Epilepsia -definiții, concepții [629914]

Epilepsia -definiții, concepții

Boală a sistemului nervos, evidențiată prin crize convulsive interminente și pierderi ale
cunoștinței, epilepsia este cunoscută ca a doua cea mai frecventă tulburare neurologică .
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel mondial, aproximativ 60 de milioane de
persoane sunt diagnosticate cu epilepsie, anual înregistrându -se circa 2.4 milioane de cazuri
noi.
Viața bolnavilor de epilepsie poate fi imbunătățită atât prin acces la t ratament adecvat
și corespunzator fiecărei s ituatii cât și prin eliminarea discriminării și a stigmatizării. Dacă în
prima categorie rolul central revine factorilor de decizie, si raspunzatori sunt doctori, lupta
împotriva discriminării este responsabili tatea fiecăruia dintre noi.
Zilnic p acienții se confruntă cu discr iminarea din partea celorlalți si putem vorbi despre
colegii de scoală, colegi i de serviciu, chiar ș i angajatorii , tocmai din cauza faptului că opinia
publică nu este informată corespunzător referitor la manifestările acestei boli și posib ilitățile
persoanelor suferinde, și înțelegerea faptului că puteau fi în aceeasi situaț ie chiar ei, sau chiar
cineva drag al lor.
Epilepsia prezinta o tulburare neur ologică, care afectează peste 60 de milioane de
oameni în întreaga lume, care apare cel mai frecvent fie la vârste foarte mici, fie foarte înaintate,
iar în aproape 50% din cazuri cauzele afecțiunii nu sunt identificate.
Dupa cum stim e pilepsia se manifestă prin crize bruște și imprevizibile , de câteva
secunde sau minute. Unele crize pot trece aproape neobservate, în timp ce altele sunt dramatice.
Câteva dintre cauzele cunoscute sunt traumatismele craniene, accidente vasc ulare, infecții ,
tumori , tulburări de dezvoltare a creierului, suferința la nastere și factorii ereditari.
Cuvâ ntul epilepsie provine din greaca veche ce semnifica direct simptomele bolii si
anume „convulsie, atac, criza” si inca din timpurile vechi este numita boala neagra sau boala
copiilor
Diagnostic
Atât timp cât nu este făcută nici o criza l a cabinetu l medicului, poate fi dificil să stabileș ti
ce fel de crize are un pacient: [anonimizat]. Important este să nu se confunde
cu epil epsia alte boli care pot duce la modificari de comportament la fel ca aceasta.
Diagnosticul se dă în funcț ie de crizele pacientului , de EEG – electroencefalografie, reprezintă
o tehnică de înregistrare și interpretare a activităț ii electrice a creierului. Aceasta este ca o
inregistrare , prin intermediul unor electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat numit

electroencefalograf . Exami natorul va aplica pe scalp electroz i, mici discuri metalice,
conductoare, ce sunt conectati prin fire la aparatul electroencefalograf.

Rolul electroencefalografului este de a amplifica semnalul electric si de a -l modela in
trasee ce sunt ulterior analizate pe monitor. Electroencefalogram a (EEG) reprezinta un examen
important in diagnosticul epilepsiei. Si poate fi indic at în diagnosti cul sindromului confuzional,
stărilor de leș in, traumatismelor cra nio-cerebrale, tumorilor, infecțiilor cerebrale, furnizând
informații despre existența ș i localizarea unei lez iuni cerebrale sau focar declanș ator pentru
crizele epileptice.
În cazul efectuă rii unei electroencefa lograme riscurile sunt minime, însă stimularea
luminoasă intermitentă sau hiperventilaț ia pot produce crize epileptice ș i de aceea exa minarea
se efectuează sub supervizarea unui m edic ce poate recunoaste criza ș i va in stitui imediat
măsurile de siguranță ș i terapeutice adecvate.

O altă metodă prin care poț i diagnostica epilepsia este controlul RMN (imagistica prin
rezonanta magnetica).
O scanare RMN utilizează un câmp magnetic puternic ș i unde r adio pentru a crea
imagini ale țesuturilor și organelor, organe ș i alte structuri din interiorul corpului, pe un
computer. Prin RMN se poate arată dacă există o cauză structurală pentru epilepsie. În urma
scană rii RMN nu se simt dureri sau disconfort , dar poate fi foarte zgomotoasă și mai ales
această testare poate afecta persoanel e care sufera de claustrofobie și nu pot sta în spații
închise. O condiție importantă este că în timpul ef ectuă rii aces tei proceduri să stați relaxaț i,

în caz contrar imag inea de scanare poate fi neclară. Scanarea RMN poate dura până la o
oră.

In cadrul epilepsiei se poate face ș i o PET-CT (tomografia cu emisie de pozitroni)
PET/CT -ul reprezinta o scanare a întregului corp folosită foarte des în protocoalele oncologice.
Cu rezultatele investigației PET-CT se răspunde la întrebarea dacă exist ă metastaze undeva, în
organism, de asemene a poate modifica prin informatiile acestuia planul de tratament în 50%
dintre cazuri.
Intreaga denumire Positron Emission Tomography – Computed Tomography -este cea mai
eficace si eficienta tehnica imagistica disponibila in acest moment. inseamna aplicarea in
acelasi timp a doua metode de examinare.

Cauze
Cauzele ce duc la apariti a epilepsiei sunt foarte vagi, ș i putin c unoscute , atat de oamenii
de rând cât și de specialiș ti. Cauzele ce pot duce la recurenț a crizelor de epilepsie pot fi
– încă de la naș tere
– factorii geneticii care stau la baza sindromului epileptic
-dezvoltarea crizelor de mici copii (aceasta fiind denumita si boala copiilor)
– dobâ ndite de -a lungul vietii.
Putem vorbi de tulbură ri de dezvoltare ale creierului, de dif eritele compli cații la nastere sau
anumite evenimente ș i probleme ce apar pe parcursul vietii, traumatisme craniene, tumori sau
accidente vasculare cerebrale.
In aceste condiții debutul crizelor se situează de obicei sub vârsta de 18 ani, imagistica
cereb rală nu găsește leziuni responsabile pentru crize și uneori alți membri ai familiei au suferit
și ei crize pe parcursul vietii fără ca această condiție să fie considerată obligatorie. Numim
această forma de epilepsie, idiopatică. Cele mai frecvente forme d e epilepsie idiopatică sunt
epilepsia cu crize de tip absenta a copilului de vârstă școlară care debutează în jurul vârstei de
7-8 ani și epilepsia mioclonică juvenilă care debutează la adolescență.

Crizele epileptice care apar dupa varsta de 25 de ani pot fi foarte grave, cauzand leziuni
structurale cerebrale similare cu cele produse de traumatismele craniene, accidentele vas culare
sau tumori. Cauza declanșă rii crizelor epileptice este de cele mai multe ori greu de identificat,
de aceea epilepsia este „ idiopatică”. Riscul de apari tie a unei crize epileptice creș te pentru
persoanele supuse la stres sau somn insuficient. Cand creierul acestora este stimulat de stimuli
puternic iritanti, precum unele medicamente, infect iile, febra, etc. se pot declanș a criz e
indiferent daca persoana are o boala convulsiva sau nu. Astfel de crize se numesc „crize
provocate”.
Epilepsia reflexă este cauzată de sunetele repetitive, luminile intermitente, unele filme
sau jocuri video.De asemenea, crizele bolilor convulsive pot fi enerate si de senzatii olfactive,
viuale sau gustative iesite din comun. Durata crizelor convulsive este relativ scurta, de la cateva
secunde pana la ~5 minute. Crizele sunt urmate de dureri musculare, dureri de cap, stare
generala de confuzie si oboseala .

.

Semne si simptome

Atat semnele cat si simptomele epilepsiei sunt diferite de la persoana la persoana, in
functie de gravitatea bolii.
 crizele epileptice pot aparea sub diferite forme, cum ar fi, unele miscari
involuntare precum: convulsii, contracturi, localizate la nivelul unui membru, a unei
jumatati de corp sau a intregului corp; alte crize epileptice pot aparea sub forma
de absente -episod scurt, cu durata de cateva secunde, in care pacientul r amane ''blocat''
si inco nstient ; totodata crizele epileptice se pot manifesta si sub forma unor senzatii
neplacute (amorteli, intepaturi), sau a unor tulburari vizuale, auditive, olfactive,
gustative , cu durata medie sub 2 minute.
 Simptomele variază în funcție de aria cerebrală a fectată de descărcările electrice
anormale. De exemplu, dacă anomaliile electrice se produc în aria care controlează
mirosul (localizată în profunzimea lobului temporal), atunci persoana poate percepe o
senzație olfactivă intensă, plăcută sau neplăcută. Da că anomalia este localizată într -o
altă arie a lobului temporal, atunci pacientul poate percepe o senzație de deja vu, în care
locuri necunoscute par foarte familiare. Dacă descărcările anormale afectează lobul
frontal, atunci pacientul poate deveni incapa bil să vorbească. Dacă sunt afectate arii
întinse, atunci se pot produce convulsii musculare (contracții neregulate și spasme
musculare, de obicei la nivelul întregului corp). Alte simptome includ amorțirea sau
furnicături într -o anumită regiune a corpului , perioade scurte de alterare a stării de
conștiență (de exemplu, somnolență ), pierderea conștienței, confuzie și pierderea
controlului sfincterian ( incontinență ).
 Simptomele variză în funcție de amploarea crizei: parțială (a fectează numai o arie
cerebrală) sau generalizată (afectează arii cerebrale întinse, localizate la nivelul ambelor
emisfere cerebrale). Crizele parțiale pot fi simple (persoana este complet conștientă și
percepe mediul înconjurător) sau complexe (starea de conștiență este alterată, însă
conștința nu este complet pierdută). Crizele parțiale pot fi crize parțiale simple, crize
parțiale complexe și epilepsie parțială continuă. Crizele generalizate produc pierderea
cunoștinței și mișcări anormale, care de obice i debutează imediat. Pierderea cunoștinței
poate fi de scurtă durată sau prelungită. Crizele generalizate pot fi crize tonico -clonice,

epilepsie generalizată primară, crize de absență, crize atone, crize mioclonice și status
epileptic.
 Aproximativ 70% dint re persoanele afectate au numai un singur tip de criză. Restul au
două sau mai multe tipuri. De exemplu, copiii cu epilepsie mioclonică juvenilă pot
prezenta și crize tonico -clonice și crize de absență pe lângă crizele mioclonice, care de
obicei implică me mbrele superioare.
Tratament pentru epilepsie
Atunci când cauza poate fi identificată și eliminată, nu este necesar nici un alt tratament.
De exemplu, dacă o criză a fost declanșată de scăderea nivelului sanguin al glucozei
(hipoglicemie ), atunci se administrează glucoză pentru a crește glicemia și apoi este tratată
boala care a cauzat hipoglicemie. Alte cauze tratabile sunt tumorile, i nfecțiile și concentațiile
sanguine anormale ale sodiului.
Pentru a reduce riscul de repetare a crizelor poate fi necesară administrarea de
anticonvulsivante. Acest e medicamente nu sunt prescrise de obicei persoanelor care au avut
numai o singură criză generalizată a cărei cauză nu a fost identificată. Însă tratamentul este
necesar la pacienții care au prezentat mai mult de o criză, cu excepția situațiilor în care ca uza a
fost identificată și tratată complet.
Anticonvulsivantele pot preveni în totalitate crizele convulsive la peste jumătate dintre
persoanele care primesc acest tratament și reduc semnificativ frecvența crizelor la încă o treime
dintre pacienți. Eficaci tatea acestor medicamente este ușor mai redusă la pacienții cu crize de
absență. Jumătate dintre pacienții care răspund la anticonvulsivantele pot în final întrerupe
tratamentul fără a mai avea alte crize. Însă la 10 -20% din persoanele cu boală epileptică
administrarea de anticonvulsivante nu ajută la prevenirea crizelor.
Nu există nici un medicament a cărui administrare să poată controla toate tipurile de
crize. La majoritatea oamenilor crizele pot fi controlate prin administrarea unui singur
medicament. D acă acestea reapar se încearcă alte medicamente. Poate dura câteva luni până
când se identifică agentul terapeutic eficace pentru o anumită persoană. Unii pacienți trebuie să
ia mai multe medicamente pentru a obține un răspuns terapeutic satisfăcător.

La f emeile care au boală epileptică și care sunt însărcinate, administrarea unui
anticonvulsivant crește riscul de avort sau de naștere a unui copil cu malformații congenitale.
Însă întreruperea tratamentului poate avea consecințe mai dăunătoare atât pentru ma mă, cât și
pentru făt.
Deoarece status epilepticus este o urgență medicală, se administrează cât mai curând
posibil doze mari din unul sau mai multe anticonvulsivante. În timpul crizelor prelungite se iau
măsuri pentru prevenirea leziunilor.
Anticonvulsiva ntele, cu toate că sunt foarte eficace, pot avea efecte secundare. Multe
dintre ele cauzează somnolență, iar uneori – în mod paradoxal – cauzează hiperactivitate la
copii. Se efectuează periodic analize sanguine pentru a stabili dacă anticonvulsivantul afectează
rinichii, ficatul sau celulele sanguine. Pacienții care primesc anticonvulsivante ar trebui să
cunoască ef ectele secundare posibile ale acestora și ar trebui să discute cu medicul atunci când
apar manifestări ale reacțiilor adverse.
Doza de agent anticonvulsivant este critică. Cea mai bună doză este doza cea mai mică
eficace, deci cea care previne toate crizel e și care are cele mai puține efecte secundare. Medicii
îi întreabă pe pacienți despre efectele secundare, iar apoi ajustează doza dacă acest lucru este
necesar. Uneori se măsoară și concentrația sanguină a medicamentului. Anticonvulsivantele ar
trebui luate exact așa cum este menționat în rețeta medicală. În timpul tratamentului nu ar trebui
să se ia nici un alt medicament fără autorizare din partea medicului sau farmacistului, deoarece
numeroase medicamente modifică concentrația sanguină a anticonvulsi vului. Persoanele care
primesc un astfel de tratament ar trebui să meargă în mod regulat la medic pentru reglarea dozei
și ar trebui întotdeauna să aibă la ele un bilețel (sau o brățară) pe care să scrie tipul de boală
epileptică de care suferă și tratamen tul pe care îl urmează în prezent.
Se recomandă efectuarea unui program regulat de activitate fizică, precum și implicare
în diferite activități sociale. Însă persoanele cu boală epileptică sunt nevoite să realizeze unele
modificări ale stilului de viață. De exemplu, nu ar trebui să consume băuturi alcoolice. Nu ar
trebui să se angajeze în activități în care pierderea bruscă a cunoștinței poate conduce la leziuni
grave. Nu ar trebui să înoate singure sau să folosească diferite scule și mașinării. În majorit atea
statelor este interzis prin lege ca persoanele cu boală epileptică să conducă, cu excepția
situațiilor în care nu au mai avut nici o criză în ultimele 6 -12 luni.

Un membru al familiei sau un prieten apropiat ar trebui instruit astfel încât să poată
acorda ajutor în cazul producerii unei crize. Nu ar trebui să se încerce introducerea unui obiect
– cum ar fi o lingură – în gura pacientului cu scopul de a proteja limba acestuia, deoarece aceste
încercări pot face mai mult rău decât bine. Se pot produce le ziuni ale dinților sau pacientul îl
poate mușca neintenționat pe cel care acordă ajutor (atunci când mușchii maseteri se contractă).
Este important a se proteja pacientul față de căderi, a se descheia hainele acestuia la gât, iar sub
cap să i se pună o per nă. Persoanele care își pierd cunoștința ar trebui întoarse pe o parte, astfel
încât să poată respira mai ușor. Indivizii care tocmai au avut o criză nu ar trebui lăsați singuri
până când se trezesc complet și se pot deplasa normal. Medicul ar trebui conta ctat cât mai
repede.
În situațiile în care crizele nu pot fi controlate cu nici un medicament sau dacă efectele
secundare ale tratamentului nu pot fi tolerate, se poate încerca o intervenție chirurgicală pe
creier. Când se poate stabili că boala este cauza tă de o anomalie structurală cerebrală (cum ar
fi prezența de țesut fibros) localizată într -o arie restrânsă, îndepărtarea chirurgicală a regiunii
respective poate elimina crizele complet sau poate reduce severitatea și frecvența acestora.
Secționarea chir urgicală a fibrelor nervoase care unesc cele două emisfere cerebrale (corpul
calos) poate fi de ajutor la persoanele la care crizele sunt generate de mai multe arii cerebrale
sau la care activitatea electrică anormală se răspândește către alte arii cerebra le foarte rapid.
Această procedură nu are de obicei efecte secundare apreciabile. După operație, în cazul multor
persoane este necesară continuarea administrării de anticonvulsivante.
Stimularea electrică a nervului vag (nervul cranian X) poate reduce numă rul crizelor
parțiale cu o treime. Se consideră că nervul vag are conexiuni indirecte cu arii cerebrale
implicate frecvent în producerea crizelor. Sub clavicula stângă a pacientului se implantează un
dispozitiv care arată ca un pacemaker cardiac și care se conectează cu nervul vag prin
intermediul unui fir plasat sub piele. Dispozitivul este ușor proeminent sub tegument. Operația
se efectuează în ambulatoriu și durează între 1 și 2 ore. Când persoanele cu un astfel de
dispozitiv simt că urmează să aibă o cr iză, acestea pornesc dispozitivul cu ajutorul unui magnet.
La unii pacienți stimularea nervului vag previne crizele sau reduce frecvența și severitatea
acestora. Stimularea nervului vag se folosește și în asociere cu administrarea de
anticonvulsivante. Efe ctele secundare includ răgușeală, tuse și dobândirea unei voci mai
profunde.

Epilepsia -drepturi și asistența socială

Epilepsia si crizel e persoanei epileptice se pot asemena c u persoanele ce au un handicap
din cauza crizelor acestora, atunci persoanele epileptice au drepturi la :
a) ocrotirea sănătății – prevenire, tratament ș i recuperare;
b) educație și formare profesională ;
c) ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare ș i reconv ersie profesională ;
d) asistența socială, respectiv servicii sociale și prestaț ii sociale;
e) petrecerea timpului liber, acces la cultura, sport, turism;
f) facilitati fiscale;

O persoana epileptica, nu este absolut necesar sa aiba parte de asistenta in comunitate
daca aceasta nu are problemecu care sa iasa in evidenta. Insa daca persoana epileptica figureaza
cu diferite probleme, aceasta beneficiaza de aceleasi drepturi si servici i la fel ca orice alta
persoana. Asistentul social trebuie sa faca toate demersurile pentru integrarea in societate si
serviciile necesare.

Primul ajutor
Procedurile de prim ajutor în cazul crizelor de epilepsie sunt în principiu aceleași, atât
în cazul crizelor ce au loc în timpul somnului, cât și al celor care au loc în starea de veghe:
Ce ar trebui să faceți:
 Protejați bolnavul de posibile răniri – îndepărtați orice obiect ascuțit sau dur.
 Când iau sfârșit convulsiile din cadrul crizei de epilepsie, plasați persoana în poziția
de recuperare. Aceasta va ajuta persoana să respire mai ușor.
 Liniștiți -l ușor.
 Rămâneți alături de el pană când își va reveni complet sau a adormit liniștit își va fi
reluat somnul normal.

Ce nu ar trebui să faceți:
 Nu încercați să imobilizați bolnavul în timpul crizei de epilepsie.
 Nu puneți nimic în gura acestuia, nu introduceți nimic cu forța între dinții săi.
 Nu încercați să mișcați persoana decât dacă este în pericol.
 Nu-i dați nimic de băut pană când nu a revenit complet în starea de conștiență.
Ambulanța și medicii se cheamă în cazul:
 Este prima criza epileptică a persoanei respective, cauza este necunoscută și trebuie făcute
investigații.
 Persoana s -a rănit în timpul crizei, și are o tăietură ce trebuie cusută.
 criză de epilepsie generalizată nu dă semne de op rire după 5 minute sau durează cu 2 minute
mai mult decât este normal în cazul persoanei respective.
 Dacă are loc o a doua criză fără ca bolnavul să -și fi recăpătat cunoștința.

Studiu de caz: Epilepsie

Persoana bolnavă : C.F.
Vârsta: 22 ani
Stare de sanatate: Bolnav epileptic
Studii : Facultatea de electronică și telecomunicații.
Ocupaț ie: Student

Mama: C.T
Vârsta: 57 ani
Stare de sanatate: sănătoasă
Studii : școala profesională
Ocupaț ie: agricultor

Tata : C.T
Vârsta: 60 ani
Stare de sanatate: sănă tos
Studii : liceul agricol
Ocupaț ie: agricultor

Fratele: C.N
Vârsta: 17 ani
Stare de sănătate: sănăt os
Studii : Liceu
Ocupaț ie: Elev

Sora: C.M
Vârsta: 26 ani
Stare de sănătate: Bolnavă epileptic
Studii : Facultatea de Electronică și Telecomunicații Iaș i.
Ocupaț ie: Programator IT.

Caz 1:
Persoana bolnavă : C.F.
Vârsta: 22 ani
Stare de sanatate: Bolnav epileptic
Studii : Facultatea de Electronică și Telecomunicații
Ocupaț ie: Student

Scurt istoric:

Băiatul de 22 de ani, din comuna Barcea , Jud. Galati, a fost di agnostica t cu epilepsie de
la vârsta de 7 ani. În primă fază, acesta atunci cand nu primea ceea ce dorea, precum o înghețată ,
bani, sau orice altceva, privirea băiatului rămânea fixă și blocată timp de cateva secunde
îndelunga te.

Făcâ nd aceste blocaje, zile, saptamani și luni la rand, mama începuse să își pună semne
de întrebare despre băiatul ei, zicând că nu ș tie când a devenit acesta aș a de alintat. Trecuse
aproximativ un an și copilul facea în continuare blocaje în privire și în vorbire. Dupa cateva
controale la medicul din sat, mamei i -a fost spus doar că are un copil foarte alintat ș i cu cateva
palme ușor peste față se va rezolva. A mai trecut aproximativ j umatate de an, și acesta în timp
ce era la școală, în clasa 2a, î n urma unor batjocuri ale copiilor asupra lui, acesta a avut un șoc
,baiatul si -a pierdut constiinta ,cazand jos, miscandu -si mainele si picioarele destul de violent,
iar la gura facuse spume albe. Dupa aceasta prima criza au urmat controale la Bucuresti fiind
diagnostic at cu epilepsie ș i crize severe De la vârsta de 7 ani, a cesta i -a medicamente zi de zi,
până în prezent.

Pe parcursul anilor, băiatul ,cel putin o dată pe lună făcea cel puțin o criză, se întampla
des în biserică, î n timp ul slujbei acesta simtea ca se întâmplă ceva cu el și î ncerca sa dea un
semnal de alarma inainte cu cateva secunde dand alergic din mana, ca mai a poi facea usoare
spume la gura și lă sa capul usor peste cap.Era scos afara de catre mam a si oamenii din biserica,
si nu se mai intorcea pana data viitoare. La varsta de 18 ani, cand baiatul nu mai era la tara, si
a plecat la facul tate la Iasi, a stat internat î n spital din cauza unei crize grave de ep ilepsie, î n
urma consumului de tutun, ba uturi alcooli ce, și î n mod excesiv Coca cola, toate acestea
întâmplându -se la o petrecere de cămin. În mod evident, î i sunt interzis e consumul de droguri,
tutun, băuturi alcoolice, băuturi corbogazoase, și cafea, dar acum că nu mai este un copil
supravegh eat, în loc să aibă grijă la ce consumă , el fumeaz ă foarte mult, bea foarte mult și
crizele continuă .

La 20 de ani, printr -o minune a avut o pauză î n crizele sale de 2 -3 luni și se simțea stabil
pe situație, a încercat să renunțe la medicamente spunându -i că i-a trecut. Astfel, făcâ nd un EEG
de control, ana lizele nu au iesit deloc bune, și doctorul i -a recomandat să nu se oprească din
luat pastile pentru că se poate agrava starea de sanatate. Recent, acesta a realizat ca are blocaje
în somn, fără să îl afecteze psihic.

Cauzele epilepsiei, nu se stiu nici de catre medici, însă î n urma controalelor de EEG , și
RMN, epilepsia exista de mic copil, fără să se ia în calcul vindecarea ei completă .
Acesta nu poate renunța la medicamente, analizele ieșind mereu cu probleme și căderi
ale sistemului nervos î n somn.
Tratament: B ăiatul, până la 14 ani lua Petinimid, Depakine chrono 500 mg, si Depakine
chrono 300mg , Lamictal 400, si , iar in prezent trebuie sa ia Vimpat 400, Depakine 500 mg, ,
Orfiril 100, Carbamazepina 200.
C.F. nu figurează în serviciile de asistență socială, acesta este în creșterea părinților care
îl susțin atât financiar cât și moral, astfeș încât nu a fost necesară intervenția specialiștilor.

Caz 2:
Sora: C.M
Vârsta: 26 ani
Stare de sănătate: Bolnavă epileptic
Studii : Facultatea de Electronică și Telecomunicații Iaș i.
Ocupaț ie: Programator IT.

Sora băiatului, are 26 de ani în momentul de față și este diagnosticată cu epilepsie și
crize ușoare de la 21 de ani. Aceasta, in al doilea an de facultate, studenta fiind, în una din cele
două sesiuni de examen, a fost victima unei crize de epilepsie.
În urma consumului excesiv de cafea pentru pregătirea examenului din sesiune, și în
urma stresului acumulat pe o perioadă îndelungată de timp, C.M a avut o cădere, o criză de
epilepsie ce i -a adus ca și diagnostic epilepsia.
Aceas ta, în prezent lucrează , este căsătorită, și prezintă un mod de viată sănătos și
echilibrat. Este la muncă 8 ore pe zi, mănâncă sănătos, multe legume și fructe, nu consumă
cafea , tutun sau cola, și nu prezintă deficienț ă de somn. Aceste lucruri, ii aduce numai beneficii,
în mome ntul de față fata nu mai prezintă crize epileptice, însă are tratament de la diagnosticare
până astăzi.
Tânăra, este dornică de a elimina orice formă și simptom de epilepsie, dorește să aibă
copiii și din cauza tratamentului pe care îl administrează nu este recomandată o sarcină. Greu
este faptul, că dacă aceasta prezintă o posibilă sarcină pe viitor, și tratamentul este administrat
în continuare, copilul este predispus la o naștere prematură, sau chiar riscuri de malformații
asupra fătului. Însă ,dacă se face renunțarea la tratament pe timpul sarcinii, a ceasta este la fel
de predispusă la risc atât ea cât și fătul.
Tratament: tratamentul ce îl administrează zilnic de două ori pe zi, dimineața și seara
este Topiramat 100mg , renunțarea la tratament nu se poate face nici î n cazul ăsta, chiar dacă nu
au mai fost pre zente crizele în ultima perioadă.

Bibliografie:

Liviu Popoviciu, Epilepsiile , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1976
Valeriu Popescu, Convulsiile și epilepsia la copil, Editura Medicală, București, 1989.
http://www.aspe.ro – Asociatia persoanelor cu epilepsie
http://www.travel -medical.ro/ro/tratamente/epilepsie.php – Acibadem Hospit als group
https://epilepsie -eeg.ro/despre -epilepsie/ – Centru de epilepsie si monitorizare EEG

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA
FACULTATEA DE FILOZOFIE ȘI ȘTIINTE SOCIAL POLITICE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Proiect și studiu de caz,
Epilepsie

Prof.univ.coord.: Moron Nicoleta

Student: Antonescu Tabita Otilia (Chirițoiu)
A.s, an 3, gr 2

IAȘI,
2019