Epilepsia. Fiziopatologie Si Diagnostic Diferentiat

CAPITOLUL I

DEFINIȚIE

EPILEPSIA reprezintă un sindrom de diverse etiologii determinată de descărcări neurorenale excesive cu caracter paroxistic, tranzitor și intermitent, manifestat clinic prin crize bruște cu tulburare intermitentă a unor funcții cerebrale, de obicei motorii senzoriale vegetative sau psihice și adesea însoțite de alterarea conștiinței.

NOȚIUNI MORFOFUNCȚIONALE

Sistemul nervos reprezintă totalitatea țesuturilor diferențiate în vederea primirii excitațiilor atât din afară cât și din interiorul organismelor, a analizatorilor, elaborări răspunsurilor reactive și transmiterii acestor răspunsuri la organisme și țesuturi.

Există două părți: Sistemul nervos de relație: asigură echilibrul organismului cu condițiile variabile ale mediului.

Sistemul nervos vegetativ: reglează permanent activitatea organelor interne.

Testul nervos este alcătuit din:

neuroni: celule diferențiate care generează și conduc impulsurile nervoase.

celule gliale.

NEURONUL: unitate morfofuncțională a sistemului nervos. Este o celulă de formă stelată piramidală, rotundă, ovală, având una două sau mai multe prelungiri: unipolari, pseudounipolari, bipolari și multipolari.

Neuronul este compus din:

1.Corpul celular: care formează substanța cenușie din nevrax și ganglionii somatici și vegetativi extranevraxiali. El este delimitat de o membrană lipoproteică, neurilema, are citoplasmă – neuroplasma, ce conține organite citoplasmatice și un nucleu, obișnuit central, cu unul sau mai mulți nucleoni.

Unele organite celulare ( mitocondrii, complex Golgi ) sunt prezente și în alte celule iar altele sunt specifice neuronului cum ar fi corpusculii Nissl și neurofibrilele. Corpusculii Nissl sunt constituiți din mase dense de reticul endoplasmatic rugos, la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale. Neurofibrilele apar ca o rețea omogenă de fibre care traversează întreaga neuroplasmă, cu rol în transportul substanțelor și de susținere.

2. Prelungirile neuronale, dendritele și axonul:

– Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice, extrem de ramificate conținând neurofibrile și corpi Nissl spre baza lor. El conduce influxul nervos centripet.

– Axonul este o prelungire unică, lungă ( atinge chiar 1 m ), alcătuită din axoplasmă ( continuarea neuroplasmei ) în care se găsesc neurofibrile, mitocondrii și lizozomi și este delimitat de o membrană axolemă, continuarea neurolemei.

Axonul se ramifică în porțiunea terminală, ultimele ramificații fiind butonate (butoni terminali). Aceștia conțin în afară de neurofibrile numeroase mitocondrii precum și vezicule în care este stocată o substanță prin care impulsul nervos este transmis altui neuron la nivelul sinapsei interneuronale, axonii conducând impulsul nervos centrifug (aferent).

Fibra axonică este acoperită de mai multe teci:

teaca Schawann

teaca Henle

Dendritele și axonii constituie căile de conducere nervoasă în nevrax și nervii axtranevraxiali.

Neuronii realizează o vastă rețea, fiind legați printre ei prin sinapse.

Proprietățile fundamentale ale neuronilor constau din:

– excitabilitatea: capacitate a materiei vii de a răspunde prin manifestări specifice la acțiunea unor stimuli ( fizici, psihici, electrici )

– conductibilitatea: proprietatea de autoapărare a impulsurilor nervoase prin axoni până la terminațiile acestora unde ele sunt transmise unui alt neuron printr-o sinapsă interneuronală, fie unui organ efector, producând un răspuns caracteristic.

Pentru a produce un impuls nervos, stimulul trebuie să aibă o anumita intensitate numită prag. Stimulii cu intensitate inferioară pragului nu produc un impuls, iar stimulii cu intensitate superioară pragului – supraliminari nu declanșează un impuls mai puternic decât stimulii prag.

Intensitatea minimă a unui curent electric care aplicat pe nerv determină un răspuns din partea nervului sau a mușchiului pe care îl deservește se numește reobaza. Timpul cât trebuie aplicat curentul de intensitate reobazei pentru a apărea răspunsul se numește timp util.

Stimulii cu intensitate prag, acționând asupra neuronilor produc anumite modificări fizico-chimice care au ca urmare declanșarea unui impuls nervos ce se autopropagă.

CAPITOLUL II

EPILEPSIA

Epilepsia reprezintă un sindrom de diverse etiologii, determinată de descărcări neuronale excesive cu caracter paroxistic, tranzitor și intermitent, manifestat clinic prin crize bruște cu tulburare intermitentă a unor funcții cerebrale (de obicei motorii senzoriale, vegetative sau psihice și adesea însoțite de alterarea conștiinței).

DIFERENȚIEREA CRIZELOR EPILEPTICE

Crizele epileptice se diferențiază astfel:

Crizele cerebrale: care rezultă din depresiunea bruscă a funcțiilor unei populații neuronale și nu din descărcarea ei hipersincronică (adică de crizele ischemice, asfixie, hipoglicemie)

Crizele care depinde de activarea neuronilor cerebrali sub influența unor factori psihogeni (crize de isterie, crize de anzietate)

ETIOLOGIE

Epilepsia are diverse etiologii, ea constituind o modalitate brutală de răspuns a organismului la condiții variate, anormale din creier în prezența unor factori precipitanți.

Editarea în epilepsie

Fără a putea preciza exact în ce constă, din punct de vedere fiziopatologic, această predispoziție ereditară este totuși unul din factorii care contribuie la generarea unei instabilități a membranei neuronale, tulburare ce ar constitui elementul de bază în declanșarea convulsiilor eliptogene.

Predispoziția ereditară convulsivantă s-a dovedit a interveni mai ales în epilepsiile cu debut la vârsta copilăriei, atingând 7,7 % printre rudele bolnavilor la care epilepsia a debutat în timpul copilăriei față de numai 1,5 % printre rudele bolnavilor la care debutul a avut loc după 30 de ani. S-a observat că în mai multe cazuri se găsește aceiași formă de epilepsie la părinți și copii, ca și existența de crize convulsivante la mai mulți membri ai aceleiași familii, se poate invoca existența unor factori ereditari în geneza epilepsiei.

Prezența leziunii epileptogene

Leziunile epileptogene sunt situate la nivelul scoarței cerebrale. O leziune subcorticală poate provoca o criză epileptică prin antrenarea indirectă a alterații la nivelul scoarței cerebrale.

Indiferent de natura și sediul leziunii apariția epilepsiei este un proces care se desfășoară în timp, fapt deosebit de evident în cazul epilepsiilor de origine traumatică, când epilepsia poate apărea în 2 până la 10 sau chiar mai mulți ani de la producerea traumatismului.

Epilepsia de origine traumatică

Incidența epilepsiei după un traumatism cranian câștigat în ansamblul epilepsiilor este relativ redusă. Se admite ca 5% din traumatismele cranio-cerebrale închise dau crize epileptice, pe când cele penetrante cu lezarea durei proporția ajunge până la 30%. Majoritatea cazurilor crizele epileptice survin în primii 2 ani de la traumatism, rareori mai târziu.

Epilepsia de origine tumorală

Epilepsia este un sindrom frecvent al tumorilor cerebrale de emisfer în special la adult. Manifestările epileptice sunt mai frecvente în tumorile cu dezvoltare lentă decât în cele maligne. În ansamblul epilepsiilor, frecvența epilepsiilor de cauză tumorală este evaluat[ la 10%.

Epilepsia de origine vasculară

Manifestările epileptice pot apare la câteva luni după un accident vascular cerebral, mai ales ischemic când fenomenele chimice par stabilizate.

La originea unei epilepsii cu tendințe repetitive în cazul epilepsie apărute după vârsta de 50 de ani stau leziunile cerebro-vasculare difuze, iar angioamele provoacă apariția unei epilepsii focale, debutând în copilărie sau la adultul tânăr, precum și tromboflebitele corticale ce determină frecvent criza focală.

Alte etiologii

Este dificil d a stabili lista afecțiunilor cerebrale ce pot determina crize epileptice; unele dintre ele sunt epileptogene prin faptul că provoacă leziuni focale (encefalite, boli degenerative, parazitoze, etc.); altele prin antrenarea de tulburări metabolice interesând sistemul nervos sau organismul în ansamblul său, cum este cazul intoxicațiilor exogene (oxid de carbon, plumb, alcool) sau endogene (uremie, diabet, insuficiență hepatică).

FIZIOPATOLOGIA EPILEPSIEI

FOCARUL EPILEPTOGEN ȘI CRIZA FOCALĂ

Importanța focarului epileptogen

Focarul epileptogen este o regiune a scoarței cerebrale unde țesutul nervos este alterat, fără a fi distrus și a căror neuroni prezintă permanent o activitate electrică anormală. Natura alterației este variabilă: uneori este vorba de tulburări metabolice (regiune parțial ischemică la periferia unei zone de necroză vasculară, tulburări metabolice ale neuronilor într-o zonă de edem), alteori este vorba de alterații structurale ale țesutului sub forma unei cicatrice vasculare (epilepsii traumatice) sau de o transformare neoplazică a țesutului glial (glioblaston).

Caracteristicile Neuronilor din focarele epileptogene

Excitabilitatea anormală a neuronilor

Caracterul autonom

Depolarizări parțiale permanente a membranei celulare

Sensibilitatea crescută a neuronilor epileptici

Activitatea neuronilor epileptici rămâne influențată de sistemele aferente

Caracterizarea neuronului prin sincronizarea descărcărilor

Traseul E.E.G. al focarului epileptogen

Introducerea de focare epileptice secundare la distanță.

Desfășurarea crizei focale

Debutul crizei este marcat, la nivelul focarului, de înlocuirea descărcărilor de vârfuri sporadice printr-o descărcare hipersincronă foarte rapidă și susținută. Această perioadă corespunde clinic unei contracții tonice a mușchilor ce apare numai după propagarea descărcărilor paroxistice la numeroase formațiuni subcorticale.

În faza următoare, descărcările de vârfuri sunt separate prin unde lente ceea ce indică intervenția fenomenelor inhibitorii. Acestea sunt în mare parte de origine tonică, antrenarea mecanismelor inhibitorii talamo-corticale, fiind un efect secundar al descărcării hipersincrone a neuronilor. Rezultă că, după descărcarea de vârfuri ce reprezintă faza tonică alternantă mecanismelor excitatorii și inhibitorii determină faza cronică.

Sfârșitul crizei este consecința epuizării rezervelor energetice ale neuronilor sau a oxigenului disponibil cât și a acumulării unor metaboliți.

EPILEPSIA GENERALEZATĂ

Criza generalizată se deosebește de crizele focale prin pierderea inițială a cunoștinței, prin caracterul bilateral și simetric al fenomenelor motorii, tonice apoi clonice și prin coma post critică.

Totalitatea acestor manifestări se explică prin activarea unui sistem situat în trunchiul cerebral și diencefal, capabil să acționeze asupra sistemului nervos în ansamblul său.

Criza de epilepsie generalizată rezultă în urma unei descărcări proxistice în substanța reticulată talamică. Această descărcare este transmisă scoarței prin sistemul de proiecție difuză (sistemul reticular ascendent), ceea ce explică pierderea cunoștinței. Blocarea mecanismelor talamo-corticale eliberează activitatea substanței reticulate a trunchiului cerebral, responsabilă de producerea convulsiilor. Criza generalizată nu este consecința unor leziuni anatomice interesând structurile profunde, integritatea cel puțin relativă, a acestora fiind necesară desfășurării crizei. Intervin două mecanisme fundamentale:

focare epileptogene situate la distanță de trunchiul cerebral pot favoriza sau declanșa descărcarea structurilor profunde de la acest nivel.

al doilea mecanism ține de o predispoziție la descărcări paroxistice a neuronilor reticulari ce ar putea fi transmisă ca și un caracter eraditar.

CLASIFICAREA EPILEPSIILOR

Clasificarea propusă de Liga Internațională contra Epilepsiei se bazează pe 1 criterii clinice, 2 criterii E.E.G. și două criterii de altă natură:

caracterul clinic al crizelor

prezența sau absența semnelor neurologice sau psihice intercritice

vârsta de debut al crizelor

prezența sau absența unei etiologii mai mult sau mai p ar putea fi transmisă ca și un caracter eraditar.

CLASIFICAREA EPILEPSIILOR

Clasificarea propusă de Liga Internațională contra Epilepsiei se bazează pe 1 criterii clinice, 2 criterii E.E.G. și două criterii de altă natură:

caracterul clinic al crizelor

prezența sau absența semnelor neurologice sau psihice intercritice

vârsta de debut al crizelor

prezența sau absența unei etiologii mai mult sau mai puțin evidente

traseele E.E.G. intercritice

traseele E.E.G. critice

răspunsul obișnuit la o terapie mai mult sau mai puțin specifică

fiziopatologia cunoscută sau propusă.

EPILEPSII GENERALIZATE

Epilepsia primar generalizată

Criza tonico-clonică

Criza tonică

Criza clonică

Criza atonică

Criza akinetică

Absenta tipică (criza minoră)

Criza mioclonică bilaterală

Spasmele în flexiune.

Epilepsia secundar generalizată

Criza tonico-clonică

Criza tonică

Criza clonică

Criza atonică

Criza akinetică

Absența atipică

Criza mioclonică bilaterală.

II. EPILEPSII PARȚIALE SAU FOCALE

Crize parțiale cu simptomatologie elementară

Motorie:

Crize somato-motorii tip Bravais-Jackson

Crize adverse

Crize afazice

Crize fonatorii

Crize posturale

Crize inhibitorii.

Senzitivo-senzoriale:

Crize somato-senzitive tip Bravais-Jackson

Crize vizuale

Crize auditive

Crize olfactive

Crize gustative

Crize vertiginoase

Vegetative:

Crize epigastrice

Crize abdominale

Crize diencefalice

Crize cardiace

Crize respiratorii

Crize vaso-motorii.

Combinata:

Crize parțiale cu simptomatologie complexă

Psihica pură

Crize dismnezice (“déjà vu”, “jamais vu”)

Crize ideatorii (“gândire forțată”)

2. Afectivă

3. Psihosenzorială:

Crize iluzionale

Crize halucinatorii

4. Psihomotorie

a) Crize de automatism

Combinată.

EPILEPSII INCLASABILE

EPILEPSII GENERALIZATE

Cele două subdiviziuni ale acestui grup au drept trăsătură comună repetarea crizelor epileptice generalizate fie ca generalizarea are loc la debut fie că este secundară unui debut focal inaparent.

Epilepsia primar generalizată se caracterizează prin:

Din punct de vedere clinic:

prin crize epileptice generalizate de la un debut, îmbrăcând aspectele enumerate mai sus ce pot surveni izolat sau poate fi asociate între ele la același bolnav.

prin lipsa de semne neurologice sau psihice în intervalul dintre crize

printr-un debut frecvent în copilărie sau adolescență putând persista sau surveni la orice vârstă

prin lipsa unei etiologii evidente, ceea ce permite supoziția unei dependențe de predispoziția epileptică ereditară.

Din punct de vedere E.E.G.

Din alte puncte de vedere.

printr-un răspuns de obicei favorabil la terapia clasică (barbiturice în criza tonico-clonic, dione și succinnimide în absența tipică și printr-un prognostic de obicei bun)

printr-o patogenie încă incertă.

Epilepsia secundar generalizată se caracterizează prin:

Din punct de vedere clinic:

prin crize epileptice generalizate de la debut sau secundar generalizate unui debut focar inaparent, prezentându-se sub aspectele enumerate anterior, diferitele tipuri de crize pot surveni izolat sau poate fi asociate la același bolnav.

prin prezența în mod obișnuit de semne neurologice și psihice de afectare cerebrală difuză în intervalul dintre crize

printr-un debut frecvent în copilărie, putând persista sau surveni în adolescență sau chiar la vârsta adultă.

printr-o etiologie rar evidentă, dar care prin prezența de semne neuro-psihice în intervalul dintre crize poate fi raportată la leziuni cerebrale difuze sau multifocale.

Din punct de vedere E.E.G.

Din alte puncte de vedere:

printr-un răspuns mediocru la terapia cu barbiturice în timp ce bianzodiazepinele (Diazepam, Nitrazepam) și corticoterapia dau uneori rezultate satisfăcătoare, prognosticul rămânând cu toate acestea rezervat.

printr-o patogenie încă incertă.

EPILEPSII PARȚIALE SAU FOCALE

Aceste epilepsii se caracterizează prin:

Din punct de vedere clinic:

prin crize parțiale a căror simptome inițiale îmbracă aspecte foarte diferite, corespunzător populației neuronale unde ia naștere descărcarea:

crize parțiale cu simptomatologie elementară rezultând din descărcarea unei arii corticale specifice.

crize parțiale cu simptomatologie elementară rezultând din descărcarea unei arii corticale asociative nespecifice.

Aceste tipuri de crize sunt rareori asociate la același bolnav, dar se complică adesea cu o generalizare secundară luând aspectul unei crize tonico-clonice.

prin prezența relativ frecvența în intervalul dintre crize a semnelor neurologice în legătură cu sediul leziunii epileptogene.

prin posibilități de debut la orice vârstă (de fapt ele sunt rare în mica copilărie, frecvența lor crescând paralel cu vârsta).

printr-o etologie organică mai mult sau mai puțin evidentă (cicatrice traumatică, tumori).

Din punct de vedere E.E.G.

Din alte puncte de vedere:

printr-un răspuns bun la terapia antiepileptică clasică (barbiturice hidantoine).

printr-o patogenie bine cunoscută.

EPILEPSIILE INCLASABILE

Acest grup include toate epilepsiile ce nu pot fi clasate intr-una din grupele precedente din cauza insuficienței datelor clinice și paraclinice; cum ar fi spre exemplu epilepsiile sugarului și hemiconvulsiile infantile pot fi incluse în acest grup.

ASPECTE CLINICE

EPILEPSII GENERALIZATE

EPILEPSIA PRIMAR GENERALIZATĂ

Criza tonico-clonică (criza majoră, grand mal)

Debutul crizei este brutal, marcat uneori de un strigăt, cu pierderea imediată a cunoștinței și cădere, ce poate cauza rănirea bolnavului. Criza se desfășoară în trei faze cu o durată totală de 5-10 minute.

Imediat după pierderea cunoștinței și după cădere se produce spasmul tonic, care durează 10-20 secunde și interesează musculatura scheletică având de obicei două faze.

faza de flexie, care debutează printr-o contracție tonică a mușchilor axiali, predominând pe flexori și deplasând trunchiul înainte. În același timp se produce o contracție a mușchilor frontali, faciali, orbiculari a pleoapelor și a mușchilor globilor oculari cu deschiderea largă a ochilor, cu devierea în sus a globilor oculari, cu contracția mușchilor feței și gâtului cu deplasare în jos a comisurii labiale. Spasmul tonic este mai puțin exprimat la extremitățile membrelor.

faza de extensie debutează tot pe mușchii axiali, care incurbează trunchiul și gâtul înapoi, gura se deschide larg dar imediat se închide puternic prin acțiunea ridicătorilor mandibulei producând mușcarea limbii. Concomitent contracția mușchilor toracici și abdominali produce o expirație puternică și prelungită propulsând aerul prin glota contractată, fenomen responsabil de producerea unui strigăt de 2-12 secunde. În tot acest timp membrele superioare rămân semiflectate în abducție încrucișate pe piept cu pumnii strânși sau cu degetele extinse dar cu mâna flectată (“mâna de mamos”). Membrele inferioare se plasează în extensie forțată cu coapsele în abducție și rotație internă, cu piciorul extins și semnul Babinski spontan.

Urmează faza convulsiilor clonice cu durata medie de 30-60 de secunde (maximum 90 de secunde), manifestându-se prin convulsii violente generalizate cu mușcarea limbii.

Manifestările vegetative se accentuează progresiv ce constau din: creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, creșterea presiunii intravezicale, midriaza, congestie cutanată până la cianoză, hipersudorație glandulară, apnee foarte lungă.

Faza comatoasă este perioada imediat post critică (la aproximativ 5 secunde după ultimile clonii ). Se caracterizează printr-o nouă fază tonică mai puțin intensă ca precedenta dar care predomină pe mușchii faciali, masticatori și pe mușchii extensori ai membrelor durează 20 secunde până la 5 minute fiind însoțite de o nouă midriază și tahicardie.

Brusc apare relaxarea sfincteriană vezicală post critică și este responsabilă de emisia de urină. Apare și o eliminare de salivă spumoasă și uneori sangviolentă (prin mușcarea limbii). Bolnavul este comatos, reflexele sunt în genera abolite spre deosebire de cele osteotendinoase care sunt exagerate.

Perioada post critică cu durata de 2-13 minute, se caracterizează printr-o rezoluție musculară completa prin amendarea tulburărilor vegetative, prin persistența unei hiporeflexii osteotendinoase (cu prezent semnului Babinski), prin risipirea progresivă a stării comatoase și recuperarea conștiinței în decurs de câteva minute.

Urmează faza de somn post critică (neobligatorie totdeauna) care poate dura de la câteva minute până la câteva ore, după care bolnavul se trezește obosit cu algii musculare, cefalee și are amnezia crizei. Uneori coma este urmată de o stare confuzională, când bolnavul poate comite acte antisociale de care nu este conștient.

Absențele tipice

Apare în deosebi în cursul celei de-a doua copilărie. Ele constau dintr-o foarte scurtă perioadă de pierdere a cunoștinței (câteva secunde) cu debut și sfârșit brusc, fără cădere. în acest timp copilul își întrerupe activitatea, privirea devine fixă, nu răspunde la întrebări, scapă din mână eventualele obiecte, scrisul se alterează pe parcursul câtorva litere. Dacă absența apare în timpul mersului bolnavul își continuă drumul și uneori ocolește chiar obstacole întâlnite. Nu există fenomene post paroxistice bolnavul își revine imediat la normal și de obicei are amnezia episodului.

Se observă uneori câteva scurte clonii ale globilor oculari, pleoapelor, membrelor superioare, mușchilor cefei. Frecvența absențelor este variabilă putând atinge uneori câteva zeci până la câteva sute zilnic. Ele sunt favorizate de lipsa unei activități intelectuale, de emoții și pot fi declanșate prin hiperpnee.

Criza mioclonică.

Este întâlnită mai ales la adolescent, însă și la adulți; se manifestă prin contracții musculare bilaterale și sincrone, apărând în salve scurte. Miocloniile survin mai adesea la membrele superioare uneori la cele inferioare sau la mușchii cefei. Contracția este urmată de o inhibiție motorie pasageră. Miocloniile apar mai ales dimineața la trezire.

Spasmele în flexiune

Sunt o formă de epilepsie generalizată proprie primei copilării. Ele constau într-o contracție în flexiune a cefei și a trunchiului însoțită de o obnubilare a cunoștinței. Contracțiile apar în salve. Toate anomaliile sunt bilaterale și sincrone.

II EPILEPSIA SECUNDAR GENERALIZATĂ

Crizele generalizate au uneori un debut sugerând existența unui focar epileptogenocortical de obicei inaparent. Bolnavii acuză senzații anormale în membre, rotații în jurul corpului, tulburări senzoriale. Generalizarea secundară este câteodată atât de rapidă încât simptomele inițiale trec neobservate.

EPILPESII PARȚIALE SAU FOCALE

E.P. CU SIMPTOMATOLOGIE ELEMENTARĂ

Motorie

Epilepsia somato-motorie Bravais-Jackson

Criza are un debut localizat, o extensie progresivă și regulată, fiecare mușchi sau grup de mușchi prezentând separat o criză tonică scurtă, urmată de una clonică.

Cel mai adesea criza începe la membrul superior (police) atingând în continuare fața apoi membrul inferior. În alte cazuri ea începe la față pentru a interesă apoi membrul superior și membrul inferior. În sfârșit în unele cazuri debutul are loc la nivelul halucelui, progresând apoi spre rădăcina membrului și atingând în continuare membrul superior și fața.

Criza este urmată uneori de un deficit motor post critic de obicei trecător în teritoriul unde s-a desfășurat. Criza de obicei nu se însoțește de pierderea cunoștinței, cu excepția cazurilor când are loc o generalizare a fenomenelor tonico-clonice la întreg corpul, în acest caz asistăm în continuare la o criză tonico-clonică cu toate carcteristicile sale.

Epilepsia adversivă

Se caracterizează printr-o deviere conjugată a capului și ochilor spre partea opusă focarului epileptic și care este urmată de obicei de o criză generalizată. Dacă generalizarea este precoce criza adversivă este incoștientă. Epilepsia adversivă este în legătură cu un focar frontal.

Crizele afazice

Crizele focale de tip afazic sub formă de afazie tranzitorie pot fi singura manifestare a unei epilepsii al cărei focar se găsește în zona Wernicke. În mod brusc bolnavul nu mai înțelege ce vorbesc sau ce scriu cei din jur, poate vorbi însă defectuos (parpfazie).

Crizele fonatorii

Se prezintă fie sub forma crizelor de oprire a vorbirii (baraj verbal) cu imposibilitate de a pronunța vreun cuvânt, bolnavul fiind conștient și putând execute ordinile verbale sau scrise fie sub forma vocalizărilor.

Senzitivo-senzoriale

Epilepsia somato-senzitivă Bravais-Jackson

Fenomenele paroxistice constau în parestezii având un debut și o extensie comparabile cu cele din epilepsia somato-motorie. Zonele de selecție sunt: policele, mâna și orificiul bucal.

Crizele senzoriale

Realizează în general halucinații, adică percepții fără obiect:

Halucinația vizuală: poate fi elementară (fosfene scânteietoare) sau complexe (persoane, animale, peisaje)

Halucinația auditivă: poate fi elementară (șuierat, zumzet), complexă (verbală, muzicală)

Halucinația olfactivă: constă în perceperea unor mirosuri mai adesea dezagreabile, putrede, mai rar agreabile.

Halucinația gustativă: este de asemenea mai frecvent dezagreabilă (gust amar, metalic)

Criza vertiginoasă: realizează o senzație de deplasare sau rotație a corpului, uneori de deplasare a obiectelor.

Vegetativă

Manifestările digestive (colici abdominale, vărsături), cardiace (accese de tahicardie, palpitații), respiratorii (tahipnee, apnee) pot traduce o descărcare epileptică. Criza epigastrică cu senzație de constricție epigastrică și iradiere ascendentă este una din manifestările vegetative mai frecvent întâlnite.

Originea epileptică a acestor manifestări este demonstrată de caracterul lor paroxistic și de constatarea animaliilor E.E.G. caracteristice.

Epilepsia diencefalică este rară și se caracterizează prin apariția subită de paroxisme vegetative; midriza sau mioza, congestia feței și gâtului, transpirație, hipo-sau hipertensiune arterială. Criza poate fi urmată de pierderea cunoștinței.

Combinata

De exemplu: somato-senzitivă, somato-motorie apoi adversivă.

E.P. CU SIMPTOMATOLOGIE COMPLEXĂ

Psihică pură

În epilepsiile cu simptomatologie psihică pură paroxismul însuși este constituit de un fenomen psihic și se datorează unei descărcări în scoarța lobului temporal și mai rar a lobului frontal.

Crize dismnezice:

În aceste crize, fenomenul paroxistic constă într-o alterare cu totul particulară a cunoștinței cu un caracter mnezic, bolnavul putând să povestească ce a simțit. Se descriu următoarele aspecte:

Sentimentul de familiaritate; în care bolnavul are impresia că totul este familiar cunoscut di-nainte (obiecte din jur, cuvintele, frazele pe care le aude)”déjà vu , deja entendu”.

Sentimentul de înstrăinare; bolnavul are impresia că tot ceea ce îl înconjoară îi este straniu, bizar, că vede pentru prima dată locul în care ce află, deși îi este bine cunoscut, numai recunoaște pe cei din jur. durata acestor tulburări este scurtă, nedepășind în general câteva secunde.

Crize ideatorii

Gândirea forțată; paroxismul constă într-o idee obsesivă parazită de care bolnavul nu poate scăpa sau într-o gândire forțată care îl domină. Uneori este chiar ultima idee, mereu aceiași la fiecare criză. Adesea bolnavul nu-și aduce aminte care a fost conținutul gândirii forțate dar știe că a fost nevoit să se gândească intens la ceva.

Starea de vis; ea este dată de o stare de cunoștință ușor obnubilată, fiind comparată de bolnav cu imaginile unui vis. Alteori bolnavul retrăiește brsc și cu intensitate ca într-un vis o parte din viața lui mult trecută.

Afectivă

Criza epileptică afectivă se caracterizează prin apariția bruscă, fără vreo motivare, a unei crize de râs (mai des) sau plâns. Alteori bolnavii sunt cuprinși și nemotivat de o senzație de anxietate, de panică sau din contră de o senzație euforică de bine.

Psiho-senzorială

Manifestările senzoriale se însoțesc de elemente de ordin psihic :

Crize iluzionale; sunt percepții eronate ale unor senzații normale. Bolnavii pot avea iluzii vizuale (micropsie, macropsie) auditive (micro sau macroacuzie), olfactive (hipersomie), gustative.

Crize halucinatorii: halucinații complexe, elaborate expuse mai sus.

Psiomotorie

Epilepsia psihomotorie este o alterare mai mult sau mai puțin profundă a cunoștinței se asociază cu o serie de acte motorii (gusturi, acțiuni, expresii mimice, vorbe), relativ coordonate dar bizare, neadaptate situației date, fără un scop anumit.

Automatisme gestuale:

simple caracterizate prin repetarea unor gesturi stereotipe (frecarea mâinilor, mișcări de masticație de deglutiție, lingerea buzelor).

complexe; bolnavul întreprinde o acțiune (îmbrăcare și dezbrăcare, căutare continuă de obiecte, aranjarea patului sau hainelor).

Automatisme ambulatorii

Sunt mult mai lungi, durata lor putând atinge ore sau chiar zile, ceea ce face ca bolnavul să se trezească nedumerit într-un loc unde nu avusese intenția să se ducă; actele comise în timpul lor pot fi înlănțuire aparent logică, dar care bolnavul nu-și dă seama fie acte fără nici un rost sau explicație.

Automatisme verbale

Bolnavul este incapabil să răspundă la întrebări și repetă mereu aceleași cuvinte .

Automatisme mimice

Exteriorizează mai mult sau mai puțin starea afectivă a bolnavului.

Combinată

Crizele uncinante

Sub acest nume se descriu crize halucinatorii olfactive rareori izolate, mai adesea asociate cu alte manifestări psihice, psihosenzoriale sau psihomotorii, ce preced uneori o criză generalizată tonico-clonică.

Falsa absență temporală

Se întâlnește la adult, având principalele caractere clinice ale absenței tipice totuși se deosebește de ea prin durata mai lungă (30 secunde până la 2 minute) și prin prezența de manifestări psihomotorii. Tulburarea cunoștinței este mai adâncă decât într-o absență a crizei după care urmează o stare confuzivă de câteva minute.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

Diagnosticul diferențial al diverselor forme clinice de epilepsie se face deci cu manifestările paroxistice diurne și / sau nocturne neepileptice.

Hiprsomniile funcționale

Narcolepsia; reprezintă hipersomnia funcțională manifestată prin atacuri de somn, cataplexie, paralizie de somn și halucinații hipnogogice.

Cataplexia; se manifestă prin prăbușirea bolnavului cauzată de pierderea tonusului postural, de obicei în urma unei schimbări bruște în sfera activ-emoțională.

Paralizia de somn; constă într-o imposibilitate a subiectului de a schița cel mai mic gest, o stare de paralizie generală survenită imediat la adormire sau după trezire.

Hipersomniile simptomatice

Se manifestă prin stări de somn de lungă durată și nu prin paroxisme.

Sincopele

Este o pierdere bruscă a cunoștinței de scurtă durată, convulsivă sau nu, cauzată de o anoxie cerebrală acută și neînsoțită de modificări organice în substanța cerebrală.

Sindromul Meniere

Se caracterizează prin crize de vertij, hipoacuzie de percepție și acufene, care dispar odată cu apariția surdității.

Accesele de migrenă

Se caracterizează prin hemicranie paroxistică însoțită de tulburări motorii (hemiplegie, monoplegie), clonii în membrul superior sau inferior.

Crizele de drop attack (drop = cădere)

Se manifestă prin pierderea bruscă a tonusului postural urmat de prăbușirea bolnavului.

Manifestările spasmofilice

Somnambulismul.

Pavorul nocturn

Enurezisul nocturn

STAREA SAU RĂU EPILEPTICĂ

(STATUSUL EPILEPTIC)

S.R.E. se caracterizează prin succesiunea frecventă a acceselor epileptice, intervalul de timp între ele fiind în cele mai multe cazuri de scurt încât bolnavul nu-și revine la starea de conștiință. Astfel între două crize bolnavul nu-și recapătă cunoștința, coma devine din ce în ce mai profundă, respirația și pulsul se accelerează, temperatura se ridică depășind 10’ C și bolnavul sucombă în colaps. Evoluția favorabilă este anunțată de revenirea temperaturii la normal și rărirea crizelor.

S.R.E. poate fi favorizată de oboseală accentuată, infecții acute, consum de alcool, suprimarea bruscă a medicației antiepileptice. Poate dura de la câteva ore la 2-3 zile timp în care numărul crizelor poate fi foarte mare.

S.R.E. generalizată tonico-clonică se caracterizează prin: aspirația succesivă a crizelor epileptice tonico-clonice generalizate, cu comă intercritică, febră, tulburări grave vegetative și cu prognostic infaust dacă nu se intervine terapeutic în timp util. Astfel H.T.A., apnee din timpul fazei tonice a convulsiilor urmate de polipnee, tahicardie, hipersecreție trehobronșică sunt principalele tulburări vegetative responsabile în caz de deces.

S.R.E. de tip tonic se întâlnește mai frecvent la copii și adolescenți și se caracterizează prin succesiunea frecventă a acceselor tonice asociate cu tulburări grave vegetative și comă intercritică. Criza tonică din timpul status-ului depășește un minut și se poate repeta în 24 de ore de peste 40 de ori.

S.R.E. de tip mioclonic apare la orice vârstă, dar mai des la copii, uneori crizele pot dura de la câteva ore la 4-5 zile. Accesele se succed de obicei cu frecvența de 2-3 pe oră și pot dura uneori de la 30 de secunde la 3 ore.

În tot cursul atacului, starea de conștiență poate fi păstrată, dar uneori se instalează o stare de comă de diferite intensități țnsoțită de tulburări vegetative.

CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN S.R.E.

Tratamentul de urgență al statusuli epileptic constă din:

Primul ajutor; culcarea pe spate în ușoara poziție Trendelenburg, cu capul ușor în extensie (cu un sul sub ceafă) și rotat lateral, se introduce o canulă pentru menținerea liberă a căilor respiratorii, se administrează oxigen prin sonda nazală, se instituie perfuzia intravenoasă pentru administrarea imediată a medicamentelor.

Măsuri terapeutice:

Terapia etiologică: are posibilități reduse dar se poate efectua în inoxicații, hipoglicemie, dezechilibru hidroelectrolitice în procese expansive intracraniene.

Combaterea tulburărilor produse de status (acidoză, edem cerebral, anoxie) este o modalitate importantă de reducere a mortalității în status. Se combat consecințele viscerale ale status-ului azotemia, insuficiența cardio-respiratorie, acidoză.

Tratamentul de urgență al epilepticilor are ca scop suprimarea rapidă a cauzelor epileptice.

Schema de tratament în S.R.E. vizează cedarea crizelor în primul rând, prevenirea edemului cerebral în al doilea rând și prevenirea anoxiei. Încă de la prima examinare a bolnavului în status se administrează 10 mg Valium (Diazepam) i.v. apoi barbiturice cu acțiune rapidă dar de scurtă durată injectate i.v.lent în doza de 0,3-0,5 g; fenobarbital 0,20 i.m; 50-80 ml soluție glucoză 33% (fac excepție diabeticii) iar la nevoie perfuzii cu manitol sau sulfat de magneziu 25%.

În raport cu evoluția fenobarbitalul, administrat la început, se poate repeta de 4-6-ori fără a depăși doza de 1-1,2 g/zi.

Diazepamul are avantajul că nu produce depresiune cardiorespiratorie si nu alterează chiar în doze mari starea de conștiență și se administrează în continuare la 30-60 min i.m. în caz de reapariția crizelor. În cazuri deosebit de grave se administrează diazepam în perfuzie în doză de 100 mg/24 ore.

Supravegherea bolnavului în cadrul S.R.E. este de o importanță covârșitoare și revine cadrului mediu medical. Asistenta medicală este aceea care așează bolnavul în pat, îl imobilizează și îl supraveghează în continuare pentru a preveni și combate apariția escarelor și a edemului pulmonar care se asociază de mai multe ori cu statusul epileptic și statusul convulsiv generalizat. Tot cadrul mediu este acela care urmărește și controlează în permanență parametrii funcțiilor vitale.

În următoarele ore și zile tratamentul se face diferențiat după forma clinică de status, după etiologie și după medicația precedentă dar și în funcție de datele clinice și de laborator ori E.E.G. Pe măsură ce eficiența terapiei administrate își face efectul, crizele se răresc ca în final să dispară.

Revenirea conștienței normale este foarte lentă și deseori sistăm la instalarea unui tablou distinct denumit ”sindromul confuziv prelungic consecutiv statusului”.

Revenirea la starea de conștiență se face în funcție de felul crizei, bolnavul poate fi confuz, dezorientat și chiar agresiv.

În astfel de stări, bolnavii pot ataca alți bolnavi, având un comportament cu pericole reale sau potențiale pentru propria persoană sau colectivitate. Aici rolul cadrului mediu este de a proteja bolnavul și al coordona în așa fel încât sî-și poată reveni și integra în societate.

După revenirea treptată a conștiinței și integrarea bolnavului în colectivitatea salonului activitatea de educație sanitară depusă de cadrul mediu își spune cuvântul pentru redarea bolnavului și familiei și societății.

TULBURĂRILE PSIHICE ÎN EPILEPSIE

Deficitul intelectual și tulburările de comportament sunt mai frecvente la epileptici față de ansamblul populației.

În determinismul acestor tulburări intervin în mod cert fenomenele epileptice prorpiu-zise, însă responsabilitatea lor este mai mică decât ceea a leziunilor encefalice ce determină epilepsia și tulburările psihice.

Reacțiile carcteriale sunt strâns legate de felul în care epilepsia perturbă adaptarea familială, socială și profesională a bolnavului. anumite aspecte ale personalității, relativ frecvențe la epileptici, au justificat individualizarea unui caracter epileptic, viscozitatea emoțională și intelectuală, tendința la perseverare, susceptibilitate, miticism, impulsivitate mergând până la agresiune.

Epilepsiile în legătură cu un focar temporal sau mai frecvent asociate cu asemenea tulburări, decât celelalte forme de epilepsie.

Tulburările psihice paroxistice, îmbrăcând aspectul episoadelor psihotice majore , pot fi observate la anumiți epileptici;: comportamentul anormal, total sau parțial amnezic, confuzie halucinații și iluzii senzoriale, manifestări delirante adesea cu caracter mistic reacții impulsive sau cu consecințe medico-legale.

În alte cazuri episoadele psihotice pot fi urma unei crize epileptice, având astfel semnificația fenomenelor post critice.

TRATAMENTUL EPILEPSIILOR

Conducerea tratamentului trebuie să cuprindă câteva principii generale cum ar fi:

Suprimarea medicamentoasă a crizelor nu rezolvă toate problemele afecțiunii.

Individualizarea tratamentului trebuie să țină cont înainte de toate de forma epilepsiei, (fenobarbital în epilepsia generalizată, barbiturice în absența tipică), de frecvența crizelor, de datele E.E.G., de vârsta bolnavului și de reacțiile individuale.

Instituire, modificarea sau suprimarea unui tratament se vor face gradat sub supravegherea medicului curant.

Suprimarea crizelor nu trebuie obținută cu prețul unor efecte secundare excesive, mai ales în cazul copiilor de vârstă școlară.

Continuitatea tratamentului este esențială. Întreruperea bruscă a unui tratament în curs implica riscuri foarte mari.

Reducerea tratamentului se va efectua numai în cazul când bolnavul nu a mai avut de 2 ani nici o criză. Reducerea se face progresiv; tot la 6 luni se suprimă una din cele 3 doze zilnice. Atâta timp cât traseul E.E.G. prezintă alterații specifice, tratamentul nu va fi oprit.

Tratamentul neurochirurgical vizează fie suprimarea unui focar epileptogen, fie întreruperea structurilor ce intervin în dezvoltarea crizelor.

Medicamentele trebuie să fie luate zilnic, regulat neîntrerupt ani de zile.

Este necesar o testare a toleranței individului la drogurile de administrare prin control clinic și paraclinic.

Reușita respectării celor de mai sus, care dispensarizează bolnavilor epileptici care reprezintă o metodă individualizată de asistenta medicală prin supravegherea sistemică continuă.

Este obligatoriu ca medicul să informeze bolnavul și aparținătorii asupra unor efecte secundare ale medicamentelor administrate, în deosebi în primele zile sau săptămâni de terapie, pentru a se lua măsuri corespunzătoare.

În cadrul dispensarizării se fac controale periodice și regulate, la inițierea terapiei tot la 2-3 săptămâni, iar ulterior la intervale stabilite de medicul practician în funcție de evoluție.

EDUCAȚIA SANITARĂ

Educația sanitară trebuie să se adreseze în aceeași măsură a bolnavului cât și anturaj care trebuie să considere epilepsia o boală ca oricare alta, dați cu un tratament îndelungat de ani și ani de zile, uneori întreaga viață.

Bolnavul trebuie încurajat și ajutat să-și învingă sentimentele de inferioritate, sa-l convingem că munca, adaptarea socială au un bun efect asupra mersului bolii, de aceea încadrarea profesională trebuie făcută în raport cu gravitatea bolii, găsindu-se o linie justă care să evite atât desconsiderarea cât și supraprotecția bolnavului.

PSIHOTERAPIA

Un loc aparte în tratamentul bolnavului epileptic îl ocupă psihoterapia axată pe lupta împotriva concepțiilor profund greșite privind stigmatizarea bolii incompatibilă cu o viață și o activitate normală.

TRATAMENT IGIENO-DIETETIC

În ceea ce privește dieta bolnavului îi sunt interzise băuturile alcoolice,sarea și lichidele în exces.

Se interzice de asemenea bolnavilor epileptici anumite profesiuni cum ar fi conducători de mijloace de transport de orice fel, munca la înălțime lângă surse termice, electrice.

TRATAMENT CURATIV

Substanțe antiepileptice utilizate în crizele tonico-clonice:

Barbituricile, cu toate tipurile lor

Fenobarbital: doze la adult 100-300 mg tb

În status 2 fl i.m

Metilfenobarbitalul: doza le adult 100-600 mg

Grupa pirimidoanelor

Piramidon: doza la adult 500-1000 mg

Grupa hidantoinelor

Fenitoin: doza la adult 200 –400 mg

Mephenytoin: doza la adult 200-600 mg

Etotoin: doza la adult 1,5-3 g

Grupa Acil (Acitil) ureelor

Fenacemid: 2-3 g

Derivații de iminostilben

Carbomazepina

Tegretol

Tegretal

Dicarbonați

MEDICAȚIA ANTI PETIR-MAL

Grupa oxazolidinelor

Trimetadion

Parametadion

Etadion

Grupa succinimidelor

Ethosuximide

Phenusuximide

SUBSTANȚE ANTICOMIȚIALE

Derivați Benzodiazepinici

Diazepam

Nitrazepma

Clonazepam

ADJUVANTE ÎN TERAPIA EPILEPSIEI

Corticosteriozi

Bromurile

Cofeina 20 mg la 100 mg Fenobarbital

Piridoxina

Acidul glutamic

Piritoxina

CAPITOLUL III

NOȚIUNI GENERALE DE NURSING

DEFINIȚIA NURSING-ULUI

“Să ajuți individul fie acesta bolnav sau sănătos să-și afle calea spre sănătate sau reabilitare, să ajuți individul să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau reabilitarea cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea necesară pentru a o face și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur”.

(Definiție după Virginia Henderson)

Introducem în acest capitol doar generalitățiile îngrijirii bolnavului, urmând ca aspectele să fie detaliate în partea doua a lucrării, la capitolul de cazuistică.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVILOR CARE NECESITĂ ACȚIUNI DIN PARTEA ASISTENȚEI MEDICALE

1. Să ajuți bolnavul să respire.

2. Să ajuți bolnavul să mănânce.

3. Să ajuți bolnavul să elimine.

4. Să ajuți bolnavul să păstreze o bună postură când se plimbă, când stă sau se află culcat.

5. Să ajuți bolnavul să se odihnească.

6. Să ajuți bolnavul să-și aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace și să se dezbrace.

7. Să ajuți bolnavul să-și păstreze temperatura corpului în limite normale.

8. Să ajuți bolnavul să-și păstreze corpul curat, îngrijit și să aibă protejate tegumentele.

9. Să ajuți bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător, să fie protejați ceilalți de orice pericol din partea pacientului cum ar fi infecția.

10. Să ajuți bolnavul să comunice cu alții, să-și exprime nevoile și sentimentele.

11. Să ajuți bolnavul să practice religia, conform conceptului propriu privind ceea ce este drept și nedrept.

12. Să ajuți bolnavul în muncă sau ocupațiile productive.

13. Să ajuți bolnavul în activitățile recreative.

14. Să ajuți bolnavul să învețe.

SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ RESPIRE

Este unanim de știut că viața depinde schimbul de gaze, dar puțini știu în ce măsură este efectată calitatea sănătății de caracterul respirației. Observarea directă și exactă a respirației bolnavului de către asistenta medicală este foarte importantă.

Dacă pacientul trebuie ajutat în astfel de posturi este responsabilitatea asistentei medicale de a alege cel mai bun pat și scaun pentru a fi folosite, utilizarea pernelor, suporturilor și sulurilor pentru a menține o poziție care asigură o respirație normală.

Un schimb de gaze neadecvat este întâlnit în stresul emoțional și în alte situații, nu numai în stările grave. Asistenta medicală trebuie să sesizeze rapid orice semn de obstrucție a pătrunderii aerului în căile respiratorii și să intervină rapid în unele circumstanțe, să introducă canule, să folosească aparatele de aspirație sau drenajul postural.

În aceste situații asistenta medicală pregătește împreună cu medicul un program pentru educarea pacientului ea își asumă o responsabilitate mai mică sau mai mare în funcție de ceea ce stabilește medicul.

Orice asistentă medicală trebuie să fie capabilă să facă respirație artificială și resuscitarea funcției cardiace pentru salvarea vieții.

Asistenta medicală trebuie să fie capabilă să manipuleze respiratorul, să explice bolnavului construcția aparatului, principiile pe care se bazează funcționarea lui.

Asistenta medicală și restul personalului din sănătate trebuie să acționeze în cadrul sau măcar să inițieze programe pentru controlul poluării. Asigurarea aerului condiționat este recunoscută acum mai ales ca o metodă ce asigură confortul.

Asistentele medicale trebuie să fie preocupate de temperatura și umiditatea relativă a mediului înconjurător, de prezența factorilor iritanți sau a mirosurilor neplăcute. Dacă aerul condiționat nu este accesibil se poate asigura în cele mai bune situații un mediu sănătos și plăcut prin ventilație naturală și curățenie.

2. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ MĂNÂNCE ȘI SĂ BEA

Asistentele medicale trebuie să fie capabile să dea sfaturi privind normele stabilite în ceea ce privește greutatea normală a individului în funcție de talie, privind nevoile alimentare, alegerea și pregătirea alimentelor.

Asistenta medicală fiind persoana care în mod constant se află în legătură cu bolnavul, este persoana care trebuie să știe ce îi place acestuia să mănânce, să bea, să-l ajute să-și mențină obișnuințele bune în ceea ce privește alimentația și să le uite pe cele rele.

Mulți pacienți trebuie încurajați să se deplaseze la bufetul spitalului ceea ce le poate da sentimentul că sunt încurajați de viață, și că pot să aleagă dintr-un număr crescut de preparate. Totodată i se oferă o varietate și șansă de a comunica.

Indiferent de modul în care pacientul este alimentat, asistenta medicală are responsabilitatea de a ține cont de apetitul și de ceea ce îi asigură o alimentație pentru nevoile sale.

Prescripțiile medicale necesare pentru modificarea dietei pentru alimentarea pe altă cale decât cea orală sau pentru renunțarea la acest tip de alimentație, se bazează pe observațiile și informațiile date de asistenta medicală.

3. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ ELIMINE

Asistenta medicală trebuie să cunoască toate căile de eliminare, varietățile “normale” în ceea ce privește frecvența și cantitatea eliminării pe cale renală sau pe cale digestivă, ea trebuie să știe ce este normal în ceea ce privește transpirația cât și menstruația normală.

Trebuie să încurajăm bolnavul să aibă o poziție fiziologică pentru a favoriza eliminarea normală. Capacul poate fi ridicat pentru majoritatea pacienților în timpul folosirii bazinetului, iar picioarele pot fi sprijinite în poziție flectată.

Pielea pacientului trebuie protejată să nu se irite, iar îmbrăcămintea și lenjeria de pat trebuie de asemenea protejate.

La bolnavul care transpiră abundent trebuie avut în vedere să-și îngrijească tegumentele pentru a li se asigura confortul, pentru a preveni mirosul neplăcut și pericolul de frison.

În cazul de uscăciune excesivă a pielii asistenta medicală acordă îngrijirile necesare, chiar dacă medicul le prescrie sau nu.

4. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ PĂSTREZE O BUNĂ POSTURĂ

Asistenta medicală, fizioterapeutul, ortopedul au accentuat protejarea poziției prin utilizarea metodelor propice de lucru, pentru schimbarea sau ridicarea pacientului ca și prevenirea deformărilor la bolnav și proasta funcționare a organelor în timpul bolii. Pentru ca pacientul să găsească în îngrijirile de bază un îndemn pentru păstrarea unei posturi corecte, are nevoie de un pat, fotoliu sau saltea.

Asistenta medicală trebuie să cunoască cum trebuie așezat corpul omenesc pentru a asigura o operație corectă a greutății pentru o alinare corectă, indiferent de poziția sa: culcat pe o parte, pe spate, pe burtă și în poziție șezând.

Este responsabilitatea asistentei medicale să supravegheze dacă un pacient rămâne mult timp în aceeași poziție. O persoană sănătoasă se mișcă des când doarme și rareori rămâne inactiv timp de câteva minute, când se trezește. Când asistenta medicală beneficiază de colaborarea unui fizioterapeut în soluționarea problemelor mai dificile sarcina este ușurată.

5. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ SE ODIHNEASCĂ

Somnul reprezintă unul din misterele vieții. Inposibilitatea de a te odihni și a dormi este una dintre cauzele care pot însoți boala. Asistenta medicală poate din proprie inițiativă, să-l ajute pe bolnav să reducă nevoia de hipnotice și narcotice. Tot ceea ce poate să facă este să-l ajute pe bolnav să-i fie cât mai plăcută ziua respectivă, să-i crească senzația de bine a acestuia, să-l ajute să gândească că ziua s-a scurs cu bine, toate acestea favorizează somnul natural.

Suprimarea cauzelor iritative ca: zgomote, mirosuri și lucruri dezagreabile, ca și suprimarea foamei pot să ajute bolnavul să aibă un somn reparator. Spălarea feței, mâinilor bolnavului, periajul părului, asigurarea spălării pe dinți, refacerea patului, controlul dacă au destule pături, toate acestea constituie elementele care îl pregătesc pentru somnul de noapte.

Prezența asistentei medicale în cameră în momentul culcării, căldura unui contact uman poate contribui mult la diminuarea tensiunii nervoase a bolnavului aflat singur cu gândurile sale, după plecarea vizitatorilor.

6. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ SE ÎMBRACE ȘI SĂ SE DEZBRACE

Îngrijirile de bază include ajutorul dat pacientului pentru ași alege îmbrăcămintea care I se oferă și să-l ajute să o folosească cât mai bine.

Psihiatrii consideră că un semn de sănătate este interesul pacientului vis-à-vis de îmbrăcămintea unor persoane. Îmbrăcămintea poate influența sentimentul de demnitate și autorespect al bolnavului, dacă el crede că acesta poate ameliora aparența sa.

Să înveți o persoană să-și recâștige independența în această activitate cotidiană, îmbrăcându-se și dezbrăcându-se, reprezintă o secvență din programul de recuperare.

7. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ-ȘI MENȚINĂ TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Temperatura corpului omenesc este menținută în limite normale prin climatizarea aerului ambiant și prin portul îmbrăcămintei adecvate.

Îngrijirile de bază trebuie să includă, când este posibil, păstrarea unei temperaturi normale în camera bolnavului, conform termometrului. În orice caz trebuie să ne preocupăm ca atmosfera să fie confortabilă.

Asistentele medicale trebuie să cunoască principiile fiziologice ale producerii și pierderii de căldură și să fie capabile să recurgă la unul dintre acestea, prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate, și a circulației aerului, cât și prin sfaturile ce le dă în sensul sporirii sau diminuării activității bolnavului pentru modificarea alimentației sau acoperire în funcție de temperatură.

8. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ-ȘI PĂSTREZE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

Fiecare pacient trebuie să beneficieze de condițiile și articolele necesare, cât și ajutorul necesar pentru îngrijirea părului, nasului, gurii și a dinților. Indivizii nu au cu toții aceeași concepție privind curățenia și nu trebuie ca o persoană bolnavă să fie privată de astfel de îngrijiri la nivelul pe care îl consideră normal va trebui din contră ca nivelul îngrijirilor să fie limitat conform așteptărilor.

Frecvența toaletei generale este stabilită în funcție de nevoile somatice și de dorințele bolnavului, va trebui totodată să fie efectuată atât de frecvent cât să-i asigure bolnavului o înfățișare curată, să se prevină orice mirosuri dezagreabile sau orice formă de iritare a pielii.

Este datoria asistentei medicale de a păstra pacientul într-o stare de curățenie, indiferent de starea sa fizică sau afectivă, talia sa, poziție. Părul trebuie bine periat cel puțin odată pe zi și aranjat conform gustului bolnavului, gingiile și dinții trebuie îngrijite minuțios, mai ales în cazul celui bolnav, dar și în cazul celui sănătos. Spălatul dinților trebuie să se facă de cel puțin două ori pe zi, de preferat însă mai des.

9. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ EVITE PERICOLELE

O persoană sănătoasă are liberul control asupra mediului înconjurător sau poate să se îndepărteze dacă socotește că devine periculos. Boala îl poate priva de această libertate.

Protejarea pacientului de lezarea de natură mecanică, cum este căderea, de pericole de natură fizică, ca: focul, substanțe toxice, de animale și insecte periculoase, de microbii prezenți continuu în mediul înconjurător într-un serviciu de bolnavi, face parte din îngrijirile de bază ale nursing-ului.

Spălarea pe mâini a asistentelor medicale, utilizarea de către acestea a măștii, mănușilor, a halatului, când este necesar, un material dezinfectant, steril sau cu unică utilizare, reprezintă aspecte de protecție a pacientului.

10. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ COMUNICE

Un rol mai dificil de interpretat de asistenta medicală este acela de a ajuta bolnavul să se înțeleagă să modifice condițiile care l-au făcut să se îmbolnăvească și să le accepte pe cele care nu pot fi schimbate. Nu poate fi uitat faptul că separarea de familie și prieteni, frica de modificarea relațiilor interpersonale fac să crească suferința pacientului.

Asistenta medicală în mod inevitabil chemată să ajute bolnavul să reușească prin mijloace de comunicare să-și exprime nevoile, gusturile, dorinele sale.

11. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SA-ȘI PRACTICE RELIGIA

O parte din codul de etică al asistentei medicale specifică strictețea cu care trebuie să păstreze confidențele făcute de bolnavi.Respectarea nevoilor de natură spirituală a sprijinului oferit pacientului în acest sens reprezintă o parte a îngrijirilor da bază ale nursing-ului.

Dacă practica religioasă este foarte importantă pentru starea de bine a unei persoane sănătoase, este și mai importantă când aceasta se îmbolnăvește. Cu cât asistenta medicală este mai informată asupra diverselor religii, cu atât credința este mai mare în ceea ce privește puterea de vindecare a acestora; cu cât viața spirituală este mai intensă și are o mare toleranță religioasă, cu atât va fi mai aptă să aducă bolnavilor ajutorul și încurajarea pe care le așteaptă din partea ei.

12. SĂ AJUȚI BOLNAVUL ÎN OCUPAȚIILE PRODUCTIVE

Este greu să consideri o zi în care nu este de făcut nimic. Asistenta medicală ajută pacientul să-și facă un plan pentru fiecare zi și să-l ajute în efectuarea acestuia.

Să faci ceva ce-ți place este mult mai important atunci când ești bolnav, decât atunci când ești sănătos.

13. SĂ AJUȚI BOLNAVUL ÎN ACTIVITĂȚILE RECREATIVE

Recrearea sau jocul, în contrast sunt activități efectuate pentru plăcere, mai mult decât pentru cauza produsului, chiar în cazul în care conduce la obținerea unui produs.

Asistenta medicală care face planul îngrijirilor unui bolnav se poate interesa “Care sunt cele mai favorabile recreeri ?” sau “Cum îi place să se recreeze ?” sau “De ce facilități dispune în scopul recreerii sale ?”.

Selecționarea activităților specifice depinde de sex, vârstă, gradul de inteligență, experiență și gust, de condiția sa sau severitatea bolii, de plăcerea sa vis-à-vis de practicarea acestui mod de recreere și bine-nțeles de imaginația și talentul pentru jocuri a pacientului și a celor cu care se asociază.

14. SĂ AJUȚI BOLNAVUL SĂ ÎNVEȚE

Uneori unei persoane îi lipsește motivația de a trăi, conform celor mai bune deprinderi igienice de sănătate. Boala se datorează faptului că indivizii nu cunosc unele mijloace de prevenire și tratament a suferinței sale și de aceea nu le respectă. În aceste situații prevenirea sau tratarea bolii de care suferă depinde de reeducarea acestuia.

Cel mai bun regim este acela stabilit împreună cu bolnavul (dacă este rațional). El trebuie să-l accepte și să-l dorească, astfel nu îl va respecta cu forța. Cu cât bolnavul va avea inițiativă, cu atât tratamentul va fi mai eficient. Adeseori uităm să ne asigurăm dacă bolnavul a înțeles bine și este capabil să respecte indicațiile prescrise.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Sarcina de bază a asistentei medicale este asigurarea condițiilor optime de îngrijire multilaterală a bolnavilor.

Rolul esnțial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-și mențină sau recâștige sănătatea, sau să asiste în ultimile sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut voință sau cunoștințele necesare și să îndeplinească aceste funcții, astfel încât să-și recâștige independența cât mai repede posibil.

Asistenta medicală ține sub supraveghere permanentă bolnavii, urmărind toate complicațiile și accidentele posibile ale bolii de bază și ale tratamentului aplicat.

Asistenta execută recoltările de produse biologice și patologice și pregătește bolnavii pentru examinările paraclinice. Asistenta medicală efectuează formele legate de internare și externare a bolnavilor din spital, ține la curent evidențele administrative și medicale ale bolnavului, făcând notările necesare în foaia de temperatură și observație. Pe baza indicațiilor prescrise de medic în foaia de observație pregătește, administrează medicamentele și supraveghează efectul lor, semnalând orice schimbare care s-ar ivi în starea pacientului.

Asistenta medicală are rolul de a asigura condițiile optime pentru îngrijirea bolnavului, de a aplica toate metodele posibile pentru vindecarea bolnavilor. Ea trebuie să-și păstreze totdeauna calmul, blândețea și să se apropie întotdeauna cu bunătate și înțelegere de suferinzi, fără să dea dovadă de slăbiciune sau ezitare în muncă.

Asistenta medicală trebuie să imprime optimism bolnavilor în stare gravă și să țină trează în ei dorința de a trăi și de a se vindeca.

CAPITOLUL IV

CAZUISTICA

CAZUL I

Bolnava C.C., născută la data de 22.07.1939 în vârstă de 60 de ani cu domiciliul în Reșița strada Al. Buziaș nr. 2, pensionară, se internează pe secția de neurologie cu diagnosticul la internare: EPILEPSIE CRIZE MAJORE.

MOTIVELE INTERNĂRII: crize de pierdere a cunoștinței și emisie involuntară de urină.

ANTECEDENTE PERSONALE: pneumonie.

CONDIȚII DE VIAȚĂ: corespunzătoare, bea cafea

ISTORICUL BOLII:

Bolnava hipertensivă de aproape 2 ani cu oscilații mari, cu perioade cu valori normale se internează pentru crize convulsive tonico-clonice, în antecedente cu traumatism cranio.cerebral prin accident de mașină, a mai căzut și-a pierdut conștiința dar nu a dat importanță.

La actuala criză de pierdere a conștiinței s-a trezit cu limba mușcată și emisie de urină involuntară.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Tegumente și mucoase: normal colorate, limba mușcată, tegumente calde.

Sistem osteoarticular: integru.

Sistem ganglionar: nepalpabil

Aparat respirator: torace normal conformat

sonoritate pulmonară normală

tipul respirației este abdominală

frecvența respirației este de 20 r/min.

Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice

T.A. 180/100 mm Hg

puls 85 pulsații/min.

Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, moale, nedureros la palpare

ficat, splină în limite fiziologice.

Aparat urogenital: tranzit intestinal normal

loje renale libere

micțiuni spontane fiziologice.

Examen neurologic: mișcări involuntare, crize tonoce

nu prezintă semne meningiale

motilitate: mișcă toate segmentele

psihic: confuz

limbaj: normal.

Bolnava este instalată într-un salon cu patru paturi, cuprinzând mobilierul strict necesar: este spațios, luminos și are posibilități de aerisire.

Patul este prevăzut cu saltea de burete, peste care este așezat cearșaful, astfel oferindu-i pacientei o odihnă perfectă pe tot parcursul imobilizării la pat.

La indicația medicului, asistenta medicală recoltează sânge pentru analizele de laborator, respectiv: V.S.H., hemoglobină, leucocite, glicemie.

ZIUA I

PROBLEME DE SĂNĂTATE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

Vulnerabilitate față de pericole Pacienta să beneficieze de Asigură condițiile de mediu adecvate pentru a Respirația

(predispoziție la accidente prin un mediu de siguranță evita pericolele prin accidentare și amplasează – frecvența 20 r/min

cădere). fără accidente. pacienta în salon în funcție de starea sa. – ritmică.

Alterarea integrității psihice Pacienta să beneficieze de Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat – zgomote respirat.

prin agitație, iritație, frică siguranța psihologică stării de sănătate prin înlăturarea excitanților normale.

pentru înlăturarea stării de psihici și se asigură condițiile de mediu adecvate, – tipul respirației

anxietate. se încurajează paciente să comunice cu cei din este abdominal.

jur să-și exprime emoțiile.

Dificultatea de a-și aminti Pacienta să fie orientată în Se ajută bolnava să se orienteze la propria

evenimentele din timpul stării timp și spațiu și la propria persoană ,o ajută să-și recunoască capacitățile și

de rău epileptice. persoană. preferințele și lasă bolnava să facă tot ceea ce

poate cu propriile sale mijloace.

Devalorizare (percepție Pacienta să se poată afirma Se pun în valoare capacitățile, talentele și Tensiunea arterială

negativă pe care pacienta o să aibă percepție pozitivă realizările anterioare ale bolnavei, dă -T.A.max180 mm Hg

are față de sine. față de sine. posibilitatea pacientei să-și exprime nevoile -T.A.min100 mm Hg

sentimentale, ideile și dorințele sale, învață

pacienta tehnici de afirmare de sine, de

comunicare, de relaxare.

Senzație de pierdere a libertății Pacienta să-și recapete Pacienta este încurajată să-și exprime sentimentele

acțiune și sentiment de încrederea în sine. și nevoile o asigură de confidențialitate și îi

inutilitate. păstrează secretele, se va încerca să se comunice

des cu bolnava arătându-se pline de colegitudine.

Descurajare, depresie, Pacienta să-și recapete Se ajută pacienta în reevaluarea capacităților și Puls:

disperare, obsedare de față de sine și de alții. aspirațiilor sale o ajută să se adapteze la noul – frecvența 85 p/min

problemele sale. rol pe care îl are sau la statutul său, o ajută să – puls ritmic.

realizeze o percepție justă a realității să se

integreze în colectiv, se observa reacțiile de

satisfacție sau nemulțumire ale pacientei.

Tristețe. Paciente să prezinte Asistenta medicală explorează ce activități Temperatura:

stare de bună dispoziție. recreative îi produc plăcere pacientei, – 36,5’ C.

analizează și stabilește dacă acestea sunt în

concordanță cu starea sa psihică.

Cunoștințe insuficiente Pacienta să acumuleze Se explorează nivelul de cunoștință al bolnavei Somn:

nesiguranța și frica de noi cunoștințe. privind boala, modul de manifestare, măsurile – întrerupt.

necunoscut. preventive și curative, modul de participare la

recuperare; se stimulează dorința de cunoaștere

organizând activități educative prin metode de

expunere.

Anorexie. Pacienta să fie echilibrată Se explorează gusturile și preferințele pacientei Urina:

nutrițional. asupra alimentelor, conștientizează pacienta – frecvența 4-5/zi

asupra importanței alimentației și servește – aspect clar,

pacienta cu alimente la o temperatură moderată, transparent.

la ore regulate și prezentate atrăgător.

Insomnie. Pacienta să beneficieze de Se identifică nivelul și cauza insomniei, învață Scaun:

somn corespunzător pacienta să prezinte tehnici de relaxare, observă -frecvență

cantitativ și calitativ. și notează calitatea, orarul somnului, gradul de – aspecte noi

satisfacere a celorlalte nevoi, administrează – alimentație.

tratamentul medicamentos și observă efectul

acestuia asupra pacientei.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Nifedipin 2 * 1/zi De laborator:

Hipazin 2 * 1/zi – Hemoglobină 14,6 g/100 ml ––– 13 g/100 ml

Fenitin 3 * 1/zi – Leucocite 4800/mm cub ––– 4200-4800/mm cub

– V.S.H. 4 mm/h –––––– 2-13 mm/h

– Glicemie 95 g % –––––– 80-120 g %

Electroencefalogramă

ZIUA a II-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Stare de rău epileptică. Evitarea accidentelor prin Conduita de urgență în statusul epileptic.

supravegherea în timpul

crizei.

Predispoziție la accidente prin Pacienta să beneficieze de Acordare de prim ajutor prin așezarea Respirația:

cădere. un mediu de siguranță fără pacientei în ușoara poziție Trendelenburg – dispnee

accidente prin supraveghere cu capul ușor în extensie. – frecvența 10 r/min

continuă. -zgomote de respirație

Dispnee. Pacienta să respire liber Se efectuează decomprimarea C.R. prin

eficient. aspirație faringiană traheobronșică,

dezobstrucția C.R. se face prin inhibație

traheală și se administrează oxigen pe sonda

nazală.

Hipersecreție salivară Pacienta să prezinte C.R. Se efectuează aspirația secrețiilor. Tensiunea arterială:

spumoasă. permeabile. -T.A.max.190 mm Hg

-T.A.min.120 mm Hg

Respirație dificilă pe nas Pacienta să respire liber Se îndepărtează secrețiile nazale, se umezește

datorat mucozităților. pe nas. aerul din încăpere și se administrează oxigen

pe sonda nazală.

Convulsii (contracții repetate Pacienta să aibă tonusul Se administrează medicație anticonvulsivantă Puls:

al unui mușchi sau grupe de muscular adecvat. la indicația medicului. -frecvență: 100 r/min

mușchi urmate de relaxare). – aritmic.

Tahicardie și H.T.A. Pacienta să prezinte Se administrează medicația prescrisă de medic

circulație adecvată. (tonicardiace, antiaritmice, hipotensoare) și se

urmărește efectul acestora.

Incontiniența de urină. Pacienta să prezinte Se schimbă lenjeria de pat și de corp după Temperatura:

tegumente și mucoase fiecare eliminare, asigură igiena locală – 38’ C.

integre și curate. riguroasă după fiecare eliminare se instalează

sonda vezicală la indicația medicului.

Hipersudorație (diaforeză). Pacienta să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă a plăcilor și a Alimentație:

de bine și de confort fizic. spațiilor interdigitale se schimbă lenjeria de – necorespunzătoare.

corp și asigură îmbrăcăminte ușoară și comodă.

Faza de somn post critică. Pacienta să fie odihnită cu Se supraveghează și notează funcțiile vitale și Somn:

tonusul fizic și psihic. vegetative în perioada de somn post critică, – hipersomnie.

favorizează odihna pacientei prin suprimarea

surselor care-i pot determina disconfortul și

iritabilitatea .

Algii musculare și cefalee Creare de confort prin Se administrează medicație prescrisă de medic.

după faza de somn post critică. calmarea durerii.

Amnezie asupra perioadei Pacienta să fie orientată în Ajută bolnava să se orienteze în timp și spațiu Urină:

critice. timp și spațiu. și la propria persoană o ajută să-și recunoască – în conținere urină.

capacitățile.

Alterarea integrității psihice Pacienta să beneficieze de Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat

prin agitație, agresivitate, siguranță psihologică stării de anxietate prin înlăturarea excitanților

frică. pentru înlăturarea stării de psihici, se încurajează pacienta să comunice cu

anxietate. cei din jur să-și exprime nevoile și frica.

Anorexie. Pacienta să fie echilibrată Se explorează preferințele pacientei asupra alimentelor,

nutrițional. conștientizează pacienta asupra importanței regimului

alimentar (fără sare, alcool).

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Fenobarbital – Electroencefalogramă

Diazepam

Perfuzie: Monitol

Oxigenoterapie

ZIUA a III-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Epistaxis. Oprirea epistaxisului. Se așează pacienta în decubit dorsal cu capul

în hiperextensie, comprimă cu policele nazal,

nara care sângerează timp de 5-10 min., se

aplică comprese reci pe frunte și s-a recomandat

să nu-și sufle nasul.

Tahicardie. Pacienta să prezinte I se aplică pacientei să aibă o alimentație bogată Respirația:

circulație adecvată. în zarzavaturi, fructe și să reducă grăsimile și – frecvența 20 r/min

sarea din alimentație, se administrează – ritmică

medicamente (antiaritmice) la indicația -zgomote respiratorii

medicului și se urmărește efectul acestora. -abdominală.

Grețuri și vărsături. Pacienta să aibă o stare S-a așezat pacienta în poziție semișezând, s-a

fără grețuri și vărsături. protejat lenjeria, se sprijină pacienta în timpul

vărsăturilor se aplică tratament medicamentos.

Oboseală și disconfort. Pacienta să fie activă, Se observă dacă perioadele de odihnă corespund Tensiunea arterială:

cooperantă. necesităților organismului, stimulează -T.A.max 130mm Hg

încrederea pacientei în forțele proprii și în cei -T.A.min 80 mm Hg

care o îngrijesc, învață pacienta tehnici de

relaxare.

Anxietate. Pacienta să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat Puls:

de siguranța psihologică stării de boală a pacientei prin înlăturarea – frecvența 95 r/min

pentru înlăturarea stării excitanților psihici și se aplică tehnici de -ritmic.

de anxietate. psihoterapie adecvată, încurajează pacienta

să comunice cu cei din jur.

Predispoziție la accidente Pacienta să-și satisfacă Ajută pacienta în satisfacerea nevoilor Temperatura:

prin cădere. nevoile în funcție de starea organismului și asigură condițiile de mediu – 37 ‘ C.

de sănătate și gradul de adecvate pentru a evita pericolele prin

dependență. Accidente.

Devalorizare. Pacienta să se poată afirma Se pun în valoare capacitățile și realizările Somn:

și să aibă percepție anterioare dă posibilitatea pacientei să-și – întrerupt.

pozitivă de sine. exprime nevoile, sentimentele și dorințele.

Îngrijirea față de sensul Pacienta să-și recapete Se comunică des cu pacienta va fi încurajată Urină:

propriei sale existențe. încrederea de sine. să-și exprime sentimentele și nevoile și se – frecvența 4-5

asigură de confidențialitate și îi păstrează – aspect normal.

secretele.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Nifedipin 2 * 1/zi Radiografie craniană fără leziuni osoase post-traumatice

Hipazin 2 * 1/zi ale calotei craniene.

Fenitin 3 *1/zi.

ZIUA a IV-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Stare de rău epileptică. Evitarea accidentelor prin Conduita de urgență în statusul epileptic. Tensiunea arterială:

supraveghere în timpul -T.A.max.220 mm Hg

crizelor. -T.A.min.120 mm Hg

Predispoziție la accidente Pacienta să beneficieze de Amplasarea pacientei în pat în ușoara poziție

prin cădere. un mediu de siguranță fără Trendelenburg cu capul ușor în extensie și

accidente prin supraveghere acordare de prim ajutor.

continuă.

Apnee. Pacienta să respire liber, Se efectuează decomprimarea C.R. prin Respirația:

eficient. aspirație faringiană, traheobronșică, – apnee: revine la

dezobstrucția C.R. prin intubație traheală și se normal după câteva

administrează oxigen prin sonda nazală. secunde de zgomote

respiratorii.

Hipersecreție salivară Pacienta să prezinte C.R. Se efectuează aspirația secrețiilor.

spumoasă. permeabile.

Convulsii. Pacienta să aibă tonusul Se administrează la indicația medicului Puls:

muscular adecvat. medicamente anticonvulsive. – frecvența 100

– aritmic.

Tahicardie și H.T.A. Pacienta să prezinte Se administrează medicație prescrisă de medic

circulație adecvată. (tonicardiace, antiaritmice, hipotensoare) și

urmărește efectul acestora.

Incontiniență de urină. Pacienta să prezinte Se schimbă lenjeria de pat și de corp după Temperatura:

tegumente și mucoase fiecare eliminare se asigură igiena locală – 38’ C.

integre și curate. riguroasă, se instalează sonda la indicația

medicului.

Crize tonico clonice. Pacienta să aibă o poziție Se instalează în pat respectându-se pozițiile Alimentație:

care să favorizeze anatomice ale corpului iar în timpul – prin deficit.

respirația, circulația hipersecreției salivare se așează în poziție de

sângelui și drenajul drenaj postural.

secrețiilor.

Hipersudorația. Pacienta să aibă o stare de Menține igiena riguroasă a plicilor, schimbă Somn:

bine și de confort fizic. lenjeria de corp și asigură îmbrăcăminte ușoară – hipersomnie.

și comodă.

Hipersomnie. Pacienta să fie odihnită cu Se favorizează odihna pacientei prin suprimarea

tonusul fizic și psihic. surselor care-i pot perturba liniștea, se notează

funcțiile vitale și vegetative di perioada de somn.

Amnezia asupra perioadei Pacienta să fie orientată în Ajută bolnava să se orienteze în timp, spațiu și Urina:

critice. timp și spațiu. la propria persoană, ajut sa-și recunoască – incontiniență de

capacitățile. urină.

Dureri musculare cefalee. Pacienta să beneficieze de Se aplică tehnici de îngrijire necesare obținerii

confort fizic și psihic. stării de bine administrează medicație pentru

calmarea durerilor și urmărește efectul acestora.

Narcolepsie (necesitatea Pacienta să fie odihnită Se observă și se notează toate schimbările care

subită de somn precedată cu tonusul fizic și psihic survin în starea pacientei, urmărește somnul

de pierderea tonusului bun. calitatea acestuia și notează parametri funcțiilor

muscular). vitale.

TRATAMENT INTERVENȚII

Oxigenoterapie Electroencefalogramă.

Fenobarbital

Diazepam

Perfuzie: Manitol

Nifedipin

ZIUA a V-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

H.T.A. Pacienta să prezinte Se învață pacienta să aibă o alimentație bogată

circulație adecvată. în fructe și zarzavaturi, să reducă grăsimile și

sarea din alimentație și se administrează

medicația prescrisă de medic.

Obsedare de problemele sale. Pacienta să-și recapete Se identifică prin conversație cu pacienta cauza Respirația:

încrederea și stima de neputinței sale și situațiile care îi provoacă – frecvența 21 r/min

sine. sentimentul de inutilitate, ajută în cunoașterea – ritmică

și reevaluarea capacităților sale. -zgomote respiratorii

normale.

Oboseală și disconfort. Pacienta să fie activă Se observă dacă perioadele de odihnă corespund – tipul respirației

cooperantă. necesităților organismului, stimulează încrederea abdominale.

pacientei în forțele proprii și în cei care o îngrijesc.

Hipersudorație. Pacienta să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă a corpului, Tensiunea arterială:

de bine și de confort schimbă lenjeria de corp de câte ori este -T.A.max 180 mm Hg

fizic. nevoie, asigură îmbrăcăminte ușoară și -T.A. min 100 mm Hg

comodă.

Resemnare, retragere. Pacienta să poată realiza Se orientează pacienta spre alte activități decât Puls:

și aprecia obiectiv situația cele anterioare în raport cu capacitățile sale, – frecvența 80 r/min

sa. ajută pacienta în recuperarea psihică pentru – ritmică

obținerea independenței.

Cunoștințe insuficiente Pacienta să acumuleze noi Se explorează nivelul de cunoștințe al bolnavei Temperatura:

despre boală. cunoștințe. privind boala modul de manifestare, măsurile – 36,8’ C.

curative și îi stimulează dorința de cunoaștere

organizând activități educative.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Nifedipin 2 * 1/zi Examen neurologic

Hipazin 2 * 1/zi Electroencefalogramă

Fenitin 3 * 1/zi

ZIUA a VI-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

H.T.A. Pacienta să prezinte Se învață pacienta să aibă o alimentație Tensiunea arterială:

circulație adecvată. bogată în fructe și zarzavaturi, să reducă – T.A.max.170mm Hg

grăsimile și sarea din alimentație și se – T.A.min.90 mm Hg

administrează medicație prescrisă de medic.

Senzație de pierderea libertății Pacienta să-și recapete Pacienta este încurajată să-și exprime Puls: frecvența 83r/min

de acțiune și sentiment de încrederea în sine. sentimentele și nevoile, o asigură de – ritmic

inutilitate. confidențialitate și îi păstrează secretele și Temperatură:

se va încerca să se comunice des cu bolnava – 36,6’ C.

arătându-se pline de solicitudine.

Tristețe. Pacienta să prezinte Asistenta medicală explorează ce activități Respirație:

stare de bună dispoziție. recreative îi produc plăcere pacientei, -zgomote respiratorii

analizează dacă acestea sunt în concordanță normale

cu starea sa psihică. – frecvența 20 r/min

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Nifedipin 2 * 1/zi Examen neurologic

Hipazin 2 * 1/zi

Fenitin 3 * 1/zi

ZIUA a VII-a

-SE EXTERNEAZĂ:

Bolnava C.C. cu un traumatism cranio-cerebral în antecedente, cu oscilații mari ale tensiunii arteriale s-a internat pentru crize de pierdere a cunoștinței și în urma investigațiilor s-a confirmat diagnosticul la externare: EPILEPSIE MAJORĂ și H.T.A. S-a efectuat educație sanitară care se adresează în această măsură bolnavei cât și anturajului (familiei) care trebuie să considere epilepsia o boală ca oricare alta deși cu un tratament îndelungat.

Se recomandă:

– regim fără sare

– sunt interzise băuturile alcoolice, cafea

– dispensarizare cu controale periodice și regulate

Tratament:

Nifedipin

Fenitin

Hipazin

CAZUL II

Bolnavul R.C. născut la data de 18.02.1971 în vârstă de 28 de ani din Reșița, B-dul Republicii nr. 18 de profesie șomer, se internează pe secția de neurologie pentru crize de pierdere a cunoștinței cu scopul unor investigații și tratament.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Crize epileptice tonico-clonice

MOTIVELE INTERNĂRII: Crize frecvente de pierdere a cunoștinței

ANTECEDENTE PERSONALE: pojar, hepatită

CONDIȚII DE VIAȚĂ: Corespunzătoare, bea cafea, fumează

ISTORICUL BOLII:

Debut în urmă cu patru ani în urma unui accident de circulație a mai fost internat pe secția de neurologie unde a urmat tratament cu Carbomazepină deoarece crizele se înmulțise de 3-4 ori pe zi.

Se internează din nou pentru noi investigații și tratament deoarece crizele au reapărut din nou.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Tegumente și mucoase: normal colorate

tegumente calde

Sistem ganglionar: nepalpabil

Sistem osteoarticular: integru

Aparat respirator: torace normal conformat

sonoritate pulmonară normală

tipul respirației este costal inferior

frecvența respirației este de 17 r/min

Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice

T.A. 130/70 mm

frecvența pulsului 80 r/min

Aparat digestiv: abdomen suplu, moale, elastic, nedureros la palpare

ficat, splină în limite fiziologice

tranzit intestinal normal

Aparat urogenital: loje renale libere

micțiuni spontane fiziologice

tranzit intestinal normal

Examen neurologic: mișcări involuntare: crize tonico-clonice

nu prezintă semne meningiale

motilitate: mișcă toate segmentele

sensibilitate: cefalee

psihic: confuz

limbaj: normaj

tonus muscular bun

Bolnavul este instalat în salon, care este luminos, spațios și are posibilități de aerisire, cuprinzând mobilierul strict necesar.

La indicația medicului asistenta medicală pregătește materialele necesare pentru recoltarea analizelor de laborator, respectiv: V.S.H., hemoglobină, leucocite, glicemie, după care îl supraveghează iînpermanență pentru evitarea accidentelor în timpul crizelor epileptice.

ZIUA I

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Stare de rău epileptică. Evitarea accidentelor prin Conduita de urgență în statusul epileptic. Respirație:

supravegherea în timpul -apnee în timpul

crizei. crizei apoi bradipnee

Pierderea cunoștinței și căderea Pacientul să beneficieze de Amplasarea pacientului în pat în ușoara poziție -aritmică

jos a bolnavului. siguranță fără accidente. Trendelenburg cu capul ușor în extensie. -tip costal inferior

Maxilar încleștat. Pacientul să prezinte C.R. Se deschide gura pacientului, se pensează limba Puls:

libere și să respire eficient. iar la indicația medicului folosirea pipei Guedel. -frecvența 110 r/min

-aritmic

Apnee. Pacientul să respire liber, Se efectuează decomprimarea C.R. prin

eficient. aspirație faringiană, traheobronșică,

dezobstrucția C.R. prin intubație traheală și se

administrează oxigen prin sonda nazală.

Crize tonico-clonice. Pacientul să aibă o poziție Se instalează în pat respectându-se pozițiile Tensiunea arterială:

care să favorizeze anatomice ale corpului iar în timpul -T.A.max.145 mm Hg

respirația, circulația hipersecreție salivare se așează în poziție de -T.A. min.90 mm Hg

sângelui și drenajul drenaj postural.

secrețiilor bronșice.

Hipersecreție salivară. Pacientul să prezinte C.R. Se efectuează aspirația secrețiilor.

permeabile.

Convulsie. Pacientul să aibă tonusul Se administrează la indicația medicului Temperatură:

muscular adecvat. anticonvulsive. – 38’ C.

Tahicardie. Pacientul să prezinte Se administrează medicația prescrisă de medic

circulație adecvată. (tonicardiace, antiaritmice, ), se urmărește

efectul acestora.

Incontiniența de urină. Pacientul să prezinte Se schimbă lenjeria de pat și de corp asigură Scaun:

tegumente și mucoase igiena locală riguroasă, se instalează sonda -frecvența 1/zi

integre și curate. vezicală la indicația medicului. -aspect normal.

Hipersudorație. Pacientul să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă se schimbă

de bine și de confort fizic. lenjeria de corp și asigură îmbrăcămintea

ușoară și comodă.

Faza de somn post critică. Pacientul să fie odihnit cu Se favorizează odihna pacientului prin – incontiniență de

tonusul fizic și psihic. suprimarea surselor care-i poate perturba l urină liniștea, se observă și se notează funcțiile vitale – aspect normal.

din perioada de somn precum și comportamentul.

Amnezie asupra perioadei Pacientul să fie orientat în Se ajută bolnavul să se orienteze în timp și Alimentație:

critice. timp și spațiu. spațiu, la propria persoană o ajută să-și -necorespunzătoare.

recunoască capacitățile.

Dureri musculare cefalee. Pacientul să beneficieze de Se aplică tehnici de îngrijire curentă necesare

confort fizic și psihic. obținerii stării de bine, se administrează medicație

prescrisă de medic pentru calmarea durerilor.

Narcolepsie. Pacientul să fie odihnit Observă și notează toate schimbările care survin în

cu tonusul fizic și psihic starea pacientului, observă somnul, calitatea acestuia,

bun. Raportul dintre starea de veghe și starea de somn

și notează parametrii funcțiilor vitale.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Oxigenoterapie Hemoglobină: 15,2 g/100 ml ––––––- 15 g/100 ml

Fenobarbital Leucocite 79000/mm cub ––––––––4200 –8000/mm cub

Diazepam N–62%–––––––––45-70%

Perfuzie: Manitol E–18%–––––––––1-3%

Nilfan 3 *1/zi L–20%–––––––––20-40%

Depakine 0,500 trebuie *1/zi M—1%–––––––––4-8%

V.S.H.: 10mm/zi–––––––––––-1-10mm/zi

Glicemie: 72g%––––––––––––80-120g%

ZIUA II

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Stare de rău epileptică. Evitarea accidentelor prin Conduita de urgență în statusul epileptic. Respirație:

supravegherea în timpul -apnee în timpul

crizei. crizei apoi bradipnee

Pierderea cunoștinței și căderea Pacientul să beneficieze de Amplasarea pacientului în pat în ușoara poziție -aritmică

jos a bolnavului. siguranță fără accidente. Trendelenburg cu capul ușor în extensie. -tip costal inferior

Maxilar încleștat. Pacientul să prezinte C.R. Se deschide gura pacientului, se pensează limba Puls:

libere și să respire eficient. iar la indicația medicului folosirea pipei Guedel. -frecvența 110 r/min

-aritmic

Apnee. Pacientul să respire liber, Se efectuează decomprimarea C.R. prin

eficient. aspirație faringiană, traheobronșică,

dezobstrucția C.R. prin intubație traheală și se

administrează oxigen prin sonda nazală.

Crize tonico-clonice. Pacientul să aibă o poziție Se instalează în pat respectându-se pozițiile Tensiunea arterială:

care să favorizeze anatomice ale corpului iar în timpul -T.A.max.145 mm Hg

respirația, circulația hipersecreție salivare se așează în poziție de -T.A. min.90 mm Hg

sângelui și drenajul drenaj postural.

secrețiilor bronșice.

Hipersecreție salivară. Pacientul să prezinte C.R. Se efectuează aspirația secrețiilor.

permeabile.

Convulsie. Pacientul să aibă tonusul Se administrează la indicația medicului Temperatură:

muscular adecvat. anticonvulsive. – 38’ C.

Tahicardie. Pacientul să prezinte Se administrează medicația prescrisă de medic

circulație adecvată. (tonicardiace, antiaritmice, ), se urmărește

efectul acestora.

Incontiniența de urină. Pacientul să prezinte Se schimbă lenjeria de pat și de corp asigură Scaun:

tegumente și mucoase igiena locală riguroasă, se instalează sonda -frecvența 1/zi

integre și curate. vezicală la indicația medicului. -aspect normal.

Hipersudorație. Pacientul să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă se schimbă

de bine și de confort fizic. lenjeria de corp și asigură îmbrăcămintea

ușoară și comodă.

Faza de somn post critică. Pacientul să fie odihnit cu Se favorizează odihna pacientului prin – incontiniență de

tonusul fizic și psihic. suprimarea surselor care-i poate perturba l urină liniștea, se observă și se notează funcțiile vitale – aspect normal.

din perioada de somn precum și comportamentul.

Amnezie asupra perioadei Pacientul să fie orientat în Se ajută bolnavul să se orienteze în timp și Alimentație:

critice. timp și spațiu. spațiu, la propria persoană o ajută să-și -necorespunzătoare.

recunoască capacitățile.

Dureri musculare cefalee. Pacientul să beneficieze de Se aplică tehnici de îngrijire curentă necesare

confort fizic și psihic. obținerii stării de bine, se administrează medicație

prescrisă de medic pentru calmarea durerilor.

Narcolepsie. Pacientul să fie odihnit Observă și notează toate schimbările care survin în

cu tonusul fizic și psihic starea pacientului, observă somnul, calitatea acestuia,

bun. Raportul dintre starea de veghe și starea de somn

și notează parametrii funcțiilor vitale.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Oxigenoterapie Hemoglobină: 15,2 g/100 ml ––––––- 15 g/100 ml

Fenobarbital Leucocite 79000/mm cub ––––––––4200 –8000/mm cub

Diazepam N–62%–––––––––45-70%

Perfuzie: Manitol E–18%–––––––––1-3%

Nilfan 3 *1/zi L–20%–––––––––20-40%

Depakine 0,500 trebuie *1/zi M—1%–––––––––4-8%

V.S.H.: 10mm/zi–––––––––––-1-10mm/zi

Glicemie: 72g%––––––––––––80-120g%

ZIUA a III-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Predispoziție la accidente prin Pacientul să beneficieze de Se asigură condițiile de mediu adecvate Respirația:

cădere. un mediu de siguranță fără pentru a evita pericolele prin accidente. -ritmică

accidente – frecvența 20 r/min

-zgomote de respirație

Dificultatea de a-și aminti Pacientul să fie orientat în Se asigură un mediu de protecție psihică normale

evenimentele din timpul stării timp și spațiu și la propria adecvat stării de sănătate prin înlăturarea -tipul costal inferior.

de rău epileptice. persoană. excitanților psihici, ajută bolnavul să se orienteze la propria persoană și se încurajează

să comunice cu cei din jur.

Alterarea integrității psihice Pacientul să beneficieze de Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat Tensiunea arterială:

prin agitație, iritație, frică siguranța psihologică stării de sănătate prin înlăturarea excitanților -T.A.max130mmHg

pentru înlăturarea stării de psihici și se încurajează pacientul să comunice -T.A.min.70mm Hg

anxietate. cu cei din jur.

Devalorizare. Pacientul să se poată afirma Se pun în valoare capacitățile și realizările Puls:

să aibă percepție pozitivă anterioare ale bolnavului, dă posibilitatea -frecvența 80 r/min

față de sine. pacientului să-și exprime sentimentele și -ritmic.

învață pacientul tehnici de afirmare de sine

de comunicare.

Senzație de pierdere a libertății Pacientul să-și recapete Pacientul este încurajată să-și exprime sentimentele Temperatura:

acțiune și sentiment de încrederea în sine. și nevoile, îl asigură de confidențialitate și se va – 37,2’ C.

inutilitate. încerca să se comunice cât mai des cu bolnavul

arătându-ne pline de solicitudine.

Anorexie. Pacientul să fie echilibrat Se explorează gusturile și preferințele pacientului

nutrițional. asupra alimentelor, conștientizează pacientul

asupra importanței alimentației și servește

pacientul cu alimente la o temperatură moderată.

Descurajare si Pacientul să-și recapete Îl ajută în reevaluarea capacităților, Somn:

obsedare de față de sine și de alții. aspirațiilor sale, îl ajută să se adapteze la noul -întrerupt.

problemele sale. rol pe care îl are sau la statutul său, îl ajută să

se integreze în colectiv și să realizeze o

percepție justă a realității.

Tristețe. Pacientul să prezinte Asistenta medicală explorează ce activități Urină:

stare de bună dispoziție. recreative îi produc plăcere pacientului, -frecvența 5 r/min

analizează și stabilește dacă acestea sunt în -aspect normal.

concordanță cu starea sa psihică.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Depakine 2 * 1/zi Examen neurologic

Fenitin 2 * 1zi Examenul fundului de ochi

Algocalmin 3 *1/zi

ZIUA a IV-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Tahicardie. Pacientul să prezinte I se aplică pacientului să aibă o alimentație bogată Puls:

circulație adecvată. în fructe și zarzavaturi, să reducă grăsimile și – frecvența 100 r/min

sarea din alimentație, se administrează – ritmic.

medicamente (antiaritmice) la indicația

medicului.

Oboseală și disconfort. Pacientul să fie activ, Se urmărește dacă perioadele de odihnă Respirație:

cooperant. corespund necesităților organismului si stimulează -frecvența 18 r/min

încrederea pacientului în forțele proprii și în cei -ritmică

care îl îngrijesc. -zgomote respiratorii

normale

Anorexie. Pacientul să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat -tip costal inferior.

de siguranță psihologică. stării de boală a pacientului prin înlăturarea

excitanților psihici și se aplică tehnici de

psihoterapie.

Devalorizare. Pacientul să aibă percepții Se pun în valoare capacitățile și realizările Tensiune arterială:

pozitive față de sine. anterioare ale bolnavului și dă posibilitatea -T.A.max, 120 mm Hg

pacientului să-și exprime nevoile. –T.A. min. 75 mm Hg

Cunoștințe insuficiente. Pacientul să acumuleze Se explorează nivelul de cunoștință al bolnavului Temperatură:

noi cunoștințe. privind boala, modul de manifestare, măsurile – 37’ C.

curative, modul de participare la recuperare;

se stimulează dorința de cunoaștere

organizând activități educative.

Îngrijirea față de sensul Pacientul să-și recapete Se comunică des cu bolnavul, se încurajează Somn:

propriei sale existențe. încrederea de sine. să-și exprime sentimentele și nevoile și îl -întrerupt.

asigură de confidențialitate.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Depakine 2 * 1/zi Radiografie craniană: fără leziuni osoase post-traumatice.

Fenitin 2 * 1zi

Algocalmin la nevoie

ZIUA a V-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Tahicardie. Pacientul să prezinte Se învață pacientului să aibă o alimentație bogată Respirația:

circulație adecvată. în fructe și zarzavaturi, să reducă grăsimile și – frecvența 16 r/min

sarea din alimentație și se administrează – ritmică.

medicația prescrisă de medic. -zgomote respiratorii

normale

Hipersudorație. Pacientul să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă a corpului se Puls:

de bine și de confort fizic. schimbă lenjeria de corp la nevoie și se asigură o -frecvența 105 r/min

îmbrăcăminte ușoară și comodă. -ritmic.

Oboseală și disconfort. Pacientul să fie activ, Se observă dacă perioadele de odihnă Tensiunea arterială:

cooperant. corespund necesităților organismului, stimulează -T.A.max 120 mm Hg

încrederea pacientului în forțele proprii și în cei -T.A.min 70 mm Hg

care îl îngrijesc.

Resemnare, retragere. Pacientul să poată realiza Orientează pacientul spre alte activități decât Alimentație:

și aprecia obiectiv situația cele anterioare în raport cu capacitățile sale, – echilibrată.

sa. ajută pacientul în recuperarea sa psihică pentru

obținerea independenței și să-și însușească

criteriile care îl ajută în aprecierea activității

sale zilnice și a idealurilor sale.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Depakine 2 * 1/zi Electroencefalogramă

Fenitin 2 * 1/zi Examen neurologic

ZIUA a VI-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Tristețe. Pacientul să prezinte Asistenta medicală explorează ce activități Tensiunea arterială

stare de bună dispoziție. recreative îi produc plăcere pacientului, -T.A.max.120mmHg

analizează și stabilește dacă acestea sunt în -T.A. min 75mm Hg.

concordanță cu starea sa psihică.

Senzație de pierderea libertății Pacientul să-și recapete Pacientul este încurajată să-și exprime

de acțiune. încrederea în sine. sentimentele și nevoile, se va încerca să se

comunice des cu bolnavul dar asigurându-l Temperatură:

de confidențialitate. – 37’ C.

Nesiguranța și frica de Pacientul să dobândească I se corectează deprinderile dăunătoare sănătății, Respirație:

necunoscut. atitudini și deprinderi noi. I se explică cum trebuie să ducă un mod de viață -frecvență 17 R/min

echilibrat și cum să-și administreze -ritmică.

medicamentele.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Depakine 2 * 1/zi

Fenitin 2 * 1/zi Examen neurologic

ZIUA a VII-a

-SE EXTERNEAZĂ

Bolnavul R.C., în vârstă de 28 de ani din Reșița Internat pe secția de neurologie după mai multe crize de pierdere a conștiinței în vederea unor noi investigații și tratament, se externează deoarece în urma tratamentului aplicat nu a mai avut crize de epilepsie.

Se recomandă:

regim fără sare

evitarea băuturilor alcoolice

dispensarizare cu controale periodice și regulate

se interzice profesiuni cum ar fi conducător de orice fel, munca la înălțime, lângă surse termice, electrice, lucru cu substanțe chimice sau obiecte tăioase

respecterea tratamentului prescris.

CAZUL III

ZIUA I DE SPITALIZARE

Bolnavul D.A. născut la data de 13.10.1990 în vârstă de 8 ani cu domiciliul în Reșița str. Al. Narcisei nr. 4, S.C. “Rosada” S.A. 2,ap. 9, de profesie elev este adus de pe secția de Pediatrie cu salvarea la secția Neurologie după mai multe crize de pierdere a conștiinței, convulsii, salivație abundentă și spumoasă, emisie involuntară de urină, unde este internat pentru investigații și tratament.

MOTIVELE INTERNĂRII: crize de pierdere a cunoșzinței cu convulsii, salivație abundentă și spumoasă, emisie involuntară de urină.

ANTECEDENTE PERSONALE: varicelă, pneumonie

CONDIȚII DE VIAȚĂ: corespunzătoare

ISTORICUL BOLII:

Bolnavul este internat pentru crize convulsive tonico-clonice cu debut în urmă cu 3 săptămâni după care revenea la normal la starea de conștiență, dar cu amnezie cu privire la starea critică.

EXAMEN CLINIC GENERAL

Tegumente și mucoase: normal colorate

Tegumente calde

Sistem ganglionar: nepalpabil

Sistem osteoarticular: integru

Aparat respirator: torace normal conformat

sonoritate pulmonară normală

tipul respirației este abdominal

frecvența respirației este de 22 r/min

Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice

frecvența pulsului 95 p/min

Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, moale, nedureros la palpare

tranzit intestinal normal

ficat, splină în limite fiziologice

Aparat urogenital. loje renale libere

micțiuni spontane fiziologice cu o frecvență de 5-6 pe zi

Examen neurologic: mișcări involuntare: crize tonice

semne meningiale nu prezintă

motilitate: mișcă toate degetele

psihic: confuz

limbaj: normal

Bolnavul în urma examenului neurologic este internat pe secția de neurologie pentru investigații și tratament, iar la indicația medicului se recoltează probe de laborator și se efectuează electroencefalograma.

Este instalat în salon cuprinzând mobilierul strict necesar care este luminos, spațios și are posibilități de aerisire.

ZIUA II

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Predispoziție la accidente prin Pacientul să beneficieze de Se amplasează bolnavul în salon în funcție de Respirația:

cădere. un mediu de siguranță fără starea sa și se asigură condițiile de mediu -frecvența 20 r/min

accidente adecvate pentru a evita pericolele prin

accidentare. -tip abdominal

Anxietate. Pacientul să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat -ritmică

de siguranța psihologică stării de boală a pacientului prin înlăturarea

pentru înlăturarea stării excitanților psihici și se aplică tehnici de

de anxietate. psihoterapie.

Hiperactivitate. Pacientul să-și mențină Se supraveghează în permanență bolnavul pentru Puls:

integritatea fizică. a nu se răni și se înlătură stimulii din mediul -tahicardic

înconjurător. -aritmic.

Pierderea cunoștinței și căderea Pacientul să beneficieze de Amplasarea pacientului în pat în ușoara poziție Temperatura:

jos a bolnavului. siguranță fără accidente. Trendelenburg cu capul ușor în extensie. -38’ C.

Maxilar încleștat. Pacientul să prezinte C.R. Se deschide gura pacientului, se pensează limba

libere și să respire eficient. iar la indicația medicului folosirea pipei Guedel.

Apnee. Pacientul să respire liber, Se efectuează decomprimarea C.R. prin Scaun:

eficient. aspirație faringiană, traheobronșică, -frecvența 1/zi

dezobstrucția C.R. prin intubație traheală și se -aspect normal.

administrează oxigen prin sonda nazală.

Crize tonico-clonice. Pacientul să aibă o poziție Se instalează în pat respectându-se pozițiile

care să favorizeze anatomice ale corpului iar în timpul

respirația, circulația hipersecreție salivare se așează în poziție de

sângelui și drenajul drenaj postural.

secrețiilor bronșice.

Hipersecreție salivară. Pacientul să prezinte C.R. Se efectuează aspirația secrețiilor.

permeabile.

Tahicardie. Pacientul să prezinte Se administrează medicația prescrisă de medic Alimentație

circulație adecvată. (tonicardiace, antiaritmice, ), se urmărește

efectul acestora.

Convulsie. Pacientul să aibă tonusul Se administrează la indicația medicului -anorexie

muscular adecvat. anticonvulsive.

Incontiniența de urină. Pacientul să prezinte Se schimbă lenjeria de pat și de corp asigură

tegumente și mucoase igiena locală riguroasă, se instalează sonda

integre și curate. vezicală la indicația medicului.

Hipersudorație. Pacientul să aibă o stare Se menține o igienă riguroasă se schimbă

de bine și de confort fizic. lenjeria de corp și asigură îmbrăcămintea

ușoară și comodă.

Dureri musculare cefalee. Pacientul să beneficieze de Se aplică tehnici de îngrijire curentă necesare

confort fizic și psihic. obținerii stării de bine, se administrează medicație

prescrisă de medic pentru calmarea durerilor.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Oxigenoterapie Examen neurologic

Fenobarbital Electroencefalogramă

Diazepam

Perfuzie cu glucoză

ZIUA a III-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Anxietate. Pacientul să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat Respirație:

de siguranța psihologică stării de boală a pacientului prin înlăturarea -frecvența 15 r/min

pentru înlăturarea stării excitanților psihici și se aplică tehnici de -ritmică

de anxietate. psihoterapie. -zgomote respiratorii

normale.

Anorexie. Pacientul să fie echilibrat Se explorează gusturile și preferințele pacientului -tip abdominal

nutrițional. asupra alimentelor, conștientizează pacientul

asupra importanței alimentației și servește

pacientul cu alimente la o temperatură moderată.

Oboseală. Pacientul să beneficieze Se creează un climat de încredere, se liniștește Puls:

de un număr de ore de pacientul pentru a recăpăta echilibrul psihic. -frecvența 90 p/min

somn corespunzător -ritmic

vârstei.

Disconfort. Pacientul să beneficieze Se discută cu pacientul pentru a identifica Temperatura:

e confort fizic și psihic. cauzele disconfortului, creează senzația de bine – 36,8’ C.

prin discuțiile purtate, facilitează contactul cu

familia și favorizează odihna pacientului prin

suprimarea surselor care-i determină disconfortul.

Astenia (scăderea forței) Pacientul să fie odihnit cu Se observă dacă perioadele de odihnă corespund Somn:

tonusul fizic. necesităților organismului, stimulează încredere -întrerupt.

în forțele proprii și în cei care îl îngrijesc.

Apetie Pacientul să poată realiza Se ajută pacientul în recuperarea psihică pentru Alimentație:

și aprecia obiectiv obținerea indepentei precum și să-și însușească – anorexie.

activitățile sale. criteriile de control care îl ajută în aprecierea

activității sale zilnice.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Carbomazepină Radiografie craniană: fără leziuni osoase

Fenobarbital 5 mg/kg Examenul fundului de ochi.

ZIUA a IV-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Gust și valoarea acordată Pacientul să fie echilibrat Se explorează preferințele pacientului asupra Respirația:

mâncării dezordonate. nutrițional. alimentației servește pacientul cu alimente la o -frecvența 19 r/min

temperatură regulată și prezentate atrăgător. -ritmică

-zgomote respiratorii

Diaforeză. Pacientul să aibă o stare Se menține tegumentele pacientului curate și normale.

de bine și de confort fizic. uscate, se spală tegumentele ori de câte ori

este necesar și se asigură îmbrăcăminte ușoară

și comodă.

Anxietate. Pacienta să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat Puls:

de siguranța psihologică stării de boală a pacientei prin înlăturarea – frecvența 96 r/min

pentru înlăturarea stării excitanților psihici și se aplică tehnici de -ritmic.

de anxietate. psihoterapie adecvată, încurajează pacienta

să comunice cu cei din jur.

Disconfort. Pacientul să beneficieze Se discută cu pacientul pentru a identifica Temperatura:

e confort fizic și psihic. cauzele disconfortului, creează senzația de bine – 36,4’ C.

prin discuțiile purtate, facilitează contactul cu

familia și favorizează odihna pacientului prin

suprimarea surselor care-i determină disconfortul.

Astenia Pacientul să fie odihnit cu Se observă dacă perioadele de odihnă corespund Somn:

tonusul fizic. necesităților organismului, stimulează încredere -normal.

în forțele proprii și în cei care îl îngrijesc. Alimentație

-echilibrată.

Apetie Pacientul să poată realiza Se ajută pacientul în recuperarea psihică pentru Urină:

și aprecia obiectiv obținerea indepentei precum și să-și însușească – frecvența 5/zi

activitățile sale. criteriile de control care îl ajută în aprecierea -aspect normal.

activității sale zilnice.

TRATAMENT INTERVENȚII

Clonazepam –0,1 mg/kg Electroencefalogramă

Depakine –15 mg/kg Examen neurologic

Fenitoin.

ZIUA a V-a

PROBLEME DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

SĂNĂTATE

Anxietate. Pacienta să beneficieze Se asigură un mediu de protecție psihică adecvat Respirație:

de siguranța psihologică stării de boală a pacientei prin înlăturarea – frecvența 17 r/min

pentru înlăturarea stării excitanților psihici și se aplică tehnici de -ritmică.

de anxietate. psihoterapie adecvată, încurajează pacienta -zgomote respiratorii

să comunice cu cei din jur. normale.

-tip abdominal

Disconfort. Pacientul să beneficieze Se discută cu pacientul pentru a identifica Puls:

e confort fizic și psihic. cauzele disconfortului, creează senzația de bine -frecvența 94 p/min

prin discuțiile purtate, facilitează contactul cu -ritmic

familia și favorizează odihna pacientului prin

suprimarea surselor care-i determină disconfortul.

Plictiseală. Pacientul să prezinte stare Asistenta medicală explorează ce activități îi produc Temperatura:

de bună dispoziție. plăcere pacientului, analizează și stabilește dacă -36,5’ C.

acestea sunt în concordanță cu starea sa psihică și

fizică.

TRATAMENT INVESTIGAȚII

Clonazepam 0,1 mg/kg Examen neurologic

Depakine 15mg/kg

Fenitoin

ZIUA a VI-a

-SE EXTERNEAZĂ

Bolnavul D.A în vârstă de 8 ane internat pe secția neurologie după mai multe crize de pierdere a cunoștinței și crize tonico-clonice de epilepsie se externează deoarece sub tratamentul aplicat nu a mai avut crize de epilepsie.

Se recomandă:

Regim fără sare

dispensarizare cu controale periodice și regulate

psihoterapie

colaborare strânsă cu medicul curent, încredere și înțelegere reciprocă

stabilirea unei comunicări largi și stabile cu copilul bolnav

stabilirea unui climat de dragoste și grijă în familie

utilizarea unor reguli de comportament rațional precum și minimalizarea riscului de supraprotecție

menținerea unei relații familiale normale

respectarea tratamentului prescris.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Din studiul efectuat pe cele trei cazuri se trag următoarele concluzii:

Epilepsia fiind o boală cu simpromatologie complexă și o evoluție variabilă, bolnavul necesită pe toată perioada spitalizării cât și o lungă perioadă de timp îngrijiri deosebite atât în ceea ce privește tratamentul, îngrijirile acordate de asistenta medicală cât și supravegherea medicală de lungă durată.

În toate cele trei cazuri a fost instituit tratamentul de urgență și s-au acordat îngrijirile necesare pentru ca evoluția bolnavilor să fie bună.

În toate cele trei cazuri, eforturile medicului și ale asistentei medicale au fost răsplătite prin evoluția satisfăcătoare a bolnavilor, după un tratament complex și îndelungat, aceștia au răspuns tratamentului efectuat și îngrijirilor acordate prin rărirea și întreruperea crizelor epileptice.

Deci, rolul asistentei medicale este de a ajuta bolnava sau sănătoasa să-și mențină sau recâștige sănătatea, sau să asiste în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voință sau cunoștințele necesare și să îndeplinească aceste funcții astfel încât, aceasta să-și recâștige independența cât mai repede posibil.

BIBLIOGRAFIE

BIOLOGIE–––––––––Editura Dacia 1981

NEUROLOGIE CLINICĂ–––Editura Medicală 1980

EPILEPSIILE––––––––Editura Dacia 1986

EPILEPSIA LA COPIL––––Editura Medicală 1989

TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI–- Editura Medicală 1997

GHID DE NURSING––––- Editura Medicală 1998