Era Jazz Manifestări Culturale, Sociale și Politice în America Anilor ’20

ERA JAZZ:

Manifestări culturale, sociale și politice în America anilor '20

I. CRONOLOGIE

1920 – Amendamentul 18 privind prohibiția băuturilor alcoolice își începe aplicabilitatea

1920 – Amendamentul 19 privind egalitatea drepturilor de sufragiu și eliminarea discriminărilor de gen intră în vigoare

1921 – Congresul stabilește o cotă vizând limitarea numărul de migranți ce doresc a se stabili în Statele Unite

1921 – Harry Pace fondează ”The Black Swan Phonograph Corporation” cu scopul de a lărgi audiența și notorietatea muzicii jazz, în special cu ajutorul înregistărilor lui Bessie Smith

1921 – Bessie Coleman este prima femeie de culoare care devine pilot

1922 – Este creat ”Reader's Digest”, iar Dewitt și Lila Wallace publică primul număr

1923 – Bessie Smith înregistrează primul album, ”Down-hearted Blues”

1923 – Warner Brothers Pictures este organizat sub forma unei societăți pe acțiuni

1923 – Zora Neale Hurston publică prima proză scurtă în ”Oportunitate: Jurnalul unei vieți de negru”

1924 – Valoarea pe piața de capital a firmei Ford depășește un miliard

1925 -Se naște radioviziunea, precursoarea televiziunii când Charles Francis Jenkins transmite 10 minute de film cu imagine și sonor sincron din Anacostia către Guvern

1925 – F. Scott Fitzgerald publică ”Marele Gatsby”

1925 – Începe procesul Scopes, în care John Scopes este arestat pentru predarea teoriei evoluționiste Darwiniene

1925 – ”The Grand Ole Opry transmite prima emisiune radio

1926 – Ernest Hemingway publică ”Fiesta”

1927 – Are loc premiera filmului lui Buster Keaton, ”Generalul”, considerat a fi cel mai important film mut din toate timpurile

1927 – ”Cantărețul de Jazz” debutează ca prima peliculă sonoră

1927 – Babe Ruth rupe recordurile sezonului în baseball

1927 – Este produs în secret Fordul Model A, succesorul modelului T

1928 – Prima apariție a lui Mickey și Minnie Mouse, odată cu animația ”Plane Crazy”

1928 – Hoover este ales președinte, zdrobindu-l pe rivalul său, Al Smith

1929 – Alexander Graham Bell experimentează primele încercări de realizare a unei televiziuni color

1929 – Prosperitatea caracteristică perioadei postbelice este spulberată de Marea Recesiune

II. MICRO PORTRETE

Zelda Fitzgerald (1900-1948)

Născută într-o familie ilustră din Montgomery, neconvenționala Zelda va deveni figura emblematică a perioadei jazz. Cu o înclinație spre extravaganță și manifestări publice excentrice, prima flapper girl își va găsi un partener pe măsură, în persoana notoriului romancier F. Scott Fitzgerald. Departe de a fi o relație apolinică, legătura dintre cei doi va deveni mai degrabă un propulsor spre autodistrugere, reputația prodigioasă pe care și-o creaseră în cercurile sociale angrenând multiple zvonuri cu privire la instabilitatea mentală și tendințele schizoide ale Zeldei.

Cu toate acestea, Zelda nu se mărginea în a fi o umbră a soțului ei. Încrezătoare în ideile radicale din deceniu, considera că femeile sunt mult mai mult decât simple soții, simple fiice, simple surori, aceastea având capacitatea de a revoluționa lumea prin mijloace militante în domeniul artistic sau politic. Fire independentă și volitivă, Zelda va aborda toate domeniile creative, încercând să-și descopere identitatea artistică unică, prin balet, proză sau pictură. Din păcate, încercările sale sunt sortite unui eșec peremptoriu produs din cauza fluctuațiilor comportamentale manifestate în repetate rânduri.

F. Scott Fitzgerald se va folosi de însemnările și extrasele din jurnalele soției în scrierea celor mai celebre romane, în care nu se va ezita să catalogheze societatea adesea frecventată de cei doi ca fiind decadentă, concupiscentă, hedonistă. Spre deosebire de viziunea mefientă a lui Scott, Zelda va încerca să accentueze dimensiunea socială și importanța dorinței de schimbare tipică deceniului tumultuos. Zelda își va câștiga locul meritat pe scena anilor 20 postum, odată ce criticii vor transgresa de la personalitatea efervescentă spre inteligența și senibilitatea vădite în romanul ”Acordă-mi acest vals”.

III. APRECIERI ASUPRA PERIOADEI

Eclatantă prin diverisitate, Decada Tumultoasă reprezintă un punct de referință prodigios în studiul transformărilor pluridimensionale ale Statelor Unite. Spectaculoasă prin mișcările artistice, sociale și economice, Perioada de Aur va fi considerată punctul de emergență în definirea a ceea ce va deveni cultura de masă – accesul la creațiile artistice nu va mai fi limitat la o elită bine poziționată financiar, disponibilitatea unei plăceri eudemoniste cuprinzând și grupurile sociale până atunci eludate de aceste manifestări. Dezvoltarea spontană și imprevizibilă este caracteristica de bază al acestui deceniu al schimbărilor peremptorii.

În siajul sfârșitului Primului Război Mondial se găsește nașterea unei Americi moderne ce își va trasa principalele trăsături definitorii pe baza schimbărilor din mentalitatea colectivă a perioadei. Prosperitatea și libertatea de început al deceniului nu pot fi înțelese decât intrinsec boomului economic catalizat de consumerismul incipient și de continuarea măsurilor progresive introduse odată cu noul secol. Tendința de urbanizare va coexista cu mecanizarea și standardizarea în procesele economice. Avântul producțiilor de serie și nașterea marilor titani industriali ca Henry Ford va eficientiza producția, introducând o noua filosofie etică a muncii bazată pe interdependența dintre angajator și angajat, dintre calitatea produselor și calitatea vieții salariatului, reflectându-se în reglementarea condițiilor caracteristice locului de muncă: protecție socială, număr de ore, salariu minim, organizare sindicală. Unul dintre cele mai importante astfel de produse este automobilul devenit accesibil unei game largi a populației, estimându-se existența unui automobi la fiecare 5 americani. Răspândirea largă a acestua va aduce modificări substanțiale în structura cotidianului, de la programul personal până la schimbări în programa educațională a viitorilor industriași. Industria automobilului devine pilonul relansării economice americane, declanșând crearea unor noi ramuri economice (industie și servicii: locații de reparații și mentenanță, stații de alimentare sau chiar hoteluri) și dezvoltarea intrepidă a infrastructurii. Modelul T patentant de Henry Ford va deschide o întreagă marjă de posibilități pentru clasa mijlocie. Creșterea numărului de fabrici va determina o regândire arhitecturală vizând construirea unor spații propice extinderii lucrative prin simplificație, structuri geometrice și îmbinări care să inducă simbioza dintre știință și religie, operații robotice și viață. În această samsara a nașterii unei Americi noi, standardizarea și desăvârșirea mecanizării vor duce în cele din urmă la o sporire a timpului liber folosit în scop recreativ cu un instrumentar tehnologic insolit: radioul, cinematograful sau televiziunea.

Radioul va fi cel care ”va aduce națiunea împreună” prin știri, divertisment și publicitate transmise în 1929 în peste 10 milioane de case. Emisiunile de radio vor estompa diferențele regionale, impunând un stil de viață similar, angrenând mitul celebrității prin transmisiunile elogioase la adresa personalităților vremii sau prin perorațiile vis-a-vis de reușitele unor persoane considerate până atunci simplii anodini sau celebrități de nișă. Radioul va duce la propagarea unui curent al idealizării ”eroului național”, un superstar ale cărui abilități sportive sau artistice îi ofereau indisputabil și categoric imortalitatea în memoria colectivă. De asemenea, va avea un impact major în propagarea mesajului poltici și atragerea simpatizanților din rândurile votanților odată cu începerea cursei electorale. Cinematograful are cel mai frapant avânt, devenind o industrie în toată puterea cuvântului odată cu stabilirea centrumului în Hollywood. Încasările enorme și creșterea perpetuă a numărului de cinefili va determina stabilirea unei limite minime a noilor lansări anuale la 700 de producții realizate de către conglomeratul format din Paramount, 20th Century Fox sau MGM. Precum în cazul radioului, cinematograful va crea o noua cultură populară prin vestimentație, argou și stereotipuri. Noile forme de divertisment vor crea emulație și în ceea ce va deveni marketingul publicitar, companiile întrecându-se în prezentarea produselor folosind mijloace de persuasiune și tehnici de atragere a loialității clientelare. Cu toate acestea, dimensiunilor pozitive li se întrepătrund părți negative vizând promovarea unor conceptii rasiale defectuase, a xenofobiei și a șablonării diferențiate a stăinului, a neamericanului pur.

Anii '20 își întregesc pleiada glorioasă cu Generația Pierdută (”Asta e ceea ce ești. Asta e ceea ce sunteți toti. Toți care ați servit în război. Sunteți o generație pierdută”) raliată în jurul saloanelor pariziene unde Gertude Stein asambla gașca scriitorilor americani expatriați: Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, John Dos Passos. Deși aleg în această perioadă calea exilului, aleg să disemineze prin scriitură reminescențe ale perioadei petrecute în război și reflecții asupra societății americane prin prisma participării în această confruntare armată deleteră. Probabil figura cea mai emblematică a perioadei rămâne Fitzgerald prin amplitudinea romanului ”Marele Gatsby”, o critică acidă a mitului ce voalează Perioada de Aur, văzută mai degrabă prin aburi de alcool, decadență, paseism și o abordare greșită a prosperității într-o societate materialistă. Fitzgerald conturează defetismul din spatele amendamentului 18 referitor la prohibiția alcoolului. Aplicarea legislației suferă de hibe structurale, consumul neputând fi reglementat exhaustiv niciodată. Barierele impuse vânzării și producerii de alcool dau naștere unei recurențe a crimei organizate conduse de indivizi precum Al Capone care eludau legislația oferind protecție și cantități vaste de alcool în schimbul unor sume importante de bani. Mafia alcoolului nu este singura carență a acestor ani fericiți. Spaima de radicalismul bolșevic se va manifesta violent în toate sectoarele vieții publice, dar și private. Paranoia constantă crează numeroase greve muncitorești ce vor servi intereselor partidelor conservatoare de a dezmembra uniunile muncitorești. Aprehensiunea față de străini nu va avea doar dimensiunea ideologică rusească, ci va cuprinde și imigranții de diferite naționalități, văzuți ca perturbatori ai omogenității culturii americane. În acest caz, iese în evidență procesul intentat unor italieni acuzați de crimă, Sacco și Vanzetti, condamnarea lor fiind puternic influențată de criterii sociale și etnice, dar și impunerea unor limitări asupra cotelor de migranți admiși anual în Statele Unite. Extremismul va căpăta și un puternic accent rasial prin recrudescența organizației Ku Klux Klan, un contramodel în avântul cultural și modern ce părea să fie preponderent în anii 20. Construcția anticatolică, antievreiască, anticomunistă, anti imigrație, antialcool, antisex va fi completată de pilon antiștiință în momentul Procesului Scope, în care profesorului Scope i se va aplica o inflicțiune cauzată de decizia acestuia de a preda teoria evoluționistă darwiniană.

Cu toate acestea, probabil impactul cel mai izbitor al Epocii de Aur asupra posterității l-au avut mișcările culturale cu substrat social de tipul Renașterea Harlemului sau mișcările grupurilor feministe conduse de lideri ca Alice Paul sau Margaret Sanger.

Anul 1920 va încununa efortul sufragetelor considerat quijotesc în Epoca Victoriană. Femeile rămân angajate în profesiile specifice până atunci părții masculine a societății (25% vor fi considerate parte a forței de muncă) și vor milita pentru egalitate chiar și în după obținerea calității de votant, în 1923 sub egida lui Alice Paul, Partidul Național al Femeilor cerând egalitate în drepturi. Schimbări semnificative vor apărea și în ceea ce privește nivelul statusului social, normele de comportament deplasându-se spre o libertate asemănătoare celei din prezent. Diferențele dintre generații se vor accentua profund în momentul creării femeii noi a epocii jazz: ”flapper”. Aceatsa va inlocui modelul feminin anterior, desemnând generic tinerele singure, parte a clasei mijlocii, în majoritate angajate în noile profesii apărute. Imaginea de ”flapper” va fi promovată veridic de Clara Bow, prin părut tăiat scurt, frecventarea localurilor altă dată considerate promiscue sau practicarea dansurilor ca Charlestone. Transgresiunea va fi atât un trend, cât și o declarație socială, în ciuda opiniilor mefiente care tind să vada aceste manifestări ca fiind pur diletante și pernicioase pentru feminismul autentic. Femeia Flapper este caracterizată de independență materială și socială, de libertatea exprimării prin diferite mijloace. Acestea nu vor vedea în căsătorie singura modalitate de realizare personală, drept dovadă, numărul divorțurilor fiind în creștere, iar declinul numărului de căsătorii fiind justificat de jurnalista Dorothy Ducas de la New York Evening Post prin libertatea economică de care tinerele se bucurau în societatea interbelică.

Un alt impact social prodigios a fost lansat de Renașterea din Harlem. Cunoscută drept Noua Mișcare a Oamenilor de Culoare, a reprezentat o perioadă de intensa activitate culturală și inovație în domeniul artistic a populației afro-americane ce optase pentru nordul industrial în detrimentul sudului stigmatizat de legile Jim Crow. Tinerii scriitori și pictori încep să se întalnească în cartiere ca Manhattan, Harlem sau Greenwich pentru a modela creații prin care răzbate durerea discriminării. Așadar, Harlem va deveni nucleul formării unei conștiințe rasiale distincte. Manifestările artistice vor capta interesul clasei mijlocii albe, care ajunge să experiementeze frânturi din viața ”celor damnați”, atât prin muzică, cât și prin creație literară, în principal în cadrul evenimentelor de la The Cotton Club, unde complexitatea relației dintre estetică și politică este devoalată complet. Artiștii din Harlem articulează viziuni individuale sau colective asupra identității negrilor, preferând uneori distanțarea de albi în fața întrepătrunderii cu tradiția celor din urmă. Acesta este motivul disputei dintre George Schuyler și Langston Hughes. Mișcarea din Harlem va încorpora și o tentă feministă, prin intermediul scriitoarelor de culoare ca Jessie Fauset sau Zora Neale Hurston. Hurston va contribui la elaborarea teoriei ”Noului Negru”, studiind antropologia și colaborând cu Hughes. Fără mișcarea renașterii din Harlem, tradiția artistică a afro-americanilor nu s-ar fi dezvoltat în felul în care a făcut-o până în anii '60, în momentul câștigării drepturilor depline. Elementul definitoriu în concentrarea atenției societății asupra specificului comunităților de negru, pe lângă literatura acidă și critică, este muzica jazz, artiști ca Bessie Smith mobilizând recunoașterea internațională a acestor tradiții prin cifre de vânzări remarcabile.

În concluzie, Decada Fulminantă cu toată abundența și libertatea specifică, poate fi caracterizată ca o distrugere a tradiției de orice fel, atât din punct de vedere ideologic, cât mai ales social și cultural: feminitatea era redefinită, în timp ce muzică parcurgea o evoluție distinctă sub impulsul transformărilor continue din viața cotidiană. Anii '20 conturează ceea ce va deveni visul american al unui stat modern, eliberat de constrangeri și creator de posibilități multiple.

IV. BIBLIOGRAFIE

Baker, Houston – ”Modernism and the Harlem Renaissance” Chicago: The University of Chicago Press, 1987

Cott, Nancy – ”The Grounding of Modern Feminism”, New Haven: Yale University Press, 1987

Hemingway, Ernest – ”Sărbătoarea continuă”, Polirom, 2008

Jenkin, Philips – ”O istorie a Statelor Unite”, Artemis, 2012

Murphy, Miriam "A Look at Working Women in Early 20th Century". Utah History to go. State of Utah. November 1995

Zinn. Howard – A People’s History of the United States, New York: Harper and Row, 1980