Erasmus +, Cadrul European Pentru Educatie Si Formare Profesionala
INTRODUCERE
Educația este recunoscută acum la cel mai înalt nivel de către Uniunea Europeană ca un domeniu de cooperare între statele membre, iar programele comunitare sunt unele dintre cele mai importante și mai bine cunoscute de către toate țările comunitare. Cu toate acestea, situația nu a fost întotdeauna așa, cadrul de acțiune în materie de educație și de formare începând să se dezvolte abia în ultimii 30 de ani.
În primii ani ai integrării europene, între 1948 și 1968, s-a pus accent pe dezvoltarea economiei, educația fiind absentă din planurile pentru dezvoltare. Fondatorii Comunității Europene au hotărât (prin intermediul Consiliului Europei, un organism interguvernamental înființat în 1949) stabilirea unor întâlniri între reprezentanții statelor membre pentru a discuta despre cooperarea în domeniul educației și culturii.
Cu toate acestea, Tratatul de la Roma, care a decis formarea Comunității Economice Europene în 1957, nu conține premisele de cooperare în educație și formare profesională, nu stabilește principiile necesare surmontării provocărilor, cum ar fi acelea din domeniul formării profesionale continue (la locul de muncă), precum și acelea generate de eforturile depuse pentru recunoașterea diferitelor stadii de calificare, dincolo de granițele naționale.
Spre sfârșitul anilor ’60, situația s-a schimbat treptat, ca urmare a noii viziuni a Comunității Europene extinse. Apelurile de acțiune comunitară în domeniul educației – în plus față de zonele tradiționale, cum ar fi problemele economice și sociale – au devenit din ce în ce mai remarcate, pornind de la surse diferite. Cu toate acestea, nu a existat un consens cu privire la modurile de acțiune care ar trebui să fie organizate și, pe parcursul mai multor ani, a devenit clar că o nouă bază de cooperare este necesară.
În 1976, principiile de cooperare au fost adoptate de către miniștrii educației în cadrul primului plan de acțiune comunitară în materie de educație. Această rezoluție (care nu era obligatorie) a identificat șase priorități pentru acțiunile ulterioare:
educarea copiilor lucrătorilor imigranți;
relații mai strânse între sistemele de învățământ din Europa;
elaborarea documentației și a statisticilor;
instituțiile de învățământ superior;
instituțiile pentru predarea limbilor străine;
egalitatea de șanse.
Școala, ca instituție, a fost de asemenea luată în calcul. Acțiunile comunitare au început cu proiecte pilot, vizite de studiu și schimburi de informații, care, inițial, s-au concentrat asupra tranziției tinerilor la viața activă, cooperării și schimburilor între universități, prin programele de studii comune, educației copiilor lucrătorilor imigranți, precum și asupra schimbului de informații.
Cooperarea a fost dificilă în acești ani de început din cauza lipsei unui fundament juridic la nivel comunitar, dar și din cauza unor resurse limitate. Acțiunea a fost blocată complet între 1978 și 1980, dar a demarat (prin acțiuni planificate) la începutul anilor ‘80. Cu toate acestea, în anii de început, au fost create condițiile esențiale pentru mai multe progrese semnificative ulterioare și au fost puse bazele unui nou mod de cooperare în cadrul Comunității Europene. Toate acestea pot fi apreciate ca prima aplicare a principiului care reprezintă fundamentul legilor Uniunii Eropene, principiul referitor la cooperarea statelor membre, concomitent cu respectarea diversității naționale și păstrarea (într-o nouă ecuație internațională) a puterii statelor membre, a guvernelor acestora.
Cea de-a doua jumătate a anilor ‘80 a fost marcată și de lansarea unui mare număr de proiecte diversificate – Comett a fost primul, urmat de Erasmus, Petra, „Tineret pentru Europa”, Lingua, Eurotecnet și Force. Adoptarea acestor programe nu a fost ușoară, la nivel politic, guvernele naționale fiind foarte grijulii la orice tip de interferență. Cu toate acestea, respectivele proiecte au fost bine primite și s-au dovedit a fi mari succese, chiar de la început.
Cooperarea a accelerat și punerea în aplicare a acestor programe, cu bugete mult mai mari decât cele pentru primele programe de acțiune. Pentru comparație, între 1990 și 1994 a fost alocată, pentru finanțarea tuturor programelelor, suma de 1 miliard €, comparativ cu 10 ani mai devreme, când au fost alocate doar 14 milioane € (pentru primul program de acțiune între 1980 și 1984).
Extinderea și dezvoltarea profilului comunitar de cooperare în materie de educație și de formare au amplificat în mod deosebit recunoașterea și statutul acestor domenii, în cadrul Comisiei. Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a dat educației statutul juridic necesar în cadrul nou-createi Uniuni Europene și a stabilit ca Parlamentul European și Consiliul Comun să fie responsabile pentru cooperarea în domeniul educației și formării. Acțiunea a intrat într-o nouă fază, în special în acest context generat de creșterea globalizării și a dezvoltării societății informaționale fiind subliniată importanța educației și a formării profesionale. Au apărut conceptele de „societate bazată pe cunoaștere” și „învățare”, treptat acestea au devenit tot mai bine cunoscute.
În 1995, a fost separată Direcția Generală din cadrul Comisiei Europene și a fost înființată Direcția pentru educație și cultură. Programele au fost dezvoltate în două etape. Între 1995 și 1999, cele șase programe au fost regrupate în două – Socrates, pentru educație și Leonardo da Vinci, pentru formare profesională. Noile măsuri create, cum ar fi Comenius pentru școli, au ajuns sub jurisdicția Comunității Europene. Perioada 2000 – 2006 a cunoscut mai multe transformări, dar a patra generație de programe (2007-2013) a prevăzut mai multe modificări majore.
Lansarea Strategiei de la Lisabona, în 2000, a stabilit, pe lângă obiectivele economice, sociale și de mediu, strategia pentru Uniunea Europeană până în 2010, aducerea educației și a formării profesionale suplimentare în scopul de a realiza o Europă a cunoașterii. Strategia a adus cele mai mari modificări de cooperare regională și a făcut din educație și formare un obiectiv de importanță majoră pentru Uniunea Europeană.
Pentru prima dată, un singur cadru integrat a fost adoptat de către Consiliul European și a fost stabilit un singur program dedicat de învățare, fiind lansat programul „Tineretul în acțiune”. Din nou, fondurile alocate educației și formării au crescut spectaculos. În perioada 2007-2013, totalul a depășit 1% din bugetul comunitar, comparativ cu numai 0,1% în 1986.
După ce Strategia de la Lisabona a fost adoptată, o nouă bază pentru politica de cooperare a fost stabilită, în conformitate cu „Programul de lucru Educație și formare 2010”. Aceasta a creat baza pentru toate acțiunile subsecvente de educație și formare profesională, stabilind ca imperative cinci puncte de referință și aplicând o nouă metodă de lucru – „metoda deschisă de coordonare”.
În același timp, alte fenomene au avut loc în paralel. Procesul de la Bologna a fost lansat în 1999 de către 30 de țări, pentru crearea convergenței între sistemele de învățământ superior și pentru atingerea unui standard ridicat al Învățământului Superior European până în 2010. Documentul de la Copenhaga, semnat în 2002, consolidează cooperarea în educație și formare profesională în Europa.
Această introducere prezintă pe scurt, cadrul general stabilit de către Uniunea Europeană cu privire la formarea profesională și importanța acesteia o are în rândul politicilor actuale pentru dezvoltare, ținând cont și de cele două valuri de aderări din anii 2004 și 2007 și disparitățile economice și sociale implicate.
2. ERASMUS + – CADRUL EUROPEAN PENTRU EDUCAȚIE ȘI FORMARE PROFESIONALĂ
Educația și formarea sunt determinante pentru schimbările din plan economic și social. Flexibilitatea și securitatea, necesare sporirii numărului și a calității locurilor de muncă, depind de garantarea faptului că toți cetățenii dobândesc competențele esențiale și își actualizează aptitudinile pe întreg parcursul vieții. Învățarea continuă este un factor care contribuie la asigurarea și sprijinirea creativității și inovării și permite participarea deplină la viața economică și socială. Din acest motiv, Consiliul Uniunii Europene și-a fixat obiective ambițioase în cadrul programului de lucru Educație și formare profesională. La rândul lor, aceste obiective contribuie la promovarea orientărilor Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă. Aceste obiective pot fi realizate numai pe termen lung prin eforturi susținute. În mod inevitabil, progresele vor fi inegale. Identificarea realizărilor și orientarea eforturilor către probleme care se dovedesc a fi mai dificile reprezintă motivul pentru care Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană pregătesc un raport comun o dată la doi ani.
Cel de-al treilea Raport comun a indicat progrese și provocări semnificative în reforma din domeniul educației și formării. Conform documentului, următoarele domenii necesită eforturi susținute:
Ridicarea nivelului de calificare. Persoanele mai puțin calificate sunt sub riscul de a fi excluse din punct de vedere economic și social. Persistența cazurilor de abandon școlar timpuriu, participarea slabă la activitățile de învățare continuă din partea muncitorilor vârstnici și a celor slab calificați, precum și calificare slabă a migranților reprezintă un sursă de îngrijorare în majoritatea statelor. De asemenea, în viitor, într-o economie bazată pe cunoaștere, piața forței de muncă va solicita un nivel tot mai ridicat de calificare, în timp ce forța de muncă se va afla în scădere numerică. Problema persoanelor slab calificate va deveni o provocare cu atât mai importantă.
Strategii de învățare continuă. Majoritatea statelor înregistrează progrese pe calea definirii unor strategii globale coerente. În acest context, progresele se evidențiază în ceea ce privește învățământul preșcolar, nivelul calificării și confirmarea învățării non-formale și informale. Cu toate acestea, parteneriatele de învățare inovatoare, dar și finanțarea durabilă în scopul unei educații și a unei formări de calitate, eficiente și echitabile, lipsesc în continuare din multe țări, în condițiile în care creșterea investițiilor pare să fi cunoscut o încetinire. De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită orientării profesionale de-a lungul vieții.
Triunghiul cunoașterii (educație, cercetare, inovare). Triunghiul cunoașterii joacă un rol foarte important în stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă.
Prin urmare, sunt de maximă importanță accelerarea procesului de reformă, promovarea excelenței în învățământul superior, a parteneriatelor dintre universități și mediul de afaceri, precum și asigurarea faptului că toate zonele din sectorul educației și formării își joacă pe deplin rolul de promovare a creativității și a inovării.
Modernizarea învățământului superior este determinantă pentru triunghiul cunoașterii și pentru Strategia de la Lisabona. Problematica gestionării, a finanțării și atractivității, au dobândit o atenție sporită la nivel european și național. Acestea vin în completarea reformelor de la Bologna. S-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește creșterea autonomiei universitare. Acest fapt include o autonomie financiară sporită și noi mecanisme de responsabilizare. Noi forme de implicare a factorilor interesați sunt în curs de testare, în special cu privire la gestionarea instituțiilor de învățământ superior, însă și cu privire la elaborarea programelor de învățământ sau la definirea rezultatelor învățării.
Începând cu 1 august 1996, România beneficiază de asistență financiară și prin intermediul programelor comunitare. Astfel, de la această dată a intrat în vigoare Protocolul Adițional la Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană, document care stabilește modalitățile de participare a țării noastre la programele comunitare.
Rezultatele participării, până în prezent, la primele trei programe, deschise în 1997, totalizează:
peste 200 de proiecte derulate în programul Leonardo da Vinci (dedicat formării profesionale), la un buget total de 13,5 milioane €;
peste 260 de proiecte în programul Socrates (în domeniul educației), la un buget total de circa 18 milioane €;
circa 450 de proiecte in programul Youth for Europe, la un buget total de 1,4 milioane €.
Din 1999, au fost deschise României încă 12 programe în domeniul protecției mediului, sănătății, egalității șanselor, culturii, energiei, IMM-urilor și cercetării-dezvoltării.
La nivel național, în 1996 au luat ființă Agenția Națională Socrates și Centrul Național pentru Programul de Formare Profesională Leonardo da Vinci. Agenția Națională Socrates este o instituție publică din subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Agenția are rolul de a coordona la nivel național Programul Socrates de cooperare europeană în domeniul educației. Programul Socrates a fost lansat de către Comisia Europeană în anul 1995, cu scopul de a promova dimensiunea europeană și creșterea calității în educație prin încurajarea cooperării între instituțiile educaționale din Europa.
Centrul Național pentru Programul de Formare Profesională Leonardo da Vinci a fost înființat prin Hotărârea nr. 1.326 din 14 decembrie 2000 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 191/1998. Programul Leonardo da Vinci a urmărit creșterea calității, a caracterului inovator și a dimensiunii europene în sistemele și practicile de formare profesională. Programul a contribuit la promovarea unei Europe a cunoașterii, prin realizarea unui spațiu european de cooperare în domeniul educației și formării profesionale. Prin program au fost susținute politicile statelor participante privind formarea pe parcursul întregii vieți și dezvoltarea aptitudinilor și a competențelor favorabile integrării profesionale.
Proiectele Socrates și Leonardo II (generatia 2002-2006) s-au finalizat și, pentru noua generație de programe ce au compus – Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013 (Lifelong Learning Programme 2007-2013) și care au înlocuit fostele programe Socrates și Leonardo, a fost înființată, prin Hotărârea de Guvern nr. 76/27.01.2005, Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Viziunea acestei noi instituții este rezumată prin sintagmele Integrare prin educație și Educație pentru integrare. Educația reprezintă un pas important înspre o Europă unită, care promovează, în același timp, diferența și interculturalitatea.
Prioritățile stabilite în Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013 (Lifelong Learning Programme) au reflectat probleme esențiale pentru dezvoltarea politicilor în domeniul educației și formării profesionale la nivel european. Propunerile care au tratat aceste priorități au avut șanse mai mari de a fi selecționate în vederea finanțării.
Programul a fost deschis următoarelor țări:
cele 27 de state membre ale UE;
Islanda, Liechtenstein, Norvegia („țări EFTA-SEE”, membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb și ale Spațiului Economic European);
Turcia;
„Țările și teritoriile de peste mări”, stabilite prin Decizia Consiliului 2001/822/CE:
Groenlanda;
Noua Caledonie și zonele dependente;
Polinezia Franceză;
Teritoriile de sud și antarctice franceze;
Insulele Wallis și Futuna;
Mayotte;
St Pierre și Miquelon;
Aruba;
Antilele Olandeze;
Anguilla;
Insulele Cayman;
Insulele Falkland;
Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud;
Montserrat;
Pitcairn;
Saint Helena, Insula Ascension, Tristan da Cunha;
Teritoriul antarctic britanic;
Teritoriul britanic din Oceanul Indian;
Insulele Turks și Caicos;
Insulele Virgine Britanice.
Prioritatea Programului de învățare pe tot parcursul vieții a fost preocuparea de a întări aportul adus de educația și formarea profesională în atingerea obiectivului de la Lisabona, de a transforma Uniunea Europeană în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, însoțită de o creștere cantitativă și calitativă a numărului locurilor de muncă și de o mai mare coeziune socială. Fiecare element al programului a acordat prioritate acțiunilor care au vizat creșterea nivelurilor competențelor, sprijinirea dezvoltării și punerii în aplicare a strategiilor coerente și globale de învățare de-a lungul vieții și promovarea inovației și creativității.
2.1 PROGRAMUL DE ÎNVĂȚARE PE TOT PARCURSUL VIEȚII – LIFELONG LEARNING PROGRAMME
2.1.1 PROGRAME SECTORIALE
COMENIUS este prima componentă a Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții. Acesta se adresează instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și private (de la grădinițe la școli postliceale) și tuturor membrilor comunității educaționale care își desfășoară activitatea în acest sector: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum și autorităților locale, asociațiilor de părinți sau ONG-urilor care activează în domeniul educațional. Comenius sprijină financiar realizarea de parteneriate școlare, proiecte de formare a personalului didactic, rețele de parteneriat școlar, precum și participarea la stagii de formare inițială și continuă pentru a crește calitatea și a consolida dimensiunea europeană în educație.
Programul Sectorial Comenius, la nivel european, a urmărit o țintă foarte ambițioasă, și anume să implice în activități educaționale de cooperare cel puțin trei milioane de elevi până la nivelul anului 2013.
De asemenea, Comenius a urmărit dezvoltarea cunoașterii și înțelegerii diversității culturale și lingvistice europene în rândul profesorilor și elevilor, precum și sprijinirea elevilor pentru a dezvolta abilitățile și pentru a dobândi competențele necesare dezvoltării personale pentru integrare profesională și cetățenie activă.
ERASMUS – program centrat pe învățământul superior, ce urmărește creșterea calității resurselor umane implicate în acest proces, prin diseminarea rezultatelor cercetării științifice avansate și a unor cunoștințe adaptate noilor competențe și calificări solicitate forței de muncă în actualul context. Înființat în 1987, Erasmus este cel mai important program de învățământ și formare profesională din Uniunea Europeană în ceea ce privește mobilitatea și cooperarea la nivelul învățământului superior în Europa. Diferitele sale acțiuni se adresează nu doar studenților care doresc să studieze și să muncească în străinătate, ci și profesorilor și altor categorii de personal, chiar din întreprinderi, care intenționează să predea în străinătate, ca și personalului din universități care dorește să urmeze cursuri de formare în străinătate. În plus, programul sprijină instituțiile de învățământ superior care doresc să coopereze prin programe intensive, rețele academice și proiecte multilaterale, precum și să creeze legături cu mediul de afaceri.
Obiectivele specifice ale programului Erasmus, în forma prezentată la articolul 21.1 din decizia Parlamentului European și a Consiliului privind programul, sunt:
(a) să sprijine realizarea unui spațiu european al învățământului superior;
(b) să consolideze contribuția învățământului superior și a învățământului profesional superior la procesul de inovare.
Obiectivele operaționale ale programului Erasmus, în forma prezentată la articolul 21.2 din decizia Parlamentului European și a Consiliului privind programul, sunt:
a) îmbunătățirea calității și creșterea volumului mobilității studenților și a cadrelor didactice în Europa, astfel încât să contribuie la atingerea unui număr de cel puțin 3 milioane de participanți la mobilitatea studenților în cadrul programului Erasmus și al programelor precedente;
b) îmbunătățirea calității și creșterea volumului cooperării multilaterale între instituțiile de învățământ superior din Europa;
c) creșterea gradului de transparență și compatibilitate între calificările obținute în învățământul superior și formarea profesională avansată în Europa;
d) îmbunătățirea calității și creșterea volumului cooperării între instituțiile de învățământ superior și întreprinderi;
e) favorizarea dezvoltării unor practici inovatoare în educația și formarea profesională de nivel terțiar, precum și a transferului acestora de la o țară participantă la alta;
f) sprijinirea dezvoltării, în domeniul învățării de-a lungul vieții, a unui conținut, a unor servicii, pedagogii și practici inovatoare bazate pe TIC.
Erasmus se adresează studenților care studiază în orice formă de învățământ superior, instituțiilor de învățământ superior, specificate de țările membre UE, profesorilor, formatorilor și altor categorii de personal din aceste instituții, asociațiilor și reprezentanțelor celor implicați în învățământul superior, incluzând asociații studențești, universitare precum și cele ale cadrelor didactice, întreprinderilor, partenerilor sociali și altor organizații, organizațiilor publice și private incluzând organizațiile non-profit și ONG-uri, responsabile de organizarea procesului educațional la nivel local, regional și național, centrelor de cercetare și organizațiilor care au ca scop învățarea pe tot parcursul vieții, organismelor care oferă servicii de orientare, consiliere și informare.
Pentru a fi eligibile în acest program, instituțiile de învățământ superior trebuie să dețină o Chartă universitară Erasmus, consorțiile trebuie să dețină un Certificat Erasmus de plasament în consorții. Erasmus University Charter (Charta Universitară Erasmus) este elementul de bază în orice activitate de cooperare europeană pe care o universitate o poate desfășura în cadrul programului ERASMUS.
În momentul aplicării pentru o Chartă Universitară Erasmus, universității îi este solicitat să dezvolte și să includă o Declarație de Politică Europeană (EPS) care va fi publicată și vizibilă. Declarația de Politică Europeană trebuie să stabilească planul cooperării în cadrul Erasmus în concordanță cu strategia din declarația misiunii instituției. Se vor specifica măsurile și acțiunile pe care instituția dorește să le introducă, în vederea îndeplinirii principiilor Chartei. Acestea se vor referi în principal la activitățile ERASMUS, precum implicarea în mobilitățile studențești și cadre didactice, dezvoltarea programei de studiu, rețele și proiecte. Cu toate acestea, programul Erasmus este deschis unui larg spectru de actori (întreprinderi, parteneri sociali, centre de cercetare), așa cum este prevăzut în art. 20 din Decizia Parlamentului și Consiliului European privind stabilirea Programului de Învățare pe tot parcursul vieții (LLP). Acestor actori nu li se cere, desigur, să solicite o Chartă universitară Erasmus pentru a organiza plasamentul studenților sau pentru a participa la proiecte multilaterale, rețele sau la măsurile acompaniatoare. Pe durata studiilor, o persoană poate primi maximum trei granturi Erasmus: un grant pentru o perioadă de studii, unul pentru plasament și unul pentru participarea la un curs de masterat Erasmus Mundus. Pentru realizarea mobilității, țara de origine sau țara gazdă trebuie să fie stat membru al Uniunii Europene. Cel puțin una dintre organizațiile participante la un consorțiu trebuie să fie dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Acțiuni care pot fi realizate în cadrul Chartei Universitare Erasmus:
a) Mobilități studenți. Mobilitatea studenților și a cadrelor didactice joacă un rol-cheie în crearea Spațiului European al învățământului superior. Instituțiile participante la programul Erasmus sunt invitate să crească atât mobilitatea studenților în ceea ce privește studiile și plasarea, cât și mobilitatea cadrelor didactice și a altor categorii de personal. Organizațiile de învățământ superior sunt invitate să asigure o calitate înaltă în organizarea mobilității studenților și a personalului didactic, așa cum s-a arătat în Charta Universitară Erasmus și în Charta Europeană a Calității pentru Mobilitate. Cu privire la mobilitatea studenților, nu există priorități specifice disciplinelor universitare stabilite la nivel european, deși autoritățile naționale pot publica priorități specifice țărilor în această privință. Obiectivul general este de a se atinge o acoperire echilibrată din punct de vedere geografic și din punctul de vedere al numărului de subiecți mobilizați pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Cu privire la mobilitatea cadrelor didactice, se acordă prioritate asigurării unei mobilități crescute din partea personalului din întreprinderi pentru a preda în instituții de învățământ superior.
În cadrul acestei ramuri, studenții trebuie să beneficieze educațional, lingvistic și cultural de experiența studierii în alte țări europene; de asemenea trebuie să promoveze cooperarea între instituții și îmbogățirea mediului educațional al instituțiilor gazdă, să contribuie la dezvoltarea unui corp comun de tineri calificați, cu deschidere și cu experiență internațională, ca viitori specialiști, să faciliteze transferul de credite și recunoașterea perioadelor de mobilitate petrecute în străinătate, utilizând ECTS sau un sistem de credite compatibil. La acest tip de program pot participa toate universitățile românești care dețin Charta Universitară Erasmus.
În prezent, în România, sunt peste 48 de universități care au semnat Charta Universitară Erasmus, de la care au plecat cu burse în străinătate aproape 19.000 de studenți. Statisticile arată că domeniile cele mai solicitate de studiu alese de studenții români sunt inginerie-tehnologie, limbă și științe filologice, management și știința afacerilor și științe sociale. Țările alese de tineri sunt Franța, Germania, Italia, Spania, Grecia și Portugalia. Până acum au venit în România aproape 3.100 de studenți străini, cei mai mulți provenind din Franța, Italia, Germania și Spania.
b) Plasamente studenți. În întreprinderi, centre de formare, centre de cercetare și alte organizații. În cadrul acestui tip de activitate studenții își vor petrece o perioadă de timp într-o întreprindere sau organizație din altă țară participantă cu intenția de a ajuta beneficiarii să se adapteze cerințelor pieții de muncă comunitare, să capete aptitudini specifice și să-și îmbunătățească cunoașterea culturii economice și sociale a țării implicate în scopul acumulării experienței. Perioada poate fi susținută corespunzător cursurilor pregătitoare sau recapitulative în limba țării gazdă sau cea de lucru. Organizațiile gazdă pentru plasamentele studențesti pot fi întreprinderi, centre de formare, centre de cercetare și alte organizații.
c) Mobilități personal didactic pentru predare în instituții de învățământ superior. Acest palier al programului Erasmus are drept principal obiectiv pe acela de a permite studenților care nu pot să participe într-un plan de mobilități să beneficieze de cunoștințele și experiența personalului academic din universitățile europene; totodată trebuie să promoveze schimbul de experiență în ceea ce privește metodologia de predare, să încurajeze universitățile să își extindă și să își îmbogățească conținutul cursurilor pe care le oferă. Cadrele didactice participante trebuie să fie integrate într-o facultate a instituției gazdă. Aceasta înseamnă că mobilitatea ce se realizează se bazează pe acorduri inter-instituționale și că instituțiile de învățământ superior partenere trebuie să fi convenit înainte asupra programului de prelegeri care urmează a fi susținute de către cadrele didactice vizitatoare. Selecția beneficiarilor este făcută de către instituția de învățământ superior de origine.
d) Formarea personalului didactic și nedidactic în instituții de învățământ superior și întreprinderi. Această acțiune cuprinde două tipuri de mobilități: mobilitatea personalului dintr-o instituție de învățământ superior către o întreprindere și mobilitatea personalului dintr-o întreprindere către o instituție de învățământ superior. Scopul este de a permite beneficiarilor să învețe prin intermediul practicii. Activitățile pot să varieze foarte mult: seminarii, ateliere, cursuri și conferințe, perioade de formare practică, perioade de detașare scurte etc.
Mobilitatea personalului administrativ și nedidactic din instituții de învățământ superior către o instituție de învățământ superior parteneră are drept scop să permită beneficiarilor să învețe din experiența și bunele practici ale instituției partenere și de a-și îmbunătăți îndemânarea necesară postului pe care se află. Activitatea principală este o vizită scurtă în instituția parteneră și poate avea diverse denumiri: perioadă de detașare scurtă, vizite de studiu etc.
În cadrul mobilității personalului didactic dintr-o instituție de învățământ superior către o instituție parteneră în scopul formării, selecția este făcută de către instituția de învățământ superior de origine și în cazul mobilității personalului dintr-o întreprindere către o universitate, se aranjează prin intermediul unei invitații din partea universității către membrul personalului din întreprindere. Grantul este întotdeauna administrat de către instituția de învățământ superior. Condiția esențială pentru acordarea oricărui grant o reprezintă respectarea unui plan de lucru convenit de către ambii parteneri, instituția sau întreprinderea gazdă și de origine. Planul trebuie să cuprindă cel puțin: scopul și obiectivele în general, rezultatele așteptate în materie de formare sau activități de învățare ce urmează a se realiza și programul perioadei de formare.
La acest tip de activitate poate participa atât personalul administrativ, didactic și nedidactic dintr-o instituție de învățământ superior, cât și personalul din întreprinderi.
e) Programe Intensive (IP-uri) – este un program de studiu de scurtă durată ce reunește studenți și cadre didactice din diferite țări participante pentru a încuraja predarea eficientă și multinațională pe teme de specialitate care altminteri nu pot fi studiate sau sunt studiate într-un număr restrâns de universități. Permite studenților și profesorilor să lucreze împreună în grupuri multinaționale pentru a beneficia de condiții de învățare și predare speciale care nu sunt disponibile într-o singură instituție și pentru a câștiga perspective noi în legătură cu temele studiate. De asemenea, permite cadrelor didactice să schimbe opinii privind conținutul didactic și noile abordări curriculare și să testeze metode de predare într-o clasă internațională. Un IP poate consta dintr-o singură activitate sau se poate repeta într-un anumit număr de ani. Programele Intensive necesită coordonare academică transnațională între instituții din cel puțin trei țări participante. Numai instituția coordonatoare a parteneriatului trebuie să trimită propunerea pentru IP. Un IP nu trebuie să conțină activități de cercetare sau conferințe. Trebuie să se țină seama de următoarele caracteristici: proporția profesori/studenți trebuie să asigure participarea activă la clasă și să promoveze un element al dezvoltării curriculei în implementarea Programului Intensiv. Acesta trebuie să fie integrat în programa de studiu a studenților participanți. Programele Intensive pentru care studenții primesc recunoaștere deplină sunt în mod particular încurajate. Se va da prioritate celor care implică universități din mai mult de trei țări participante pentru a intensifica impactul european al acestor programe, dar și acelor programe axate pe domenii care nu impun perioade extinse de studiu în străinătate. De asemenea, se acordă o atenție specială acelor programe care contribuie la diseminarea cunoștințelor în domenii noi și domenii care evoluează rapid.
f) Cursuri intensive de limbă (EILC) – sunt cursuri specializate care se organizează pentru învățarea limbilor mai puțin cunsocute ale țărilor participante. Cursurile de limbă dau studenților Erasmus prilejul să studieze limba țării gazdă pentru aproximativ o lună, în țara gazdă, cu scopul de a fi pregătiți pentru perioada propriu-zisă de mobilitate Erasmus. Granturile suplimentare de mobilitate pentru studenții Erasmus participanți la cursurile EILC sunt acordate și plătite de către instituția de învățământ superior de origine. Pentru acest program pot aplica instituțiile de învățământ superior, alte organizații care organizează cursuri de limbă, în cazul limbilor mai puțin cunsocute ale țărilor participante la program, sunt de asemenea eligibile.
g) Organizarea mobilităților – se adresează cadrelor didactice și personalului administrativ din cadrul universităților și implică crearea unor condiții optime, prin asigurarea unui sprijin de calitate, în vederea susținerii unor perioade de studiu sau de predare în universități sau alte tipuri de organizații din țări partenere. Organizarea Mobilităților poate include următoarele activități: selecția studenților, cadrelor didactice și personalului administrativ participanți la mobilități; pregătirea lingvistică a studenților, cadrelor didactice și personalului administrativ, participanți la mobilități; activități legate de informarea și asistența acordate studenților și cadrelor didactice (ex. prezentarea universității/organizației gazdă, sfaturi academice pentru studenți, asistență în ceea ce privește unele aspecte, cum ar fi: cazare, asigurări sociale, permise de rezidență, transport, activități de tutoriat/mentoriat pentru studenții străini, etc.); acorduri academice și organizaționale cu instituțiile partenere (ex. pentru studenți, recunoașterea perioadei de studii din străinătate; pentru cadre didactice, includerea cursului predat în curricula universității gazdă; acorduri privind evaluarea disciplinelor și studenților, etc.; toate acestea pot implica vizite la instituțiile partenere); activități privind sprijinirea dezvoltării și utilizării Sistemului European de Credite Transferabile (European Credit Transfer System – ECTS) și a Suplimentului la Diplomă (Diploma Supplement – DS); asigurarea că există prevederi în contractele cu studenții în ceea ce privește programul de studiu și cerințele de promovare a examenelor sau orice alte forme de evaluare (Learning Agreement); activități privind monitorizarea studenților plecați în mobilitate, inclusiv vizite la instituțiile partenere; obținerea feedback-ului din partea studenților și cadrelor didactice revenite din mobilitate; asigurarea transparenței acestor informații pentru studenții și cadrele didactice interesate să plece în mobilitate (implicarea asociațiilor studențești sau selectarea de studenți care să ofere informații și consiliere celor care vor pleca în mobilitate, precum și studenților străini), precum și asigurarea calității plasamentelor studențești în întreprinderi. De acest tip de activitate pot beneficia instituțiile de învățământ superior cărora le-a fost acordată Charta Universitară Erasmus și consorțiile de plasamente.
h) Dezvoltarea programelor de studiu. Erasmus sprijină două tipuri principale de activități în domeniul dezvoltării comune și implementării/diseminării curriculare de către universități din diferite țări participante:
1. Proiecte privind dezvoltarea comună de programe de studii pentru ciclurile universitare de licență, masterat și doctorat;
2. Proiecte privind dezvoltarea comună de module europene, incluzând module specializate pe limbi străine.
Scopul granturilor este de a întări calitatea și dimensiunea europeană a sistemului de învățământ superior prin combinarea expertizei și a bunelor practici ale universităților din diferite țări. După faza de dezvoltare de un an sau doi, aceste programe sau module ar trebui furnizate de instituțiile partenere într-o manieră integrată, originală, implicând mobilități de studenți și cadre didactice, predare comună de cursuri parțiale (programe intensive), acorduri privind criteriile de admitere, rezultatele învățării, evaluare, asigurarea calității și a recunoașterii (utilizarea Sistemului European de Credite Transferabile și de Acumulare a Creditelor (ECTS) și a Suplimentului la Diplomă (DS). Studenții vor primi diplome comune (sau certificate pentru module), recunoscute de către instituțiile și țările participante. Programele sau modulele comune pot viza primul ciclu (studii universitare de licență), al doilea ciclu (studii universitare de masterat), sau al treilea ciclu (studii universitare de doctorat). Aplicația poate acoperi o perioada de 3 ani în cazul dezvoltării unui program de studii complet și o perioadă de 2 ani, în cazul dezvoltării unui modul european. Ultimul an acoperit de grant trebuie să fie primul an de implementare de către instituțiile partenere. Activitățile de implementare și diseminare pot include: tutoriat/mentorat; mecanisme de asigurare a calității; acreditare; lărgirea rețelei de parteneri; proiectele pot fi extinse și în sectoare ca educația continuă sau educația adulților; acordarea de diplome; promovarea proiectelor printre viitorii absolvenți și angajați; organizarea de conferințe și workshopuri, precum și participarea la astfel de evenimente, pentru a demonstra dezvoltarea rezultatelor. De acest proiect pot beneficia instituțiile de învățământ superior care dețin Charta Universitară Erasmus, instituțiile publice, întreprinderile și asociațiile, rețelele sau consorțiile universitare, precum și alte instituții care implică învățământul superior.
i) Cooperare între universități și întreprinderi. Parteneriatele cu societatea afacerilor pot crește relevanța, calitatea și atractivitatea programelor de educație și formare: accelerarea transferului cunoașterii între instituțiile de învățământ superior și întreprinderi și invers, plasamente studențești, cadre didactice și cercetători în afaceri și integrarea personalului din întreprinderi în cadrul instituțiilor de învățământ superior pot contribui la beneficii de ambele părți, la creșterea numărului de angajări și la dezvoltarea carierei celor licențiați și a cercetătorilor pentru toate nivelurile carierei acestora prin adăugarea spiritului antreprenorial la experiența științifică. Legăturile cu mediul afacerilor pot aduce fonduri suplimentare, de exemplu să își sporească capacitatea de cercetare sau să dezvolte și să furnizeze noi cursuri de pregătire, și va spori impactul cercetării universitare asupra procesului de inovare regională. Dezvoltarea competențelor antreprenoriale, de management și de inovare trebuie să devină o parte integrantă din studiile de licență, cercetare și învățare pe tot parcursul vieții a cadrelor didactice universitare. Strategiile acestei acțiuni au în vedere: creșterea angajărilor în rândul licențiaților (prin inovații în cadrul programei de studiu, dezvoltarea competențelor și deprinderilor privind Codul European al Calificărilor); promovarea plasamentelor studențești și a cadrelor didactice în industrie și invers și analizarea beneficiilor experienței învățării; dezvoltarea recunoașterii și asigurarea calității în acordurile între universități și întreprideri în viziunea strategiilor de învățare pe tot parcursul vieții. De acest grant pot beneficia Universitățile, întreprinderile, organizațiile profesionale, Camerele de Comerț, partenerii sociali, entități locale/regionale/naționale.
j) Modernizarea învățământului superior. Învățământul superior European trebuie reorganizat pentru a-și juca rolul deplin într-o Europă a cunoașterii și să contribuie la Strategia Lisabona pentru Dezvoltare și Locuri de muncă. Modernizarea învățământului superior este necesară în zona programei de studiu conform procesului Bologna, finanțat și guvernat în așa fel încât instituțiile de învățământ superior să poată face față provocărilor impuse de globalizare și să contribuie mult mai eficient la pregătirea forței de muncă europene. Activitățile care pot fi incluse în această acțiune trebuie să se încadreze în: proiecte care ajută instituțiile să dezvolte strategii pentru modernizarea programelor proprii de studiu, făcându-le mult mai adaptate la nevoile pieței muncii, cetățenilor și societății în general; proiecte care ajută instituțiile să își dezvolte strategiile de învățare pe tot parcursul vieții și să devină “centre de învățare deschise” pentru regiunea acestora; proiecte care ajută instituția să dezvolte strategii pro-active de finanțare, incluzând diversificarea profilelor instituționale proprii cu o varietate de surse de finanțare; proiecte care ajută instituțiile să dezvolte sisteme bazate pe prioritățile strategice ale Universității; proiecte care ajută instituțiile să crească calitatea performanței lor și să contribuie la creșterea atractivității acestora. Beneficiari pot fi asociațiile, rețelele și consorțiile instituțiilor de învățământ superior sau ale altor instituții care au legătură cu învățământul superior.
k) Campusuri virtuale. Această acțiune are ca obiectiv creșterea mobilităților virtuale, ca o corelare sau un substitut al mobilităților fizice, pe lângă orice alt tip de mobilitate independentă. Pot participa proiecte pentru dezvoltarea de curriculum (CD- Curriculum Development Projects), pentru creșterea disponibilității „Resurselor Educaționale Deschise” (Open Educational Resources) în contextul învățării pe tot parcursul vieții. Instituțiile de învățământ superior din Europa se găsesc la niveluri diferite în ceea ce privește integrarea efectivă a TIC în sistemul lor educațional, trainingul și sistemele de cercetare științifică. Obiectivele Campusurilor Virtuale tind să susțină dezvoltarea de cunoștinte de bază, inovative, servicii și practică pentru învățarea pe tot parcursul vieții, susținută de modele organizaționale, educaționale și economice. O infrastructura tehnică adecvată este o condiție esențială pentru participare. Angajarea într-un astfel de proces solicită din partea instituțiilor maturitate organizațională și bunăvoința de a susține schimbările necesare la toate nivelurile. Nu există un model ideal „one size fits all” așa cum se reflectă de către situațiile variate ale instituțiilor de învățământ superior europene, în ceea ce privește dezvoltarea campusurilor virtuale. Propunerile ar trebui să ia în considerare definițiile campusului virtual, mobilității virtuale și a Resurselor Educaționale Deschise (Open Educational Resources-OER), să asigure recunoașterea academică completă a studiilor și cursurilor urmate de studenți, în baza unor acorduri privind evaluarea, validarea și recunoașterea competențelor dobândite în baza unei mobilități virtuale, să garanteze faptul că aspectele relevante (organizaționale, pedagogice, de cercetare sau economice) sunt luate în considerare într-un mod corespunzător dacă este cazul, să construiască pornind de la infrastructura tehnică deja existentă, ceea ce reprezintă o condiție esențială, obligatorie. Beneficiari pot fi instituții de învățământ superior care dețin Charta Universitară Erasmus, Instituții publice, Întreprinderi, Asociații.
l) Rețele Tematice
Rețelele tematice Erasmus sunt de două tipuri:
Rețele academice având drept scop promovarea inovației în cadrul unei discipline date, a unui set de discipline sau în cadrul unei arii multidisciplinare;
Rețele structurale având drept scop ameliorarea și modernizarea unui anumit aspect legat de sistemul de organizare, de administrare, de guvernare sau de finanțare a învățământului superior.
În cadrul rețelelor academice se va acorda prioritate proiectelor axate pe una din următoarele arii tematice: drept, economie, literatură, legătura dintre cultură și educație, filosofie, matematică, studii privind integrarea europeană, interculturalism și multilingvism, instruirea cadrelor didactice, dezvoltarea durabilă, inclusiv aspecte privind energia și schimbările climatice, educație fizică și sport, antreprenoriat și inovație, subiecte interdisciplinare.
În cadrul rețelelor structurale se acordă prioritate proiectelor axate pe una din următoarele arii tematice:
Accesul la învățământul superior
Aspectele cheie includ lărgirea accesului pentru studenții netradiționali, precum: profesioniștii, persoanele în vârstă și persoanele cu calificări non-formale, precum și recunoașterea învățământului anterior de tip non-formal și informal.
„Triunghiul cunoașterii”: educație, cercetare și inovație
Aspectele cheie includ consolidarea legăturilor dintre învățământul superior și cercetare și aplicarea rezultatelor acesteia la nivel industrial și la nivelul întreprinderilor și stabilirea regiunilor de studiu axate pe universități drept motorul dezvoltării regionale.
Administrarea instituțiilor de învățământ superior
Aspectele cheie includ consolidarea autonomiei și răspunderii publice a universităților, perfecționarea sistemelor de gestionare a personalului și punerea în aplicare atât a mecanismelor interne de asigurarea a calității, cât și a celor externe, în conformitate cu normele și orientările pentru asigurarea calității din domeniul învățământului superior european, așa cum au fost adoptate la Bergen în 2005.
Principala țintă a proiectelor de tip Rețele este sporirea calității, definirea și dezvoltarea dimensiunii europene, în ceea ce privește o disciplină academică dată sau o arie de studiu, sau cu privire la un anumit subiect de natură interdisciplinară/multidisciplinară, sau în alte probleme de interes comun (precum managementul universității, asigurarea calității etc). Această țintă este atinsă prin cooperarea între instituțiile de învățământ superior, facultăți și departamente. Trebuie implicate, de asemenea, asociațiile și societățile academice, instituțiile profesionale, alți parteneri cu importanță socio-economică în sectorul public/privat și, acolo unde există posibilitatea, organizații studențești. Beneficiarii sunt instituțiile de învățământ superior, instituțiile Publice, întreprinderile și asociațiile.
m) Măsuri Complementare. Proiectele pot fi dezvoltate sub acțiunea “Măsuri Complementare” pentru promovarea obiectivelor și rezultatelor proiectelor Erasmus. Proiectele pot astfel să acopere activități de comunicare, monitorizări tematice de proiect, diseminarea și exploatarea rezultatelor proiectului, de exemplu: activități de informare și comunicare pentru a promova și a îmbunătăți vizibilitatea activităților și rezultatelor pentru fiecare program; monitorizări “Tematice” a proiectelor în derulare care au în vedere o temă similară, incluzând organizarea de întâlniri în vederea schimbului de experiență, publicarea prezentării noului proiect și a unei relatări sistematice a rezultatelor în vederea unei mai eficiente diseminări și exploatări a acestora; colectarea și relatarea informațiilor despre rezultatele proiectului, incluzând dezvoltarea de baze de date comune; sprijin pentru diseminare, conferințe și evenimente pentru exploatarea rezultatelor, pentru a pune în legatură proiectele și potențialii utilizatori din sectorul vizat, cu activitatea de promovare a transferului și preluării rezultatelor în vederea implementării în sistemele de educație și formare. Pot participa asociații, rețele și consorții de instituții de învățământ superior și alte instituții ce au legătură cu învățământul superior.
De exemplu, României i-au fost alocate 3,16 miliarde €, în anul 2008, din fondurile Uniunii Europene pentru educație și formare profesională, din care au fost utilizate doar 416 milioane de €. Din datele transmise de Comisia Europeană pentru Educație și Formare Profesională rezultă faptul că în 2008 doar 3.234 de studenți au participat la programul Erasmus mobilități studențești, ceea ce la nivelul Uniunii ne situează pe un loc codaș, pe primul loc aflându-se Germania cu 24.120 studenți participanți. Dacă însă facem o analiză la nivelul Europei de Sud-Est atunci putem spune că ne aflăm pe un loc fruntaș. Acestea sunt fonduri nerambursabile, de care învățământul românesc trebuie să profite pentru a produce forță de muncă competitivă pe piața muncii. Din aceleași date statistice reiese faptul că în anul universitar 2007/2008, 540 de studenți studenți români din cadrul Facultății de Litere au participat la Programul Erasmus. Deocamdată, bibliologia românească nu a fost prezentă în acest program.
Tabel nr. 1 – Participarea studenților din Sud-Estul Europei la Programul ERASMUS în anul universitar 2007/2008
În schimb, ne-am situat pe un loc fruntaș în Uniunea Europeană la atragerea de fonduri pe axa Erasmus – Mobilități cadre didactice, la care a participat în anul universitar 2007/2008 un număr de 1.280 de cadre didactice românești. Și aici Germania ocupă un loc fruntaș, având 2.820 de cadre didactice participante.
Tabel nr. 2 – Participarea cadrelor didactice din Sud-Estul Europei la Programul ERASMUS în anul universitar 2007/2008
O mai bună promovare a acestui program ar duce la participarea unui număr mai mare de studenți și cadre didactice la Erasmus. O mobilizare mai mare din partea tuturor categoriilor implicate în procesul de învățământ ar face ca învățământul românesc să-și găsească o parte din resursele financiare necesare în aceste programe comunitare.
Un studiu arată faptul că participanții la programul Erasmus sunt în mare parte reprezentativi pentru populația studențească și nu provin dintr-un mediu mai privilegiat decât ceilalți studenți. Aceasta ar însemna că Erasmus ajută efectiv studenții din familii mai puțin înstărite să studieze în străinătate, ceea ce, altfel, ar fi imposibil. În plus, rezultatele studiului arată că programul Erasmus a reușit să atragă, într-o oarecare măsură, mai mulți studenți de acest tip între 2000 și 2005. Un aspect important îl reprezintă rolul pe care îl joacă sporurile de venit oferite de unele state membre sau regiuni.
Contribuția programului Erasmus la proiectul de modernizare reiese dintr-un studiu recent care arată că acesta a avut un impact considerabil asupra modernizării universităților europene, în special în domeniul internaționalizării, al inovării în materie de programe și al asigurării calității. Toate activitățile sprijinite de programul Erasmus în aceste trei domenii reprezintă, de asemenea, o parte integrantă a Procesului de la Bologna pentru Spațiul european al învățământului superior.
LEONARDO DA VINCI
Programul Leonardo da Vinci este un program inițiat și lansat de Uniunea Europeană și privește cooperarea transnațională în domeniul formării profesionale a forței de muncă. Începând cu 1995, Comisia Europeană a coordonat și cofinanțat acest program. România participă la Programul Leonardo da Vinci ca partener cu drepturi depline începând cu 1 septembrie 1997. Celei de-a doua faze a programului, care s-a desfășurat între ianuarie 2000 și decembrie 2006, i s-au alocat 1.150 milioane €, Comunitatea Europeană contribuind la finanțarea proiectelor cu o sumă ce reprezintă între 50 % și 100 % din cheltuieli, în funcție de tipul proiectului sau acțiunii. România a contribuit în fiecare an la bugetul programului cu 4,5 milioane €.
Cadrul strategic al programului Leonardo da Vinci rămâne în continuare Procesul de la Copenhaga, actualizat prin Comunicatul de la Maastricht (2004) și, mai recent, prin Comunicatul de la Helsinki (2006). Procesul urmărește, cu predilecție, creșterea atractivității, a calității și a performanței sistemelor de educație și formare profesională (VET), îmbunătățirea transparenței, sistemele de informare și orientare, recunoașterea competențelor și calificărilor și consolidarea dimensiunii europene. Până în 2010, inițiativele specifice care vor promova continuarea dezvoltării, testării și punerii în aplicare a instrumentelor comune europene pentru educație și formare profesională vor influența activitatea programului. Aceste inițiative includ dezvoltarea și testarea Sistemului European de Transfer al Creditelor pentru Educația și Formarea Profesională (ECVET), punerea în aplicare a Cadrului European al Calificărilor (EQF) și respectarea Concluziilor Consiliului din 2004 privind asigurarea calității sistemului de educație și formare profesională. Aceste activități vor contribui la consolidarea învățării reciproce, a activităților comune și a împărtășirii experienței și de know-how.
O atenție specială va fi acordată facilitării participării sectoarelor, a partenerilor sociali și a companiilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), la toate acțiunile programului Leonardo da Vinci.
Obiectivele specifice ale Programului Leonardo da Vinci sunt: să sprijine participanții în cadrul activităților de formare inițială și continuă să dobândească și să folosească cunoștințe, deprinderi și calificări în vederea facilitării dezvoltării personale; să sprijine îmbunătățirea calității și a inovației în sistemele, instituțiile și practicile educaționale și de formare profesională; să mărească atractivitatea educației și a formării profesionale, precum și a mobilității pentru angajatori și persoane și să faciliteze mobilitatea cursanților care lucrează.
Obiectivele operaționale sunt: să îmbunătățească calitatea și să crească volumul mobilității în toată Europa a persoanelor angrenate în educație și formare profesională inițială și continuă; să îmbunătățească calitatea și să crească volumul cooperării între instituțiile sau organizațiile care oferă oportunități de învățare, întreprinderi, parteneri sociali și alte organisme din întreaga Europă; să faciliteze dezvoltarea de practici inovatoare în domeniul educației și formării profesionale, diferite de cele de la nivel terțiar, precum și transferul acestora, inclusiv de la o țară participantă către alte țări; să crească gradul de transparență și recunoaștere a diplomelor și competențelor, inclusiv a celor dobândite prin învățare non-formală și informală; să încurajeze învățarea limbilor străine moderne; să sprijine dezvoltarea conținuturilor, serviciilor, metodelor pedagogice și practicilor inovatoare pe baza TIC în învățarea pe tot parcursul vieții.
Pot participa: persoanele care învață în toate formele de învățământ profesional și formare, cu excepția celor de la nivel terțiar; persoanele de pe piața muncii; instituțiile și organizațiile care oferă oportunități de învățare în domeniile cuprinse în Programul Leonardo da Vinci; profesori, formatori și alte categorii de personal din cadrul acestor instituții și organizații; asociații și reprezentanți ai celor implicați în educația și formarea profesională, inclusiv asociații de cursanți, părinți și profesori; întreprinderi, parteneri sociali și alți reprezentanți din viața activă, inclusiv camere de comerț și alte organizații comerciale; organisme care oferă servicii de îndrumare, consiliere și informare legate de orice aspect privind învățarea pe tot parcursul vieții; persoane și organisme cu responsabilități în domeniul sistemelor și politicilor privind orice aspect legat de învățământul profesional și formare la nivel local, regional și național; centre de cercetare și organisme interesate de învățarea pe tot parcursul vieții; instituții de învățământ superior; organizații non-profit, organizații de voluntariat și ONG-uri.
Următoarele acțiuni pot fi finanțate de Programul Leonardo da Vinci:
Mobilitate individuală, care poate include:
Plasamente transnaționale în întreprinderi sau instituții de formare;
Plasamente și schimburi cu scopul dezvoltării profesionale ulterioare a formatorilor și consilierilor de orientare, ca și a responsabililor instituțiilor de formare și a celor care răspund de planificarea formării și orientarea în carieră în cadrul întreprinderilor.
Parteneriate axate pe teme de interes comun pentru organizațiile participante;
Proiecte multilaterale, în special cele care urmăresc îmbunătățirea sistemelor de formare prin transferul de inovație care presupune adaptarea lingvistică, culturală și juridică la nevoile naționale a produselor și proceselor inovatoare create în contexte diferite;
Proiecte multilaterale care vizează îmbunătățirea sistemelor de formare, cu accent pe dezvoltarea inovației și a bunelor practici;
Rețele tematice de experți și organizații care se ocupă cu probleme specifice legate de învățământul și formarea profesională;
Vizite de studii și pregătitoare pentru mobilitate, parteneriat, activități de proiect sau rețea;
Alte inițiative menite să promoveze obiectivele Programului Leonardo da Vinci („Măsuri acompaniatoare”).
Pentru a participa într-un program Leonardo este obligatoriu ca instituția să dețină un Certificat instituțional pentru proiecte de mobilitate Leonardo da Vinci.
Pentru toate acțiunile din cadrul programului Leonardo, nivelul maxim de finanțare este de 75% din totalul cheltuielilor eligibile, restul fiind suportat de instituția care coordonează grantul.
Biblioteca Universității „Transilvania” a inițiat programul „Leonardo da Vinci” în anul 2003. Începând cu acest an, a derulat trei proiecte, dintre care la două Biblioteca a fost coordonatoare, iar la unul, partener. Toate proiectele s-au conturat în jurul ideii de formare profesională în noile tehnologii de informare și comunicare, în contextul noilor cerințe de dezvoltare și cercetare de înaltă performanță, cu tehnologii de ultimă oră. Proiectul „Abordări inovatoare în cadrul bibliotecii universitare – formarea de bibliotecari și specialiști specializați în comunicare electronică, web-design, transmisie de informație digitală, capabili să conceapă produse și servicii utilizând ICT”, din anul 2003, s-a finalizat cu realizarea de produse și servicii de o calitate deosebită, fără precedent în cadrul bibliotecilor universitare de cercetare, rezultate diseminate în cadrul universităților și instituțiilor participante la proiect.
GRUNDTVIG
Programul Grundtvig oferă alternative educaționale și îmbunătățește accesul celor care, indiferent de vârstă, doresc să dobândească noi competențe prin forme de educație a adulților. Grundtvig vine în întâmpinarea nevoilor de predare/învățare ale adulților și se adresează instituțiilor sau organizațiilor care asigură sau facilitează educația acestora. Orice organizație din domeniul educației adulților, din sistemul formal, non-formal sau informal poate să participe la programul Grundtvig, precum și adulți care învață, instituții și organizații care oferă adulților oportunități de învățare de tip formal, non-formal și informal, profesori și alte categorii de personal din cadrul acestor instituții și organizații, instituții implicate în formarea inițială sau continuă a personalului din educația adulților, asociații și reprezentanți ai celor implicați în educația adulților, inclusiv asociații ale adulților și ale profesorilor, organisme care oferă servicii de orientare, consiliere și informare privind orice aspect legat de învățământul pentru adulți, persoane și organisme care răspund de sistemele și politicile privind educația adulților la nivel local, regional și național, centre de cercetare și organisme interesate de educația adulților, întreprinderi, organizații non-profit, organizații de voluntariat, organizații neguvernamentale (ONG-uri). Adultul, în sensul programului Grundtvig, este o persoană de peste 25 de ani, sau un tânăr sub această vârstă, care nu mai este cuprins în sistemul formal de educație.
Programul are următoarele obiective specifice:
Să răspundă provocării educaționale datorate îmbătrânirii populației în Europa.
Să ofere adulților căi de a-și îmbunătăți cunoștințele și competențele.
Obiectivele operaționale sunt:
Să îmbunătățească accesibilitatea și calitatea mobilității în Europa pentru persoanele implicate în educația adulților și să crească volumul mobilității astfel încât cel puțin 7.000 de persoane să beneficieze de această mobilitate în fiecare an;
Să amelioreze calitatea și să crească volumul cooperării între organizațiile implicate în educația adulților din toată Europa;
Să ajute persoanele din grupuri sociale vulnerabile și care provin din contexte/medii sociale marginalizate, în special persoanele mai în vârstă și pe cele care au abandonat sistemul de educație fără o calificare de bază, oferindu-le alternative de acces la educația adulților;
Să faciliteze dezvoltarea și transferul practicilor inovatoare în educația adulților dintr-o țară participantă în alta;
Să sprijine dezvoltarea inovatoare a conținuturilor, serviciilor, metodelor pedagogice și practicilor inovatoare pe baza TIC în învățarea pe tot parcursul vieții;
Să îmbunătățească metodele/abordările pedagogice și managementul organizațiilor pentru educația adulților;
Instituții de învățământ superior interesate de educația adulților.
Finațarea în aceste proiecte se face în funcție de numărul de persoane implicate.
2.1.2 PROGRAMUL TRANSVERSAL
Unul din criteriile de eligibilitate pentru Programul transversal este acela că orice propunere trebuie să se refere cel puțin la două sectoare educaționale. Dacă propunerea se referă doar la un sector educațional, ea trebuie adresată subprogramului sectorial aferent. Dacă, de exemplu, o propunere vizează dezvoltarea materialelor didactice pentru învățarea limbilor străine de către elevii din învățământul școlar (grupul țintă), atunci ea trebuie adresată programului Comenius. Dacă, însă, propunerea se referă la două sau mai multe sectoare educaționale, ea poate fi raportată la una din activitățile cheie ale programului transversal. În cazul în care o propunere vizează mai mult decât un sector educațional și grupurile țintă aparțin și ele mai multor sectoare educaționale, atunci propunerea va fi raportată la una din activitățile cheie ale programului transversal. Doar proiectele ce vizează mai multe sectoare educaționale sunt eligibile pentru programul transversal.
Acest program și-a propus să promoveze cooperarea la nivel european în domeniile care se referă la două sau mai multe sub-programe și să promoveze calitatea și transparența sistemelor educaționale și de formare din statele membre și are mai multe activități cheie.
Activitatea cheie 1 – Cooperare și inovație în politicile de educație și formare – finanțează următoarele acțiuni:
Mobilitatea individuală care include vizite de studii pentru experți și personal desemnat de autoritățile naționale, regionale și locale, pentru directorii instituțiilor școlare, organismelor de formare, consiliere și orientare, ai serviciilor de evaluare și acreditare, precum și pentru parteneri sociali;
Proiectele multilaterale care vizează pregătirea și testarea propunerilor de strategii elaborate la nivelul Comunității, precum și inovațiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții;
Rețelele multilaterale de cooperare între experți și/sau instituții care conlucrează pe probleme de politici. Aceste rețele pot include:
Rețele tematice care se ocupă de problemele legate de conținutul învățării pe tot parcursul vieții sau de metodologiile și politicile din domeniul învățării pe tot parcursul vieții.
Forumuri privind aspecte strategice ale învățării pe tot parcursul vieții.
Observarea și analizarea politicilor și sistemelor în domeniul învățării pe tot
parcursul vieții, care pot include:
Studii și cercetări comparative.
Dezvoltarea indicatorilor și studiilor statistice, inclusiv sprijinirea activității desfășurate în domeniul învățării pe tot parcursul vieții în colaborare cu Eurostat.
Sprijinirea funcționării rețelei Eurydice și finanțarea Unității Europene Eurydice înființate de Comisia Europeană.
Acțiuni pentru sprijinirea transparenței și recunoașterii calificărilor și competențelor, inclusiv a celor dobândite prin învățarea non-formală și informală, informare și orientare cu privire la mobilitate în scopul învățării, și cooperarea în domeniul asigurării calității, care poate include:
Rețele de organizații care facilitează mobilitatea și recunoașterea, cum ar fi rețeaua Euroguidance și Centrele naționale de informare privind recunoașterea diplomelor (NARIC).
Sprijin pentru servicii web transnaționale, cum ar fi Ploteus.
Activități în cadrul inițiativei Europass în conformitate cu Decizia 2241/2004 a Parlamentului și Consiliului European, prin care se adoptă un cadru unic pentru transparența calificărilor și competențelor.
Alte inițiative („Măsuri acompaniatoare”) care includ activități de învățare între egali, menite să promoveze realizarea obiectivelor activității cheie.
Activitatea cheie 2 – Limbi Străine
Diversitatea lingvistică este un fapt de viață în Europa. Uniunea Europeană se angajează să mențină și să promoveze această caracteristică esențială a culturilor noastre. În cadrul Strategiei de la Lisabona, abilitatea de a comunica în limbi străine este considerată o competență cheie. O forță de muncă având abilități de comunicare în limbi străine și abilități interculturale ajută întreprinderile Europei să concureze în mod eficient pe piața globală, crește șansele proprii de angajare și este esențială pentru procesul de creștere economică și crearea unor locuri de muncă mai bune. De asemenea, multilingvismul consolidează dezvoltarea personală, cetățenia europeană și coeziunea socială și promovează dialogul intercultural prin crearea de oportunități pentru descoperirea de noi valori, credințe și comportamente. Promovarea învățării limbilor și a diversității lingvistice a reprezentat unul dintre obiectivele programului de învățare continuă per ansamblu și al programelor Comenius, Erasmus, Grundtvig și Leonardo în particular. Activitatea cheie intitulată „Limbile” completează aceste programe sectoriale prin intermediul unei componente având drept scop să răspundă nevoilor în materie de predare și de învățare a limbilor străine în domenii vizate de cel puțin două subprograme. Toate limbile sunt eligibile în cadrul programului.
Proiectele transversale trebuie să completeze cel puțin două dintre cele patru programe anterioare și să se axeze pe sensibilizarea la importanța limbilor străine și pe caracterul multilingv al Uniunii Europene, promovând accesul la resurse de învățare a limbilor străine și contribuind la dezvoltarea și difuzarea de materiale pentru învățarea limbilor străine, inclusiv cursuri on-line și instrumente de evaluare lingvistică. Se recomandă acolo unde este cazul utilizarea Cadrului european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.
Activitatea cheie 3 – TIC
Promovarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale (TIC) a constituit unul dintre obiectivele programului de învățare continuă per ansamblu și al programelor Comenius, Erasmus, Grundtvig și Leonardo în particular. Activitatea cheie, TIC, completează aceste programe prin adăugarea unei componente care să răspundă nevoilor în materie de predare și învățare a TIC în cadrul a cel puțin două subprograme.
Această activitate cheie se concentrează asupra potențialului TIC de a cataliza inovația și mutația socială și educativă. Nu este vorba de tehnologia în sine, ci despre cum să îmbunătățim procesul de învățare prin utilizarea TIC (de exemplu, simulările; stagiile deschise; re-motivarea tinerilor care au abandonat școala; învățarea în afara mediului școlar; învățarea de-a lungul vieții, flexibilă, destinată să acopere lacunele de competențe digitale). În toate statele membre s-au înregistrat progrese considerabile în domeniul TIC de la stabilirea Strategiei de la Lisabona. Aproape toate instituțiile de învățământ și formare profesională sunt echipate cu și legate în rețele TIC. Cu toate acestea, numeroase acțiuni sunt necesare în continuare în vederea realizării întregului potențial al TIC pentru a susține progrese pedagogice inovatoare, generalizarea accesului la învățarea de-a lungul vieții și gestionarea avansată a sistemelor educaționale. Se va maximiza astfel profitul din investițiile anterioare în TIC.
Activitatea cheie 4 – Difuzarea și valorificarea rezultatelor
Activitatea cheie „Difuzarea și valorificarea rezultatelor” reflectă conștientizarea din ce în ce mai acută, atât în rândul factorilor de decizie la nivel politic, cât și în rândul practicanților, a necesității garantării unui impact maxim al proiectelor și acțiunilor finanțate de către UE în vederea susținerii agendei revizuite de la Lisabona. Obiectivul esențial al acestei activități cheie este de a contribui la crearea unui cadru propice unei valorificări eficiente a rezultatelor la nivel local, sectorial, regional, național și european.
Acțiunile finanțate în cadrul acestei activități cheie completează acțiunile de difuzare și valorificare a rezultatelor specifice, obținute în cadrul programelor sectoriale și a altor activități cheie.
În mod normal, preferate sunt proiectele care propun o abordare integrată în cadrul a două sau mai multe sectoare diferite de învățare de-a lungul vieții, care implică factori de decizie esențiali și/sau dau dovadă de un potențial de impact considerabil și măsurabil la nivel sectorial, regional, național și/sau european.
2.1.3 PROGRAMUL JEAN MONNET
Acțiunea programului Jean Monnet vizează stimularea predării, cercetării și analizei în domeniul integrării europene la nivelul instituțiilor de învățământ superior (din cadrul și din afara Uniunii Europene). Obiectivul este de a spori cunoștințele și gradul de conștientizare a problemelor legate de integrarea europeană în rândul specialiștilor universitari, al studenților și al cetățenilor din lumea întreagă.
Programul Jean Monnet are drept scop stimularea activitățile de predare, cercetare și reflectare în domeniul studiilor de integrare europeană și să sprijine existența unei game adecvate de instituții și asociații axate pe probleme legate de integrarea europeană și pe educație și formare într-o perspectivă europeană. De asemenea, stimulează excelența în educație, cercetare și reflecție în domeniul studiilor de integrare europeană în instituțiile de învățământ superior din cadrul Comunității și din afara acesteia, crește nivelul de cunoaștere și conștientizare în rândul specialiștilor la nivel academic, precum și în rândul cetățenilor europeni în general, cu privire la problemele legate de integrarea europeană, vine în sprijinul instituțiilor europene cheie care se ocupă cu probleme legate de integrarea europeană și sprijină existența unor asociații și instituții europene de înaltă calitate, implicate activ în domeniul educației și formării.
Pot participa instituții de învățământ superior din cadrul și din afara Comunității, care sunt recunoscute în țările lor de origine, asociații de profesori și cercetători interesate de studierea procesului de integrare europeană, din cadrul și din afara Comunității, asociații europene implicate activ în educație și formare la nivel european.
Activitatea cheie 1 – Sprijin pentru activitățile de predare, cercetare și reflectare privind integrarea europeană desfășurate în instituții de învățământ superior din întreaga lume (Acțiunea Jean Monnet).
Activitatea cheie 2 – Granturi operaționale – care să suporte anumite costuri de funcționare și administrative ale următoarelor instituții ce au obiective de interes European: Colegiul Europei (campusurile din Bruges și Natolin); Institutul Universitar European (Florența); Institutul European de Administrație Publică (Maastricht); Academia de Drept European (Trier); Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației destinată Persoanelor cu Nevoi Speciale (Odense); Centrul Internațional pentru Formare Europeană – CIFE (Nisa).
Activitatea cheie 3 – Granturi operaționale – care să suporte anumite costuri de funcționare și administrative în domeniul educației și formării. Acești beneficiari sunt selectați în urma unui apel separat pentru propuneri.
Din păcate nici în cadrul acestui program România nu are rezultate notabile.
2.2 TINERET ÎN ACȚIUNE
Prin Decizia Nr. 1719/2006/EC din 15 noiembrie 2006, Parlamentul și Consiliul European au adoptat Programul Tineret în Acțiune pentru perioada 2007-2013 care a stabilit cadrul legal pentru susținerea activităților de învățare non-formală pentru tineri.
Programul Tineret în Acțiune urmărește să răspundă, la nivel european, nevoilor tinerilor de la vârsta adolescenței și până la maturitate. Aduce o importantă contribuție la dezvoltarea competențelor, fiind un instrument important de furnizare, către tineri, a unor oportunități de învățare non-formală și informală cu o dimensiune europeană. Contribuie la îndeplinirea scopurilor stabilite în Strategia de la Lisabona revizuită și în Pactul European pentru Tineret. Ca un instrument important de întărire a cetățeniei active, susține și Cadrul de Cooperare Europeană în domeniul tineretului și Planul D al Comisiei pentru Democrație, dialog și dezbatere.
Tineret în Acțiune este Programul pe care Uniunea Europeană l-a creat pentru tineri, în vederea promovării cetățeniei europene active, solidarității, toleranței în rândul tinerilor europeni și a implicării acestora în pregătirea viitorului Uniunii. Programul promovează mobilitatea în interiorul și în exteriorul granițelor Uniunii Europene, învățare non-formală și dialog intercultural, încurajând integrarea tuturor tinerilor, indiferent de mediul educațional, social și cultural al acestora.
2.3 PROGRAME DE COOPERARE INTERNAȚIONALĂ
2.3.1 TEMPUS
Tempus (Trans-European Mobility Scheme for University Studies) sprijină modernizarea învățământului superior și creează un spațiu de cooperare în țările din jurul Uniunii Europene. Înființat în 1990, după căderea Zidului Berlinului, sistemul acoperă acum 27 de țări din Balcanii de Vest, Europa de Est și Asia Centrală, Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
Tempus finanțează două tipuri de acțiuni:
Proiecte comune, bazate pe parteneriate multilaterale între instituțiile de învățământ superior din Uniunea Europeană și din țările partenere. Instituțiile participante pot să dezvolte, să modernizeze și să se difuzeze noi arii curriculare, metode de predare sau materiale didactice, să stimuleze o cultură de asigurare a calității, precum și modernizarea managementului instituțiilor de învățământ superior.
Măsurile structurale contribuie la dezvoltarea și reforma instituțiilor de învățământ superior și a sistemelor din țările partenere, pentru a spori calitatea și relevanța lor, și să le sporească convergența cu instituțiile Uniunii Europene.
Parteneriatele sunt constituite din consorții de organizații, inclusiv instituțiile de învățământ superior, întreprinderi, ministere, ONG-uri, și alte organizații care lucrează în învățământul superior, atât din Uniunea Europenă cât și din țările partenere.
Tempus a cunoscut faze succesive: Tempus I (1990-1993), Tempus II (1994-1999), Tempus III (2000-2006), Tempus IV (2007-2013) iar începând cu 2014 programul este integrat în cadrul Erasmus+. România a participat la acest program din 1991.
Valoarea acestui program ține de promovarea cooperării internaționale și regionale, prin dezvoltarea contactelor personale și profesionale, la nivel academic, între Uniunea Europeană și statele partenere. În Europa Centrală și de Est, Tempus a sprijinit mai mult de 70.000 de cadre didactice sau personal administrativ din învățământul superior să efectueze stagii de formare în Statele Membre. Aceștia au colaborat cu aproape 50.000 de colegi din universitățile Uniunii Europene.
Tempus este finanțat din trei surse: prin Instrumentul financiar pentru asistența pre-integrare pentru Balcanii de Vest, prin Instrumentul financiar european pentru vecinătate și parteneriat pentru Europa de Est, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, și prin Instrumentul financiar pentru dezvoltare și cooperare pentru Asia Centrală.
2.3.2 ERASMUS MUNDUS
Erasmus Mundus a apărut în iulie 2001, ca urmare a unei Comunicări făcute de Comisia Europeană către Parlamentul European și Consiliul de Miniștri, cu privire la “întărirea cooperării între Uniunea Europeană și state terțe în domeniul învățământului superior”. Ca urmare a reacțiilor pozitive primite din partea celor doua instituții europene, Comisia a adoptat în iulie 2002 o propunere de înființare a unui nou program, intitulat Erasmus World. Programul a fost redenumit apoi Erasmus Mundus.
Decizia de înființare a primei faze a programului (2004-2008) a fost adoptată în 5 decembrie 2003 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în 31 decembrie 2003. Ea a intrat în vigoare pe 20 ianuarie 2004.
Decizia referitoare la derularea celei de-a doua faze a programului (2009-2013) a fost adoptată în decembrie 2008.
Programul a încearcat să ofere un răspuns adecvat la problemele educației superioare în Europa, în principal nevoia de a încuraja convergența programelor universitare și de a mări atractivitatea instituțiilor de învățământ europene la nivel mondial.
Acestea sunt, de altfel, câteva din temele centrale ale Procesului Bologna și ale programelor naționale de reformă ale Statelor Membre, ca și ale Strategiei de la Lisabona, care urmărește transformarea spațiului Uniunii Europene în cea mai competitivă economie a cunoașterii la nivel mondial și un etalon de calitate și excelență în educație.
Erasmus Mundus a fost inspirat de succesul Programului Erasmus. El a vizat deschiderea sistemelor de învățământ superior europene către restul lumii, în vederea creșterii competitivității și atractivității lor, a calității cursurilor și activității didactice. În acest fel, participanții europeni și non-europeni ai programului au fost pregătiți pentru o societate globalizată, bazată pe cunoaștere și dialog inter-cultural.
Erasmus Mundus a venit în completarea altor programe de cooperare cu terțe state în domeniul învățământului superior, cum ar fi Tempus, ALFA și Asia-Link. Pe lângă acestea, Comisia Europeană a inclus în bugetul programului fonduri suplimentare, din capitolul dedicat relațiilor externe, pentru sprijinirea unor „ferestre” de cooperare cu zone geografice specifice.
Obiectivul general al programului Erasmus Mundus a fost promovarea învățământului superior european, îmbunătățirea și sporirea perspectivelor profesionale ale studenților, precum și promovarea înțelegerii interculturale prin cooperarea cu țările terțe, în conformitate cu obiectivele politicii externe ale Uniunii Europene, în vederea contribuției la dezvoltarea durabilă a țărilor terțe în domeniul învățământului superior.
Evaluarea intermediară a programului Erasmus Mundus a arătat faptul că programul a sporit atractivitatea pe plan internațional a universităților europene în mai multe moduri, de exemplu promovând punerea la punct a unor diplome comune, duble și multiple, precum și excelența academică în învățământul superior european. Recomandările evaluării intermediare au fost luate în considerare în elaborarea programului Erasmus Mundus II, care a început în 2009. În cadrul acestui program, Comisia a sprijinit proiectul de promovare globală, care a urmărit promovarea Europei drept destinație de studiu atractivă pentru studenții din toată lumea.
Din păcate nici în cadrul acestei acțiuni România nu a avut o participare notabilă, doar trei programe fiind derulate încă de la apariția programului. Școala biblioteconomică europeană a participat și a câștigat prin Facultatea de Jurnalism, Biblioteconomie și Știința informării din cadrul Universității din Oslo, Norvegia, proiectul cu titlul DILL – International Master in Digital Library Learning.
3. CONCLUZII
Învățarea pe parcursul întregii vieți a devenit o necesitate în Europa caracterizată de schimbări sociale, tehnologice și economice rapide. Populația în curs de îmbătrânire accentuează aceste provocări datorită nevoii de actualizare continuă și înnoire a cunoștințelor, deprinderilor și a competențelor generale. Realizarea învățării pe parcursul întregii vieți este însă temporizată de lipsa de comunicare și cooperare între furnizorii de educație și formare și autoritățile responsabile. Barierele între instituții și țări nu numai că împiedică accesul la educație și formare profesională, dar restricționează și utilizarea eficientă a cunoștințelor și competențelor deja dobândite. Această problemă este cauzată mai ales de lipsa transparenței calificărilor, de atitudinea refractară față de recunoașterea calificărilor „străine” și de lipsa acordurilor instituționale care facilitează cetățenilor recunoașterea calificărilor dobândite în contexte diferite de învățare sau în diferite instituții de educație. Învățarea pe parcursul întregii vieți este, de asemenea, restricționată și de tendința de a privi cunoștințele dobândite în contexte de învățare non-formală și informală (ca de exemplu în timpul muncii) ca inferioare cunoștințelor dobândite în contexte formale, în cadrul sistemului de educație și formare profesională inițială.
Biblioteconomia românească poate să beneficieze de resursele oferite de Uniunea Europeană pentru educație și formare profesională. Pentru aceasta este necesară parcurgerea următorilor pași:
Înscrierea școlilor biblioteconomice românești în World list of schools and departments of information science, information management and related disciplines, punctul de legătură cu școlile biblioteconomice de renume și punctul de informare pentru diverse proiecte și programe.
Introducerea în aria curriculară a biblioteconomiei a unui curs de Management de proiect, desfășurat pe o perioadă de trei ani, în cadrul căruia la partea practică să se realizeze proiecte Erasmus. O asemenea participare nu poate fi decât benefică atât studenților, pe de o parte, care la terminarea studiilor au un portofoliu remarcabil, cât și cadrelor didactice, pe de altă parte, care participă la schimburi de experiență, dar și bibliotecilor, care, angajând personal înalt calificat, vor putea să participe și să câștige programe naționale și internaționale.
Organizarea în cadrul Asociației Bibliotecarilor din România a unui Grup de lucru care să realizeze programe prin care să poată organiza din fonduri europene pregătirea profesională continuă a bibliotecarilor.
Putem deci afirma că participarea românească la programele pentru educație și formare profesională este încă departe de necesarul pieței interne și de situațiile similare din țările Uniunii Europene. Mai mult, componenta universitară din această zonă de interes este într-o ușoară creștere în ultimii trei ani, ceea ce ar trebui să se constituie într-un semnal de alarmă pentru factorii de decizie, deoarece acest fapt se datorează unei proaste promovări la nivel național a programelor europene și a oportunităților oferite de acestea.
Abrevieri
Bibliografie
Documente generale
Articole, publicații, lucrări de cercetare
Adrese Internet
www.ancs.ro
www.cncsis.ro
www.cnmp.ro
www.fseromania.ro
http://cordis.europa.eu/fp7/home_en.html
http://www.anpf.ro/programe/programe/?limba=Ro
http://ec.europa.eu/education/programmes/tempus/events_en.html
www.infoeuropa.ro
www.finantare.ro
www.fonduri-structurale.ro
www.minind.ro
www.eufinantare.info
www.adrcentru.ro
www.mimmctpl.ro
www.study-in-europe.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Erasmus +, Cadrul European Pentru Educatie Si Formare Profesionala (ID: 159323)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.