up un incendiu. Mii de case au fostă
distruse; apoi pe mare se așternu o
liniște total . ă
Vânturile se pornir s sufle și ă ă
p mântul începu a se lumina.ă
Priveliștea era înfior toar ă
le celor c zu i se zgârciser din cauza ă ț ă
c ldurii nemaipomenite, încât nici nuă
mai ar tau a ă
i. Niciodat pân atunci nu se mai ă ă

v zuse și nu se mai auzise de o armă ă
atât de îngrozitoa
Roy, Drona Parva 1889).
Cei care au sc pat și de rândul ă
acesta cu via , se povestește în ță
continuare, și-au sp lat ă
entul și armele, pentru c totul era ă
acoperit de r suflarea ucig toare a ă ă
”Zeilor”. Cum se
unea în epopeea lui Ghilgameș? „Te-a
atins cumva r suflarea otr vit a ă ă ă
animalului ceresc?”
Alberto Tulii, fost director al sec iunii ț
de egiptologie a Muzeului Vatican, a
g sită
un fragment din vremea lui
Tutmes al III-lea, care a tr it ă
aproximativ cu 1 500 de ani î.e.n.
Textul ne informe

az c , odat , înv a ii vremii auă ă ă ăț ț
v zut venind spre ei o minge de focă
aflat pe cer și a e era pestilen ial .ă ț ă
Tutmes și oștenii lui au urm rit acest ă
spectacol pân când mingea de a ă
îndep rtat spre sud, pierzându-se din ă
vedere. Toate textele citate provin din
mileni
ile anterioare erei noastre. Autorii au
tr it pe continente deosebite, auă
apar inut unor culturi și religii diferite.ț
În vremurile acelea îndep rtate nu ă
exista un sistem rapid de transmitere a
informa iilor ț
, iar despre c l torii intercontinentale ă ă
înc nu se pomenise. Cu toateă
acestea, avem inf
orma ii din toate cele patru z ri, ț ă
surse nenum rate, iar relat rile sunt ă ă
foarte asem n toa ă ă
. Oare în min ile autorilor s l șluia ț ă ă
aceeași fantezie creatoare? Au fost cu
to ii urm riț ă ț
ași chip, obsedant, de aceleași

fenomene? Imposibil și de neconceput
ca atât istorisiril
e cronicarilor Mahabharatei, Bibliei,
epopeii lui Ghilgameș, cât și acelea
ale autoril
or eschimoși, indieni, ai popoarelor
nordice, tibetanilor, precum și multe
alte rela
t ri provenind din surse diverse să ă
con in ț ă ca un joc al hazardului ― șl
f r nici o justiă ă
acelea― și întâmpl ri cu”zei” ă
zbur tori, cu stranii vehicule cerești șiă
cu îngrozitoare c
gate de apari iile lor. ț
Nici o imagina ie nu poate fabula în ț
același chip de jur împrejurul lumii.
Cvasiuniformi
tatea nara iunilor are ca surs ț ă
realitatea evenimentelor preistorice. Ni
s-a comunic
at ceea ce a fost v zut. Se prea poate ă
―și în aceast privin lucrurile nu s- ă ță
au schimbat

t ca re― porterii antichit ii timpurii ăț
s -și fi exagerat și ei materialele cuă
ajutorul fa
eziei, dar esen a fiec rui reportaj ț ă
r mâne ă ca ― și azi realitatea,―
respectiv redarea fid
faptului, evenimentului, întâmpl rii. ă
S ne închipuim, de exemplu,ă
urm toarea situa ie: În jungla africană ț ă
coboar pentru prima ă
n elicopter. Nici un b știnaș n-a v zut ă ă
în via a lui un asemenea aparat. Din ț
elicopterul c
e aterizeaz cu un zgomot asurzitor ă
într-un luminiș apare echipajul în inut ț ă
de campanie,
u c ști și pistoale-mitralier . ă ă
S lbaticul, purtând doar o bucat deă ă
pânz în jurul șalelo ă
însp imântat în fa a obiectului care aă ț
pogorât din cer și din care au
descins „zei” necun
p un timp, elicopterul se ridic dină ă
nou și dispare în v zduh. ă

R mas singur, s lbaticul trebuie s -șiă ă ă
explice apari ia miraculoas la care ț ă
asistase cu pu
ainte. El va povesti celor care n-au
fost martori ai întâmpl rii cele v zute: ă ă
o pas re-veh ă
icul ceresc, zgomotoas și urât ă
mirositoare, fiin e cu pielea alb ț ă
purtând arme din care ț
c… Vizita de pomin va fi memorat ă ă
cu sfin enie pentru totdeauna și ț
desigur transmis ge ă
nera iilor urm toare.ț ă
Când tat l va povesti fiului ă
întâmplarea, va avea, desigur, grij ca ă
pas rea cerului s nuă ă
in mai mic , iar fiin ele care auă ă ț
coborât din ea vor p rea, la rândul ă
lor, tot mai strani
mai grandioase și mai puternice.
Povestea va fi mereu îmbog it cu ăț ă
elemente noi. La orig
inea mitului va sta îns aterizarea ă
efectiv a elicopterului: elicopterul s-a ă

așezat în lu
miniș, iar echipajul a ieșit, slujindu-se
de sc ri. ă
De acum înainte, evenimentul va
r mâne consemnat în mitologiaă
tribului. Anumite lucruri
nu se las îns n scocite. N-am fi ă ă ă
scormonit timpurile preistorice pe
urmele navigatoril
or interastrali și ale navelor cerești
dac s-ar fi vorbit despre asemeneaă
apari ii doar ț
în dou sau trei c r i str vechi. ă ă ț ă
Dar dac aproape toate textele ă
popoarelor preistorice de-a lungul―
și de-a latul p mântul ă
ui istorisesc acela― și lucru, atunci
trebuie, totuși, s ne str duim s ă ă ă
facem lumin în a ă
le obiective ascunse pân acum. „Fiul ă
omului, tr iești în mijlocul unui neam ă
r zvr tit. Acă ă
ochi s vad , dar nu v d; au urechi ă ă ă
ca s aud , dar nu aud…” (Iezechiel,ă ă

XII, 2).
Știm c la sumerieni anumite stele îi ă
reprezentau pe zei. Lui Marduk =
Marte, cel mai
mare dintre zei, i s-ar fi ridicat, pare-
se, o statuie din aur curat cânt rind ă
800 d
e talan i, ceea ce corespunde, daca e ț
s d m crezare lui Herodot, cu 24.000ă ă
kg de aur
pur. Ninurta = Sirius era judec torul ă
suprem al universului, acela care
d dea sentin eă ț
în pricinile muritorilor. Exist scrieri ă
cuneiforme dedicate lui Marte, Sirius și
Ple
iadelor. În imnurile și rug ciunile ă
sumeriene sunt mereu pomenite arme
ale zeilor a c ro ă
r form și al c ror efect nu corespund ă ă
nicidecum timpurilor respective.
Un imn de slav închinat lui Marduk ă
amintește c el l sa s cad asupra ă ă ă ă
dușmanilor s i o p ă

foc, nimicindu-i cu un fulger sclipitor.
Inanna este zugr vit în l ându-se la ă ă ă ț
ceruri, r ă
nd o lumin str lucitoare, orbitoare, ă ă
care distruge casele dușmanilor.
S-au g sit pân și desene, ba chiar și ă ă
machete ale unor locuin e care nu se ț
deosebesc prea
ult de un ad post atomic prefabricat: ă
sunt rotunde, masive și au numai o
singur desch ă
idere ciudat înr mat . Din aceeași ă ă
perioad ă aproximativ 3.000 de ani―
î.e.n. , arheologi―
it o sculptur reprezentând un atelaj, ă
inclusiv vehiculul și vizitiul, cu doi
lupt tori înă
cleșta i, totul într-o execu ie de o ț ț
deosebit acurate e și fine e. Este ă ț ț
cunoscut faptul c

enii st pâneau arta meșteșugurilor la ă
perfec ie. ț
De ce au f urit ci un „ad post'' greoi, ă ă
când celelalte obiecte dezgropate la
Babilon și Ur
uk sunt opere de art cu totul ă
remarcabile? Nu de mult s-a
descoperit în orașul Nippur
la 150 km sud de Bagdad o― ―
întreag bibliotec sumerian , ă ă ă
cuprinzând aproape 60.000 de
de lut. Pe una din ele g sim s pat ă ă ă
pe șase coloane cea mai veche
descriere a potopului
. În aceast relatare figureaz ă ă
numele a cinci orașe anterioare
potopului: Eridu, Badtib
ira, Larak, Sitpar și Schuruppak. Pân ă
acum dou din aceste orașe n-au ă
fost identificate.
Pe aceste t bli e, cele mai vechi ă ț
dintre toate câte au fost g site pân ă ă
acum, Noe al sumer
nilor, pe nume Ziusudra, ar fi locuit la

Schuruppak, unde și-a construit și arca.
Ce
ea ce înseamn c acum dispunem de ă ă
o nou reprezentare a potopului, mai ă
veche decât aceea
pe care am avut-o în epopeea lui
Ghilgameș. Desigur, nimeni nu știe
dac noi descopeririă
n-ar putea scoate la iveal versiuni și ă
mai timpurii.
Oamenii civiliza iilor antice par a fi ț
fost obseda i de ideea nemuririi sau de ț
reînvie
ri. Dup cât se pare, servitorii si ă
sclavii se instalau de bun voie în ă
mormântul st pânilo ă
d aceștia mureau. În necropola de la
Șub-At z ceau laolalt ă ă ―în cea mai
perfect rânduial ă
u in de șaptezeci de schelete. Nu s-aț
putut sesiza nici cel mai m runt indiciu ă
c ar fiă
fost sili i s procedeze astfel. Șezând ț ă
sau stând în picioare, în veșmintele

lor de ceremo
clavii au așteptat moartea, care
trebuie s se fi produs, probabil, ă
repede și f r durere, ă ă
cu ajutorul otr vii. ă
Imperturbabili, pe deplin convinși, ei
vor fi sperat o via nou în lumea ță ă
cealalt , al tu ă ă
e st pânii lor. Cine le-a b gat în capă ă
acestor popoare p gâne ideea ă
reînvierii? Nu mai pu ț
t este și lumea zeit ilor egiptene.ă ăț
Despre fiin e teribile, care se deplasau ț
în b rci peă
mament, afl m chiar din cele mai ă
vechi documente ale popoarelor de pe
Nil. Un text
cuneiform în care era prosl vit Ra, ă
Zeul soarelui, spune: „Tu te amesteci
printre ste
le și Lun , tu tragi de-a lungul cerului ă
și P mântului vasul lui Aton, ă
asemenea stelelor c
are, neobosite, alearg jur împrejur ă

și aștrilor de la Polul Nord care nu apun
niciodat ”. ă
Iat o alt inscrip ie, aflat într-oă ă ț ă
piramid : „Tu ești acela care stai de ă
milioane de an
rova cor biei Soarelui”. ă
Deși vechii egipteni au fost mari
maeștri în calcule de nivel superior,
r mâne totuși straă
u faptul c în leg tur cu stelele și o ă ă ă
corabie cereasc ei pomenesc despre ă
milioane de an
Ce spune Mahabharata în aceast ă
privin ? ”Timpul este s mân a ță ă ț
universului”.
La Memfis, zeul str bun Ptah i-a ă
înmânat regelui dou proiecte pentru ă
s rb torirea jubileuă ă
i domniei sale, subliniind c jubileul ă
urmeaz a fi s rb torit de șase ori la ă ă ă
intervale de
câte o sut de mii de ani. Trebuie s ă ă
mai men ion m c zeul str bun Ptah ț ă ă ă
ap ruse, înainteă

regelui proiectele, într-un str lucitor ă
vehicul ceresc, pentru ca dup aceea ă
s dispar că ă
u el la orizont. La Edfu se g sesc și azi ă
pe por i și temple imagini ale soarelui ț
înaripat
sau ale unui șoim ce plutește,
împodobit cu semnele hieroglifice ale
eternit ii și vie i ăț ț
ice. Reprezent ri atât de numeroase ă
ale unor zei înaripa i ca în Egipt nu ț
se g sesc în nică
ul din celelalte centre arheologice de
pe glob.
Fiecare turist cunoaște insula
Elefantina cu renumitul instrument de
m surare a apelă
or Nilului de la Assuan. Înc în ă
scrierile cele mai vechi, insula era
denumit Elefantin ă
a, fiindc , într-adev r, avea și desigur ă ă
are și acum contururile unui elefant.
Dar de unde
știau acest lucru str vechii egipteni, ă

de vreme ce acest contur este vizibil
numai
de la o mare în l ime, cum ar fi dintr- ă ț
un avion? Or, vreo colin anume care ă
s ofere o peră
spectiv și care s te îmbie cumva ă ă
la o compara ie nu exist acolo. ț ă
Pe o construc ie din Edfu s-a ț
descoperit recent o inscrip ie care ț
atrage aten ia asupr ț
a faptului c edificiul are o origine ă
divin , întrucât planurile sale ar fi fost ă
desenat
e de c tre Im-Hotep, trecut în rândul ă
zeilor. Acest Im-Hotep este o persoan ă
foarte mist
erioas și în eleapt , un fel de ă ț ă
Einstein al epocii sale. Era deopotriv ă
preot, scriitor,
dic, arhitect și filozof. Lumea antic , ă
lumea lui Im-Hotep, dup cum ă
recunosc arheolog
ii, nu avea la îndemân pentru ă
prelucrarea pietrei decât pene de lemn

și aram : nici una n ă
i alta nu erau îns potrivite pentru ă
t ierea blocurilor de granit.ă
Totuși, în eleptul Im-Hotep ț
construiește pentru faraonul s u, ă
Djoser, piramida în trepte d
la Sakkara! Construc ia aceasta, înalt ț ă
de 60 m, este o oper de art ă ă
arhitectonic care m ă
târziu n-a mai putut fi imitat decât ă
imperfect. Im-Hotep denumi întreaga
construc ie, în ț
njurat de un zid înalt de 10 m și ă
lung de 1.600 m „Casa veșniciei”. De
altfel, a dispus c
el s fie îngropat acolo, pentru ca laă
înapoierea zeilor pe P mânt, aceștia ă
s -l poat tră ă
Știm c piramidele sunt construite ă
dup criterii astronomice. Totuși, dacă ă
inem seama cț ă
re astronomia vechilor egipteni nu se
știe aproape nimic, afirma ia devine ț
sup r toare.ă ă

Sirius era unul din pu inii aștri fa ț ță
de care egiptenii manifestau interes.
Dar tocmai

interesul pentru Sirius pare aproape
straniu pentru c de la Memfis Sirius ă
poate f
i observat doar la începutul fiec rei ă
perioade de rev rsare a Nilului, ă
diminea a, pu in de ț ț
asupra orizontului, în lumina zorilor.
Și pentru ca paharul surprizelor s ă
fie plin, s-a descoperit în Egipt un
calendar de m
are precizie alc tuit în anul 4.221 ă
î.e.n.; calculat în func ie de r s ritul lui ț ă ă
Sirius (1
t 19 iulie), el cuprinde cicluri―
anuale pe o perioad ce dep șeșteă ă
32.000 de ani.
S admitem c vechilor astronomi nuă ă
le lipsea timpul ca s observe Soarele, ă
Luna, aștrii
an de an, astfel încât, în cele din
urm , s constate c dup aproximativă ă ă ă
365 de zile to ț
revin pe firmament în același loc. Nu
este îns lipsit de importan faptul c ă ță ă

primul cal
r a fost stabilit în func ie de Sirius, ț
deși același lucru se putea ob ine mai ț
ușor și cu
eași rezultate studiind mersul
Soarelui și al Lunii.
Poate c în genere calendarul întocmit ă
dup Sirius era o reprezentare fictiv ,ă ă
un calcul i
zvorât dintr-o probabilitate, pentru c ă
el nici nu prezicea r s ritul astrului ă ă
respectiv
; rev rsarea Nilului și simultana ă
apari ie a astrului pe cerul dimine ii ț ț
erau o întâmplare
Rev rsarea Nilului nu se producea niciă
anual, și nici în aceeași zi a anului.
Atunci ce
rost putea s aib un calendar în ă ă
func ie de Sirius? S fie și aici din nouț ă
vorba de un ve
i element tradi ional? Exista oare ț
vreun document pe care preo ii l-au ț
t inuit cu grij ?ă ă

Într-un mormânt care se presupune
c ar fi apar inut regelui Udimus s-aă ț
g sit scheletul ună
ui animal complet necunoscut, care
avea la gât un lan de aur. De unde ț
provenea anim
alul? Cum se poate explica faptul c ă
egiptenii foloseau înc de la ă
începuturile primei d
inastii un sistem zecimal? Cum a luat
naștere într-o perioad atât de ă
timpurie o civiliz
a ie atât de dezvoltat ? De undeț ă
provin, înc de la începuturile ă
civiliza iei egiptene, ob ț
e din bronz și aram ? Cine le-a ă
predat lor cunoștin e de matematic ț ă
de un nivel de necrezu
t și o scriere gata conceput ? ă
Înainte de a ne ocupa de câteva
dintre construc iile monumentale, care ț
ridic nenum rate pă ă
robleme, s arunc m înc o dat , pe ă ă ă ă
scurt, o privire asupra vechilor scrieri:

De unde atât
uluitoare fantezie la povestitorii
basmelor din „O mie și una de nop i”? ț
Cum s-a ajuns l
a descrierea unei l mpi care ă
îndeplinea dorin ele unui vraci? Ce ț
imagina ie îndr znea a ț ă ță
at formula „Sesam, deschide-te!”,
folosit de Ali-Baba și ho ii lui? ă ț
Desigur c ast zi, când aparatul de ă ă
televiziune, printr-o simpl r sucire a ă ă
butonului, ne
ofer imagini gr itoare, asemeneaă ă
lucruri nu ne mai uimesc. Și de când în
atâtea magazine
ri ușile se deschid prin ac iunea ț
celulelor fotoelectrice, nici formula
„Sesam, deschi
de-te!” nu mai reprezint o enigm ă ă
deosebit . ă
În orice caz, ast zi, romanele ă
știin ifico-fantastice ale autorilorț
contemporani par niște
lucr ri serbede în compara ie cuă ț

fantezia debordant a povestitorilor din ă
timpurile str v ă
echi. Ai parc impresia c rapsozii ă ă
timpurilor trecute ar fi avut la
dispozi ie pentru ț
amorsarea fanteziei un material în
parte deja cunoscut, v zut și tr it. ă ă
În lumea legendelor și a miturilor
unor culturi mai pu in studiate, ț
lipsindu-ne puncte
certe de sprijin, întreaga viziune
începe s pluteasc , totul fiind și mai ă ă
confuz. Tradi ț
le islandeze și norvegiene vechi
cunosc, bineîn eles, și ele „zei” care ț
c l toresc prin ceă ă
Frigg are o slujnic ă pe Gna. Ea o―
trimite în diferite lumi c lare pe un ă
arm sar, care să
e ridic în v zduh peste ri și m ri. ă ă ță ă
Arm sarul se numește „Zvârle dină
copite” și odat , ă
a întâlnit sus în t riile cerului câ iva ă ț
wani necunoscu i. În cântecul lui Alwis, ț

P mântulă
una și spa iul sideral au denumiri ț
diferite, în func ie de cei care le ț
rostesc: oamenii,
„zeii”, uriașii sau așii. Cum de s-a
putut, în timpuri atât de îndep rtate, ă
când sfera cu
era atât de restrâns , ajunge la ă
diverse viziuni despre unul și același
lucru?
Vedele vechilor germani, cântecele și
diversele saga ale nordicilor, deși
transcrise a
bia în jurul anilor 1200 e.n. de c tre ă
eruditul Sturluson, num r , totuși, ă ă
câteva mii de a
vechime. Foarte des, simbolul lumii
const în aceste prime scrieri într-un ă
disc sau o
bil ă lucru destul de semnificativ―
-, iar Thor, cel mai mare dintre zei,―
este întotde
auna reprezentat purtând ciocanul
pietrarilor. Profesorul Kühn emite

ipoteza c cuvântul ă
german Hammer (ciocan) înseamn ă
„piatr ”, fiind originar din epoca pietrei ă
și fiind extin
abia mai târziu asupra obiectului
respectiv din bronz sau fier. Ceea ce ar
însemna c ă
Thor și simbolul lui, ciocanul, sunt
reprezent ri foarte vechi, probabil chiar ă
din e
poca de piatr . De altfel, cuvântul ă
Thor are drept corespondent în
vedele indiene, în no
ta ia sanscrit , pe „Tanayitnu”, careț ă
ar putea fi tradus, dup con inutul lui, ă ț
prin „cel c
produce tunetul”. Thor, mai marele
peste zeii nordici, este st pânul ă
”wanilor” din mitolog
ia german , cei care amenin ă ță
întinsul cerurilor.
Într-o discu ie asupra aspectelor cu ț
totul noi privind cercetarea trecutului
s-ar pu

tea ridica obiec ia: doar nu tot ceea ț
ce se refer la legendele despre ă
fenomenele ce

rești poate constitui un șir de dovezi
pentru a confirma ipoteza unor
zboruri spa iale care ar fi avut loc ț
într-un trecut foarte îndep rtat! De ă
fapt, nici nu ne propunem așa ceva,
indic m pasaje din cele mai vechiă
scrieri care nu-și g sesc locul în ă
modelul de gând ire folosit pân în ă
prezent. Semnele noastre de întrebare
vizeaz acele probleme într-adev ă
up r toare a c ror semnifica ieă ă ă ț
știin ific și ale c ror consecin e nuț ă ă ț
puteau fi b nuite n i, nici de ă
traduc tori și nici de copiști. Am fi gata ă
s consider m traducerile drept fals eă ă
și copiile drept inexacte dac toate ă
aceste legende pline de fantezie și atât
de înflori te nu ar fi, totuși, acceptate
în întregime, de îndat ce pot fi ă
integrate în vreo religie Este nedemn
de un om de știin s conteste ță ă
valoarea elementelor care nu
concord cu model ul s u ele gândire ă ă
și s le recunoasc exclusiv pe aceleaă ă

care sus in tezele sale. Ce for gnan ț ț ță
ar c p ta tezele noastre dac ne-ar ă ă ă
sta la dispozi ie traduceri noi, realizate ț
cu o iul omului erei cosmice!
Pe malurile M rii Moarte s-au ă
descoperit recent fapt care ne―
îng duie s ad ug m, cu per ren ,ă ă ă ă ță
verigi noi la lan ul presupunerilor ț
noastre – suluri cu fragmente din―
texte apoc aliptice și liturgice. Din nou
se pomenește în texte apocrife
atribuite lui Abraham și M oise, despre
care cerești cu ro i și care scuip foc, ț ă
în timp ce referiri asem n toare lip în ă ă
c r ile lui Enoh în versiunile etiopiana șiă ț
slav .ă
„În spatele fiin ei am v zut un car cu ț ă
ro i de foc și fiecare roat era jurț ă
împrejur plin ă
, iar pe ro i era un tron, înv luit în ț ă
fl c ri care curgeau în jurul lui”. (Textă ă
apocrif:
m, XVIII, 11/12.)
În interpretarea profesorului Scholem,

tronul și carul, simboluri ale
misticismului
iudaic, corespund în mistica elenistic ă
și a creștinismului primitiv cu pleroma
(=abunde
n de lumin ). Iat o interpretareță ă ă
onorabil , dar poate fi ea preluat ca ă ă
fiind dovedit ă
ic? Putem s întreb m deschis ce se ă ă
va întâmpla dac accept m teza c ă ă ă
unii oameni au v zut ă
carele de foc de atâtea ori descrise?
În sulurile de la Qumran a fost
adeseori folo
sit o scriere care pân acum aă ă
r mas nedescifrat ; între documenteleă ă
g site în a patra peă
o lucrare de astrologie alterneaz ă
pân și caracterele cu care e scris .ă ă
O observa ie astronomic poart ț ă ă
titlul! „Cuvintele pe care le-a adresat
în eleptul tuturorț
iilor Aurorei”. În fond ce anume se
opune atât de categorie și conving tor ă

posibilit ii c ăț
scrierea carelor de foc, care abund în ă
textele din timpurile str vechi, s ă ă
corespund rea ă
lit ii? Doar n-o s ne mul umim cuăț ă ț
afirma ia atât de banal și ț ă
aproximativ c în antichi ă ă
au exista care de foc! Un astfel de
r spuns ar fi nedemn de aceia pe careă
ne-ar pl c ă
ea s -i aducem, cu ajutorul întreb riloră ă
noastre, la noi concluzii. În definitiv,
nici n
u e așa mult de când persoane
competente afirmau c din cer nu pot ă
c dea pietre (meteori iă ț
) pentru c în cer nu exist pietre… ă ă
Nu au ajuns matematicienii din
secolul trecut, pe baz de calcule, la ă
concluzia, p
e atunci irefutabil , c un tren nu se ă ă
poate deplasa cu mai mult de 34 km
pe or , deoa ă
rece la o vitez superioar aerul ar fi ă ă

împins afar din tren, iar pasagerii s- ă
ar asfixi
a?… înc n-au trecut o sut de ani ă ă
de când s-a ”demonstrat” c un obiect ă
mai greu decât
nu va putea zbura niciodat … ă
Într-un ziar respectabil este criticat ă
cartea lui Walter Sullivan, Semnele
din univ
ers, ca una ce ine de literatura ț
știin ifico-fantastic , sus inându-se,ț ă ț
totodat , c atin ă ă
stelelor Epsilon-Eridani sau Tau-Ceti
este absolut imposibil , chiar și într-un ă
viitor
îndep rtat; se mai sus ine c nu vor ă ț ă
putea fi parcurse distan e uriașe cu ț
ajutorul efectu
i dilat rii timpului și nici al cufund rii ă ă
cosmonau ilor într-un somn adânc, ț
asem n tor hi ă ă
i, prin sc derea temperaturii corpului. ă
Ce bine c în trecut au existat ă
întotdeauna destui vizionari îndr zne i ă ț

și în același timp
a critica contemporanilor! F r ei n-ar ă ă
exista azi re eaua feroviar care ț ă
împânzește între
ob, cu trenuri alergând cu o vitez ă
mai mare de 200 km pe or (s nu ă ă
uit m: la peste 34 kmă
vitez pe or , pasagerii mor)…, f r ă ă ă ă
ei n-ar exista ast zi avioane cu ă
reac ie, pentru cț
fi trebuit s se pr bușeasc (s nu ă ă ă ă
uit m: obiectele mai grele decât aerulă
nu pot zbura!)
, în sfârșit, f r ei n-ar fi existat ă ă
rachetele lunare (s nu uit m: pentru ă ă
c omul nu-șiă
planeta!). Pe scurt, multe, foarte multe
nu s-ar fi întâmplat clac n-ar fi ă
existat v
izionarii.
O parte dintre savan i ar dori s se ț ă
limiteze la studiul așa-numitelor
realit i. Dar ei u ăț
it prea repede și cu prea multă ă

ușurin c ceea ce este ast zi ță ă ă
realitate, ieri a fost în
topic al unui vizionar. O important ă
parte a descoperirilor care au f cut ă
epoc și care ă
trec azi drept realit i nu le dator m ăț ă
nicidecum cercet rilor sistematice, ci ă
întâmpl rilo ă
ricite. Și unele au fost înscrise în
cartea „vizionarilor serioși” de cei care
prin specul
le lor îndr zne e au reușit s treac ă ț ă ă
de bariera prejudec ilor. Un lucru ăț
este îns cert: ă

osibilit ilor se vor îngusta în viitor ăț
zi de zi. Heinrich Schliemann a
descoperit Troia numai fiindc n-a luat ă
c r ile lui Homer drept basme șiă ț
fabula ii! ț
Cunoaștem înc prea pu in trecutul ă ț
nostru ca s ne putem permite s ă ă
emitem unele judec i tive! Descoperiri ăț
noi pot atrage dup sine clarificarea ă
unor mistere f r egal, citire ă ă
a atent a unor manuscrise vechi ă
poate s pun în discu ie realit i de ă ă ț ăț
mult vreme accept e altfel, acum eă
clar c din c r ile antichit ii mai multe ă ă ț ăț
s-au distrus decât s-au p stra America ă
de Sud se pare c ar fi existat o ă
lucrare în care ar fi fost consemnate
toat
e cunoștin ele antichit ii; cel de-al ț ăț
63-lea rege incaș, Pachacuti al IV-lea
a dispus dis trugerea ei. Biblioteca din
Alexandria a fost dotat de eruditul ă
Ptolemeu Soter cu
un fond de 500.000 de lucr ri, ă

cuprinzând toate tradi iile omenirii. O ț
parte a biblio tecii a fost distrus de ă
romani, iar re stul a fost pus pe foc ―
sute de ani mai t ârziu
de califul Omar. ― Într-adev r, este ă
de neînchipuit: s folosești pentru ă
înc lzitul b ilo e din Alexandriaă ă
manuscrise de nepre uit și de ț
neînlocuit! Ce s-a întâmplat cu
biblioteca templului din Ierusalim?
pare-se, 200.000 de volume? Ce
comori și mistere au fost
sortite pieirii de c tre împ ratul chinez ă ă
Chi-Huang atunci când în anul 214
î.e.n. a dispu din considerente politice
distrugerea unor lucr ri de istorie, ă
astronomie și filozof
ie? Câte texte a pus s fie distruse în ă
Efes iluminatul Pavel? Și ce tezaur – ―
greu de ima ginat de scrieri privind ―
toate domeniile știin ei s-a irosit dinț
pricina fanatismulu
i religios? Câte mii de opere de
neînlocuit au fost sortite focului de

c lug ri și misiona ri, în râvna loră ă
sacr și oarb , în rile Americii deă ă ță
Sud și centrale?
Deși acestea s-au petrecut cu sute
de mii de ani în urm , a dobândit ă
oare prin aceasta o menirea mai mult ă
în elepciune? N-au trecut decât câtevaț
decenii de când Hitler a ordonat derea
c r ilor în pie ele publice. Din fericire,ă ț ț
ast zi c r ile nu mai sunt, ca în timpuriă ă ț
cute, unicate.
Textele și fragmentele r mase la ă
îndemâna noastr ne mai transmit ă
înc cunoștin e și infor mpurileă ț
str vechi. Din totdeauna, în elep iiă ț ț
popoarelor au știut c viitorul aduce cu ă
sine boaie și revolu ii, sânge și pârjol. ț
Poate c de aceea au ascuns de lume, ă
în construc iile entale ale epocii lor, ț
sau au pus cumva la ad post de o ă
eventual distrugere câte ceva ă
din secretele și tradi iile știin ei lor. ț ț
Poate c o sum de informa ii menite ă ă ț
s supravi urtunii timpurilor au fostă

ascunse în piramide, temple, statui
sau în texte cifrate?
Iat ceea ce ar merita s verific m,ă ă ă
de vreme ce ast zi spirite prev z toare ă ă ă
au hot rât s eze în același fel pentru ă
a transmite posterit ii unele valori. ăț
În cursul anului 1965, americanii au
îngropat în solul New Yorkului dou ă
capsule astfel construite încât s ă
reziste pân în anul 6965, indiferent ă
de calamit ile care ar lovi pân tul. ăț
Capsulele, menite s biruie timpul, ă
con in informa ii pe care vrem s leț ț ă
transmitem viitorimii, astfel încât cei
ce-și vor da odat și odat osteneala ă ă
s destrame bezna care jur trecutulă ă
înaintașilor lor s afle cum am tr it ă ă
noi. Turnate dintr-un metal mai rezist
ent decât o elul, capsulele ar putea ț
sc pa nev t mate și din încercareaă ă ă
unei explozii atom În afara
„informa iilor de actualitate” s-au mai ț
introdus acolo vederi ale unor orașe,
fo tografii de vapoare, automobile,

avioane și rachete; ele mai con in ț
mostre de metal și
mase plastice, eșantioane de postav,
fire și es turi, obiecte uzuale, ca ț ă
monezi, unelt
e și articole de toalet , precum și c r i ă ă ț
de matematic , medicin , fizic , ă ă ă
biologie și ast
toate microfilmate. Pentru ca ceea ce
s-a depus s poat fi folosit într-un ă ă
viitor îndep r ă
tat și totodat necunoscut, întregul ă
material a fost prev zut cu un cod ă
ingenios, cu aju
torul c ruia descrierea și desenele ă
obiectelor depuse vor putea fi traduse
în limbile
viitorului.
Ideea de a d rui posterit ii capsule ă ăț
cu aceste tezaure ale civiliza iei a ț
apar inut unuiț
grup de ingineri de la „Westinghouse-
Electric”. Ingeniosul sistem de
descifrare dest

inat genera iilor înc necunoscute a ț ă
fost inventat de John Harrington. Oare
cei ce au
f cut-o au fost niște s rmani nebuni?ă ă
Niște vis tori? Punerea în practic a ă ă
acestei idei n
pare mai curând fericit și liniștitoare, ă
înseamn c în zilele noastre mai ă ă
exist oameni ă
gândesc la ceea ce va fi peste 5.000
de ani. Arheologii unui viitor îndep rtat ă
nu vor
avea sarcini mai ușoare decât acelea
ale noastre. Dup un pârjol atomic, ă
nici bibliotec
ile lumii noastre, nici celelalte realiz ri ă
de care suntem atât de mândri nu vor
mai s
ervi la nimic, nu vor mai avea vreo
valoare, pur și simplu vor disp rea, ă
fiind distr
use, pref cute în atomi. Fapta și ă
fantezia oamenilor din New York nu
sunt justificate

numai pentru cazul însp imânt tor ă ă
când globul p mântesc ar fi sfârtecat ă
de bombe atomice;
area axei p mântești numai cu ă
câteva grade ar putea provoca
inunda ii de propor ii înc ne ț ț ă
ute și în orice caz de nest vilit, ă
suficiente pentru a face ilizibil orice
cuvânt scris.
Cine este atât de prezum ios încât s ț ă
sus in c în elep ii antichit ii n-auț ă ă ț ț ăț
putut s se ă

s-au gândit în în elepciunea lor cei ț
de la New York?
Este mai mult ca sigur c strategii ă
unui r zboi nuclear și termonuclear ă
nu-și vor pr p di ă ă
mbele aruncându-le asupra unor
locuitori neciviliza i ai p durilor sau a ț ă
eschimoșilor in
ofensivi. Ele vor fi îndreptate asupra
centrelor civiliza iei. Haosul radioactiv ț
se
va abate deci asupra popula iilor ț
celor mai avansate, mai puternic
dezvoltate. Vor
supravie ui undeva, foarte departe de ț
centrele civilizate, popoare
subdezvoltate,
s lbatice, primitive. Întrucât nu auă
participat la efortul de dezvoltare a
culturii,
ele nici nu vor putea s o transmit ă ă
sau m car s comunice ceva despre ea. ă ă
Nici chiar înv ă
vizionarii care se vor osteni s ă

salveze o bibliotec subp mântean , ă ă ă
respectiv s-o îngroa
undeva, nu vor putea face nimic
pentru viitor. Bibliotecile „obișnuite”
vor fi oricum
distruse, iar supravie uitorii din rândul ț
primitivilor habar nu vor avea despre
bib
liotecile ascunse sau secrete. Mari
suprafe e ale globului, se vor ț
transforma în pus
tiuri pârjolite, deoarece radia iile nu ț
vor îng dui dezvoltarea vegeta iei ă ț
timp de sute de
ani. Cei sc pa i cu via vor suferi ă ț ță
probabil muta ii biologice, iar dup ț ă
2.000 de ani nu
e va mai ști nimic despre orașele
nimicite. Natura, cu for a ei titanic , va ț ă
m cina ruinelă
e, fierul și o elul vor rugini, totul se ț
va preface în pulbere.
Și totul va reîncepe! C ci omul poate ă
s repete propria sa aventur de două ă ă

și de trei ori
posibil s ajung , tot foarte târziu, la ă ă
descifrarea tainei, tradi iilor și a ț
vechilor scr
ieri. 5.000 de ani dup catastrof , ă ă
arheologii ar putea presupune c ă
oamenii secolului
al XX-lea nu au cunoscut fierul,
întrucât nu vor g si nici o urm în ă ă
cercet rile și s p t ă ă ă
r. Dac se vor g si benzi de ă ă
magnetofon, nu se va ști ce
întrebuin are s li se dea; nici ț ă
r nu se vor putea deosebi benzile
imprimate de cele nefolosite. Și poate
c aceste bă
enzi vor avea înscris rezolvarea ă
multor, foarte multor enigme. Texte
care ar relata
despre orașe uriașe, în mijlocul
c rora casele ar ajunge la sute deă
metri în l ime, vor f ă ț
clarate neverosimile, pentru c , se va ă
spune, asemenea orașe n-ar fi putut

exista. G
aleriile metroului londonez vor fi
privite ca o curiozitate geometric sau, ă
desigu
r, ca un sistem de canalizare
extraordinar de bine conceput. Apoi
vor fi descope
rite, poate chiar pe neașteptate, noi
date, în care se va relata despre
zborul omulu
i dintr-un continent într-altul cu
ajutorul unor p s ri uriașe, despre ă ă
nave stranii care
aruncau jeturi de foc și disp reau în ă
ceruri. Toate acestea vor fi din nou
clasificat
e drept ”mitologie” pentru c , este ă
limpede, n-au putut exista p s ri atât ă ă
de mari și monș
rești care s verse foc. ă
Traduc torii din anul 7.000 vor avea ă
mult de muncit si ceea ce vor putea
descifra,
din fragmentele de materiale relatând

desf șurarea unui r zboi mondial înă ă
secolul al XX-l
ea va suna de la un cap la altul
neverosimil.
Multe lucruri vor putea fi clarificate
dac vor r mâne suficiente puncte deă ă
sprijin pe
ntru cercet ri. 5.000 de ani ă
reprezint un timp foarte, foarte ă
îndelungat. Numai print
r-un capriciu al naturii, blocurile de
piatr prelucrat ar putea supravie uiă ă ț
atâta timp
. Cu cele mai groase șine de cale
ferat , natura nu ar fi tot atât de ă
binevoitoare.
În curtea unui templu din Delhi se
g sește, așa dup cum am mai relatat,ă ă
un pilon de fier
alc tuit din mai multe buc i sudate,ă ăț
care de mii de ani rezist ă
intemperiilor, f r s se ă ă ă
ivit o urm ele rugin ; nici sulful și nici ă ă
fosforul nu-l pot ataca. Avem în fa a ț

noastr ă
aliaj de fier provenit din antichitate, a
c rui formul a r mas necunoscut .ă ă ă ă
Poate c pil ă
onul a fost turnat de un grup de
ingineri care, privind departe în viitor,
dar fii
nd lipsi i de posibilitatea de a ridica o ț
construc ie uriaș , au vrut, totuși, s ț ă ă
lase pos
rit ii un monument în stare săț ă
supravie uiasc peste timpuri, un semn ț ă
al civiliza iei lor ț
Curioas situa ie. Culturile str vechi ă ț ă
ne-au l sat construc ii pe care noi, ă ț
ast zi, nu leă
tem executa nici cu mijloacele tehnice
cele mai moderne. Vestigiile acestea
masi
ve de piatr stau ast zi în fa a ă ă ț
noastr , nepermi ând nici o îndoial ă ț ă
asupra existen ei lo ț
e ce nu admitem c a existat ceva ce ă
nu putem explica, se caut din ă

r sputeri o explică
a ie „rezonabil ”. S scoatem ochelariiț ă ă
de cal și s c ut m împreun … ă ă ă ă
CAPITOLUL AL VII-LEA
Un ring de dans pentru uriași. Din ce
tr iau vechii egipteni? Hufu era ună
impostor? Misterul piramidelor.
Men inerea vie ii prin sc dereaț ț ă
temperaturii cadavrelor. Creator i de
mod preistorici. Este oare absolută
sigur metoda C-14? ă
La nord de Damasc se întinde terasa
de la Baalbek: o platform alc tuit ă ă ă
din blocuri de piatr , dintre care unele ă
m soar în lungime peste 20 m,ă ă
cânt rind aproape 2.000 de tone.ă

prezent, arheologia nu a putut oferi o
explica ie conving toare asupra ț ă
scopului pent
ru care a fost construit aceast ă ă
platform , a modului cum a fost ă
realizat și a celor car ă
e au s vârșit aceast munc . ă ă ă
Profesorul rus Agrest consider c ă ă
este posibil s fie vorba ă
vestigii ale unui uriaș teren de
aterizare.
Dac acord m credit istoriei, așa după ă ă
cum ne este ea prezentat , gata ă
prelucrat , spre su ă
rinderea noastr , afl m c în Egiptul ă ă ă
antic a ap rut deodat o civiliza ie ă ă ț
înfloritoare. O
i și temple uriașe, statui imense de o
mare expresivitate, drumuri
excep ionale flanca ț
te de statui impun toare, sisteme de ă
canalizare perfecte, morminte
somptuoase s pate ă
în stânc , piramide colosale… ă

acestea și multe alte lucr ri demne de ă
admira ie, pur și ț
lu, au âșnit din p mânt. Adev rate ț ă ă
minuni într-o ar a c rei preistorie a ț ă ă
r mas necunoscă
se dovedește deodat capabil s dea ă ă ă
via unor asemenea realiz ri!ță ă
P mânturi fertile erau, în afaraă
deltei Nilului, doar fâșiile înguste de-a
lungul ambelor
luri ale fluviului. Și toate acestea în
condi iile în care specialiștii apreciaz ț ă
popula i ț
iptului din perioada ridic rii marilor ă
piramide la 50 de milioane de locuitori!
(O
cifr care, de altfel, este în evidentă ă
contradic ie cu cea de 20 de milioane ț
de oameni
la care s-a apreciat totalul popula iei ț
globului prin anul 3.000 î.e.n.)
Fa de o evaluare atât de fantastic ,ță ă
câteva milioane de locuitori în plus
sau în minus n

himb datele problemei; un lucru este ă
sigur, și anume c to i acești oameni ă ț
trebuiau s fi ă
hr ni i! Pentru c nu exista numaiă ț ă
mul imea uriaș a constructorilor,ț ă
pietrarilor, inginer
or și marinarilor; nu existau numai
sute de mii de sclavi, ci și o armat ă
bine înzestrat , ă
casta numeroas a preo ilor, care ă ț
tr iau destul de bine, nenum ra iă ă ț
negustori, rani și ță
ari și, desigur la un loc de cinste,
curtea faraonului, care ducea o via ță
îmbelșugat . To ă
cești oameni reușeau oare s tr iasc ă ă ă
din pu inele roade pe care le putea ț
oferi delta Nilu
i?
Ni se spune c pentru transportul ă
blocurilor de piatr necesare ridic rii ă ă
piramidelor
s-au folosit trunchiuri rotunde de
lemn. Dar este pu in probabil ca cei ț

câ iva copaci,ț
în majoritate palmieri, care creșteau
pe vremea aceea (ca și în zilele
noastre) în Egipt
s fi fost t ia i și fasona i pentruă ă ț ț
necesit ile construc iilor, deoarece ăț ț
curmalele erau
t necesare ca aliment, iar trunchiurile
și coroana lor constituiau singurele
ad postă
uri umbroase în acest peisaj pârjolit
de soare. Și totuși, probabil c ă
acestea au fost mij
loacele folosite pentru transport,
pentru c o explica ie tehnic cât de ă ț ă
cât plauzibil pe ă
ru construirea piramidelor nu s-a
putut g si. ă
Poate c lemnul a fost importat? ă
Pentru aceasta ar fi fost îns ă
necesar o flot considera ă ă
bil , care s aduc lemnul laă ă ă
Alexandria, iar de acolo el ar fi trebuit
transportat în s

us pe Nil pân la Cairo. Deoarece în ă
perioada ridic rii piramidelor egiptenii ă
nu dispune
au înc de cai și de atelaje, nu exista ă
alt posibilitate. Abia în timpulă
dinastiei a XVII
-a, cam prin 1.600 î.e.n.. au început
s fie folosite la transport calul șiă
c ru a. Un regă ț
pentru o explica ie conving toare ț ă
privind modalitatea de transport a
blocurilor de
piatr !ă
Tehnica construirii piramidelor suscit ă
nenum rate enigme, f r a ne oferi în ă ă ă
schimb nici
o solu ie real . ț ă
Cum au putut s pa morminte în ă
stânc ? Ce mijloace au avut la ă
dispozi ie pentru a f uri lab ț ă
intul de galerii și de înc peri? Pere ii ă ț
sunt netezi și de cele mai multe ori
împodobi i c ț
esce. Galeriile, care p trund oblic în ă

stânc , sunt prev zute cu trepte, ă ă
lucrate dup toat ă
regulile meseriei; ele conduc în
camerele funerare, situate la mare
adâncime. Numeroși
i turiști, care r mân uimi i în fa a lor, ă ț ț
nu pot ob ine nici o explica ie ț ț
referitoare la t
misterioas a construc iei. Și totuși, ă ț
este cert c egiptenii st pâneau la ă ă
perfec ie arta ț
ruc iei înc din timpurile cele maiț ă
vechi, pentru c nu exist nici o ă ă
deosebire între felu
grijit în care au fost ridicate primele
piramide și cele din timpurile mai
apropiate
. Între mormântul lui Teti din dinastia
a VI-a și cel al lui Ramses I din
Regatul Nou
nu exist nici o deosebire, cu toate c ă ă
între ridicarea primului mormânt și a
celui de-al
doilea s-au scurs cel pu in 1.000 de ț

ani! Este evident c la vechea tehnic , ă ă
odat însușită
u s-a mai putut ad uga nimic nou, ai ă
mai degrab impresia c mormintele ă ă
construite ult
erior sunt niște copii, din ce în ce
mai pu in reușite, ale primelor modele. ț
Turistul care este plimbat coco at pe ț
o c mil denumit ”Bismarck” sauă ă ă
„Napoleon”, în func
nalitatea turistului, la apus de Cairo, în
direc ia piramidei lui Kheops, simte la ț
u
n moment dat și el acea senza ie ț
curioas pe care o declanșeaz ă ă
întotdeauna vestigiile unu
trecut de nep truns. El afl c în ă ă ă
cutare sau cutare loc și-a ridicat
mormântul un anume f
aon. Și cu aceste cunoștin e însușite ț
înc din școal și pe care acum și le-ă ă
a reîmprosp ta ă
pe corabia deșertului înapoi la Cairo,
dup ce, bineîn eles, a f cut și câtevaă ț ă

fotografii

ionante. Au fost n scocite, îndeosebi ă
cu privire la piramida lui Kheops, vreo
câteva s ute de teorii stupide, care
nu rezist nici la cea mai sumar ă ă
analiz . În cartea de 600 de pagini a ă
lui Charles Piazzi Smyth Our
Inheritance in the Great Pyramid,
ap rut înă ă
1864, afl m despre o sumedenie de ă
corela ii între volumul piramidelor și ț
globul p mântesc, are te uluiesc. ă
Dar chiar și dup o examinare ă
exigent a tuturor acestor teorii, ă
r mân, totuși, câteva che ni care ară
trebui s ne pun pe gânduri. ă ă
Este cunoscut faptul c vechii ă
egipteni practicau un adev rat cult al ă
Soarelui. Zeul soarelui — Ra — se
plimba cu barca prin ceruri. Texte
g site în piramidele din perioadaă
Regatului Vechi povestesc despre
plimb rile pe care le f cea regele prin ă ă
ceruri, fi
rește, cu ajutorul zeilor și al b rcii lor. ă

Dup cum vedem, zeii și regiiă
egiptenilor au a vut și ei de-a face cu
zburatul…
Faptul c în l imea piramidei lui ă ă ț
Kheops înmul it cu un miliard este ț ă
egal cu aproximativ n a P mânt-ă ț ă
Soare, respectiv 149.504.000 km,
constituie oare o întâmplare? Dar c ă
meridianu care traverseaz piramida ă
împarte continentele și oceanele în
dou p r i absolut egale est t oă ă ț
întâmplare oarecare? C rezultatul ă
împ r irii, perimetrului bazei cu dublulă ț
în l imiiă ț
l num r ăπ, egal cu 3,1416, s fie totă
o întâmplare? Sau poate fi considerat
întâmpl tor fa s-au g sit calcule ă ă
privitoare la greutatea P mântului și ă
c solul stâncos pe care a fost r icată ă
întreaga construc ie a fost cu aten ie și ț ț
grij nivelat?ă
Nu exist nici o indica ie care s ă ț ă
explice motivul pentru care faraonul
Hufu, construc torul piramidei lui

Kheops, a ales ca amplasament al
construc iei tocmai stânca resp ectiv ț ă
din pustiu. S-a afirmat c în acel loc ă
ar fi existat un masiv stâncos care
oferea
condi ii naturale ideale; s-a mai ț
afirmat, de asemenea, deși f r prea ă ă
mult temei, c far aonul voia s ă ă
urm reasc din palatul s u de vară ă ă ă
felul în care progresau lucr rile. ă
Ambele explica ii șchioap t . În ce ț ă ă
privește prima, ar fi fost, f r ă ă
îndoial , mult mai ra ierul s fie deschis ă ă
în imediata apropiere a carierelor,
situate ceva mai la r s rit, pe ntru a ă ă
reduce în felul acesta la minimum
problemele legate de transportul
material
elor de construc ie. Cu privire la ț
cel lalt motiv, s-ar putea obiecta că ă
este greu de crezut c faraonul a ă
dispus organizarea unui șantier atât
de important în apropierea reșed in ei ț
sale, expunându-se de bun voie, în ă

mod deliberat, zi și noapte, an de an,
unui vaca rm neîntrerupt, numai pentru
pl cerea de a urm ri mersul lucr rilor.ă ă ă
Explica iile referito are la alegerea ț
locului unde urma s se ridice piramida ă
sunt atât de pu in conving toare ț ă
, încât ești îndrept it s te întrebi ăț ă
dac nu cumva și în cazul acesta auă
intervenit ”zei fie prin intermediul
preo ilor. Admiterea ipotezei ar veniț
în ap rarea teoriilor noast ă
re privitoare la un trecut utopic al
omenirii. Aceast piramid — faptul ă ă
merit sublinia ă
t — nu numai c împarte globul ă
p mântesc în dou jum t i egale, ciă ă ă ăț
se afl și în centrul ă
ontinentelor! Dac faptele amintite aici ă
nu sunt simple întâmpl ri — or, este ă
greu s crez ă
tr-o asemenea înl n uire a hazardului ă ț
— trebuie admis c fiin ele care au ă ț
hot rât alegereaă
ui nu erau de loc str ine de ă

cunoașterea exact a formei sferice a ă
P mântului și a distribă
rii continentelor și m rilor. S ne ă ă
aducem aminte de h r ile lui Piri Reis! ă ț
Nu se poate ex
plica orice numai prin întâmpl ri sau ă
prin povești.
Cu ce for , cu ce fel de „mașini”, în ță
general cu ce fel de mijloace tehnice s-
a realizat
velarea terenului stâncos? Cum au
putut fi practicate galerii atât de
profunde? Cum
au reușit s rezolve problema ă
iluminatului lor? Nici aici și nici în
mormintele s pate în ă
c din Valea Regilor nu au fost g siteă ă
urme ale unor f clii sau ceva ă
asem n tor. Atât pere ă ă
cât și tavanele nu prezint nici un fel ă
de urm de înnegrite cu fum și nu au ă
fost g site n ă
cele mai mici indicii care s arate c ă ă
asemenea urme ar fi fost șterse. Cum

și cu ce mij
loace au fost t iate din carier ă ă
imensele blocuri de piatr ? Blocuri cu ă
fe e netezite și mț
uchii ascu ite. Cum au fost ț
transportate și cum au fost așezate
una peste alta la mili
metru? Explica iile nu lipsesc, ț
dimpotriv , abund . Se poate alege ă ă
dintre ele: planuri
înclinate, drumuri nisipoase pe care
erau împinse blocurile, schele, rampe,
rambleu
ri… Și, bineîn eles, munca multor ț
sute de mii de furnici egiptene: felahi,
rani, meserță
iași…
Nici una dintre aceste explica ii nu ț
rezist îns unei analize critice. ă ă
Tehnica ce a sta
t la baza ridic rii marii piramide este ă
(și r mâne?) un mister neexplicat. Înă
zilele noast
re, în secolul al XX-lea, nici un

arhitect nu ar putea construi o
piramid asem n toare ă ă ă
celei a lui Kheops, chiar dac ar avea ă
la dispozi ia sa toate mijloacele tehnice ț
ale
tuturor continentelor.
2,6 milioane de blocuri uriașe au fost
t iate din carierele de piatr , șlefuite,ă ă
transpo
rtate și îngem nate cu precizie ă
milimetric acolo unde a cerut-o ă
construc ia. Și la mare a ț

ime, în interior, pere ii galeriilor au ț
mai fost și picta i în culori vii! ț
S fi fost alegerea amplasamentuluiă
piramidei un simplu capriciu al
faraonului?…
S fi fost dimensiunile „clasice”ă
nemaiîntâlnite ale piramidei o inspira ie ț
întâmpl toare ă
uctorului?…
Mai multe sute de mii de oameni au
împins și au tras pe trunchiuri rotunde
de lemn (
care nu existau) cu frânghii (care nu
existau) sus pe o ramp blocuri grele de ă
12 to
ne…
Aceast armat de muncitori se ă ă
hr nea cu cereale (care nu existau)…ă
Dormea în colibe (inexistente), pe
care faraonul poruncise s fie ă
construite în fa a pal ț
atului s u de var … ă ă
Printr-un difuzor (inexistent),
muncitorii erau îndemna i s se ț ă

opinteasc ritmic pentru ă
a ridica sus blocuri grele de 12 tone…
Admi ând c harnicii muncitori ț ă
egipteni ar fi putut realiza zilnic
performan a extraordi ț
nar pe care o reprezint asamblareaă ă
a 10 blocuri de piatr , ei ar fi avut ă
nevoie — dac n ă
e lu m dup aceste explica ii ă ă ț
superficiale — de vreo 250.000 de
zile, adic de 664 de ani, ă
pentru a asambla cele peste 2,5
milioane de blocuri de piatr din care ă
este alc tui ă
t admirabila piramid ! ă ă Și s nu ă
trecem cu vederea faptul c aceast ă ă
uriaș lucrare a lua ă
e exclusiv în urma unui capriciu al
unui rege excentric, care nici nu a
apucat sfârșit
ul operei inspirate de el. Cumplit de
frumos și nesfârșit de trist!
Credem c nu este nevoie s ne mai ă ă
pierdem vremea pentru a dovedi c ă

aceast teorie cu p ă
reten ii de seriozitate este de fapt ț
ridicol . Cine este atât de naiv încât ă
s cread c pă ă ă
a a fost ridicat cu un singur scop, ă
acela de a servi regelui drept
mormânt? Cine pe
rsist s pretind c propor iileă ă ă ă ț
piramidei, în l at dup anumite reguli ă ț ă ă
matematice și as
unt rodul întâmpl rii? ă
În zilele noastre, paternitatea marii
piramide este atribuit faraonului ă
Hufu, consi
derat inspiratorul și comanditarul
necontestat al construc iei. De ce oare? ț
De unde
aceast certitudine? Pentru c mai ă ă
toate inscrip iile și t bli ele se refer la ț ă ț ă
Hufu. C p ă
a nu ar fi putut fi construit în timpul ă
unei vie i omenești, ni se pare un ț
lucru de nec
ontestat. Dar dac Hufu a dispus ă

falsificarea inscrip iilor și t bli elor ț ă ț
pentru a-și asig
a în felul acesta gloria postum ? De ă
altminteri, aceasta era o metod ă
destul de folosi
t în antichitate, lucru pe care-lă
demonstreaz numeroase construc ii ă ț
de atunci. Întotdeau
na când un atotputernic șef de stat
voia s -și înv luie numele în aureola ă ă
gloriei proceda
el. Ceea ce înseamn c se prea ă ă
poate ca piramida s fi existat cu mult ă
înainte ca faraonu
l Hufu s fi dispus trecerea numelui ă
s u, în chip de carte de vizit , peă ă
toate t bli ele ș ă ț
scrip iile piramidei. ț
La Biblioteca de la Oxford se
p streaz un manuscris în careă ă
scriitorul copt Mas-Udi a
firm c cel care a dispusă ă
construirea marii piramide ar fi fost
regele egiptean Sur

id. Lucru straniu, regele Surid a
cârmuit Egiptul înaintea potopului!
Demn de remarc
at mai este și faptul c Surid, acest ă
rege în elept, a ordonat preo ilor s i ț ț ă
s noteze toaă
unoștin ele lor și s le ascund în ț ă ă
interiorul piramidei. În felul acesta,
dac d m crezară ă
nii copte, piramida a fost construit ă
înaintea potopului.
Herodot confirm în cartea a doua a ă
Istoriilor sale aceast idee. El afirm ă ă
c preo ii dină ț
eba i-ar fi ar tat, 341 de statui uriașe, ă
reprezentând tot atâtea genera ii ț
succesive de m
ari preo i egipteni care s-au perindat ț
de-a lungul a 11.340 de ani. Ast zi se ă
știe c fi ă
ecare mare preot avea grij s ă ă
dispun , înc din timpul vie ii sale, ă ă ț
ridicarea statuii car
înf ișa. Herodot ne mai face cunoscutăț

faptul c , pe când se g sea la Teba, ă ă
preo ii i-auț
tatuile lor pentru a-i demonstra c fiul ă
a urmat întotdeauna tat lui. Preo ii l-au ă ț
asigu
rat pe Herodot c datele și calculele ă
lor sunt absolut exacte, întrucât ei au
notat totu
l, genera ie dup genera ie. Totodat , ț ă ț ă
au afirmat c fiecare dintre cele 341 de ă
statui rep
rezint existen a unei genera ii. ă ț ț
Înaintea acestor 341 de genera ii, se ț
pare c zeii ar fi ă
r it printre oameni, care dup aceeaă ă
nu au mai fost vizita i de nici un zeu cu ț
chip om
enesc.
Istoria „oficial ” a Egiptului antic este ă
apreciat la vreo 6.500 de ani. De ce ă
l-au min i ț
t atunci cu atâta nerușinare preo ii ț
egipteni pe c l torul Herodot cu cei ă ă
11.340 de ani nu

m ra i? Și de ce au insistat ei atât deă ț
categoric asupra faptului c de-a lungul ă
celor 341
de genera― ii zeii au încetat a maiț
tr i printre oameni? Aceste demarc riă ă
cronologice pr
ecise, demonstrate cu ajutorul
statuilor, ar fi fost întru totul lipsite de
rost d
ac „zeii” nu ar fi tr it în neguraă ă
vremurilor printre oameni!
Cum, în ce scop și când au fost
construite piramidele? Nimeni nu poate
r spunde la acestă
e întreb ri. În fa a noastr se ridic ă ț ă ă
un munte artificial având 150 m
în l ime și o greută ț

milioane de tone, m rturie a unui ă
efort de munc inestimabil, despre ă
care ni se spun
e c ar fi servit numai drept loc deă
înmormântare a unui rege
extravagant! S o cread cin ă ă
e vrea!…
La fel de neîn elese și de ț
neexplicabile pân în prezent sunt și ă
mumiile — tain magic a ă ă
preistorice. Tehnica îmb ls m rii ă ă ă
corpurilor a fost cunoscut , de multe ă
popoare. Mumiile
descoperite de arheologi pledeaz în ă
sprijinul p rerii c oamenii preistorici ă ă
credeau într
-o „via de apoi”, într-o reîncarnare. ță
Aceast interpretare ar fi plauzibil ă ă
dac anticiiă
rezut într-adev r într-o asemenea ă
reîntoarcere la via . Dac str moșii ță ă ă
noștri ar fi crezu
-o reînviere spiritual , nu s-ar mai fi ă
ocupat atât de mult de corpul

decedatului. Des
coperirile din mormintele egiptene
ofer îns dovad dup dovad că ă ă ă ă ă
mumiile erau preg tite ă
u o reîncarnare.
Însemn rile și legendele au oferit și ă
ofer numeroase indicii potrivit c roraă ă
se pare c „ ă
promis s se întoarc de pe stelele lor ă ă
pe Terra pentru a trezi la via ță
trupurile bine c
onservate. Așa se și explic îngrijirea ă
și prepararea deosebit a cadavrelor ă
îmb ls mate,ă ă
camerele mortuare, care trebuiau s ă
fie oricând gata pentru reîntoarcerea
la via . La ce ță
altceva ar fi putut servi banii,
podoabele, obiectele personale care
erau puse în
mormânt? Și, întrucât li se oferea
chiar și dup moarte tov r șia unora ă ă ă
dintre oamenii de
, închiși în mormânt înc înainte de a ă

muri, avem, f r îndoial , o dovad în ă ă ă ă
plus c se c ă
l continuarea vie ii anterioare printr-ă ț
una nou , pe cât posibil în aceleași ă
condi ii. Mor ț
ele, adev rate ad posturi ă ă
antiatomice, de o rezisten ță
extraordinar , erau menite s durez ă ă
o veșnicie, înfruntând furtunile tuturor
timpurilor. Bunurile de pre pe care le ț
con ineauț
— aur și pietre scumpe — își
p strau valoarea, rezistând oric roră ă
deprecieri. Nu ne propu
e ocup m aici de obiceiurile ulterioare ă
în leg tur cu practica mumific rilor. ă ă ă
Ceea ce ne
intereseaz este r spunsul la ă ă
urm toarea întrebare: cine le-a b gată ă
în cap p gânilor ideea ă
rii corpului? Și de unde provine ideea
îndr znea potrivit c reia, pentru caă ță ă
un cadavru s
at reînvia dup milenii, celuleleă ă

corpului respectiv trebuie conservate
într-un loc bin
e ferit?
Pân în prezent tainica problem aă ă
„reînvierii” a fost privit numai din ă
punct de vedere r
s. Dar faraonul, care, desigur, știa
mult mai mult decât supușii s i cu ă
privire la obice
iurile și puterile „zeilor”, n-ar fi putut
oare ra iona și în felul urm tor: trebuie ț ă
s -miă
ruiesc un mormânt care s reziste ă
milenii, fiind, totodat , vizibil de la ă
mare distan … ță
Zeii au promis c se vor reîntoarce și ă
c m vor trezi din nou la via … (sau:ă ă ță
într-un
îndep rtat, medicii vor g si ă ă
posibilitatea s m învie…). ă ă
Ce s-ar putea spune despre aceste
lucruri în epoca noastr , a zborurilor ă
spa iale?ț
Fizicianul și astronomul Robert C. W.

Ettinger se refer în lucrarea sa The ă
Prospect o
f Immortality, ap rut în 1965, la un ă ă
mijloc cu ajutorul c ruia noi, oamenii ă
secolului a
l XX-lea, am putea, prin înghe area ț
corpului nostru, s ob inem o încetinire ă ț
a ritmului ac
tivit ii noastre celulare, astfel încâtăț
s -l facem de bilioane de ori inferioră
ritmului n
atural, pentru a asigura, în felul
acesta, supravie uirea noastr sub ț ă
raport biologic și
medical. Deocamdat totul se ă
prezint utopic, dar știm foarte bine ă
c în zilele noastre aă
proape fiecare clinic mare posed ă ă
„depozite de oseminte”, în care sunt
conservate ani de-
a rândul, la temperaturi joase,
oseminte omenești care la nevoie pot
fi folosite. Sâng
ele proasp t poate fi p strat un timp ă ă

nelimitat la a temperatur de minus ă
196°, lucru pr
acticat pretutindeni; la temperatura
azotului lichid, men inerea unor celule ț
vii e
ste posibil practic un timp nelimitat. ă
Erau oare atât de utopice inten iile ț
faraonilo
r? Nu sunt ele acum în curs de
înf ptuire?ă
Exist realit i știin ifice care ă ăț ț
dep șesc pentru moment capacitateaă
noastr de pricepere! ă
exemplu: în martie 1963, biologii de
la Universitatea din Oklahoma (S.U.A.)
au co
nstatat c celulele pielii prin esei ă ț
egiptene Mene mai erau apte de
via . Or, trebuie pță
recizat c prin esa în cauz murise cu ă ț ă
câteva mii de ani în urm ! ă
În multe locuri au fost g site mumii ă
intacte, atât de bine conservate, încât
cei care le-a

u v zut au avut impresia c sunt vii.ă ă
Mumiile incașe, p strate în ghe ari, au ă ț
rezistat mil
iilor și sunt, din punct de vedere
teoretic, înc viabile. Utopie? În vara ă
anului 1965,
televiziunea sovietic a ar tat doi ă ă
câini care au fost p stra i timp de o ă ț
s pt mân la temă ă ă
foarte joase. Dup șapte zile au fost ă
dezghe a i și s vezi minune: se ț ț ă
zbenguiau mai abit
ca înainte.
Se știe c în cadrul programului de ă
cercet ri spa iale, americanii se ocup ă ț ă
intens de pune
a la punct a unei metode care s ă
permit conservarea la temperaturi ă
sc zute a corpurilă
or astronau ilor care în viitor vor ț
participa la expedi ii îndelungate ț
efectuate spre st
elele îndep rtate… ă

Profesorul Ettinger, care în zilele
noastre se expune la unele ironii,
sus ine c va vț ă
eni o vreme când oamenii nu se vor
mai l sa arși în crematorii sau mânca i ă ț
de viermi, o vr
e în care cadavrele congelate vor fi
p strate în cimitire-frigorifere sau într-ă
un fel de
ad posturi cu temperatur sc zut , înă ă ă ă
așteptarea zilei în care medicina,
devenind capabil
e cauzele care au provocat moartea
lor, îi va readuce la via . Cine continu ță ă
pân Ia capă ă
est gând utopic nu se poate ap ra de ă
viziunea groaznic a unei armate de ă
solda i congela i ț ț
care la nevoie, în cazul declanș rii ă
unui r zboi, sunt supuși dezghe rii. O ă ță
viziune într
cutremur toare! ă
Dar ce leg tur este între mumiile ă ă
amintite mai sus și ipoteza noastr , ă

respectiv vizitare
a Terrei în timpuri imemoriale de
c tre fiin e extraterestre? Încerc mă ț ă
oare s aducem în f ă
rea noastr , cu orice pre , niște ă ț
argumente discutabile?
Întrebarea noastr sun în felul ă ă
urm tor: de unde știau str moșii noștriă ă
c celulele organă
an supravie uiesc în continuare dup ț ă
un tratament special de încetinire de
bilioane de o
ri a ritmului vie ii? ț
Ne întreb m: de unde provine ideea ă
nemuririi, de unde își trage originea
credin a în reînc ț
re?
Majoritatea popoarelor din antichitate
cunoșteau arta mumific rii, iar ă
oamenii boga i ț
o practicau. Realitatea indiscutabil ă
ne oblig deci s ne punem problema ă ă
originii ide
ii de reînviere, a întoarcerii la via . I-a ță

venit aceast idee așa, întâmpl tor, ă ă
vreunui
unui conduc tor de trib sau a fost ă
observat de vreun suveran ă
atotputernic v zând, poat ă
e, cum „zeii” își tratau cadavrele
dup un procedeu complicat, cum leă
p strau într-un felă
arcofag ferit pân și de bombe? Sau ă
poate cumva unii „zei” (=cosmonau i) ț
au încredin at vr ț
fiu de rege mai r s rit și mai ă ă
inteligent cunoștin ele lor cu ajutorul ț
c rora pot fi reînvă
cadavrele — bineîn eles, dup ț ă
aplicarea unui tratament special?
Aceste specula ii necesit câteva ț ă
considera ii „actuale”. Peste câteva ț
secole, omenirea va
nge la o perfec ionare a tehnicii ț
zborurilor cosmice acum greu de
imaginat. Agen iil ț
e de voiaj vor propune c l torilor, cu ă ă
ajutorul prospectelor, zboruri

interplanetare
, precizând exact data plec rii și ă
data întoarcerii. Desigur c , pentru a ă
atinge o asemene
a perfec iune a tehnicii spa iale, este ț ț
absolut necesar ca toate disciplinele
știin ificț
e s se dezvolte concomitent. ă
Electronica și cibernetica nu vor reuși
singure s rezolve ă
toate problemele. Medicina și biologia
vor trebui s -și aduc și ele ă ă
contribu ia, îndeose ț
ub raportul mijloacelor de prelungire a
vie ii omului. În zilele noastre,ț
cercet rile în ă
aceast privin sunt în plin ă ță ă
desf șurare. Ne-am putea întreba:ă
oare cosmonau ii din tim ț
reistorice posedau cunoștin e pe care ț
noi abia acum suntem pe cale s le ă
dobândim? Cunoște
au oare aceste fiin e ra ionale ț ț
extraterestre metodele de a reanima

dup mii de ani deă
la moarte corpurile care fuseser ă
supuse unor tratamente speciale?
Poate c , în în elepci ă ț
unea lor „zeii” au vrut s „conserve” ă
vreun personaj mai deosebit, înzestrat
cu toate cuno
le timpului s u, pentru ca ulterior s -l ă ă
poat chestiona asupra istorieiă
genera iei sale ț
? De fapt, ce putem ști noi? Poate c ă
o asemenea „interogare” de c tre „zei” ă
care s-au reî
pe Terra a și avut loc?
Mumificarea, la origine o art ă
aproape religioas , a devenit în cursul ă
secolelor o che
stiune de mod . Fiecare voia la un ă
moment dat s fie „reînviat”. Se ă
credea c , pentru a re ă
ni la via într-o bun zi, era suficient ță ă
s -i imi i pe cei din antichitate. Mariiă ț
preo i,ț
e posedau cunoștin e referitoare la ț

practica reînvierii, au contribuit din plin
la pro
movarea acestui cult, întrucât le
aducea beneficii importante.
Am mai avut deja ocazia s evoc m ă ă
vârsta matusalemic pe care o ă
atingeau regii Sumerului
și unele personaje biblice. Ne punem
deci întrebarea dac nu cumva aceste ă
fiin e erau dț
e fapt niște cosmonau i care și-au ț
prelungit vârsta numai datorit ă
deplas rii lor în cursu ă
orului prin cosmos cu o vitez ă
apropiat de aceea a luminii și care, în ă
felul acesta, be
neficiau de dilatarea timpului cosmic
în raport cu timpul terestru?
S-ar putea recurge și la o alt ă
explica ie. Poate c personajele ț ă
respective au fost mumi
ficate sau congelate? Dac ne însușim ă
aceast teorie, atunci ajungem la ă
ideea — existent ă

legende — potrivit c reia cosmonau ii ă ț
str ini au congelat — aruncându-leă
într-un somn arti
al adânc — personalit i ăț
conduc toare ale antichit ii, pentru ă ăț
ca ulterior, reanimându-le,
discuta cu ele. La sfârșitul fiec rei ă
vizite de acest fel, una din misiunile
cosmonau il ț
or era de a instrui preo ii, pe care tot ț
ei îi însc unaser , cum s „prepare” pe ă ă ă
cei vii-m
m s -i p zeasc și s -i îngrijeasc în ă ă ă ă ă
temple uriașe pân în clipa în care ă
„zeii” se vor r
Este un lucru imposibil? Este ridicol?
De cele mai multe ori, oamenii
contest ace ă
st gen de ipoteze pentru c , potrivit ă
p rerii lor, ele se afl într-un dezacordă ă
complet
cu procesele naturale. Dar natura nu
ne prezint ea îns și exemple de ă ă
„hibernare” si de „r

rcere la via ”?ță
Exist specii de pești care, înghe a i ă ț ț
bocn în timpul iernii, își revin o dat ă ă
cu înc lzi ă
d plini de via , ca și înainte. În ciclul ță
lor biologic, flori și larve hiberneaz , ă
pentru
la trezirea lor, prim vara, s renasc în ă ă ă
„veșminte noi” și diafane.
Au avut oare egiptenii posibilitatea s ă
se inspire din natur în privin a ă ț
procedeului mu
mific rii? Dac lucrurile ar fi stat așa, ă ă
atunci ar fi trebuit s existe un cult al ă
flut
urilor sau al c r bușilor sau m car o ă ă ă
urm deă asemenea
culte. Nu se cunoaște îns nimic î ă
privin . Exist în morminte ță ă
subp mântene sarcofage uriașe cu ă
tauri mumifica i, deși este ț
c egiptenii nu s-au inspirat dină
hibernarea taurilor.
Peste 5.000 de morminte de diferite

m rimi, toate provenind din perioadaă
dinastiei
I și a II-a, au fost descoperite la o
distan de 8 km de Heluan. Ele ță
dovedesc c arta ă
mumific rii este mai veche de 6.000 ă
de ani.
Profesorul Emery a descoperit în
1953, într-un cimitir arhaic din
apropiere de Sakka
rah-Nord, un mormânt mare care se
crede c a apar inut unui faraon din ă ț
dinastia I (pr
obabil Uadjis). În afara mormântului
principal, în imediata sa apropiere erau
situate
pe trei rânduri alte 72 de morminte în
care erau așezate trupurile
personalului de ser
viciu, ce voise s -și urmeze st pânul ă ă
în lumea cea nou . Pe trupurile celor ă
64 de b rba i ă ț
și ale celor 8 tinere femei nu poate fi
observat nici cea mai mic urm de ă ă ă

violen . De ță
s-au l sat zidite aceste 72 de fiin e? ă ț
Ca s moar împreun ? ă ă ă
Credin a într-o a doua via în alt ț ță ă
lume este cea mai cunoscut și, ă
totodat , cea mai sim ă
a ie a acestui fenomen. În afar deț ă
podoabe și aur, faraonului i se puneau
în mormânt — de
r, drept provizii trebuitoare pe lumea
cealalt — cereale, untdelemn și ă
mirodenii. În af
ar de jefuitorii de morminte, acesteaă
au mai fost deschise și de c tre ă
succesorii far
aonului. Ei g seau, în acest fel, în ă
mormântul str moșului provizii bine ă
conservate, fapt
re demonstra c acesta nu le ă
consumase și nici nu le luase cu el pe
lumea cealalt . To ă
tuși, când mormintele erau din nou
închise, se așezau acolo noi provizii,
dup care erau bă

ine ferecate și asigurate cu un mare
num r de capcane. Este limpede șiă
evident aici ide ă
ea unei renașteri într-un viitor
îndep rtat, și nu a unei treziri imediate ă
pe lumea cealal
t .ă
Tot la Sakkarah a fost descoperit în
iunie 1954 un mormânt care nu fusese
jefuit, ce
ea ce reieșea din faptul c în el se ă
afla la vedere o caset cu aur și ă
bijuterii.
În loc de capac, sarcofagul era
închis cu o plac culisant . La 9 iunie a ă ă
aceluiași an, do
ctorul Goneim a procedat la
deschiderea solemn a sarcofagului. ă
Acesta era gol…
absolut gol… Mumia își p r sise oare ă ă
l cașul f r s -și fi luat cu eaă ă ă ă
comorile?
La o distan de 80 km de grani a cu ță ț
R. P. Mongol , savantul rus Rodenko a ă

descoperit un
mormânt, unul dintre așa-numitele
kurgane. Mormântul acesta este un
fel de movil de pi ă
atr , al c rei interior este c ptușit cuă ă ă
lemn. Înc perile mortuare sunt toate ă
pline cu ghe
veșnice, fapt în urma c ruia se ă
creaser aici condi iile dintr-un ă ț
frigorifer. Unul dintre
morminte con inea trupurile ț
îmb ls mate al unui b rbat și al uneiă ă ă
femei. Amândoi aveau în
lor tot felul de obiecte de care ar fi
putut avea nevoie într-o via ță
ulterioar : alime ă
nte puse în vase, articole de
îmbr c minte, bijuterii, instrumenteă ă
muzicale. Toate acest
ea bine p strate, datorit congel rii. ă ă ă
Într-unul din morminte au fost
identificate urmel
e unui dreptunghi cu câte șase
desene p tratice așezate pe patru ă

rânduri. Totul ar putea f
i o copie a mozaicului aflat în palatul
asirian de la Ninive! Mai pot fi identific
ate figuri ciudate, asem n toare unor ă ă
sfincși cu niște coarne complicate, pe
cap și cu ari
pi pe spate, care v desc tendin a de a ă ț
se în l a la cer.ă ț
Trebuie s recunoaștem c acest ă ă
mormânt mongol nu sugereaz în nici ă
un fel ideea unei vie ț
irituale pe lumea cealalt . Sistemul de ă
r cire folosit în acest caz — pentruă
c despre ună
asemenea procedeu este vorba,
dac ne gândim la c ptușeala de lemnă ă
și la ghea a care umple ț
ormintele — este mult prea
p mântesc, fiind sortit unei vie i tot peă ț
p mânt. De ce oare soă
teau cei din vechime, și aceast ă
întrebare revine obsesiv, c asemenea ă
cadavre, preparat
e în acest fel, vor fi puse în condi ii ț

care s fac posibil reînvierea lor? ă ă ă
Deocamdat , ă
a r mâne un mister.ă
În satul Wu-Chuan din China exist ă
un mormânt dreptunghiular cu
dimensiunile de 14 m p
e 12 m. Acolo se afl scheletele a 17 ă
b rba i și 24 de femei. Nici aici nu auă ț
putut fi g s ă
ite semne ale unei mor i violente. ț
În Anzi exist morminte în ghe ari, în ă ț
Siberia, morminte s pate în ghea , în ă ță
China, în re
ului, ca și în Egipt, morminte
individuale sau de grup. Mumii pot fi
g site în Extremulă
Nord, ca și în Africa de sud. Și to i ț
mor ii erau preg ti i și aproviziona i cuț ă ț ț
grij , înă
reînvieri într-o epoc mai târzie. ă
Fiecare leș este prev zut cu toate ă
cele trebuincioase

-o nou via și toate mormintele ă ță
construite ca s poat rezista timp de ă ă
milenii.
Sunt toate acestea întâmpl toare? ă
Sunt niște idei stranii ale str moșilor ă
noștri? Sau exis
te o f g duial veche — ă ă ă
necunoscut nou — privitoare la o ă ă
reînviere? Cine ar fi putut s-o
La Ierihon au fost scoase la iveal ă
morminte având o vechime de 10.000
de ani și au fo
st g site capete modelate în ghipsă
vechi de 8.000 de ani. Lucrul este
uimitor, deoar
ece pe vremea aceea poporul care
tr ia în acele locuri nu cunoșteaă
ol ritul. În alt parteă ă
localit ii Ierihon au fost descoperite ăț
șiruri întregi de case rotunde; zidurile
sunt înc
linate în partea superioar înspre ă
interior, asemenea unor bol i de ț
cupol . ă

Atotputernicul izotop al carbonului —
C-14 — cu ajutorul c ruia poate fi ă
determinat vârst ă
a unor substan e organice, indic în ț ă
acest caz o vechime de 10.400 de ani.
Aceste date
ob inute pe cale știin ific corespundț ț ă
destul de exact cu acelea pe care le-
au indicat
preo ii egipteni. Ei au sus inut cț ț ă
înaintașii lor întru profesiune au
practicat-o timp de
este 11.000 de ani. Și aceasta este
numai o întâmplare?
Pietrele preistorice descoperite la
Lussac (Poitou – Fran a) prezint în ț ă
aceast privin ă ță
interes deosebit: desene reprezentând
oameni îmbr ca i absolut modern, ă ț
purtând p l rii, s ă ă
ri sau pantaloni scur i. Abatele Breuil ț
a apreciat desenele ca fiind autentice
și de
clara iile sale au dat peste cap toate ț

cunoștin ele noastre despre preistorie. ț
Cine a
gravat pietrele? Este foarte greu s – ă
i imaginezi un om preistoric, acoperitț
cu piei
de animale, care decoreaz pere ii ă ț
unei peșteri cu desene reprezentând
personaje îmbr cat ă
ca în secolul al XX-lea!
Cele mai extraordinare fresce din
epoca de piatr g site pân în prezent ă ă ă
au fost descoperi
te în 1940, în peștera de la
Lascaux, în sudul Fran ei. Armonia și ț
prospe imea acestei art ț
cturale ni se prezint atât de ă
neîntinat , încât nu putem evita dou ă ă
întreb ri care cer în ă
ios un r spuns: cum și cu ce mijloace ă
și-a luminat artistul preistoric peștera
pentru a
putea executa opera sa mig loas și ă ă
pentru care motiv au fost aleși tocmai
pere ii peșteriț

ca s g zduiasc aceste uimitoareă ă ă
picturi?
Nu ar fi dispuse persoanele care
socotesc drept stupide aceste
întreb ri s ne explic ă ă
e atunci urm toarele contradic ii: ă ț
dac locuitorii preistorici ai peșteriiă
erau primitiv
i și s lbatici, nu ar fi putut realiza pe ă
pere ii peșterii aceste uimitoare picturi.ț
Dacă
ei ar fi fost totuși într-adev r capabili ă
s înf ptuiasc asemenea picturi, cumă ă ă
de nu au f
stare s -și construiasc locuin e în ă ă ț
care s tr iasc omenește? Savan ii ă ă ă ț
apreciaz c ani ă ă
milioane de ani capacitatea de a-și
construi cuiburi și vizuine. Se pare îns ă
c nu vor să
recunoasc aceeași capacitate și lui ă
homo sapiens!
În deșertul Gobi, profesorul Kozlov a
g sit, nu departe de ciudatul nisipă

vitrificat d
e care am pomenit mai înainte și care
a putut lua naștere numai la
temperaturi foarte
ridicate, la o mare adâncime, sub
ruinele carierelor din Hara-Hoto, un
mormânt a c rui ă
vechime este apreciat la circa ă
12.000 de ani. În mormânt a fost g sit ă
un sarcofag cu d
ou trupuri apar inând unor oameniă ț
boga i, iar pe capacul sarcofagului ț
imaginea unui cer
c împ r it la mijloc printr-o linie ă ț
vertical . ă
Pe coasta apusean a insulei Borneo, ă
în mun ii Subis, a fost descoperit o ț ă
re ea întreagț ă
eșteri a c ror dispozi ie amintește pe ă ț
aceea a unei catedrale. Vârsta
obiectelor g site ai ă
a fost evaluat la circa 38.000 de ani. ă
Printre aceste obiecte extraordinare
exis

t es turi de o fine e și o execu ieă ț ă ț ț
aproape de neimaginat; cum de au
putut fi confec ion ț
de niște s lbatici? Semne de ă
întrebare, mereu noi semne de
întrebare…
Toate acestea nu sunt simple
ipoteze; exist fapte din abunden ; ă ță
peșteri, morminte, sar
cofage, mumii, h r i vechi, ă ț
construc ii fantastice dovedind ț
capacit i arhitectonice și te ăț
ice uriașe, legende și tradi ii ț
enigmatice de provenien e diverse ț
care nu se încadreaz în ă
i una din schemele cunoscute de noi.
Primele îndoieli apar din modul de a
ra iona al arheologilor. Dar este nevoieț
s fie pă
racticate adev rate breșe în jungla ă
trecutului. Trebuie stabilite noi pietre
de hotar,
ba chiar și o serie de indica ii certe ț
trebuie revizuite.

Un lucru s fie clar: în lucrarea de ă
fa nu ne propunem s punem lață ă
îndoial istoria ulti ă
r dou milenii. Noi discut m și ne ă ă
referim exclusiv la perioada preistoriei,
la perioa
da cea mai îndep rtat a începuturilor ă ă
istoriei, pe aceasta c ut m s o ă ă ă
clarific m. ă
Ne este imposibil s d m cifre și ă ă
date referitoare la perioada în care a
avut loc vizita
unor fiin e extraterestre pe Terra și ț
nici când au început acestea s ă
influen eze fiin el ț ț
re tr iau atunci pe P mânt. Cu toate ă ă
acestea, ne asum m îndr zneala s ă ă ă
contest m datele cu ă
este jalonat preistoria noastr . ă ă
Credem, și avem destule temeiuri
pentru aceasta, c pu ă
tem fixa evenimentul respectiv în
perioada paleoliticului inferior, adic ă
între anii 4

0.000 și 10.000 î.e.n. Metodele
noastre de datare a evenimentelor,
inclusiv folosire

a renumitului izotop C-14, sunt
departe de a fi infailibile atunci când
dep șim 5.600ă
de ani. Cu cât substan a pe care o ț
cercet m dateaz de mai mult timp, cu ă ă
atât devine mai n
esigur procedeul folosirii carbonului
radioactiv. Cercet tori serioși ne-au ă
informat
asupra faptului c ei nu consider ă ă
metoda C-14 drept prea util , întrucât ă
între 30.000 și
000 de ani vârsta unei substan e ț
organice poate fi stabilit dup dorin a ă ă ț
examinatorului.
Desigur c aceste opinii critice nu ă
trebuie acceptate f r rezerve, dar ă ă
este cert c am ă
avea absolut nevoie, paralel cu ă
metoda C-14, și de o alt metod de ă ă
stabilire a vechimi
i, bazat pe cele mai moderne ă
aparate de m surat. ă

CAPITOLUL AL VIII-LEA
Uriașii au fost abandona i pe Insula ț
Paștelui de c tre zei? Cine a fost ă
Dumnezeul alb? S
e cultiva bumbac, deși r zboiul de ă
esut nu era cunoscut. Treaptaț
superioar a adev rului ă ă
Primii navigatori europeni care la
începutul secolului ai XVIII-lea au p șit ă
pe Insula
Paștelui n-au putut s -și cread ă ă
ochilor. Pe acest petic de p mânt, aflat ă
la o distan d ță
0 km de coasta chilian , au ă
descoperit sute de statui imense,
r spândite pe întreaga insă
ul .ă
Mun i întregi fuseser de-a dreptulț ă
r sturna i, roca vulcanic dur caă ț ă ă
fierul fusese t iat ă
ucat de unt, iar stânci masiveă
cânt rind zeci de mii de tone z ceauă ă

prin diferite locuri
unde nu ar fi putut fi prelucrate.
Sute de statui uriașe, unele atingând
10÷12 m în l ime și cânt rind 50 de ă ț ă
tone, contempl ă
azi cu ochii lor lipsi i de via , aidoma ț ță
unor robo i monstruoși care așteapt ț ă
clipa când
din nou puși în func iune, pe ț
c l torul aflat în trecere pe acesteă ă
meleaguri. Ini ial, ac ț
oloși purtau și niște p l rii, dar, dup ă ă ă
cum v pute i închipui, p l riile nu ă ț ă ă
contribuie c
ezlegarea misterului. Dac mai ă
ad ug m la aceasta și faptul că ă ă
p l riile, în greutate de pă ă
0 tone, z ceau departe de capetele de ă
piatr ale statuilor c rora leă ă
apar ineau, urmând abț
ia s fie ridicate la în l imea ă ă ț
necesar , ve i în elege c ele nu fac ă ț ț ă
decât s încâlceasc ă ă
rea enigmei.

Prin preajma unora din acești coloși
s-au g sit niște t bli e de lemn ă ă ț
acoperite cu un fel
hieroglife speciale. Dar cea mai mare
parte dintre t bli e au disp rut, și în ă ț ă
zilele noas
tre nu mai exist decât vreo zece, ă
r spândite prin muzee; mai mult, până ă
în prezent nu a p
fi descifrat nici una din ele. ă
Cercet rile întreprinse de Thor ă
Heyerdahl cu privire la acești coloși
misterioși au scos l
a iveala faptul c pe teritoriul insulei ă
s-ar fi succedat trei forme de
civiliza ie ț
distincte, prima p rând, în chip ă
paradoxal, a fi fost cea mai evoluat . ă
Resturi de lemn
carbonizat descoperite de același
Heyerdahl ar data de prin anul 400 al
erei noast
re. Nimic îns nu ne dovedește c ă ă
r m și ele de c rbuni și oase ar aveaă ă ț ă

vreo leg tur cu u ă ă
De-a lungul pere ilor stâncoși ai ț
insulei și de jur împrejurul craterelor
vulcanice, explo
ratorul a descoperit sute de statui
începute, dar neterminate. Mii de
unelte, niște
simple topoare de piatr , erau ă
împr știate la rândul lor, ca și cumă
lucrul ar fi fost într
t pe neașteptate.
Insula Pastelul se afl situat departe ă ă
de orice continent și de orice civiliza ie. ț
Luna
și stelele sunt mai apropiate pentru
locuitorii insulei decât orice alt uscat.
Nici
un arbore nu crește pe acest sol
vulcanic. Nici nu poate fi deci vorba
de a expli
ca transportul coloșilor cu ajutorul
unor trunchiuri de lemn. Insula nu a
putut s h ă
r neasc mai mult de 2.000 deă ă

oameni (ast zi nu mai exist decât ă ă
vreo câteva sute). De ase
nea, nu se poate presupune c , într- ă
un trecut îndep rtat, insula ar fi fost ă
aprovizionat ă
pe cale maritim cu hran și ă ă
îmbr c minte. Cine a putut atunciă ă
desprinde asemenea blocuri
piatr direct din munte, ca apoi s leă ă
prelucreze și s le transporte, f r ă ă ă
ajutorul unor
runchiuri de lemn, la câ iva kilometri ț
dep rtare? Cine oare le-a dat formaă
definitiv , l ă
e-a șlefuit, le-a ridicat în picioare? Și
cum de le-au mai fost puse pe cap și
aceste p l ă ă
i de 10 tone, a c ror piatr provenea ă ă
din alt carier decât cea a statuilor? ă ă
Dac , de bine, de r u, având oă ă
imagina ie foarte bogat , po i s – i ț ă ț ă ț
închipui un furnicar d
ridicând în Egipt piramide dup ă
metoda „Hei-rup”, nici vorb nu poate ă

fi de așa ceva în I
Paștelui, unde nu exista aceast mas ă ă
de oameni. În orice caz, 2.000 de
oameni n-ar fi p
utut s ciopleasc , cu ajutorul ă ă
uneltelor lor foarte primitive, din stânc ă
vulcanic , tare ă
ca o elul, acești coloși nici m car dacț ă ă
ar fi lucrat zi și noapte. Cu atât mai
mult cu c
arte din locuitori trebuiau, totuși, s ă
cultive terenurile s r c cioase ale ă ă ă
insulei, s se ă
cupe cât de cât cu pescuitul, câ iva ț
dintre ei s eas stofe și s ă ț ă ă
împleteasc frânghii. ă

ste cert, 2.000 de oameni n-ar fi fost
în stare s ridice statuile-colos! Iar o ă
popu
la ie mai numeroas n-avea cum sț ă ă
tr iasc pe insul . În aceste condi ii,ă ă ă ț
cine a realizat
ceste sculpturi? Și în ce scop? Și de
ce statuile sunt toate ridicate de jur
împrejur, p
e rmuri, iar în interiorul insulei nu seță
afl nici una? C rui cult s fi slujit ele?ă ă ă
Din p cate, chiar și aici, pe acest ă
petic de p mânt, primii misionari veni i ă ț
din Occident
au f cut totul ca bezna ce acoperă ă
trecutul s sporeasc , dând foc ă ă
t bli elor gravate, intă ț
când practicarea cultelor str vechi și ă
ștergând, pe cât le-a fost posibil,
urmele acestora
Oricât de temeinic s-au str duit acești ă
oameni cucernici, ei nu au putut
împiedica pe b șt ă
ași s -și denumeasc înc și în ziua ă ă ă

de azi insula „ ara oamenilor-p s ri”. Ț ă ă
Conform tradi ț
eni zbur tori ar fi aterizat pe insul ă ă
cu mult vreme în urm și i-ar fi ă ă
înv at pe locuităț
s fac focul. Legenda esteă ă
confirmat de sculpturi, ce reprezint ă ă
fiin e zbur toare cu ocț ă
i mari, ficși.
Coinciden ele dintre Insula Paștelui și ț
Tiahuanaco se impun de la sine. Și aici
și acolo,
aceiași coloși de piatr apar inând ă ț
aceluiași stil, cu fe e seme e si cu o ț ț
expresie stoic ă
când în 1532 Francisco Pizarro a
încercat s afle de la incași am nunte ă ă
cu privire la ori
nile cet ii Tiahuanaco, ei i-au r spuns ăț ă
c nici un om nu a v zut vreodată ă ă
acest oraș altf
ecât în ruine, deoarece epoca în care
a fost cl dit se pierde în negura ă
vremurilor. Tradi ț

numește Insula Pastelul „Buricul
p mântului”. Cum se pot explicaă
asemenea interferen e în ț
dou regiuni situate la 5.000 km unaă
de cealalt ? ă
Poate c mitologia preincaș ne va da ă ă
unele l muriri în privin a aceasta? ă ț
Viracocha, creat
ul, figureaz printre divinit ile ă ăț
str vechi și de prim ordin ale acesteiă
mitologii. Lui i
se atribuie crearea P mântului pe ă
când era întuneric peste tot și nu
exista Soarele. El a
d ltuit mai întâi din piatr un popor deă ă
uriași. Dar, cum nu se declara
satisf cut de ope ă
sa, pr v li peste ea un val imens de ă ă
ap , înecând-o. În l apoi Soarele șiă ă ță
Luna deasupra
iticaca, pentru ca s fac lumin pe ă ă ă
P mânt. Apoi — lua i aminte! —ă ț
model din lut chipuri ă
de animale la Tiahuanaco și le d du ă

via . Oamenilor le d du grai, îi învță ă ăță
anumite depr
puse la îndemân unele meșteșuguri, ă
pentru ca, în cele din urm , s -i ă ă
trimit în zbor pe ă
e ei pe diversele continente pe care
urma s le populeze. Dornic s vad ă ă ă
dac pove ele sală ț
e au fost urmate întocmai, precum și
ce roade d deau, el a întreprins mai ă
apoi o c l torie ă ă
tov r șit de dou ajutoare. Subă ă ă
înf ișarea unui b trân, Viracochaăț ă
str b tu Anzii și b tuă ă ă
te. Pe ici, pe colo fu prost întâmpinat.
Locuitorii Cachei se ar tar atât de ă ă
neprimitori,
încât, cuprins de îndrept it mânie, ăț ă
d du foc unei stânci, pârjolulă
amenin ând s aprind ț ă
porul nerecunosc tor îi implor îns ă ă ă
iertarea și el stinse focul printr-un
simplu semn al
ii. În cursul peregrin rilor sale, ă

Viracocha nu încet s dea sfaturi în ă ă
dreapta și în stâ
eroase au fost templele ridicate în
cinstea sa. În cele din urm , în ă
provincia de coast M ă
anta, își lu r mas bun de la ă ă
p mânteni, promi ând c va maiă ț ă
reveni cândva, p și peste val ă
ocean, f cându-se nev zut în zare… ă ă
Pretutindeni unde au p truns în ă
America central și de Sud, ă
conchistadorii au auzit vorb
indu-se de Viracocha și ele uriași
albi coborâ i de undeva din ceruri… ț
Uimi i, ei au aflț
at c apar ineau unei semin ii createă ț ț
de Fii ai Soarelui, care, înainte de a
disp rea dină
nou, au înv at pe oameni tot felul de ăț
meșteșuguri. Toate legendele pe care
spaniolii au a
vut prilejul s le aud afirmau c Fiii ă ă ă
Soarelui se vor reîntoarce.
De fapt, continentul american este

leag nul unora dintre cele mai vechiă
civiliza ii. ț
Cunoștin ele noastre îns nu ț ă
dep șesc în aceast privin mai multă ă ță
decât aproximativ un m
m oare vreodat de ce cu 3.000 de ă
ani înaintea erei noastre, în Peru,
incașii cultivau b
umbac, cu toate c nu cunoșteau ă
r zboiul de esut? Sau vom aflaă ț
vreodat de ce mayașii, ca ă
cunoșteau roata, f r îns a se folosi ă ă ă
de ea, construiau drumuri?
Și alt miracol: fantasticul colier de jad
verde, împletit din cinci șiraguri,
descoper
it în piramida de la Tikal din
Guatemala. Cine ne va putea explica
prezen a jadului, ț
aceast piatr originar din China, în ă ă ă
adâncurile unui mormânt guatemalez?
Dar sculpturil
olmecilor, cu capetele lor uriașe
acoperite de c ști, care nicicând nu vor ă

putea fi v zute ă
în muzee, ci contemplate doar la
fa a locului, pentru c nici un pod de peț ă
acele mele
aguri n-ar putea rezista greut ii lor? ăț
Doar cei mai „mici” dintre acești
monoli i, a c ro ț ă
eutate nu dep șea 50 de tone, au ă
putut fi transporta i cu ajutorul ț
scripe ilor și al unor ț
utilaje moderne speciale. Atunci când
se pune problema unor monoli i de 100 ț
de tone,
tehnica noastr se dovedește ă
neputincioas . Ei bine, str moșii noștri ă ă
îndep rta i puteau ă ț
st lucru. Dar cum oare?
Î i vine s crezi uneori c acesteț ă ă
popoare str vechi se distrau c rând de ă ă
colo-colo mase e
e de piatr prin mun i și v i! Egiptenii ă ț ă
își aduceau obeliscurile de la Assuan,
arhitec ii ț
la Stonehenge își aduceau blocurile de

stânc din Walesul de sud-vest și din ă
Marlborough,

sculptorii din Insula Pastelul își c rau ă
monștrii de piatr din cariere aflate ă
departe de coast ; cât despre ă
monoli ii de la Tiahuanaco, nimeni n-a ț
știut vreodat despre unii dintr e ei de ă
unde au fost aduși. Curioase popoare,
care își cl deau templele și își ă
amplasau sc urile în locurile cele mai
”imposibile”! De dragul dificult ilor? ăț
Sau pentru pl cerea de complica ă
existen a? ț
Nu vrem s -i consider m proști pe ă ă
artiștii noștri str vechi, care ar fi putut ă
foarte bine cl deasc templele și s -și ă ă ă
ridice statuile în imediata apropiere a
carierelor de unde-și eau piatra. Dar nu
au procedat în felul acesta pentru c ă
tradi ia îi obliga s aleag anum eț ă ă
locuri, și nu altele. Suntem convinși c ă
fort rea a incaș de la Sacsayhuamană ț ă
n-a fost î ridicat deasupra orașului ă
Cuzco, ci pentru c tradi ia considera ă ț
acest loc ca sfânt. De altfel, suntem
convinși c , pretutindeni unde au fost ă

g site asemenea str vechi și monumenă ă
tale edificii ale omenirii, solul mai
ascunde înc vestigii dintre cele mai ă
semnific
ative și importante pentru
cunoașterea trecutului nostru. Aceste
vestigii ar putea s aib o mare ă ă
însemn tate pentru actuala și ă
viitoarea dezvoltare a astronauticii.
Cosmonau ii necunoscu i care, acum ț ț
multe milenii, au petrecut probabil un
timp pe P mânt ă
trebuie s fi avut convingerea c ă ă
omul va atinge cândva un nivel tehnic și
știin ific car s -i permit s p trundț ă ă ă ă ă
în spa iul cosmic. Oamenii s-au ț
str duit întotdeauna — dup cum o aă ă
universal — s -și caute semeni în ă ă
cosmos, s stabileasc contacte cu alte ă ă
forme de via cu alte fiin e din univers ț ț
și s -și descopere leg turi de rudenieă ă
cu ele.
În zilele noastre, cu ajutorul
antenelor și al posturilor de emisie, au

fost lansate în univers primele
semnale radiofonice destinate unor
fiin e inteligente extrateresț
tre. Când vom primi oare r spuns? În ă
zece, cincisprezece sau o sut de ani? ă
Cu neputin d apreciat. Nu știm ță
m car nici spre care astru s neă ă
expediem mesajele, deoarece nici nu
b nuim care planet este maiă ă
interesant pentru noi. Nu știm nimic ă
despre acest lucru,
dar se prea poate ca planeta
noastr s fie depozitara unor indica ii ă ă ț
pre ioase în aceast rivin .ț ă ță
Imponderabilitatea, particulele
elementare, antimateria se afl în ă
centrul preo cup rilor noastre, ne ă
monopolizeaz toat aten ia și nu mai ă ă ț
acord m nici un moment c ut ri ă ă ă
uprafa a propriei noastre planete a ț
unor indicii care ne-ar permite poate
s afl m locă ă
ul nostru de baștin , planeta de pe ă
care provenim.

Luate literal, faptele care pân acum ă
se încadrau cu greu în mozaicul
reprezent rilor noas ă
tre tradi ionale despre trecut ne vor ț
ap rea acum aproape plauzibile.ă
Aprecierea nu
se oprește numai la ciud eniile ăț
relevate de textele antice, ci se extinde
și asupra a „ce
ea ce sare în ochi” la o prim analiz ă ă
privind globul. Întrucât suntem
înzestra i cu ra iu ț ț
n m.ă
Omul va atinge treapta superioar a ă
adev rului atunci când va în elege c ă ț ă
eforturile sale
lenare pe calea progresului au
constat în fapt în a epuiza întreaga
experien a trecutulu ță
i, spre a deveni apt pentru a stabili
leg turi cu cosmosul și a-și organizaă
existen a în c ț
osmos. Dac acest punct de vedere e ă
real, atunci și ultimul adept

neinteligent al cl
austr rii trebuie s recunoasc c ă ă ă ă
impulsul uman cel mai puternic const ă
în a popula unive
ul, pentru a sem na pretutindeni ă
spiritul, energia și experien a sa. ț
Când toate eforturile și for ele ț
intelectuale vor fi puse în slujba
cercet rilor spa iale, ă ț
ezultatele cercet rii vor demonstra ă
conving tor absurditatea r zboaielor ă ă
pe p mânt. Când oă
enii, indiferent de ras , popor și ă
na iune, își vor uni for ele pentruț ț
realizarea tehnic ă
orului c tre planetele îndep rtate, ă ă
P mântul va c p ta — cu toateă ă ă
miniproblemele sale — di
le corespunz toare propor iilor sale ă ț
reale, raportate la spa iul cosmic. ț
Prezic torii vor putea s -și închid ă ă ă
cabinetele, alchimiștii s -și arunce ă
creuzetele, ghic
vor da faliment. Șarlataniile care de

milenii fac impresie nu vor mai avea
c utare.ă
De îndat ce universul își va ă
deschide por ile, omenirea va cunoaște ț
un viitor mai bun.
Cunoștin ele pe care le dator m ț ă
stadiului actual al știin ei motiveaz în ț ă
esen scepticis ță
ru cu privire la interpret rile ă
tradi ionale ale trecutului. Iar dac neț ă
declar m scepti ă
ci, o facem în sensul pe care îl
acorda Thomas Mann acestei no iuni ț
cu ocazia unei con
ferin e inute prin 1920:ț ț
„Scepticul are o tr s tur pozitiv , și ă ă ă ă
anume c ia totul drept posibil”. ă
CAPITOLUL AL IX-LEA
Orașe din jungl construite dup ă ă
calendar. Migra ia unui popor sau ț
excursie familial ? Un zeu lipsește de ă
la întâlnire. De ce cl dirile ă

observatoarelor astronomice sunt
rotunde? Mașini de calcul în
antichitate.

Deși, dup cum am mai subliniat, nu ă
este în inten ia noastr s punem sub ț ă ă
semnul întreb ri ria omenirii din ă
ultimele dou milenii, credem, totuși, c ă ă
zeit ile grecilor și romanilor precum șiăț
cea mai mare parte a personajelor
mitologice poart pecetea unui trecut ă
fo
arte îndep rtat. De când exist ă ă
omenire, tradi iile str vechi se transmit ț ă
din genera ie în a ie. Chiar și ț ț
studierea unor civiliza ii relativ ț
moderne duce adesea la descoperirea
unor indicii care sunt m rturii ale ă
unui trecut imemorial.
În p durile virgine din Guatemala și ă
Yucatan se g sesc ruine ale unor ă
monumente care pot
sta al turi de uriașele construc ii ă ț
egiptene. Suprafa a bazei piramidei de ț
la Cholula,
situat la 100 km sud de Mexico, este ă
mai mare decât aceea a piramidei lui
Kheops. Cât

despre piramidele de la Teotihuacan,
care se g sesc la 50 km nord de ă
Mexico, r spândi ă
te pe o suprafa de aproape 20 km2, ță
tot ceea ce s-a scos pân în prezent la ă
iveal este oă
entat dup norme astronomice. ă
Scrierea cea mai veche cu privire la
Teotihuacan ne
relateaz c acolo zeii s-au întâlnit ă ă
pentru a se sf tui cu privire la soarta ă
oamenilor, f
apt care s-ar fi petrecut pe vremea
când homo sapiens înc nici nu ă
ap ruse.ă
Despre calendarul mayașilor, cel mai
precis din cele cunoscute vreodat , ă
am mai avut
ocazia s vorbim. În felul acesta am ă
aflat despre existen a ecua iei lui ț ț
Venus. Este pe
deplin dovedit în prezent c toate ă
cl dirile din Chichén Itza, Tikal, Copánă
sau Palenque

au fost ridicate fiind respectate
normele acestui calendar legendar. Nu
se const
ruiau piramide și temple pentru c ă
era nevoie de ele. Piramidele și
templele erau cl dit ă
e deoarece calendarul poruncea ca la
fiecare 52 de ani cutare sau cutare
edifici
u, ridicat în cutare loc, s ating un ă ă
num r bine precizat de nivele.ă
Calendarul justifi
ca fiecare piatr a edificiului, iar ă
edificiul în întregime nu cap t un ă ă
sens decât în rap
cu indica iile calendarului. ț
Prin anii 600 ai erei noastre s-a
petrecut îns un eveniment de ă
neîn eles: un popor întregț
a p r sit dintr-o dat , aparent f ră ă ă ă ă
nici o pricin , orașele sale temeinic și ă
cu trud ri ă
imp de secole. Temple somptuoase,
piramide minunate, pie e înconjurate ț

de sculpturi,
vaste stadioane au r mas pustii. ă
Curând, jungla a p truns pretutindeni, ă
a m cinat zidură
ile, a redevenit atotst pânitoare; în ă
scurt vreme, totul nu a mai fost decât ă
un imens câm
de ruine. Nici unul dintre locuitori nu
s-a mai reîntors pe aceste meleaguri.
S ne închipuim un fenomenă
asem n tor petrecându-se în Egiptul ă ă
antic: timp de genera ii su ț
onstruite, pe baza unor indici
astronomici, temple, piramide, orașe,
lucr ri de canaă
lizare, drumuri; se sap în piatr cu ă ă
trud și cu unelte primitive sculpturiă
colosale cu c
are se împodobesc monumente;
odat terminat munca aceasta,ă ă
s vârșit timp de peste un milă ă
, locul de baștin este p r sit și se ă ă ă
emigreaz spre nordul neprimitor. Un ă
asemenea fenome

plasat într-un cadru istoric ceva mai
recent pare de neconceput, fiind
absurd. Dar
, cu cât un fenomen este mai de
neîn eles, cu atât explica iile care seț ț
propun sunt mai nu
meroase și mai nedeslușite. Astfel, s-a
spus mai întâi c mayașii au fost poate ă
constrânși
sc locurile de baștin de nișteă ă
n v litori. Dar cine i-ar fi putut atacaă ă
pe mayași tocmai
se aflau la apogeul civiliza iei lor? De ț
altfel, nu exist nici cel mai mic indiciu ă
care s duc la concluzia c ar fi avut ă ă ă
loc vreo lupt . Demn de luat în ă ă
seam este ideea ă
ra ia neașteptat a fost determinatț ă ă
de schimb ri violente ale climei. Dar ă
nici pentru ace
ast explica ie nu s-au g sit dovezi.ă ț ă
Din regiunea în care era așezat
vechiul imperiu pân ă
grani ele noului imperiu unde s-au ț

stabilit mayașii nu este în linie
dreapt decât o dista ă
n de 350 km. Or, o str mutare peță ă
un spa iu atât de restrâns nu ar fi ț
evitat consecin ele ț
i înr ut iri catastrofale a climei. S-aă ăț
spus, de asemenea, c o epidemie ă
distrug toare ar ă
i putut fi pricina acestei neașteptate
deplas ri. Este o ipotez plauzibil , ă ă ă
dar care ma
i trebuie verificat . În afar de faptul ă ă
c este o versiune la fel ca oricareă
alta, ea n
u aduce în sprijinul ei nici o dovad . A ă
izbucnit oare un conflict între
genera ii? Cea ț
tân r s-a ridicat împotriva celeiă ă
vârstnice? Un r zboi civil? O ă
revolu ie? Dac accept m ț ă ă
aceste ipoteze, atunci ar fi p r sit ă ă
regiunea doar o parte a popula iei, și ț
anume cei învi
nși. Înving torii ar fi r mas pe loc. ă ă

Totuși, cercet rile întreprinse pe ă
șantierele arheologice n-au adus probe
materiale care
s ateste c cineva ar fi r mas pe loc.ă ă ă
Un popor întreg și-a p r sit dintr-o dat ă ă ă
vechile
guri, l sându-și sanctuarele prad ă ă
junglei.
S ne fie permis s înf iș m aici, peă ă ăț ă
lâng atâtea ipoteze, tot atât de pu ină ț
confirmate,
r opinie. Oricât ar p rea deă ă
îndr znea , nu o consider m mai pu ină ță ă ț
verosimil decât ipot ă
ate anterior.
Niște „zei” (despre care noi
presupunem c au fost cosmonau i) au ă ț
vizitat cândva, cu multe
ilenii în urm , pe str bunii mayașilor. ă ă
Un fapt r mâne demn de subliniat, și ă
anume c nume ă
indicii ne îndrept esc s credem c ăț ă ă
popoarele americane sunt originare
din Orientul antic

. Tradi iile p strate cu sfin enie de ț ă ț
mayași, în domeniul astronomiei,
matematicii și înto ii calendarului, sunt
doar tot atât de vechi ca și cele ale
civiliza iilor vechiului O rient. Întrucât ț
„zeii” le promiseser c vor reveni ă ă
cândva printre ei, înv mintele tradi u ăță
obiectul unui cult riguros. Astfel a luat
naștere o nou religie, cultura lui ă
Kuku
lkan, misteriosul „Șarpe zbur tor”. ă
Dup tradi ia religioas , „zeii” aveauă ț ă
s coboare din ceruri atunci cândă
mayașii își vor f
edificiile în conformitate cu ciclurile
prescrise de calendar. Iat de ce preo ii ă ț
îndem
nau poporul s construiasc templele ă ă
și piramidele respectând cu sfin enie ț
ciclurile sacre
, pentru c anul termin rii lor avea s ă ă ă
fie un an al bucuriei. Atunci zeul
Kukulkan se
va pogorî din ceruri, își va lua în

primire edificiile și va tr i din nou ă
printre oameni.
Dar iat c opera s-a s vârșit, a ă ă ă
început anul reîntoarcerii lui
Kukulkan, și zeul tot nu
. Poporul cânta, se ruga, aștepta…
Aștept un an întreg. Nenum ra i sclavi ă ă ț
au fost sacri
în cinstea lui Kukulkan, au fost
sporite ofrandele de ulei, porumb,
podoabe. Ceru
l continua s fie liniștit, netulburat de ă
vreun semn prevestitor. Nava
înaripat a zeulu ă
i nu-și f cu apari ia, nu se auzi nici un ă ț
foșnet, nici un tunet îndep rtat. Anul s- ă
a înche
f r ca f g duiala s se fi îndeplinit.ă ă ă ă ă
Dac admitem aceast ipotez , neă ă ă
d m scama cu ușurin de propor iileă ță ț
dezam girii preo ilo ă ț
ui. Dup sute de ani de munc irosi i, ă ă ț
îndoiala începu s încol easc în ă ț ă
mintea lor. Nu cu

ecurase vreo greșeal în calculele ă
astronomice ale calendarului? Oare
„zeii” se vor ar ta ă
-alt loc, într-un alt moment? Erau oare
victimele unei erori cumplite?
Anul mistic, de la care mayașii încep
calcularea timpului și implicit
calendarul, core
spunde, dup semnele lor, cu anul ă
3111 î.e.n. Dac aceast dat este ă ă ă
exact — și nu avem n ă
motiv s o contest m, deoarece o ă ă
men ioneaz și calendarul —, doarț ă
câteva sute de ani des
apari ia civiliza iei egiptene de cea a ț ț
mayașilor. Dar legendara dat nu ă
aduce nici o l
umin în solu ionarea enigmei pe ă ț
care o reprezint aceast civiliza ie ă ă ț
miraculoas . Ba mai ă
t, o descoperire relativ recent are ă
chiar darul s încurce și mai mult ă
indiciile care a
r putea explica originea calendarului

și pricinile migra iei neașteptate despre ț
care v
orbeam mai înainte.
Abia în 1935 a fost descoperit la
Palenque (Imperiul Vechi) un desen
gravat pe o p
iatr reprezentând foarte probabil peă
zeul Kukumatz (Kukulkan în Yucatan).
Nu este nev
oie s fii înzestrat cu o imagina ie ă ț
deosebit pentru ca, de îndat ce ă ă
privești aceast op ă
o p rere preconceput , s – i pui totă ă ă ț
felul de întreb ri. ă
Cel mai sceptic dintre privitori va
constata c desenul reprezint o fiin ă ă ță
cu înf ișare ăț
sc , așezat într-un aparat în careă ă
ast zi și un copil ar recunoaște oă
rachet . Cap tul ve ă ă
este ascu it și prev zut cu gîtuituri ca ț ă
la o ventuz , apoi se l ește și se ă ăț
termin cu o ă
. Conduc torul vehiculului, aplecat ă

înainte, manevreaz o serie de aparate ă
de control
nedefinite; c lcâiul stâng se sprijin ă ă
pe un fel de pedal . Îmbr c mintea sa ă ă ă
se compune di
taloni scur i în carouri, strânși cu o ț
curea lat , o scurt cu o croial ă ă ă
modern , japonez ă ă
numeroase br ri și genunchere. Ar ăță
fi de mirare ca acest personaj s nu ă
poarte pe cap vre
un lucru complicat. Ei bine, chiar așa
stau lucrurile: este vorba de un fel de
cas
c cu scobituri și evi, având în creștetă ț
inevitabilele antene. Cosmonautul
nostru atât de
el zugr vit, nu arat doar prin ă ă
atitudinea sa c se afl în ac iune. ă ă ț
Chiar în dreptul fe e ț
fl suspendat un aparat pe care-lă
privește cu aten ie. Scaunul s u pare a ț ă
fi desp r it pri ă ț
r-un perete de partea dinapoi a

navei, unde se deslușesc sumedenie de
puncte, spir
ale, p trate, cercuri, toate așezate ă
simetric.
Ce semnifica ie s aib acest desen? ț ă ă
Nici una? Vom fi oare acuza i c ț ă
spunem povești dac ă
considera drept o dovad în sprijinul ă
ipotezelor potrivit c rora P mântul a ă ă
fost vizitat
de cosmonau i? ț
Dac îns cineva nu vrea s acordeă ă ă
nici o aten ie indiciului pe care-l ț
reprezint piatra s ă
lptat de la Palenque, atunci n-avemă
noi oare dreptul s contest m ă ă
probitatea intelect
ual care ar trebui s garantezeă ă
obiectivitatea analizei acestor
importante descoper
iri arheologice? Doar arheologia nu
este pus în fa a unor fantome; ea se ă ț
sprijin , în caz ă
ul de fa , pe observarea, unor fapte ță

concrete.
Dar s ne continu m seria întreb rilor ă ă ă
la care pân în prezent nu s-a ă
r spuns. De ce oareă
nstruit mayașii cele mai vechi orașe
ale lor tocmai în jungl ? De ce nu pe ă
malurile unui
fluviu? De ce nu pe malul m rii? ă
Tikal, de exemplu, este situat la 175
km în linie
aerian de golful Honduras, la 260 km ă
nord-vest de micul golf Campeche și la
380 km
nord de Oceanul Pacific. Mayașii erau
familiariza i cu marea, așa cum o ț
dovedesc mul ime ț
a obiectelor din coral, scoici și
crustacee confec ionate de ei. Atunci ț
de ce aceast „r ă
efugiere” în jungl ? De ce s te ă ă
str duiești s construiești rezervoareă ă
pentru ap , când e ă

t mai simplu s te stabilești pe ă
malurile unul fluviu? Numai orașul Tikal
num r 13 rezerv oare de ap , fiecareă ă ă
cu o capacitate de 154.310 m3. De ce
oare s-au instalat, au c onstruit, au
muncit mayașii în plin jungl , și nu ă ă
într-o regiune „mai judicios” aleas ? C ă
i curioase, c ror ra iuni misterioase au ă ț
dat ei ascultare?
Dezam gi i de t cerea zeilor, mayașii ă ț ă
au pus în nord, dup marea lor ă
deplasare, bazele unu nou imperiu.
Orașe, temple și piramide au fost din
nou ridicate, dup indica iile dinain ă ț
te calculate ale calendarului. Ne
putem face o idee de precizia acestor
indica ii dup diviziunile de timp pe ț ă
care le cuprind:
20 kini = 1 uinal, adic 20 zile ă
18 uinali = 1 tun, adic 360 zile ă
20 tuni = 1 katun, adic 7.200 zile ă
20 katuni = 1 baktun, adic 144.000 ă
zile

20 baktuni = 1 pictun, adic 2.880 ă
000 zile
20 pictuni = 1 calabtun, adic 57.600 ă
000 zile
20 calabtuni = 1 kinchiltun, adic ă
1.521.000.000 zile
20 kinchiltuni = 1 alautun, adic ă
23.040.000.000 zile
Dar treptele de piatr c rora le-a dat ă ă
naștere acest calendar nu sunt
singurele m rturii ale prezen ei ă ț
mayașilor care se înal deasupra ță
acoper mântului de nep truns al ă ă
junglei. ist și observatoarele! ă
Observatorul de la Chichén este prima
și cea mai veche construc ie circular ț ă
ridicat de m aya ă și. Ast zi, dup ă ă
restaurare, el se aseam n pân la ă ă ă
confuzie cu un observator din zilel
astre. Cl direa Observatorului, ridicat ă ă
pe o teras în trei trepte, se înal ă ță
mult deasup runzișului p durii. ă
În untrul lui se circul pe o scar înă ă ă

spiral care atinge cel mai îna de ă
observa ie. În cupola care-l acoper ț ă
sunt practicate deschiz turi orientate ă
spre ste
le, astfel încât noaptea ele ofer ă
imaginea impozant a bol ii cerești ă ț
înstelate. Pere ii ori sunt împodobi i cu ț ț
m ști sculptate reprezentând pe zeulă
ploii și un personaj uman… î pat.
Este clar c interesul pe care-l ă
manifestau mayașii pentru
observarea aștrilor nu este suficient
pentru a înt ri ipoteza noastr privind ă ă
o leg tur a lor cu fiin e ra ionale ex ă ă ț ț
erestre. Și totuși, nenum ratele ă
întreb ri f r r spuns te z p cesc! ă ă ă ă ă ă
De unde știau mayașii anetelor Uranus
și Neptun? De ce oare deschiderile
practicate în cupola Observatorul
ui de la Chichén nu sunt îndreptate
spre cele mai str lucitoare stele? Cine ă
este zeul cosmonaut reprezentat pe
piatra sculptat de la Palenque? Ce ă
semnifica ie ascunde ca lendarul maya, ț

cu calculele sale care cuprind 400 de
milioane de ani? Cum au reuși
t astronomii mayași s calculeze anul ă
solar și pe cel venusian cu o precizie
care merg
ea pân la miimi? De la cine ă
de ineau ei extraordinarele lorț
cunoștin e de astronomie? Est ț
e fiecare fapt doar un produs
întâmpl tor al geniului mayașilor? Sau ă
poate, dimpotriv , fi ă
ecare fapt sau, și mai bine spus,
șirul de fapte ascunde altceva, poate
vreun mesaj
hot râtor adresat înc de atunciă ă
omenirii viitoare?
S trecem toate aceste lucruri printr-oă
sit și s alegem bobul de neghin :ă ă ă
r mân atâtea ră
nexplicabile, atâtea „imposibilit i” ăț
evidente, încât suntem îndrept i i s ăț ț ă
aștept m din ă
r un efort comun de mari propor ii, ț
care, f r îndoial , ar permite cel ă ă ă

pu in rezolvarea pț
al a unora dintre enigme, pentru că ă
în prezent știin a nu ar mai trebui s ț ă
dea înapoi în
rurilor pretinse „imposibile”.
Trebuie s mai relat m aici groaznica ă ă
poveste a fântânii sacre de la Chichén
Itza. Scormon
ind prin n molul urât mirositor de ă
pe fundul fântânii, Edward Herbert
Thompson nu a g sit ă
numai bijuterii și obiecte de art , ci și ă
numeroase schelete apar inând unor ț
tineri și tin
e. Diego de Landa, ale c rui ă
informa ii provin din surse str vechi, ț ă
afirm c preo ii, pen ă ă ț
u a potoli mânia zeului ploii și a pune
cap t secetelor teribile, ofereau dreptă
jertf , înă
cadrul unor ceremonii solemne,
b ie i și fete, care erau arunca i de viiă ț ț
în fântân . ă
Ceea ce a sus inut de Landa a dovedit ț

Thompson cu ajutorul s p turilor sale. ă ă
O poveste
îngrozitoare, care din adâncurile
fântânii ridic la lumin diferite ă ă
întreb ri. Care este ă
nea acestui pu ? De ce trecea drept ț
sacru? De ce acest pu , și nu altul, ț
c ci exist mai mă ă
ulte care îi seam n perfect. ă ă
La vreo 70 m dep rtare de ă
Observatorul mayașilor, ascuns sub o
vegeta ie luxuriant , se ț ă
afl un pu aidoma fântânii sacre deă ț
la Chichén Itza. Gura pu ului, în ale ț
c rui împrejuriă
i, miriapozi otr vitori și tot felul de ă
insecte, are același diametru ca și
fântâna sacr ă
tic ”. Pere ii verticali ai celor două ț ă
pu uri sunt la fel de roși de vreme șiț
n p di i deă ă ț

sem narea lor e frapant . Apaă ă
ambelor pu uri atinge același nivel și ț
are aceeași culoare v zuie cu sclipiri
care bat în cafeniu și purpuriu. Este
neîndoielnic c cele dou pu uri, c e-și ă ă ț
datoreaz , poate, existen a c derii ă ț ă
unor meteori i, au aceeași vechime. ț
Totuși, arheo i nu vorbesc decât de
fântâna de la Chichén Itza. Cel de-al
doilea pu , identic cu primul, este pur ț
și simplu ignorat, cu toate c și unul și ă
cel lalt se afl exact la 900 m dep rtă ă ă
de vârful piramidei Castillo, cea mai
mare de la Chichén Itza. Piramida este
închinat z eului Kukulkan, „Șarpele ă
zbur tor”.ă
Șarpele este simbolul comun
aproape al tuturor edificiilor mayașe. Nu
este oare ului
tor faptul c acest popor al p durii, ă ă
înconjurat de o vegeta ie extrem de ț
bogat , nu a s p ă ă
în piatr nici un motiv vegetal? Nici o ă
plant , nici o floare, ci mereu același ă

șarpe dez
gust tor. Din timpuri str vechi,ă ă
șarpele se târ ște prin praf și pe ă
p mânt. De ce oare s -ă ă
tocmai acestei reptile însușirea de a
zbura? Simbol ancestral al r ului, ă
șarpele este co
ndamnat s se târasc . Cum de s-a ă ă
ajuns ca o vietate atât de
resping toare s fie venerat ă ă ă
un zeu și pe deasupra s mai și ă
zboare? Mayașii au f cut-o îns . Zeul ă ă
Kukulkan (Kukumatz)
ste, pare-se, altceva decât
reprezentarea primitiv a zeului ă
Quetzalcoatl. Cine este
acest zeu? Ce ne spun despre el
legendele maya?
Quetzalcoatl venea dinspre Soare-
R sare. El purta barb și veșminteă ă
albe. El i-a înv at p ăț
yași știin ele și artele, le-a dat no iuni ț ț
de drept, a l sat legi foarte în elepte. ă ț
Prin g

a, porumbul a ajuns cât un stat de
om, iar bumbacul a început s creasc ă ă
colorat. Dup ce ă
-a împlinit menirea Quetzalcoatl, f r ă ă
a înceta s -și r spândeasc înv tura, ă ă ă ăță
s-a îndrept
-l aștepta o corabie cu care a pornit
spre Venus. Este aproape inutil s mai ă
amintim
c . înainte de a-i p r si, Quetzalcoatlă ă ă
a f g duit mayașilor c se va maiă ă ă
reîntoarce.
Apari ia acestui b trân în elept a ț ă ț
constituit obiectul a numeroase
comentarii. I s-a atrib
uit un rol mesianic, de altfel foarte
firesc, pentru c pe aceste meleaguri ă
b rba i caă ț
re s poarte barb nu se întâlnesc peă ă
toate drumurile. Exist chiar și o ă
versiune îndr zne ă
b trânul Quetzalcoatl era un discipolă
al lui Iisus Hristos! P rerea aceasta nu ă
mi se

pare conving toare… Oricine ar fi ă
venit la mayași din Lumea veche ar fi
trebuit s c ă
unoasc folosirea ro ii, care pune în ă ț
mișcare oameni și lucruri. Atunci cum
se face c un ă
u atât de în elept cum era ț
Quetzalcoatl, care a dus o activitate de
misionar, de legiu
itor, de medic, de sfetnic, nu s-a
gândit s -i înve e pe bie ii mayași ă ț ț
folosirea ro ii și ț
Într-adev r, mayașii nu au folosit ă
niciodat nici c ru a, nici roata. ă ă ț
Și acum s complet m acest mozaic ă ă
de enigme printr-o serie de ciud enii, ăț
printr-un m nunc ă
de tr sn i preistorice pentru a z p ci ă ă ă ă
min ile.ț
În 1900, niște greci, pescuitori de
bure i, au descoperit în apropiere deț
Anticythera o
epav înc rcat cu statui de bronz și ă ă ă
de marmur . Valorile de art au fost ă ă

puse în siguran
ile ulterioare au relevat c naufragiul ă
data de pe timpul lui Hristos. La triere,
printre toate vechiturile s-a g sit și un ă
obiect de form nedefinit , care s-a ă ă
dovedit a
fi mai important decât toate statuile
laolalt . Dup ce a fost supus unui ă ă
tratament s
pecial, s-a v zut c era vorba de o ă ă
plac de bronz pe care erau gravateă
cercuri, inscr
ip ii și ro i din ate. În curând s-aț ț ț
l murit c inscrip iile aveau o leg tură ă ț ă ă
cu astronomi
ost demontat și cur it bucat cu ă ăț ă ă
bucat . S-a constatat astfel c era ă ă
vorba de o adev ra ă
de construc ie ciudat , prev zut cu ț ă ă ă
ace mobile, cadrane complicate și pl ci ă
de metal grav
e. Reconstituit, aparatul num ra ă
peste 20 de ro i din ate, un fel de ț ț
mecanism diferen ia ț

l și o roat cu coroana din at . Un ă ț ă
arbore cilindric se afla plasat pe una
din laturile
sale. Când acesta se rotea, cadranele
se puneau în mișcare cu viteze
diferite. Acele e
rau protejate de niște tocuri de bronz
pe care erau gravate inscrip ii lungi. ț
Dac aiă
avut ocazia s vezi „mașin ria de la ă ă
Anticythera”, nu mai po i s pui la ț ă
îndoial talentel ă
r noștri în materie de mecanic de ă
înalt precizie. Dealtfel, aparatul eraă
atât de perfec ț
t, încât, probabil, nu era primul model
de acest fel. Dup p rerea profesorului ă ă
american
Solla Price, ar fi vorba de un fel de
mașin de calcul cu ajutorul c reia se ă ă
puteau u
rm ri mișc rile Soarelui, Lunii și,ă ă
poate, și ale altor aștri.
Lucrul cel mai important nu este c ă

data construc iei acestui aparat ț
extraordinar se
situeaz prin anul 82 î.e.n. Grozav de ă
interesant ar fi de aflat cine a inventat
mo
delul acestui aparat, al acestui
planetariu miniatural.
Se spune c împ ratul Frederic al II-lea ă ă
(de Hohenstaufen) ar fi adus din
Orient, la s
fârșitul celei de-a cincea cruciade, în
1229, un cort ciudat. În interiorul lui se
g sea uă
n aparat cu angrenaje și prin
acoperișul cortului, în form de cupol , ă ă
se puteau observa m
ișc rile astrelor! Înc un planetariuă ă
antic d naștere la întreb ri… Mai ă ă
merge ca pe tim
i Hristos s se fi construit mecanisme ă
de precizie, dar un planetariu… Oricine
ști
e c pe vremea aceea ideea că ă
P mântul se rotește sub o boltă ă

cereasc nemișcat era depar ă ă

fi f cut drum. Nici m car foarteă ă
în elep ii astronomi chinezi sau arabiț ț
ai antichit ii n fl vreun cuvânt ăț ă
despre acest lucru inexplicabil. Cât
despre Galileu, el s-a n scut, fap ă
t notoriu, abia cu 1.500 de ani mai
târziu… ,,Mașin ria de la Anticythera” ă
este o curi ozitate care nu trebuie
sc pat din vedere când treci prină ă
Atena. Ea este expus la Muze ul ă
na ional de arheologie. În ceea ceț
privește cortul-planetariu al lui Frederic
al II
-lea, doar textele vechi amintesc de
el.
N-avem încotro, trebuie s ă
recunoaștem c primitivii noștri ă
str moși au l sat niște urme dă ă
ciudate.
Astfel, pe platoul arid de la Marcahuasi
s-au descoperit la 3.800 m altitudine
d
esene în piatr reprezentând animale ă

care nici nu au tr it vreodat în ă ă
America de Sud. Est
vorba despre c mile, lei etc. ă
În Turkestan, niște ingineri au g sit ă
obiecte de form semicircular ă ă
executate dintr-un ma terial
necunoscut, ceva între sticl și ă
ceramic . Originea și semnifica ia lor ă ț
au r mas pe arheologi o tain .ă ă
În Valea Mor ii din deșertul Nevada ț
pot fi înc și ast zi v zute ruinele unui ă ă ă
oraș str vec ă
, pare-se, de o catastrof îngrozitoare. ă
Urmele de nisip și pietre topite sunt
perfect
vizibile. C ldura dezvoltat de o ă ă
erup ie vulcanic nu ar fi putut topiț ă
piatra — și apoi
ura ar fi distrus întâi construc iile. În ț
zilele noastre poate fi ob inut o ț ă
asemenea temp
atur doar cu ajutorul razelor laser. Înă

chip curios, în aceast regiune nu ă
crește nici un
fir de iarb . ă
Hadschar El Guble, Piatra sudului din
Liban, cânt rește 2 milioane kg. Este o ă
piatr pre lucrat , dar greutatea eiă ă
face inadmisibil ideea ca oamenii s ă ă
o fi putut urni din lo
c.
În Peru, ca și în Australia și în Italia
de nord, niște pere i stâncoși practic ț
inaccesibi t niște semne care nu au ă
putut fi descifrate pân în prezent. ă
La Ur, în Caldeea, texte gravate pe
pl ci de aur relateaz c niște „zei” cuă ă ă
înf ișare om orât din cer și au d ruităț ă
aceste pl ci preo ilor. ă ț
Exist în Australia, în Fran a, în India, ă ț
în Liban, în Africa de sud, în Chile
niște „piet udate, bogate în aluminiu și

beriliu. În urma unor analize recente
s-a descoperit c ele ă
au suferit cândva, foarte demult, un
bombardament radioactiv puternic,
fiind expu se la temperaturi foarte
ridicate.
Unele table sumeriene gravate cu
caractere cuneiforme reprezint niște ă
stele fixe cu sateli ii lor. ț
În Uniunea Sovietic s-a descoperit ă
un basorelief reprezentând o nav ă
spa ial format din e sfere lipite unaț ă ă
de alta. Sferele sunt așezate într-un
cadru dreptunghiular sus inut ț
de doi stâlpi masivi. Alte sfere sunt
așezate deasupra celor doi stâlpi. Iat ă
o alt curi ozitate arheologic din ă ă
Uniunea Sovietic : o mic statuie de ă ă
bronz a unei fiin e umanoid ț
e înveșmântate într-un combinezon
greu, formând corp comun cu casca
de pe cap. Înc l mint sunt strâns ă ță

ajustate pe picioare și pe mâini,
petrecându-se peste p r ile ă ț
respective ale stumului.
O t bli de origine babilonean , ă ță ă
expus la Britsh Museum din Londra, ă
indic datele trecut viitoare aleă
eclipselor de Lun . ă
Cu ocazia unui cutremur care a
avut Ioc la Kun-Ming, capitala
provinciei chineze
Yunan, de pe fundul unui lac aflat în
apropierea orașului s-au ridicat la
suprafa niște ță
piramide. Pe ele au putut fi deslușite
niște „mașini” cilindrice, fusiforme,
s pate în piă
a c ror orientare ne face să ă
presupunem c sunt în zbor spre cer. ă
Cum vor putea fi dezlegate toate
aceste enigme și multe altele? Firește,
po i declaraț

c cutare text, cutare obiectă
str vechi e fals, obscur, f r sens,ă ă ă
problematic. Dar aces

tea sunt niște argumente într-adev r ă
jalnice! Și ce s mai spunem despre ă
procedeul de a te servi de anumite
scorniri când î i convin și de a le ț
respinge, punând la îndoiala exactit ea
traducerilor, atunci când informa iile pe ț
care le dau la iveal nu- i convin? A ă ț
închide ochii, a- i astupa urechile în ț
fa a anumitor fapte sau ipoteze, deț
teama de a nu pune
în discu ie un mod de gândire pe ț
care i l-ai format și la care nu vrei s ț ă
renun i, compo up p rerea noastr , o ț ă ă ă
oarecare lașitate.
Fiecare zi, fiecare or care trece ne ă
pune în fa a unor descoperiri de acest ț
fel. Mijl oacele noastre moderne de
circula ie și de comunica ie ț ț
semnaleaz pretutindeni pe glob n ă
oi descoperiri. Din întâmpl ri se poate ă
dezvolta, cu bun voin , un sistem… ă ță
Cercet torii i ar trebui s se consacre ă ă
studierii trecutului cu același elan
creator de care dau

dovad atunci când își pun tot sufletul ă
în cercetarea prezentului. Prima faz ă
a acestei av turi care ne împinge spre
c utarea trecutului este încheiat . Dară ă
iat c se profileaz o ua faz , și maiă ă ă ă
captivant înc , aceea a omului pornit ă ă
spre descoperirea cosmosului.
CAPITOLUL AL X-LEA
Au vreo ra iune c l toriile spa iale? ț ă ă ț
Cui folosesc miliardele investite?
R zboi sau c l to spa iale? Ce suntă ă ă ț
farfuriile zbur toare, atât de ponegrite? ă
Înc acum 60 de ani a avut loc oă
explozie nuclear . Satelitul planetei ă
Marte este un satelit artificial?
Sensul și oportunitatea c l toriilor ă ă
spa iale reprezint una din problemeleț ă
permanente pe ordinea de zi. Lipsa de
sens total sau par ial a cercet rilor ă ț ă ă
cosmice este demonstrat p rin ă
afirma ia, devenit banal , c , atâta ț ă ă ă

vreme cât pe P mânt mai sunt ă
numeroase probleme lvate, cercetarea
universului nu-și g sește justificarea. ă
F r a ne sprijini demonstra ia peă ă ț
întregul arsenal știin ific — str in ț ă
neini ia ilor —, v aici doar câteva din ț ț
argumentele curente și valabile, care
ne permit s justific m pe de plin ă ă
necesitatea cercet rii spa iului cosmic. ă ț
Interesul umanit ii pentru cercetarea ăț
fenomenelor a avut de la început —
și are întotdeau
— drept impuls curiozitatea și setea
de cunoaștere. Ambele întreb ri: de ce ă
se întâmpl c ă
um s-a întâmplat, au fost
întotdeauna motorul evolu iei și al ț
progresului. Nivelul pe care
l-a atins azi umanitatea îl dator m ă
tocmai st rii de permanent neliniște ă ă
pe care a gener
at-o pasiunea pentru nou. Mijloace
de transport moderne și confortabile
ne-au scut

it de oboseala c l toriilor, pe care ă ă
înc bunicii noștri o mai considerauă
fireasc ; efortu ă
necesar pentru efectuarea unor
munci fizice grele a fost sim itor ușurat ț
de mașini; no
i surse energetice, produse chimice,
instala ii frigorifice, aparataj menajer cu ț
u
tiliz ri multiple etc. etc. ne-au eliberată
pe deplin de munci care înainte nu
puteau
fi efectuate decât de mâna omului.
Ceea ce a creat știin a n-a produs ț
nenorociri, ci ma
i curând binefaceri.
Știin a își atinge azi obiectivele într-ț
un ritm f r precedent. Pentru ă ă
dezvoltarea tehnici
tografice pân la ob inerea unei ă ț
imagini utilizabile au fost necesari 112
ani. Telefon
ul a fost pus la punct în numai 56 de
ani, în vreme ce evolu ia tehnicii ț

radiofonice pân ă
la recep ionarea ireproșabil a ț ă
emisiunilor a necesitat exact 35 de ani
de cercet ri știin ă
fice. Pentru perfec ionarea radarului ț
n-au mai fost necesari decât 15 ani.
Etapele d
escoperirilor epocale și perfec ion rii ț ă
lor devin mereu mai scurte:
televiziunea alb-n
egru a fost pus în aplicare dup 12 ă ă
ani de cercet ri, iar fabricarea primei ă
bombe atomi
ce a cerut cu totul 6 ani! Etapele celor
50 de ani de progres tehnic sunt
mereu
mai impun toare. Fiecare faz a ă ă
evolu iei devine din ce în ce mai ț
scurt , mergând tot mai ă
rect c tre int . În cursul secolului ă ț ă
urm tor, visurile care-l înso esc pe omă ț
de milenii v
a în bun m sur via . ă ă ă ță
Spiritul uman și-a croit drumul s u ă

având de înfruntat avertismente și
rezisten e. Împotri ț
nticelor interedic ii, care, asemenea ț
lui mane, tekel, fares, decretau apa
exclusi
v spa iul vital al peștilor, iar aerul al ț
p s rilor, omul și-a cucerit și spa iileă ă ț
care, p
se, nu-i erau destinate. Omul zboar , ă
în ciuda tuturor așa-numitelor legi
naturale, ia
r în submarinele cu propulsie
nuclear el poate tr i luni de zile sub ă ă
ap . Folosindu-și ină
teligen a, și-a f urit aripi și branhii, cu ț ă
care creatorul s u nu-l înzestrase. ă
Când Charles Lindberg a pornit în
zborul s u legendar, inta sa era ă ț
Parisul; de fapt nu-
l atr gea atât Parisul cât dorin a de aă ț
dovedi c omul poate zbura peste ă
Atlantic singur ș
nev t mat. Primul obiectiv ală ă
c l toriilor spa iale este acum Luna.ă ă ț

Dar noua idee tehnic – ă
n ific vrea, totodat , s dovedeascț ă ă ă ă
faptul c omul poate s p trund tot ă ă ă ă
atât de bine și
Dar la ce bun oare aceste c l torii ă ă
spa iale?ț

În numai câteva secole, globul nostru
va fi suprapopulat. Statisticile curente
estim eaz popula ia anului 2050 la 8,7 ă ț
miliarde de suflete. 200 de ani mai
târziu, cifra se
va ridica la 50 de miliarde, ceea ce
înseamn c vor trebui s tr iasc pe 1 ă ă ă ă ă
km2 335 de l uitori.
Admi ând chiar c într-un viitor ț ă
îndep rtat se va introduce controlul ă
natalit ii și supra tivate vor spori, iar ăț
mijloace înc necunoscute ast zi vor ă ă
asigura recolte mari, c pesc uitul va ă
deveni mai productiv și câmpurile de
alge submarine vor furniza hran , ei ă
bin
e, dac toate acestea se vor realiza, ă
ba chiar și alte solu ii mai eficiente se ț
vor ap lica, rezultatul va fi doar o
amânare. Omului îi sunt necesare noi
spa ii de via .ț ță
Suntem convinși c într-un viitor ă
îndep rtat oamenii se vor stabili pe ă
Marte, reușind s s omodeze ă

condi iilor climatice, așa precum s-ar ț
acomoda eschimoșii dac ar fi ă
str muta i în pt. Uriașe nave spa ialeă ț ț
vor ajunge în alte planete, care vor fi
populate de copiii co piilor noștri; ei vor
coloniza lumi noi, precum în timpurile
nu prea îndep rtate de zile ă
le noastre au fost populate America și
Australia. Iat deci de unde izvor ște ă ă
necesitate a cercet rilor întreprinse în ă
spa iul cosmic.ț
În 1966, prin India mișunau circa 1,6
miliarde de guzgani, fiecare din ei
pr p dind în med ie anual 5 kg deă ă
alimente. Statul nu-și poate, totuși,
permite s -i distrug , pentru c pr ă ă ă
escrip iile religioase indiene nu o ț
permit. În aceeași Indie s l șluiesc și ă ă
80 de milioane vaci care nu dau lapte,
nu sunt puse la jug, dar nici nu pot fi
sacrificate, pen
tru c sunt sfinte. Într-o ar unde ă ț ă
progresul menit s o aduc în ă ă
contemporaneitate este de atâtea

tabu-uri și precepte religioase, este
nevoie de câteva genera ii pentru ț
elimi narea acestor ritualuri, obiceiuri
și supersti ii, care pun în pericol ț
supravie uirea po pula iei. Mijloacele de ț ț
comunicare proprii erei zborurilor
cosmice — ziarele, radiou
l și televiziunea — slujesc progresului
și propag rii cunoștin elor. ă ț
Dimensiunile lumii no tre s-au
restrâns. Oamenii știu și afl mai multe ă
despre semenii lor. Dezvoltarea
tehnic
ii — cerut de zborurile cosmice — ă
va r spândi convingerea c ă ă
dimensiunile extrem de redus ale
popoarelor și continentelor, evident
raportate la cele ale cosmosului, nu
pot
fi decât un imbold și un stimulent
pentru o activitate conjugat în ă
domeniul cercet rilor spa iale. În ă ț
fiecare epoc istoric , omenirea a avut ă ă
nevoie de o chemare generoas , care, ă

ridicând-o peste problematica
cotidian , s-o lase s întrevad c ă ă ă ă
realit i aparent inacce pot fi atinse. ăț
Era produc iei industriale dezvoltate ț
aduce în favoarea cercet rilor spa iale ă ț
un argumen
t care cânt rește greu, și anume ă
locul considerabil pe care-l ocup în ă
economie noile ramu
industriale recent create, în care își
g sesc o posibilitate de existen suteă ță
de mii de
meni, disloca i din locurile de munc ț ă
de ra ionalizarea produc iei. „Industria ț ț
spa ial ” aț ă
Statele Unite ale Americii — în
cadrul conjuncturii economice — locul
de inut pân acum deț ă
ndustria automobilului și de cea a
o elului. Peste patru mii de noiț
produse își datoresc
existen a cercet rilor spa iale; ele ț ă ț
sunt un fel de subproduse ale
cercet rii îndreptate ă

spre un alt el esen ial: naviga ia ț ț ț
cosmic . F r ca cel care le folosește ă ă ă
s -și pun probă ă
nii lor, ele au și devenit articole de uz
curent. Mașini electronice de calcul,
apar
ate de emisie-recep ie miniaturizate, ț
tranzistorizarea aparatelor de radio și
televi
ziune reprezint în aceeași m sur ă ă ă
descoperiri marginale ale activit ii de ăț
cercetare ca ș
i a-minune, în care bucatele seț
g tesc f r s se prind , chiar dacă ă ă ă ă ă
nu le mai adaugi gr s ă
trumentele de precizie instalate la
bordul tuturor navelor aeriene,
complexele t
ehnice automatizate de supraveghere
și conducere, ca și rapida evolu ie a ț
computerelor
sunt doar rezultatele par iale ale ț
cercet rii spa iale, p r i ale unui ă ț ă ț
program de dezvolt

are care va influen a și mai adânc ț
via a personal a fiec ruia dintre noi.ț ă ă
Nenum rate sunt ă
liz rile despre care profanii n-au niciă
m car cunoștin : procedee noi deă ță
sudur și lubref ă
în vid, celule fotoelectrice, noi și
minuscule surse de energie, capabile
s str bat disă ă ă
tan e nelimitate.ț
Astfel, din fluviul de aur al impozitelor
care alimenteaz cercet rile mondiale ă ă
în dom
eniul spa ial, curg din nou c tre ț ă
contribuabil, în chip de pârâiașe,
beneficiile cuvenite
ntru asemenea investi ii uriașe. ț
Nume și no iuni ca: „Telstar”, ”Echo”, ț
„Relay”, „Frios”,
ncom” sunt, totodat , jaloanele care ă
marcheaz drumul ascensional al ă
cercet rilor. ă
Întrucât sursele de energie terestr ă
nu sunt inepuizabile, vom fi nevoi i, ț

într-o bun zi, ă
ne procur m materiale fisionabile din ă
Marte, Venus sau din alte planete. Iat ă
înc un moă
tiv care dovedește importan a ț
programului de c l torii spa iale. De pe ă ă ț
acum energia cea ma
i ieftin este furnizat de centralele ă ă
atomice, fapt care ne permite s ne ă
închipuim în ce
m sur produc ia industrial de masă ă ț ă ă
va fi tributar programelor spa iale în ă ț
momentul în
P mânt materialele fisionabile vor fiă
epuizate. Știin a ob ine zilnic rezultate ț ț
noi. Am de

p șit pentru totdeauna era în careă
fiul își primea automat, ca un lucru
firesc, drept moșt ire cunoștin ele și ț
erudi ia tat lui s u. Tehnicianul care ț ă ă
printr-o simpl ap sare pe un b epar ă ă ă
un aparat de radio trebuie s aib ă ă
cunoștin e precise în tehnica ț
tranzistorilor și a ori în aceea mai
complicat a circuitelor imprimate pe ă
materiale sintetice. Nu va tr
ece mult vreme și nu-și va mai putea ă
permite s ignoreze principiile ă
esen iale ale microe lectronicii. La ț
cunoștin ele pe care le dobândește ț
ucenicul azi, muncitorul calificat va
trebui s adauge mâine mereu altele ă
noi. Iar dac meșterului de pe vremea ă
bunicilor îi aj ungeau pentru toat via a ă ț
cele înv ate odinioar , aceluia din ăț ă
zilele noastre, și cu atât lt meșterului
viitorului, îi va fi necesar s adauge ă
necontenit la cunoștin ele vechi alte le ț
noi. Pentru c ceea ce a fost valabil ă
ieri, mâine va fi dep șit! ă

Soarele nostru, chiar dac va mai ă
str luci milioane de ani, în cele dină
urm , se va stin ge, va muri. Ună
fenomen cosmic neprevizibil și
incognoscibil poate s provoace pieir ă
ea. Terrei. Dar omul nu s-a împ cat ă
niciodat cu gândul unei asemenea ă
eventualit i. ăț
Iat de ce presupunem c cercetareaă ă
spa ial nu este exclusiv rodul uneiț ă
hot râri liber adă
tate, ci și expresia unui puternic
impuls intim care-l determin pe om ă
s caute în univeă
rs perspectivele viitorului s u. Noi ă
consider m ca valabil ipoteza dup ă ă ă
care în antichita
tea str veche am primit vizite din ă
cosmos; ca o consecin logic , trebuie ță ă
deci s conchid ă
em c nu suntem singurele fiin e ă ț
inteligente din cosmos, c în univers ă
mai exist intelige ă
n e ap rute anterior nou și deci maiț ă ă

evoluate. Dac , continuându-ne ă
ra ionamentul, afirmț ă
te aceste inteligen e practic — din ț ă
propriu impuls — cercetarea cosmic , ă
p trundem cu adeă
t pentru o clip pe terenul Utopiei, ă
fiind, desigur, conștien i c am intrat ț ă
singuri într-
un viespar!
Iat , de pild , „farfuriile zbur toare”,ă ă ă
care de mai bine de dou zeci de ani ă
reapar mereu
ordinea zilei, consemnate în literatura
de specialitate sub denumirea de
O.Z.N.,
ini ialele cuvintelor Obiecteț
zbur toare neidentificate, prin care seă
traduce termen
ul adoptat de americani: Unidentified
Flying Objects. S-ar putea s produc ă ă
uimire f
aptul c vrem s ne preocup m serios ă ă ă
de himericele O.Z.N.-uri.
Înainte de aceasta am vrea îns s ă ă

punem în lumin unul dintre ă
argumentele importante meni
s justifice necesitatea c l toriiloră ă ă
spa iale. Se spune c cercetarea înț ă
domeniul naviga
spa iale este nerentabil și c nici oț ă ă
ar , fie ea cât de bogat , n-ar puteaț ă ă
s suporteă
cheltuieli uriașe f r s fie ă ă ă
amenin at de primejdia unui faliment ț ă
economic. Este cunosc
faptul c cercetarea în sine n-a fost ă
niciodat rentabil ; investi ia devine ă ă ț
rentabil do ă
o dat cu apari ia rezultatelor. A ă ț
pretinde de pe acum, în actualul stadiu
al cercet ri ă
lor ini iate în naviga ia spa ial , ț ț ț ă
rentabilitate și amortizarea cheltuielilor
ar dovedi l
s de realism. De altfel, nici nu a fostă
întocmit pân acum bilan ul ă ț
avantajelor materiale
rezultate de pe urma celor 4.000 de

produse accesorii ale cercet rii ă
spa iale. Dac aț ă
vem îns în vedere scopul ă
cercet rilor, atunci nici nu ne ă
intereseaz o asemenea înregistr ă
e a rentabilit ii, ci trebuie s lu m în ăț ă ă
considera ie c aceast activitate va ț ă ă
asigura sa
umanit ii în adev ratul în eles al ăț ă ț
cuvântului. În treac t subliniem doar ă
c o întreag să ă
pentru comunica ii (COMSAT) ț
prezint înc de pe acum interes și din ă ă
punct de vedere econo
mic.
Revista Stern, din noiembrie 1967
relata:
„Concernul «Lockheed», produc torul ă
avioanelor «Starfighter», și celebra
clinic «Mayo» co ă
ederea perfec ion rii unui sistem nou ț ă
de tratament, bazat pe tehnica
computerelor. C
onstructorii de la «North American

Aviation» lucreaz , conform indica iilor ă ț
medicale de
specialitate, la așa-numita «centur – ă
emfizem», destinat s ușureze ă ă
respira ia bolnavilor ț
e aceast maladie. Specialiștii de la ă
NASA au propus crearea unui aparataj
de diagno
sticare; ini ial, aparatul conceput ț
pentru a m sura șocul produs, de ă
micrometeori i la i ț
mpactul cu navele spa iale înregistra ț
cu maxim precizie contrac iile ă ț
musculare specific
e în anumite afec iuni nervoase. ț
Unul din produsele accesorii
salvatoare bazat pe tehnica
computerelor a fost reg
ulatorul cardiac. Peste dou mii de ă
germani tr iesc ast zi având în cutia ă ă
toracic un astf ă
de aparat. Este vorba de un
minigenerator ac ionat de o baterie, ț
care se grefeaz s ă

ub piele. O sârm de leg tur ă ă ă
introdus de medici prin vena ă
superioar a gîtului ajunge în ă
iculul drept. Desc rc rile electrice ă ă
regulate determin apoi contrac iile ă ț
ritmice ale co
rdului. Inima suferind bate normal. ă
Când la cap tul a trei ani bateria se ă
uzeaz , ea po ă
ate fi schimbat printr-o opera ie ă ț
relativ ușoar . ă
Concernul electrotehnic nord-
american «General Electric» a
perfec ionat în ultimul an ac ț
east mic minune a tehniciiă ă
medicale, punând la punct un model de
minigenerator cu do
u viteze. Dac purt torul lui doreșteă ă ă
s joace tenis sau s prind trenul dină ă ă
mers, este

cient s regleze o tij magnetic ă ă ă
situat în dreptul microgeneratorului. ă
Îndat inima va î s func ioneze într-un ă ă ț
ritm mai rapid”.
Ne oprim aici cu informa iile culese ț
din Stern. Totuși, chiar și aceste dou ă
exemple din domeniul cercet rii ă
spa iale suscit o întrebare legitim .ț ă ă
Mai are cineva curajul s mai ă
meneasc în atari împrejur ri de ă ă
inutilitate?
Sub titlul Stimulare datorat rachetelor ă
selenare, revista Zeit relateaz în ă
num rul 47 din noiembrie 1967:ă
„Constructorii de automobile sunt, la
rândul lor, interesa i în realiz rile ț ă
tehnicii asele niz rii line, întrucât ei ă
consider c cunoștin ele dobândite cu ă ă ț
prilejul experiment rii a i la șocul ă
aluniz rii ar trebui extinse și în alte ă
domenii. Chiar dac în cazul unei ă
ciocn i nu va fi înc posibil asigurarea ă ă
unei securit i absolute pentru ăț
automobiliști, se va p ea totuși —

aplicând principiile de construc ie care ț
au dat cele mai bune rezultate în c l ă
iile spa iale — s se reduc în bun ț ă ă ă
m sur riscurile existente ast zi. Pl cileă ă ă ă
sistem «fa ilizate în construc iile ț
aviatice moderne, ofer deja, la o ă
greutate redus , o rezisten orit . ă ță ă
Utilizarea lor experimental în ă
construc iile auto le-a confirmat ț
calit ile. Podea vehicululuiăț
experimental — construit de Rover —
ac ionat de o turbin cu gaz este realiț ă
zat în sistemul «fagure».ă
Cine cunoaște ast zi situa ia ă ț
existent și ritmul furtunos al dezvolt rii ă ă
cercet rilor nu poate subscrie la ă
afirma iile scepticilor care pretind c ț ă
„niciodat nu va fi posibil s c orești de ă ă
la o stea la alta”. Tân ra genera ie a ă ț
zilelor noastre va vedea aceasta
„imposib itate” devenind realitate. Se
vor construi uriașe nave spa iale ț
propulsate de reactoar
e capabile s dezvolte o for înc ă ță ă

neimaginat . Sovieticii au reușit înc ă ă
din noiembrie 1 leze în stratosfer ă
dou nave cosmice f r echipaj! Oă ă ă
parte din cercet ri sunt dedicate de ă
unui fel de con protector, asem n tor ă ă
unui arc voltaic, care, ac ionând fa ț ță
de capsula c mic ca un ecran ă
protector, ar pune-o la ad post de ă
șocul meteori ilor, ab tând sau anulân ț ă
unea lor d un toare. O echip de ă ă ă
fizicieni de prim rang își propun s ă
demonstreze existen numi ilor tahioni. ț ț
Deocamdat este vorba de niște ă
particule ipotetice, care s-ar mișca m
ai repede ca particulele luminoase,
viteza lor minim fiind aceeași cu a ă
luminii. Se
știe c tahionii ar trebui s existe; ă ă
ceea ce ne lipsește deocamdat este ă
„doar” dovada f
a existen ei lor. Dar asemenea dovezi ț
pentru particule „neexistente” au fost,
în cele di
n urm , aduse și în cazul neutrinilor ă

și al antimateriei. În cele din urm , ă
ultimilor repr
entan i din corul adversarilor ț
naviga iei spa iale li se poate pune ț ț
întrebarea: crede i în ț
-adev r c mii dintre cei mai ă ă
în elep i oameni ai vremurilor noastreț ț
și-ar fi dedicat munc
lor pasionat unei utopii sau unui el ă ț
lipsit de importan ? ță
S intr m deci cu curaj în miezulă ă
problemei și cu tot riscul de a nu fi lua i ț
în serios, s
ocup m de „farfuriile zbur toare”. ă ă
Dac nu voi fi luat în serios, m voiă ă
afla — ceea ce e
consolare — într-un cerc de oameni
dintre cei mai stima i și renumi i, care ț ț
au același pun
de vedere.
„Farfuriile zbur toare” au fost ă
observate atât în America de Nord cât
și deasupra Filipine
în Germania federal , ca și în Mexic. ă

S admitem c 98% din cei care credă ă
c au observată
urii zbur toare au v zut în realitate ă ă
fulgere globulare provocate de
fenomene electrom
agnetice, baloane meteorologice,
forma iuni noroase neobișnuite, ț
avioane de un tip n
ou, necunoscute sau ciudate jocuri de
lumin și umbre pe cerul amurgului. ă
F r îndoial că ă ă ă
pe întregi de oameni, fiind victime ale
unor halucina ii colective, au crezut c ț ă
v d cevă
a care de fapt nici nu exista. Și,
desigur, au fost și persoane care au
vrut s -și dea i ă
mportan sau s fac dintr-o ță ă ă
pretins observa ie capital de pres ă ț ă
într-un sezon mort. Dac
abstrac ie de to i cei prea zeloși, ț ț
mincinoși, isterici și fabrican i de ț
senza ional, înc ț ă
un grup important de oameni lucizi,

de observatori care sunt, totodat , ă
specialiști
familiariza i cu asemenea fenomene. ț
O simpl femeie casnic sau un ă ă
fermier din Vestul
s lbatic desigur c se pot înșela, dară ă
dac , de exemplu, prezen a O.Z.N.-ă ț
urilor a fost rem
cat de un c pitan de avia ie cuă ă ț
experien , este foarte greu s nu se ță ă
ia în seam m rturi ă ă
ceasta pentru motivul lesne de
în eles c pentru un ofi er de avia ieț ă ț ț
jocurile luminii ref
ractate, fulgerele globulare, baloanele
meteorologice ș.a.m.d. sunt fenomene
famil
iare; la aceasta se mai adaug si ă
faptul c este controlat periodic ă ă
capacitatea tutur
or sim urilor sale de a reac iona. ț ț
Câteva ore înaintea zborului și în
cursul lui, el n-are
oie s consume alcool; în sfârșit, un ă

c pitan de avia ie n-are interes să ț ă
inventeze poveșt
nu pentru altceva, m car pentru ă
faptul c , în felul acesta, și-ar putea ă
pierde ușor postul
lui bine pl tit. Dac îns același lucru ă ă ă
este relatat nu de un singur ofi er ț
aviator, ci
un grup întreg de pilo i, printre care ț
unii militari, atunci exist destule ă
motive pe
ntru a-i acorda aten ie. ț

Nici noi nu știm ce sunt O.Z.N.-urile;
nu pretindem c ar fi vorba de ă
aparate zbur toa ă
re apar inând unor inteligen e ț ț
extraterestre, deși ipoteza este una
dintre cele mai plau
zibile. Din p cate, autorul rândurilor ă
de fa n-a v zut cu propriii s i ochi ță ă ă
în c l toriiă ă
inse de-a lungul și de-a latul
globului nici o „farfurie zbur toare”. ă
Putem îns consemna ă
ci câteva m rturii autentice și demne ă
de încredere:
La 5 februarie 1965, Ministerul
Ap r rii din Statele Unite ale Americiiă ă
a f cut cunoscă
ut c sec ia special pentru ă ț ă
problemele O.Z.N.-urilor a fost
îns rcinat s verifice raporă ă ă
a doi operatori radar. Amândoi au
detectat la 29 ianuarie 1965, pe
ecranele radar
afectate aeroportului marinei din

Maryland, dou obiecte zbur toare ă ă
necunoscute, car
e s-au apropiat de aeroport venind
dinspre sud, cu extraordinara vitez ă
de 7.680 k
m pe or . La 50 km dep rtare de ă ă
aeroport, obiectele au f cut brusc o ă
curb , disp rând rapiă ă
din câmpul ecranelor.
La 3 mai 1964, diverse persoane,
printre care și trei meteorologi, au
observat la
Canberra (Australia) trecând pe cer, în
zorii zilei, în direc ia nord-est un obiect ț
zbur tă
or mare și str lucitor. Audia i de ă ț
delega i ai organiza iei NASA, martorii ț ț
au relatat c „ ă
ctul” se balansa în chip ciudat, apoi
c unul mai mic i s-a al turat cu mareă ă
vitez . Obiec ă
tul mai mic a devenit mai întâi
incandescent, ulterior s-a stins, în timp
ce obiectul

cel mare a disp rut din vedere în ă
direc ia nord-vest. Unul din ț
meteorologi m rturisi res ă
emnat: „Am luat întotdeauna în
derâdere poveștile cu O.Z.N.-urile. Dar
ce mai pot s spun ă
um, dup ce am v zut eu însumi un ă ă
asemenea obiect?”
La 23 noiembrie 1953 a fost
identificat pe ecranul radarului instalat
la baza ae
rian Kinross, statul Michigan, ună
obiect zbur tor necunoscut. ă
Locotenentul de avia ie ț
R. Wilson, care executa un zbor de
exerci iu pe un avion cu reac ie F-86, ț ț
ob inu autoț
riza ia s urm reasc „obiectul”.ț ă ă ă
Echipa radarului l-a urm rit pe Wilson ă
gonind dup obiec ă
60 de mile. Brusc, pe ecranul radar
ambele corpuri zbur toare se ă
contopir . Apeluril ă
e radiofonice adresate locotenentului

Wilson au r mas f r r spuns. În ă ă ă ă
zilele urm toare, z ă
a în care s-a petrecut straniul
eveniment a fost cercetat de c tre ă ă
unit i speciale în veăț
rea recuper rii unor p r i din epav ă ă ț ă
sau a identific rii unor urme de ulei pe ă
Lacul Superi
or, situat în apropiere. Nu a putut fi
g sit nici o urm , nici a locotenentuluiă ă ă
Wilson și
nici a avionului s u! ă
La 13 septembrie 1965, sergentul de
poli ie Eugene Bertrand a întâlnit pe oț
șosea de cen
tur din Exeter (New Hampshire,ă
S.U.A.), pu in înaintea orei 1 noaptea, ț
la volanul mașin
ii sale, o femeie însp imântat , care ă ă
nu mai avea curaj s -și continue ă
drumul. Ea pretinde
c fusese urm rit , pe un traseu lungă ă ă
de peste 10 mile, pân la bifurcarea ă
101, de un obie

ct zbur tor uriaș de culoare roșie, ă
care dup aceea a disp rut în p dure. ă ă ă
Poli istul, un om serios, mai în vârst ,ț ă
era înclinat s cread c doamna cu ă ă ă
pricina are o
na ie bogat , când știrea îi fuț ă
confirmat , prin aparatul de radio- ă
recep ie al mașinii sal ț
o alt patrul . Colegul s u Gene ă ă ă
Toland de la cartierul general îi
comunica ordinul s se ă
prezinte imediat la Central . Acolo, un ă
b rbat tân r le relat aceleași fapte,ă ă ă
aidoma celo
istorisite de femeie, și anume c și el ă
fusese urm rit de un obiect roșu ă
incandescent, de
care sc pase refugiindu-se în șan ul ă ț
șoselei.
Poli iștii au purces cu oarecareț
rezerv la opera ia de cercetare a ă ț
zonei, ferm convinși c
treaga poveste trebuie s -și afle, ă
pân la urm , o explica ie rezonabil .ă ă ț ă

Dup ce au str bă ă
a regiune timp de dou ore f r a ă ă ă
g si nimic, se hot râr s fac caleă ă ă ă ă
întoars . Trecând p ă
unde se aflau șase cai, îi v zur brusc ă ă
cabrându-se și luând-o nebunește la
goan . Aproap ă
clip , totul fu inundat de o lumină ă
roșie incandescent . „Aici! Privi i aici!” ă ț
— strig u ă
tân r. Într-adev r, deasupra copaciloră ă
plana un obiect roșu, înv p iat, care ă ă
se îndrepta
omot c tre observatorii noștri. ă
Bertrand, foarte agitat, comunic prin ă
telefon colegul
ui s u Toland c are obiectul ă ă
blestemat sub ochi. Curând fur ă
înv luite în aceeași lumină ă
toare fermele de lâng șosea, cât și ă
colinele învecinate. O alt mașin a ă ă
poli iei, condusț
ul Dave Hunt, se opri al turi de ă
ceilal i, cu frânele scrâșnind strident. ț

„Damned! (Al naibii!) — bâigui Dave
—, te-am auzit vorbind la telefon cu
Toland și am crez
ut c a i înnebunit… Ei, dar asta într-ă ț
adev r schimb lucrurile”. ă ă
În cursul anchetei efectuate ulterior
pentru elucidarea acestor întâmpl ri ă
enigmatice s-
au prezentat cincizeci și opt de
martori oculari, printre care
meteorologi și milita
ri din unit ile de paz a coastelor, ăț ă
adic observatori lucizi, care nu pot fiă
b nui i că ț ă
ști s deosebeasc un balon ă ă
meteorologic de un elicopter, un satelit
care se pr bușește d ă
luminile de pozi ie ale unui avion. ț
Raportul întocmit cuprindea informa ii ț
concrete, f r ă ă
s dea îns explica ii cu privire laă ă ț
originea obiectului zbur tor. ă
La 5 mai 1967, domnul Malliotte,
primarul din Marliens, departamentul

Côtes d’Or, a

desco erit o groa ciudat , într-un ă ă
câmp de trifoi situat la 623 m
dep rtare de șosea. Ur le identificateă
se apropiau de un cerc cu diametrul
de 5 m, adânc de 30 cm. De jur
împrejurul cercului porneau brazde
adânci de 10 cm, care mergeau în
toate direc iile, d ț
e parc un grilaj metalic presase ă
p mântul cu greutatea sa. La cap tulă ă
brazdelor erau g ur i adânci de 35 cm, ă
ca și cum grilajul metalic și-ar fi înfipt
„picioarele” în p mânt. De r este ă
faptul c un praf fin, alb-violaceu se ă
adunase în brazde și g uri. Ne-am ă
deplasat l
a Marliens ca s vedem aceste urme ă
neobișnuite: niște stafii nu ar fi putut
l sa astfel de urme!ă
Ce p rere s – i faci despre aceste ă ă ț
relat ri? Regretabil este îns felulă ă
cum procedeaz num oameni și ă
organiza ii secrete cu pretinsele lor ț
observa ii: ei acoper realitatea cu o p ț ă

erdea de fum și împiedic oamenii de ă
știin serioși s se ocupe deță ă
fenomenele respective,
-se s nu devin ridicoli. ă ă
Într-o emisiune a celui de-al doilea
post al televiziunii vest-germane din 6
noiem
brie 1967 pe tema: „Invazie din
cosmos?” un c pitan de avia ie din ă ț
serviciul companiei „Lu
fthansa” a descris un eveniment la
care a asistat personal, împreun cu ă
cei patru oame
ni ai echipajului s u. La 15 februarie ă
1967, aproximativ zece-cincispre-zece
minut
e înainte de a ateriza la San-
Francisco, au v zut, la o mic distan ă ă ță
de aparatul lor, un
obiect de circa 10 m diametru, roșu
ca para focului și care a zburat un
timp al turi d ă
e ei. Comunicând observa ia lor ț
Universit ii din Colorado, aceasta, în ăț

lipsa unei explica
i mai verosimile, a presupus c ar fi ă
vorba de resturile unei rachete aflate
în c dereă
. Comandantul avionului declar c , ă ă
dup experien a a dou milioane deă ț ă
kilometri de zbor,
nici el și nici colegii s i nu mai pot ă
crede c o bucat de metal care cade ă ă
poate r mâne s ă
pendat în aer și s zboare al turi de ă ă ă
un avion timp de un sfert de or . ă
Explica ia oferit ț
niversitate era cu atât mai pu in ț
plauzibil , cu cât de pe sol obiectul ă
zbur tor neidentifă
icat a putut fi observat timp de
aproape trei sferturi de or . C pitanul ă ă
de avia ie ge ț
rman nu f cea de loc impresia unui ă
om cu o imagina ie exagerat . ț ă
Iat înc dou informa ii, oferite deă ă ă ț
Süddeutschen Zeitung din München,
datate 21 și 23 no

e 1967:
”Belgrad (coresponden proprie). ță
În ultimele zile se semnaleaz ă
prezen a unor obiecte zbur toare ț ă
necunoscute (O.Z.N.) în di
verse regiuni din sud-estul Europei.
La sfârșitul s pt mânii, un astronom ă ă
amator a reușit
otografieze la Zagreb trei din aceste
corpuri luminoase. În timp ce exper ii ț
studiau
fotografiile publicate de ziarele
iugoslave pe mai multe coloane, alte
O.Z.N.-u
ri par a fi ap rut în zona muntoas a ă ă
Muntenegrului, devenind, probabil,
cauza repetat
elor incendii izbucnite în p duri. ă
M rturiile provin mai ales dină
localitatea Ivangrad
, unde locuitorii afirm mor iș c au ă ț ă
observat în ultimele zile, sear de ă
sear , asemeneaă
nii și str lucitoare corpuri cerești. ă

Autorit ile locale au confirmat ăț
veracitatea știrilo
privind incendiile din regiune, f r a ă ă
se pronun a, totuși, asupra originii lor”. ț
„Sofia (U.P.I.).
Un O.Z.N. a ap rut pe cerul Sofiei. ă
Conform agen iei B.T.A., acest O.Z.N. ț
putea fi v z ă
ut perfect cu ochiul liber. Aceeași
agen ie semnaleaz c obiectul ț ă ă
zbur tor era «mai mareă
cât discul solar; circular la început, el
lu apoi o form trapezoidal ».ă ă ă
Obiectul zbur to ă
a foarte luminos. El a fost urm rit și ă
printr-un telescop din Sofia. Un
colaborator șt
iin ific al Institutului bulgar deț
hidrologie și meteorologie declar c ă ă
obiectul se dep
lasa, probabil, cu ajutorul unor surse
de energie proprii. Se presupune c ă
zbura l
a o altitudine de aproximativ 30 km”.

Cercetarea știin ific riguroas este ț ă ă
grav handicapat de stupiditatea ă
nelimitat a anumit ă
oameni: sunt unii care pretind c au ă
intrat în contact cu fiin ele ț
extraterestre; gru
puri întregi construiesc, pe temeiul
acestor fenomene înc neexplicate” ă
fantasmagorice t
eorii religioase sau concep ii care ț
frizeaz absurdul; în sfârșit, al ii afirm ă ț ă
chiar c a ă
din partea echipajelor O.Z.N. indica ii ț
menite s asigure salvarea omenirii. ă
Pentru
credincioșii fanatici, „îngerul O.Z.N.”
este trimis, f r îndoial , fie de ă ă ă
Mahomed, fie d
, iar pentru creștini, poate de Hristos.
În toamna anului 1967, la cel de-al 7-
lea Congres interna ional al ț
cercet torilor O.Z. ă
N., profesorul Hermann Oberth,
considerat „p rintele naviga iei ă ț

spa iale”, fost profesor aț
l lui Wernher von Braun, a declarat c ă
O.Z.N.-urile nu pot înc reprezenta „o ă
problem ști ă
fic ”, probabil îns , a ad ugat acelașiă ă ă
savant, ele sunt „nave spa iale venite ț
din alte lu
ent — a subliniat, el —, fiin ele care ț
le conduc se afl la un nivel mult mai ă
avansat de
civiliza ie decât noi și, dac adopt m ț ă ă
o atitudine chibzuit , putem s înv m ă ă ăță
multe de l
, care a prev zut just evolu ia ă ț
realizat pe p mânt în domeniul ă ă
rachetelor, presupune ca v

osimil ipoteza existen ei unor ă ț
premise ale apari iei vie ii pe planetele ț ț
mai îndep rtate e sistemului solar. Ca ă
om al cercet rii, profesorul Oberth cere ă
savan ilor serioși s se preocupe și de ț ă
anumite fenomene cu aparen e ț
fantastice. „Oamenii de știin se ță
comport c ă
e îndopate, care nu mai pot digera
nimic. Ei resping pur și simplu ideile
noi, decla rându-le absurde”.
Evenimentul cel mai misterios și cel
mai spectaculos care ne-a adus
informa ii despr ț
e „materia cosmic ” s-a petrecut la ă
30 iunie 1908, în taigaua siberiana. În
zorii acelei z
ile, la ora 7 și 17 minute, o sfer de ă
foc a str b tut cerul, pierzându-se în ă ă
dep rt ri. Că ă
fla i pe drum în transiberian au v zutț ă
o mas incandescent îndreptându-se ă ă
de la sud spre
. O lovitur de tr znet a cl tinat ă ă ă

trenul; urmar explozii. Zguduitura fu ă
înregistrat de ă
roape toate seismografele din lume.
La Irkutsk — oraș situat la 900 km de
epicentrul
cutremurului —, acul seismografului
s-a mișcat timp de aproximativ o or . ă
Zgomotul a
fost perceput pe o raz de 1.000 km. ă
Cirezi întregi de reni au fost nimicite,
oameni
nomazi au fost ridica i în aer ț
împreun cu corturile lor. ă
De-abia în 1921, profesorul Kulik,
ob inând credite pentru organizareaț
unei expedi ii știi ț
n ifice, a p truns în aceste inuturiț ă ț
pu in populate ale taigalei și a începutț
s strângă ă
le unor martori oculari.
Când, în sfârșit, în 1927, membrii
expedi iei au atins malurile stâncoase ț
ale Tungusk i, e ă
ost convinși c au descoperit craterul ă

provocat de c derea unui meteorit ă
gigantic. Ace
ast supozi ie se dovedi îns greșit .ă ț ă ă
Deja la 60 km de centrul exploziei,
arborii aveau v
rile retezate. Pe m sur ce înaintau ă ă
c tre punctul critic, vegeta ia deveneaă ț
mai rar . Aic ă
arborii fuseser rași de crengi ca niște ă
stâlpi de telegraf. Într-un cerc gigantic
circums
cris epicentrului, copacii cei mai
puternici mai erau înc îndoi i în ă ț
afar . În sfârșit, să
erir urmele unui incendiu uriaș.ă
Extinzându-și cercet rile c tre nord, ă ă
membrii expedi iei ț
ajuns la convingerea c acolo a avut ă
loc o explozie de o putere
extraordinar . Când într ă
-un teren ml știnos s-au descoperit ă
g uri de dimensiuni diverse, s-a b nuită ă
c acestea repă
rezint urmele meteori ilor. S-a s pat, ă ț ă

s-a r scolit în toat zona, dar nu s-a ă ă
g sit niciă
mai mic bucat de metal, de nichel ă ă
sau sf râm turi de piatr . Doi ani mai ă ă ă
târziu, cercet ă
u fost continuate cu mașini de forat și
alte dispozitive perfec ionate. S-a s pat ț ă
pân laă
cimea de 36 m f r s se g seasc ă ă ă ă ă
râlei cea mai mic urm de material de ă ă
provenien meteo ță
Au fost aduse cele mai sensibile
aparate, capabile s semnalizeze ă
prezen a în sol a ce ț
lor mai infime urme de metal. Nici un
rezultat. Și, totuși, acolo trebuie s se fi ă
pro
dus o explozie, pentru c mii de ă
oameni au v zut-o și mii de oameni ă
au auzit-o.
Alte dou expedi ii au fost ă ț
organizate de Academia de Știin e a ț
Uniunii Sovietice în anii
1961 și 1963. Cea din 1963, condus ă

de geofizicianul Zolotov, dotat cu ă
aparate ultram
oderne, a permis savan ilor s ajung ț ă ă
la concluzia c în regiunea Tungusk i ă ă
trebuie s fi ă
loc o explozie nuclear . ă
Natura unei explozii poate fi definit ă
prin stabilirea ordinului de m rime al ă
unit ilorăț
fizice care au determinat-o. Una din
m rimile studiate la explozia de laă
Tunguska
a fost cantitatea de energie luminoas ă
radiat . Radia iile luminoase au aprins ă ț
copaci
i situa i în plin taiga, la 18 km ț ă
distan de centrul exploziei. Un arbore ță
verde nu ia fo
c decât dac energia luminoas ă ă
atinge 70 pân la 100 de calorii pe ă
centimetru p trat. Str ă ă
erarea a fost atât de luminoas , încât ă
a provocat umbre secundare pe o
distan mergând pâ ță

0 km de epicentrul exploziei.
M sur torile efectuate au permis să ă ă
se deduc puterea energiei luminoase ă
eliberate de ex
plozie, care trebuie s fi atins 2,8 × ă
1023 ergi (ergul este unitatea de lucru
mecan
ic. Un gândac a c rui mas este de 1 ă ă
gr presteaz o munc de 981 ergi ă ă
atunci când se ca r ță
timetru în sus pe un zid).
Pe vârfurile unor copaci afla i la 18 ț
km de epicentru s-au g sit crengi și ă
crengu e carbon ț
izate. De aici s-a putut conchide c ă
s-a produs o brusc degajare de ă
c ldur , drept consă ă
ecin a unei explozii, și nu a unuiță
incendiu survenit în p dure. Astfel de ă
urme de carbon
izare se g sesc numai în locurile în ă
care nici un fel de umbr nu s-a ă
interpus pentru a
stânjeni propagarea luminozit ii ăț

fulgerului provocat de explozie. F r ă ă
nici un echivoc sa
u vreo urm de îndoial , aici avem ă ă
de-a face cu urmele unor radia ii. ț
Însumarea tuturor ac
estor efecte ne duce la concluzia
existen ei unei puternice explozii de ț
1023 ergi,
necesar pentru înf ptuirea unor ă ă
pustiiri atât de gigantice. Masa
aceasta colosal de ene ă
rgie corespunde cu for a de distrugere ț
a unei bombe atomice de 10
megatone sau 100
.000.000.000.000.000.000.000 ergi!
Întrucât toate cercet rile confirm ă ă
varianta unei explozii nucleare,
încerc rile de a lua ă
ept temei al evenimentelor ipoteze
ca ciocnirea cu o comet sau c derea ă ă
unui mare me

teorit sunt de domeniul fic iunii. ț
Dar cum poate fi explicat ă
producerea unei explozii nucleare în
1908?
În martie 1964, într-un articol
publicat în revista Zvezda, la
Leningrad, s-a emis tez
a c fiin e inteligente din constela iaă ț ț
Lebedei au încercat s intre în leg tur ă ă ă
cu Terra.
ii articolului, Ghenrih Altow și
Valentina Juraliova, pretindeau c ă
explozia din tai
gaua siberian ar fi fost un r spuns la ă ă
un fel de semnale: violenta erup ie a ț
vulcanul
ui Krakatau din Oceanul Indian
(1883) a prilejuit emiterea în cosmos
a unui putern
ic fascicul de unde radio. Fiin ele ț
inteligente de pe îndep rtatele astre au ă
considera
t, în mod greșit, undele radio drept
un semnal venit din univers; în

consecin , au îndrep ță
t c tre P mânt o raz laser — multă ă ă
prea puternic . Aceasta, pe când ă
str b tea atmosfera teă ă
eva deasupra Siberiei, s-a transformat
în substan . Explica ia aceasta ni se ță ț
pare prea
fantastic pentru a fi acceptabil . ă ă
Tot atât de greu am putea s ă
accept m ipoteza care explic ă ă
evenimentul printr-un impact
de antimaterie. Admi ând c în ț ă
adâncurile cosmosului exist ă
antimaterie, în regiunea Tungu
-ar mai fi putut r mâne nimic, pentru ă
c ciocnirea dintre materie șiă
antimaterie are ca
urmare anihilarea complet a ă
amândurora. În afar de aceasta, este ă
foarte pu in probabil c ț
a o bucat de antimaterie s poat ă ă ă
str bate distan e atât de imense f r aă ț ă ă
se produce o ci
cu materia înainte de a p trunde în ă

atmosfera terestr . ă
Suntem mai de grab de acord s ne ă ă
al tur m opiniei acelora care atribuieă ă
explozia nucle
ar unei fisuri a rezervorului deă
energie apar inând unei nave spa iale ț ț
extraterestre. F
antastic! Da, desigur. Dar din cauza
aceasta trebuie s fie și imposibil? ă
Literatura care se ocup de meteoritul ă
tungus este practic nelimitat . Un ă
lucru mai
trebuie neap rat re inut: ă ț
radioactivitatea taigalei în jurul
epicentrului exploziei es
te — pân azi — de dou ori mai ă ă
mare ca în alte zone. Cercet ri ă
minu ioase întreprinse pri ț
rea sistemului inelar de dezvoltare a
copacilor a confirmat creșterea v dit a ă ă
radioac
tivit ii începând din 1908.ăț
Atâta vreme cât pentru acest
fenomen — ca și pentru atâtea altele

— n-a fost înc stabilit ă
explica ie exact , indiscutabil din ț ă ă
punct de vedere știin ific, nimeni nu ț
are dreptul s ă
sping f r temei o interpretare ce ă ă ă
pare verosimil . ă
Planetele sistemului nostru solar ne
sunt relativ bine cunoscute; s-ar
putea pun
e problema existen ei „vie ii” a ț ț șa cum
o concepem noi, dar într-o m sur ă ă
extrem de redus , ă
Marte. Omul a determinat precis
limitele teoretice pentru posibilit ile ăț
procesului
pe care el îl numește via . Aceste ță
limite sunt numite ecosfer . În ă
sistemul nostru solar
ntrul grani elor ecosferei se afl doar ț ă
Venus, Terra și Marte. Stabilind
aceast delimit ă
are, trebuie în orice caz s inem ă ț
seama de faptul c , în concep iile ă ț
noastre despre ecosf

plec m de la propriile noastreă
reprezent ri despre via , și ca atare ă ță
formele de via ne ță
scute sunt în afara premiselor
noastre. Pân în 1962, adic pân s-a ă ă ă
apropiat „Mariner II”
stan de 34.000 km de planetață
Venus, se considera c pe aceast ă ă
planet via a ar fi fost ă ț
sibil . Dar, dup cele transmiseă ă
atunci prin radio, Venus nu mai poate fi
luat în consiă
dera ie ca purt toare a vie ii așa cumț ă ț
o cunosc oamenii.
Din informa iile transmise de ț
„Mariner II” s-a dedus c temperatura ă
ambiant a planetei, a ă
tât a p r ii expuse spre soare cât și a ă ț
celei aflate în umbr , se urc în medie ă ă
la 430° Ce
menea temperaturi nu permit
constituirea rezervelor de ap la ă
suprafa a planetei; ar ț
putea exista cel mult lacuri de

metale topite. Imaginea idilic a ă
planetei Venus —
dr g lașa sor geam n a Terrei —ă ă ă ă ă
s-a spulberat, chiar în ipoteza c ă
rezervele mari de hid
i ar putea s constituie un mediu ă
nutritiv pentru tot felul de bacterii.
Nu e mult de când savan ii afirmau ț
c via a pe Marte este de neconceput;ă ț
de cât va vreme î ă
ucrurile în aceast privin sunt ă ță
formulate mai prudent; acum se spune
aproape de neconc
eput. Dup fructuoasa misiune de ă
informare a sondei „Mariner IV”,
trebuie s acord m posib ă ă
ilit ilor de via de pe Marte, fie și cuăț ță
rezerve înc , o oarecare probabilitate. ă
Dac nuă
deocamdat s ne raliem teoriei ă ă
privind existen a unor fiin e inteligente ț ț
pe Marte, treb
uie, totuși, s accept m ca posibil ă ă ă
existenDa unor forme inferioare de

via pe planeta rță
Nu este imposibil ca vecina noastr , ă
planeta Marte, s -și fi avut propria sa ă
civiliza ie ț
cu mii și mii de ani înainte. Sub acest
aspect, se cuvine s acord m o aten ie ă ă ț
deosebit ă
i Phobos, unul din sateli ii planetei ț
Marte.
Marte are doi sateli i: Phobos și ț
Deimos (în greac Frica și Spaima). De ă
fapt, ei erau cun
oscu i cu mult înainte ca s -i fiț ă
descoperit, în 1877, astronomul
american Asaph Hall. J
ohannes Kepler emisese deja în
1610 ipoteza c Marte este înso it în ă ț
mișcarea sa de doi sa
li i.ț
Câ iva ani mai târziu, c lug rulț ă ă
Schyrl pretinse c a v zut sateli ii ă ă ț
planetei Marte; desi

fost victima unei iluzii optice, întrucât
cu instrumentele care îi st teau la ă
îndemân at în nici un caz nu putea ă
observa corpuri cerești atât de mici.
Realmente fascinant este îns ă ă
descrierea pe care o face în 1727
Jonathan Swift în cartea C l toria spre ă ă
Laputa (un din c l toriile lui Gulliver). ă ă
El nu se mul umește s fac o relatare ț ă ă
despre cei doi satel ci d și ă
dimensiunile lor, inclusiv durata
mișc rii de revolu ie. În capitolul ală ț
treilea
e poate citi:
„Ei (astronomii. — Nota trad.) își
petrec cea mai mare parte a vie ii ț
cercetând corpurile
rești cu ajutorul unor lunete ce le
întrec cu mult pe ale noastre. Acest
avantaj le-
a îng duit s -și extind descoperirile ă ă ă
mult mai departe decât astronomii
noștri din Europa
au alc tuit un catalog cuprinzând zece ă

mii de stele fixe, pe cât vreme cele ă
mai mari c
ataloage ale noastre nu cuprind
mai mult de o treime din acest
num r. Ei au descopă
erit, printre altele, dou stele mai ă
mici, sau sateli i, care se învârtesc în ț
jurul lui Ma
rte. Cel mai apropiat se afl la o ă
distan egal cu trei diametre ale lui ță ă
Marte de cent
rul planetei principale, iar cel mai
îndep rtat, la o distan de cinci ă ță
diametre. Primul
satelit are o mișcare de rota ie de ț
zece ore, al doilea, de dou zeci și una ă
de ore și jum
ate. Astfel, p tratele rota iilor lor ă ț
periodice cresc aproximativ în aceeași
propor ie cu ț
cuburile distan elor de la centrul lui ț
Marte, ceea ce dovedește din nou,
indiscutabi
l, c ele sunt guvernate de aceeașiă

lege a gravita iei care influen eaz și ț ț ă
celelalte corp
i cerești”.
Cum a putut Swift s descrie sateli ii ă ț
lui Marte cu o sut cincizeci de ani ă
înaintea des
coperirii lor? F r îndoial , unii ă ă ă
astronomi ajunseser s presupun ă ă ă
existen a lor înc în ț ă
ft, dar pe presupuneri nu pot fi
întemeiate afirma ii atât de precise! De ț
fapt, nici pân ă
acum nu știm de unde și-a procurat
Swift informa iile! ț
Acești sateli i sunt, în untrul ț ă
sistemului nostru solar, cei mai mici și
mai deosebi i: or ț
ta mișc rii lor de revolu ie este ă ț
aproape circular , efectuându-se ă
deasupra ecuatorului! D
ac admitem c reflect tot atâtaă ă ă
lumin ca Luna noastr , atunci Phobos ă ă
ar trebui s aib ă ă
metru de 16 km, iar Deimos unul de 8

km. În cazul c ar fi sateli i artificiali, ă ț
și deci
ar reflecta mai mult lumin , ar fi în ă ă
fapt și mai mici. În orice caz, sunt
singurii dint
re sateli ii cunoscu i ai planetelor ț ț
sistemului nostru solar care ocolesc
planeta lo
r mai repede decât se rotește ea. În
cursul unei rota ii complete a planetei ț
Marte — adic ă
unei zile mar iene —, Phobos o ț
înconjur de dou ori, în timp ce ă ă
Deimos o înconjur cu o ă
eva mai mare decât viteza de rota ie ț
a lui Marte în jurul axei sale.
În 1862, când pozi ia P mântului se ț ă
preta în mod deosebit la observarea
sateli ilor lui Ma ț
cercet rile au fost zadarnice, dar ă
cincisprezece ani mai târziu au fost
descoperi i. ț
Atunci s-a n scut teoria planetoizilor, ă
conform c reia diverși astronomi au ă

considerat
c sateli ii mar ieni sunt fragmenteă ț ț
astrale provenite din cosmos, pe care
Marte le-a
atras în orbita sa. Totuși, teoria
planetoizilor nu rezist ; într-adev r, cei ă ă
doi sateli ț
ai planetei Marte o ocolesc deasupra
ecuatorului aproape în același câmp
orbital. O as
emenea pozi ie poate ocupa ț
întâmpi tor doar un fragment astral. ă
Realit i m surabile au ad ăț ă
cele din urm , în discu ie teoria ă ț
modern a sateli ilor. ă ț
În lucrarea Intelligent Life in the
Univers, ap rut în 1966, renumitul ă ă
astronom america
n Carl Sagan și savantul rus Șklovski
sus in teza potrivit c reia Phobos ar fiț ă
un sateli
t artificial. În urma unui șir de
m sur tori, Sagan a ajuns la concluziaă ă
c Phobos trebuieă

s fie gol pe din untru, și desigur că ă ă
o planet goal pe din untru nu poate ă ă ă
fi decât art
l .ă
Într-adev r, caracteristicile mișc rii de ă ă
revolu ie a lui Phobos nu concord cu ț ă
masa sa ap
ent , fiind, în același timp, tipiceă
pentru corpuri goale în interior.
Savantul sovietic
Șklovski, directorul Sec iei de ț
radioastronomie a Institutului Sternberg
din Moscov
a, împ rt șește același punct de ă ă
vedere, deoarece a constatat c în ă
mișc rile satelituluiă
e evident o accelerare specific , ne- ă ă
natural . Or, asemenea acceler ri sunt ă ă
identice cu
cele stabilite la sateli ii artificiali ț
lansa i de pe Terra. ț
Teoriile fantastice ale lui Sagan si
Șklovski sunt ast zi foarte serios luate ă
în consi

dera ie. Americanii proiecteazț ă
lansarea unor noi sonde c tre Marte, ă
care prin radio s ă
localizeze mai precis și pozi ia ț
sateli ilor lui Marte. Sovieticii își propun ț
ca în anii u
ori s studieze prin mijlocirea mai ă
multor observatoare mișcarea
sateli ilor mar ieni. ț ț
Dac ipoteza unor savan i deă ț
notorietate din Est și Vest care
declar c Marte a avut când ă ă
o civiliza ie înfloritoare se confirm , se ț ă
naște implicit întrebarea de ce nu mai
exist ă
și azi? Au fost silite fiin ele inteligente ț
de pe Marte s -și caute un nou spa iu ă ț
vital?
Au c utat un alt loc unde s tr iască ă ă ă
din cauza reducerii oxigenului pe
planeta lor? Sau
poate pr bușirea civiliza iei lor a fost ă ț
provocat de o catastrof cosmic ? Și, ă ă ă
în sfârși

t oare o parte din locuitorii planetei
Marte s se salveze pe planete ă
învecinate?
În cartea Worlds in Collision,
publicat în 1950 și ast zi înc mult ă ă ă
discutat în cercuril ă
cialitate, autorul ei, dr. Emanuel
Velikovsky, sus inea teza potrivit c reia ț ă
o comet ă
uriaș s-a ciocnit cu planeta Marte și ă
din coliziunea lor a luat naștere
Venus. Teoria l
ui putea fi confirmat dac s-ar fi ă ă
constatat c Venus are o temperatur ă ă
ambiant foarte r ă
idicat , nori boga i în hidrocarburi, ă ț
manifestând, totodat , unele anomalii ă
ale mișc rii d ă
ta ie. Or, prelucrarea datelor furnizateț
de ”Mariner II” confitm teoriile lui ă
Velikovsk
y: Venus este singura planet al ă
c rei sens de rota ie este „invers”,ă ț
singura planet deci ă

are nu respect legile generale ale ă
sistemului nostru solar, c ruia i se ă
supun Mercu
r, Terra, Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus și Neptun…
Odat acceptat îns ipoteza unei ă ă ă
civiliza ii mar iene înghi ite de o ț ț ț
catastrof cosmic , ă ă
reprezenta, în același timp, indicii
pentru dovedirea teoriei noastre,
potrivit c rei ă
a p mântenii ar fi fost vizita i înă ț
zorile antichit ii de c tre fiin e din ăț ă ț
cosmos. În cor
ea, fie c e utopie sau pur ă ă
specula ie, se situeaz și teza ț ă
refugierii unui grup de mar i ț
i-uriași pe P mânt, care, împreun cu ă ă
fiin ele semiinteligente ce tr iau peț ă
atunci aici, a
it noua civiliza ie a lui homo sapiens. ț
Întrucât for a de gravita ie a planetei ț ț
Marte este
mai mic decât a P mântului, se ă ă

poate b nui c statura și for a ă ă ț
mar ienilor erau mai mariț
east ipotez exist m car și un dramă ă ă ă
de adev r, atunci se explic și apari ia ă ă ț
uriașilor v
ele, capabili s deplaseze stânci ă
uriașe, care i-au deprins pe
p mânteni cu practici încă ă
noscute, dar care pân la urm au ă ă
disp rut…ă
Niciodat n-am știut înc atât de pu in ă ă ț
despre atât de multe lucruri precum se
întâmpl în ă
tre. Sîntem convinși c tema „Omul și ă
inteligen ele extraterestre” va r mâne ț ă
pe ordinea de
rcet rii știin ifice pân când se va g siă ț ă ă
o rezolvare plauzibil pentru toate ă
problemele î
sie.
CAPITOLUL AL XI-LEA
Semnale radio în univers. Se pot

transmite gândurile mai repede decât
lumina? Straniul caz Cayce! Ecua ia ț
Green-Bank. Reprezentan ii de frunte ai ț
exobiologiei. Ce problem
e preocup NASA? O convorbire cu ă
Wernher von Braun
La 8 aprilie 1960 a început în zori, la
orele 4, într-o vale izolat din Virginia ă
de Ves t, o experien deosebit : cel ță ă
mai mare radiotelescop de la Green-
Bank, cu luneta sa d
e 85 de picioare diametru, a fost
îndreptat pe direc ia Tau-Ceti, o stea ț
aflat la 11,ă
8 ani-lumin de P mânt. Tân rul ă ă ă
astronom american dr. Frank Drake,
om de știin de o repu ță
osebit , care îndeplinea func ia de ă ț
șef al proiectului, își propunea s intre ă
în leg tur ă ă
uni radiofonice cu alte civiliza ii, ț
sperând s recep ioneze semnale emise ă ț
de inteligen e ț

extraterestre.
Prima faz a experien ei a durat o ă ț
sut cincizeci de ore și, deși a fostă
sortit unui eșec ă
intrat în analele astronomiei sub
denumirea de Proiectul Ozma.
Experien a n-a fost înt ț
rerupt pentru c vreunul dintre ă ă
savan ii participan i ar fi fost de p rere ț ț ă
c în cosmos nă
ar produce emisiuni radiofonice, ci
pentru faptul c organizatorii și-au dat ă
seama c în ă
c nu dispun de aparate suficient deă
perfec ionate pentru a atinge un ț
obiectiv atât de
îndep rtat. Dar Ozma nu va r mâne ă ă
unica experien de acest fel. Probabil ță
c pe Lun se vă ă
ala un telescop care, f r a fi ă ă
stânjenit de perturba iile terestre, va ț
putea s sondeze c ă
u semnale radio imensitatea spa iului ț
interstelar.

În orice caz, trebuie s ne punem ă
întrebarea ce anume ar corespunde
mai bine scopului
cercet rilor noastre spa iale: s ă ț ă
c ut m a intercepta semnale, sau să ă ă
emitem noi semnale r
io în univers? Doar nu putem pretinde
unei inteligen e extraterestre s ț ă
în eleag întâmplț ă ă
, spaniola sau engleza și s stea s ă ă
aștepte chemarea noastr . ă
R mân posibile trei variante prin careă
ne putem semnaliza prezen a: ț
simbolurile matema
tice, razele laser sau imaginile. Șanse
are mai ales prima variant ; în orice ă
caz, emi
terea unor asemenea mesaje
necesit , indiferent de formula ă
adoptat , folosirea unor ă
lungimi de und intergalactice ă
susceptibile de a fi recep ionate ț
pretutindeni în cosmo
s. O frecven de 1.420 de ță

megahertzi pare s fie potrivit , ă ă
întrucât corespunde radia iei ț
rogenului neutru, care ia naștere
când se ciocnesc atomii de hidrogen.
Hidrogenul fi
ind un element, frecven a radia iei ț ț
sale are toate șansele s fie ă
cunoscut pretutindeni î ă
cosmos. Totodat , trebuie re inut c ă ț ă
frecven a ele 1.420 de megahertzi se ț
situeaz în afar ă
p ienjenișului lungimilor de undă ă
terestre, ceea ce restrânge la minimum
posibilit ile de ăț
onfuzie și factorii de deranjament. Ar fi
indicat deci s lans m asemenea ă ă
impulsuri ra

dio, iar dac în univers exist ă ă
inteligen e extraterestre, ele le vor ț
putea recunoaște.
În acest context este foarte
interesant informa ia ap rut în nr. ă ț ă ă
51 din 22. XII. 1967 al
otidianului Zeit.
Sub titlul Semnale destinate Lunii se
putea citi:
„Distan a dintre Lun și P mânt este ț ă ă
cunoscut pân la o diferen de ă ă ță
câteva sute de metri
omii nu se consider înc satisf cu i. ă ă ă ț
Iat de ce se va cere astronau ilor ca laă ț
unul din
ele lor zboruri pe satelitul natural al
P mântului s ia cu ei niște oglinziă ă
pentru a le
instala acolo. Oglinzile vor fi așezate
astfel, încât, formând un fel de col de ț
camer , ă
c tuit din trei suprafe e dispuse unaă ț
perpendicular pe cealalt , pe vertical , ă ă
reflectar

ea reciproc a luminii ce va c dea pe ă ă
ele s permit retrimiterea ei în ă ă
direc ia sursei lu ț
noase.
Asupra sistemului de oglinzi se va
proiecta timp de a suta milioana parte
dintr-
o secund raza unui fulger produs de ă
un laser, cuplat cu un telescop cu
deschidere
a de 1,50 m. Lumina reflectat de ă
oglinzile instalate pe Lun va fi ă
recep ionat de tele ț ă
scop și retransmis unui multiplicator ă
foto.
Cunoscând viteza luminii și timpul
necesar pentru ca raza luminoas a ă
laserului s str bat ă ă
distan a P mânt-Lun și retur, vom ț ă ă
putea calcula distan a dintre ele pân ț ă
la o diferen d ță
Dar oare c tre noi drumul poate fi ă
g sit? De foarte mult vreme, undeleă ă
radio se încrucișe

az în univers. Dac ipoteza noastră ă ă
este valabil , nu este posibil ca ă
inteligen e str ine ț ă
rce s intre în comunica ie cu noi? ă ț
De pild , atunci când energia radiant ă ă
a lui CTA-102 a
rescut brusc în toamna anului 1964,
astronomii sovietici au f cut cunoscut ă
c e posibiă
l s fi recep ionat semnale ale uneiă ț
superciviliza ii extraterestre. ț
Astronomul Solomi ki spunea la 13 ț
aprilie 1965 în amfiteatrul Institutului
Sternberg
din Moscova: „La sfârșitul lunii
septembrie — începutul lunii
octombrie 1964 am constatat
o creștere important a energiei ă
radiante a lui CTA-102. Dar numai
pentru un timp s
curt, dup aceea a disp rut din nou. ă ă
Am înregistrat fenomenul și am inut ț
steaua în contin
re sub observa ie. C tre sfârșitul ț ă

anului, intensitatea sursei a crescut din
nou brusc;
exact o sut de zile dup prima ă ă
noastr înregistrare a atins din nou un ă
nivel înalt”. Prof
orul Șklovski, șeful astronomului
Solomi ki, adaug c asemenea ț ă ă
oscila ii ale undelor sunt ț
oarte pu in obișnuite. ț
Între timp, astrofizicianul olandez
Maarten Schmidt a calculat prin
m sur tori exacteă ă
c distan a de la P mânt la CTA-102ă ț ă
trebuie s fie de aproximativ 10 ă
miliarde de ani-lumin
Aceasta înseamn c undele radio, în ă ă
cazul în care provin de la fiin e ț
inteligente, au tr
uit s fie emise cu 10 miliarde de aniă
în urm . Dup actualul stadiu al ă ă
cercet rilor privi ă
nd vârsta P mântului, pe vremea ă
emiterii undelor respective, planeta
noastr nici nu exi ă

sta.
Dac toate încerc rile pentru a stabiliă ă
leg tura cu fiin e din univers n-ar aveaă ț
șanse de
ușit , astrofizicienii americani șiă
sovietici, cei de la Jodrell-Bank, de
lâng Manchesteă
r, și de la Stockert, de lâng Bonn, nu ă
și-ar concentra cercet rile și nu și-ar ă
îndrepta a
e lor gigantice c tre așa-numitele ă
stele radio sau quasar. Stelele fixe
Epsilon-Erid
ani și Tau-Ceti sunt situate la o
dep rtare de respectiv 10,2 și 11,8ă
ani-lumin . Undele ă
radio destinate acestor „vecini” au
nevoie de cel pu in 11 ani pentru a ț
ajunge la des
tina ie dup emiterea semnalelorț ă
noastre; pentru ca un r spuns s fie ă ă
înregistrat pe P mân ă
nt deci necesari 22 de ani. Leg turi ă

radio cu stele mai îndep rtate ar ă
necesita, evide
nt, un timp mai îndelungat: nici nu
este posibil s ne gândim a stabili un ă
contact pri
n unde radio cu civiliza ii situate fa ț ță
de P mânt la milioane de ani-lumin . ă ă
Dar oare mij
acele noastre tehnice pentru aceste
încerc ri se limiteaz numai la undele ă ă
radio?
Am putea, de pild , s ne semnal m ă ă ă
prezen a și prin mijloace optice. O ț
puternic raz lase ă ă
eptat spre Marte sau Jupiter n-ar ă
putea r mâne acolo neobservat , în ă ă
m sura în care acestă
anete sunt populate de fiin e ț
inteligente. O alt posibilitate, cu iz de ă
fantastic,
ar fi cultivarea unor mari suprafe e ț
de asemenea manier , încât s dea ă ă
naștere unor contra
e coloristice vizibile, exprimând

simboluri geometrice sau matematice,
care se poa
te presupune c au valabilitate ă
universal . O idee îndr znea , dar ă ă ță
absolut realizabil : d ă
lungul laturilor de 1.000 km ale unui
uriaș triunghi echilateral se planteaz ă
cartof
i; în acest triunghi uriaș se seam n ă ă
un cerc cu grâu; în fiecare var ia ă
astfel naștere u
cerc galben încadrat într-un triunghi
echilateral verde. Aceasta ar însemna,
în același t
imp, o experien util și rodnic . ță ă ă
Acceptând ideea c exist inteligen e ă ă ț
extraterestre, c
s ne identifice precum o facem și noi,ă
lic rirea cercului și a triunghiului va fiă
pentr
u ei un indiciu c asemenea forme nu ă
pot fi rodul unui capriciu al naturii…
Dup că
um am spus, o posibilitate ar fi și

asta. Cineva a mai propus construirea
unui lan ț

de faruri, care s difuzeze lumina ă
vertical, sistemul de dispunere al
acestei m ri l uminoase prefigurând ă
structura atomului… Propuneri…
propuneri…
Toate propunerile pleac îns de la ă ă
premisa c cineva scruteaz planeta ă ă
noastr . Punerea p blemei astfel, cu ă
mijloacele acestea limitate, este oare
greșit ? ă
Deși fa de toate fenomenele ță
misterioase s-a v dit foarte mult ă
scepticism sau poate, ma
i curând, aversiune, nu putem fi
împiedica i s constat m c se mai ț ă ă ă
petrec unele fenomene
zice care ast zi nu și-au dobândit o ă
explica ie știin ific trainic ț ț ă
fundamentat , așa cum ă
telepatiei.
În sec iile de parapsihologie ale ț
multor universit i importante sunt în ăț
curs de examinare
, folosindu-se metode riguros

știin ifice, fenomene pân acumț ă
nestudiate, cum ar fi ghic
itul, vedeniile, telepatia etc. etc. În
prealabil sunt identificate și
abandonate, c
a fiind de proast reputa ie, toate ă ț
poveștile oculte cu spirite și fantome
sau halucina ii ț
le religioase. Preocup rile se axeaz ă ă
exclusiv pe fenomenele apte pentru
cercetarea
de laborator. Investiga iile privind ț
cazuri izolate sau în serie atest ă
posibilitatea
transmiterii gândurilor. În domeniul
acesta, unde pân nu de mult ă
cercetarea era prohibi
t , s-au ob inut deja succese demneă ț
de luat în considera ie. ț
În august 1959 a luat sfârșit
experimentul „Nautilus”, care n-a
dovedit numai posibilitate
a existen ei telepatiei, ci a confirmat și ț
faptul c transmiterea gândurilor poate ă

fi ma
i eficace decât leg turile radiofonice. ă
Relatarea experien ei este ea îns și o ț ă
m rturie:ă
„Emi torul de gânduri” se afla la mii ță
de kilometri distan atunci când ță
submarinul „Nauti
cufundat la câteva sute de metri sub
ap , toate leg turile radio fiindă ă
întrerupte, deoar
ece — dup cum este știut — ă
undele radio nu p trund nici pân azi ă ă
adânc în straturile mari
imb, leg tura de telepatie dintre o ă
persoan aflat la bord și o alt ă ă ă
persoan , r mas pe ă ă ă
l, a continuat s func ioneze. ă ț
Un asemenea test ridic întrebarea ă
ce mai este oare capabil s întreprind ă ă
creierul omului
? Poate el stabili prin telepatie leg turi ă
mai rapide decât viteza luminii? Cazul
Ca
yce, intrat în literatura de

specialitate, ne îndeamn s ă ă
r spundem afirmativ.ă
Fiul unui ran din Kentucky, Edgar ță
Cayce habar n-avea ce posibilit i ăț
fantastice avea m
intea sa. Cu toate c a murit la 5 ă
ianuarie 1945, medicii și psihologii
continu s se p ă ă
reocupe pân azi de valorificarea ă
datelor privitoare la cazul s u. F r s ă ă ă ă
fi fost medic,
gar Cayce a fost autorizat de severa
„American Medical Association” s dea ă
consulta ii. ț
Fiind înc foarte tân r, Edgar Cayce s- ă ă
a îmboln vit: îl scuturau convulsiile, ă
temperatura
te ridicat îi mistuia organismul ă
tân r; în cele din urm , a c zut înă ă ă
com . În timp ce medă
u în zadar s -l reanimeze, tân rul ă ă
începu deodat s vorbeasc tare și ă ă ă
limpede: el ar t c ă ă
, denumi câteva medicamente de care

avea nevoie, din ce anume și cât ă
pomad s i se prepa ă ă
, cu care s fie uns pe șira spin rii. ă ă
Medicii și rudele au r mas uimi i, nu-și ă ț
puteau da
a de unde are tân rul asemenea ă
cunoștin e, inclusiv terminologia, ce-i ț
era cu totul str in ă
Deoarece cazul p rea s fie f r ă ă ă ă
speran , instruc iunile sale au fost ță ț
urmate întocmai. D
carea tratamentului cu
medicamentele prescrise de el, Edgar
se înzdr veni v zând cu ochi ă ă
i.
Evenimentul f cu vâlv ; deoarece ă ă
Edgar vorbise în com , se ivir ă ă
numeroase propuneri ca tâ
s fie transpus în stare de hipnoz ,ă ă
pentru a i se „smulge” în acest chip
indica ii pentru ț
tamente. Edgar respinse propunerea
din principiu. Numai când i se
îmboln vi prietenul, ă

dict o re et minu ios întocmit ,ă ț ă ț ă
folosind și termeni latinești de
specialitate, pe care
ci nu-i cunoscuse nici din citit, nici din
auzite. O s pt mân mai târziu, ă ă ă
prietenul lui e
ra vindecat.
Dac primul caz a p rut neînsemnată ă
și, cu toat vâlva stârnit , fu curând ă ă
dat uit rii sub ă
fic, al doilea determin Asocia ia ă ț
medicilor s alc tuiasc o comisie care, ă ă ă
în ipoteza c ă
menul s-ar repeta, s -l poat descrie ă ă
în mod am nun it, pe baza unor ă ț
materiale competente.
Sub hipnoz , Cayce avea cunoștin e și ă ț
dovedea aptitudini care în mod
normal ar fi fost re
zultatul unui consult de specialitate.
Odat Edgar prescrise unui pacient ă
foarte bogat un medicament care nu
era nic ieri d ă
e g sit. Omul d du câteva anun uri înă ă ț

ziarele cele mai r spândite, ba chiar și ă
în presa in
la. Un tân r medic parizian îl inform ă ă
c tat l s u pusese la punctă ă ă
medicamentul cu ani în
lar c de vreme îndelungat ă ă
producerea lui încetase. Compozi ia ț
medicamentului respectiv e
ra identic cu informa iile am nun ite ă ț ă ț
date de Edgar Cayce.
Mai târziu, Edgar prescrise un
medicament indicând, totodat , și ă
adresa laboratorului, s
ituat într-un oraș îndep rtat. În urma ă
unei convorbiri telefonice se stabili c ă
medicament
fusese chiar atunci elaborat, i se
precizase și formula și tocmai i se
c uta un numeă
pentru a fi pus în comer . ț

Comisia, alc tuit din medici ă ă
profesioniști, era departe de a crede
în telepatie; ea cer ceta în chip logic
și concret, consemna ceea ce constata,
știind c Edgar nu avusese în vi a a lui ă ț
o carte de medicin în mân . Asaltat ă ă
de pacien i din întreaga lume, Edgar ț
d dea do lta ii pe zi, întotdeauna înă ț
prezen a medicilor, f r a lua ț ă ă
vreodat onorar. Diagnosticul scrip iile ă ț
terapeutice erau exacte, dar, când era
trezit din trans , nu mai știa nimic d ă
in ceea ce spusese. Când membrii
comisiei l-au întrebat cum își elabora
diagnosticul, Ed gar declar c are ă ă
senza ia c poate intra în contact cu ț ă
oricare creier pentru a-i smulge
informa iile necesare punerii ț
diagnosticului. Iar întrucât creierul
bolnavului știa prec
is de ce sufer corpul s u, totul ă ă
devine foarte simplu: mai întâi
chestioneaz creierul pa cientului, apoi ă
caut în lume creierul care îi spune ceă

are de întreprins. El însuși are s za ia ț
c este doar o parte a tuturoră
creierelor…
O idee nemaipomenit , care, ă
transpus la nivelul tehnicii actuale, ar ă
putea s arate a stfel: la New York se ă
îndoap un computer gigant cu toate ă
datele cunoscute în domeniul fizicii.
De câte ori este solicitat și indiferent
de unde, el comunic r spunsurile în fr ă ă
ac iuni de secund . Un alt computer seț ă
afl la Zürich, în el se află ă
înmagazinate toate cu le de medicin . ă
Un computer instalat la Moscova este
plin pân la refuz cu toate infor ma iile ă ț
privind biologia; un altul, aflat la Cairo,
nu face nici o omisiune în domen
iul astronomiei. Pe scurt, în diverse
centre ale globului se afl totalitatea ă
cunoștin e lor noastre despre lume, ț
organizate pe ramuri, introduse în
computere. Constituind
toate laolalt un releu, de îndat ce ă ă
computerului de la Cairo i se cere o

informa ie d espre o problem ț ă
medical , el o transmite într-o sutime ă
de secund celui instalat la Züric h. ă
Sistemul de func ionare al creierului ț
lui Edgar Cayce trebuie s fi corespuns ă
une
i asemenea tehnici a cuplajului
simultan, pe deplin imaginabil și ă
realizabil . ă
S oprim cugetarea fantastic șiă ă
specula iile cele mai îndr zne e din ț ă ț
avântul lor? Dimpotr
ar fi dac toate creierele omenești, ă
sau numai unele, apar inând unor ț
creaturi ieșite din
comun, ar fi înzestrate cu forme de
energie necunoscut , dispunând de ă
posibilitatea de
a intra în leg tur cu toate fiin ele? ă ă ț
Despre func iile și posibilit ile ț ăț
creierului omen
uluitor de pu in; oricum, este ț
cunoscut c în creierul unui om ă
s n tos contextul este solă ă

icitat doar în propor ie de 10%. La ce ț
servește restul de nou zecimi? Este ă
notoriu — și ș
fic atestat — faptul c unii oameni ă
atinși de boli incurabile se îns n toșesc ă ă
exclusiv dat
voin ei proprii. Poate pentru c auț ă
reușit, prin mijlocirea unui sistem de
„cuplaj” necuno
scut, s antreneze în activitate înc ă ă
una sau dou zecimi din elementele ă
corticale.
Dac admitem lucrul cel mai fantastic,ă
și anume c în creier ac ioneaz cele ă ț ă
mai puternice
orme de energie, atunci un impuls
mental puternic ar putea fi resim it ț
simultan și p
retutindeni. Când știin a va parveni ț
s demonstreze existen a unuiă ț
asemenea creier „s lbat ă
u ar fi nefiresc s atribuim o structur ă ă
analog tuturor fiin elor inteligente din ă ț
unive

rs.
S ne servim și noi de un model.ă
Dac declanș m într-un bazin cuă ă
miliarde de bacterii, înt
loc anume, un impuls electric
puternic, el este perceput în oricare
punct al bazi
nului și de fiecare specie de bacterii.
Impulsul electric va fi resim it ca o realit ț
ate pretutindeni și în aceeași clip . ă
F r îndoial , ne este clar c analogiaă ă ă ă
șchioap t , ă ă
fiind o form cunoscut a energiei ă ă
strâns legate de viteza luminii. Noi ne
gândim îns la ă
form de energie care esteă
disponibil și eficient pretutindeni și ă ă
simultan. Presupunem
pur și simplu existen a unei forme de ț
energie pân acum neidentificat ă ă
care, în sfârșit, a
sforma incognoscibilul în cognoscibil.
Raportul referitor la o experien care ță
s-a desf șurat la 29 și 30 mai 1965 ă

poate s confe ă
celor mai fantasmagorice idei un aer
de verosimilitate. Prin propor iile și ț
natura
sa, experien a este și va r mâne ț ă
unic . În cele dou zile, la aceeași oră ă ă
și aceeași secun
oane și-au concentrat aten ia asupra ț
unor imagini, fraze și grupe de
simboluri, pe car
e — ca s spunem așa — le-au ă
proiectat cu maximum de intensitate în
spa iu. Uimitoare nu eț
e îns numai experien a aceasta ă ț
colectiv în sine, stranii sunt și ă
rezultatele ob inute. P ț
cipan ii erau total necunoscu i între ț ț
ei, tr iau la sute de kilometri distan ă ță
unul de cel
t; completând ulterior chestionarele
tip rite în acest scop, 2,7% dintreă
participan i au ț
afirmat c au v zut o imagine, și ă ă
anume a nucleului atomic. Întrucât o

în elegere prealabț
e „cobai” nu era posibil , r mâne ă ă
faptul surprinz tor c 2,7% au sus inut ă ă ț
c au v zut aceeă ă
gândurilor” lor. Telepatie?
Scamatorie? Întâmplare? Aceast ă
experien poate constitui o ță
e roman știin ifico-fantastic, dar ea a ț
fost organizat de oameni de știin . ă ță
Cine mai cre
c ne afl m la cap tul cunoștin eloră ă ă ț
noastre?
Tot atât de pu in explicabil este ț ă
concluzia unui grup de fizicieni de la
Universitate
a Princeton, care în cursul studierii
procesului de dezintegrare a mezonului
K, cu

sarcina electric neutr , a ajuns la un ă ă
rezultat care teoretic nu ar fi trebuit s ă
ap ar , deoarece contravine ă
principiului propriu fizicii nucleare și de
mult demonstrat
al invarian ei la timp, conform c ruia ț ă
procesul particulelor elementare este
revers ibil în timp.
Înc un exemplu spectaculos. Potrivită
uneia dintre tezele teoriei relativit ii, ăț
masa și e nergia sunt doar forme
deosebite ale aceluiași fenomen (E =
mc2). Dac , de exemplu, ă
se proiecteaz o raz de energie ă ă
asupra nucleului unui atom greu, raza
de energie di spare în puternicul
câmp de energie electric al nucleului ă
atomic, iar în locul ei apare
un electron și un pozitron: a luat
naștere masa. Energia întruchipat ă
într-o raz s-a tra format în masa ă
celor doi electroni. Pentru profani,
în elegerea acestui fenomen este aț
proape imposibil , deși el se petrece ă

întocmai așa. C ideile lui Einstein nu ă
pot fi în el de oricine, nu e nici o rușine; ț
nu degeaba un savant l-a denumit pe
Einstein „marele solitar”, pentru c ă
despre teoria lui nu putea s discute ă
decât, poate, cu vreo doispre zece
dintre contemporanii s i. ă
Dup aceast incursiune în domeniileă ă
înc necercetate ale telepatiei șiă
func iilor creieru uman, s ne întoarcemț ă
la zilele noastre.
Nu mai este nici un secret c în ă
noiembrie 1961 s-au întâlnit la
National Radio Astronom y Observatory
din Green-Bank, în Virginia de Vest,
pentru o conferin secret , unspreze ță ă
ce savan i eminen i. Subiectul ț ț
conferin ei: existen a inteligen elor ț ț ț
extraterestre. Dintre oamenii de știin ță
consemn m pe dr. Giuseppe Cocconi, ă
dr. Su-Shu-Huang, dr. Philip Morr ison,
dr. Frank Drake, dr. Otto Struve, dr.
Carl Sagan și Melvin Calvin, laureat a
l Premiului Nobel. La sfârșitul

lucr rilor s-a c zut de acord asupraă ă
formul rii așa-numite ecua ii de la ă ț
Green-Bank, dup care în orice ă
moment al existen ei galaxiei noastre ț
exist pân la cincizeci de milioane de ă ă
civiliza ii felurite, care fie c încearc ț ă ă
ele înseși s eg tur cu noi, fie c ă ă ă ă
așteapt un semn de pe celelalte ă
planete.
Elementele ecua iei de la Green-Bank ț
nu au în vedere numai problemele
viitorului; în a far de aceasta, savan ii ă ț
au acordat fiec rui termen dou valori, ă ă
una mijlocie, calculat conformitate cu ă
cunoștin ele noastre actuale, alta ț
exprimând minimul absolut.
Iat și ecua ia:ă ț
Termenii ecua iei reprezint : ț ă
R+ num ― rul mediu de steleă
analoge Soarelui nostru care se nasc
anual;
fp — num rul mediu de stele ă
susceptibile s g zduiasc fiin e vii; ă ă ă ț
ne — num rul mediu de planete ă

care se rotesc în ecosfera Soarelui lor
și pe care sunt înde
plinite condi iile necesare dezvolt rii ț ă
vie ii așa cum o concep oamenii;ț
fl — num rul mediu al planetelor pe ă
care via a s-a putut efectiv dezvolta: ț
fi — num rul mediu al planetelor ă
populate cu fiin e care au dobândit o ț
anumit autonomie d ă
e ac iune în r stimpul în care Soareleț ă
lor a fost activ
fc — num rul planetelor populate cu ă
inteligen e care au atins un stadiu ț
avansat de civ
iliza ie tehnicț ă
L — durata medie a unei civiliza ii, ț
întrucât numai dou civiliza ii cu o ă ț
existen deoseb ță
delungat pot — inând seama de ă ț
uriașele distan e ale spa iului cosmic — ț ț
s se întâlnească ă
Dac pentru toate valorile ecua iei seă ț
iau cifrele absolut minimale, se ob ine ț

N = 40
Dac se iau îns cele mai mari valoriă ă
posibile, atunci avem: N = 50.000.000
Fantastica ecua ie de la Green-Bank ț
apreciaz pentru cazul cel mai pu in ă ț
favorabil la
40 grupele de oameni inteligen i ț
existente în Calea Lactee și care
caut s intre în leg tă ă ă
semenii lor. Posibilitatea cea mai
îndr znea apreciaz la 50 deă ță ă
milioane num rul grupel ă
inteligente care așteapt un semnal ă
din cosmos. Întrucât calculele au la
baz num rul steă ă
lor din Calea Lactee, chiar din
momentul nașterii lor, toate
presupunerile emise l
a Green-Bank dep șesc limitele ă
contemporaneit ii. ăț
Dac accept m ecua ia savan ilor dină ă ț ț
acest brain-trust (trust al creierelor),

atunci tre
buie s accept m și faptul c au putut ă ă ă
exista acum sute de mii de ani
civiliza ii mai evol ț
uate din punct de vedere tehnic
decât a noastr , ceea ce vine, desigur, ă
în sprijinul t
eoriei deja prezentate aici — a
vizitei pe care „zei” din cosmos ne-au
f cut-o în timpurilă
e cele mai str vechi. Astrobiologul ă
american dr. Sagan ne asigur c , ă ă
luând în considerare
numai calculele statistice, exist ă
posibilitatea ca Terra s fi fost vizitat ă ă
în cursul

istoriei sale cel pu in o dat de c tre ț ă ă
reprezentan ii unei civiliza ii ț ț
extraterestre. De toate ra ionamentele ț
și supozi iile ascund în bun m sur ț ă ă ă
iluzii și fantezie, formula de
en-Bank ne ofer , totuși, posibilitatea ă
s estim m num rul stelelor pe careă ă ă
poate exista v ia . ță
O nou ramur a știin ei este pe ă ă ț
punctul de a se încet eni, așa-numita ăț
exobiologie. Noilo ri ale știin ei le-a ț
fost întotdeauna greu s se impun . ă ă
Exobiologiei i-ar fi venit și mai reu
dac personalit i recunoscute nu și-ară ăț
fi închinat deja activitatea lor acestui
domen iu al știin elor, care este ț
hot rât s elucideze problema vie iiă ă ț
extraterestre. Ce poate f mai
concludent pentru seriozitatea noilor
cercet ri decât grupul masiv de ă
personalit i care de pe acum ăț
particip la ele: ă
Dr. Freeman Quimby (șeful
programului exobiologic al NASA), dr.

Ira Blei (NASA), d r. Joshua Lederberg
(NASA), dr. L. P. Smith (NASA), dr. R. E.
Kaj (NASA), dr. Ri chard Young (NASA),
dr. H. S. Brown (California Institute of
Technology), dr. Ed ward Purcell
(profesor docent pentru fizic la ă
Universitatea Harvard), dr. R. N. B
racewells (Radio Astronomy Institute
Standford), dr. Townes (laureat al
Premiulu
i Nobel pentru fizic pe anul 1964), ă
dr. I. S. Șklovski (Institutul Sternberg-
Moscov a), dr. N. S. Kardașev (Institutul
Sternberg-Moscova), sir Bernard Lovell
(Jodrell Bank), dr. Wernher von Braun
(șeful programului rachetelor Saturn
— S.U.A.), prof. dr. Oberth (profesorul
lui von Braun), prof. dr. Stuhlinger,
prof. dr. E. Sänger și al ii. ț
Aceste nume reprezint o invita ie ă ț
pentru mii de exobiologi, r spândi i în ă ț
întreaga lume. ina tuturor acestor
oameni este s nimiceasc tabu-urile, ă ă
s zdruncine indiferen a, care până ț ă

acum, înconjurând aceast sfer de ă ă
cercetare total ocolit , o siliser s ă ă ă
vegeteze. uturor împotrivirilor,
exobiologia a devenit o realitate și s-ar
putea ca într-o zi ea
s devin în genere cel maiă ă
interesant și important domeniu de
cercetare.
Dar cum se poate dovedi c exist ă ă
via în spa iul sideral înainte ca cinevață ț
s fi ajuns aă
Exist statistici și calcule care ă
confirm indubitabil existen a unei ă ț
vie i extraterestre.ț
Exist dovezi cu privire la bacteriile și ă
sporii care populeaz acest spa iu. ă ț
Cercet rile ă
în vederea descoperirii inteligen elor ț
din spa iul cosmic au început, dar ț
pân acum nu s-ă
ob inut nici un rezultat m surabil,ț ă
vizibil și conving tor. Acum avem ă
nevoie de justific r ă
i care s sus in teoriile, de m rturii în ă ț ă ă

locul presupunerilor utopice, c zute în ă
desuetu
. NASA dispune deja de un program
precis și complet de cercet ri, care ne ă
va aduce d
ovada concludent a existen ei vie ii ă ț ț
în cosmos. Opt sonde diferite, fiecare
în felul ei u
n unicat complicat, vor aduce dovada
c exist via pe planetele sistemuluiă ă ță
nostru sola
r.
Sondele în discu ie se numesc: ț
„Optical Rotary Dispersion Profiles”
„The Multivator”
„The Vidicon Microscope”
„The J-Band Life Detector”
„The Radioisotope Biochemical Probe”
„The Mass Spectrometer”
„The Wolf Trap”
„The Ultraviolet Spectrophotometer”
Iat și câteva preciz ri referitoare laă ă

aceste denumiri tehnice, care
profanilor nu le s pun nimic:
„Optical Rotary Dispersion Profiles”
este denumirea dat unei sonde- ă
laborator prev zute ă
cu o surs luminoas rotativ , care-și ă ă ă
caut singur obiectivele. Atingândă ă
solul unei plan
ea începe s emit în jur raze ă ă
„c ut toare” de molecule. Dup cumă ă ă
se știe, orice form de ă
existen a molecular . Una dintre ț ă
aceste molecule este marea molecul ă
spiralat ADN, alc t ă ă
uit din trei corpuri chimice: o bază ă
organic azotoas — zah r — acid ă ă ă
fosforic. Dac lumi ă
arizat întâlnește o asemenea ă
molecul , fasciculul luminos deviaz , ă ă
deoarece baza azotoas ă
nina combinat cu zah rul devine ă ă
„optic activ ”. Întrucât combina ia ă ț
zah rului în moleculaă
optic activ , fasciculul luminos al ă

sondei trebuie, ori de câte ori
întâlnește o singur c ă
bina ie zah r-adenin , se declanșezeț ă ă
imediat un semnal luminos, care va
aduce automat pr
in radio pe P mânt dovada existen ei ă ț
vie ii pe o planet str in .ț ă ă ă
Sonda „Multivator”, prin greutatea ei
redus — de aproximativ cinci sute ă
de grame —, va fi
luat de rachete cu ușurin dreptă ță
înc rc tur suplimentar , iar ulterioră ă ă ă
expulzat în ap ă

netelor. Acest mic laborator este,
totuși, în stare s întreprind pân la ă ă ă
cincisprezece e imente felurite, ale
c ror rezultate le poate transmite prină
semnale radio pe P mânt. ă
Sonda evoluat care oficial r spunde ă ă
la denumirea „Radioisotope
Biochemical Probe” este cunoscut ă
sub porecla „Gulliver”. De îndat ce ă
va ajunge lin pe suprafa a unei ț
planete str
, ea ar urma s lanseze — în direc ii ă ț
diferite — 3 sfori lungi de câte 15 m,
unse cu un cl special. Dup câteva ă
minute, sforile vor fi trase automat
înapoi în sond ; ceea ce va r m lipit ă ă
pe sfori — praf, microbi sau orice alte
substan e biochimice — va fi ț
scufundat înt
r-un bulion. O parte a bulionului este
îmbog it cu izotopul radioactiv al ăț
carbonului C-14; microorganismele
introduse trebuie, ca urmare a
schimbului de substan e, s pr oduc ț ă ă

bioxid de carbon (CO2). Bioxidul de
carbon, care se las ușor izolat de ă
bulion, este introdus într-un aparat de
m surat radioactivitatea gazului, careă
con ine nuclee de C-14, rezultat,ț
desigur, transmis pe P mânt. ă
Mai vrem s descriem înc un ă ă
aparataj pentru identificarea vie ii ț
extraterestre, așa-numit a ”The Wolf
Trap”. Ini ial, creatorul s u și-a denumit ț ă
minilaboratorul ”Bug-Detector”, dar
aboratorii s i l-au botezat „Wolf ă
Trap”, dup numele șefului de proiect, ă
Wolf Vișniak. Rea zând, de asemenea,
o coborâre lin pe o planet str in , ă ă ă ă
sonda proiecteaz imediat o eava ă ț
matic cu un vârf foarte ușor casabil. ă
În atingere cu solul planetei, vârful evii ț
se spar
, eava aspirând — datoritț ă
vacuumului — o prob de sol. ă
Con inând diferite bulioane de cu erile,ț
ea asigur fiec rei specii de bacterii ă ă
posibilit i de dezvoltare foarte rapid . ăț ă

În l irea bacteriilor are ca urmareț
tulburarea bulionului, pân atunci ă
perfect limpede, c
a și o modificare a valorii pH-ului
(gradul de aciditate) al substan ei ț
lichide. Amb
ele modific ri se las m surate ușor ă ă ă
și f r posibilitatea vreunei erori:ă ă
tulburarea lichi
i cu ajutorul unei raze luminoase și al
unei celule fotoelectrice, modificarea
aci
dit ii prin m surarea electric a pH-ăț ă ă
ului. Rezultatele permit s se trag o ă ă
concluzie asu
a existen ei vie ii extraterestre. ț ț
Întregul program prevede cheltuieli de
milioane de dolari pentru ob inerea ț
informa iil ț
or și dovezilor despre via a ț
extraterestr . Primele biosonde ă
urmeaz s fie lansate cu des ă ă
tina ia Marte. F r îndoial , omul vaț ă ă ă
urma curând dup explorarea ă

întreprins de minilabor ă
Persoanele care r spund de ă
programele NASA au o p rere ă
unanim : primii astronau i vor at ă ț
inge Marte cel mai târziu la 23
septembrie 1986. Precizarea datei și
alegerea ei își are
o explica ie riguroas : în cursul ț ă
anului 1986, activitatea solar va fi ă
restrâns . Wernhe ă
von Braun sus ine c omul poate s ț ă ă
coboare pe Marte înc în 1982; ă
organiza iei NASA nu-i l ț
sc ipotezele de ordin tehnic, ci
aprobarea Congresului pentru
mijloacele financi
are extraordinare necesare. Al turi ă
de toate celelalte obliga ii financiare ț
curente,
r zboiul din Vietnam, precum șiă
programul spa ial consum bani cu ț ă
nemiluita.
Proiectul planului de zbor spre Marte
este conceput, planul navei spa iale ț

corespu
nz toare, de asemenea. Ea trebuieă
„doar” construit . O machet a ă ă
rachetei se afl la loc d ă
cinste pe biroul profesorului dr. Ernst
Stuhlinger, unul dintre savan ii ț
renumi i di ț
n Huntsville, Alabama, totodat ă
director al programului ”Research
Project Laboratory”,
care se realizeaz în cadrul lui ă
„George Marshall Space Flight Center”.
În laboratoarele
pe care le conduce lucreaz peste o ă
sut de oameni de știin . Se facă ță
experien e în domeni ț
izicii plasmei, nucleului, ca și al
proceselor termice. În afara acestor
preocup ri, s ă
avan ii fac cercet ri fundamentale ț ă
privind proiecte care intesc departe în ț
viitor. De n
umele dr. Stuhlinger este legat ă
studierea rachetei viitorului, rachet cu ă

propulsie
electric . El este și constructorul ă
navei spa iale cu destina ia Marte. ț ț
Dr. Stuhlinger și prietenul s u ă
Wernher von Braun au fost aduși în
S.U.A. curând dup al d ă
lea r zboi mondial. La început ă
construiau într-o manier azi primitiv ă ă
rachete pentru avia
a american la Fort Bliss. Dup ă ă
izbucnirea r zboiului din Coreea, ă
înso i i de 162 de conaț ț ț
li, s-au instalat la Huntsville.
Pe atunci, Huntsville era o așezare
mic și plicticoas , situat la poaleleă ă ă
mun ilor Apalaț
O dat cu sosirea constructorilor de ă
rachete, or șelul, în care se prelucra ă
bumbacul, se
transform într-un Babilon; uzine, ă
instala ii pentru experimentarea ț
zborului rachetel
or, laboratoare, hangare și cl diri ă
administrative acoperite cu tabl ă

ondulat au r s rit ă ă ă
timp de câ iva ani. Ast zi, în orașul ț ă
trezit din letargie locuiesc 150.000 de
oameni, cu t
o ii adep i fanatici ai cuceririlorț ț
spa iale. Când de pe instala ia de probț ț ă
a pornit, mug
d, prima rachet „Redstone”, mul i ă ț
din locuitorii orașului, înfricoșa i, au ț
alergat s -și ă
d post în pivni ele caselor. Ast zi,ă ț ă
când se încearc o rachet „Saturn” și ă ă
bubuie de parc
spulbere p mântul, de-abia dac se ă ă
mai sinchisește câte cineva. Locuitorii
poart în perma ă
upra lor, precum domnii din City-ul
londonez umbrela, ap r toare pentru ă ă
urechi. Orașul
și-l numesc pe scurt ”Rocket-City”. La
Huntsville lucreaz , sub conducerea lui ă
Wernher

von Braun, aproximativ 7.000 de
tehnicieni, ingineri și oameni de știin . ță
În cursul unei vizite la Huntsville,
savantul austriac dr. Pscherra îmi
spunea c grup ă
urile de cercetare sunt nevoite s ă
creeze pe parcurs noi „produse”.
„Iat de exemplu aici! — și îmi ar tă ă ă
un cilindru mare, în care zbârnâia și
vâjâia ceva. —
ien e de gresaj în vid. Ști i c nuț ț ă
putem folosi nici unul din numeroșii
lubrifian i oare ț
t în lume? În spa iul cosmic, ei îșiă ț
pierd capacitatea de ungere. Cu
lubrifian ii disponi ț
, chiar și un simplu electromotor își
înceteaz activitatea în vid cel mult ă
în jum tate de ă
Dintr-o alt înc pere se auzeau un fel ă ă
de scrâșnete și gemete. Dou ă
menghine supradimensio
, bine fixate în podea, încercau s ă
sfâșie o plac metalic de 10 cm ă ă

grosime.
„O alt serie de experien e la care am ă ț
renun a cu pl cere — spuse dr. ț ă
Pscherra. — Dar expe
ne-a demonstrat c aliajele metalice ă
existente nu rezist solicit rilor la care ă ă
sunt
supuse în spa iul cosmic. Trebuie s ț ă
g sim deci aliaje care s corespundă ă ă
cerin elor noast ț
Din cauza aceasta facem experien e ț
de rupere și obosire executate în
condi ii care imit p ț ă
e cele din cosmos. Trebuie s cre m ă ă
și noi procedee de sudur . Pentru a ă
stabili limita l
a care sudura plesnește, obiectele
sudate sunt supuse unor probe de
r ceal , c ldur , trepă ă ă ă
ida ie, trac iune și presiune”.ț ț
Înso itoarea de la serviciul de protocolț
care m conducea se uita la ceas. Dr. ă
Pscherr
a își privea ceasul. Aici to i își privesc ț

mereu ceasul. Str inul la început ă
înregistreaz ă
ca o curiozitate, apoi îns se ă
obișnuiește repede, pentru c ă
pretutindeni la Cape Kennedy,
Houston sau Huntsville personalul
NASA privește ceasul cu un gest
reflex, ca și cum
ar avea întotdeauna de f cut o ă
num r toare invers … patru… trei…ă ă ă
doi… unu… zero
.
Huntsville este unul din cele
optsprezece centre NASA.
Industria spa ial , inclusiv a navelor ț ă
cosmice, a dep șit de mult industria ă
automobilulu
i, pân recent hot râtoare pentru ă ă
conjunctura economic . Numai la ă
cosmodromul de la Cape K
ennedy lucrau la 1 iulie 1967, 22.828
de salaria i; numai bugetul anual al ț
acestei
sta iuni se ridica în 1967 laț

475.784.000 de dolari!
Toate acestea deoarece câ iva ț
„scrânti i” vor s ajung pe Lun ? Noi ț ă ă ă
credem c am oferit d ă
roase și conving toare pentru tot ă
ceea ce dator m de pe acum ă
produselor accesorii ale
cercet rilor spa iale. ă ț
Autorul a avut posibilitatea s se ă
între in cu Wernher von Braun și l-aț ă
solicitat s ia a ă
tudine fa de ipotezele expuse în ță
lucrare:
Domnule dr. von Braun, considera i ț
oare posibil ca alte planete din
sistemul nostr u solar s ad posteasc ă ă ă
forme de via ? ță
„Consider posibil s întâlnim forme ă
inferioare de via pe planeta Marte”. ță
Considera i posibil ca noi s nu fim ț ă
singurele fiin e inteligente din univers? ț
”Apreciez ca absolut verosimil ă
posibilitatea ca în nem rginirea ă

spa iului sideral s exis nu numai formeț ă
de via vegetale și animale, ci chiar și ță
fiin e inteligente. Descoperirea unorț
astfel de forme de via reprezint o ță ă
misiune deosebit de fascinant și ă
interesant , ar, având în vedere ă
distantele uriașe dintre sistemul nostru
solar și celelalte si dista n ele ț
covârșitoare dintre galaxia noastr și ă
celelalte sisteme galactice, este
problematic dac vom reuși s ă ă
dovedim existen a acestor forme de ț
via sau s intr m într-o leg tur Esteță ă ă ă ă
de domeniul posibilului ca în galaxia
noastr s tr iasc sau s fi tr it ă ă ă ă ă ă
inteligen e in punct de vedere tehnic ț
un mare avans fa de noi? ță
„Dovezi și indicii c în galaxie tr iesc ă ă
sau au tr it cândva fiin e inteligente, ă ț
ap rute m lt și st pânind o tehnică ă ă
mai înaintat ca noi, n-am avut pân ă ă
acum. Reflectând asupra dat tistice și
concep iilor filozofice, sunt, totuși, ț
convins c aceste fiin e evoluate ă ț

exist Trebuie îns s subliniez c ă ă ă ă
aceast convingere nu se bazeaz pe ă ă
o fundamentare știin ific Exist ț ă
posibilitatea ca fiin e ra ionale mai ț ț
vechi decât omul s fi vizitat P mântul ă ă
în ti e de demult?
„Nu vreau s t g duiesc aceast ă ă ă ă
posibilitate. Atât cât îmi sunt mie
totuși cunoscute lucru udiile
arheologice nu ne-au oferit pân acum ă
nici o baz pentru o asemenea ă
specula ie”. ț
Aici, convorbirea cu „P rintele lui ă
Saturn”, atât de împov rat de treburi, a ă
luat sfârșit. ate, autorul n-a mai putut
s -i supun în mod am nun ită ă ă ț
multitudinea ciud eniilor descope și ăț
informa iilor bizare pe care vechile ț
izvoare scrise ni le-au transmis ca pe o
șara
d de nerezolvat, nenum rateleă ă
probleme ridicate de descoperirile
arheologice, care acum, în pragul erei

spa iale, trebuie privite în corela ie cuț ț
noile date știin ifice. ț

CAPITOLUL AL XII-LEA
Uzinele menite s gândeasc asigur ă ă ă
viitorul. Vechilor profe i le-a ț
fost mai ușor. Cercul e închide
Unde am ajuns ast zi? ă
Va putea omul într-o zi s ă
st pâneasc universul?ă ă
Fiin e extraterestre, venite dinț
dep rt rile cosmosului, au vizitat înă ă
timpuri str vechi P ă
tul?
Încearc pe undeva, în univers, fiin e ă ț
ra ionale extraterestre s stabileasc oț ă ă
leg tur că ă
Este secolul nostru, cu descoperirile
sale, care p trund atât de adânc și de ă
tulbur tor în ă
iitor, într-adev r așa de cutremur tor? ă ă
Este mai bine ca cele mai îndr zne e ă ț
rezultate ale cercet rilor s fie ă ă
p strate în secret?ă
Vor g si medicina și biologia ă

posibilit i s redea vie ii oameni ăț ă ț
congela i? ț
Vor popula p mântenii planete noi? ă
Vor crea ei rase noi prin încrucișarea
cu b știnașii?ă
Vor crea oamenii un al doilea, al
treilea, al patrulea… P mânt? ă
Vor fi înlocui i chirurgii într-o bun zi ț ă
de robo i specializa i? ț ț
Vor avea spitalele anului 2100
depozite cu piese de schimb pentru
indivizii cu m
alforma ii? ț
Se va putea într-un viitor îndep rtat ă
prelungi via a oamenilor pe un timp ț
nedeterminat c
u ajutorul inimii, pl mânilor și rinichilor ă
artificiali?
„Mândra lume nou ” evocat de ă ă
Huxley va deveni într-o zi
inimaginabila și cruda realitate?
Numai simpla înșirare a acestor
întreb ri ar putea lua propor iile unei ă ț

c r i de telefon dă ț
-un mare oraș. Nu trece o zi f r s ă ă ă
nu apar vreo inven ie nou , care nu ă ț ă
i-a trecut nim n ă
unci prin minte, și în fiecare zi poate
fi considerat rezolvat o problem din ă ă ă
șirul așa-
lor imposibilit i. Fondul Nuffield a ăț
îns rcinat Universitatea din Edinburghă
s pun la puă ă
t un computer „inteligent”, oferindu-i
în acest scop și un avans de 270.000
de lire. Pro
totipul computerului a realizat o
conversa ie experimental ; dup ț ă ă
convorbire, oponentu
l nici n-a vrut s cread c a avut de- ă ă ă
a face cu o mașin ! Constructorul ă
computerului, pro
fesorul dr. Michie, pretinde c mașina ă
sa începe s aib o via personal … ă ă ță ă
Noua știin se numește futurologie! ță
Scopul ei este planificarea, cercetarea
temeinic și ă

ospectarea viitorului, bizuindu-se, în
genere, pentru aceasta pe mijloacele
tehnic
ii și gândirii contemporane. „Uzine” ale
gândirii iau fiin pretutindeni; ele nu ță
sunt alt
decât sih strii ale actualilor oameni ă
de știin , care gândesc pentru mâine. ță
În Statele U
unt 164 de uzine de acest gen
deosebit. Ele primesc comenzi din
partea guvernelo
r și a marii industrii. Printre „uzinele
de idei”, cea care și-a câștigat cel mai
mare ren
e este RAND-Corporation din Santa
Monica-California. Ea a fost creat în ă
1945, la in
i iativa For elor aeriene ale S.U.A.ț ț
Sarcini analoge celor îndeplinite de
RAND sunt îndeplinite și în alte
institu ii. ț
Guvernele și marea industrie nu mai
pot, la ora actual , s se planifice f r ă ă ă ă

acești prosp
tori ai viitorului. Guvernele trebuie s – ă
și prevad din timp op iunile, marile ă ț
întreprinde
ri s -și calculeze anticipat direc iaă ț
investi iilor, chiar și pe decenii. ț
Futurologia treb
uie s prevad dezvoltarea planificat ă ă ă
a marilor orașe pe cel pu in un secol. ț
Cu mijloacele care stau ast zi știin ei ă ț
la dispozi ie, nu mai este greu, de ț
pild , s antiă ă
pezi dezvoltarea Mexicului pentru
urm torii 50 de ani. Pentru astfel deă
estima ii pr ț
ospective se iau în considera ie ț
asemenea factori ca tehnica actual , ă
mijloacele de co
munica ie și informa ie, curentele ț ț
politice și inamicii poten iali ai ț
Mexicului. Dac ast ă ă
xist asemenea posibilit i de a faceă ăț
o prognoz , nimic nu ne împiedic s ă ă ă
credem c o fii ă

extraterestr a stabilit pentru P mânt ă ă
o prognoz cu 10.000 de ani în urm . ă ă
Pentru umanitate, prospectarea
viitorului, c ruia s -i dedice toate ă ă
for ele corespunz toț ă
are, a devenit o necesitate. F r ă ă
studierea viitorului, probabil c n-am fi ă
avut nici
o posibilitate s descifr m enigmele ă ă
trecutului. Cine știe dac , într-adev r, ă ă
șantierele a
logice nu ascund indica ii importante ț
pentru dezlegarea trecutului nostru,
în jurul
c rora continu m s ne învârtim f ră ă ă ă ă
a le lua în seam , pentru c pur și ă ă
simplu nu știm cu
ercet m? ă
Din aceast cauz am propus s se ă ă ă
dedice un an „Arheologiei utopice”.
Cum nu credem proste
e în în elepciunea vechilor scheme ț
de gândire, nu pretindem nici s se ă
acorde credit propr

iei noastre ipoteze. Noi ne mul umim ț
în orice caz s aștept m și s sper m ă ă ă ă
c va veni și uă

avorabil, în care enigmele trecutului
vor fi privite nep rtinitor, folosindu-se ă
pent ru dezlegarea lor tehnica cea
mai avansat . ă
Nu este vina noastr dac în ă ă
univers sunt milioane de alte planete…
Nu este vina noastr dac coiful ă ă
statuetei japoneze de la Tokomai,
veche de milenii,
ne-a pus în fa a unui sistem modern ț
de închidere și a unor vizoare…
Nu este vina noastr dac piatra ă ă
sculptat de la Palenque exist … ă ă
Nu este vina noastr dac ă ă
navigatorul Piri Reis nu și-a ars
vechile sale h r i… ă ț
Nu este vina noastr dac vechile ă ă
izvoare scrise și legendele omenirii
prezint atâtea fan ă
tasmagorii…
…și totuși noi suntem vinova i c , ț ă
deși cunoscând toate acestea, nu le-am
acordat import
cuvenit și nici nu le-am privit cu ă

suficient seriozitate. ă
Omul are în fa a sa un viitor grandios, ț
care va dep și chiar și trecutul s u ă ă
atât de m re ă ț
ile spa iale și prospectarea viitorului ț
trebuie s ne dea curajul s atac m ă ă ă
proiectele car
e par nerealizabile. De pild , ă
proiectul unei cercet ri convergente a ă
trecutului, ca
re s scoat la lumin valori ă ă ă
neglijate; m rturii ale trecutului care, ă
confirmate o dat p ă
entru totdeauna, beneficiind de
încrederea deplin acordat faptelor ă ă
reale, s pun într-o ă ă
umin nou istoria umanit ii. Pentru ă ă ăț
binele viitoarelor genera ii. ț