„Era și timpul să se scrie această carte. Este un manifest îndelung aștep- tat pentru stilul de viață mobil, iar Tim Ferriss este ambasadorul ideal…. [630946]

4 ore – săptămâna de lucru
APRECIERI CRITICE
„Era și timpul să se scrie această carte. Este un manifest îndelung aștep-
tat pentru stilul de viață mobil, iar Tim Ferriss este ambasadorul ideal.
Chestia asta o să fie de proporții.” ― JACK CANFIELD , co-creatorul volu-
mului Supă de pui pentru suflet, cu peste 100 de milioane de exemplare
vândute
„Nemaipomenită și uimitoare. De la mini-retrageri la externalizarea
vieții tale, găsești totul aici. Fie că ești un sclav al salariului sau un direc-
tor executiv din Fortune 500, cartea asta îți va schimba viața.” ― PHIL
TOWN , autorul bestsellerului New York Times, Regula nr. 1*
„4 ore ─ Săptămâna de lucru este un nou mod de a rezolva o problemă foarte veche: cum putem munci ca să ne trăim viața și să evităm ca viața noastră să se învârtă doar în jurul muncii? O mare de opțiuni infinite îi așteaptă pe cei care vor citi această carte și vor fi inspirați de ea!” ―
MICHAEL E. GERBER , fondatorul și președintele E-Myth pe plan inter –
național și gurul nr. 1 în lume pe domeniul întreprinderilor mici
„Asta schimbă complet lucrurile. Recomand cu căldură.” ― Dr. STEWART
D. FRIEDMAN, directorul Work/Life Integration Program, din cadrul
Wharton School, Universitatea Pennsylvania.
„Timothy a trăit mai multe vieți în cei 29 de ani ai săi decât Steve Jobs în ai
lui 51.” ― TOM FOREMSKI, jurnalist și editor la SiliconValleyWatcher.com
„Dacă vrei să trăiești după condițiile impuse de tine, acesta este planul
de execuție.” ― MIKE MAPLES , co-fondator al Motive Communications
(OPI de 260 de milioane de dolari cap de piață) și executiv fondator al
Trivoli (vândută la IBM pentru 750 de milioane de dolari)
* Volum apărut cu acest titlu la editura Meteor Press, București, 2008 (n. red.)

„Mulțumită lui Tim Ferriss, am mai mult timp în viață să călătoresc, să
petrec timp cu familia și să scriu recenzii de carte. Este o lucrare deose –
bit de utilă, care îți ia ochii.” ― A. J. JACOBS , editor colaborator pentru
revista Esquire și autor al The Know-It-All (Atot știutorul)
„Tim este un Indiana Jones al erei digitale. Am folosit deja sfatul lui pen-
tru a merge să pescuiesc cu sulița pe insule izolate și să schiez pe pârti-
ile cel mai bine ascunse din Argentina. Ca să mă exprim simplu, fă ce spune el și poți să trăiești ca un milionar.” ― ALBERT POPE , specialist în
instrumente financiare derivate la sediul central UBS
„Citind această carte este ca și când ai adăuga câteva zerouri venitului
tău. Tim aduce lifestyle-ul la un alt nivel ─ ascultă de el!” ― MICHAEL D.
KERLIN, consultant al McKinsey & Company la Fondul Bush-Clinton pentru Katrina și discipol al lui J. William Fulbright
„În parte om de știință, în parte vânător de aventuri, Tim Ferriss a creat
o hartă a drumului pentru o întreagă lume nouă. Am citit pe nerăsuflate
această carte ─ n-am mai întâlnit nimic care să-i semene.” ― CHARLES
L. BROCK, președinte și CEO al Brock Capital Group, fost director fi-nanciar-contabil, director de operațiuni și al departamentului juridic
la Scholastic, Inc. și fost președinte al Harvard Law School Association
„Externalizarea nu mai este doar pentru companii din Fortune 500. Fir –
me mici și mijlocii, precum și profesioniști ocupați își pot externaliza
munca pentru a-și spori productivitatea și a-și elibera timpul pentru angajamente mai importante. A venit vremea ca lumea să beneficieze de
pe urma acestei revoluții.” ― VIVEK KULKARNI , CEO la Brickwork India
și fost secretar IT în Bangalore; considerat a fi „tehno-birocratul” care a
ajutat la transformarea Bangalore într-o destinație IT în India
„Tim e cel mai tare! Vorbesc în cunoștință de cauză. I-am urmărit dru –
mul de la mizerie la bogăție și i-am observat transformarea dintr-un
luptător competitiv într-un antreprenor. El spulberă presupunerile con-
venționale până ce găsește o cale mai bună.” ― DAN PARTLAND, produ-
cător al show-urilor TV American High și Welcome to the Dollhouse și
câștigător al premiului Emmy

„4 ore – Săptămâna de lucru este o necesitate absolută pentru acele su-
flete aventuroase care vor să trăiască viața la maximum. Cumpăr-o și
citește-o înainte să mai sacrifici ceva!” ― JOHN LUSK, manager de produs
la sediul central Microsoft
„Dacă vrei să-ți trăiești visurile acum, și nu peste 20 sau 30 de ani, cum-
pără această carte!” ― LAURA RODEN, președinte al Asociației Antre-
prenorilor pentru Start-up-uri din Silicon Valley și lector în Finanțe
Corporative la Universitatea San Jose
„Cu un astfel de management al timpului și o astfel de concentrare pe
lucrurile importante în viață, oamenii ar trebui să fie capabili să facă de 15 ori mai multe lucruri într-o săptămână normală de lucru” ― TIM
DRAPER , fondator al Draper Fisher Jurvetson, investitori în inovatori
precum Hotmail, Skype și Overture.com
„Tim a făcut ceea ce majoritatea oamenilor doar visează să facă. Nu-mi
vine să cred că îți dezvăluie toate secretele. Cartea asta trebuie citită!”
― STEPHEN KEY, investitor de top și designer de echipă pentru Teddy
Ruxpin și Lazer Tag și consultant pentru show-ul american de televiziu –
ne American Inventor

Această traducere este publicată prin acordul cu Harmony Books, marcă a grupului
editorial Crown, o divizie a Penguin Random House LLC THE 4-HOUR WORKWEEK Copyright © 2009 by Timothy Ferriss Copyright © 2007, 2009 by Carmenere One, LLC Originally published by Crown Archetype, an imprint of the Crown Publishing Group, a division of Random House, Inc., New York
© 2016 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune româneascăEditura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P . 050202.tel: 0723 150 590, e-mail : office@actsipoliton.ro.
www.actsipoliton.ro/ www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Măriuca Dinu
Redactor: Lavinia VasileTehnoredactor: Teodora VlădescuCoperta: Mădălina IonițăEditor: Lavinia VasileCopyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
FERRIss, TIMo Thy
4 ore – săptămâna de lucru / Timothy Ferriss ; trad.: Măriuca Dinu. – Bucureș ti:
Act și Politon, 2016 ISBN 978-606-913-019-3
I. Dinu, Măriuca (trad.)
159.923.2
AVERTIsMENT : Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei cărți nu
este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor și principiilor
etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu cei-lalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.

TIMOTHY FERRISS
4 ORE
SĂPTĂMÂNA DE LUCRU
Evadează de la rutina 9-17 și alătură-te
Noilor oameni bogați
Traducere din limba engleză:
Măriuca Dinu
Ediție extinsă și adăugită
2016

Pentru părinții mei,
DONALD ȘI FRANCES FERRISS
care l-au învățat pe un drăcușor împielițat că să faci
lucrurile în felul tău e ceva bun. Vă iubesc pe amândoi
și vă datorez totul.
SUSȚINE-ȚI PROFESORUL ―
10% din drepturile de autor sunt donate sistemului
educațional non-profit, inclusiv Donorchoose.org

CUPRINS
Prefață la ediția în limba română 9
Prefață la ediția extinsă și adăugită 12
Mai întâi de toate 17
Întrebări frecvente – Cei care aveți dubii, citiți asta 19
Povestea mea și de ce ai nevoie de această carte 21
Cronologia unei patologii 30
PASUL I: D de la Definire 37
1. Precauții și comparații: Cum să toci 1 000 000 de dolari
pe noapte 39
2. Reguli care schimbă regulile: Tot ce este popular
este greșit 51
3. Cum să te ferești de gloanțe: Instalarea fricii și cum să scapi de paralizie 63
4. Resetare de sistem: Să fii nerezonabil și neechivoc 75
PASUL II: E de la Eliminare 95
5. Sfârșitul managementului timpului: Iluzii și italieni 97
6. Dieta săracă în informații: Cultivarea ignoranței selective 119
7. Întreruperea întreruperii și Arta Refuzului 129
PASUL III: A de la Automatizare 159
8. Cum să-ți externalizezi viața: Cum să te descotorosești
de surplus și o mostră de geo-arbitraj 161
9. Venituri pe pilot automat I: În căutarea muzei 197
10. Venituri pe pilot automat II: Cum să testezi muza 233

11. Venituri pe pilot automat III: MBA – Management
prin absență 261
PASUL IV: L de la Liberare 291
12. Numărul de dispariție: Cum să evadezi de la birou 293
13. Dincolo de orice remediere: Cum să-ți desființezi slujba 311
14. Mini-retragerile: Adoptarea unui stil de viață mobil 323
15. Umplerea golului: Cum să dai un plus vieții când
muncești în minus 367
16. Top13 greșeli ale Noilor oameni bogați 383
Ultimul capitol: Un e-mail pe care trebuie să-l citești 387
Nu în ultimul rând 391
CELE MAI BUNE ARTICOLE DE PE BLOG 393
TRAIUL DUPĂ MODELUL 4 ORE – SĂPTĂMÂNA DE LUCRU:
STUDII DE CAZ, POTURI ȘI UNELTE 439
LECTURI CU ACCES RESTRICȚIONAT 467
MATERIAL BONUS 475
MULȚUMIRI 476

➤PREFAȚĂ LA EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Când 4 ore – Săptămâna de lucru a văzut pentru prima oară lumina
tiparului, cu aproape zece ani în urmă, Tim Ferriss nu știa că aceasta va
genera o mișcare la nivel mondial.
Mișcarea 4HWW (4 hours workweek) era mișcarea oamenilor care
nu doreau să mai aștepte 40 de ani, cum făcuseră generațiile de dinain-
tea lor, pentru a se bucura de rodul muncii de o viață. Hai să fim sinceri:
așteptarea generală este ca la 20 de ani fiecare dintre noi să ne găsim
un loc de muncă și să mergem la lucru până pe la 60 de ani, urmând
ca după pensionare să ne bucurăm de munca tuturor acestor ani. Asta
dacă trăim până atunci.
Iar pe parcursul carierei de 40 de ani ne străduim să avansăm până
pe poziția maximă pe care o putem atinge, cu toate beneficiile incluse.
Costul pe care-l plătim este timpul pe care îl dedicăm muncii, 10-
12 ore pe zi (de multe ori și în weekend) în speranța că într-o bună zi
vom avea – la fel ca alții înaintea noastră – o poziție, un renume, benefi-
cii și un anume stil de viață.
Teoria conform căreia e bine să muncim toată viața ca să ne bucu –
răm la finalul vieții de munca noastră nu mai funcționează astăzi:
În primul rând, dacă reușim ca după toți anii de muncă în care am
respectat traseul pe care l-au urmat ceilalți să ajungem la viața pe care
ne-o dorim, de obicei suntem bătrâni, bolnavi și prea obosiți ca să mai
însemne ceva pentru noi. Nu prea mai avem șanse să ne bucurăm de
banii câștigați.
Iar în al doilea rând, lumea a devenit un loc mult mai mic. Îmi amin-
tesc că înainte de `89 opinia generală era că dacă aveai un loc de muncă
trebuia să fii recunoscător și să ții cu dinții de el. Astăzi, orice om capabil își poate găsi un alt loc de muncă sau o cu totul altă ocupație dacă are
puțină răbdare să caute. Totul de pe o tabletă cu conexiune la internet.

10
La fel, oricine își poate vinde serviciile unei piețe globale dacă se expri-
mă rezonabil în limba engleză, are un laptop conectat la internet și știe
cum să ajungă la ceilalți.
A accepta orice job sau orice client a devenit mai degrabă o propu-
nere perdantă atunci când știi ce și cum să faci pentru a accesa piața
mondială. Lumea s-a schimbat, iar noi avem nevoie să ne „actualizăm”.
În acest context, cartea lui Tim Ferriss propune o nouă aplicare a
unui concept vechi. Este același concept dezvoltat de Richard Koch în cărțile sale despre principiul 80/20 sau de Greg McKeown în superba sa lucrare, Esențialismul : cel de a-ți baza viața pe realizarea acelor lucruri
care ne aduc rezultate. Sau, cum spune însuși Tim, a folosi principiul
80/20 drept fundație a unei vieți orientate înspre rezultate, în care ac-
țiuni aparent mici (dar alese cu atenție) duc la rezultate semnificative.
Tim Ferriss ne spune că nu este obligatoriu să muncim 12 ore pe zi,
5 zile pe săptămână, zeci de ani de zile până ajungem să urâm ceea ce facem; chiar dacă îi vedem pe majoritatea celor din jurul nostru făcând exact acest lucru, ca sclavi ai lumii corporatiste, sau tocmai pentru că
vedem asta. Nu este obligatoriu nici să tolerăm mai departe o existență
cât de cât comodă în care facem zilnic ceva care nu ne place, ce nu ne împlinește.
Aceasta nu este o carte care ne vorbește despre cum să economisim,
cum să renunțăm la orice plăcere a vieții. Nu este nevoie să alegi între a te bucura astăzi de viață și a avea bani mai târziu. Autorul ne arată că le poți avea pe amândouă, dar nu – și aceasta este a treia premiză a cărții –
nu într-un loc de muncă, fie el chiar și cel la care am visat mereu.
Mai departe există 4 obiceiuri de bază care ne ajută să depășim cap-
cana locului de muncă – bun sau rău – să ne eliberăm de tirania timpului
și să automatizăm sursele de venit:
• Definirea noilor reguli ale jocului, găsirea noilor activități care
aduc astăzi rezultate, astfel încât să ne construim un stil de viață.
• Eliminarea gestionării timpului și folosirea principiului 80/20 în favoarea noastră pentru a avea tot timpul pe care ni-l dorim.
• Automatizarea surselor de venit folosind puterea instrumen-
telor online disponibile acum inclusiv în România la prețuri ac-4 ORE – SăPT ăMâNA DE LUCRU

11 PREFAȚĂ LA EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
cesibile, astfel încât să avem venitul necesar pentru a trăi stilul
de viață dorit.
• Liberarea de barierele geografice, sociale, culturale și defini –
rea mapamondului drept locul de joacă al nostru, al fiecăruia
dintre noi. Mobilitate planetară.
4 ore – Săptămâna de lucru este o carte menită să ne ajute să ne
creionăm stilul de viață pe care îl dorim și să ne folosim apoi de instru-mentele online de care avem nevoie pentru a trăi acel stil de viață, fără
limitări. Așa cum o fac deja sute de mii de oameni, inclusiv români.
Am cunoscut prin intermediul podcastului meu sute de români, cu cele
mai diverse proiecte. Câțiva dintre ei ies în evidență tocmai prin faptul că
și-au construit un stil de viață care – întâmplător – respectă alegerile de
mai sus: au renunțat la respectarea vechilor reguli care nu le erau utile, au renunțat să se mai lupte cu timpul, și-au creat surse de venit gestionabile
online care sunt aproape automatizate și, nu în ultimul rând, trăiesc pe toa-
te continentele. Lumea este a lor. Întreaga planetă le aparține.
Nu este un vis, aceștia sunt români care astăzi își trăiesc deja propria
săptămână de lucru de 4 ore, deși, cu doar 1-2 ani de zile în urmă erau încă simpli angajați. Însă – vei vedea și în carte – nu e vorba despre cum să faci bani. Nici despre cum să fii productiv. Deși vei învăța cum să faci
asta. Cartea ne arată, înainte de toate, de ce să faci toate aceste acțiuni și
abia apoi cum să le faci. De ce, ne spune Tim Ferriss, este înaintea lui cum.
Mișcarea 4 ore – Săptămâna de lucru este cea a oamenilor care au
învățat să renunțe la jobul clasic, care și-au creionat stilul de viață, și
care trăiesc aplicându-i conceptele și bucurându-se de viața lor pentru
că viața nu-i un concurs, muzica se va opri curând. Ascultă muzica înainte
ca melodia să ajungă la sfârșit.
Iar dacă vrei să vezi viața ca pe un dans la care vrei să participi din
plin în fiecare zi, alătură-te mișcării 4HWW, pune mâna și aplică tehni –
cile lui Tim Ferriss, așa cum au făcut-o deja mulți alți români. O să vezi că funcționează.
– Florin Roșoga

➤PREFAȚĂ LA EDIȚIA EXTINSĂ ȘI ADĂUGITĂ
4 ore – Săptămâna de lucru a fost refuzată de 26 din 27 de
edituri.
După ce a fost vândută, președintele unui potențial partener de
marketing, o mare companie care se ocupă cu vânzarea cărților,
mi-a trimis un e-mail cu statistici istorice privind bestsellerurile, ca
să-mi clarifice lucrurile – cartea asta nu urma să fie un succes de
proporții.
Așa că am făcut tot ce știam să fac. Am scris-o avându-i în min-
te pe doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, adresându-mă direct lor și problemelor pe care le aveau – probleme pe care le aveam și eu de mult – și m-am concentrat pe opțiunile neobișnuite
care funcționaseră pentru mine în lumea întreagă.
Am încercat, cu siguranță, să stabilesc condiții pentru a face
posibil un succes de durată, dar știam că e puțin probabil. Am sperat la ce e mai bine și m-am pregătit pentru ce e mai rău.
Pe 2 mai 2007 am primit un telefon pe celular de la editorul meu.
― Tim, ai ajuns pe listă.
Era doar ora 5 după-amiază în New York City, și eu eram epui-
zat. Cartea fusese lansată cu cinci zile mai înainte, și eu tocmai
terminasem o serie de mai bine de douăzeci de interviuri radio
consecutive, începând de la ora 6 în acea dimineață. Nu am plănuit niciodată un tur de promovare a cărții, preferând, în schimb, să
dozez în 48 de ore un tur pe la radiourile prin satelit.

13 PREFAȚĂ LA EDIȚIA EXTINSĂ ȘI ADĂUGITĂ
― Heather, te iubesc, dar te rog nu $#%* cu mine.
― Nu, serios, ai ajuns pe listă. Felicitări, domnule autor de
bestselleruri New York Times!
M-am sprijinit de perete și m-am lăsat să alunec în jos până
ce-am ajuns pe podea. Am închis ochii, am zâmbit și am tras adânc
aer în piept. Lucrurile aveau să se schimbe.
Totul avea să se schimbe.
Lifestyle Design de la Dubai la Berlin
4 ore ─ Săptămâna de lucru a fost vândută și tradusă în 35
de limbi. S-a aflat pe lista de bestselleruri pentru mai bine
de doi ani, și fiecare lună aduce cu ea o poveste nouă și o descope –
rire nouă.
De la Economist la coperta secțiunii New York Times Style, de
pe străzile din Dubai la cafenelele din Berlin, lifestyle designul
transcende culturile pentru a deveni o mișcare la scară globală. Ideile originale ale cărții au fost descompuse, îmbunătățite și tes –
tate în medii și feluri pe care nu mi le-aș fi imaginat vreodată.
Atunci de ce această nouă ediție, dacă lucrurile mergeau așa
de bine? Pentru că știam că se poate și mai bine, și mai era și un ingredient care lipsea: tu.
Această ediție extinsă și adăugită conține mai bine de 100 de
pagini de conținut nou, inclusiv cele mai noi tehnologii inovative, resursele testate pe teren și, cel mai important, povești de succes din lumea reală alese din mai bine de 400 de pagini de studii de
caz trimise de către cititori.
Familii și studenți? Directori executivi și hoinari profesio-
niști? Alege. Ar trebui să existe cineva ale cărui rezultate să le poți duplica. Ai nevoie de un model pentru a negocia munca la distan-
ță, poate un an plătit în Argentina? A sosit momentul, aici le
găsești.

14
Blogul Experiments in Lifestyle Design (Experimente în lifestyle
design) (www.fourhourblog.com) a fost lansat împreună cu cartea
și, în decurs de șase luni, a devenit unul dintre primele 1 000 de
bloguri din lume, din mai bine de 120 de milioane. Mii de cititori și-au împărtășit propriile unelte și trucuri uimitoare, producând
rezultate fenomenale și neașteptate. Blogul a devenit laboratorul
pe care mi-l dorisem întotdeauna, și te încurajez să ni te alături acolo.
Noua secțiune „Cele mai bune articole de pe blog” include câ-
teva dintre cele mai populare postări de pe blogul Experiments in Lifestyle Design. Pe blogul propriu-zis poți găsi, de asemenea, re-
comandări de la o mulțime de oameni, de la Warren Buffett (acum,
serios, i-am dat de urmă, și-ți voi arăta cum am făcut-o), și până la copilul-minune al șahului, John Waitzkin. Este un loc de joacă
experimental pentru acei oameni care doresc să obțină rezultate
mai bune într-un timp mai scurt.
Nu este o ediție „revizuită”
Aceasta nu este o ediție „revizuită”, în sensul că originalul nu mai funcționează. Micile greșeli, de tipar sau nu, au fost re-
mediate în cele peste 40 de retipăriri în Statele Unite. Aceasta este cea dintâi mare revizuire, dar nu din motivele la care te-ai aștepta.
Lucrurile s-au schimbat dramatic din aprilie 2007. Băncile
dau faliment, fondurile de retragere și pensie se evaporă, iar sluj –
bele se pierd într-un ritm record. Cititori și sceptici deopotrivă au întrebat: Pot principiile și tehnicile din această carte să funcționeze
în continuare într-o recesiune și o criză economică?
Da, la ambele întrebări.
De fapt, întrebări pe care le-am pus în timpul prelegerilor di –
naintea crizei, printre care „Cum vi s-ar schimba prioritățile și
deciziile dacă nu v-ați mai putea pensiona niciodată?”, nu mai sunt 4 ORE – SăPT ăMâNA DE LUCRU

15 PREFAȚĂ LA EDIȚIA EXTINSĂ ȘI ADĂUGITĂ
ipotetice. Milioane de oameni și-au văzut portofoliile de economii
pierzându-și 40% sau chiar mai mult din valoare, iar acum sunt în
căutare de opțiuni C și D. Pot să-și redistribuie, oare, retragerea
de-a lungul vieții ca să o facă mai convenabilă? Se pot muta câteva luni pe an într-un loc precum Costa Rica sau Thailanda, pentru
a-și spori capacitatea de a-și menține stilul de viață cu economiile
lor în scădere? Pot să-și vândă serviciile companiilor din Marea Britanie, pentru a-și câștiga banii într-o monedă mai puternică?
Răspunsul la toate acestea este, mai mult ca niciodată, da.
Conceptul de lifestyle design ca înlocuitor pentru planificarea
carierei în stadii multiple este logic. Este mai flexibil și îți permite să testezi mai multe stiluri de viață fără să te angajezi la un plan de
pensie de 10 sau 20 de ani, care poate eșua din cauza fluctuațiilor pieței care nu țin de controlul tău. Oamenii sunt deschiși spre
explorarea alternativelor (și mai iertători față de alții care proce –
dează la fel), dacă multe dintre opțiunile lor – opțiunile „sigure”
de pe vremuri – au dat greș.
Când totul și toată lumea dă greș, ce te costă să experimentezi
puțin în afara normei? Cel mai adesea, nimic. Derulează înainte, în 2011; întreabă cel care ține interviul pentru job despre neo-
bișnuitul an în care n-ai muncit?
„Toată lumea a fost concediată și aveam o șansă unică în viață
să călătoresc în jurul lumii. A fost incredibil.”
Dacă e să spună ceva, atunci te va întreba cum poate să proce –
deze și el la fel. Scenariile din această carte încă funcționează.
Facebook și LinkedIn s-au lansat în timpul „crizei” punct com
de după 2000. Printre ceilalți „copii” născuți în timpul recesiunii
se numără Monopoly, Apple, Clif Bar, Scrabble, KFC, Domino’s Pizza și Microsoft. Nu este o coincidență, căci crizele economice duc la
infrastructură redusă ca preț, freelanceri remarcabili la prețuri de
chilipir și contracte publicitare extrem de avantajoase – toate im-posibile atunci când toată lumea este optimistă.

16
Fie că vorbim de un an sabatic, de o nouă idee de afacere, de
a-ți reinventa viața în cadrul „bestiei” corporatiste sau de visuri
pe care le-ai amânat pentru „într-o bună zi”, nu a existat niciodată
un moment mai potrivit ca să testezi ceea ce este neobișnuit pen-tru tine.
Care e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla?
Te încurajez să-ți amintești această întrebare adesea neglijată
în timp ce începi să vezi posibilitățile infinite dinafara actualei
tale zone de confort. Această perioadă de panică colectivă este o
șansă de a-ți încerca norocul.
A fost o onoare să-mi împărtășesc ultimii doi ani cu cititori
incredibili din lumea întreagă, și sper să-ți facă plăcere această nouă ediție, așa cum mi-a făcut și mie să o pregătesc.
Rămân, și voi rămâne în continuare, studentul umil al vostru,
al tuturor.
Un abrazo fuerte
*,
TIM FERRISS
San Francisco, California
21 aprilie 2009

* O îmbrățișare mare (sp.) (n. red.)4 ORE – SăPT ăMâNA DE LUCRU

Mai întâi de toate

➤ÎNTREBĂRI FREC vENTE – CEI CARE AvEȚI
DUBII , CITIȚI ASTA
E ste lifestyle designul potrivit pentru tine? Sunt șanse mari
să fie. Aici sunt prezentate unele dintre cele mai obișnuite temeri
și îndoieli pe care le au oamenii înainte de a face saltul și a li se
alătura Noilor oameni bogați.
Trebuie să renunț la slujba mea sau să o detest? Trebuie
să fiu genul de persoană care-și asumă riscuri?
Nu, la toate cele trei întrebări. De la a folosi trucuri mentale
Jedi până la a dispărea din birou și a proiecta afaceri care să-ți
finanțeze stilul de viață, există căi pentru fiecare nivel de confort.
Cum reușește un angajat al unei companii din Fortune 500 să exploreze bijuteriile ascunse ale Chinei, timp de o lună, și să se
folosească de tehnologie ca să își ascundă urmele? Cum realizezi
o afacere de tip hands-off
* care produce 80 de mii de dolari pe
lună, fără niciun fel de management? Toate le afli aici.
Trebuie să fiu un celibatar de douăzeci și ceva de ani?
Nicidecum. Cartea aceasta este pentru toți cei ce s-au săturat
de planul de viață, mereu tergiversat și care vor să trăiască viața
în stil mare, în loc să o amâne. Studiile de caz prezentate variază
de la un tânăr de 21 ani ce conduce un Lamborghini, până la o mamă singură care a călătorit prin lume timp de cinci luni, alături
de cei doi copii ai săi. Dacă te-ai săturat de meniul-standard de
opțiuni și ești pregătit să intri într-o lume a opțiunilor infinite, cartea aceasta ți se adresează.
* Fără o implicare directă (n.red.)

20 MAI ÎNTâI DE TOATE
Trebuie să călătoresc? Eu vreau doar mai mult timp.
Nu. Asta este doar una dintre opțiuni. Obiectivul este de a crea
libertatea de timp și spațiu și de a le folosi pe amândouă în orice
fel vrei tu.
Trebuie să mă fi născut bogat?
Nu. Părinții mei n-au câștigat niciodată mai mult de 50 000 de do-
lari pe an, împreună, iar eu lucrez de când aveam 14 ani. Nu sunt
vreun Rockefeller, și nici tu nu trebuie să fii.
Trebuie să fiu un absolvent Ivy League*?
Nu. Majoritatea persoanelor date ca exemplu în carte n-au
studiat la Harvard sau la alte universități de elită de pe glob, iar unii chiar s-au lăsat de școală. Instituțiile academice de top sunt minunate, dar există beneficii nerecunoscute în a nu fi studiat la
una dintre acestea. Absolvenții universităților de top sunt absor-
biți în slujbe bine-plătite, de 80 de ore de muncă pe săptămână, și 15-30 de ani de muncă zdrobitoare de suflete sunt acceptați ca
fiind calea implicită. Cum de știu eu asta? Am trecut prin așa ceva
și am văzut ravagiile. Cartea aceasta inversează situația.
* Ivy League (Liga de iederă) – grup de opt universități de top din America, printre
care Harvard, Yale și Columbia (n. tr.)

➤POvESTEA MEA ȘI DE CE AI TU NEv OIE
DE ACEASTĂ CARTE
Ori de câte ori te găsești de partea majorității, e momentul să iei
o pauză și să reflectezi.
― MARK TWAIN
Oricine trăiește în limita posibilităților sale suferă de lipsă de imaginație.
― OSCAR WILDE
Iar îmi transpirau mâinile.
Uitându-mă în jos, la podea, pentru a evita lumina orbitoare
din tavan, se presupunea că eram printre cei mai buni din lume,
dar mesajul pur și simplu nu ajungea la mine. Partenera mea, Alicia, se muta de pe un picior pe altul, în timp ce stăteam în rând cu alte
nouă cupluri, toate alese din peste o mie de competitori din 29 de
țări și de pe patru continente. Era ultima zi a semifinalelor Cam-pionatului mondial de tango, iar aceasta era ultima noastră probă
în fața juriului, a camerelor de televiziune și a mulțimii care ova-
ționa. Celelalte cupluri aveau, în medie, câte 15 ani de experiență împreună. Pentru noi era culminarea a cinci luni de antrenamente
non-stop de câte 6 ore, iar acum venise momentul spectacolului.
─ Cum te simți? m-a întrebat în spaniolă Alicia, o dansatoare
profesionistă cu multă experiență, cu accentul ei distinctiv argentinian.
─ Fantastic. Grozav. Hai să ne bucurăm de muzică și atât. Uită
de mulțimea de oameni – nici măcar nu e aici.

22 MAI ÎNTâI DE TOATE
Asta nu era pe de-a-ntregul adevărat. Era greu până și să înțe-
legi cum încăpeau 50 000 de spectatori și organizatori în La Rural,
cu toate că era cea mai mare sală de expoziție din Buenos Aires.
Prin ceața groasă, de fum de țigară, de-abia puteai să distingi imensa masă unduitoare de oameni din tribune, iar peste tot ză-
reai podeaua expusă, cu excepția spațiului „sfânt” de 9×12 metri,
din mijloc. Mi-am aranjat costumul cu dungi și-mi tot frământam în mâini batista albastră de mătase, până când a devenit evident
că mă foiam pur și simplu.
─ Ești neliniștit?
─ Nu sunt neliniștit. Sunt emoționat. O să mă distrez, iar restul
va veni de la sine.
─ Numărul 152, voi urmați.
Însoțitorul nostru își făcuse datoria, iar acum era rândul nostru.
I-am șoptit o glumă de-a noastră Aliciei, în timp ce pășeam pe
platforma din lemn:
─ „Tranquilo” – Cu calm.
Ea a râs, iar eu, chiar în acel moment, m-am gândit în sinea
mea: „Ce Dumnezeu aș fi făcut în momentul ăsta, dacă nu mi-aș fi
lăsat slujba și n-aș fi părăsit Statele Unite cu mai bine de un an în
urmă?”
Gândul a dispărut tot atât de repede pe cât apăruse, când vocea
prezentatorului s-a auzit din difuzoare, iar mulțimea a izbucnit în urale:
─ Pareja numero 152, Timothy Ferriss y Alicia Monti, Ciudad
de Buenos Aires!!!
Noi urmam, iar eu radiam.
MI-E GREU SĂ RĂSPUND în ultima vreme la întrebarea ameri –
cană de primă importanță, și asta din fericire. Dacă n-ar fi fost așa,
tu n-ai ține această carte în mână.

23 POvESTEA MEA ȘI DE CE AI TU NEv OIE DE ACEASTĂ CARTE
„Deci, cu ce te ocupi?”
Presupunând că mă poți găsi (greu de făcut) și, în funcție de
când mă întrebi (aș prefera să n-o faci), aș putea să fiu la curse de
motociclete prin Europa, la scufundări pe lângă vreo insulă privată din Panama, odihnindu-mă sub un palmier, în pauza dintre antre-
namentele de kickboxing în Thailanda sau dansând tango în Buenos
Aires. Partea frumoasă e că nu sunt multi-milionar și nici nu am vreo intenție deosebită să devin.
Nu mi-a făcut niciodată plăcere să răspund la această întrebare
de tip cocktail pentru că reflectă o epidemie de care și eu am sufe-
rit multă vreme: descrierea slujbei este echivalentă cu descrierea
personală. Dacă cineva mă întreabă asta acum fără intenții abso-lut sincere, îi explic foarte simplu stilul meu de viață cu mijloace
misterioase.
─ Sunt traficant de droguri.
În general, o formulă de încheiat conversația. În plus, e doar
pe jumătate adevărat. Mi-ar lua prea mult să spun adevărul întreg.
Cum aș putea să explic că ceea ce fac cu timpul meu și cum îmi câștig banii sunt două noțiuni complet diferite? Că lucrez mai pu-
țin de patru ore pe săptămână și câștig într-o lună mai mult decât
câștigam înainte într-un an?
Pentru prima oară, am de gând să vă spun povestea adevărată.
Implică o subcultură tăcută de oameni numiți „Noii oameni
bogați”.
Ce face un milionar de iglu și nu face un viețuitor de cubicul?
Urmează un set neobișnuit de reguli.
Cum poate un angajat al unei corporații de top să evadeze
pentru a călători prin lume timp de o lună, fără ca șeful său să ob-serve măcar? Folosește tehnologia ca să-și ascundă urmele.
Aurul s-a demodat. Noii oameni bogați sunt cei ce abandonea –
ză „planul de viață”, tot tergiversat, și își creează în momentul
prezent stiluri de viață luxoasă, folosindu-se de moneda lor de

24 MAI ÎNTâI DE TOATE
schimb: timpul și mobilitatea. Aceasta este o formă de artă și o
știință pe care o vom numi Lifestyle Design (LD – designul stilului
de viață).
Mi-am petrecut ultimii trei ani călătorind alături de cei care
trăiesc în lumi ce-ți depășesc la ora asta imaginația. În loc să urăști realitatea, îți voi arăta cum să o modelezi după voia ta. E
mai ușor decât pare. Călătoria mea de la statutul de funcționar surmenat de atâta muncă și extrem de prost plătit până la cel de
membru al Noilor oameni bogați pare mai ciudată decât o operă
de ficțiune și – acum, că am descifrat codul – simplu de reprodus.
Există o rețetă.
Viața nu trebuie să fie atât de grea. Chiar nu trebuie. Majo-
ritatea oamenilor, inclusiv eu, în trecut, petrec prea mult timp
convingându-se singuri că viața trebuie să fie grea, o resemnare la
programul de lucru de 9-17, în schimbul câtorva weekenduri relaxante (uneori) și a ocazionalei vacanțe de tip „să fie scurtă, altfel ești concediat”.
Adevărul, cel puțin adevărul pe care îl trăiesc eu și pe care îl
voi împărtăși în cartea de față, este destul de diferit. De la a profita de diferențele valutare, până la a-ți subcontracta viața, am să-ți
arăt cum o mică clasă clandestină se folosește de dexteritatea eco –
nomică pentru a face ceea ce majoritatea oamenilor consideră
imposibil.
Dacă ai pus mâna pe cartea asta, sunt șanse mari să nu vrei să
stai în spatele unui birou până la vârsta de 62 de ani. Indiferent
dacă visul tău este să scapi din lupta pentru a-ți câștiga existența,
să călătorești pe meleaguri de vis, sau vrei doar o schimbare de carieră, cartea asta îți oferă toate mijloacele de care ai nevoie pen-
tru a-l transforma în realitate aici și acum, în loc de momentul de
cele mai multe ori evaziv al „pensiei”. Există o cale de a primi com-pensațiile unei vieți de muncă fără să mai aștepți până la sfârșit.
Cum? Începe prin a face o distincție pe care cei mai mulți o
ratează – una care mie mi-a scăpat vreme de 25 de ani.

25 POvESTEA MEA ȘI DE CE AI TU NEv OIE DE ACEASTĂ CARTE
Oamenii nu doresc să devină milionari – vor să experimenteze
ceea ce cred ei că își permit să cumpere doar milionarii. Cabane
de schi, valeți și călătorii exotice intră deseori în acest tablou. Sau
poate să-ți masezi burta cu unt de cacao, în timp ce stai în hamac, ascultând valurile care se izbesc ritmic de pontonul bungaloului
cu acoperiș de stuf? Sună frumos.
Nu 1 000 000 de dolari în bancă reprezintă fantezia. Fantezia
este stilul de viață care presupune aparent o libertate totală. Atunci întrebarea este cum poate cineva să trăiască precum un
milionar, în libertate totală, fără să aibă mai întâi 1 000 000 de
dolari ?
În ultimii cinci ani, am răspuns acestei întrebări pentru mine
însumi, iar această carte îți va oferi răspunsul și ție. Am să-ți arăt
exact cum am reușit eu să separ venitul de timp și cum mi-am
creat între timp stilul ideal de viață, călătorind prin lume și bucu –
rându-mă de tot ce poate oferi mai bun această planetă. Cum am reușit eu să trec de la zilele de muncă de câte 14 ore și de la veni-
tul anual de 40 000 de dolari, la 4 ore de muncă pe săptămână și
la un venit de 40 000 de dolari pe lună?
E bine de știut cum a început totul. Destul de curios, s-a în-
tâmplat în timpul unui curs pentru viitorii bancheri de investiții.
În 2002, übermentor-ul și fostul meu profesor de management
High-Tech de la Universitatea Princeton, Ed Zschau, m-a solicitat să vin acolo și să vorbesc la curs despre aventurile mele antrepre-noriale din lumea reală. Am rămas perplex. Deja mai vorbeau
multimilionari la același curs, și, chiar dacă eu construisem o
companie profitabilă de suplimente sportive, mărșăluiam în cu totul alt ritm decât al lor.
Cu toate acestea, în următoarele câteva zile, mi-am dat seama
că toată lumea părea să discute despre cum să construiască niște companii mari și de succes, cum să vândă totul și să trăiască bine. Destul de rezonabil. Întrebarea pe care nu părea să și-o pună nimeni
era „Ce motiv aș avea să fac asta? Ce mare răsplată ar justifica

26 MAI ÎNTâI DE TOATE
irosirea celor mai frumoși ani din viață în speranța de a obține,
într-un final, fericirea?
Conferințele pe care le-am elaborat în cele din urmă, intitulate
„Traficul de droguri pentru distracție și profit”, porneau de la o premisă simplă: să testezi presupunerile de bază ale ecuației
viață-muncă:
➤Cum se vor schimba deciziile tale dacă retragerea din câmpul
muncii nu mai este o opțiune?
➤Ce-ar fi să experimentezi o mini-retragere, ca probă pentru mult tergiversatul plan de pensie, înainte de a munci 40 de ani pentru asta?
➤Chiar e necesar să muncești ca un sclav ca să trăiești ca un milionar?
Nici nu-mi imaginam eu unde aveau să mă ducă întrebările de acest tip.
Concluzia neobișnuită? Regulile de bun-simț ale „lumii reale”
sunt o colecție fragilă de iluzii implementate la nivel social. Cartea aceasta te va învăța cum să recunoști și să profiți de opțiunile pe
care alții le trec cu vederea.
Ce face ca această carte să fie diferită?
Mai întâi, n-am de gând să petrec multă vreme cu problema
asta. Voi presupune că suferi de foame de timp, de o teamă înfioră-
toare sau – în cel mai rău caz – că duci o existență tolerabilă și confortabilă, desfășurând o activitate care nu te împlinește. Ulti –
ma variantă este cea mai comună și mai insidioasă.
În al doilea rând, cartea aceasta nu vorbește despre economii
și nu-ți recomandă să renunți la paharul tău zilnic cu vin roșu, pentru un milion de dolari peste 50 de ani. Mai degrabă aș alege vinul. N-am să-ți cer să alegi între distracția de acum și banii de mai târziu. Cred că le poți avea pe amândouă acum. Țelul este dis –
tracția ș i profitul.

27 POvESTEA MEA ȘI DE CE AI TU NEv OIE DE ACEASTĂ CARTE
În al treilea rând, cartea aceasta nu este despre găsirea unei
„slujbe de vis”. Iau ca fapt sigur că pentru cei mai mulți oameni,
cam șase-șapte miliarde dintre ei, slujba perfectă este una care-ți
ocupă cel mai puțin timp. Cei mai mulți oameni nu-și vor găsi ni-ciodată o slujbă care să fie o sursă nesfârșită de împliniri, așa că
nu acesta este scopul aici. Timpul liber și venitul automat sunt
scopul.
ÎNCEP FIECARE curs explicând importanța unică de a fi un „nego-
ciator”. Manifestul unui negociator este simplu: realitatea este
negociabilă. În afara științei și a legii, toate regulile pot fi adaptate
sau încălcate, iar asta nu presupune să fii lipsit de etică.
Arta negocierilor
* poate fi reprezentată prin acronimul DEAL
pentru procesul prin care devii un membru al Noilor oameni
bogați.
Strategiile și pașii pot fi folosiți cu rezultate incredibile… indi –
ferent că ești angajat sau antreprenor. Poți să faci tot ce am făcut
eu cu un șef? Nu. Poți să folosești aceleași principii pentru a-ți
dubla venitul, a-ți înjumătăți orele de muncă, sau măcar pentru a-ți dubla durata concediului? În mod sigur.
Iată procesul pas-cu-pas pe care-l vei folosi pentru a te
reinventa:
D de la Definiție – răstoarnă cu susul în jos bunul-simț prost
ghidat și introdu regulile și obiectivele noului joc. Înlocuiește
considerațiile contrare propriilor interese și explică noțiuni
precum bogăția relativă și eustress-ul
**1. Cine sunt Noii oameni
bogați și cum acționează ei? Această secțiune explică rețeta
* În engleză „deal making” (n. red.)
1 Termenii neobișnuiți care sunt enumerați în carte ca noțiuni apar pentru prima
oară. Dacă există ceva neclar sau ai nevoie de o trimitere rapidă, te rog să vizitezi
www.fourhourweek.com pentru glosar și alte surse (n. a.)

28 MAI ÎNTâI DE TOATE
generală de lifestyle design – fundamentele acesteia – înainte
să adăugăm cele trei ingrediente.
E de la Eliminare – spulberă definitiv noțiunea depășită de ma-
nagement al timpului. Arată exact cum am folosit cuvintele unui economist italian, adesea uitat, pentru a transforma zilele
de 12 ore în zile de două ore… în doar 48 de ore. Să-ți sporești
rezultatele pe oră de câte peste zece ori, folosind tehnici con-traintuitive de tipul celor ale Noilor oameni bogați pentru a
cultiva ignoranța selectivă, elaborând o dietă săracă în infor –
mații și altminteri ignorând aspectele lipsite de importanță. Această secțiune furnizează cel dintâi ingredient din cele trei
specifice proiectării unei vieți de lux: timpul.
A de la Automatizare – pune fluxul de bani pe pilot automat
folosind arbitrajul geografic, externalizarea și regulile de non-
decizie. De la închiderea între paranteze la rutina celor mai de succes Noi oameni bogați, totul e cuprins aici. Această secțiune
furnizează cel de-al doilea ingredient al proiectării unei vieți
de lux: venitul.
L de la Liberare – este manifestul mobilității celor cu înclinații
globale. Este introdus conceptul de mini-retragere, precum și mijloacele infailibile de control de la distanță și de eliberare
de șef. Liberarea nu înseamnă să călătorești pe bani puțini; ci să spargi definitiv barierele care te țin legat de un singur loc.
Această secțiune oferă cel de-al treilea și ultimul ingredient al
proiectării unei vieți de lux: mobilitatea.
E cazul să subliniez că șefii nu sunt tocmai încântați dacă pe-
treci o singură oră la birou pe zi, prin urmare angajații ar trebui să
citească pașii în ordinea DEAL, gândită din perspectivă antrepre-
norială, dar să-i implementeze ca DELA. Dacă te hotărăști să-ți
păstrezi slujba curentă, este necesar ca mai întâi să-ți creezi o li-bertate a locației înainte să-ți scurtezi programul de lucru cu
80%. Chiar dacă nu ai luat niciodată în considerare varianta de a

29 POvESTEA MEA ȘI DE CE AI TU NEv OIE DE ACEASTĂ CARTE
deveni un antreprenor în sensul modern al cuvântului, procesul
DEAL te va transforma într-unul, în cel mai pur sens, după cum a
fost acesta inventat de economistul francez J.B. Say la 1800 – unul
care manevrează resurse economice dintr-o arie joasă de interes într-una superioară.
Ultimul lucru pe listă, dar nu ca importanță, trebuie spus că
multe din recomandările mele par imposibile și ofensatoare la adresa bunului-simț – mă aștept la așa ceva. Pentru început, testea-
ză conceptele ca un exercițiu de gândire alternativă. Dacă încerci,
vei vedea cât de adâncă este vizuina iepurelui, și n-ai să vrei să mai faci vreodată cale întoarsă.
Respiră adânc și lasă-mă să-ți arăt lumea mea. Și ține minte –
tranquilo. E timpul să te distrezi și să lași ca restul să vină de la sine.
TIM FERRISS
Tokyo, Japonia
29 septembrie 2006

➤CRONOLOGIA UNEI PATOLOGII
Un expert este o persoană care a făcut toate greșelile ce pot fi făcu –
te într-un domeniu restrâns.
― NIELS BOHR, fizician danez și laureat al Premiului Nobel
În mod normal era nebun, dar avea ș i momente lucide, când era
pur și simplu prost.
― HEINRICH HEINE, poet și critic german
C artea aceasta te va învăța cu precizie principiile pe care
le-am folosit eu și grație cărora am ajuns să fiu:
➤Lector invitat al Universității Princeton la cursul de mana –
gement individual
➤Primul american din istorie deținător al recordului mon-
dial Guinness la tango
➤Consultant pentru peste 30 de deținători de recorduri
mondiale în sporturi profesioniste și olimpice
➤„Cel mai mare auto-promotor în anul 2008”, conform re –
vistei Wired
➤Campion național la kickboxing chinezesc
➤Arcaș călare (yabusame) în Nikko, Japonia
➤Cercetător și activist în domeniul azilului politic
➤Dansator de break-dance la MTV, în Taiwan
➤Competitor la aruncări în Irlanda
➤Actor în seriale de televiziune de succes în China și Hong
Kong (Human Cargo)

31 CRONOLOGIA UNEI PATOLOGII
Cum am ajuns aici este o poveste mai puțin strălucitoare:
1977 Născut prematur, cu șase săptămâni mai devreme, mi se
dau 10% șanse de supraviețuire. Scap cu viață și mă îngraș atât de
mult, încât nu mai pot să mă întorc pe burtă. Un dezechilibru muscu-
lar la nivelul ochilor mă face să mă uit în direcții opuse, iar mama
mă numește cu afecțiune „peștișorul ei”. Până acum, toate bune.
1983 Cât pe ce să nu trec de grădiniță pentru că refuz să
învăț alfabetul. Educatoarea refuză să-mi explice de ce ar trebui să-l învăț, alegând, în schimb, să-mi spună „Eu sunt educatoarea – de-aia”. Eu îi spun că asta e o prostie și-i cer să mă lase-n pace, ca
să mă pot concentra pe desenat rechini. Ea mă trimite la „colț” și
mă obligă să mănânc o bucată de săpun. Și așa începe disprețul față de autoritate.
1991 Prima mea slujbă. Ah, ce de amintiri! Sunt angajat ca
om de serviciu cu salariul minim într-un magazin de înghețată și-mi dau seama rapid că metodele șefului cel mare dublează efortul.
Procedez în felul meu, termin într-o oră în loc de opt și-mi petrec
restul timpului citind reviste de kung-fu și exersând mișcări de karate pe-afară. Sunt concediat în timp record, trei zile, cu sfatul
de adio: „Poate într-o zi ai să înțelegi valoarea muncii grele.” Se
pare că încă n-am priceput-o.
1993 Mă ofer voluntar pentru un program de schimb de un
an în Japonia, o țară în care oamenii muncesc până pică lați – un fenomen numit karooshi. Se spune că japonezii vor să fie șintoiști
la naștere, creștini la cununie și budiști când mor. Concluzionez că
majoritatea oamenilor sunt confuzi în ceea ce privește viața. Într-o
seară, cu intenția de a-i cere gazdei să mă scoale a doua zi de dimi –
neață (okosu), îi cer să mă violeze cu brutalitate (okasu). Femeia e
foarte confuză.
1996 Reușesc să mă strecor neobservat la Princeton, în ciu-
da faptului că scorul meu SAT
* era cu 40% mai mic decât media și
* Test de Aptitudini Școlare (n. red.)

32 MAI ÎNTâI DE TOATE
că un consilier de la liceu mă sfătuise să fiu mai „realist”. Concluzi –
onez că nu mă pricep la realitate. Mă specializez în neuroștiințe și
apoi mă transfer la studii est-asiatice, ca să evit să pun mufe de
imprimantă pe capetele pisicilor.
1997 Vremea să fiu milionar! Creez un audiobook intitulat
How I beat the Ivy League (Cum am învins Ivy League) și cheltuiesc
banii câștigați din trei slujbe de vară ca să scot 500 de casete, din care vând fix niciuna. I-am dat voie mamei să le arunce abia în 2006,
după nouă ani de negare. Astea sunt bucuriile încrederii exagera-
te în forțele proprii când lipsește fundamentul.
1998 După ce patru aruncători de greutate îl lovesc în cap
pe un prieten, mă las de paza de club, cea mai bine plătită slujbă din întregul campus, și elaborez un seminar de lectură rapidă.
Împânzesc campusul cu sute de fluturași verde-neon oribili, cu
„TRIPLEAZĂ-ȚI VITEZA DE LECTURĂ ÎN 3 ORE!” În spiritul tipic studenților de la Princeton, găsesc toți fluturașii mâzgăliți cu cu-vântul „rah*t”. Vând 32 de locuri la 50 de dolari bucata, pentru
evenimentul de trei ore, iar cei 533 de dolari pe oră mă conving că
e mai deștept să găsesc mai întâi o piață înainte să dezvolt produ-sul. Două luni mai târziu sunt plictisit de moarte de lectura rapidă
și închid prăvălia. Urăsc serviciile și am nevoie de un produs pe
care să-l livrez.
Toamna anului 1998 O dispută uriașă privind o teză precum
și teama acută de a deveni bancher de investiții mă determină să comit un act de suicid academic. Îl informez pe secretar că, până una alta, mă las de școală. Tata e convins că nu mă mai întorc, iar
eu sunt convins că viața mea s-a încheiat. Mama crede că nu e ni-
cio scofală în toată treaba asta și nu e nevoie să o considere o tragedie.
Primăvara anului 1999 În răstimp de trei luni, accept și
apoi îmi dau demisia dintr-o slujbă de designer de programă de învățământ la Berlitz, cel mai mare editor din lume pentru mate-
riale din limbi străine și dintr-una de analist la o firmă de

33 CRONOLOGIA UNEI PATOLOGII
cercetări pe probleme de azil politic, unde erau trei angajați. Cum
era de așteptat, iau avionul spre Taiwan, ca să creez un lanț de săli
de gimnastică în aer liber. Mi-l închide mafia chinezească, Triade.
Mă întorc în Statele Unite învins și mă hotărăsc să învăț kickboxing. Patru săptămâni mai târziu, câștig campionatul național cu cel
mai neortodox și mai urât stil pe care l-a văzut cineva vreodată.
Toamna anului 2000 Cu încrederea restabilită și teza com-
plet nefăcută, mă întorc la Princeton. Viața mea nu se încheiase, iar răgazul de un an pe care mi-l luasem se pare că fusese în favoarea
mea. Am douăzeci și ceva de ani și aptitudini gen David Koresh
*.
Prietenul meu vinde o companie de 450 de milioane de dolari, iar
eu mă hotărăsc să plec în vest, spre însorita Californie, să fac mili-
arde. În ciuda celei mai bogate piețe ale muncii din istoria lumii, reușesc să ajung șomer la trei luni după absolvire, când scot asul
din mânecă și îi trimit unui CEO de start-up 32 de email-uri con-
secutiv. Tipul cedează în cele din urmă și mă angajează la depar –
tamentul vânzări.
Primăvara 2001 TrueSAN Networks a evoluat de la o firmă
de care nu știa nimeni, cu 15 angajați, la „compania privată numă –
rul unu pentru înregistrarea datelor” (cum se măsoară asta?) cu
150 de salariați (oare ce fac cu toții?). Nou-numitul director de
vânzări îmi ordonă „să încep cu A” din cartea de telefon și să dau telefoane în căutare de bani. Eu îl întreb în cel mai tacticos mod
posibil de ce e nevoie să procedăm ca niște retardați. El răspunde:
„Pentru că așa spun eu.” Nu e un început bun.
Toamna anului 2001 După un an de program de 12 ore pe
zi, aflu că sunt angajatul cel mai prost plătit în companie, după recepționer. Încep să navighez furibund pe internet full-time. Într-o după-amiază, după ce rămân fără videoclipuri obscene de trimis
pe mail, fac cercetări despre cât de greu ar fi să pun bazele unei
companii de suplimente nutritive pentru sportivi. Se pare că poți
* Liderul unui grup religios din America, numit al davidienilor, cu mari abilități de
conducător (n.red.)

34 MAI ÎNTâI DE TOATE
externaliza orice, de la manufacturare, la designul reclamelor.
Două săptămâni mai târziu, cu un deficit de 5 000 de dolari pe
card, am prima tranșă de produse în producție și un site web live.
Numai bine, dat fiind că exact într-o săptămână sunt concediat.
2002-2003 BrainQUICKEN LLC începe să aibă succes, iar eu
câștig acum peste 40 de mii pe lună, în loc de 40 de mii pe an. Sin-gura problemă e că am ajuns să urăsc viața și că lucrez peste 12 ore pe zi, 7 zile din 7. M-am băgat singur în colț. Îmi iau o săptă –
mână de vacanță și plec la Florența, în Italia, cu familia, unde pe-trec 10 ore pe zi într-un Internet Cafe, speriat de moarte. Mare rah*t! Încep să le predau studenților de la Princeton lecții despre
cum să-și construiască companii „de succes” (adică profitabile).
Iarna anului 2004 Imposibilul se produce și sunt abordat
de o companie info-comercială de producție și de un conglome-
rat israelian (eh?) interesați să-mi cumpere creația, Brain
QUICKEN. Simplific, elimin și fac curățenie, ca să mă extind. În mod miraculos, BQ rămâne pe poziție, dar ambele propuneri de afacere
pică. Înapoi la Ziua Cârtiței. În curând, ambele companii încearcă
să-mi copieze produsele și ajung să pierd milioane de dolari.
Iunie 2004 Chiar dacă compania mea avea să sufere o im-
plozie, am decis că trebuie să evadez înainte să ajung un Howard Hughes
*. Întorc totul cu susul în jos și – cu rucsacul în mână – mă
duc la aeroportul JFK din New York și cumpăr primul bilet dus
spre Europa pe care îl găsesc. Aterizez la Londra și intenționez să-mi
continui voiajul în Spania, pentru patru săptămâni, ca să-mi în-carc bateriile înainte de a mă întoarce pe baricade. Încep perioada
de relaxare cu o cădere nervoasă, chiar a doua zi dimineață.
Iulie 2004-2005 Cele patru săptămâni se fac, de fapt, opt,
iar eu decid să rămân peste hotare pe termen nedefinit, pentru un examen final în automatizări și pentru un stil de viață experimen-
tal, limitându-mi e-mailurile la o singură oră, în fiecare dimineață
* Industriaș, pilot, producător de film și regizor, unul dintre cei mai bogați oameni
din lume (n. tr.)

35 CRONOLOGIA UNEI PATOLOGII
de luni. De îndată ce plec din poziția de victimă la zid, profiturile
încep să crească cu 40%. Ce naiba ai de făcut atunci când nu mai
trebuie să muncești ca un disperat ca scuză pentru că ești hiper –
activ și pentru că vrei să eviți marile întrebări? Se pare că te îngro-
zești și te apuci cu amândouă mâinile de fund.
Septembrie 2006 Mă întorc în Statele Unite într-o stare
ciudată, de tip Zen, după ce am distrus metodic toate presupune-rile legate de ceea ce se poate și nu se poate face. „Traficul de
droguri pentru distracție și profit” a evoluat într-un curs despre
designul unui stil ideal de viață. Noul mesaj era simplu: Am văzut tărâmul făgăduinței și am vești bune. Poți să le ai pe toate în viață.

Pasul I:
D de la Definire
Realitatea este nimic mai mult decât o
iluzie, ba chiar una foarte persistentă.
ALBERT EINSTEIN

➊
Precauții și comparații
➤CUM SĂ TOCI 1 000 000 DE DOLARI PE NOAPTE
Acești indivizi au bogăț ii aș a cum spunem noi că „avem febră”,
când, de fapt, febra ne are pe noi.
― SENECA (4 î.Hr.- 65 d.Hr)
Mă gândesc, de asemenea, la cei aparent bogați, dar care reprezin-
tă cea mai sărăcită clasă dintre toate, care și-au acumulat osânza,
dar nu mai știu cum să o folosească sau cum să scape de ea și și-au
făurit, astfel, propriile cătușe de aur sau argint .
― HENRY DAVID THOREAU (1817-1862)
1:00 a.m. 10 000 m deasupra las vegas-ului
Prietenii lui, așa de beți că ajunseseră să vorbească în dodii,
dormeau. Acum eram doar noi doi la clasa I. A întins mâna ca
să se prezinte, și un diamant enorm – ca în desenele animate – a apărut ca din neant când degetele lui au trecut prin dreptul lumi –
nii mele de citit.
Mark era un magnat în toată regula. Condusese, la diferite
momente, practic toate benzinăriile, magazinele și cazinourile din Carolina de Sud. A mărturisit, zâmbind reținut, că într-o călătorie
obișnuită la Sin City
*, el și prietenii lui petrecăreți de weekend
* În traducere liberă “orașul păcatelor”, această denumire este dată de obicei zone –
lor urbane sau orașelor în care principalele domenii de activitate se învârt în jurul
viciilor (prostituția, jocurile de noroc, crima organizată etc.) (n.red.)

40 D DE LA DEfINIRE
puteau să piardă în medie între 500 000 și 1 000 000 de dolari
fiecare. Frumos.
S-a așezat mai bine pe scaun în timp ce conversația devia spre
călătoriile mele, însă eu eram interesat mai degrabă de palmaresul său uluitor de făcut bani.
─ Deci, dintre toate afacerile tale, care ți-a plăcut cel mai mult?
I-a luat mai puțin de o secundă de gândire ca să răspundă.─ Niciuna.
Mi-a explicat că-și petrecuse mai bine de 30 de ani cu oameni
pe care nu-i plăcea, cumpărând lucruri de care nu are nevoie.
Viața devenise o succesiune de neveste-trofeu – se afla la noroco –
sul număr trei –, mașini scumpe și alte motive de laudă fără însemnătate. Mark era un mort viu.
Exact acesta este locul în care nu ne dorim să ajungem.
Mere și portocale: O comparație
Deci, în ce constă diferența? Ce îi deosebește pe Noii oameni
bogați, caracterizați de opțiuni, de „cei care amână”, cei care
păstrează totul pentru sfârșit, doar ca să descopere apoi că viața a trecut pe lângă ei?
Începe cu începutul. Noii oameni bogați se deosebesc de mase
prin scopurile lor, care reflectă priorități și filozofii de viață foarte diferite.
Ia aminte cum diferențele subtile de formulare schimbă complet
tipul de acțiuni necesare pentru a împlini ceea ce la o privire su-perficială par a fi obiective similare. Acestea nu se limitează la proprietarii de afaceri. Chiar și primele, după cum voi arăta ulte-
rior, se aplică și angajaților.

41 PRECAUȚII ȘI COMPARAȚII
Cei care amână: Să muncești pentru tine însuți.
Noii oameni bogați: Să muncească alții pentru tine.
Cei care amână: Să muncești când vrei.
Noii oameni bogați: Să eviți munca de dragul muncii și să faci
minimul necesar pentru efectul maxim
(„încărcătură efectivă minimă”)
Cei care amână: Să te retragi (pensionezi) devreme sau de
tânăr.
Noii oameni bogați: Să distribui perioade de recuperare și aventuri (mini-retrageri) de-a lungul vieții,
în mod regulat, și să-ți dai seama că nu in-
activitatea este scopul. Scopul este să faci ce-ți place.
Cei care amână: Să cumperi tot ce vrei să deții.
Noii oameni bogați: Să faci tot ce vrei să faci și să fii tot ce vrei să fii. Dacă asta include niște instrumente
sau gadget-uri, prea bine, însă acestea sunt
fie mijloacele prin care să-ți atingi scopul, fie bonusuri, și nu obiectivul.
Cei care amână: Să fii șef în loc de angajat; să fii la conducere.
Noii oameni bogați: Să nu fii nici șeful, nici angajatul, ci proprie-tarul. Să deții trenul și să te asiguri că altci-
neva se ocupă ca el să ajungă la timp.
Cei care amână: Să câștigi o grămadă de bani.
Noii oameni bogați: Să câștigi o grămadă de bani cu motive
precise și visuri definite pe care să le
urmărești, cu planificări și pași de urmat
incluși. Pentru ce lucrezi?

42 D DE LA DEfINIRE
Cei care amână: Să ai mai mult.
Noii oameni
bogați:Să ai mai multă calitate și mai puțină harababură.
Să ai rezerve financiare uriașe, dar să-ți dai seama
că cea mai mare parte a dorințelor materiale
reprezintă justificări pentru irosirea timpului cu ceva care nu contează cu adevărat, inclusiv să
cumperi lucruri și să te pregătești să cumperi
lucruri. Ai petrecut două săptămâni negociind noul tău Infiniti cu vânzătorul și ai obținut o
reducere de 10 000 de dolari? Asta e grozav.
Are viața ta un scop? Contribui cu ceva folositor la această lume sau doar plimbi hârtii de colo-colo,
bați la tastatură și vii acasă să duci o viață de
beții în weekenduri?
Cei care amână: Să obții marea răsplată, fie că e vorba de o ofertă publică inițială, de o achiziție, de retragerea din
muncă sau o altă mare realizare.
Noii oameni
bogați:Să gândești la scară mare, dar să te asiguri că
ziua de plată e în fiecare zi: fluxul de bani mai
întâi, marea răsplată mai apoi.
Cei care amână: Să ai libertatea de a nu face nimic din ce îți
displace.
Noii oameni
bogați:Să ai libertatea de a nu face nimic din ce îți displace, dar și libertatea și voința de a-ți urma
visul fără să te întorci la sistemul de muncă
de dragul muncii. După ani de muncă repetiti-
vă, va trebui, cel mai probabil, să sapi adânc
pentru a-ți găsi pasiunile, pentru a redefini
visurile și pentru a-ți învia hobby-uri care s-au atrofiat până aproape de dispariție. Scopul nu
este doar să elimini ce e rău, care nu face altce-
va decât să te lase cu un gol, ci să cauți și să experimentezi ce e mai bun pe lume.

43 PRECAUȚII ȘI COMPARAȚII
Să cobori din trenul greșit
Primul principiu este acela că nu trebuie să te păcălești singur, iar
tu ești persoana cea mai ușor de păcălit.
― RICHARD P . FEYNMAN, laureat al Premiului Nobel
pentru fizică
De-ajuns. Gata cu lemingii*. Fuga orbească după bani este o
treabă zadarnică.
Am închiriat avioane particulare în regim de charter, cu care
am zburat deasupra Anzilor, am savurat multe dintre cele mai
bune vinuri din lume pe drum, între pârtiile de schi de renume
mondial și am trăit regește, tolănit lângă piscina infinity** a unei
vile private. Acesta este micul secret pe care îl mărturisesc rare-ori: toate astea costă mai puțin decât chiria din Statele Unite. Dacă
îți poți elibera timpul și spațiul, banii tăi valorează automat de trei până la zece ori mai mult.
Asta nu are nicio legătură cu ratele de schimb valutar. Să fii
bogat din punct de vedere financiar și să ai capacitatea de a trăi ca un milionar sunt două lucruri fundamental diferite.
Banii se multiplică în valoare practică în funcție de numărul de
aspecte pe care le controlezi în viața ta: ce faci, când faci acest ceva,
unde îl faci și cu cine. Eu numesc asta „multiplicator de libertate”.
Folosindu-ne de asta drept criteriu, bancherul de investiții ce
muncește 80 ore pe săptămână pentru 500.000 de dolari pe an este mai puțin „puternic” decât un Nou om bogat angajat care lu –
crează ¼ din numărul de ore, pentru 40 000 de dolari, dar care are libertate totală când vine vorba de când, unde și cum să trăiască. Cei 500 000 ai primului ar putea să valoreze mai puțin de 40 000,
* Aici cu sensul de gândire de turmă. Lemingii sunt mamifere rozătoare, asemă-
nătoare cu hârciogii, ce trăiesc în regiunile nordice si despre care se spune că, în
migrațiile lor, ajung uneori să se înece în masă. (n.red.)
** Tip de piscină de lux, care se remarcă printr-o margine negativă, o latură con-
struită la același nivel cu apa din piscină, care creează iluzia că apa se contopește cu peisajul sau plutește deasupra acestuia. (n.red.)

44 D DE LA DEfINIRE
iar cei 40 000 ai celui din urmă ar putea să valoreze mai mult de
500 000 dacă analizăm cifrele și examinăm efectul banilor asupra
stilului de viață al fiecăruia.
Puterea adevărată o reprezintă opțiunile – capacitatea de a
alege. Această carte este întru totul despre cum să vezi și să creezi aceste opțiuni cu cel mai mic efort și cost. Întâmplarea face ca, în
mod paradoxal, să poți câștiga mai mulți bani – mult mai mulți – făcând jumătate din ceea ce faci acum.
Deci, cine sunt
Noii oameni bogați ?
➤Angajatul care își reorganizează programul și negociază
un contract de muncă la distanță pentru a obține 90% din
rezultate într-o zecime din timp, ceea ce îi eliberează pro-gramul, permițându-i să practice schi fond de-a lungul țării
și să facă excursii cu familia de două ori pe lună.
➤Patronul de afacere care elimină clienții și proiectele care
aduc cel mai puțin profit, externalizează absolut toate ope-
rațiunile și călătorește prin toată lumea, colecționând docu-
mente rare, toate acestea în timp ce lucrează de la distanță la un site web pe care își etalează propriile ilustrații.
➤Studentul care alege să riște totul – adică nimic – pentru a pune bazele unui serviciu online de închirieri video, ce-i aduce 5 000 de dolari pe lună de la o categorie mică de
pasionați de filme de calitate Blu-ray, un proiect secundar
part-time, de două ore pe săptămână, care îi permite să lucreze cu normă întreagă ca activist pentru drepturile
animalelor.
Opțiunile sunt nelimitate, însă fiecare cale începe cu același prim pas: înlocuirea presupunerilor.
Pentru a te alătura mișcării, va trebui să înveți o terminologie
nouă și să îți recalibrezi direcția folosindu-te de o busolă pentru o lume neobișnuită. De la schimbarea responsabilităților, la

45 PRECAUȚII ȘI COMPARAȚII
aruncarea peste bord a întregului concept de „succes”, trebuie să
schimbăm regulile.
Jucători noi pentru un joc nou:
global și nerestricționat
torino , italia
Civilizația avea prea multe reguli pentru mine, așa că am făcut
tot posibilul să le rescriu.
BILL COSBY
În timp ce se rotea la 360 de grade prin aer, zgomotul asurzitor
s-a prefăcut în liniște. Dale Begg-Smith a executat perfect
săritura cu spatele prin aer – cu schiurile încrucișate în formă de X deasupra capului – și a aterizat direct în cartea recorduri-lor în timp ce trecea linia de finiș.
Era 16 februarie 2006, iar el era acum un mogul medaliat
cu aur la schi la Olimpiada de iarnă de la Torino. Spre deosebire de alți sportivi cu normă întreagă, el nu va fi nevoit niciodată
să se întoarcă la o slujbă fără perspective după momentul său
de glorie, nici nu se va uita înapoi la această zi ca fiind punctul culminant al unicei sale pasiuni. Până la urmă, nu avea decât
21 ani și conducea un Lamborghini negru.
Născut canadian și genul de om care înflorește târziu,
Dale și-a găsit chemarea, o companie de IT bazată pe internet, la vârsta de 13 ani. Din fericire, a avut un mentor și un parte-
ner mai experimentat, care să-l ghideze: fratele său, Jason, în vârstă de 15 ani. f ondată pentru a le finanța visul de a ajunge
pe podiumul olimpic, firma avea să devină, după doar doi ani, a treia companie ca mărime de acest fel din lume.

46 D DE LA DEfINIRE
În timp ce coechipierii lui Dale mergeau pe pârtii pentru
sesiuni suplimentare de schi, el le cumpăra sake clienților săi
din Tokyo. Într-o lume în care deviza e „muncește mai mult, nu
mai inteligent” s-a ajuns ca antrenorii săi să considere că pe-trece prea mult timp cu afacerea și prea puțin cu antrenamentul,
în ciuda rezultatelor sale.
În loc să aleagă între afacere și visul său, Dale a ales să
meargă paralel cu amândouă, de la ori/ori, la amândouă/și. Nu petrecea prea mult timp cu afacerea: el și fratele său
petreceau prea mult timp cu canadienii.
În 2002, s-au mutat în capitala mondială a schiului, Austra-
lia, unde echipa era mai mică, mai flexibilă și antrenată de o le-gendă. Doar trei ani mai târziu, a primit cetățenia, a concurat
direct împotriva foștilor coechipieri și a devenit al treilea aus-
tralian din istorie care câștiga aurul la olimpiada de iarnă.
În țara cangurilor și a surfingului profesionist, Dale a de-
venit o emblemă. Literalmente. Alături de ediția comemorativă
Elvis Presley, poți cumpăra timbre cu chipul său.
faima are avantajele ei, așa cum se întâmplă și cu a privi
dincolo de opțiunile care-ți sunt prezentate. Întotdeauna exis-
tă opțiuni adiacente.
noua caledonie , sudul oceanului pacific
Odată ce spui că te vei mulțumi cu locul doi, exact asta ți se
întâmplă în viață.
― JOHN f . KENNEDY
Unii oameni rămân convinși că puțin mai mulți bani vor în-
drepta lucrurile. Obiectivele lor sunt ținte care se mișcă în
mod arbitrar: 300 000 de dolari în bancă, 1 000 000 de dolari în portofoliu, 100 000 de dolari pe an în loc de 50 000 etc.

47 PRECAUȚII ȘI COMPARAȚII
Obiectivul Juliei avea un sens intrinsec: să revină cu același
număr de copii cu care plecase.
S-a lăsat pe spate pe scaun și a privit de-a lungul culoarului
peste soțul ei adormit, Marc, numărând așa cum mai făcuse de mii de ori – unu, doi, trei. Până aici, toate bune. În 12 ore,
vor fi cu toții înapoi la Paris, teferi și nevătămați. Asta, desigur,
presupunând că avionul din Noua Caledonie avea să reziste.
Noua Caledonie?
Cuibărită la tropice, în Marea Coralilor, Noua Caledonie
era un teritoriu francez, unde Julie și Marc tocmai își vânduse-
ră iahtul care îi purtase 15 000 de mile în jurul lumii. Desigur,
recuperarea investiției inițiale făcuse parte din plan. La urma
urmei, expediția lor de 15 luni de explorare a globului, de la canalele navigabile pline de gondole din Veneția până la țărmu-
rile tribale din Polinezia, costase undeva între 18 000 și 19 000
de dolari. Mai puțin decât chiria și baghetele din Paris.
Majoritatea oamenilor ar considera asta imposibil. Pe de
altă parte, majoritatea oamenilor nu știu că peste 300 de familii pornesc pe mare din franța în fiecare an pentru a face același
lucru.
Călătoria fusese un vis timp de aproape două decenii, lăsată
mereu la coada unei liste crescânde de responsabilități. fie-care moment ce trecea aducea cu sine o nouă listă de motive
pentru a o amâna.
Într-o zi, Julie și-a dat seama că dacă nu o făcea acum, nu
avea să o facă niciodată. Raționamentele, legitime sau nu,
aveau să se acumuleze la nesfârșit și să o facă să-i fie din ce în ce mai greu să se convingă că evadarea este posibilă.
După un an de pregătiri și o cursă de probă de 30 zile cu
soțul ei, au pornit în călătoria vieții. Julie și-a dat seama aproa-pe imediat ce ancora a fost ridicată că, departe de a fi un motiv

48 D DE LA DEfINIRE
pentru a nu mai călători și a nu mai căuta aventura, copiii sunt,
probabil, cel mai bun motiv să le faci pe amândouă.
Înainte de călătorie, cei trei băieței ai săi se băteau ca niște
sălbatici. În timp ce învățau să coexiste într-un dormitor pluti-tor au deprins răbdarea, atât pentru ei, cât și pentru sănătatea
mintală a părinților lor. Înainte de călătorie, le plăceau cărțile
tot atât cât le plăcea să mănânce nisip. Confruntați cu alterna-tiva de a privi un perete în largul mării, cei trei au învățat să
iubească cărțile. Retragerea lor de la școală un an și expunerea
la medii noi s-a dovedit a fi cea mai bună investiție în educația lor de până atunci.
Acum, stând în avion, Julie privea norii, pe măsură ce erau
străpunși de aripa avionului, gândindu-se deja la următoarele
planuri: să găsească un loc în munți și să schieze un an întreg,
folosindu-se de venitul de la un atelier de bărci pentru a finanța distracția pe pârtii și alte călătorii.
Acum, că o făcuse o dată, îi intrase în sânge.
➤LIFESTYLE DESIGN ÎN ACȚIUNE
Mă săturasem să străbat orașul cu mașina ca să-mi iau
băiatul de la grădiniță doar ca să patinez pe autostrăzi încer-
când să mă întorc cu el la muncă, să stau cu ochii pe el în
timp ce-mi termin munca. Odată cu mini-retragerea mea am
ajuns amândoi să trăim într-un internat alternativ, plin de co-
pii și personal orientați către lifestyle design dintr-o frumoasă
pădure din florida, cu un iaz alimentat cu surse subterane
de apă și soare din plin. Poți căuta cu ușurință școli

49 PRECAUȚII ȘI COMPARAȚII
alternative și școli tradiționale care să-ți accepte copiii în
timpul șederii tale. Școlile alternative se consideră adesea
comunități care oferă sprijin și sunt extraordinar de primi-
toare. Ai putea chiar să găsești o oportunitate de a munci la
o școală la care ai putea experimenta un nou mediu împreună
cu copilul tău.
– DEB
Tim,
Cartea și blogul tău m-au inspirat să-mi dau demisia de
la slujbă, să scriu două eBookuri, să sar cu parașuta, să străbat America de Sud cu rucsacul în spate, să vând talmeș-
balmeșul din viața mea și să găzduiesc o convenție anuală cu instructorii de dating de top din lume (afacerea mea princi-
pală, al treilea an de funcționare). Partea cea mai bună? Nici
măcar nu pot să-mi cumpăr încă de băut.
Mersi tare mult, frate!
– ANTHONY

❷
Reguli care schimbă regulile
➤TOT CE ESTE POPULAR ESTE GREȘIT
Nu pot să dau o formulă sigură a succesului, dar pot să-ți dau o
formulă pentru eșec: încearcă să le faci altora pe plac tot timpul.
― HERBERT BAYARD SWOPE, primul jurnalist american
care a primit premiul Pulitzer.
Tot ce este popular este greșit.
― OSCAR WILDE, The importance of Being Earnest
(Ce înseamnă să fii onest)
Să învingi jocul. Nu să-l joci
În 1999, la ceva vreme după ce mi-am dat demisia din cea de-a
doua slujbă care nu mă împlinea și m-am consolat mâncând
sandvișuri cu unt de arahide, am câștigat medalia de aur la Cam-pionatele naționale de kickboxing chinezesc (sanshou).
Și asta nu pentru că mă pricepeam să lovesc cu pumnii și cu
picioarele. Nici pomeneală! Părea destul de periculos, având în ve-dere că a fost o provocare și am avut patru săptămâni de pregătire. Și apoi, am un cap mare cât un pepene, o țintă ușor de nimerit.
Am câștigat citind regulile și căutând oportunități neexploa –
tate, și anume două:

52 D DE LA DEfINIRE
1. Cântărirea candidaților avea loc cu o zi înaintea compe-
tiției. Folosind tehnici de deshidratare utilizate în mod obișnuit
de halterofili de elită și de atleți olimpici, am pierdut 12,7 kg în
18 ore, am intrat în concurs cu greutatea 76,1 kg și apoi m-am hidratat la loc, până la 87,5 kg. E greu să te bați cu cineva care
are trei categorii de greutate peste tine. Sărmanul tip.
2. Era o prevedere tehnică în regulament. Dacă un luptător
cădea de pe platforma ridicată de trei ori într-o singură run-
dă, adversarul lui era declarat automat învingător. Am decis să
folosesc această prevedere drept principala mea tehnică și i-am înpins pe oameni de pe ring. După cum vă puteți imagi-
na, asta nu i-a făcut pe cei din juriu cei mai fericiți chinezi pe
care i-am văzut vreodată.
Rezultatul? Am câștigat toate meciurile prin knock-out tehnic
(TKO) și am plecat acasă campion național, ceva ce 99% dintre cei
cu 5-10 ani de experiență nu reușiseră să facă.
Dar să împingi oamenii din ring nu încalcă granița eticii? De –
loc – nu înseamnă nimic mai mult decât să faci ce e mai neobișnuit în cadrul regulilor. Distincția importantă este cea dintre regulile oficiale
și regulile auto-impuse. Să luăm în considerare următorul exemplu,
de pe site-ul oficial al mișcării olimpice (www.olympic.org).
Olimpiada din 1968, din Mexic, a marcat debutul internațional al lui Dick Fosbury și a celebratei sale sărituri Fosbury, care avea să revoluționeze curând săritura în înălțime. La vremea
aceea, săritorii împingeau piciorul lăsat în urmă în sus și peste
bară [mișcare numită „încălecare”, similară săriturii peste ob-stacole, îți permitea să aterizezi în picioare]. Tehnica lui Fosbury
începea prin alergarea în mare viteză până la bară, unde își
lua avânt de pe piciorul drept (sau de pe cel aflat în spate). Apoi își răsucea corpul ca să treacă peste bară cu capul înain-
te, cu spatele orientat către bară. În timp ce antrenorii din

53 REGULI CARE SCHIMBĂ REGULILE
lume dădeau din cap, nevenindu-le să creadă, publicul din
Mexico City era absolut captivat de Fosbury și țipa „Olé” în timp
ce acesta trecea peste bară. Fosbury a sărit cu brio peste fiecare
înălțime până la 2,22 m fără să rateze o singură dată, și apoi a realizat un record personal de 2,24 m, câștigând medalia de aur.
Deja, în 1980, 13 din cei 16 finaliști de la Olimpiadă folo-
seau săritura Fosbury.
Tehnicile de scădere a greutății și aruncarea de pe platformă
pe care le-am folosit eu sunt acum tehnici-standard la competiția
de Sanshou. Nu am cauzat eu asta, pur și simplu am prevăzut-o ca
fiind ceva inevitabil, așa cum au făcut și alții care au testat această abordare superioară. Acum este ceva cât se poate de obișnuit.
Sporturile evoluează atunci când sunt sunt ucise vaci sacre,
atunci când sunt testate presupuneri obișnuite.
Asta este adevărat și în viață, și în lifestyle.
A provoca statu-quoul versus A fi prost
Majoritatea oamenilor merg pe stradă pe propriile picioare. Asta înseamnă că eu trebuie să merg pe stradă în mâini? Să-mi
pun chiloții pe deasupra pantalonilor doar de dragul de a fi dife-rit? Nu, de regulă, nu. Dar trebuie ținut cont și de faptul că mersul pe picioare și păstrarea lenjeriei pe dedesubt au funcționat foarte
bine până acum. Nu repar nimic dacă nu e stricat.
Să fii diferit este mai bine atunci când este mai eficace sau mai
distractiv.
Dacă toată lumea definește o problemă sau o rezolvă într-o
anumită modalitate, iar rezultatele sunt sub așteptări, atunci este momentul să-și pună întrebarea: Dacă aș face opusul? Nu urma
un model care nu funcționează. Dacă rețeta nu-i bună de nimic, nu contează ce bucătar priceput ești.

54 D DE LA DEfINIRE
Când lucram în vânzări de echipamente de calculatoare, pri –
ma mea afacere după ce am terminat colegiul, mi-am dat seama că
cele mai multe dintre apelurile mele la rece nu ajungeau la per –
soana vizată dintr-un singur motiv: dispecerul. Dacă efectuam
pur și simplu toate apelurile între 08:00 și 08:30 și între 18:00 și
18:30, pentru un total de o oră, reușeam să evit secretarele și să
stabilesc de două ori mai multe întâlniri decât directorii de vân-zări care sunau de la 9 la 17. Cu alte cuvinte, aveam rezultate de
două ori mai bune în doar o optime din timp.
Din Japonia până în Monaco, de la mame singure globe-trottere
până la piloți de curse multimilionari, regulile de bază ale Noilor
oameni bogați de succes sunt surprinzător de uniforme și predic –
tibil de divergente față de ceea ce face restul lumii.
Următoarele reguli sunt factorii de diferențiere fundamentali
care trebuie ținuți minte pe tot parcursul acestei cărți.
1. Retragerea din câmpul muncii este o asigurare în cazul
celui mai prost scenariu
Planul de retragere este precum asigurarea de viață. Trebuie
văzut ca nimic mai mult decât un adăpost împotriva celui mai
prost scenariu posibil: în acest caz, să devii incapabil fizic să
muncești și să ai nevoie de un capital de rezervă pentru a supraviețui.
Retragerea ca țel sau izbăvire finală nu va funcționa din
cel puțin trei motive solide:
a. Pleacă de la premisa că îți displace ceea ce faci în cei mai
buni ani de randament fizic din viața ta. E ceva ce nici nu
merită început – nimic nu poate justifica un asemenea sacrificiu.
b. Cei mai mulți oameni nu vor putea niciodată să se retragă din câmpul muncii și să-și mențină chiar și un standard de trai de tip hotdog-la-cină. Chiar și un milion e o nimica

55 REGULI CARE SCHIMBĂ REGULILE
toată într-o lume în care durata tradițională a pensiei s-ar
putea întinde pe 30 de ani, iar inflația scade puterea de
cumpărare cu 2-4% anual. Nu ies calculele. Anii de aur
devin o întoarcere la viața păturii de jos a clasei de mijloc. E un final dulce-amărui.
c. Dacă, totuși, îți ies calculele, înseamnă că ești o persoană ambițioasă, o mașină rezistentă la muncă grea. Dacă acesta-i cazul, știi ceva? După o săptămână de retragere din câm-
pul muncii, vei fi așa de plictisit, încât o să-ți vină să-ți bagi
spițe de bicicletă-n ochi. Probabil că vei opta pentru o nouă slujbă sau pentru a-ți fonda o nouă companie. Cam con-
travine scopului așteptării, nu-i așa?
Eu nu spun să nu-ți faci planuri pentru cel mai rău caz – eu
mi-am combinat planul 401 (k)
* și IRA** din motive de taxe și
impozite –, dar nu confunda retragerea din câmpul muncii cu
un țel în viață.
2. Interesul și energia sunt ciclice
Dacă v-aș oferi 10 000 000 de dolari ca să lucrați 24 de ore pe
zi vreme de 15 ani, ca apoi să vă retrageți din câmpul muncii,
ați face-o? Bineînțeles că nu – nu ați putea. Este nesustenabil, exact așa cum este și ceea ce majoritatea oamenilor definesc
drept o carieră: să lucrezi 8 ore și mai mult pe zi până cedezi
sau până îți strângi destui bani ca să te oprești definitiv.
Cum altfel ar putea amicii mei de treizeci și ceva de ani să
arate ca o încrucișare dintre Donald Trump și Joan Rivers? E îngrozitor – îmbătrânire prematură alimentată de cafele fra-puccino demne de un triple bypass și de sarcini imposibile de
muncă.
* Plan de pensie sponsorizat de angajator în Statele Unite, dar și în alte țări (n.tr.)
** Individual Retirement Account, un fond de pensie individual (n.tr.)

56 D DE LA DEfINIRE
Alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă
este necesară pentru a supraviețui, ca să nu mai spunem pen-
tru a prospera. Capacitatea, interesul și rezistența mentală
fluctuează toate în intensitate. Fă-ți planuri în consecință.
Noii oameni bogați caută să distribuie „mini-retrageri din
activitate” pe parcursul vieții, în loc să păstreze relaxarea și distracția pentru iluzia retragerii din câmpul muncii. Muncind doar atunci când ești cel mai eficient, viața este deopotrivă
mult mai productivă și mai plăcută. Este exemplul perfect de a
împăca și capra și varza.
Personal, eu am drept obiectiv o lună de calătorii peste
ocean sau studiu intensiv (tango, lupte, ce-o fi) la fiecare două luni de proiecte de muncă.
3. Mai puțin nu înseamnă lenevie
Mai puțină muncă fără noimă, ca să te poți concentra asupra
lucrurilor care au mai mare importanță personală pentru tine
NU înseamnă lenevie. Asta este greu de acceptat pentru majo-
ritatea oamenilor, din cauza tendințelor culturii de a recom –
pensa sacrificiul personal în locul productivității personale.
Puțini oameni aleg (sau sunt capabili să o facă) să măsoare
rezultatele acțiunilor lor, și în acest fel să-și măsoare contri-
buția în timp. Mai mult timp este echivalent cu mai mult res –
pect de sine și mai mult sprijin din partea celor de sus și a
celor din jurul lor. Noii oameni bogați, în pofida celor câteva
ore petrecute la birou, produc mai multe rezultate semnifica –
tive decât o duzină de oameni obișnuiți la un loc.
Să mai definim „lenea” o dată – să înduri o existență
non-ideală, să lași circumstanțele sau pe alții să decidă pentru tine, sau să strângi o avere trecând prin viață ca un spectator de la fereastra biroului. Mărimea contului tău din bancă nu
schimbă asta, și nici numărul orelor pe care le petreci

57 REGULI CARE SCHIMBĂ REGULILE
ocupându-te de e-mailuri fără importanță sau cu chițibușerii
minuțioase.
Concentrează-te pe a fi productiv în loc să fii ocupat.
4. Momentul nu e niciodată potrivit
Odată, am întrebat-o pe mama cum s-a decis să facă primul copil,
pe micuțul de mine. Mi-a răspuns simplu: „Era ceva ce ne do –
ream și ne-am decis că n-avea niciun rost s-o amânăm. Nu e
niciodată momentul potrivit să faci un copil.” Și așa și este.
Pentru majoritatea lucrurilor importante, momentul e
întotdeauna varză. Aștepți momentul potrivit să-ți dai demi –
sia? Stelele nu se vor alinia niciodată și nici luminile din trafic
nu vor fi vreodată verzi în același timp. Universul nu conspiră împotriva ta, dar nici nu se va da peste cap ca să-ți ușureze ție
lucrurile. Condițiile nu sunt niciodată perfecte. „Cândva” este
o boală care-ți va duce visurile în mormânt odată cu tine. La fel de rele sunt și listele cu argumente pro și contra. Dacă este
ceva important pentru tine și vrei s-o faci „în cele urmă”, fă-o
pur și simplu, și modifică-ți traseul pe parcurs.
5. Cere iertare, nu permisiune
Dacă nu e ceva care să-i devasteze pe cei din jur, încearcă, și
abia apoi justifică. Oamenii – indiferent că sunt părinți, parte-
neri, sau șefi – neagă lucrurile la nivel emoțional pe care pot învăța să le accepte după ce au avut loc. Dacă potențialele
prejudicii sunt moderate sau reversibile, nu da oamenilor
ocazia să spună nu. Mulți se grăbesc să te oprească înainte să începi ceva, dar ezită să-ți stea în drum dacă ai apucat pe acea
cale. Învață să dai dureri de cap și să-ți ceri scuze doar atunci
când ai dat-o cu adevărat în bară.

58 D DE LA DEfINIRE
6. Scoate-ți în evidență punctele forte, nu-ți corecta
slăbiciunile
Cei mai mulți oameni sunt buni la câteva lucruri și de-a dreptul
jalnici la restul. Eu mă pricep de minune la creația și marketingul de produs, dar sunt îngrozitor la majoritatea pașilor care
urmează.
Corpul meu este făcut pentru ridicarea obiectelor grele și
aruncarea lor, și asta-i tot. Am ignorat treaba asta multă vre-me. Am încercat să înot și arătam ca o maimuță care se îneacă.
Am încercat să joc basket și arătam ca omul cavernelor. Apoi
am devenit luptător, și așa mi-am luat zborul.
Este mult mai lucrativ și mai distractiv să-ți perfecționezi
calitățile în loc să încerci să-ți repari fisurile din armură. Alegerea
este între a-ți multiplica rezultatele folosindu-ți punctele forte
sau a-ți îmbunătăți slăbiciunile, care, în cel mai bun caz, vor
deveni mediocrități. Concentrează-ți atenția asupra celor mai bune arme de care dispui, în loc să corectezi în permanență.
7. Lucrurile în exces devin opusul lor
Este posibil să ai mult din ceva bun. În exces, cele mai multe
strădanii și posesiuni îmbracă cel mai adesea caracteristicile opusului lor. Astfel:
Pacifiștii devin militanți.
Luptătorii pentru libertate devin tirani.Binecuvântările devin blesteme.
Ajutorul devine un impediment.
Mai mult devine mai puțin.
*2
Prea mult, prea des din ceea ce vrei devine ceea ce nu vrei.
2 Din Less Is More (Mai mult înseamnă mai puțin), de Goldian VandenBroeck.

59 REGULI CARE SCHIMBĂ REGULILE
Asta este adevărat în ceea ce privește posesiunile și chiar în
cazul timpului. Ca atare, Lifestyle Designul nu este interesat în
crearea unui exces de timp în care să nu faci nimic, ceea ce
este de-a dreptul otrăvitor, ci în folosirea pozitivă a timpului liber, definit simplu ca timp în care faci ce vrei, nu ceea ce te
simți obligat să faci.
8. Banii și atât nu sunt soluția
Sunt multe de spus în legătură cu puterea banilor ca mijloc de
schimb (eu personal sunt un mare fan), dar să adăugăm mai
mulți pur și simplu nu este soluția cât de des ne-ar plăcea
nouă să credem. În parte, este vorba despre lene. „Dacă aș avea mai mulți bani” este cea mai ușoară cale de a amâna auto-
examinarea și luarea de decizii necesare pentru a-ți crea o
viață plină de bucurii – acum, și nu mai târziu. Folosind banii pe post de țap ispășitor și munca pe post de rutina noastră epuizantă, reușim să ne negăm timpul de a face altceva. „John,
mi-ar plăcea să vorbim despre golul pe care-l simt în viață,
despre deznădejdea care mă izbește ca un pumn în ochi în fi –
ecare dimineață când deschid calculatorul, dar am atât de
mult de lucru! Mă așteaptă cel puțin trei ore de răspuns la
e-mailuri fără importanță înainte de a aborda clienții care au spus «nu» ieri. Trebuie să te las!”
Menținându-te ocupat cu rutina roții banilor, pretinzând
că e remediul tuturor problemelor, îți creezi cu măiestrie o distragere ce nu te lasă să îți dai seama cât de lipsit de rost e
lucrul acesta. În adâncul tău, știi că totul e o iluzie, dar, pentru
că toată lumea este implicată în același joc al prefăcătoriei, e ușor să uiți.
Problema e ceva mai mult decât banii.

60 D DE LA DEfINIRE
9. Venitul relativ este mai important decât venitul absolut
În rândul dieteticienilor și nutriționiștilor există dezbateri
asupra valorii unei calorii. O calorie e ea o calorie, tot așa cum
un trandafir e un trandafir? Înseamnă pierderea în greutate pur și simplu arderea mai multor calorii decât consumi, sau
este mai importantă sursa acestor calorii? Pe baza muncii
mele cu mai mulți atleți de top, știu că răspunsul este cea de-a doua variantă.
Dar cum rămâne cu venitul? Un dolar este un dolar și atât?
Noii oameni bogați nu sunt de această părere.
Să cercetăm această chestiune ca pe o problemă de clasa a
cincea. Doi muncitori sârguincioși se îndreaptă unul spre ce-lălalt. Muncitorul A se mișcă cu 80 de ore pe săptămână, iar muncitorul B se deplasează cu 10 ore pe săptămână. Amândoi
câștigă 50 000 de dolari pe an. Care dintre ei va fi mai bogat
când vor trece unul prin dreptul celuilalt în toiul nopții? Dacă ai răspuns B, ai dat răspunsul corect, iar aceasta este diferența
dintre venitul absolut și cel relativ.
Venitul absolut este măsurat folosindu-se o variabilă unică
și sfântă: dolarul cel atotputernic. Jane Doe câștigă 100 000 de
dolari pe an și asta o face de două ori mai bogată decât John Doe, care muncește pe 50 000 de dolari anual.
Venitul relativ folosește două variabile: dolarul și timpul,
exprimat de regulă prin ore. Întregul concept „pe an” este ar-bitrar și te poți păcăli ușor. Să privim situația reală. Jane Doe câștigă 100 000 de dolari pe an, câte 2 000 de dolari în fiecare
din cele 50 de săptămâni, lucrând 80 de ore pe săptămână.
Înseamnă că Jane Doe câștigă 25 de dolari pe oră. John Doe muncește pe 50 000 de dolari pe an, 1 000 de dolari pe fiecare
din cele 50 de săptămâni, dar lucrând doar 10 ore pe săptă –
mână; deci câștigă 100 de dolari pe oră. Asta înseamnă că în
venitul relativ John Doe este de patru ori mai bogat.

61 REGULI CARE SCHIMBĂ REGULILE
Desigur, venitul relativ trebuie să se ridice la suma mini-
mă necesară susținerii obiectivelor personale. Dacă eu câștig
100 de dolari pe oră, dar lucrez doar o singură oră pe săptă –
mână, îmi va fi greu să trăiesc ca un superstar. Presupunând
că venitul total absolut se află undeva la un nivel satisfăcător
visurilor mele (niciun punct arbitrar de comparație cu familia
Doe) venitul relativ este măsura reală a averii Noilor oameni
bogați.
Rebelii, Noii oameni bogați de top fac cel puțin 5 000 de
dolari pe oră. Când am absolvit colegiul, eu am început de la circa 5 dolari pe oră. Eu vă voi aduce mai aproape de prima
categorie.
10. Stresul e rău. Eustresul
* e bun.
Un lucru necunoscut de majoritatea bipedelor iubitoare de dis-
tracții este că nu orice fel de stres e dăunător. Într-adevăr, Noii
oameni bogați nu-și propun să elimine tot stresul. Nici pe depar-
te. Există două tipuri separate de stres, fiecare pe atât de diferit
pe cât este și euforia de opusul ei, rar menționata disforie.
Stresul se referă la stimuli dăunători care te fac mai slab,
mai puțin încrezător și mai puțin capabil. Criticile distructive, șefii abuzivi și lovitul în plină figură sunt exemple de stres.
Acestea sunt lucrurile pe care vrem să le evităm.
Pe de altă parte, eustresul este un cuvânt pe care, cel mai
probabil, nu l-ai mai auzit vreodată. „Eu”, prefixul grec pentru „sănătos” este folosit în același sens ca și în cuvântul „euforia”. Modelele în carieră ce ne împing să ne depășim limitele, pre-
gătirea fizică ce umple timpul liber și riscurile care ne extind
sfera activităților confortabile sunt toate exemple de eustres – un stres care este sănătos și care stimulează creșterea.
* Termen inventat de endocrinologul Hans Seyle, eustresul se referă la un stres
benefic, fie el de natură psihologică sau fizică (n.red.)

62 D DE LA DEfINIRE
Oamenii care evită orice fel de critică eșuează. Criticile
distructive sunt cele pe care trebuie să le evităm. În mod simi –
lar, nu există progres fără eustres, și cu cât creăm mai mult
eustres sau îl aplicăm vieții noastre, cu atât mai repede ne putem realiza visurile. Șmecheria constă în a separa cele două
feluri de stres.
Noii oameni bogați sunt agresivi în a elimina stresul și a
găsi eustresul.
➤Î&A: ÎNTREBĂRI ȘI ACȚIUNI
1. Cum te-a împiedicat faptul că ai fost „realist” sau „respon –
sabil” să ai viața pe care ți-o dorești?
2. Cum ajungi să regreți că n-ai făcut altceva din cauza unor
lucruri pe care „a trebuit” să le faci?
3. Privește ceea ce faci în prezent și întreabă-te: „Ce-ar fi dacă aș face invers decât fac oamenii din jurul meu? Ce am de
sacrificat dacă voi continua pe calea aceasta încă 5, 10 sau
20 de ani?

❸
Cum să te ferești de gloanțe
➤INSTALAREA FRICII ȘI CUM SĂ SCAPI DE
PARALIZIE
Mulți pași greșiți au fost făcuți stând pe loc.
― Prăjitură cu răvaș
Numită trebuie teama să fie, înainte a o alunga să poți.
― Yoda, din Războiul Stelelor, Imperiul contraatacă
rio de janeiro, brazilia
Douăzeci de picioare și se trage cortina.
„Fugi! Fuuuuuuuuuugi! Hans nu vorbea portugheză, dar
înțelesul era cât se poate de clar – să-și miște fundul. Își înfipse
tenișii în stânca aspră și își împinse pieptul înainte, către abisul de 1 000 de metri.
Își ținu respirația la ultimul pas, iar panica îl aduse în pragul
inconștienței. Pe margine, vederea i s-a încețoșat, reducându-se la
un singur punct luminos, după care… a plutit. Albastrul atotcu-
prinzător al cerului îi izbi câmpul vizual imediat ce-și dădu seama că el și aripile parapantei sunt purtați de curenții verticali. Lăsase
frica în urmă, pe vârful muntelui și cu mii de metri deasupra pă-
durilor tropicale de un verde nesfârșit și a plajelor cu nisip alb ale Copacabanei, Hans Keeling a văzut lumina.
Era duminică.

64 D DE LA DEfINIRE
Luni, Hans s-a întors la biroul său de avocatură din Century
City, paradisul corporatist șic din Los Angeles, și și-a dat demisia,
cu preavizul de două săptămâni. Timp de aproape cinci ani de zile
își înfruntase deșteptătorul cu aceeași teamă: trebuie să mai fac asta încă 40-45 de ani? Odată dormise sub birou la serviciu, după
un proiect oribil, pe jumătate terminat, doar ca să se trezească și
să continue a doua zi dimineață. În aceeași dimineață și-a făcut o promisiune: încă alte două asemenea ocazii, și am tăiat-o. Ultima
a venit cu o zi înainte să plece în vacanță în Brazilia.
Cu toții ne facem astfel de promisiuni, iar Hans își mai făcuse
și el, dar, cumva, acum lucrurile erau diferite. El era diferit. Își dădu-se seama de ceva în timp ce cobora încet în spirale spre pământ – că
riscurile nu sunt chiar atât de înfricoșătoare odată ce ți le asumi. Colegii i-au spus exact ce se aștepta să audă: renunța aiurea la tot.
Era un avocat pe cale de a ajunge în vârf – ce naiba mai voia?
Hans nu știa exact ce-și dorea, dar gustase din acel ceva. Pe de altă
parte, știa ce-l plictisea de moarte și voia să termine cu asta. Gata cu zilele petrecute ca un zombi, gata cu cinele la care colegii lui își com-
parau mașinile, cuprinși de euforia achiziției unui nou BMW până când altcineva cumpăra un Mercedes mai scump. Terminase cu asta.
Imediat, a început o schimbare ciudată ― Hans s-a simțit, pen-
tru prima dată după multă vreme, împăcat cu sine însuși și cu ceea ce făcea. Întotdeauna fusese îngrozit de turbulențele din tim-
pul zborului cu avionul, de parcă ar fi putut muri fără să dea ce
avea mai bun în el, dar acum putea zbura printr-o furtună violentă și să adoarmă ca un bebeluș. Într-adevăr straniu.
Peste un an, încă mai primea oferte de slujbă nesolicitate de la
firmele de avocatură, dar pe atunci pusese bazele unei companii
de surf-adventure, Nexus Surf, cu sediul în Florianopolis, Brazilia.
O întâlnise pe fata visurilor lui, o carioca din Rio de Janeiro cu pielea ca de caramel, pe care o cheamă Tatiana, și își petrecea majoritatea timpului relaxându-se la umbra palmierilor sau ofe-
rindu-le clienților cea mai tare distracție din viața lor.

65 CUM SĂ TE FEREȘTI DE GLOANȚE
De asta se temuse atât de tare înainte?
Acum, deseori se vede pe sine în acești profesioniști prea pu-
țin încântați de propria viață și extenuați de muncă pe care-i duce
în larg. Așteptând să se formeze valurile, adevăratele lor emoții ies la suprafață: „Doamne, ce n-aș da să pot face și eu asta!” Răs-
punsul lui e întotdeauna același: „Poți”.
Soarele în asfințit se reflectă pe suprafața apei, creând parcă
un cadru Zen pentru un mesaj pe care-l știe adevărat: nu înseamnă să renunți dacă alegi o pauză pe termen nedefinit pentru drumul
pe care-l străbați. Dacă voia, putea să-și reia cariera de avocat,
exact din punctul în care o lăsase, dar ăsta era ultimul lucru la care
se gândea.
În timp ce vâslesc spre țărm, după o sesiune nemaipomenită,
clienții lui redevin stăpâni pe ei înșiși și-și recapătă calmul. Pun
piciorul pe mal, iar realitatea își înfige colții: „Aș vrea, totuși nu
pot să arunc totul pe fereastră.”
El nu poate să nu râdă.
Puterea pesimismului: definirea unui coșmar
Acțiunea poate că nu aduce întotdeauna fericirea, dar nu există
fericire fără acțiune.
― BENJAMIN DISTRAELI, fost prim-ministru al Marii Britanii.
Să faci sau să nu faci? Să încerci sau să nu încerci? Majoritatea
oamenilor vor vota „nu”, fie că se consideră curajoși sau nu.
Incertitudinea și perspectiva eșecului pot fi adevărate spaime din umbră. Cei mai mulți vor alege nefericirea în detrimentul incerti –
tudinii. De ani de zile, mi-am propus țeluri, am luat decizii să
schimb direcția de mers, și s-a ales praful de toate. Am fost la fel
de nesigur și de speriat ca și restul lumii.

66 D DE LA DEfINIRE
Soluția cea simplă mi-a parvenit accidental, cu patru ani în
urmă. La vremea respectivă, aveam mai mulți bani decât aș fi știut
ce să fac cu ei – câștigam 70 mii de dolari pe lună – și eram cât se
poate de nefericit, mai rău ca niciodată. Îmi fondasem propria companie, numai ca să realizez că e aproape imposibil să vinzi
*3.
Ups! M-am simțit prost și prins în capcană în același timp.
Ar trebui să-mi dau seama de asta, m-am gândit. De ce sunt
atât de idiot? De ce nu pot să fac chestia asta să meargă? Adună-te și nu mai fi așa un (introdu înjurătură)! Ce-i în neregulă cu mine?
Adevărul e că nu era nimic în neregulă cu mine. Nu-mi atinsesem
limitele. Atinsesem limitele modelului meu de afacere de la acea vreme. Nu șoferul era problema, ci vehiculul.
Greșelile critice de la începutul creării sale nu mă lăsau s-o
vând. Puteam foarte bine să angajez spiriduși cu puteri magice și
să-mi conectez creierul la un supercomputer – n-ar fi contat.
Copilașul meu avea câteva defecte serioase din naștere. Așa că întrebarea a devenit cum să mă eliberez de acest Frankenstein, făcându-l totodată capabil să se susțină singur. Cum să scap din
tentaculele dependenței de muncă și de teama că totul avea să se
prăbușească fără zilele mele de muncă de câte 15 ore? Cum să evadez din închisoarea asta făcută de mine însumi? O excursie,
am decis. Un an sabatic în jurul lumii.
Așa că am plecat în călătorie, da? Ei bine, ajung și la asta. Mai
întâi, mi s-a părut mai prudent să tergiversez în rușinea mea, cu jena și cu mânia vreme de șase luni, timp în care m-am învârtit în
jurul unei bucle nesfârșite de motive pentru care călătoria mea fantezistă n-ar funcționa niciodată. Una dintre cele mai productive
perioade ale mele, desigur.
Apoi, într-o zi, în starea de beatitudine în care-mi închipuiam
cât de amară îmi va fi viitoarea suferință, mi-a trăsnit prin cap o
3 Asta s-a dovedit a fi încă o limitare auto-impusă și o presupunere falsă. Brain
QUICKEN a fost cumpărată de o firmă pe acțiuni în 2009. Procesul este descris pe
www.fourhourblog.com

67 CUM SĂ TE FEREȘTI DE GLOANȚE
idee strălucită. A fost, cu siguranță, punctul culminant al fazei
mele „nu fi fericit, fă-ți griji”. De ce nu mi-aș imagina exact care ar
fi coșmarul meu – cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla ca
rezultat al călătoriei mele?
Ei bine, afacerea mea ar putea ajunge pe butuci cât aș fi plecat
peste mări, bineînțeles. Vreun avertisment legal n-ar putea să fie înaintat, în mod accidental, și aș fi dat în judecată. Afacerea mea ar fi închisă, iar inventarul s-ar strica pe rafturi, în vreme ce mi-aș
înfunda degetele de la picioare în mizeria singurătății pe vreun
țărm rece din Irlanda. Plângând în ploaie, îmi închipui. Contul meu din bancă s-ar diminua cu 80% și precis, motocicleta și mașina
mi-ar fi furate. Îmi imaginez că cineva mi-ar scuipa direct în cap,
de sus, de la un balcon, în timp ce m-aș hrăni cu resturile de mân-care de la un câine vagabond, care s-ar speria atunci de mine și
m-ar mușca zdravăn de față. Doamne, viața e o târfă afurisită, fără
milă.
Cum să-ți cucerești frica =
cum să-ți definești frica
Lasă deoparte un anumit număr de zile, în care să te mulțumești
cu hrana cea mai sărăcăcioasă și cu traiul cât mai ieftin, cu veș –
minte zdrențuite și aspre, spunându-ți: „Asta e condiția de care mi-era frică?”
― SENECA
Apoi s-a petrecut ceva ciudat. În misiunea mea neobosită de a
mă face nefericit, am apăsat din întâmplare pedala de marșa-
rier. De îndată ce am răzbit dincolo de îngrijorarea vagă și de an-xietatea ambiguă definindu-mi coșmarul, cel mai prost scenariu posibil, nu mai eram așa de îngrijorat să fac călătoria. Deodată, am
început să mă gândesc la pașii simpli pe care i-aș putea face ca să-
mi salvez resursele rămase și să mă pun pe picioare dacă aș fi lovit
imediat. Oricând mi-aș fi putut lua o slujbă temporară de barman

68 D DE LA DEfINIRE
ca să-mi plătesc chiria, dacă aș fi nevoit. Aș putea vinde niște mo-
bilă și n-aș mai lua masa în oraș. Aș putea fura banii de gustare de
la copiii de grădiniță care trec prin fața apartamentului meu în fi-
ecare dimineață. Erau multe opțiuni. Mi-am dat seama că n-ar fi fost greu să mă întorc de unde plecasem, darămite să supraviețu-
iesc. Niciuna dintre toate acestea nu erau fatale – nici pe departe.
Simple pișcături în pantaloni pe calea vieții.
Mi-am dat seama că pe o scară de la 1 la 10, în care 1 fiind ni-
mic, iar 10 fiind o schimbare permanentă de viață, așa-zisul meu cel-mai-rău-scenariu ar putea avea un impact temporar la nivel 3 sau 4. Cred că asta este adevărat pentru majoritatea oamenilor și
pentru potențialele dezastre de tipul „Sfinte Sisoe, viața mea s-a
terminat”. Ține minte că acesta este dezastru de coșmar de unu-la-un–milion. Pe de altă parte, dacă îmi realizam cel mai bun sce –
nariu, sau măcar un scenariu posibil, ar fi putea avea un efect permanent pozitiv de 9 sau 10 de schimbare a vieții.
Cu alte cuvinte, riscam un 3 sau 4 puțin posibil sau temporar
pentru un probabil și permanent 8 sau 10, și puteam să-mi recu-perez cu ușurință închisoarea dependentului de muncă cu un pic de muncă în plus, dacă voiam. Astea toate au echivalat cu o reali-
zare semnificativă: Nu exista, practic, niciun risc, numai un uriaș
potențial de schimbare în bine a vieții, și puteam să-mi reiau dru –
mul anterior fără vreun efort în plus față de ceea ce depuneam
deja.
Acela a fost momentul în care am luat decizia de a pleca în
călătorie și mi-am cumpărat un bilet dus spre Europa. Am început să-mi plănuiesc aventurile și să-mi elimin bagajele fizice și psiho –
logice. Niciunul dintre dezastre nu s-a întâmplat, și de atunci viața
mea a devenit aproape ca o poveste. Afacerea a mers mai bine ca
oricând, și aproape c-am uitat de ea cât mi-a finanțat călătoriile în
jurul lumii și în stil mare timp de 15 luni.

69 CUM SĂ TE FEREȘTI DE GLOANȚE
Cum să descoperim frica deghizată în optimism
Nu există nicio diferență între un pesimist care spune: „Of, nu
există speranță, așa că nu te mai obosi să faci ceva” și un optimist care zice: „Nu te mai obosi să faci nimic, oricum va ieși bine.” În ambele cazuri, nu se întâmplă nimic.
― YVON CHOUINARD, fondatorul Patagoniei
Frica ia multe forme și, de obicei, nu-i spunem fricii pe nume.
Frica în sine provoacă frică. Cei mai inteligenți oameni din
lume o deghizează sub forma negării optimiste.
Majoritatea celor care evită să-și părăsească slujbele întrețin
gândul că traseul lor se va îmbunătăți cu trecerea timpului sau cu
creșterea venitului. Pare justificat și este o halucinație ispititoare
când o slujbă este plictisitoare sau neinspirantă, dacă nu este un adevărat iad. Iadul te îndeamnă la acțiune, dar orice altceva mai
puțin rău de-atât poate fi îndurat cu suficientă raționalizare
inteligentă.
Chiar crezi că situația se va îmbunătăți sau sunt doar speranțe
deșarte și o scuză pentru lipsa de acțiune? Dacă ai avea încredere că va exista o îmbunătățire, ți-ai mai pune astfel de întrebări? În general, nu. Aceasta este frica de necunoscut deghizată în
optimism.
Ți-e mai bine acum decât ți-era acum un an, acum o lună sau
acum o săptămână?
Dacă nu, lucrurile nu vor deveni mai bune de la sine. Dacă te
păcălești singur, e momentul să te oprești și să faci saltul. Afară de
cazul în care ai sfârși ca James Dean, viața ta va fi LUNGĂ. 40-50 de
ani de muncă de la 9 la 17 înseamnă al naibii de mult timp dacă nu
apare nicio salvare. Cam 500 de luni de muncă serioasă.
Cât de multe mai ai de parcurs? Probabil că a venit timpul să
te împaci cu ideea.

70 D DE LA DEfINIRE
Cineva numit Maître D’Hotel
Ai parte de confort. Nu ai parte de lux. Și să nu-mi spui mie că
banii joacă un rol în asta. Luxul în favoarea căruia pledez eu nu are nimic în comun cu banii. Nu poate fi cumpărat. Este recom-pensa celor care nu se tem de disconfort.
JEAN COCTEAU, poet, romancier, manager de box
și cineast francez, ale cărui activități au constituit
sursa de inspirație a termenului de „suprarealism”.
Uneori, sincronizarea este perfectă. Sunt sute de mașini
care se învârt în jurul unei parcări, iar cineva iese dintr-un
loc de parcare la 3 metri de intrare chiar să ajungi în dreptul barei mașinii respective. Încă un miracol de Crăciun!
Alteori, sincronizarea ar putea fi mai bună. Telefonul înce-
pe să sune în timpul unei partide de sex și pare să o țină așa o jumătate de oră. 10 minute mai târziu, apare la ușă tipul de la UPS. Sincronizarea proastă poate strica toată distracția.
Jean-Marc Hachey a aterizat în Africa de Vest ca voluntar,
cu mari speranțe să dea o mână de ajutor. În acest sens, sin-cronizarea a fost grozavă. A sosit în Ghana la mijlocul anilor
’80, în toiul unei lovituri de stat, în apogeul inflației și a picat la
țanc, pentru cea mai aprigă secetă din tot deceniul. Din aceste motive, unii oameni ar putea considera că n-a avut o sincroni-
zare prea fericită dintr-un punct de vedere mai egoist privind
supraviețuirea.
Jean-Marc ratase, de asemenea, și memorandumul. Meniul
național se schimbase și rămăseseră fără produse de lux pre-cum pâinea și apa potabilă. Urma să supraviețuiască patru luni dintr-un amestec terciuit de mălai și spanac. Nu-i tocmai
ce-am comanda, noi, majoritatea, în sala de cinema.

71 CUM SĂ TE FEREȘTI DE GLOANȚE
uau, pot să supraviețuiesc !
Jean-Marc trecuse de acel punct din care nu mai putea face
cale întoarsă, dar nu conta. După două săptămâni în care
se adaptase la micul dejun, la prânz și la cină (terci à la Ghana) nu mai voia să evadeze. Hrana cea mai simplă și prietenii buni s-au dovedit a fi singurele necesități reale, și ceea ce pare un
dezastru privit de afară a fost epifania cea mai însuflețitoare pe
care o experimentase. Cel mai rău scenariu nu era chiar atât de rău. Ca să te bucuri de viață nu ai nevoie de nimicuri extravagante,
dar trebuie să-ți stăpânești timpul și să-ți dai seama că majorita-
tea lucrurilor nu sunt atât de serioase pe cât le faci tu să pară.
Acum în vârstă de 48 de ani, Jean-Marc locuiește într-o
casă drăguță din Ontario, dar ar putea trăi și fără ea. Are bani, dar, dacă mâine ar sărăci, n-ar conta. Câteva dintre cele mai dragi amintiri pe care le are sunt prietenii și terciul. Preocupa-
rea lui este să creeze momente speciale pentru el și pentru
familia lui și este perfect detașat de retragere. Deja a trăit 20 de ani de parțială retragere în perfectă sănătate.
Nu păstra totul pentru la sfârșit. Ai toate motivele să nu o faci.
➤Î & A : ÎNTREBĂRI ȘI ACȚIUNI
Sunt un om bătrân și am trăit multe necazuri la viața mea, dar
cele mai multe dintre ele nu s-au întâmplat niciodată.
― MARK TW AIN
Dacă ești prea neliniștit ca să faci saltul sau pur și simplu îl
amâni de teama necunoscutului, iată care este antidotul pen-
tru tine. Notează-ți răspunsurile pe hârtie și ține minte că prea lunga chibzuială nu va da așa de multe roade și nu va fi mai

72 D DE LA DEfINIRE
prolifică decât simplul gest de a-ți lăsa creierul să scuipe tot pe
pagină. Scrie, dar nu edita – volumul e cel care contează. Acordă-i
fiecărui răspuns câteva minute.
1. Definește-ți coșmarul, cel mai rău lucru posibil care s-ar
putea întâmpla dacă ai face ceea ce ai în vedere. Care sunt
îndoielile, temerile, acele „și dacă” ce apar când te gândești să
faci marile schimbări pe care poți să le faci sau pe care ai ne-voie să le faci? Imaginează-ți-le cu minuțiozitate, în detaliu. Ar
însemna ele sfârșitul vieții tale? Care ar fi impactul perma-
nent, dacă ar exista unul, pe o scară de la 1 la 10? Sunt aceste lucruri cu adevărat permanente? Care crezi că este probabili –
tatea ca ele să se întâmple cu adevărat?
2. Care sunt pașii pe care i-ai putea face pentru a repara da-
unele sau a aduce lucrurile înapoi pe făgașul ascendent,
fie și numai temporar? Sunt șanse să fie mai ușor decât îți imaginezi. Cum poți aduce lucrurile din nou sub control?
3. Care sunt rezultatele sau beneficiile, atât temporare, cât
și permanente, de pe urma altor scenarii probabile? Acum,
că ți-ai definit coșmarul, care sunt cele mai probabile ori sigu-re rezultate pozitive, fie de ordin intern (încredere, respect de
sine etc.) fie de ordin extern? Care ar fi impactul acestor rezul-
tate probabile pe o scară de la 1 la 10? Care este posibilitatea de a produce un rezultat cel puțin satisfăcător? Au mai făcut-o
și alții, mai puțin inteligenți, și au scos-o la capăt?
4. Dacă ai fi concediat astăzi de la slujbă, ce ai face ca să menții lucrurile sub control din punct de vedere financiar?
Imaginează-ți acest scenariu și treci prin întrebările 1-3 de mai sus. Dacă-ți lași serviciul pentru a testa alte opțiuni, cum
ai putea lua cariera de la capăt dacă ai fi nevoit să o faci?
5. Ce anume amâni de teamă? De regulă, ceea ce ne insipiră
cea mai mare teamă sunt lucrurile care trebuie cel mai mult

73 CUM SĂ TE FEREȘTI DE GLOANȚE
făcute. Acel telefon, acea conversație, indiferent despre ce ac-
țiune este vorba – teama de necunoscut este cea care nu ne
lasă să facem ce trebuie făcut. Am să-ți repet ceva ce ai putea
să te gândești să-ți tatuezi pe frunte: De obicei ne este teamă să
facem exact acele lucruri care trebuie cel mai mult făcute. Am
auzit spunându-se că succesul unei persoane în viață se poate
măsura de obicei prin numărul de conversații neplăcute pe care el sau ea este dispus să le aibă. În fiecare zi, rezolvă o
chestiune de care ți-este frică. Am prins acest obicei încer-
când să abordez celebrități sau oameni de afaceri faimoși pentru a le cere sfatul.
6. Ce te costă – la nivel financiar, emoțional, și fizic – când amâni să iei acțiune? Nu evalua doar potențialele inconveni-ente ale acțiunii. Este la fel de important să măsori costul
cumplit al lipsei de acțiune. Dacă nu dai curs lucrurilor care te
pasionează, unde vei fi anul viitor, peste cinci ani sau peste zece ani? Cum te vei simți știind că ai permis circumstanțelor
să se impună în fața voinței tale și după ce ai permis să treacă
încă zece ani din viața ta finită făcând ceea ce știi că nu te îm-plinește? Dacă privești în viitor peste zece ani și știi sigur, 100%,
că acea cale este una a dezamăgirii și a regretului, și definim
riscul ca „probabilitatea unui rezultat negativ ireversibil”, lipsa de acțiune este cel mai mare risc dintre toate.
7. Ce aștepți? Dacă nu poți să răspunzi la asta fără să apelezi la
conceptul de sincronizare respins mai devreme, răspunsul este simplu: Ți-e teamă, așa cum se întâmplă și cu restul lumii.
Evaluează costul lipsei de acțiune, dă-ți seama de improba-
bilitatea și de reparabilitatea celor mai mulți pași greșiți și dezvoltă-ți cel mai important obicei al celor care excelează și
se simt bine în timp ce o fac: acțiunea.

❹
Resetare de sistem
➤SĂ FII NEREZONABIL ȘI NEECHIv OC
„ Îmi poți spune pe unde ar trebui s-o iau de aici?
Depinde în mare măsură de unde vrei să ajungi, spuse Pisica.Nu prea îmi pasă unde… spuse Alice.Atunci nici nu prea contează pe unde o iei, răspunse Pisica.”
― LEWIS CAROLL, Alice in Wonderland
(Alice în țara minunilor)
Omul rezonabil se adaptează la lume; cel nerezonabil persistă în a încerca să adapteze lumea la el însuși. Așadar, progresul depin –
de de omul nerezonabil.
― GEORGE BERNARD SHAW, Maxime pentru revoluționari
primăvara lui 2005, princeton, new jersey
A trebuit să-i mituiesc. Ce altă soluție aveam?
S-au strâns în cerc în jurul meu și, în timp ce numele lor erau
diferite, întrebarea era una și bună: „Care e provocarea?” Toate
privirile erau ațintite asupra mea.
Cursul ținut de mine la Universitatea Princeton tocmai se în-
cheiase cu emoție și entuziasm. În același timp, știam că majorita-tea studenților vor pleca de la curs și vor face exact opusul celor
predicate de mine. Majoritatea aveau să ajungă să muncească 80
de ore pe săptămână, câștigând bani buni aducând cafele, dacă nu le arătam că principiile de la oră chiar puteau fi puse în practică.

76 D DE LA DEfINIRE
De-aici și provocarea.
Ofeream un bilet dus-întors oriunde în lume oricui putea să
îndeplinească o „provocare” nespecificată în cel mai impresionant
mod posibil. Rezultate plus stil. Le-am zis să se întâlnească cu mine după cursuri, dacă sunt interesați, și iată-i sosiți, aproape
20 de studenți din 60.
Misiunea urma să le testeze zonele de confort și în același
timp să îi forțeze să folosească unele dintre tacticile pe care le predau. Era simplitatea întruchipată: să iei legătura cu trei
persoane aparent imposibil de contactat – J.Lo, Bill Clinton, J.D.
Sallinger, Oricine – și să o faci măcar pe una dintre ele să-ți răs-
pundă la trei întrebări.
Din 20 de studenți, toți făcând spume la gură din dorința de a
câștiga o excursie gratuită în jurul lumii, câți au îndeplinit misiunea?
Exact… niciunul. Nici măcar unul singur.
Au fost multe scuze: „Nu e ușor să faci pe cineva să…”, „Am de
predat o lucrare importantă și…”, „Mi-ar plăcea, dar nu am cum…”
A fost un motiv real, totuși, repetat întruna cu diverse cuvinte: Era
o sarcină dificilă, poate imposibilă, iar toți ceilalți aveau să se descurce mai bine. Din moment ce toți și-au supraestimat concu-
rența, nimeni n-a mai apărut.
Potrivit regulilor pe care le stabilisem, dacă cineva mi-ar fi
trimis mai mult de un răspuns ilizibil, de un paragraf, aș fi fost
obligat să îi dau premiul. Acest rezultat m-a fascinat și m-a depri –
mat în același timp.
Anul următor, rezultatul a fost foarte diferit.
Le-am spus povestea moralizatoare de mai sus și 6 din 17 au
terminat misiunea în mai puțin de 48 de ore. Era generația a doua
mai bună? Nu. De fapt, în prima promoție se aflau studenți mai
capabili, dar aceștia nu au făcut nimic. Putere de foc cu carul, dar
niciun deget pe trăgaci.

77 RESETARE DE SISTEM
Cei din al doilea grup n-au făcut nimic altceva decât să urmeze
ce le-am zis înainte să înceapă, și anume…
E mai ușor să faci ceva nerealist decât ceva realist
De la contactarea miliardarilor și până la a socializa cu celebri-
tățile – cel de-al doilea grup de studenți le-a făcut pe amândouă
– trebuie doar să ai încredere că poți reuși.
Te simți singur în pozițiile de conducere. 99% din oameni
sunt convinși că sunt incapabili să realizeze lucruri mărețe, așa că
țintesc spre mediocritate. Prin urmare, nivelul de competiție este
cel mai aprig pentru obiectivele „realiste”, făcându-le în mod para-doxal cele mai consumatoare de energie și timp. E mai ușor să
faci 10 milioane de dolari decât un milion.
Dacă ești nesigur, știi ceva? Și restul lumii e. Nu supraestima
concurența și nu te subestima pe tine. Ești mai bun decât crezi.
Scopurile nerealiste și nerezonabile sunt ușor de atins și dintr-un
alt motiv.
Să ai un obiectiv neobișnuit de mare este o infuzie de adre-
nalină care îți asigură rezistența în fața inevitabilelor încercări și
dificultăți care însoțesc orice țel. Țelurile realiste, restrânse la ni-velul mediu de ambiție, sunt incapabile de a inspira și nu te vor
motiva decât pe parcursul primei și celei de-a doua probleme,
moment în care arunci prosopul. Dacă rezultatul potențial este mediocru, la fel va fi și efortul. Aș trece prin ziduri pentru a face
rost de o călătorie cu catamaranul prin insulele grecești, dar n-aș
fi în stare nici să îmi schimb marca de cereale pentru o călătorie de weekend prin Columbus, Ohio. Dacă aș alege ultima variantă
doar pentru că e „realistă”, n-aș mai avea entuziasmul nici măcar
să trec de cel mai mic obstacol ca să o îndeplinesc. Cu mintea la apele de cristal, minunate, grecești și la vinuri de calitate, sunt
gata să mă lupt pentru un vis care merită visat. Deși dificultatea în

78 D DE LA DEfINIRE
a le realiza, pe o scară de 1 la 10 pare a fi de 10, respectiv 2, cred
că opțiunea Columbus cade, totuși.
Pescuitul e mai bun acolo unde sunt mai puțini pescari, iar
nesiguranța colectivă a lumii face astfel încât să fie mai ușor să dai gol în timp ce toți ceilalți vor să dea pase. E pur și simplu mai pu-
țină concurență pentru țelurile mai importante.
A face lucruri mari începe cu a le cere cum trebuie.
Ce vrei? Întâi și întâi, o întrebare mai bună
Majoritatea oamenilor nu vor ști niciodată ce vor. Nici eu nu
știu ce vreau. Pe de altă parte, dacă mă întrebi ce vreau să fac
în următoarele cinci luni în privința învățării limbilor străine, voi ști să răspund. E o chestiune de specificitate. „Ce vrei?” este o în-trebare mult prea vagă pentru a provoca un răspuns semnificativ
și care să ducă la acțiune. Uită de ea.
„Care sunt obiectivele tale?” este sortită, de asemenea, să
provoace confuzie și presupuneri. Pentru a reformula întrebarea, trebuie să facem un pas înapoi și să privim imaginea de ansamblu.
Să presupunem că avem 10 obiective și le îndeplinim pe toate –
care este rezultatul dorit, care face efortul să merite? Cel mai obiș-nuit răspuns este cel pe care și eu l-aș fi dat acum cinci ani:
fericirea. Acum însă nu mai cred că e un răspuns bun. Fericirea poate fi cumpărată cu o sticlă de vin și a devenit ambiguă datorită
folosirii prea dese. Există o alternativă mai precisă care reflectă ce
cred eu că ar fi obiectivul final.
Ai puțină răbdare să mă urmărești. Care este opusul fericirii?
Tristețea? Nu. Tot așa cum dragostea și ura sunt două fețe ale ace-leiași monede, la fel și fericirea și tristețea. Să plângi de fericire este un exemplu perfect. Opusul iubirii este indiferența, iar opu-
sul fericirii este – aici e esența – plictiseala.

79 RESETARE DE SISTEM
Entuziasmul este sinonimul mai practic al fericirii și este exact
ceea ce trebuie să atingi. Este remediul pentru toate. Când oamenii
îți sugerează să îți urmezi „pasiunea” sau ce te face pe tine fericit,
după părerea mea, se referă la același concept: entuziasmul.
Aici se închide cercul. Întrebarea pe care ar trebui să ți-o pui
nu e „Ce vreau?” sau „Care sunt obiectivele mele?”, ci „Ce m-ar en-tuziasma pe mine?”
Boală cu declanșare la adulți: SDA – Sindromul
Deficienței de Aventură
Undeva între absolvirea colegiului și cea de-a doua ta slujbă, un refren îți pătrunde în minte: Fii realist și nu te mai preface.
Viața nu e ca în filme.
Dacă ai cinci ani și spui că vrei să devii astronaut, părinții îți
spun că poți deveni orice vrei tu. E inofensiv, ca și cum i-ai spune
unui copil că există Moș Crăciun. Dacă ai 25 de ani și spui că vrei
să pornești un nou circ, răspunsul este diferit: Fii realist, fă-te avo-cat, contabil sau doctor, fă copii și crește-i pentru a repeta ciclul.
Dacă reușești să îi ignori pe „realiști” și să îți începi propria
afacere, de exemplu, SDA nu dispare. Doar ia o altă formă.
Când pornisem BrainQUICKEN LLC în 2001, aveam un obiectiv
clar în minte: să fac 1 000 dolari pe zi indiferent dacă mă dădeam cu capul de laptop sau dacă îmi tăiam unghiile de la picioare pe o plajă. Trebuia să fie o sursă automată de bani. Dacă te uiți pe bio-
grafia mea, vei vedea că nu s-a întâmplat asta până ce o fluidizare
a forțat-o, în ciuda veniturilor. De ce? Obiectivul nu era suficient de specific. Nu definisem activități alternative care să înlocuiască
cantitatea de lucru inițială. Prin urmare, am continuat să mun-cesc, cu toate că nu exista nevoia financiară. Aveam nevoie să mă simt productiv și nu aveam alte moduri de a o face.

80 D DE LA DEfINIRE
În acest mod, majoritatea oamenilor muncesc până mor:
„Lucrez până strâng X dolari și după aceea fac ce vreau.” Dacă nu
definești activități alternative pentru „ce vreau”, numărul X va
crește nedeterminat pentru a evita nesiguranța provocatoare de frică a acestei lumi.
Asta se întâmplă când patronul și angajatul deopotrivă ajung
niște grași în BMW-uri roșii.
Grăsanul din BMW-ul decapotabil
Au existat mai multe momente din viața mea – printre ele, toc-mai înainte să fiu dat afară de la TrueSAN și să plec din SUA
pentru a nu ajunge să intru cu un Uzi într-un McDonald’s – în care îmi imaginam viitorul ca fiind un tip gras în toiul crizei vârstei mij-locii, într-un BMW. Pur și simplu mă uitam la cei cu 15-20 de ani
mai în vârstă ca mine, aflați pe același drum, fie că erau directori de
vânzări sau patroni din același domeniu, și mă speriam ca naiba.
Era o fobie atât de acută și o metaforă atât de perfectă pentru
a întruchipa suma tuturor temerilor, încât devenise un model alternant între mine și colegul meu, designer de stil de viață și patron, Douglas Price. Doug și cu mine urmaserăm drumuri para-
lele timp de aproape cinci ani, făcând față acelorași provocări și
îndoieli, și astfel menținând o privire psihologică atentă unul asu-pra celuilalt. Perioadele noastre de cădere păreau să alterneze,
făcându-ne o echipă bună.
De fiecare dată când unul din noi începea să își reducă per –
spectiva, să își piardă credința sau să „accepte realitatea”, celălalt lua legătura cu el, prin telefon sau e-mail, precum un antrenor:
„Omule, te transformi într-un grăsan chel într-un BMW decapota-bil?” Perspectiva era suficient de terifiantă încât să ne facă de fie –
care dată să ne urnim fundurile și prioritățile înapoi pe calea cea bună. Cel mai rău lucru care se putea întâmpla nu era să te

81 RESETARE DE SISTEM
prăbușești, ci să accepți plictiseala în fază terminală drept un
statu-quo tolerabil.
Ține minte – nu vreun „eșec” abstract este inamicul, ci plictiseala.
Corectarea cursului: devino nerealist!
Există un proces pe care eu l-am folosit și încă îl folosesc pentru
a reaprinde viața sau a corecta cursul atunci când Grăsanul
din BMW își scoate capul său urât la iveală. Într-o formă sau alta,
este același proces folosit de cei mai impresionanți Noi oameni
bogați pe care i-am întâlnit pe glob: dreamlining. Este denumit astfel pentru că aplică scheme de intervale de timp (timelines) pentru ceea ce majoritatea ar considera vise.
Se aseamănă foarte mult cu stabilirea obiectivelor, dar diferă
în câteva aspecte fundamentale:
1. Obiectivele nu mai sunt niște dorințe vagi, ci pași bine
definiți.
2. Obiectivele trebuie să fie nerealiste pentru a fi eficiente.
3. Se axează pe activități ce vor umple vidul creat de absența muncii. A trăi ca un milionar necesită a face lucruri intere-
sante și nu doar a avea lucruri de invidiat.
Acum e timpul să gândești la scară mare.
Cum să ajungi să vorbești la telefon
cu George Bush Sr. sau cu CEO-ul Google
Articolul de mai jos, intitulat „Eșuează mai bineˮ și scris de Adam
Gotesfeld explorează felul în care îi învăț pe studenții de la Prince –
ton să ia legătura cu mentori în afaceri eminenți și celebrități de diverse tipuri. L-am editat în câteva locuri din punct de vedere al lungimii.

82 D DE LA DEfINIRE
Oamenilor le place să folosească zicala „important nu e ce știi,
ci pe cine cunoștiˮ ca o scuză pentru lipsa de acțiune, ca și când
toți oamenii de succes s-ar fi născut cu prieteni influenți. Prostii.
Iată cum construiesc oamenii normali rețele supranormale.
Eșuează mai bine
DE adaM Gottesfeld
CEI MAI MULȚI STUDENȚI LA PRINCETON iubesc să amâne scrierea
lucrărilor lor pentru decan. Ryan Marrinan, promoția ’07 nu făcea
excepție. Dar în vreme ce majoritatea studenților își umplu timpul
updatându-și profilul de pe f acebook sau urmărind videoclipuri pe
YouTube, Marrinan discuta despre Buddhismul Soto Zen prin e-mail cu
Randy Komisar, partener la firma de capital de risc Kleiner Perkins
Caufield and Byers, și întrebându-l pe CEO-ul Google Eric Schmidt prin e-mail când fusese cel mai fericit în viață. (Răspunsul lui Schmidt:
„Mâine”.)
Înaintea acestui e-mail, Marrinan nu îl mai contactase niciodată
pe Komisar. Pe Schmidt, un curator/administrator/tutore al universi-tății Princeton, îl cunoscuse doar în treacăt, la o întâlnire a curatorilor/
administratorilor/tutorilor pe probleme academice, în noiembrie. Marrinan a spus că un puști „timid de la natură”, așa cum se descria
pe sine, nu ar fi îndrăznit niciodată să trimită e-mailuri la întâmplare către doi dintre cei mai puternici oameni din Sillicon Valley dacă nu
era Tim ferriss, care a susținut o prelegere în calitate de invitat la ora
profesorului Ed Zschau, „Antreprenoriat High-Tech”. f erriss l-a pro-
vocat pe Marrinan și pe colegii lui din ultimul an să contacteze perso-
nalități și directori de rang înalt și să obțină răspunsurile acestora cu privire la întrebări pe care au dorit dintotdeauna să le pună. Ca im-
bold suplimentar, f erriss a promis studentului care va contacta

83 RESETARE DE SISTEM
numele cel mai greu accesibil și va pune cea mai uimitoare întrebare
un bilet de avion dus-întors oriunde în lume.
„Eu cred că succesul poate fi măsurat în numărul de conversații
incomode pe care ești dispus să le porți. Am simțit că dacă aș putea să-i ajut pe studenți să-și depășească frica de refuz prin telefoane și
e-mailuri la rece, asta îi va ajuta pentru totdeauna”, a spus f erriss. E
ușor să te subapreciezi, dar când îi vezi pe colegii tăi de clasă că pri-mesc răspuns de la oameni precum [fostul președinte] George Bush,
CEO-ul de la Disney, Comcast, Google și HP și de la zeci de alți oa-
meni imposibil de contactat, te forțează să îți reexaminezi limitările
pe care ți le-ai impus singur.” … f erriss le ține prelegeri în fiecare
semestru studenților de la “High-Tech Entrepreneurship” despre crearea unui startup și proiectarea unui stil de viață ideal.
„Particip la acest concurs în fiecare zi”, spunea ferriss. „f ac ce
fac mereu: găsesc dacă se poate o adresă personală de mail, adesea
prin intermediul blogurilor lor personale puțin cunoscute, le trimit
un e-mail de două-trei paragrafe, în care le explic că sunt familiarizat
cu munca lor, și le pun o întrebare simplă, dar incitantă în acel e-mail
legat de munca lor sau de filozofia lor de viață. Scopul este să încep
un dialog ca să-și facă timp să răspundă viitoarelor e-mailuri – nu să
cer ajutorul lor. Asta poate să se întâmple după cel puțin trei sau pa-
tru schimburi de e-mailuri sincere.”
Executând „ca la carte tehnica lui Tim f erriss”, după cum s-a
exprimat el, Marrinan a reușit să lege o prietenie cu Komisar. În
e-mailul său inițial, a vorbit despre faptul că citise unul dintre artico-
lele lui Komisar din Harvard Business Review și se simțise inspirat
să-l întrebe „Când ai fost cel mai fericit în viață?” După ce Komisar
i-a răspuns cu referințe la Buddhismul tibetan, Marrinan i-a scris:
„Așa cum cuvintele sunt insuficiente pentru a explica adevărata feri-
cire, tot așa sunt și pentru a-mi exprima mulțumirile.” E-mailul său
includea și traducerea lui personală a unui poem în limba franceză
de Taisen Deshimaru, fostul director european al Soto Zen. Se forma-
se o relație prin e-mail, iar Komisar i-a trimis chiar un e-mail lui

84 D DE LA DEfINIRE
Marrinan câteva zile mai târziu, cu un link către un articol din New
York Times despre fericire.
Să-l contacteze pe Schmidt s-a dovedit a fi o provocare mai mare.
Pentru Marrinan, cea mai grea parte a fost să obțină adresa persona-
lă de e-mail a lui Schmidt. I-a trimis un e-mail unei decane de la
Princeton, în care i-o cerea. Niciun răspuns. Două săptămâni mai
târziu, i-a trimis din nou un e-mail aceleiași decane și și-a justificat
cererea amintindu-i acesteia că îl cunoscuse în prealabil pe Schmidt.
Decana a spus nu, dar Marrinan a refuzat să se dea bătut. I-a scris
pentru a treia oară. „Nu ați făcut niciodată o excepție?” a întrebat el.
Decana a cedat în cele din urmă, a spus el, și i-a pus la dispoziție
adresa de e-mail a lui Schmidt.
„Știu că unii dintre colegii mei au urmat tehnica alternativă ran-
domizată cu oarecare succes, dar nu este stilul meu”, a spus Marri-
nan, explicându-și perseverența. „f ac față respingerii insistând, nu
apelând în altă parte. Maxima mea îi aparține lui Samuel Beckett, un erou personal pentru mine: «Ai încercat întruna. Ai dat greș întruna.
Nu contează. Încearcă din nou. Dă greș din nou. Greșește mai bine în
mod repetat.» N-o să-ți vină să crezi ce poți realiza prin a încerca să
atingi imposibilul având curajul de a greși mai bine în mod repetat.”
Nathan Kaplan, un alt participant al concursului, s-a mândrit cel
mai tare cu felul în care a reușit să îl contacteze pe fostul primar al
orașului Newark, Sharpe James. Întrucât James făcuse o contribuție
pentru campania lui Al Sharpton, site-ul www.fundrace.org menționa
adresa personală a lui James. Kaplan a introdus apoi adresa lui James
într-un director telefonic de căutare pe baza adresei, prin interme-
diul căruia a primit numărul de telefon al fostului primar. Kaplan i-a
lăsat un mesaj lui James, iar câteva zile mai târziu a ajuns în cele din
urmă să-l întrebe despre educația din copilărie.
ferriss este mândru de efortul pe care l-au investit studenții în
concursul său. „Cei mai mulți oameni pot face lucruri care inspiră admirație”, a spus el. „Uneori, au pur și simplu nevoie de un pic de
imbold.”

85 RESETARE DE SISTEM
➤Î&A: ÎNTREBĂRI ȘI ACȚIUNI
Vidul existențial se manifestă mai cu seamă printr-o stare de
plictiseală
― VIKTOR FRANKL, supraviețuitor al Auschwitzului și
fondator al Logoterapiei, Căutarea înțelesului de către om
Viața e prea scurtă ca să fie măruntă.
― BENJAMIN DISRAELI
Dreamlining-ul va fi distractiv și va fi greu. Cu cât e mai greu,
cu atât ai mai multă nevoie de el. Pentru a salva timp, reco-
mand folosirea formularelor și calculatoarelor automate de pe www.fourhourworkweek.com. Uită-te pe modelul de foaie de lu –
cru de la pagina 89, în timp ce realizezi următorii pași:
1. Ce ai face dacă nu ar exista posibilitatea să dai greș? Dacă
ai fi de zece ori mai deștept decât restul lumii?
Creează două calendare pe 6 și 12 luni și enumeră până la
cinci lucruri pe care visezi să le ai (poți să incluzi, dar nu să te
limitezi la dorințe materiale: mașină, casă, îmbrăcăminte etc.),
să fii (un mare bucătar, să fii un vorbitor fluent de chineză
etc.) și să le faci (să vizitezi Thailanda, să îți descoperi arbore-
le genealogic, să urmărești curse de struți etc), în această ordi-
ne. Dacă întâmpini dificultăți în a-ți da seama ce vrei în unele
categorii, așa cum vor păți cei mai mulți oameni, gândește-te
la ce urăști sau de ce ți-e frică din fiecare și scrie opusul. Nu te limita și nu te îngrijora despre cum vei îndeplini aceste lu-
cruri. Pentru moment, nu e important. Acesta este un exerci-
țiu menit să anuleze reprimarea.
Caută să nu te judeci sau să te păcălești singur. Dacă ceea
ce vrei cu adevărat esre un Ferrari, nu pune pe hârtie să gă-sești o soluție pentru foametea din lume, pentru că te simți

86 D DE LA DEfINIRE
vinovat. Pentru unii, visul este faima, pentru alții averea sau
prestigiul. Toți oamenii au viciile și nesiguranțele lor. Dacă
ceva îți va îmbunătăți respectul de sine, trece-l pe foaie. Eu am
o motocicletă de curse, și pe lângă faptul că iubesc viteza, mă face pur și simplu să mă simt un tip mișto. Nu e nimic în nere-
gulă cu asta. Trece-le pe toate.
2. Nu-ți vine nimic în minte?
Dintre toate văicărelile despre ce îi trage înapoi, majoritatea oa-
menilor au multe dificultăți în a-și preciza visele bine-definite
de care sunt ținuți departe. Asta este cu atât mai adevărat
când e vorba de categoria „a face”. În acest caz, gândește-te la următoarele întrebări:
a. Ce-ai face zi de zi dacă ai avea 100 de milioane de dolari
la bancă?
b. Ce te-ar face să te scoli din pat entuziasmat, zi de zi?
Nu te grăbi – gândește-te câteva minute. Dacă în continuare
ești blocat, completează cele cinci lucruri „de făcut” cu
următoarele:
un loc de vizitat
ceva de făcut înainte de a muri (amintire pentru tot restul
vieții)
ceva de făcut zilnicceva de făcut săptămânal
ceva ce ți-ai dorit întotdeauna să înveți
3. Ce presupune să faci ca „să fii”?Transformă fiecare „să fiu” într-un „să fac”, pentru a le face
bune de pus în practică. Identifică o acțiune care ar caracteriza această stare de a fi sau o sarcină care ar însemna că ai înde –
plinit-o. Oamenii găsesc că e mai ușor să se gândească mai

87 RESETARE DE SISTEM
întâi la ce „să fie”, dar coloana aceasta ține locul temporar
pentru acțiuni de tipul „să faci”. Iată câteva exemple:
Bucătar grozav → să pregătesc cina de Crăciun fără ajutor
Să vorbesc fluent chineza → să port o conversație de cinci mi-
nute cu un coleg chinez
4. Care sunt cele patru vise care ar schimba totul?
Folosindu-te de calendarul pe 6 luni, marchează cu un aste-
risc sau subliniază într-o altă manieră cele mai exaltante și/sau importante patru vise din toate coloanele. Repetă proce –
sul cu calendarul pe 12 luni, dacă dorești.
5. Stabilește costul acestor vise și calculează Venitul Lunar
Vizat (VLV) pentru ambele calendare.
Dacă pot fi finanțate, care este costul lunar al fiecăruia din
cele patru vise (rată, ipotecă etc.)? Începe să te gândești la
venit și cheltuieli în termeni de flux lunar de lichidități –
dolari câștigați și dolari cheltuiți – în loc de socoteli totale. Adesea lucrurile costă mult, mult mai puțin decât te aștepți.
De exemplu, un Lamborghini Gallardo Spyder, tocmai scos
din showroom cu 260 000 de dolari poate fi cumpărat cu 2897 dolari pe lună. Mi-am găsit favorita mea personală – un
Aston Martin DB9 cu 1 000 de mile la bord – prin eBay cu
136 000 de dolari – 2013 dolari pe lună. Ce ai zice de o călăto-rie în jurul lumii (Los Angeles à Tokyo à Singapore à Bangkok
à Delhi sau Bombay à Londra à Frankfurt à Los Angeles), cu
1399 de dolari?
Pentru unele din aceste costuri, Uneltele și Trucurile de la
sfârșitul capitolului 14 vor fi de ajutor.

88 D DE LA DEfINIRE
În final, calculează-ți Venitul Lunar Vizat (VLV) necesar
realizării acestor dreamline-uri (obiective propuse). Uite cum
să procedezi: calculează totalul pentru fiecare dintre coloanele
A, B și C, punând la socoteală numai cele patru vise selectate. Unele dintre aceste totaluri de coloană ar putea să fie zero,
ceea ce este în regulă. Apoi, adaugă totalul cheltuielilor tale
lunare înmulțit cu 1,3 (cifra de 1,3 reprezintă cheltuielile tale, plus o marjă de 30% pentru siguranță sau pentru economii).
Acest total general reprezintă VLV-ul tău și ținta pe care s-o ții
minte pe parcursul cărții. Mie îmi place să împart mai departe VLV-ul la 30, pentru a obține VZV-ul meu – Venitul Zilnic Vizat.
Găsesc mai ușor să lucrez cu un obiectiv zilnic. Calculatoarele
online de pe site-ul nostru fac toată munca pentru tine și fac din acest pas un fleac.
Există mari șanse ca cifra să fie mai mică decât cea prevă-
zută, iar adesea ea scade cu timpul pe măsură ce schimbi tot mai mult „a avea” pe „a face”. Mobilitatea încurajează această
tendință. Chiar dacă totalul te intimidează, nu fi neliniștit. Am
ajutat studenți să facă mai mult de 10 000 de dolari pe lună ca venit suplimentar, în mai puțin de trei luni.

89 RESETARE DE SISTEM
Mostră de dreamline

90 D DE LA DEfINIRE
Dreamline
(pentru formular mai mare și pentru calculatoare online
du-te la www.fourhourworkweek.com)

91 RESETARE DE SISTEM
Calcul de dreamline– O altă opinie bună
Ar putea să existe o cale diferită prin care să te ocupi de țe-
lurile lunare sau unice.
Voi folosi exemplul tău privind plata lunară a unui autotu-
rism Aston Martin, plata lunară a unui asistent personal și o excursie pe coasta Croației. În timp ce primele două ar trebui,
cu siguranță, totalizate și incluse în venitul tău lunar vizat, călă-
toria este ceva ce ar trebui împărțit la numărul de luni începând cu momentul actual și la timpul total al dreamline-ului.
Prin urmare, dacă ai un dreamline pe șase luni:
Aston Martin = 2003 de dolari pe lunăAsistent personal = 400 de dolari pe lună
Călătorie în Croația = 934 de dolari în total, și astfel 934/6 pe lună
Acum, în registru și pe foaia de calcul avem (2003 + 400 +
934) x 1,3 cheltuieli lunare = Venit Lunar Vizat (sau VLV).
Dar eu cred că ar trebui să fie (2003 + 400 + 934/6) x 1,3
cheltuieli lunare = VLV.
Sau, mai general: [Obiective lunare + (Obiective unice/Luni
totale)] x 1,3 cheltuieli lunare = VLV.

― JARED, președinte SET Consulting
6. Stabilește trei pași pentru fiecare din cele patru visuri, în
calendarul de 6 luni, și fă primul pas acum.
Nu am mare încredere în planificarea pe termen lung și în
obiectivele îndepărtate. De fapt, eu stabilesc în general dreamline-uri de 3 sau de 6 luni. Variabilele se schimbă prea
mult, iar distanța în timp devine o scuză pentru a amâna acți-
unea. Obiectivul acestui exercițiu nu e, prin urmare, să

92 D DE LA DEfINIRE
reliefeze fiecare pas de la început la sfârșit, ci să definească
țelul final, mijlocul necesar pentru a-l atinge (TVL, TVZ) și să
genereze inerție în timpul primilor pași, cruciali. Din acel mo-
ment devine o chestiune de a-ți elibera timpul și de a produce TVL-ul, aspect de care se ocupă capitolele următoare.
Mai întâi, să ne concentrăm asupra acelor primi pași critici.
Definește trei pași pentru fiecare vis, pași care te vor aduce mai aproape de materializarea lui. Stabilește acțiuni – acțiuni
simple, bine definite – pentru acum, mâine (terminate până
la 11 dimineața) și poimâine (din nou, încheiate până la 11 dimineața).
Odată ce ai trei pași pentru fiecare din cele patru obiecti-
ve, completează cele trei acțiuni în coloana „acum”. Fă-o acum.
Fiecare ar trebui să fie suficient de simplă pentru a fi făcută în
cinci minute sau mai puțin. Dacă nu e, scurteaz-o. Dacă e miezul nopții și nu poți suna pe cineva, fă altceva acum, cum ar fi să trimiți un e-mail, și programează apelul pentru mâine la
prima oră.
Dacă următoarea etapă este un tip de cercetare, ia legătu –
ra cu cineva care cunoaște răspunsul, în loc să pierzi prea mult timp cu ochii în cărți sau pe internet, ceea ce, prin anali –
ză, se poate transforma în paralizie. Cel mai bun prim pas, cel
pe care îl recomand, este să găsești pe cineva care a făcut-o
deja și să-i ceri un sfat despre cum poți să faci la fel. Nu e greu.
Alte opțiuni includ stabilirea unei întâlniri sau a unei con-
vorbiri telefonice cu un specialist, mentor sau vânzător, pen-
tru a genera inerție. Poți programa un curs privat sau o altă obligație pe care ți-ar părea rău să o anulezi? Folosește senti-
mentul de vinovăție în avantajul tău.
Mâine devine niciodată. Oricât ar fi de mică sarcina, fă
primul pas acum!

93 RESETARE DE SISTEM
➤PRO vOCARE LA ADRESA CONFORTULUI
Cele mai importante acțiuni nu sunt niciodată confortabile.
Din fericire, este posibil să te adaptezi la disconfort și să-l
depășești. Eu m-am antrenat să propun soluții în loc să le cer, să
provoc răspunsuri dorite în loc să reacționez și să fiu asertiv fără să exagerez. Pentru a avea un stil de viață ieșit din comun trebuie
să îți dezvolți obiceiul neobișnuit de a lua decizii, atât pentru tine
însuți, cât și pentru ceilalți.
Începând cu acest capitol, te voi conduce prin exerciții tot mai
neconfortabile, simple și mărunte. Unele din aceste exerciții vor părea înșelător de ușoare și chiar irelevante (cum ar fi următo-rul), până le încerci. Privește totul ca pe un joc și așteaptă-te la
fluturași și transpirație – ăsta e scopul. Pentru majoritatea exerci-
țiilor, durata e de două zile. Marchează exercițiul zilei pe calenda –
rul tău, astfel încât să nu uiți, și nu încerca să faci mai mult de o
Provocare odată la adresa confortului.
Ține minte: există o corelație directă între o sferă ridicată de
confort și a obține ceea ce vrei.
Să începem.
Învață să privești fix (2 zile)
Prietenul meu Michael Ellsberg a inventat un eveniment pentru
celibatari, numit Eye Gazing. E similar cu speed dating-ul, dar di-
feră într-un aspect fundamental – nu este permis niciun cuvânt.
Constă în a privi în ochii partenerului timp de trei minute la rând. Dacă mergi la un asemenea eveniment, îți dai seama cât de incon-
fortabil este pentru majoritatea oamenilor să facă asta. Pentru
următoarele două zile, practică privitul fix în ochii altora – fie că sunt oameni de pe stradă sau parteneri de conversație – până ce
aceștia își mută privirea. Indicații:

94 D DE LA DEfINIRE
1. Concentrează-te pe un ochi și asigură-te că mai și clipești din
când în când, ca să nu pari un psihopat sau să iei bătaie.
2. În conversații, menține contactul vizual atunci când vorbești. E mai ușor când asculți.
3. Încearcă cu oameni mai mari sau cu mai multă încredere de
sine decât tine. Dacă un trecător te întreabă la ce naiba te uiți,
zâmbește și răspunde: „Scuze. V-am confundat cu un vechi prieten de-al meu.”

Pasul II:
E de la Eliminare
Nu se acumulează, ci se elimină.
Nu e o creștere zilnică, ci o descreștere.
Înălțimea cultivării conduce întotdeauna
spre simplitate.
― BRUCE LEE

❺
Sfârșitul managementului timpului
➤ILUZII ȘI ITALIENI
Perfecțiunea nu are loc atunci când nu mai există nimic de adău-
gat, ci când nu mai există nimic de înlăturat.
― ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, pionier al poștei aeriene
internaționale și autor al volumului Le Petit Prince (Micul Prin ț)
În zadar se face prin mai multe ceea ce se poate face prin mai puține.
― WILLIAM OCHAM (1300-1350), autor al principiului
„Briciul lui Ocham”
Doar câteva cuvinte despre managementul timpului: Uită de el.
În sensul cel mai strict, n-ar trebui să încerci să faci mai mult
în fiecare zi, încercând să-ți umpli fiecare secundă cu câte ceva de
făcut. Mi-a luat multă vreme să descopăr asta. Cândva, eram foarte atașat de abordarea rezultate-prin-volum.
Starea de a fi ocupat este cel mai adesea folosită pentru a masca
evitarea puținelor acțiuni inconfortabile, dar de importanță critică.
Posibilitățile de a crea o stare de „ocupare” sunt aproape nelimi-
tate: ai putea suna câteva sute de directori de vânzări necalificați, ai putea să-ți reorganizezi agenda de contacte din Outlook, să
mergi la birou pentru a cere documente de care nu ai cu adevărat
nevoie sau să te joci pe mobil ore întregi, în timp ce ai putea să-ți setezi prioritățile.

98 E DE LA ELIMINARE
De fapt, dacă vrei să urci pe scara ierarhică în cea mai mare
parte a Americii corporatiste, și presupunând că ei nu verifică cu
adevărat ce faci tu (să fim serioși), pur și simplu plimbă-te prin
birou ținând un telefon mobil la ureche și câteva hârtii în mână. Ăsta da angajat ocupat, nu glumă! Dă-i o mărire de salariu. Din
nefericire pentru Noii oameni bogați, acest comportament nu te
va scoate din birou și nici nu te va urca într-un avion spre Brazilia.
Câine rău ce ești. Lovește-te singur cu un ziar și termină cu asta.
*
La urma urmei, există o opțiune mult mai bună, și va face mai
mult decât să-ți mărească pur și simplu rezultatele – le va multi –
plica. Crezi sau nu, nu doar că este posibil să realizezi mai mult făcând mai puțin, ci este chiar obligatoriu.
Intră în lumea eliminării.
Cum îți vei utiliza productivitatea
Acum că ai stabilit ce vrei să faci cu timpul tău, trebuie să îți eliberezi acel timp. Desigur, trucul e să o faci în timp ce-ți
menții sau îți mărești venitul.
Intenția acestui capitol și ceea ce vei experimenta dacă ur-
mezi instrucțiunile este o creștere a productivității personale cu
100 până la 500%. Principiile sunt aceleași pentru angajați și pa-
troni, dar scopul acestei productivități mărite este cu totul diferit.
Mai întâi angajatul. Angajatul își mărește productivitatea pen-
tru a îmbunătăți mecanismul de negociere a două obiective simul-
tane: măriri de salariu și un aranjament de muncă la distanță.
Ține minte că, după cum am indicat în primul capitol al cărții,
procesul general de alăturare la Noii oameni bogați este D-E-A-L,
în această ordine, dar acei angajați care intenționează să rămână deocamdată angajați în continuare trebuie să implementeze pro-
cesul ca D-E-L-A. Motivul este legat de mediu. Ei trebuie să se
* Să lovești câinile cu un ziar e o formă de pedeapsă non-violentă (n.red.)

99 SFÂRȘITUL MANAGEMENTULUI TIMPULUI
Libereze de mediul de la birou înainte să poată munci zece ore pe
săptămână, de exemplu, pentru că în acel mediu oamenii se vor
aștepta să fii în permanentă mișcare de la 9 la 17. Chiar dacă pro-
duci de două ori pe cât o făceai în trecut, dacă muncești un sfert din numărul de ore muncite de colegii tăi, sunt șanse mari să te
trezești dat afară. Chiar dacă muncești 10 ore pe săptămână și ai
rezultate duble față de cei ce lucrează 40 de ore, pretenția colectivă va fi „muncește 40 de ore pe săptămână și produce de opt ori re-
zultatele.” Acesta este un joc fără sfârșit pe care vrei să-l eviți. De
aici și nevoia de Liberare.
Dacă ești angajat, capitolul acesta îți va spori valoarea și va
face ca firmei să-i fie mai greu să te dea afară decât să îți acorde măriri și un aranjament de muncă la distanță. Acesta este obiecti-vul tău. Odată ce al doilea țel este îndeplinit, poți renunța la ore de
interferențe birocratice și poți folosi timpul liber obținut astfel
pentru a-ți îndeplini dreamline-urile.
Obiectivele antreprenorului sunt mai puțin complexe, ținând
cont că acesta este în general beneficiarul direct al profitului mărit. Scopul este să scazi cantitatea de muncă prestată, și în același timp să mărești venitul. Asta va netezi drumul pentru înlocuirea
ta cu Automatizarea, care, la rândul său, permite Liberarea.
Pentru ambele căi, sunt necesare câteva definiții.
A fi eficace versus a fi eficient
Eficacitatea înseamnă să faci acele lucruri care te aduc mai
aproape de țelurile tale. Eficiența înseamnă să îndeplinești o
sarcină dată, fie ea importantă sau nu, în modul cel mai economic posibil. A fi eficient fără să ții seama de eficacitate este modul au –
tomat al Universului.
L-aș considera pe cel mai bun vânzător din ușă în ușă eficient –
adică amabil și excelent la vânzările din ușă în ușă fără să piardă

100 E DE LA ELIMINARE
timpul –, dar cu totul ineficace. El sau ea ar vinde mai bine folo-
sind un mijloc mai bun, precum e-mail-ul sau poșta clasică.
Și asta este adevărat și pentru cel care își verifică e-mailul de
30 de ori pe zi și își dezvoltă un sistem elaborat de reguli pentru foldere și tehnici sofisticate pentru a asigura că fiecare din acele
30 de pârțuri mintale se mișcă pe cât de repede posibil. Eram
specialist la tipul acesta de pierdere profesionistă de timp. Este eficient la un nivel pervers, dar departe de a fi eficace.
Iată două truisme bune de ținut minte:
1. Să faci bine ceva lipsit de importanță nu îl face important.
2. O sarcină care cere mult timp nu este neapărat importantă.
De-aici înainte, ține minte asta: Ce faci este infinit mai important
decât cum faci acel ceva. Eficiența este în continuare importantă, dar este inutilă dacă nu e aplicată lucrurilor potrivite.
Pentru a găsi lucrurile potrivite, va trebui să mergem în
grădină.
Pareto și grădina sa:
80/20 și eliberarea de inutilitate
Orice este măsurat ajunge administrat.
― PETER DRUCKER, teoretician al managementului, autor
a 31 de cărți, decorat cu Medalia Prezidențială de Onoare
Acum patru ani, un economist mi-a schimbat viața pentru tot-deauna. Mare păcat că nu am avut ocazia să îi fac cinste cu o
băutură. Dragul meu Vilfredo a murit cu aproape o sută de ani în urmă.
Vilfredo Pareto a fost un economist și sociolog viclean și con-
troversat, care a trăit între 1848 și 1923. Inginer de meserie, și-a început variata carieră administrând mine de cărbuni și mai