Epictet Manualul (1) [622208]

CUGETĂRI
1.Dintre toate lucrurile care sunt pe lume, unele depind de noi, iar altele nu.
Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, mișcările noastre, dorințele
înclinațiile și aversiunile noastre – într-un cuvânt, toate acțiunile noastre.
2.Cele care nu depind de noi sunt trupul, bunurile, reputația, demnitățile, într-un
cuvânt, toate lucrurile care fac parte din acțiunile noastre.
3.Lucrurile care depind de noi sunt libere prin natura lor, nimic nu poate să li se
opună sau să le oprească; cele care nu depind de noi sunt sclave, slabe,
dependente, supuse miilor de obstacole și inconveniente, cu totul străine de
noi.
4.Amintește-ți deci că, dacă tu consideri libere lucruri care prin natura lor sunt
sclave și proprii ție pe cele care depind de altcineva, vei întampina la fiecare
pas obstacole, vei fi rănit, tulburat și te vei plânge de zei și de oameni, în timp
ce considerând al tau ceea ce-ți aparține de drept și străin ceea ce e al altcuiva,
nimeni nu te va obliga să faci ceea ce vrei, nu te vei plânge de nimeni, nu vei
acuza pe nimeni, nu vei face nici cel mai mic lucru împotriva ta însuți, nimeni
nu-ți face face vreun rău și nu vei avea niciun dușman, căci nimic rău nu ți se
va întâmpla.
5.Dacă aspiri deci la bunuri atât de importante, amintește-ți că pentru a le
dobândi nu trebuie să muncești puțin și că, în ceea ce privește lucrurile
exterioare, trebuie să renunți la ele complet, iar pe altele să le amâni. Căci
dacă încerci să le împaci pe toate, urmărind și aceste bunuri și bogația și
demnitățile, e posibil să nu le obții pe acestea din urmă pentru ca ți le-ai dorit
pe celelalte, dar cu siguranță nu vei reuși să dobândești acele bunuri, singurele
care ți-ar putea aduce libertatea și fericirea.
6.Astfel, în fața oricărei năluciri dureroase, fii pregatit să spui: “Nu exiști decât
în imaginația mea, nu ești ceea ce pari.” Apoi, examineaz-o cu atenție,
aprofundeaz-o și, pentru a o sonda, servește-te de regulile pe care le-ai învățat,
mai ales de prima dintre ele, de a ști dacă lucrul care îți dăunează face parte
dintre cele care depind de noi, sau din celelalte; și, dacă e din cele care nu stau
în puterea noastră, spune-ți fără să șovăi: “Asta nu mă privește”.
7.Amintește-ți că a obține ceea ce îți dorești reprezintă sfârșitul dorințelor tale și
că sfârșitul temerilor tale înseamnă a evita lucrurile de care te temi. Cel care
nu obține ceea ce își dorește este nefericit, iar cel care se lovește de lucrul de
care se teme se simte mizerabil. Deci, dacă nu ai aversiune decât pentru ceea
ce e contrar binelui tău și depinde de tine, nu te vei lovi niciodată de lucrul de
care te temi. Dar dacă te temi de moarte, de boală sau de sărăcie, vei fi
1/57

nefericit. Transpune-ți deci temerile, fă-le să treacă de la lucrurile care nu
depind de noi la cele care depind, iar în privința temerilor tale, suprimă-le în
întregime pentru moment. Căci, dacă îți dorești unul din lucrurile care nu stau
în puterea noastră, nu ești încă în stare să le cunoști pe cele pe care e bine să ți
le dorești. Așteptând să fii în stare, multumește-te să cercetezi lucrurile sau să
fugi de ele, dar încet, întotdeauna cu rezerve și fără grabă.
8.În fața fiecăruia din lucrurile care te distrează, care servesc nevoilor tale sau
pe care le iubești nu uita să-ți spui în sinea ta ce e de fapt acel lucru. Î ncepe cu
cele mai mici. Dacă iubești un vas de pamânt; dacă se sparge, nu vei fi
tulburat. Dacă-ți iubești fiul sau soția, spune-ți că iubești o ființă muritoare și,
dacă moare, nu vei fi deloc tulburat.
9.Când ești pe punctul de a întreprinde ceva, gândește-te bine ce reprezintă
lucrul pe care îl vei face. Dacă urmează să te îmbăiezi, reprezintă-ți ceea ce se
petrece de obicei în băile publice: oamenii care aruncă cu apă, se împing, își
aruncă injurii, fură. Vei fi mai sigur de ceea ce vrei să faci dacă îți vei spune
înainte: ”Nu voiam să mă îmbăiez, ci să-mi păstrez libertatea și independența,
iar dacă m-aș supăra, mi le-aș pierde.”
10.Ceea ce-i tulbură pe oameni nu sunt lucrurile, ci opiniile pe care le au despre
ele. De exemplu, moartea nu e deloc un lucru rău, căci dacă ar fi fost, i-ar fi
părut astfel și lui Socrate; dar opinia pe care o avem, ca moartea e un rău, iată
răul. Deci atunci când suntem contrariați sau triști, să nu-i acuzăm pe alții
pentru aceasta, ci doar pe noi înșine, adică opiniile noastre.
11.A-i acuza pe alții pentru nefericirea ta e o dovada de ignoranță; a nu te acuza
decât pe tine însuți, e o dovadă că începi să înveți, iar a nu-i acuza nici pe
ceilalți, nici pe tine e un semn că ești deja instruit.
12.Nu te lăuda niciodată cu vreo calitate străină. Dacă un cal ar spune cu
mândrie: “Sunt frumos”, acest lucru ar fi suportabil, dar tu, când spui mândru:
“Am un cal frumos” trebuie să știi ca îți atribui gloria de a avea un cal frumos.
Ce e al tău în asta? Uzul imaginației tale. De aceeea, atunci când, utilizându-ți
imaginația, vei urma natura, atunci vei putea să fii mândru, căci vei fi mândru
de un bun care-ți aparține.
13.Dacă într-o călătorie pe mare vasul tău intră într-un port și ești trimis să iei
apă, tu poți, la întoarcere, să culegi o scoică sau o ciupercă, dar fără a înceta să
te gândești la vasul tău și întorcând mereu capul, de teamă să nu te cheme
cârmaciul, iar dacă te cheamă, trebuie să arunci tot și să fugi, de teamă ca nu
cumva, dacă-l faci să aștepte, să nu fii aruncat pe vas cu mâinile și picioarele
legate ca un animal. La fel se întâmplă și în călătoria acestei vieți: dacă, în loc
de scoici sau ciuperci, ți se dă o soție sau un copil, tu îi poți lua; dar, dacă te
cheamă cârmaciul, trebuie să alergi la vas și să lași tot, fără a privi în urmă. Iar
2/57

dacă ești bătrân, nu te îndepărta prea mult de vas, de teamă să nu vină
cârmaciul să te cheme, iar tu să nu fii în stare să-l urmezi.
14.Nu pretide ca lucrurile să se întâmple așa cum dorești tu, ci așa cum se
întâmplă și vei prospera întotdeauna.
15.Boala e un obstacol pentru trup, dar nu pentru voință, atâta timp cât aceasta nu
slăbește. “Șchiopătez”. Iată un inconvenient pentru piciorul meu, dar nu și
pentru voința mea. Spune-ți același lucru pentru toate accidentele care ți se
vor întâmpla, și vei descoperi că există întotdeauna un inconvenient pentru
altceva, dar nu pentru tine.
16.Pentru fiecare obiect care ți se înfățișează, amintește-ți să te întorci către tine
însuți și să cercetezi ce virtute ai pentru a folosi bine acest obiect. Dacă vezi
un băiat sau o fată frumoasă, vei găsi împotriva lor o virtute, care este
abstinența. Dacă este necesară puțină trudă, puțin chin, vei găsi curajul pentru
aceasta; dacă e vorba de injurii și de afronturi, vei gasi răbdarea și resemnarea
necesare. Daca te obisnuiești astfel să spui oricărui accident, virtutea pe care
natura ți-a dat-o pentru a-l combate, nu te vei mai lăsa niciodată purtat de
imaginație.
17.Nu spune niciodată, despre nimic: “Am pierdut acest lucru”, ci “Ți l-am dat”.
Ți-a murit fiul? L-ai dat. Soția e moartă? Ai dat-o. Ți s-a luat pamântul? Ai
mai restituit ceva. – Dar cel care mi l-a luat e un om rău. – Ce-ți pasă prin
mîinile cui a vrut să și-l ia înapoi cel care ți l-a dat? Cât timp ți-l lasă,
folosește-l ca pe ceva care nu-ți aparține, așa cum călătorii folosesc hanurile.
18.Daca vrei să înaintezi în înțelepciune, lasă deoparte judecățile de felul
acestora: “Dacă-mi neglijez afacerile, voi fi în curând ruinat și nu voi mai
avea din ce să trăiesc; dacă nu-mi voi pedepsi sclavul; va deveni rău,” Căci e
mai bine să mori de foame renunțând la griji și la temeri decât să traiești în
belșug, dar înconjurat de neliniște și necazuri. E mai bine ca sclavul tău să fie
rău, decât să fii tu nefericit. Î ncepe deci cu lucrurile mărunte. Ți-a fost vărsat
uleiul? Ți-a fost furat vinul? Spune-ți: “acesta este prețul pe care-l plătesc
pentru liniștea mea, cu acest preț mi-am cumpărat libertatea; nimic nu este
gratis.” Când vei chema sclavul, gândește-te că poate nu te aude sau că,
auzindu-te, nu poate face nimic din ceea ce i-ai poruncit. “Dar, vei spune,
sclavul meu va înțelege greșit rabdarea mea și va deveni incorigibil.” Da, dar
tu te vei simți bine pentru că, mulțumită lui, vei învăța să lași deoparte
neliniștea și tulburarea.
19.Daca vrei sa înaintezi în înț elepciune, nu te feri, în ceea ce privește lucrurile
exterioare, să treci drept imbecil și nesimțitor.
20.Nu căuta să treci drept savant și, dacă pentru unii ești un adevărat personaj,
teme-te de tine însuți. Să știi că nu e ușor să-ți păstrezi în același timp și
3/57

voința conformă cu natura și lucrurile exterioare ; dar e necesar ca, atunci
când te atașezi de unul, să-l neglijezi pe celalalt.
21.Daca vrei ca soția, copii ș i prietenii tăi să traiască veșnic, ești nebun, căci vrei
ca lucrurile care nu depind de tine să depindă și ceea ce e al altcuiva să fie al
tău. La fel, dacă vrei ca sclavul tău să nu facă nicio greșeală, ești nebun, căci
vrei ca viciul să nu mai fie viciu. Vrei să nu fii înșelat în așteptările tale? Poți
s-o faci: nu-ți dori decât ceea ce depinde de tine.
22.Adevăratul stăpân al fiecaruia dintre noi e cel care are puterea de a ne da sau
de a ne lua ceea ce vrem sau ceea ce nu vrem. Deci orice om care vrea să fie
liber nu trebuie să vrea sau să refuze nimic din ceea ce depinde de ceilalți,
altfel va fi în mod necesar sclav.
23.Amintește-ți că în viață trebuie să te porți ca la un festin. O farfurie a ajuns la
tine? Întinzându-ți mâna cu decență, ia-o cu modestie. Îți este luată? Nu o
reține. N-a venit încă? Nu râvni la masa celui de alături, așteaptă să vină în
cele din urmă pe partea pe care te afli. Poartă-te la fel cu copiii, cu o femeie,
cu îndatoririle și cu demnitățile, cu bogățiile, și vei fi demn de a fi primit chiar
la masa zeilor. Iar dacă nu iei ceea ce ți se oferă, ci îl respingi și îl
disprețuiești, atunci nu vei fi doar convivul zeilor, ci egalul lor, și vei domni
împreună cu ei. Acționând astfel, Diogene, Heraclit și alți câțiva au meritat să
fie numiți oameni divini, ceea ce au și fost într-adevăr.
24.Când vezi pe cineva plângând, fie pentru ca e îndoliat, fie pentru că fiul său e
departe, fie pentru ca și-a pierdut bunurile, ia seama ca imaginația ta să nu o ia
razna și să te seducă, convingându-te ca acel om e într-adevăr nefericit din
cauza acelor lucruri exterioare ; dimpotrivă, fă tu singur distincția: ceea ce îl
apasă nu e accidentul care i s-a întâmplat, căci un alt om nu e deloc afectat de
acesta, nu refuza să plângi alături de el și să-i alini durerea cu vorbele tale, dar
ia seama ca această compasiune să nu te cuprindă și să nu fii cu adevărat
afectat de ea.
25.Amintește-ți că ești actor într-o piesă, lungă sau scurtă, în care autorul a vrut
să te includă. Dacă el vrea să joci rolul unui cerșetor, trebuie ca tu să-l joci cât
poți mai bine. La fel, dacă vrea să joci rolul unui șchiop, al unui împarat, al
unui plebeu. Căci depinde de tine să joci bine personajul care ți-a fost dat, dar
depinde de altul să ți-l aleagă.
26.Atunci când corbul scoate un croncănit de rău augur, nu-ți lăsa imaginația s-o
ia razna, ci fă deosebirea și spune-ți: “Niciuna din nefericirile prezise de acest
semn nu mă privește; aceste nefericiri privesc sau trupul meu cel slab, sau
mica mea agoniseală, sau mica mea reputație, sau pe soția mea și pe copii mei.
Pentru mine nu există decât preziceri fericite, dacă eu vreau ; căci, orice s-ar
întâmpla, depinde de mine să iau partea bună a acestei întâmplări.”
4/57

27.Poți fi invincibil dacă nu te angajezi niciodată în vreo luptă în care victoria nu
depinde doar de tine.
28.Ia seama ca nu cumva, vazând pe cineva acoperit de onoruri, sau având o
mare putere, sau fiind înfloritor dintr-o cauză, ia bine seama, îți spun, că nu
cumva, purtat și sedus de imaginație să-l consideri fericit. Căci, dacă
adevărata esență a binelui constă în lucrurile care depind de noi, atunci nici
invidia, nici emulația, nici gelozia nu-și va mai gasi locul, iar tu nu vei mai voi
să fii nici general, nici senator, nici consul, ci liber; ori, există o singură cale
spre libertate: disprețul pentru lucrurile care nu depind de noi.
29.Amintește-ți că cel care te jignește cu adevărat nu e nici cel care te înjură, nici
cel care te lovește, ci e opinia pe care o ai despre ei și care te face să-i privești
ca pe niște oameni de care ești jignit. Deci, atunci dacă te necăjește sau irită,
să știi ca nu omul acela te irită de fapt, ci propria ta opinie. Străduiește-te deci,
înainte de toate, să nu te lași purtat de imaginație, căci, odată ce câștigi timp și
ai un oarecare răgaz, vei fi cu mai multă ușurință stăpân pe tine.
30.Dacă ai în fiecare zi în fața ochilor moartea, exilul și celelalte lucruri ce par
teribile – mai ales moartea – nu vei mai avea niciodată gânduri nedemne și
nici nu se va întâmpla să-ți dorești ceva cu prea mare ardoare.
31.Vrei să fii filozof. Pregatește-te să fii batjocorit, și spune-ți că plebea te va
fluiera și te va striga: “Acest filozof a apărut peste noapte. De unde îi vine
acesta aroganță?” În ceea ce te privește, să nu fii arogant, dar să te detașezi cu
putere de maximele care ți s-au parut cele mai bune și mai frumoase. Și
amintește-ți că, dacă rămâi ferm, chiar și cei care au râs la început de tine te
vor admira, pe când, dacă cedezi insultelor lor, vor râde de tine de două ori
mai mult.
32.Dacă ți se întâmplă vreodată să te întorci spre lucrurile exterioare în scopul de
a plăcea cuiva, să știi că ai decăzut din starea ta. A fi filozof, în toate și
pretutindeni, să-ți fie deci de ajuns. Iar dacă, în plus, vrei să și pari filozof,
multumește-te să pari astfel în proprii tăi ochi și e suficient.
33.Să nu te lași tulburat deloc de acest gen de gânduri și de raționamente: “Voi fi
disprețuit; nu voi mai însemna nimic în lume.” Căci, dacă disprețul e ceva rău,
nu poți face prin mijlocirea altcuiva, așa cum se întâmplă și cu viciul. Depind
de tine primele obligații pe care le ai? Depinde de tine să fii invitat la un
festin? Nicidecum. Cum e deci posibil ca acestea să fie un prilej de dispreț și o
dezonoarea pentru tine? Cum e posibil să nu însemni în lume, tu, care nu
trebuie să fii nimic în afara de ceea ce depinde de tine, iar în acestă privință te
poți considera foarte important? ”Dar prietenii mei vor fi lipsiți de orice ajutor
din partea mea.” – Cum adică, lipsiți de orice ajutor ? Nu le vei mai da bani?
Nu-i vei mai face cetățeni romani? Cine ți-a spus că aceste lucruri sunt dintre
cele care se află în puterea noastră, și că ele nu aparțin altcuiva în afara de
5/57

noi? Și cine poate da altora ceea ce nu are el însuși ? “Agonisește bunuri, va
spune cineva, ca să avem și noi din acestea.” Dacă pot avea păstrându-mi
pudoarea, modestia, fidelitatea, generozitatea, aratați-mi calea pe care trebuie
s-o urmez pentru a fi bogat și voi fi. Dar dacă vreți să-mi pierd adevăratele
bunuri pentru ca voi să agonisiți unele false, vedeți cât de strâmbă e balanța și
cât sunteți de ingrați și de nechibzuiți? Ce iubiți mai mult? Banii, sau pe un
prieten înțelept și fidel? Ah! Ajutați-mă mai degrabă să dobândesc aceste
virtuți și nu-mi mai cereți să fac lucruri prin care le-aș putea pierde. – “Dar,
vei spune tu apoi, nu-i voi aduce niciun serviciu patriei mele.” Ce servicii?
Din cauza ta nu vor mai avea loc porticuri ? Sau băi publice ? Ce vrea să
spună asta? E ca și cum n-ar mai avea încălțări din partea unui fierar sau arme
de la un cizmar. Or, e de ajuns ca fiecare să-și păstreze starea și să-și facă
treaba. Dar dacă, prin exemplul tău, i-ai da patriei un alt cetățean înțelept,
modest și fidel, nu i-ai face niciun serviciu? Desigur că i-ai face, și înca unul
foarte mare; nu vei fi deci inutil pentru ea. – “Ce rang voi avea în cetate?” –
Cel pe care-l vei putea obține rămânând fidel și modest. Dar dacă, vrând s-o
servești, îți pierzi aceste virtuți, ce servicii îi vei mai face patriei, când vei fi
devenit nerușinat și perfid?
34.Cineva a fost preferat ție la un festin, la un sfat, într-o vizită. Dacă acestea
sunt lucruri bune, trebuie să te bucuri că s-au întâmplat aproapelui tău. Iar
dacă sunt rele, nu te învinovăți că ești scutit de ele. Dar amintește-ți că
nefăcând, pentru a obține lucrurile care nu depind de noi, demersurile pe care
le fac cei ce le obțin, e imposibil să ți se dea o parte egală cu a lor. Căci cum
ar putea cel care nu bate niciodată la ușa unui mare senior să fie tratat la fel de
bine ca unul care vine acolo în fiecare zi? Cel care nu-l însoțește niciodată
atunci când iese, la fel ca acela care-l însoțește? Cel care nu-l măgulește și nu-
l laudă, la fel ca acela care nu încetează să-l măgulească și să-l laude? Ești
deci injust și lacom dacă, fără a da lucrurile cu care se achită aceste favoruri,
vrei să le ai gratis. Cu cât se vinde salata la piață. Cu un obol. Dacă vecinul
tău dă obolul și ia salata, iar tu, nedând obolul, te intorci fără salată, nu-ți
imagina că ai mai puțin decât el; căci dacă el are salata, tu ai obolul tău, pe
care nu l-ai dat. La fel se întâmplă și aici. Nu ai fost invitat la un festin? E
pentru ca nu ai plătit gazdei festinului prețul cu care ți-l vinde. Acest preț e o
laudă, o vizită, complezența, dependența. Plătește deci prețul, dacă acest lucru
te-ar mulțumi. Dar dacă, fără a plăti prețul, vrei să ai marfa, ești lacom și
nedrept. Nu ai nimic care să înlocuiască acel festin la care nu ai fost? Ai,
desigur, ceva care valorează mai mult decât festinul, și anume faptul de a nu-l
fi lăudat pe cel pe care nu ai vrut să-l lauzi și de a nu fi fost nevoit să-i suporți
orgoliul și insolența.
35.Putem afla intențiile naturii prin lucrurile asupra carora nu ne aflăm în dispută
unii cu alții. De exemplu, atunci când sclavul vecinului a spart o cupă sau
altceva, îi spui, desigur, pentru a-l consola, ca e un accident obișnuit. Să știi
deci că, atunci când ți se va sparge o cupa care e a ta, trebuie sa fii la fel de
liniștit pe cât erai atunci când s-a spart cea a vecinului. Aplică acesta maximă
6/57

celor mai importante lucruri. Când fiul sau soția altuia moare, nu există
nimeni care să nu spună ca aceasta e soarta omului. Dar când moare soția sau
fiul tău, nu auzim decât plansete, strigăte, gemete: ”Cât de nefericit sunt! Sunt
pierdut!” Ar trebui totuși să ne amintim de sentimentele pe care le-am avut
aflând că același accident s-a întâmplat altora.
36.Așa cum ne propunem un scop ca să-l ratăm, tot astfel natura răului nu există
în lume.
37.Dacă cineva ți-ar pune trupul la dispoziția primului venit, ai fi fără îndoială
foarte supărat; iar atunci cand tu îți abandonezi sufletul primului venit, pentru
că, atunci când el îți aruncă injurii, sufletul să fie afectat și tulburat, nici măcar
nu roșești!
38.În orice acțiune, înainte de a o întreprinde, privește cu atenție ceea ce o
precede și ceea ce îi urmează și întreprinde-o după acestă examinare. Dacă nu
faci astfel, vei face la început totul cu plăcere, pentru ca nu vei întrezări
urmările, dar în final, apărând rușinea, vei fi prins de confuzie.
39.Ai vrea mult să fii laureat la jocurile olimpice. Într-adevar, și eu aș vrea,
pentru ca e ceva glorios. Dar examinează bine înainte ceea ce precede și ceea
ce urmează unei astfel de acțiuni. Poți s-o întreprinzi după acest examen.
Trebuie să studiezi disciplina, să mănânci bine, să te abții de la tot ce flatează
gustul, să-ți faci exercițiile la ore fixe, fie frig, fie cald; să nu bei nici apă rece,
nici vin decât moderat; într-un cuvânt, trebuie sa te supui fără rezerve
maestrului de exerciții, ca unui medic și, după aceea, să mergi la jocuri.
Acolo, poți să fii rănit, să-ți scrântești piciorul, să înghiți mult praf, să fii
uneori lovit și, după toate acestea, să fii învins. Când vei fi cântărit aceste
lucruri, mergi, dacă vrei, și fii atlet. Dacă nu-ți iei aceste precauții, nu vei face
decât să-ți pierzi vremea și să te joci precum copiii, care acum fac pe
luptătorii, acum pe gladiatorii, care acum cântă la trompeta și după o clipă pun
în scenă tragedii. La fel s-ar întampla și cu tine: ai fi când atlet, când gladiator,
când retor, după toate astea filozof și, în adâncul sufletului tău, nu ai fi nimic.
Ca o maimuță, vei imita tot ceea ce vei vedea și toate obiectele îți vor plăcea
pe rând, căci nu ai examinat ceea ce voiai sa faci, ci te-ai apucat în mod
temerar, fără a fi circumspect, ghidat doar de lăcomia și de capriciile tale.
Astfel, mulți oameni, vănzând un filozof, sau auzind pe cineva spunând că
Euphrates vorbește bine (și cine ar putea vorbi ca el?) vor imediat să fie
filozofi.
40.Prietene, ia în considerare mai întâi natura acțiunii pe care vrei sa o întreprinzi
și apoi examinează propria ta natura pentru a vedea daca e destul de puternică
pentru a purta această povară. Vrei să participi la pentatlon sau să fii
gladiator? Privește-ti brațele, coapsele, șalele, căci nu suntem toți născuți
pentru același lucru. Vrei să fii filozof? Crezi că îmbrățișând această profesie
poți să mănânci la fel ca toți ceilalți, să bei ca ei, să renunți asemenea lor la
7/57

toate plăcerile? Trebuie să veghezi, să lucrezi, să te îndepărtezi de părinți și de
prieteni, să fii jucăria unui sclav, să fii întodeauna ultimul în căutarea
onorurilor, a îndatoririlor, în tribunale, într-un cuvânt în toate afacerile.
Examinează bine aceste lucruri și vezi dacă vrei să cumperi cu acest preț
liniștea, libertatea, armonia. Dacă nu, apucă-te de orice alt lucru și nu face
precum copiii, nu fii azi filozof, mâine republican, apoi retor și după toate
acestea intendentul lui Cezar. Aceste lucruri nu se potrivesc unul cu celălalt.
Trebuie să fii un singur om, bun sau rău; trebuie să te dedici lucrurilor care se
potrivesc cu sufletul și cu trupul tău; trebuie să muncești ca să dobândești
calitățile interioare sau bunurile exterioare, adică trebuie să susții caracterul
unui filozof sau unui om obișnuit.
41.Datoriile se masoară în general după relațiile în care suntem implicați. E tatăl
tău? Ești obligat să ai grijă de el, să-l asculți în toate, să-i suporți reproșurile și
purtarea urâtă. – Dar e un tată rău. – Și ce dacă? Prietene, natura te-a legat în
mod necesar de un tată bun? Nu, ci doar de un tată. Fratele tău te tratează în
mod nedrept? Pastrează-ți în ceea ce-l privește rangul de frate și nu privi ceea
ce face el, ci ceea ce trebuie să faci tu și starea în care se află libertatea ta dacă
faci ceea ce natura vrea să faci. Căci un altul nu te va ofensa și nu te va răni
nicodată dacă tu nu vrei acest lucru, și nu vei fi rănit decât dacă te vei
considera rănit. Astfel, vei fi întotdeauna mulțumit de vecinul tău, de
concetățeanul tău, de generalul tău, dacă te obișnuiești să ai tot timpul aceste
relații în fața ochilor.
42.Află că principiul și fundamentul religiei constau în a avea despre zei opinii
corecte și sănătoase, în a crede că există, că-și întind providența pretutindeni,
că guvernează lumea cu înțelepciune și dreptate; că tu ești aici pe pământ
pentru ai asculta, pentru a lua ca atare toate lucrurile care ți se întâmplă și
pentru a consimți de bunavoie și din toata inima la ele, ca venind din partea
unei provindențe bune și înțelepte. Astfel, nu te vei plânge niciodată de zei și
nici nu-i vei acuza că nu au grijă de tine. Dar nu poți avea aceste sentimente
decât renunțând la tot ceea ce nu depinde de noi și făcând astfel încât binele și
răul să constea pentru tine în ceea ce depinde de noi. Căci dacă iei drept bine
sau rău unul din aceste lucruri străine, devine necesar ca, atunci când ești
frustrat în dorințele tale sau când te lovești de ceea ce te temi, să te plângi și
să-i urăști pe cei ce sunt cauza nenorocirilor tale. Căci toate animalele sunt
născute pentru a urî și pentru a fugi de ceea ce le pare rău și dăunător și de
ceea ce poate cauza aceste lucruri și, dimpotrivă, pentru a iubi și a cauta ceea
ce li se pare util și bun și ce stă la originea acestora. E deci imposibil ca acela
care se consideră rănit să se complacă în ceea ce crede că îl rănește, de unde
concluzia ca nimeni nu se bucură și nu se complace în propriul rău. Iată de ce
un fiu își copleșește cu reproșuri și injurii tatăl, atunci când acesta nu-i dă
partea sa din bunuri; iată ceea ce-i face pe Eteocle și Polinice astfel: ei privesc
tronul ca pe o marfă de preț. Iată ceea ce-i face pe țăran, cârmaci, negustor să-i
blesteme pe zei și iată în fine cauza murmurelor celor care-și pierd soțiile și
copiii. Căci acolo unde există utilitate, acolo este și pietate. Astfel, orice om
8/57

care are grija să-și regleze dorințele și aversiunea după regulile prescrise are
grijă să-și hrănească și să-și crească pietatea. În libațiile, sacrificiile și
ofrandele sale, fiecare trebuie să urmeze obiceiul din țara sa și s-o facă în
modul cel mai pur, fără să dea dovadă de nepasare, fără neglijență, fără
ireverențiozitate, fără meschinărie și totodată fără o somptuozitate care să-i
depașescă forțele.
43.Când te duci să consulți oracolul, amintește-ți că nu știi ce trebuie să se
întâmple și că mergi acolo pentru a afla. Dar amintește-ți în același timp, dacă
ești filozof, că ducându-te să-l consulți, știi foarte bine de ce natură este ceea
ce trebuie sa se întâmple. Căci, dacă este unul din lucrurile care nu depinde de
noi, nu poate fi nici bine, nici rău pentru tine. Nu aduce deci cu tine la
oracolul tău nici inclinația, nici aversiunea pentru vreun lucru de pe lume,
altfel vei tremura întotdeauna; dar fii convins că tot ceea ce se va întâmpla e
indiferent și nu te privește și că, de orice natură ar fi, depinde de tine să-l
folosești bine și nimeni nu te poate împiedica să faci acest lucru. Mergi deci
cu încredere, ca și cum te-ai apropia de zei, care binevoiesc să te sfătuiască. În
rest, când ți se vor da sfaturi, amintește-ți că ai recurs la sfătuitori și cine sunt
aceia ale căror ordine le vei nesocoti dacă nu-i asculți. Dar nu te duce la oracol
așa cum voia Socrate, adică nu te duce pentru lucrurile pe care nu le poți
cunoaște decât prin evenimente și pe care nu le putem prevedea nici prin
intermediul rațiunii, nici prin regulile vreunei arte. Astfel, când va trebui să te
expui la mari pericole pentru un prieten sau pentru patrie, nu te duce să
consulți oracolul pentru a ști ce să faci. Căci dacă acesta îți spune că
măruntaiele victimei sunt de rău augur, e evident că acest semn îți prezice sau
moartea, sau răni, sau exilul; dar rațiunea îți spune că, în ciuda tuturor acestor
lucruri, trebuie să-ți aperi prietenul sau patria. Ascultă deci de un oracol și mai
mare decât cel pe care îl consultai, ascultă de Appolo Pythianul, care a alungat
din templul său un om care nu și-a apărat prietenul care a fost asasinat.
44.Prescrie-ți de acum încolo un anumit caracter, o anumită regulă pe care s-o
urmezi întotdeauna, indiferent dacă ești singur sau împreună cu alții.
45.Cel mai adesea păstrează tăcerea, sau nu spune decât lucrurile necesare, și
spunele în puține cuvinte. S-ar putea întâmpla, dar rareori, să trebuiască să
vorbești, când ocazia o va cere, dar nu vorbi niciodată despre lucruri triviale și
comune: nu vorbi nici despre luptele de gladiatori, nici despre atleți, nici
despre mâncare sau băutură, care sunt subiectele de conversație obișnuite. Mai
ales nu vorbi niciodată despre oameni, nici pentru a-i blama, nici pentru a-i
lăuda, nici pentru a face comparații.
46.Prin urmare, dacă poți, îndreaptă conversația prietenilor tăi spre ceea ce e
decent și convenabil, iar dacă ești împreună cu niște străini, păstrează tăcerea
cu obstinație.
47.Nu râde nici îndelung, nici prea des, nici excesiv.
9/57

48.Refuză să fii martor în toate și pretutindeni, dacă îți stă în putere; dacă nu,
acolo unde ocazia o permite.
49.Evită să mănânci în lume și ferește-te de festinurile publice; dar dacă vreo
ocazie extraordinară te forțează să te relaxezi astfel, fii de două ori mai atent
cu tine însuți, de teamă să nu te lași purtat de modul de a se comporta al
oamenilor. Află că, atunci când unul dintre meseni e impur, cel care e așezat
lângă el și care face la fel ca el e în mod necesar pătat, oricât de pur ar fi în
sine.
50.Nu uza de lucrurile necesare trupului decât atât cât o cer nevoile sufletului, de
exemplu mâncarea, hainele, locuința, servitorii și respinge tot ceea ce inspiră
moliciune sau vanitate.
51.Dacă poți, abține-te de la plăcerile dragostei înainte de căsătorie și, dacă le
guști, fă-o măcar în limitele legii. Dar nu fi sever cu cei care uzează de ele,
nu-i trata cu acreală și nu te lauda în fiecare clipă cu abstinența ta.
52.Dacă cineva îți spune că altcineva te-a vorbit de rău, nu te strădui să negi ceea
ce a spus, ci răspunde pur și simplu: ”Cel care ți-a spus aceste lucruri despre
mine ignoră fără îndoială celelalte vicii ale mele, căci nu s-ar fi mulțumit să
vorbească doar despre acestea.”
53.Nu e deloc necesar să megi des la teatru și la jocurile publice. Și, dacă mergi
ocazional, nu favoriza niciuna dintre p ărți și rezervă-ți favorurile și
entuziasmul pentru tine, adică bucură-te de tot ceea ce se întâmplă și fii
satisfăcut că victoria e a celui care a învins; astfel, nu vei fi niciodată nici
supărat, nici tulburat. Evită și aclamațiile, hohotele de râs zgomotoase și
gesturile largi. Iar când te vei fi retras, nu vorbi prea mult despre ceea ce ai
văzut, de vreme ce acest lucru nu te ajută nici să-ți schimbi moravurile, nici să
devii un om mai bun; căci aceste lungi conversații mărturisesc faptul că
spectacolul ți-a atras atenția.
54.Nu te duce nici la recitări, nici la lecturile unor opere de diverse genuri sau,
cel puțin, nu te duce fără motiv. Dar, dacă te afli acolo, rămâi grav și reținut și
arată o blândețe care să nu aibă nicio urmă de întristare sau plictiseală.
55.Când trebuie să ai o conversație cu unii din mai-marii orașului, întreabă-te ce
ar fi făcut la acesta întâlnire Socrate sau Zenon. Astfel, nu vei mai fi stânjenit
să faci ceea ce e de datoria ta și să folosești în mod convenabil orice ocazie
care ți se va prezenta.
56.Când mergi să curtezi o persoană puternică, gândește-te de dinainte că nu o
vei gasi acasă, sau că s-a încuiat în casă și nu va catadicsi să deschidă, sau că
nu se va ocupa de tine. Dacă, în ciuda acestor lucruri, datoria te cheamă,
10/57

suporta tot ce ți se va întâmpla și nu-ți permite niciodată să spui sau să
gândești ca ”nu merita osteneala.” Căci aceasta este exprimarea unui om
vulgar, a unui om asupra caruia lucrurile exterioare au prea multă putere.
57.În viața de zi cu zi, evită să vorbești prea mult și fără rost despre eforturile tale
și pericolele pe care le-ai întâmpinat, căci, dacă îți face atâta plăcere să le
povestești, celorlalți nu le va face la fel de multă plăcere să le asculte.
58.Ferește-te, de asemenea, să joci rolul de glumeț. Poți fi astfel celor care nu
sunt filozofi și, în același timp, această atitudine poate diminua respectul pe
care ceilalți îl au pentru tine.
59.E la fel de periculos să te lași antrenat în discursuri obscene, și când te vei gasi
în mijlocul a astfel de conversații, nu ezita, dacă ocazia îți permite, să-l
admonestezi pe cel care vorbește; dacă nu, păstrează măcar tăcerea și
marturisește, prin roșeața frunții si prin severitatea chipului, că acest gen de
conversație nu-ți place.
60.Daca imaginația îți î nfațișează cine știe ce voluptate atunci, ca întotdeauna,
supraveghează-te cu atenție, de teamă să nu te lași dus de val. Această
voluptate poate să mai aștepte, așa că cere-ți ție însuți răgaz. Apoi compară
cele două momente, cel al plăcerii, pe de-o parte, și cel al remușcării care-i va
urma și al reproșurilor pe care ți le vei face, pe de alta și opune-le satisfacția
pe care o vei gusta și laudele pe care ți le vei aduce dacă vei rezista. Dacă
consideri ca e momentul ca tu să te bucuri de aceasta plăcere, fii atent ca
atracțiile acesteia să nu te dezarmeze și să nu te seducă și opune-le plăcerea
încă și mai mare de a-ți putea mărturisi ție însuți că le-ai învins.
61.Atunci când faci un lucru, după ce ai recunoscut că e de datoria ta, nu evita să
fii văzut făcându-l, orice părere greșită ar putea avea oamenii despre aceasta.
Dacă acțiunea este rea, nu o face, iar dacă e bună, de ce să te temi de cei care
te-ar condamna pe nedrept și fără rost?
62.La fel cum aceste două propoziții: “E zi. E noapte.” Sunt adevărate fiecare
când sunt separate și nu au sens dacă le emitem în același timp, deci când sunt
una, tot așa, la festinuri, nu e nimic mai nechibzuit decât să vrei totul pentru
tine, fără să te gândești la ceilalți. Când vei fi deci invitat la masă, amintește-ți
să te gândești nu atât la calitatea mâncărurilor care se vor servi și care-ți vor
face pofta, cât la calitatea celui care te-a invitat și să păstrezi respectul și
considerația pe care i le datorezi.
63.Dacă îți arogi un rol care î ți depasește forțele, nu se întamplă doar sa-l joci
prost, ci să-l abandonezi pe cel pe care l-ai putea juca bine.
64.Așa cum, plimbându-te, ai grijă să nu calci pe vreun cui și să nu-ți scrântești
glezna, ia seama în același fel să nu-ți rănesti cea mai importantă parte a ta,
11/57

rațiunea care te călăuzește. Dacă în fiecare acțiune pe care o întreprindem în
viață aplicăm acest precept, atunci vom avea mai multă siguranță în tot ceea
ce vom face.
65.Așa cum piciorul este mă sura pentru încălțăminte, tot așa măsura bogățiilor
pentru fiecare din noi este trupul. Daca respecți această regulă, vei păstra
întotdeauna măsura, dar dacă nu ții cont de ea, atunci ești pierdut: te vei
îndrepta spre o prăpastie și nimic nu va putea să te oprească. La fel și cu
pantofii: dacă depașești o dată măsura piciorului tău, vei avea întâi pantofii
auriți, apoi unii de purpură, iar în cele din urmă vei avea unii brodați. Căci nu
există în lume limite pentru cel care a depășit o dată limitele.
66.Soțiile, cât timp sunt tinere, sunt numite amante de către soții lor. Prin urmare,
aceste femei, vazând astfel că bărbații lor nu le apreciază decât pentru
plăcerea pe care le-o dăruiesc, nu se gândesc decât cum să se gătească pentru
a le plăcea și-și pun toată încrederea și toate speranțele în podoabele lor.
Nimic nu e deci mai util și mai necesar decât să ne străduim să le facem să
înțeleagă că nu vor fi onorate și respectate decât atunci când vor da dovada de
înțelepciune, de pudoare și de modestie.
67.Semnul sigur după care recunoaștem un spirit greoi este preocuparea excesivă
pentru îngrijirea corpului, cum ar fi exercițiile fizice îndelungate, mâncatul în
exces, băutul în exces și acordarea unui timp prea lung celorlate necesități
corporale. Aceste lucruri nu ar trebui să fie elementul principal, ci cel
accesoriu al vieții noastre și nu trebuie să le facem decât în trecere: toată
strădania și toată atenția noastră trebuie îndreptate către spirit.
68.Când cineva greșește față de tine sau te vorbește de rău, gândește-te că el se
consideră obligat să facă aceste lucruri. Nu e deci posibil ca el să urmeze
judecățile tale, ci pe ale lui proprii, astfel încât, dacă judecă greșit, el e
singurul rănit, tot așa cum e singurul care se înșeală. Într-adevăr, dacă cineva
consideră un fals un silogism foarte corect, nu silogismul suferă, ci cel care se
înșeală judecând greșit. Dacă utilizezi cum trebuie această regulă, îi vei
suporta răbdător pe toți cei care te vor vorbi de rău, căci, la fiecare injurie, îți
vei spune: ”El crede că are dreptate.”
69.Orice lucru are două toarte: una de care îl putem lua și cealaltă, de care nu-l
putem lua. Dacă fratele tău îți face o nedreptate, nu-l lua dinspre partea
nedreptății pe care ți-o face, căci aceea e toarta de care nu poate fi nici apucat,
nici purtat, ci ia-l din cealaltă parte, dinspre faptul că e fratele tău, un om care
a fost hrănit și crescut împreună cu tine, iar aceasta este partea bună, care ți-l
va face suportabil.
70.A spune: “Sunt mai bogat decât tine, deci sunt mai bun decât tine; sunt un
orator mai bun decît tine, deci sunt mai bun decât tine.” nu reprezintă un mod
corect de a gândi. Pentru a gândi corect, trebuie să spui: “Sunt mai bogat
12/57

decât tine, deci avuția mea este mai mare decât a ta; sunt un orator mai bun
decât tine, deci discursurile mele valorează mai mult decât ale tale.” Dar tu nu
ești nici un bun material, nici un discurs.
71.Cineva face baie devreme. Nu spune că face rău că se îmbăiază atât de
devreme, ci că se îmbăiază înainte de ora la care ar trebui s-o faca. Altcineva
bea mult vin. Nu spune că face rău bând, ci doar că bea mult. Căci, înainte de
a ști ceea ce-l face sa acționeze astfel, de unde știi dacă face rău? Astfel, de
fiecare dată când judeci în acest mod, ți se întamplă să vezi în fața ochilor
ceva și să vorbești despre altceva.
72.Nu te declara niciodată filozof și nu debita maxime frumoase în fața
ignoranților, ci mai degrabă fă ceea ce-ți prescriu acele maxime. De exemplu,
la un festin, nu spune cum trebuie mâncat, ci mănâncă așa cum trebuie. Și
amintește-ți că, pretutindeni și în toate, Socrate a refuzat astfel ostentația și
fastul de orice fel. Tinerii îl rugau să le recomande alți filozofi, iar el îi
conducea la aceștia, suferind astfel, fără a se plânge, de puțina atenție care i se
acorda.
73.Daca se întâmplă să se vorbească despre o chestiune interesantă în fața
ingnoranților, păstrează tăcerea, căci e periculos să răspunzi imediat la ceva ce
n-ai digerat încă. Iar când cineva îți va reproșa că nu știi nimic, nu te simți
ofensat de acest reproș, să știi că atunci începi să devii filozof. Căci oile nu le
arată păstorilor cât au mâncat, ci, după ce digeră bine iarba pe care au păscut-
o, ele produc lână și lapte. Așa și tu, nu debita maxime frumoase în fața
ignoranților, ci, dacă le-ai digerat bine, fă-le să se vadă în acțiunile tale.
74.Daca ești obișnuit să duci o viață frugală și să-ți tratezi cu asprime trupul, nu
face din asta prilej de vanitate și, dacă nu bei decât apă, nu spune cu tot
dinadinsul ca nu bei decât apă. Dacă vrei să-ți exersezi rabdarea și toleranța,
fă-o pentru tine și nu pentru ceilalți; nu îmbrățișa statuile; în setea cea mai
arzătoare, ia o gura de apă, scuip-o și nu spune nimănui.
75.Cum se recunoaște caracterul unui ignorant: nu așteaptă niciodată de la el
binele sau răul, ci le așteaptă întotdeauna din partea celorlalți. Cum îl
recunoaștem pe filozof: nu asteaptă decât de la el tot binele sau tot răul.
76.Semne sigure că un om face progrese în înțelepciune: nu învinovățește pe
nimeni, nu laudă pe nimeni, nu se plânge de nimeni, nu acuză pe nimeni, nu
vorbește despre el ca și cum ar fi cineva sau ar ști ceva. Când întâmpină un
obstacol în calea a ceea ce vrea, nu dă vina decât pe el însuși. Daca cineva îl
laudă, își râde în taina de acel lingușitor, iar dacă cineva îl învinovățește, nu
încearcă să se justifice, ci, precum convalescenții, se pipăie și se observă, de
teamă ca nu cumva să tulbure acel început de vindecare, înainte ca sănătatea
să fie pe deplin restabilită. El și-a suprimat orice dorință și și-a transferat toată
aversiunea asupra lucrurilor care sunt împotriva naturii a ceea ce depinde de
13/57

noi. Are față de toate lucrurile doar reacții lente și umile. Dacă e tratat ca un
om simplu și ignorant, nu suferă pentru aceasta. Într-un cuvant, e întotdeauna
în gardă față de el însuși, ca față de un om care-i întinde continuu capcane și
care e cel mai primejdios dușman al lui.
77.Când cineva se laudă că a înteles și că poate explica scrierile lui Chrysip,
spune-ți în sinea ta: dacă Chrysip n-ar fi scris într-un mod obscur, acest om n-
ar mai fi avut nimic cu care să se laude. Cât despre mine, ce vreau? Să cunosc
natura și să o urmez. Îl caut deci pe cel care a explicat-o mai bine și mi se
spune ca e Chrysip. Îl iau pe Chrysip, dar nu înțeleg; caut deci pe cineva care
să mi-l explice. Până aici, nimic extraordinar. Când mi-am găsit un interpret
bun, nu-mi mai rămâne decât să mă servesc de preceptele pe care mi le-a
explicat și să le pun în practică, și iată singurul lucru demn de respect. Căci,
dacă mă mulțumesc să-l explic pe acest filozof și să admir ceea ce a spus, ce
sunt? Doar un grămătic și nu un filozof, cu diferența că, în loc de Homer, îl
explic pe Chrysip. Deci , atunci când cineva îmi spune: “Explicămi-l pe
Chrysip”, voi fi cu atât mai rușinat și mai confuz dacă nu voi putea funcționa
conform preceptelor sale.
78.Rămâi ferm în practica tuturor acestor maxime și ascultă de ele ca de niște legi
pe care nu le poți încălca fără să comiți un sacrilegiu. Și nu trebuie să-ți pese
de ceea ce se va spune despre tine, căci acest lucru nu e dintre cele care se află
în puterea ta.
79.Până când te vei refuza să te consideri demn de cele mai mari lucruri și să
încerci să nu rănești niciodată dreapta judecată? Ai primit preceptele la care
trebuia să consimți și ai consimțit la ele. Ce profesor mai astepți pentru a-ți
duce hotărârea la capăt? Nu mai ești copil, ești un om în toată firea. Dacă te
neglijezi, dacă te distrezi, dacă iei o hotărâre dupa alta, dacă privești fiecare zi
ca pe o noua zi în care vei avea grijă de tine, te vei trezi că, nefiind atent, n-ai
făcut niciun progres și ai perseverat în ignoranță, în timpul vieții tale, ca și
după moarte. Începe deci de azi să te consideri demn de a trăi ca un bărbat, și
ca unul care a facut deja câteva progrese în înțelepciune și tot ce-ți va părea
foarte frumos și foarte bun să fie pentru tine o lege inviolabilă. Dacă apare
ceva dureros sau ceva plăcut, ceva glorios sau rușinos, amintește-ți că ziua
luptei a sosit, că jocurile olimpice sunt deschise, că nu mai e timp să-ți
schimbi părerea și că progresul sau eșecul tău depind de un singur moment de
curaj sau de lașitate. Așa a ajuns Socrate la perfecțiune, făcând ca toate
lucrurile să servească progresului său și urmărindu-și numai rațiunea. În ceea
ce te privește, chiar dacă nu ești încă Socrate, trebuie totuși să traiești ca unul
care vrea să devină Socrate.
80.Prima și cea mai necesară parte a filozofiei e cea care tratează despre practica
preceptelor, de exemplu: nu trebuie să minți. Cea de-a doua, ce care le
demonstrează: de ce nu trebuie să minți niciodată. Iar a treia, cea care face
dovada acestor demonstrații, explicând în ce constă o demonstrație și ce o face
14/57

adevarată sau falsă; ea definește acești termeni: demonstrație, consecință,
opoziție, adevăr, falsitate. Aceasta a treia parte este necesară celei de-a doua,
iar aceasta pentru cea dintâi, dar prima este cea mai necesară și cea la care
trebuie să ne oprim și să ne fixăm. De obicei, rasturnăm aceasta ordine și ne
oprim definitiv la a treia parte; toată munca și tot studiul nostru sunt dedicate
celei de-a treia, încercării de a o dovedi, neglijând-o întru totul pe prima, care
reprezintă uzul și practica. Se întâmplă astfel să mințim; în schimb, suntem
întotdeauna gata să demonstrăm ca nu trebuie să mințim.
81.Începe toate acțiunile pe care le întreprinzi cu această rugăciune: “Condu-mă
mare Jupiter și tu, puternic Destin, acolo unde ați hotărât că trebuie să merg.
Vă voi urma din toata inima și fără ezitare. Și chiar atunci când voi vrea să mă
opun ordinelor voastre, dovedindu-mă rău și ingrat, va trebui totuși să vă
urmez în ciuda voinței mele.”
82.Spune-ți apoi: “Cel care se adaptează așa cum trebuie necesităților este
înțelept și abil în cunoașterea lucrurilor divine.”
83.În al treilea rând, spune-ți: “Criton, să urmăm acest drum cu curaj, căci pe aici
zeii ne conduc și ne cheamă: Anytus sau Melitus mă pot ucide, dar nu-mi pot
face rău.”
DIALOGURI
CARTEA INTĂI
1.De ce te plângi? Divinitatea ți-a dat ceea ce avea ea mai măreț, mai nobil și
mai divin, puterea de a te folosi de opiniile tale și de a găsi în tine însuți adevaratele tale
bogății. Ce vrei mai mult ? Fii deci mulțumit, multumește-i acestui părinte atât de bun și
nu înceta niciodată să i te rogi.
2.Cât de orb și de nedrept ești! Poți să nu depinzi decât de tine însuți, iar tu vrei
să depinzi de un milion de lucruri care îți sunt străine și care te îndepărtează, toate, de
ceea ce e cu adevarat bine pentru tine.
3.Când vrem să ne îmbarcăm, ne rugăm pentru un vânt bun pentru a înainta.
Așteptându-l, rămânem consternați și mergem adesea să vedem ce vânt suflă. “Ei! Tot un
vânt din nord! Ce să facem cu acest vânt din nord, care ne e potrivnic? Când va bate
vântul dinspre apus?” – Prietene, va bate când va voi, sau, mai bine zis, când va voi cel
care îi e stăpân. Ești tu cel care împarte vânturile, precum Eol? Nu putem face decât ceea
ce depinde de noi și trebuie să luăm toate celelalte lucruri așa cum sunt.
4.Amintește-ți de curajul lui Luteranus. Cum Nero i-l trimisese pe sclavul său
eliberat, Epaphrodit, pentru a-l întreba despre conspirația în care intrase, el a raspuns:
“Cand voi avea ceva de spus, îi voi spune stăpânului tău. Vei fi aruncat în închisoare. –
15/57

Dar trebuie să fiu aruncat acolo izbucnind în lacrimi? – ” – Vei fi exilat. – Și de ce să nu
plec vesel, plin de speranță și mulțumit de soarta mea? – Vei fi condamnat la moarte. –
Dar trebuie să mor protestând și gemând? – Spune-mi secretul tău. – Nu ți-l voi spune
pentru că asta depinde de mine. – Să fie pus în fiare! – Ce spui, prietene, pe mine mă
ameninți că mă pui în fiare? Te desfid. Îmi vei pune doar picioarele, dar vointa mea va fi
liberă, nici macar Jupiter nu mi-o poate lua. – O să pun imediat să ți se taie capul. Cand
ți-am spus eu ca doar capul meu are privilegiul de a fi tăiat?” Efectele au fost pe masura
acestor cuvinte curajoase. Luteranus a fost supus torturii, iar cum prima lovitura a
călăului a fost prea slabă pentru a-i tăia capul, el și l-a retras o clipă, apoi l-a întins din
nou, cu mai multă fermitate și hotărâre.
5.Thraseas, spunea ca prefera sa fie ucis azi, decât exilat mâine. Ce i-a răspuns
la aceasta Rufus? “Să consideri moartea mai puțin dureroasă, ce nebunie! Dar dacă o
consideri mai dulce, cine ți-a dat dreptul să alegi?”
6.Iată o vorbă frumoasă a lui Apripinus: “Nu voi fi niciodată un obstacol pentru
mine însumi.”
7.Vrei să vezi un om mulțumit de toate și care vrea ca totul să se întâmple așa
cum trebuie să se întâmple? Acela e Agrippinus. Au venit să-l anunțe că senatul se
reunise pentru a-l judeca. “Foarte bine, a spus el. Iar eu mă voi pregati pentru baie, ca de
obicei.” Abia ieșise din baie, că au venit să-l anunțe că a fost condamnat. “La moarte sau
exil? – La exil. – Dar bunurile îmi sunt confiscate ? – Nu, vă sunt lăsate. – Sa mergem
deci să cinăm la Aricia, să nu întârziem ; vom cina la fel de bine ca la Roma.”
8.Când îmi va veni timpul, voi muri; dar voi muri așa cum trebuie să moară un
om care nu face decât să înpoieze ceea ce i-a fost împrumutat.
9.Nimic nu e atât de insuportabil pentru un om rațional decât ceea ce e lipsit de
rațiune.
10.Nu ai din ce trăi și ma întrebi dacă, pentru a avea, trebuie să te înjosești la
slujbele cele mai abjecte, până la a duce oala de noapte a stăpânului. Ce pot să-ți spun
despre aceasta? Sunt oameni care cred că mai bine duc oala de noapte decât să moara de
foame. Sunt alții pentru care acest lucru ar fi insuportabil. Deci nu pe mine trebuie să mă
întrebi, ci pe tine însuți. Gandește-te bine cât valorezi.
11.Oamenii valorează cât vor, unii au un preț foarte mare, alții foarte mic; fiecare
valorează cu atât mai mult cu cât se respectă mai mult; consideră-te liber sau sclav,
depinde doar de tine.
12.Vrei să semeni cu majoritatea oamenilor, așa cum un fir din tunica ta seamănă
cu toate celelalte fire care o compun ; dar eu vreau să fiu acea banda de purpură care are
nu doar stralucire, ci înfrumusețează orice lucru pe care e aplicată. De ce mă sfatuiești tu
deci să fiu altfel? Aș fi precum firul, nu aș mai fi purpură.
16/57

13.Florus l-a întrebat într-o zi pe Agrippinus: “Să merg la teatru cu Nero și să
dansez alături de el? – Du-te, i-a spus Agrippinus. – Dar tu, i-a spus Florus, tu de ce nu
vii? – Pentru că nu m-am gândit înca la asta, i-a răspuns Agrippinus.”
14.Aceasta mareață maximă era adâncă întipărită în sufletul lui Priscus Helvidius
și el a pus-o în practică în mod nobil. Vespasian i-a trimis vorba într-o zi să nu vină la
senat. “Depinde de el să-mi ia funcția, a raspuns Helvidius, dar atâta timp cât voi fi
senator, voi merge la senat. – Dacă veniți, – s-a spus, nu veniti decât pentru a tăcea. – Dar
daca sunteți prezent, a reluat împaratul, nu mă pot dispensa de părerea domniei voastre. –
Nici eu, a raspuns Helvidius, de a vă spune ceea ce mi se pare just. Dar dacă o spuneți, vă
voi ucide. – Când v-am spus eu că sunt nemuritor? A replicat Helvidius. Amândoi facem
ceea ce depinde de noi: domnia voastra mă ucideți, iar eu voi îndura moartea fără să mă
plâng.” – Cu ce s-a ales din aceasta Helvidius, fiind singur? – Dar, te întreb, ce caștigă
purpura fiind singura pe tunica? Ea o împodobește, o înfrumusețează și îi face pe ceilalți
să-și dorească să aibă una la fel.
15.Dacă împăratul te-ar fi adoptat, ai fi fost de o mândrie insuportabilă pentru toți
și ai fi uitat de divinitatea față de care ai atâtea obligații.
16.Oamenii au înalțat temple și altare lui Triptolem pentru că a găsit o mâncare
mai putin salbatică și mai puțin grosolanț decât cea folosită înaintea lui. Care dintre noi
binecuvântează în sufletul său pe cei care au găsit adevărul, care l-au luminat, care au
alungat din sufletele noastre tenebrele ignoranței și ale erorii?
17.Suntem compuși din două naturi diferite: dintr-un trup pe care-l avem în
comun cu animalele și dintr-un spirit pe care-l avem în comun cu zeii. Unii sunt înclinați
spre aceasta prima înrudire, daca ne e permis să vorbim astfel, înrudire nefericită și
mortală. Iar alții sunt înclinați către cea din urmă, catre acea înrudire fericită și divină. De
aceea, aceștia gândesc nobil, iar ceilalți, mult mai numeroși, nu au decât gânduri josnice
și nedemne. – Iar eu de care sunt? Un omuleț foarte nefericit; iar aceasta carne din care e
clădit trupul meu e slabă și mizerabilă. – Dar tu ai în tine ceva mult mai nobil decât
această carne. De ce, îndepartându-te de aceste principii atăt de înalte, te legi de carne?
Iată calea pe care o apucă majoritatea oamenilor, și iată de ce sunt printre ei atâția
monștri, atația lupi, atația lei, atația tigri, atația porci. Ia deci seama și încearcă să nu
mărești numărul acestor monștri.
18.Te întreb ce progres ai făcut în virtute, iar tu imi arați o carte a lui Chrysip pe
care te lauzi ca ai ințeles-o. E ca și cum un atlet a cărui forță aș vrea s-o cunosc, în loc sa-
mi arate brațele nervoase și umerii largi, mi-ar arăta doar manușile. Ei, biet sclav! La fel
cum aș vrea să văd ceea ce atletul știe să facă cu manușile, la fel aș vrea să văd la ce ți-a
servit cartea lui Chrysip. Ai pus în practica preceptele sale? Ți-ai evaluat bine temerile și
dorințele? Progresul apare prin opera însăși. Ai sufletul înalțat, liber, fidel, plin de
pudoare? Este el într-o astfel de stare încât nimic nu poate să i se opună, nici să-l tulbure?
Ai alungat definitiv din viața ta gemetele, plânsetele și exclamațiile inutile? Ah! Ce
nefericit sunt! Te-ai gândit bine ce înseamna închisoarea, exilul, cucuta? Și poți tu să spui
17/57

în orice ocazie: “Să mergem cu curaj pe această cale, pentru că pe aici ne chemă
divinitatea”?
19.De ce să ne certăm cu oamenii care nu-și dau seama de adevărurile ele mai
evidente? Aceștia nu sunt oameni, ci pietre.
20.Ne temem cu toții de moartea trupului; dar de moartea sufletului cine se teme?
21.Tot ceea ce se întâmplă în lume face elogiul Providenței. Dați-mi un om sau
inteligent, sau recunoscător, o va simți.
22.Daca divinitatea ar fi făcut culorile, fără a face și ochii capabili să o vadă și să
le distingă, la ce ar fi servit ele? Și dacă ar fi făcut culorile și ochii fără să creeze lumina,
la ce ar fi folosit și ochii? Cine a făcut deci cele trei lucruri unele pentru altele? Cine este
autorul acestei minunate alianțe? E divinitatea. Există deci o Providență.
23.Omul trebuie să fie în această viață spectatorul esenței sale și al operei
divinitații, interpretul și panegiristul său. Iar tu, nefericitule, tu începi și te sfârșești acolo
unde animalele încep și se sfârșesc, tu vezi fără a simți. Sfârșește deci acolo unde
divinitatea a sfârșit în ceea ce te privește. Ea a sfârșit prin a-ți da un suflet inteligent și
capabil să o cunoască. Învață deci să te servești de el; nu ieși de la acest spectacol
admirabil fără să fi făcut altceva decât să-l întrevezi. Privește, cunoaște, lauda,
binecuvântează.
24.Faceți o călătorie lungă pentru a ajunge la Olimpia să vedeți jocurile și una și
mai lungă pentru a vedea frumoasa statuie a lui Fidis și vi se pare că ar fi o mare
nenorocire să muriți fără a avea plăcerea de a le vedea. Dar nu vreți să vedeți niște opere
mult superioare celor ale lui Fidias, pe care nu trebuie să le cautați atât de departe, care
nu costă atâtea eforturi și nici atâta osteneală, pe care le puteți vedea peste tot? Nu vă va
trece niciodată prin minte să vă întrebați în sfârșit cine sunteți, de ce v-ați născut? Și veți
muri fără a da atenție acestui spectacol admirabil al universului pe care divinitatea l-a
așezat în fata ochilor voștri, pentru a vă face să-l cunoașteți?
25.Divinitatea ți-a dat arme pentru a rezista la cele mai supărătoare întâmplări. Ea
ți-a dat mareția sufletului, forța, răbdarea, perseverența. Tu trebuie să te servești de ele.
Ori, dacă te plângi, mărturisește că ai predat armele cu care ea te înzestrase.
26.Există o Providență? Întrebă un epicureu; îmi curge nasul fără încetare și acest
lucru mă deprimă. – Sclav ce ești! De ce ai mâini? Nu pentru a-ți șterge nasul? – Dar nu
ar fi mai bine, a răspuns epicureul, să nu mai existe răceala pe lume? – Și nu ar fi și mai
bine să-ți ștergi nasul decât să acuzi Providența?
27.Hercule ar fi fost Hercule fără leii, tigrii, mistreții, tâlharii și toti ceilalți
monștri de care a curățat pământul? Și, fără acești monștri, la ce ar fi servit brațele sale
nervoase, forța sa, curajul său, răbdarea sa de neînvins și toate celelalte virtuți ale sale?
18/57

28.Acum, cântărește bine toate calitățile pe care le posezi și pregăteștete cu
încredere pentru toate încercările: ești bine înarmat și în stare să-ți faci un nou motiv de
mândrie din accidentele cele mai îngrozitoare.
29.Ce fac oamenii? Stau tremurând din cauza lucrurilor de care se tem sau
gemând din cauza suferințelor. Ce rezultă din aceasta slăbiciune? Murmurul și blasfemia.
30.Oamenii îsi iartă glumind greșelile pe care le-au facut, așa cum mi se întamplă
și mie însumi. Rufus mi-a reproșat într-o zi ceva. “Ei și, i-am răspuns, am ars Capitoliul?
– Biet sclav, mi-a spus el, a fi ars Capitoliul ar fi însemnat să faci toate greșelile care se
puteau face cu acestă ocazie.”
31.Protecția unui împărat, sau cea a unui mare senior, e de ajuns pentru a ne face
sa trăim în liniște și la adăpost de orice teamă. Îi avem pe zei ca protectori, tutori, parinți,
însa acest lucru nu e de ajuns pentru a ne alunga necazurile, neliniștile, temerile!
32.Nu vă cer scrisori de recomandare; pastrați-le pentru cel care e laș și timid. Și
iată modelul: “Vă recomand acest cadavru, acest burduf cu sânge încă neînchegat.” Iată
cum trebuie recomandat un om care nu are destul spirit pentru a simți că nefericirea lui nu
depinde de altul.
33.Îți părăsești copilul când este bolnav pentru ca, spui tu, îl iubesti și nu ai curaj
să-l vezi. Dacă acesta este efectul prieteniei, ar trebuie deci ca toți cei care îl iubesc să-l
părăsească, mama, doica, frații, surorile, preceptorul și să rămână pe mâna celor care nu-l
iubesc. Ce orbire, ce nedreptate, ce barbarie! Spune drept, ai vrea ca și tu, când ești
bolnav, să ai prieteni care te iubesc atăt de mult?
34.Un om de o mare ținută, azi responsabil cu impozitele a trecut să mă vadă,
revenind din exil și întorcându-se la Roma. Mi-a zugravit viața de la curte ca pe ceva
îngrozitor; m-a asigurat că e dezgustat de ea, că nu se va mai întoarce acolo pentru nimic
în lume și că voia să-și trăiască puținul pe care îl mai avea de trăit în liniște, departe de
tumultul și dificultățile afacerilor. I-am spus că nu va face nimic, că nici nu va pune bine
piciorul în Roma și va uita aceste frumoase hotărâri și că, având ocazia să se apropie de
împărat, va profita imediat de ea. Iar el mi-a spus la plecare: “Epictet, dacă auzi că am
pus piciorul la curte, să spui că sunt cel mai mare mincinos din lume.” Ce s-a întâmplat?
Când se află la o oarecare distanță de Roma, a primit o scrisoare de la Cezar. Și-a uitat
promisiunile; iată-l la curte, într-un rang mai mare ca oricând, și iată previziunea mea
împlinită… ”Ce ai fi vrut sa facă? Mi-a spus cineva. Voiați să-și petreacă restul zilelor în
trândăvie?” – Ei, prietene, crezi că un filozof, un om care vrea să aibe grija de el însuși e
mai leneș decât un curtean? El are ocupații mai importante și mai serioase.
35.Daca un om liber este cel căruia totul i se întâmplă dupa dorință, îmi spune un
nebun, vreau și eu ca totul să-mi meargă după plac. – Ei, prietene, nebunia și libertatea nu
merg niciodată mână-n mână. Libertatea nu este doar un lucru foarte frumos, ci și un
lucru rațional și nu există nimic mai absurd și mai irațional decât a ne făuri dorințe
îndrăznețe și a dori ca lucrurile sa se întâmple cum vrem noi. Când trebuie să scriu
19/57

numele lui Dion, trebuie să-l scriu nu așa cum vreau, ci așa cum e el, fără a schimba fie și
o singură literă. La fel se întâmplă în totate artele și în toate științele. Iar tu vrei ca asupra
celui mai mare și mai important lucru, libertatea, să domnească fantezia și capriciul. Nu,
prietene: libertatea constă în a dori ca lucrurile să se întâmple nu așa cum vrem noi, ci așa
cum se întâmplă.
36.Cand ești singur, spui că te afli într-un deșert. Când ești în lume, spui că te afli
în mijlocul tâlharilor, hoților și escrocilor. Te plângi de părinții tăi, de soție, de copii, de
prieteni și de vecini. Ei! Dacă ai fi rațional, ai spune că atunci când ești singur te
odihnești, ești liber, te bucuri de tine și te asemeni divinității. Iar când ești în lume, în loc
să te necăjești și să te simți stânjenit și tulburat, ai numi toate acestea sărbatoare, sau
jocuri publice și ai fi totdeauna mulțumit.
37.Sunt șchiop, de ce m-am născut dintr-un asemenea tată și dintr-o asemenea
mamă? – Ei, prietene, înainte de nașterea ta, depindea de tine să spui: ”Vreau ca un
asemenea bărbat să se casatorească cu o asemenea femeie și vreau să mă nasc din ei?”
Dacă nașterea ta a fost nefericită, nu depinde de tine să o răscumperi prin virtute?
38.Ai ajuns să ai un rang important și iată-te persecutorul și tiranul apropelui tău.
Nu-ți mai amintești cine ești și cui îi comanzi? Le comanzi parinților tăi și fraților tăi? –
Dar m-am achitat de sarcinile mele. – Nefericitule, toate gândurile tale nu sunt decât
țărână și noroi; tu nu privești decât spre aceste mizerabile legi umane, care sunt legi ale
morților, și nu-ți îndrepți privirea spre legile divine.
39.Cum pot fi convins, l-a întrebat cineva pe Epictet, că toate acțiunile mele sunt
văzute de către divinitate și că niciuna nu-i scapă? … Epictet i-a răspuns: ”Nu ești convins
că toate lucrurile din lume sunt legate între ele – Ba da. – Nu ești convins că lucrurile
pământene sunt dirijate de cele cerești? – Ba da. – Într-adevăr vezi că toate lucrurile din
natură se întamplă la date fixe, toate anotimpurile vin la timpul lor. La apropierea și la
retragerea soarelui, când luna crește și descrește, toată fața naturii se schimbă. Deci, când
toate lucrurile din această biată lume, chiar și trupurile noastre sunt legate de toate
celelalte, cum îți poți imagina că sufletul nostru, mai apropiat de divin decât de restul
universului, e singurul dezlegat si ca nu e unit cu divinitate care l-a creat? – Dar cum
poate ea vedea în același timp atâtea lucruri atât de diferite și de depărtate? – Biet orb,
câte operații diferite face în același timp spiritul tău, care e atât de limitat? El cuprinde
lucrurile divine și umane; raționează, divide, judecă, consimte, neagă. Câte imagini
diferite, câte idei, chiar contrarii, nu conține el? Soarele luminează în același timp cea
mai mare parte a lumii; doar partea ascunsă de umbra pământului rămâne în afara razelor
sale. Iar cel care a făcut soarele, care, oricât de mare ar fi, nu e decât un punct în acest
vast univers, nu va lumina el întreg pământul? – Dar spiritul meu nu face aceste operații
decât succesiv și nu poate privi obiectele decât unul după altul. – Ei! Cine ți-a spus că
spiritul tău e la fel de întins ca însăși divinitatea? Dar, biată râmă, gândește-te câte
obiecte diferite îmbrățișează în același timp un ochi care e atât de mic. Tot ceea ce
cuprinde orizontul e prezent în același timp pentru vedere, și ce s-ar putea sustrage
privirii celui care a făcut ochiul? Judecă și singur.”
20/57

40.Când ești în camera ta de noapte, cu ușa bine închisă și cu lumina stinsă,
ferește-te să spui că ești singur, pentru că nu ești.
41.Soldații care se înrolează în trupele lui Cezar fac juramântul obișnuit. Care
este acest jurământ? Că-l vor apăra pe împarat înaintea tuturor lucrurilor; că-l vor asculta
în toate; ca-și vor da viața pentru el. Iar tu, care ești legat de divinitate prin naștere și prin
atâtea binefaceri, și care ești născut în trupele sale, nu ai face acest jurământ? Și făcându-
l, nu l-ai respecta? Totuși ce diferență între cele două jurăminte! Soldatul jură că-l va
salva pe împărat înaintea tuturor, iar tu juri că vei pune orice lucru înaintea salvării tale.
42.Nimic măreț nu se face dintr-o dată, nici măcar o stafidă sau o smochină. Dacă
îmi spui: ”Vreau imediat o smochină”, iți voi răspunde: ”Prietene, e nevoie de timp;
așteaptă ca ea să se nască, apoi va crește și se va coace.” Iar tu vrei ca spiritele să-și
aducă dintr-o dată roadele la maturitatea absolută! E drept acest lucru?
43.Suntem atât de ingrați încât, chiar atunci cand e vorba despre minunile pe care
Providența le-a făcut în favoarea noastră, noi, departe de a-i aduce omagii, o acuzăm și ne
plângem de ea. Totuăi, zei măreti! Daca avem un suflet sensibil și recunoscător, un singur
lucru din natura, chiar și cel mai neînsemnat, ar fi suficient pentru a ne face să simțim
Providența și grija pe care ne-o poartă.
44.Daca am avea bun-simț, nu am face altceva toată viața, în public și în
particular, decât să aducem ofrande Providenței pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a
oferit și de care ne bucurăm în fiecare moment al vieții noastre. Da, când arăm, când
lucram pământul, când ne plimbăm, când ne trezim, când ne culcăm, la fiecare acțiune
am striga: ”Cât de mare este Providența!” Totul ar răsuna de aceste cuvinte divine: ”Cât
de mare este Providența!” Dar voi sunteți ingrați și orbi. Trebuie deci ca eu să o spun
pentru voi, eu, cel bătrân, șchiop, sărac și infirm, să spun fără încetare: ”Cât de mare este
Providența!”
45.Dacă aș fi privighetoare sau lebădă, aș face ceea ce fac lebăda sau
privighetoarea. Sunt om, am partea mea de rațiune. Ce trebuie deci să fac? Să laud
divinitatea. Acest lucru îl voi face toată viața. Și-i chem pe toți oamenii să mi se alăture.
46.Dacă rațiunea, care ar trebui să regleze toate lucrurile, e dereglată, cine o va
regla?
47.Poate cineva să te împiedice să crezi adevărul recunoscut și să te oblige să
aprobi ceea ce e fals? Vezi bine că ai un liber arbitru și că nimic nu te poate înșela. Dacă
libertatea ți-ar putea fi încălcată, divinitatea nu ar mai avea față de tine grija pe care ar
trebui să o aibe un bun părinte.
48.Care e omul căruia nimic nu-i vine de hac? Cel care e ferm în scopurile sale și
care nu se lasă influențat de niciunul din lucrurile care nu sunt în puterea noastră. Îl
privesc ca pe un atlet. A susținut o primă luptă; o va mai susține și pe a doua? A rezistat
banilor, va rezista unei femei frumoase? A rezistat în miezul zilei în mijlocul oamenilor,
21/57

va rezista singur în toiul nopții? Va rezista el gloriei, calomniei, laudelor, morții? Va
rezista la toate necazurile, la toată tristețea? Într-un cuvânt, va fi el victorios până și în
visele sale? Iată atletul de care am nevoie.
49.Orice om care are sau crede că are un oarecare avantaj asupra celorlalți va fi
în mod inevitabil cuprins de orgoliu, dacă nu e bine instruit, și nu se va putea abține să nu
abuzeze de acest orgoliu.
50.Un tiran mi-a spus: ”Eu sunt stăpânul, pot orice. – Ei și? Ce poți? Poți să faci
un spirit frumos? Poți să-mi înlături libertatea? Ce poți atunci? Pe un vas, nu depinzi de
cârmaci? În carul tău, nu depinzi de vizitiu? – Toată lumea mă curtează. – Da, dar te
privește ca pe un om? Arată-mi pe cineva care te consideră astfel, care ar vrea să-ți
semene, care ar vrea să calce pe urmele tale, precum pe cele ale lui Socrate. – Dar pot să-
ți tai capul. – Bine zici. Uitasem că trebuie să fii slăvit ca zeii cei cruzi și că trebuie să ți
se facă sacrificii precum facem febrei. Nu are ea un altar la Roma? Îl meriți mai mult
deâat ea, căci ești mai rău. Dar, oricât ar fi tulburat poporul de cei din jurul tău și de toată
pompa ta, pe mine nu mă vei tulbura; nu pot fi tulburat decât de mine însumi. Zadarnic
mă ameninți, eu iți spun că sunt liber. – Tu, liber? Cum așa? – Divinitatea însăși m-a
eliberat. Crezi că ea suferă pentru că fiul sau e în puterea ta? Tu ești stăpânul învelișului
meu; ia-l. N-ai nicio putere asupra mea.”
51.Felicion era un prost cu care nimeni nu catadicsea să vorbească. Împăratul i-a
dat în grijă sediul său de afaceri; iată-l pe Felicion om important și spiritual. Toți
spuneau: ” Felicion a vorbit azi ca un înger.” Ei, prietene, să așteptăm puțin ca împăratul
să-l înlăture din funcție și va redeveni imediat un prost.
52.Încă o trăsătură asemănătoare, ca să-ți faci o idee justă despre curtean.
Epaphrodit, căpitanul gărzilor lui Nero, avea un sclav care era cizmar de meserie, dar atât
de prost și de neîndemanatic încât, renunțând să-l mai folosească, l-a vândut. Un servitor
de-al lui Nero l-a cumpărat, și din întâmplare acest sclav a devenit cizmarul împaratului
și favoritul său. Începând cu a doua zi, Epaphrodit e primul care-l lauda; nu-l mai vedem
pe Epaphrodit; el se închide cu zilele, pentru a delibera asupra unor treburi importante, cu
acest om pe care l-a vândut pentru că nu era bun de nimic.
53.Un om e făcut tribun al poporului. Se intoarce acasă, își găsește căminul
luminat: toată lumea îl va felicita. Urcă îndată pe Capitoliu, face sacrificii și multumește
zeilor. Care dintre noi le multumește însă pentru faptul că are doar păreri sănătoase și
dorințe modeste conforme naturii?
54.Un om a venit să mă consulte pentru că avea drept scop să intre în confreria
preoților lui Augustus de la Nicopolis. ”Ei, prietene, i-am spus, la ce bun? Iată o
cheltuială absolut inutilă. – O, dar numele meu va rămâne pentru totdeauna, pentru că va
fi scris în registre. – Scrie-l pe o piatra, va dura mai mult timp. De altfel, cine te va
cunoaște în afara zidurilor Nicopolisului? – Dar voi purta o coroana de aur. – Daca
aceasta e ambitia ta, să ai o coroana, ia-ți una de trandafiri; te va apăsa mai puțin și îți va
sta mai bine.”
22/57

55.Respectul pe care îl acordăm celor care ne-ar putea face rău este asemenea
altarului înalțat febrei în mijlocul Romei; îi adorăm pentru că ne temem de ei.
56.Ce nu face un om care schimbă bani pentru a examina banii care i se dau? Își
folosește toate simțurile: vederea, pipăitul, mirosul, auzul. Nu se mulțumește să facă să
sune o monedă o dată, de două ori; tot studiind sunetele, el devine aproape muzician. Toți
suntem astfel când vine vorba despre lucrurile despre care credem că ne privesc. Ne
concentrăm toată atenția pentru a evita să fim înșelați. Dar când e vorba de rațiunea
noastră, ni se întâmplă să ne examinăm opiniile , de teama de a nu fi seduși de acestea?
Nu, suntem leneși și neglijenți, ca și cum acest lucru nu ne-ar privi, căci nu știm cât ne-ar
putea dăuna.
57.Se spune că filozofia reprezintă un drum lung și dificil. – Te înșeli, prietene,
nu e atât de lung. Căci ce vrea să te învețe filozofia? Să-i urmezi pe zei, să-ți înfrînezi
dorințele și să-ți folosești așa cum trebuie opiniile. – Spune-mi ce sunt zeii, dorințele,
opiniile; iată ceea ce e lung. – Dar filozofii care predică voluptatea, îl fac ei mai scurt?
Ce-ți spune Epicur? Că binele omului constă în trupul său. Spune-mi atunci ce e sufletul,
ce e trupul, care este esența noastră și vei vedea că acest drum nu e mai scurt.
58.Prietene, de ce mergi drept de parcă ai fi înghițit o prăjină? – Aș vrea să fiu
admirat de toți trecătorii, să-i aud spunând în stânga și în dreapta: Iată un mare filozof . –
Care sunt deci oamenii a căror atentie ai vrea să o atragi? Nu sunt aceiași cu cei despre
care ai spus că sunt nebuni? Ah! Nebunule!
59.Epicur spune că nu trebuie sa crești și să hrănești copii, pentru că nimic nu se
opune mai mult adevaratului bine, pe care-l situează în voluptate. – Biet Epicur, Vrei să
fim mai denaturați decât animalele cele mai feroce, care nu-și abandonează niciodată
puii? Afecțiunea părinților pentru copii e atât de naturală încât sunt sigur că , chiar dacă
parinții tăi ar fi fost avertizați de un oracol că tu vei spune într-o zi ceva atât de nesăbuit,
tot te-ar fi crescut.
60.Există noțiuni comune, cu care toți oamenii sunt de acord. Disputele,
revoltele, războaiele, de unde vin ele? Din aplicarea acestor noțiuni comune la fiecare
fapt particular. Dreptatea și sfințenia sunt preferabile tuturor celorlalte lucruri, nimeni nu
se îndoiește de acest lucru. Dar un astfel de lucru este el just, este el sfânt? Iată un motiv
de dispută. Să alungăm această ignoranță și să învățăm să aplicăm aceste noțiuni la
fiecare fapt în parte; nu vor mai fi dispute, nu vor mai fi războaie, Ahile și Agamemnon
vor fi de acord.
61.Nu trebuie să luăm în glumă alarma în această viață. Trimitem un om să vadă
ce se petrece. Dar ne-am ales prost spionul, căci am trimis un laș care, la cel mai mic
zgomot, fiindu-i frică și de umbra lui, revine înfricoșat: ”Iată cum înaintează moartea,
exilul, calomnia, sărăcia. – Prietene, vorbește în numele tău. Am fost proști că ne-am ales
un astfel de om pentru a ne informa. Diogene, care a fost în recunoaștere cu tine, ne-a dat
un raport complet diferit; ne-a spus că moartea nu e un rău dacă nu e una rușinoasă, iar
23/57

calomnia nu e decât zgomotul facut de niște oameni nesăbuiți. – Dar ce a spus el despre
muncă, despre durere, despre sărăcie? – A spus că goliciunea valorează mai mult decât
hainele de purpură. Într-un cuvânt, ne-a spus, n-am găsit niciun dușman, totul e liniștit, n-
aveți decât să mă priviți. Am fost bătut? Sunt rănit? A trebuit să fug? Iată ce spioni
trebuie trimiși. Ne vor spune cu toții că nu trebuie să ne temem decât de noi înșine.”
62.Amintește-ți că cei bogați, tiranii, regii au fost subiectele tragediilor. Săracii
nu apar deloc în teatrele noastre sau, dacă au vreun rol, sunt doar cântăreți și dansatori.
Regii prosperă la începutul piesei: totul le surâde, sunt onorați, respectați, li se ridică
altare, li se împodobesc altarele cu coroane și cu panglici și, la sfârșitul celui de-al treilea
sau celui de-al patrulea act, strigă odată cu Oedip: ”O, Cytheron, de ce m-ai primit?”
63.Păstrează cu grijă ceea ce e al tău, nu te lăcomi la ceea ce e al altora și nimic
nu te va putea împiedica să fii fericit.
64.Dacă-mi iubesc trupul, dacă țin la binele meu, sunt pierdut, iată-mă sclav; am
arătat de unde pot fi prins.
65.Vreau să fiu așezat în amfiteatru pe banca senatorilor. – Zei măreți, îți vei da
multă osteneală și vei fi foarte grăbit. – Dar nu voi putea vedea jocurile stând comod
altfel. – Eu nu le văd; ce nevoie ai să vezi jocurile? Iar dacă dorința de a te așeza pe acea
bancă te face să mergi acolo, așteaptă să iasă oamenii. Când spectacolul se va fi sfârșit,
vei merge să te așezi pe acea bancă atât de dorită și te vei simti în largul tău.
66.Aruncă-i injurii unei pietre, cu ce te va ajuta acest lucru? Ea nu te va înțelege.
Imită acea piatră și nu te gândi la injuriile ce ți se spun.
67.Ți-e milă de orbi, de șchiopi; de ce nu ți-e mila de cei răi? Sunt răi împotriva
voinței lor, așa cum alții sunt șchiopi și orbi.
68.Regula și măsura acțiunilor noastre sunt opiniile noastre. De unde vine Atreea
de Euripide? Din opiniile sale. Medeea, Hypolyte? Din aceste opinii. Oedip a lui Sofocle?
Din opinia sa.
69.Lui Paris i s-a părut ca e bine s-o răpeasca pe Elena, iar Elenei să-l urmeze pe
Paris. Dacă și lui Menelau i s-ar fi părut bine să se dispenseze de o soție infidelă, ce s-ar
fi întâmplat? N-am mai fi avut Iliada și Odiseea. Restul nu mai contează.
70.Se spune ca a fost o mare nenorocire pentru Paris când grecii au intrat în
Troia, că au înăbusit totul în foc și sânge, că au ucis toată familia lui Priam și că le-au
răpit pe femeile captive. – Te înșeli, prietene. Marea nenorocire a lui Paris a fost că și-a
pierdut pudoarea, fidelitatea, modestia și că a violat ospitalitatea. La fel, nenorocirea lui
Ahile n-a fost atunci când Patrocle a fost ucis, ci atunci când s-a mâniat, când a început
să-l plângă pe Briseis și când a uitat că nu a intrat în acest război pentru a avea amante, ci
pentru a reda o soție soțului ei.
24/57

71.Adevaratul bine al omului stă în partea prin care se deosebește de animale.
Dacă această parte este puternică, iar virtuțile sunt pregatite să-l respingă pe dușman,
omul e in siguranță și nu are de ce să se teamă.
72.Filozofii ne învață că omul e liber. Ei ne învață deci să disprețuim autoritatea
împăratului. – Nu. Niciun filozof nu-i învață pe supuși să se revolte împotriva împăratului
lor, nici să se sustragă puterii sale ceva din ce îi este supus. Iată, iată trupul meu, bunurile
mele, reputația mea, familia mea, pe toate vi le dau. Iar când veți crede că învăț pe cineva
să le păstreze în ciuda domniei voastre, trimiteți-mă la moarte, sunt un rebel. Nu îi învăț
pe oameni astfel de lucruri; nu-i învăț decât să-și păstreze libertatea opiniilor, peste care
divinitatea i-a făcut singurii stăpâni.
73.Cea mai dreaptă, cea mai puternică și inviolabilă lege a divinitații, este ca
acela mai slab să fie întotdeauna supus celui mai puternic.
74.Printre gladiatorii lui Cezar se găsesc mereu unii deznădăjduiți pentru că nu
luptă, care ii roagă pe zei să iasă din această lipsa de activitate și care cer ca pe o mare
favoare dreptul de a apărea în public. Dar printre noi nu se găsește nimeni care să caute
cu orice preț ocazia de a-și face cunoscută dragostea pentru zei.
75.Divinitatea te cheamă ca martor și te intreabă: ”Nu e adevarat că nu există nici
bine, nici rău în afara voinței? Am făcut vreun rău cuiva? Nu am dat fiecăruia puterea de
a face tot ceea ce-i poate fi util?” Ce-i răspunzi? ”Mă aflu într-o postură dificilă, stăpâne;
sunt nefericit. Nimeni nu are grijă de mine; nimeni nu-mi stă alături; toată lumea mă
învinuiește, toată lumea mă jignește și sunt ultimul dintre oameni.” Astfel îi raspunzi
pentru onoarea pe care ți-a făcut-o de a te chema pentru a o glorifica, mărturisind atâtea
adevăruri mărețe? Ea cerea un martor al bunătății, adevărului și dreptății ei, iar tu ai
devenit acuzator.
76.Aproape toți suntem în viață asemenea sclavilor fugari la spectacole. Acești
sclavi privesc cu mare plăcere fastul jocurilor, admiră actorii unei tragedii, dar sunt tot
timpul neliniștiți; privesc în toate părțile și dacă aud numele stăpânului lor, o iau la fugă,
cuprinși de frică. Suntem la fel. Admirăm minunile naturii, suntem vrajiți de acest
spectacol. Dar suntem mereu neliniștiți și, dacă auzim numele stăpânului, suntem
pierduți. Cine e acest stăpân? Nu e un om, căci omul nu poate fi stăpânul omului. E
moartea, e viața, e voluptatea, e durerea, e sărăcia sau bogația. Cezar însuși daca ar veni
spre mine fără acest cortegiu, aș rămâne impasibil. Dar dacă vine cu oștenii săi, tunând și
fulgerând, amenințând, și eu ma tem de el, nu sunt acel sclav fugar care și-a recunoscut
stăpânul? Dar dacă nu mă tem, iată-mă în deplină libertate: nu mai am alt stăpân în afară
de mine însumi.
77.Când te apropii de împărați și de cei mari, amintește-ți că acolo sus e un
împărat și mai mare, care te vede, te aude și căruia trebuie să-i placi mai mult decât lor.
CARTEA A DOUA
25/57

1.Ți-ai eliberat scalvul. Dar tu, cel care l-a pus în libertate, ești liber? Nu, ești
sclavul banilor tăi, al unei femei, al unui tiran, al ultimului valet al tiranului?
2.Spui că încrederea și prudența sunt incompatibile; e o eroare, poți să le pui alături.
Fii prudent doar cu lucrurile care depind de tine și încrezător cu cele care nu
depind. Astfel, vei fi și încrezător și precaut. Căci, evitând prin prudență
adevaratele rele, vei face față cu curaj falselor rele cu care ești amenințat.
3.Nefericirea oamenilor vine întotdeauna din faptul că nu-și împart bine prudența și
încrederea. Sunt cu toții asemenea cerbilor care, pentru a evita o pasăre care
amenință să se așeze pe ei, încercând să se puna la adăpost, cad în plasele în
care pier.
4.Compun dialoguri frumoase, scriu cărți bune. – Ei, prietene, arată-mi mai degrabă
că-ți domolesti pasiunile, că-ți stăpânești dorințele și că opiniile tale urmează
calea adevărului. Asigură-mă că nu te temi nici de închisoare, nici de exil, de
durere, de sărăcie sau de moarte. Altfel, oricâte cărți frumoase ai scrie, fii
convins că nu ești decât un ignorant.
5.Diogene i-a răspuns într-o zi unui om care îi cerea scrisori de recomandare:
”Prietene, cel căruia vrei să-i scriu în favoarea ta va vedea mai întâi fără
ajutorul meu ca ești un om și, dacă se pricepe, va vedea și dacă ești bun sau
rău. Dacă nu se pricepe, pot să-i scriu o sută de scrisori, nu te va cunoaște mai
bine. Nu-ți rămâne decăt să fii ca o monedă de aur care se recomandă ea
singură oricui știe să deosebească aurul adevărat de cel fals.”
6.Ce face un om care râvnește la soția aproapelui sau? Calcă în picioare pudoarea ți
fidelitatea, violează vecinatatea, prietenia, societatea, cele mai sfinte legi; el
nu mai poate fi privit nici ca prieten, nici ca vecin, nici ca cetățean. Nu mai e
bun nici măcar sa fie sclav; e ca un vas care nu mai e de niciun folos și care e
bun de aruncat.
7.Femeile sunt în comun, e legea naturii, îi spunea lui Diogene unui desfrânat care
fusese surprins în adulter. Diogene i-a răspuns: ”Carnea care se servește la
masa e comună la început; dar, îndată ce porțiile sunt făcute și împărțite, ai fi
lipsit de orice rușine dacă i-ai lua partea vecinului tău din farfurie. Teatrul e
comun pentru toți cetațenii; dar, dupa ce locurile sunt ocupate, nu poți și nici
nu trebuie sa-l dai pe vecinul tău la o parte pentru a te așeza pe locul său. Tot
astfel, femeile sunt în comun, dar, îndată ce legiuitorul le-a împărțit și au
fiecare soțul ei, îți mai e permis să nu te mulțumești cu a ta și să o iei pe cea a
vecinului tău? Dacă faci acest lucru, nu mai ești om, ci maimuța sau lup
sălbatic.”
26/57

8.În toate, trebuie să faci ceea ce depinde de tine și să rămâi ferm și liniștit în rest.
Sunt obligat să mă îmbarc: ce trebuie să fac? Să aleg bine vasul, cârmaciul,
mateloții, anotimpul, ziua, vântul, iată tot ce depinde de mine. De îndată ce
sunt în larg, începe o furtună puternică; nu mai e treaba mea, ci a cârmaciului.
Vasul se scufundă; ce trebuie să fac? Fac ceea ce depinde de mine, nu strig, nu
mă las tulburat. Știu că tot ceea ce se naște trebuie să moară, e o lege
universală; trebuie deci să mor. Nu sunt nemuritor, sunt doar un om, o parte
din marele tot, așa cum o oră e o parte a zilei. O oră vine și trece; la fel și eu
vin și trec: modul în care trec nu contează; prin boală sau prin apă mi-e
indiferent.
9.Nu ar trebui să ne bucurăm cu oamenii și să-i felicităm decât pentru lucrurile de
care au cu adevărat motiv să se bucure și care sunt pentru ei onorabile și utile.
10.Dacă am fi în închisoare, în ajunul judecății pentru pedeapsa capitală, am putea
suporta un om care ar veni să ne întrebe: ”Vreți să vă citesc imnurile pe care
le-am compus?” – Prietene, de ce vii să mă deranjezi degeaba? Am alte
treburi. Nu știi că trebuie sa fiu judecat mâine? – Socrate era în închisoare, în
ajunul condamnării sale, și compunea imnuri.
11.De ce se nasc spicele? Nu pentru a se coace și pentru a fi apoi secerate? Căci nu
sunt lăsate pe tulpina lor, așa cum sunt. Dacă ar avea sentimente, crezi că s-ar
ruga să nu fie niciodată tăiate? Nu, fără îndoială. Ar privi ca pe un blestem
faptul de a nu fi secerate. La fel e și cu oamenii. Ar fi un blestem pentru ei să
nu moară. A nu muri, pentru un om, e la fel cu a nu te coace și a nu fi secerat,
pentru un spic.
12.Ceea ce ne face să pierim e o spadă, o roată, marea, o tiglă, un tiran. De ce te
interesează calea prin care vei coborâ în infern? Toate căile au valoare. Una
din cele mai scurte e chiar cea prin care un tiran te trimite acolo. Niciodată
unui tiran nu i-a luat șase luni să ucidă un om, pe când febrei îi ia uneori ani
întregi.
13.De ce să mergem să consultăm oracolul în privința lucrurilor care sunt în mod
evident de datoria noastră? Dacă trebuie să mă expun unui pericol pentru
prietenul meu, dacă trebuie să mor pentru el, ce nevoie am de oracol? Nu am
înlăuntrul meu un oracol sigur și infailibil, care m-a învățat toate semnele
după care le pot recunoaște?
14.Slăbiciunea omului pentru oracole vine din timiditatea sa: el se teme de
evenimente. Iată de ce are pentru oracol o sensibilitate aparte. Le face arbitrii
și judecătorii tuturor faptelor sale, le încredințează tot ceea ce are și, dacă îi
prezic lucruri bune, le multumește ca și cum ele i-ar da aceste lucruri. Ce
orbire! Dacă am fi ințelepți, am consulta oracolele așa cum întrebăm de drum
într-o călătorie, fără a ne păsa dacă trebuie să o luăm la dreapta sau la stânga.
Căci ce înseamnă să consultăm oracolele? Înseamnă să-i consultăm pe zei
27/57

pentru a le cunoaște și a o urma. Trebuie deci să ne servim de oracole așa cum
ne servim de ochi. Nu ne rugăm ochii să ne facă să vedem un anumit obiect, ci
vedem acele obiecte pe care ei ni le arată. Să facem la fel în privința
oracolelor; să nu le laudăm, să nu le rugam, ci să facem ceea ce ele ne
poruncesc.
15.O doamna din Roma voia să trimită o mare suma de bani uneia din prietenele sale,
numita Gratilla, care fusese exilată de Domițian. Cineva i-a spus că Domițian
va pune mâna pe acei bani și că îi va confisca. „Nu contează, a raspuns
aceasta, e mai bine ca Domițian să-i ia decât să nu-i trimit deloc.”
16.Cand îi consultăm pe auguri, o facem tremurând și făcând rugăciuni arzătoare
zeilor: „Zei, aveți milă de mine, faceți să reușesc în cutare afacere.” Ei, biet
scalv, vrei tu altceva decât ceea ce e mai bine pentru tine? Ce e mai bine
pentru tine decât să faci ceea ce le place zeilor? De ce încerci atunci, pe cât îți
stă în putere, să-l corupi pe arbitrul și judecătorul tău?
17.Care e natura divinității? Ea este inteligența, știința, ordine, rațiune. Astfel poți
cunoaște care e natura adevărată a binelui tău, care se gasește în ea.
18.Daca ești născut din parinți nobili, ești atât de plin de această noblețe încât nu
încetezi să vorbești despre ea și să bați la cap pe toată lumea. Dar, având
divinitatea ca părinte, având-o înlăuntru-l tău, tu uiți de această noblețe, nu știi
de unde vii și ce porți în tine? Iată lucrul de care ar trebui să-ți amintești în
toate acțiunile vietii tale. Spune-ți în fiecare clipă: „Divinitatea m-a creat, ea e
înauntrul meu și o port pretutindeni cu mine. De ce aș întina-o prin gânduri
obscene, prin acțiuni josnice și impure și prin dorințe infame?”
19.Ai rețineri în a comite fapte necinstite în fața unei statui sau imagini a zeilor,
pentru că ei te văd, te aud; dar nu roșești când ai în prezența lor gânduri
obscene și când comiți acte impure care-i rănesc, îi dezonorează și-i fac să
sufere. O, dușman al zeilor! O, lașule, ți-ai uitat adevărata natură!
20.Dacă ai fi o statuie de Fidias, Minerva sau Jupiter și ai avea o urmă de sentiment,
ai avea mare grijă, amintindu-ți de cel care te-a creat, să nu faci nimic nedemn
de el sau de tine însuți și pentru nimic în lume nu ai vrea să apari într-o
postură indecentă, care să-ți dezonoreze frumusețea. Dacă nu-ți pasă deloc în
ce stare apari în fața zeilor, dezonorezi mâna care ți-a dat viață. Ce diferență
totuși de la creator la creator și de la operă la operă!
21.Dacă zeii ți-ar fi dat în grija un pupil, ai fi avut grijă de el și nu ai fi lăsat să piară
o asemenea avere. Ei ți-au spus să ai grijă de tine însuți; ți-au spus astfel: „Am
crezut că nu l-am fi putut lăsa pe mâna unui tutore mai fidel, mai afectuos
păstrează-ni-l pe acest fiu așa cum e prin natura sa; păstrează-l plin de
pudoare, de fidelitate, de generozitate, de curaj, fără tulburare și fără patimă.”
Iar tu te neglijezi! Ce necredință! Ce crimă!
28/57

22.De unde vine mândria, îngâmfarea acestui mărunt filozof? – Asteaptă puțin,
prietene, voi fi îndată și mai mândru; nu sunt încă destul de ferm în privința
maximelor pe care le-am învățat și la care ader; mă tem încă de slabiciunea
mea. Asteaptă să prind puteri, și vei vedea un cu totul altfel de mândrie.
Statuia nu e încă terminată, zeii nu au pus pe ea ultima mâna; de îndată ce va
fi desavârșită, vei vedea. Dar nu te gândi că va fi vorba de orgoliu, va fi o
mândrie venită din siguranță și din încrederea în adevăr. Această mândrie,
acestă aroganță pe care o vezi la acest cap al lui Jupiter, este ea orgoliu, după
parerea ta? Nu. E fermitate, e stabilitate, e constanță. E așa cum trebuie să fie
un zeu care-ți spune: „Tot ceea ce am confirmat printr-o ridicare a
sprâncenelor nu e înșelător, e irevocabil și se va întampla negreșit.” Voi
încerca să imit acest model măreț. Mă vei vedea fidel, plin de pudoare, plin de
curaj și inaccesibil tulburării și emoțiilor care sunt cauza accidentelor pe care
le considerăm îngrozitoare. – Dar te voi vedea nemuritor și scutit de bătrânețe
și de boală? – Nu. Dar vei vedea că știu să mor, și că știu să fiu bătrân și
bolnav. Vei vedea nervii unui filozof, niște nervi bine țintuiți în frâu. – Ce fel
de nervi? – Dorințe niciodată frustrate; temeri bine plasate, care preîntâmpină
toate relele; mișcări stăpânite și convenabile; scopuri propuse după o atentă
reflecție și acorduri care nu sunt niciodată urmate de remușcări.
23.Nu e ceva comun să aduci la desăvârșire ceea ce promite calitatea de om. Acesta e
un animal muritor, dotat cu rațiune și, prin rațiune se distinge de animale.
Deci, de fiecare dată când se îndepărtează de rațiune și acționează fără să
gândească, omul dispare și se arată animalul.
24.Semănăm cu cei care își fac mari provizii, dar rămân slabi și descărnați pentru că
nu se hrănesc din ele. Avem precepte și maxime frumoase, dar pentru a le
expune, și nu pentru a le practica; acțiunile ne contrazic faptele. Nu suntem
înca oameni, și vrem sa jucăm rolul de filozofi. Povara e prea grea pentru noi.
E ca și cum un om care n-ar avea puterea să ridice o greutate de două livre ar
vrea să ridice piatra lui Ajax.
25.Reunești în tine calități care cer fiecare îndeplinirea unei anumite datorii. Ești om;
ești cetățean al lumii; ești fiu al zeilor; ești frate ca toți ceilalti oameni. După
acestea, ești senator sau ai o altă funcție; ești bătrân sau tânăr; ești fiu, ești
tată, ești soț. Gândește-te la ce te obligă toate aceste calități și încearcă să le
onorezi pe toate.
26.Ai pierdut niște bunuri și privești acest lucru ca pe o mare pierdere, de care nu te
poți consola. Dar când ți-ai pierdut fidelitatea, pudoarea, blândețea, modestia,
crezi că nu ai pierdut nimic. Totuși, aceste bunuri exterioare ne sunt răpite de
o cauză străină și involuntară, și nu e rușinos nici să le ai, nici să le pierzi. Iar
pe cele din urmă – bunurile exterioare – nu le pierdem niciodată decât din
vina noastră, și cum e o rușine și o nenorocire să nu le ai, tot astfel e foarte
rușinos și un mare prilej de nefericire, atunci când le ai, să le pierzi.
29/57

27.Nimeni nu poate fi rău și vicios fără ca acest lucru să fie o pierdere sigură și un
păcat la fel de sigur.
28.Nu trebuie să mă răzbun și să plătesc răul care mi-a fost făcut? – Ei, prietene, nu
ți-a fost făcut un rău, de vreme ce binele și răul nu stau decât în puterea ta. și
tu răzbunându-te?
29.Începutul filozofiei este să ne cunoaștem slăbiciunea și ignoranța în privința
îndatoririlor necesare și indispensabile.
30.Nu există om care să nu aibă în mod natural o anumită idee, o anumita noțiune
despre bine, rău, drept, nedrept, despre fericire și nefericire, despre îndatoririle
practicate sau neglijate. Cum se întâmplă deci, ca în aceste privințe, ne
înșelăm atât de des atunci când judecăm pornind de la fapte particulare? Acest
lucru vine, așa cum am spus și mai înainte, din faptul că judecăm greșit
acțiunile noastre comune, le judecăm prin prisma unor prejudecăți
superficiale. Frumosul, binele, răul, dreptatea sunt termeni pe care toată lumea
îi folosește înainte de a fi învățat sa-i aplice rațional și corect. De aici se nasc
disputele, certurile, războaiele. Spun: „Acest lucru e drept.” Un altul spune:
„E nedrept.” Cum să ne punem de acord? Ce regulă avem pentru a judeca
acest drept? Să fie cea a opiniei? Dar iată că suntem doi și avem opinii
contrare. De altfel, cum ar putea fi opinia unui judecător corectă? Nebunii nu
au și ei păreri? Trebuie totuși să existe o regulă sigură pentru a cunoaste
adevărul; căci nu e posibil ca zeii să-i fi lăsat pe oameni într-o ignoranță totală
în ceea ce trebuie să știe pentru a se putea descurca. Să căutăm deci acesta
regulă, singura care ne poate scapa de greșeli și care poate vindeca curajul și
nebunia opiniei. Această regulă ar trebuie aplicată caracteristicilor generale,
astfel încât aceste caracteristici, cunoscute și recunoscute de toată lumea, să ne
fac să eliminăm prejudecățile pe care le avem asupra fiecărui fapt particular.
De exemplu, avem ideea de bine; trebuie să aflăm dacă voluptatea e un bine:
s-o examinăm conform acestei idei și să o cântărim în această balanță. O
cântăresc având drept greutăți caracteristicile binelui. O găsesc ușoară și o
resping, căci binele este un lucru solid și care cântarește foarte mult.
31.Palești, tremuri și ești intimidat atunci când mergi să-l vezi pe împărat sau pe un
mare nobil. – Cum mă va primi? Mă va înțelege? – Biet sclav, te va primi și te
va înțelege cum va crede de cuviință; cu atât mai rău pentru el dacă primește
rău un înțelept, el singur va suferi din aceasta cauză. Poți tu suferi pentru
greșeala altcuiva? – Dar cum să-i vorbesc? – Vorbește-i cum vrei. – Mă tem
să nu mă încurc. – Ei și? Nu știi să vorbești cu discreție, cu prudență și în mod
liber și cinstit? De ce să te temi de un om? Zenon nu se temea de Antigona,
dar Antigona se temea de Zenon. Socrate era intimidat atunci când vorbea
tiranilor și judecatorilor? Diogene era intimidat când vorbea cu Alexandru, cu
Filip, cu stăpânul care-l cumpărase?
30/57

32.Daca vrem să fim cu adevărat filozofi, să ne adaptăm astfel voința la evenimente
încât să fim multumiti și de ceea ce ni se întâmplă, și de ceea ce nu ni se
întâmplă. De aici vom obține marele avantaj că nu ni se va întâmpla niciodată
să nu avem ceea ce ne dorim și nici nu ne vom întâlni vreodată cu ceea ce face
obiectul temerilor noastre. Și astfel ne vom petrece viața alături de aproapele
nostru, fără necazuri și fără tulburări, păstrându-ne toate legăturile naturale și
dobândite, adică făcându-ne exemplar datoria de tată, de fiu, de frate, de
cetățean, de soț, de vecin, de asociat, de magistrat și de supus.
33.Primul lucru pe care trebuie să-l aflăm este că există un Dumnezeu care
guvernează totul prin providența sa și că nu-i pot fi ascunse acțiunile noastre,
ca și gândurile și mișcările noastre. Apoi trebuie să ne întrebăm care este
natura sa. Natura sa fiind cunoscută, trebuie neapărat ca aceia care vor să-i
facă pe plac și să-l asculte să facă toate eforturile pentru a-i semăna, să fie
liberi, fideli, milostivi și făcători de bine, generoși. Deci, toate gândurile, toate
vorbele și toate acțiunile tale să fie actiunile, gândurile și vorbele unui om
care-l imită pe Dumnezeu, care vrea să-i semene.
34.E un lucru obișnuit să vedem oameni care cred că știu totul, deși nu știu nimic și
ignoră chiar și lucrurile elementare. Cum înoată în bogății și nu au nevoie de
nimic, nici măcar nu bănuiesc că le-ar lipsi ceva. Într-o zi, îi spuneam unuia
dintre aceștia: „Sunteți bine văzut de către împărat; aveti mulți prieteni foarte
influenți și aliați importanți; prin propria influență, vă puteți ajuta prietenii și
nimici dușmanii. – Ce-mi lipsește atunci? M-a întrebat el. – Tot ceea ce e mai
important și mai necesar fericirii adevărate. Iar până acum ați făcut contrariul
a ceea ce era bine. Iată ce e capital: nu știți nici ce sunt zeii, nici ce e omul. Nu
cunoașteți natura binelui și a răului și, ceea ce vă surprinde cel mai mult, nu
vă cunoașteți. A! Fugiți și va înfuriați pentru că vă vorbesc atât de sincer! Ce
rău vă fac? Vă arat doar oglinda în care va reflectați așa cum sunteți.”
35.Un medic vine la un bolnav și-i spune: „Aveți febra, nu mâncați nimic azi și nu
beți decât apă.” Bolnavul îl crede, îi multumește și-l plătește.” Un filozof îi
spune unui ignorant: „Dorințele vă sunt nefirești, temerile josnice și servile,
nu aveți decât opinii false.” Acesta pleacă mânios și spune că a fost insultat.
De unde vine această diferență? Din faptul că bolnavul își simte răul, iar
ingnorantul nu-l simte pe al său.
36.N-ai văzut niciodată un târg la care se strâng oamenii din toate ținuturile
învecinate? Unii vin pentru a cumpăra, alții pentru a vinde. Sunt puțini cei
care vin din curiozitate, doar ca să vadă târgul și care se informează de ce se
ține acesta și cine a hotărât acest lucru. La fel se întâmplă și în această lume;
toți oamenii sunt aici, unii pentru a cumpăra, alții pentru a vinde. Sunt foarte
puțini cei care sunt aici doar pentru a admira acest măret spectacol, pentru a
ști ce este, cine l-a făcut, de ce l-a făcut și cum îl guvernează. Căci nu e posibil
să nu fi fost făcut și să nu fie guvernat de cineva. Un oraș, o casă nu există
fără un zidar și nu durează dacă nu sunt guvernate de cineva, iar o mașinarie
31/57

atât de vastă și admirabilă ar putea să existe și să dureze din pură întâmplare?
Acest lucru e imposibil. Există deci cineva care a făcut-o și o guvernează.
Cine e acesta și cum o guvernează el? Iar noi, care suntem tot opera sa, cine
suntem și de ce existăm? Sunt foarte puțini cei care se gândesc la astfel de
lucruri și care, după ce au admirat curajul și l-au binecuvântat pe făuritor, se
retrag mulțumiți. Dacă sunt unii care o fac, sunt de râsul celorlalți, tot așa
cum, la târg, negustorii râd de simplii curioși, pe care-i numesc gură-cască. Iar
dacă boii și porcii ar putea vorbi, ar râde la fel de cei care se gândesc la
altceva decât la păscut.
37. Ai auzit spunându-se filozofilor că trebuie să fii ferm și constant în hotărârile
tale, și din această cauză te încăpățânezi să rămâi ferm în prejudecățile, erorile
și nebuniile tale. Dar, prietene, e necesar ca hotărârile tale să fie bune, adică să
fie luate cu prudență, cu ajutorul rațiunii și al adevărului. Iți spun că un om
trebuie sa aibe nervi, dar aceștia trebuie să fie nervii unui trup sănătos, cel al
unui atlet viguros și robust, iar tu îmi arați nervii inflamați, nervii unui isteric;
aceștia nu sunt nervi, e mai degrabă o slabiciune a nervilor.
38.Nebunii sunt incorigibili și, cum spune proverbul, mai degrabă ucizi un nebun
decât să-l schimbi.
39.Nu trebuie să-ți fie frică nici de sărăcie, nici de exil, nici de închisoare, nici de
moarte. Dar trebuie să-ți fie frică de frică.
40.Când sunt pe o corabie, când nu mai văd decat cerul și marea, această vastă
întindere de apă care mă înconjoară mă înfricoșează, ca și cum, dacă aș
naufragia, ar trebui s-o înghit pe toată și mă gândesc că nu sunt necesare decât
trei măsuri de apă pentru a mă îneca. La fel, la un cutremur, îmi imaginez că
orașul întreg va cădea peste mine, și nu mă gândesc că e suficientă o singură
bucată de țiglă pentru a-mi sparge capul. Ah! Nefericit sclav al opiniei!
41.Ah! Când voi revedea Atena și Acropole? – Prietene, vezi ceva mai frumos decât
cerul, acest soare, această lună, aceste stele, acest pământ, această mare? Daca
te necăjești că nu mai poți vedea Atena, ce vei face când n-ai să mai poți
vedea soarele?
42.Prietene, nu vrei să fii înțărcat și să lași laptele pentru a te hrăni cu carne? Vrei să
plângi la nesfârșit după sânul doicii tale și să regreți poveștile și cântecele cu
care te adormea?
43.Nu poți fi nici Hercule, nici Tezeu, pentru a scăpa pământul de monștri, dar poți
să-i imiți ucigănd tu însuți monștrii care sălășluiesc în tine. Ai înăuntrul tău un
leu, un mistreț, o hidră: îmblânzește-le. În loc să-i îmblânzești pe Procust și pe
Sciron, îmblânzește durerea, teama, lăcomia, invidia, răutatea, avariția,
moliciunea și lipsa de stăpânire. Singurul mod de a-i îmblânzi este de a nu-i
32/57

avea în vedere decât pe zei, de a le fi atașat, devotat si de a nu asculta decât de
ordinele lor.
44.Scutură în sfârșit jugul și, eliberat din sclavie, ridică ochii spre cer și spune-i
zeului tău: „De-acum înainte fă cu mine ce vei dori; nu refuz nimic din ceea
ce vei dori să-mi trimiți și-ți voi justifica purtarea față de toți oamenii.”
45.Când imaginația încearcă să te seducă prin cine știe ce idee de desfrâu, nu te lăsa
dus de val, ci spune-i: „Așteaptă, imaginație, să văd puțin ce ești și ce-mi arăți,
să te examinez puțin.” Nu-i permite să meargă mai departe și să-ți arate
imagini mai seducătoare, căci dacă o lași, ești pierdut, ea te va duce cu ea. În
locul acestor tablouri îngrozitoare, oblig-o să-ți prezinte imagini mai fericite,
mai frumoase și mai nobile. Iată mijlocul de a scăpa.
46.Daca rezist unei femei frumoase care e gata să-mi acorde favorurile ei, îmi spun:
iată un lucru bun, Epictet, mai bun decât să fi găsit punctul slab al celui mai
subtil sofism. Dacă rezist avansurilor ei și-l resping mângâierile, pot să mă
mândresc cu această victorie mai mult decăt dacă aș fi triumfat asupra tuturor
silogismelor complicate…Dar cum să reziști unei tentații atât de insistente?
Nu trebuie decât să vrei sa-ți placi ție însuți și să fii frumos în ochii zeilor. Nu
trebuie decât să vrei să-ți păstrezi puritatea trupului și a sufletului.
47.În fața fiecărei tentații, spune-ți: „Ia-tă o luptă importantă, iată o acțiune divină; e
vorba aici de regalitate, de libertate, de fericire, de inocență; amintește-ți de
zei, cheamă-i în ajutorul tău și ei vor lupta pentru tine.” Într-o furtună, îl
invoci pe Castor și Pollux; tentația e o furtună mult mai periculoasă pentru
tine.
48.Când ești atacat de o ispită, dacă amâni până a doua zi lupta, va veni a doua zi și
tu nu vei mai lupta. Astfel, de la o zi la alta, nu vei fi doar învins, ci vei cădea
într-o insensibilitate în care îți va fi imposibil să-ți dai seama dacă păcătuiești,
și vei simți pe propria piele adevărul acestui vers de Hesoid: „Cel care amână
de pe o zi pe alta e întotdeauna copleșit de rele.”
49.De ce faci pe stoicul? Ia-ți numele pe care-l cer acțiunile tale și nu te împodobi cu
un nume care nu ți se potrivește și care nu faci decât să-l dezonorezi. Văd
mulți oameni care debitează maxime ale stoicilor. Dar nu văd niciun stoic.
Arată-mi un stoic, nu vreau decât unul. Un stoic, adică un om, care bolnav
fiind, e fericit, care în primejdie fiind sau murind, e fericit, care cand e
disprețuit și calomniat, e fericit! Dacă nu-mi poți arăta un stoic desăvarșit,
arată-mi cel puțin unul care să devinăa stoic. Nu lipsi un bătrân ca mine de
acest măreț spectacol, de care mărturisesc că nu m-am putut bucura până
acum; arată-mi un om care vrea să se conformeze voinței zeilor, care nu se
plânge niciodată nici de zei, nici de oameni; care nu se simte niciodată
frustrat, pe care nimic nu-l rănește, care nu dă dovadă nici de invidie, nici de
33/57

mânie, nici de gelozie, care întreține în acest trup muritor un comerț secret cu
zeii și care vrea să-l despoaie pe un om pentru a deveni un zeu.
50.În mod natural, nu există nicio relație socială între oameni; zeii nu se amestecă în
lucrurile umane, și nu există niciun alt fel de bine în afară de voluptate. – Iată
ce ne învață Epicur. – Ei, nefericitule! Merită să veghezi atâtea nopți pentru a
scrie aceste frumoase cărți? Nu era mai bine să rămâi în patul tău călduț și să
duci viața unui vierme, de vreme ce e singura de care te socotești demn? După
tine, pietatea și sfințenia nu sunt decăt invenții ale oamenilor aroganți și ale
sofiștilor; justitia nu e decât slăbiciune, iar pudoarea e o nebunie; nu mai
există nici tată, nici fiu, nici frate, nici cetățean. O, ce nerușinare! Ce
impostură! Oreste, mânat de negrele Furii, nu era mai dement decât tine.
51.Vrei să placi zeilor. Amintește-ți atunci că ei nu urăsc nimic mai mult decât
impuritatea și nedreptatea.
52.Cei care susțin că nu există adevăr cunoscut neagă această afirmație printr-un
pretins adevăr. Căci ceea ce spun ei e adevărat sau fals: e deci vorba despre un
adevăr cunoscut.
53.Te mâniezi pe servitori, ântorci pe dos toată casa, îți tulburi și-ți scandalizezi
vecinii și mai apoi, luându-ți înfățișarea unui înțelept, te duci să asculți un
înțelept despre îndatoririle omului și despre natura virtuților. Prietene, toate
aceste frumoase precepte îți sunt inutile. Căci, nevenind să le asculți în
dispoziția necesară, te vei întoarce așa cum ai venit.
54.Doar înțeleptul e capabil de prietenie. Cum ar putea iubi cel care nu știe ce e bine
și ce e rău?
55.Vezi jucându-se niște cațeluși: se mângâie, stau împreuna, se alintă, îți par buni
prieteni. Aruncă un mic oscior în mijlocul lor și vezi ce se întâmplă. Aceasta e
prietenia fraților și cea dintre părinți și fii. Dacă-și dispută o bucată de pământ,
un câmp, o amantă, nu mai există nici părinte, nici fiu, nici frate.
56.Nu e nimic pe lume de care să fie atașat orice animal decât propriul interes.
Oricine-l privează de ceea ce e util, fie el parinte, fiu, frate, prieten, îi devine
insuportabil, căci nu-și iubește decât interesul, care-i ține loc de tată, da frate,
de fiu, de prieten, de patrie și chiar de zeu.
57.Pentru a iubi trebuie să pui loalaltă utilitatea, sfințenia, cinstea, patria, parinții,
prietenii și chiar dreptatea însăși. Dacă separăm aceste lucruri, nu mai există
prietenie, căci pretutindeni unde există eu și al meu apare animalul. Dacă eul
se găsește acolo unde sunt cinstea și dreptatea, sunt un bun prieten, un bun
tată, un bun fiu, un soț bun. Dar daca eul și al meu sunt aici, iar cinstea și
dreptatea, dincolo, s-au dus toate îndatoririle sfinte și de neînlocuit.
34/57

58.Spiritul viciosului nu e niciodată calm. E mereu nestatornic, fără ținută și plutind
în voia opiniilor sale. El e deci incapabil de prietenie.
59.Vrei să știi dacă acești doi oameni sunt prieteni? Nu întreba dacă sunt frați, dacă
au crescut împreună, dacă au avut aceiași profesori sau același preceptor;
întreabă doar unde-și plasează binele. Și dacă e în lucrurile care nu depind de
noi, ferește-te să spui că sunt prieteni. Nu sunt mai mult decît sunt fideli,
consecvenți și liberi. Dar dacă văd binele în lucrurile care depind de noi și în
opiniile sănătoase, nu mai întreba dacă sunt tată și fiu sau frați, nici dacă se
cunosc de mult și spune cu curaj că sunt prieteni. Căci nu se află prietenia
acolo unde se află și pudoarea, fidelitatea și comunicarea a tot ceea ce e
frumos și cinstit?
60.Amphiaraus trăise mult timp cu soția sa Eryphila. Aveau mai mulți copii. Nicăieri
nu se văzuse o familie mai fericită. Cineva i-a oferit un colier și au disparut și
soția și mama.
61.A susține că nu există nicio diferență între frumusețe și urâțenie înseamnă a fi
ingrat și timid. Cum așa? Thersit e la fel de plăcut ca Ahile? Această femeie
urâtă e la fel de placută vederii ca Elena? E grosolan și jignitor. E limbajul
oamenilor care nu cunosc natura lucrurilor și care se tem că, daca ar simti
diferența, ar fi invinși. Nu negând frumusețea scăpăm de ea, ci putând s-o
cunoaștem și să-i rezistăm.
62.Dacă există o artă de a vorbi bine, există și o artă de a auzi bine.
63.Nu condamn elocința, nici talentul de a vorbi și de a scrie bine, ci condamn
greșeala de a li se atribui primul loc; căci există lucruri mult mai importante.
64.Dacă-i demonstrezi unui om rău că face ceea ce nu vrea și că nu face ceea ce vrea,
îl vei corecta, dar dacă nu-i demonstrezi, nu te plânge de el, plângete doar de
tine însuți.
65.Omule, nu fii nerecunoscător pentru bunurile pe care le-ai primit de la zei și nu
uita marile lor binefaceri. Adu-le tot timpul omagii pentru ca ți-au dat vederea,
auzul, ce zic? Pentru viața însăși, si pentru tot ajutorul pe care ți l-au dat
pentru a o susține, cum ar fi vinul, uleiul și toate roadele pământului. Dar în
același timp amintește-ți că ți-au dat ceva și mai prețios, facultatea de a te
servi de toate lucrurile, de a le încerca și de a acorda fiecăruia prețul său.
CARTEA A TREIA
1.Apollo știa bine că Laius nu asculta de oracolul său. Totuși, îi tot prezicea
acestuia în continuare nenorocirile care-l pândeau. Bunătatea zeilor nu renunța
35/57

nicodată să-i avertizeze pe oameni. Acest izvor al adevărului curge în
continuare, dar oamenii sunt tot necredincioși, neascultători, rebeli.
2.Prietene, ești bărbat sau femeie? Daca ești bărbat, împodobește-te ca un bărbat, nu
ne arăta un monstru. Ce voia să spună Socrate atunci când îi zicea lui
Alcibiade să se facă mai frumos? Îl sfătuia să neglijeze frumusețea trupului
pentru a lucra la cea a sufletului. – Trebuie deci să fii murdar și neîngrijit? –
Deloc. Dar trebuie ca această curățenie să fie bărbătească, demnă de un
bărbat.
3.Când un corb îți prezice ceva prin croncănelile lui, crezi că îți vorbește un zeu, și
nu un corb. Când un filozof te avertizează, să crezi la fel, că te avetizează un
zeu, și nu un filozof.
4.Așa cum negustorul nu refuză o monedă bună, marcată cu sigiliul imparatului, tot
astfel sufletul nu refuză adevăratele bunuri. El primește adesea unele false, dar
e pentru că sigiliul împaratului l-a păcălit, și nu știe să recunoască falsul.
5.Sufletul e ca un havuz plin cu apă; opiniile sunt raza care luminează havuzul.
Când apa din el e agitaăa, pare că și lumina e la fel; totuși, ea nu e. La fel se
întamplă și cu omul: când e tulburat și agitat, nu virtuțile sunt răsturnate și
confuze, ci spiritul său, care se află în mișcare. Daăa spiritul se linistește, totul
e liniștit.
6.Te duci la amfiteatru și imediat iei parte cuiva, vrei să fie încoronat cutare actor
sau cutare atlet. Ceilalți vor ca un altul să obțină victoria. Te supără această
contradicție, căci ești pretor și vrei să obții totul. Dar ceilalți nu au și ei opinia
lor? Voința lor? Și nu au același drept să fie ofensați de faptul că tu te opui la
ceea ce lor li se pare just? Dacă vrei să fii liniștit și să nu ți se opună nimeni,
nu cere coroana decât pentru cel care va fi încoronat. Sau, dacă vrei să fii
stăpânul și să dai cui ti se pare de cuviință, organizează la tine propriile jocuri,
și atunci vei striga: „Cutare a învins la jocurile nemeice, pythice, istmice,
olimpice.” Dar, în public, nu-ți aroga un drept care nu-ți aparține și admite
libertatea sufragiilor.
7.Trebuie ca moartea să vină la noi, mai devreme sau mai târziu. În ce activitate ne
va surprinde ea? Un plugar va fi ocupat cu ogorul său, un gradinar cu gradina
sa, un negustor cu comerțul. Iar tu, tu cu ce vei fi ocupat? În ce mă privește
îmi doresc din toata inima ca în acel ultim moment să fiu găsit reglându-mi
voința pentru a face aceasta ultimă acțiune ca un om liber, fără tulburare și
fără constrângere, astfel încât să pot spune zeilor: „Am încălcat poruncile
voastre? Am abuzat de darurile pe care mi le-ați făcut? Nu am făcut ca
simțurile, dorințele, părerile mele să vi se supună? M-am plâns vreodată de
voi? Am acuzat vreodată providența? Am fost bolnav pentru că voi ați vrut-o,
și am vrut-o și eu. Am fost sărac pentru că voi ați vrut-o și am fost mulțumit
de sărăcia mea. Am fost sclav pentru că așa ați vrut voi și n-am vrut niciodată
36/57

să ies din această stare. M-ați văzut vreodată trist din cauza stării mele? M-ați
surprins vreodată abătut și murmurând? Sunt în continuare pregătit să sufăr tot
ceea ce vă va place să-mi ordonați. Cel mai mic semn din partea voastră e o
poruncă inviolabilă. Vreți să mă retrag din acest spectacol magnific, eu ies și
vă aduc mii de umile mulțumiri pentru că ați binevoit să-mi aratați toată
lucrarea voastră și pentru ca ați binevoit să-mi aratați toată lucrarea voastră și
pentru a-mi întinde în fața ochilor ordinea admirabilă cu care guvernați acest
univers.”
8.Ce este bunul-simț? Există în toți oamenii un auz general și comun, care face ca ei
să discearnă în mod egal vocile și să audă toate cuvintele care se pronunță, dar
există un alt auz artificial, care discerne și notează tonul. La fel, în toți
oamenii există un anumit simț natural care, atunci când nu au un defect vizibil
al spiritului, face ca ei să înțeleagă la fel ceea ce li se propune, iar această
dispoziție e comună tuturor oamenilor; e ceea ce numim bun-simț.
9.Oamenii moi nu sunt facuți pentru filozofie, așa cum brânza moale nu e facută
pentru momeală.
10.Așa cum nu e în puterea omului să-și dea consimțământul la ceea ce pare fals și
să-l refuze lucrurilor care par adevărate, nu e în puterea lui nici să respingă
ceea ce i se pare bun. Epicureul, care spune că a fura nu e rău, ci e rău să fii
prins, va fura cu siguranță, dacă o poate face fără să fie văzut.
11.Imaginați-vă un oraș guvernat după maximele lui Epicur. Totul ar fi răsturnat,
orașul n-ar mai avea nicio formă; nici căsătorii, nici magistrați, nici colegii,
nici poliție, nici educație. Pietatea, sfințenia, justiția și pudoarea vor fi
condamnate. Nu vor fi urmate decât opiniile rele, periculoase pentru orașe pe
care nici femeile cele mai desfrânate nu le-ar putea susține. Din contră, într-un
oraș guvernat după maximele pe care le dictează rațiunea vom vedea domnind
decența și ordinea. Vor fi urmate opiniile sănătoase; toate virtuțile vor fi
onorate; justiția va înflori; poliția va fi bine organizată; oamenii se vor
căsători, vor avea copii, îi vor crește; zeii vor fi serviți. Aici, soțul se va
mulțumi cu soția sa și nu va râvni la cea a aproapelui său; va fi mulțumit cu
bunurile sale și nu le va dori pe ale altora. Într-un cuvânt, toate îndatoririle vor
fi îndeplinite și toate legăturile bine întreținute.
12.Sunt pretor în Grecia. – Tu, pretor? Și știi să judeci? Unde ai învatat această
știință? – Am împuternicirea lui Cezar. – Și dacă Cezar ți-ar fi trimis o
împuternicire pentru a judeca muzica, ție care n-ai învațat niciodată o notă, ce
vei face și la ce-ți va servi? Dar să trecem peste asta. Te întreb doar pe ce căi
ai obținut această funcție. Cine ți-a procurat-o? Cui i-ai sărutat mâna? La ce
ușă ai dormit? Cui i-ai făcut daruri? Prin ce josnicii, prin ce fapte nedemne,
prin ce minciuni ai cumpărat-o?
37/57

13.Pleci la Roma, o călătorie lungă pentru a avea în patria ta o funcție mai importantă
decât cea pe care o ai acum. Ce călătorie ai făcut vreodată pentru a avea opinii
și sentimente mai bune? Pe cine ai consultat pentru a vedea ce defecte ai?
Când, la ce vârstă vrei sa-ți examinezi convingerile? Privește în urmă la toți
anii din viața ta, și vei vedea că ai făcut dintotdeauna ceea ce faci azi.
14.Treci prin oraș și, în timp ce cumperi un vas, spui: „Să mergem o clipă să-l vedem
pe Epictet, să auzim ce spune.” Vii, mă vezi și asta e tot. Ce înseamnă să
vorbești cu un om? Nu înseamnă să-l întrebi care sunt părerile lui și să i le
explici pe ale tale? – Am o idee falsă, smulge-mi-o. – Ai o prejudecată, eu te
voi vindeca de ea… Iată ce înseamnă să vorbești cu un filozof. În loc de
aceasta, tu Îmi faci o vizită și, nemulțumit de rezultat, te întorci și spunând:
„Epictet nu e cine știe ce. Cât de vulgar vorbește! Nu-și cunoaște nici măcar
propria limba.” Despre asta e vorba? Iată cum sunt facuți oamenii, caută buni
vorbitori și sunt alături de ei toată ziua, ca niște statui, fără să se cunoască,
fără să se examineze unul pe celalalt și fără să devină mai buni. Amuzamentul
și curiozitatea hotărăsc toate momentele noastre de entuziasm și toate relațiile
noastre.
15.Ai agonisit o mulțime de lucruri frumoase, ai multe vase de aur și de argint, ești
bogat. Dar îți lipseste bunul cel mai de preț: rabdarea, supunerea față de
poruncile zeilor, liniște, lipsa tulburării și a fricii. Eu, așa sărac cum sunt, sunt
mai bogat decăt tine. Nu-mi fac griji pentru că am un stăpân la curte, nici
pentru ceea ce i s-ar putea spune împăratului despre mine și nu laud pe
nimeni. Iată ceea e ține locul tuturor bunurilor. Tu ai vase de aur și de argint,
dar toate gândurile, toate dorințele, toate înclinațiile, toate acțiunile tale sunt
din lut.
16.Un copil își bagă mâna într-un vas cu gura strâmta în care sunt alune și smochine;
își umple pumnul cu cât poate lua și, neputând să și-l mai scoată așa plin,
începe să plângă. – Copile, lasă jumatate din ele și-ți vei scoate pumnul destul
de plin… Tu ești acel copil. Îți dorești multe și nu le poți obține; dorește-ti mai
puține, și le vei avea.
17.Ai febră și te plângi, spui tu, că nu mai poți studia. Ei! Dar de ce studiezi? Nu
pentru a deveni răbdător, constant, ferm? Fii astfel și când ai febră și vei ști
totul. Febra e o parte a vieții, ca plimbările, călătoriile și ea e chiar mai utilă
decât acestea, pentru ca ea îl pune la încercare pe înțelept și-i arată progresele
pe care le-a facut.
18.Ai febră. Dar, dacă o ai așa cum trebuie, ai ceea ce poți avea în febră. Ce
înseamnă să ai febră așa cum trebuie? Înseamnă să nu te plângi nici de zei,
nici de oameni, să nu te temi de ceea ce ți s-ar putea întâmpla, căci totul va fi
bine; să-ți aștepți moartea cu curaj; să nu te bucuri prea mult când medicul îți
spune că ești mai bine, nici să te întristezi dacă îți spune că ești mai rău. Căci
ce ar putea fi mai rău? Să se apropie momentul în care sufletul se va separa de
38/57

trup. Numești această desparțire un rău? Dacă nu vine azi, nu va veni ea
mâine? Va pieri lumea atunci când vei muri tu? Fii deci liniștit, când ai febră,
ca și atunci când ești sănătos.
19.Amintește-ți întotdeauna de ceea ce Eumeu i-a spus lui Ulise pe care nu-l
recunoștea și care-i mulțumea pentru atențiile sale: „Străine, nu-mi este
permis să disprețuiesc și să mă port rău cu un străin care vine la mine, fie el
într-o stare chiar mai jalnică și mai disprețuit decât cea în care ești tu, căci
străinii și săracii ne sunt trimiși de zei.” Spune-i același lucru fratelui tău,
tatălui tău, apropelui tău: ”Nu-mi este permis să mă port rău cu voi, chiar dacă
ați fi mai răi decât sunteți, pentru că sunteți trimiși de zei.”
20.Austeritatea în care trăim și exercițiile fizice nu trebuie să fie nici extraordinare,
nici incredibile, nici pentru a fi arătate ostentativ, altfel vom fi saltimbanci, nu
filozofi.
21.Nu scăpăm de obiceiuri decât prin obiceiuri contrare. Ești obișnuit cu voluptatea,
îmblânzește-o prin durere. Trăiești în lene, îmbrățișează munca. Ești impulsiv,
suportă răbdător injuriile. Ești băutor de vin, nu mai bea decât apă. La fel cu
toate obiceiurile rele, și vei vedea că n-ai muncit în zadar. Dar ai grijă să nu
recazi în ele înainte de a fi sigur de tine. Căci lupta e încă inegală. Obiectul
care te-a învins înainte te va mai învinge.
22.Te plângi de singurătate. Ce numești a fi singur? Înseamnă a fi în afara relațiilor
cu oamenii sau a fi lipsit de orice ajutor? Ei! Gândește-te că adesea ești la fel
de singur în mijlocul Romei, în mijlocul părinților tăi, al prietenilor, al
vecinilor, al sclavilor. Nu vederea unui om alungă singurătatea, ci vederea
unui om virtuos, fidel, pe care te poți baza. Dacă ești singur, gândește-te că și
Dumnezeu e singur, că e mulțumit de sine și găsește în el însuși toate lucrurile
de care are nevoie. Încearcă să-i semeni dacă-ți stă în putere. Vorbește cu tine
însuți, ai atâtea lucruri să-ți spui și atâtea întrebări de pus! Ce nevoie ai de
ceilalți? Nu ai niciun ajutor, n-ai nici părinti, nici frați, nici copii, nici prieteni,
i-ai pierdut pe toți. Dar nu ai un părinte nemuritor, care va avea grijă de tine și
care îți va da tot ajutorul de care ai nevoie?
23.Împăratul a făcut pace pe pământ: nu mai sunt războaie, nici lupte, nici tâlhării,
nici piraterie. Oricând, la orice oră, poți merge liber pe oriunde, singur, fără să
te temi de nimic. Dar împăratul poate face pace cu bolile, cu naufragiile, cu
incediile, cu cutremurele, cu fulgerul? Poate el să facă pace între noi și
pasiunile noastre, pace cu iubirea, cu tristețea, cu avariția, cu invidia? Ah! E o
pace pe care împărații n-o pot feri, ci numai zeii, iar cea care o anunță e
rațiunea. Cel care are această pace poate fi singur toată viața.
24.Ce fac copii atunci când sunt singuri? Se joacă, adună pietricele și nisip din care
fac mici castele pe care apoi le distrug. Astfel, nu duc niciodată lipsă de
distracție. Ceea ce ei fac din nebunie și din copilărie, poți să faci tu din
39/57

înțelepciune și rațiune? Avem pietricelele și nisip pretutindeni. De altfel, avem
atâtea de construit în noi și atâtea de distrus! Să nu ne plângem că suntem
singuri!
25.Vrei să fii precum comedianții proști, care nu pot cânta decât împreună cu
ceilalți?
26.Nu există decât două lucruri care trebuie înlăturate oamenilor: suficiența și
sfidarea.
27.Santinelele cer parola tuturor celor care se apropie. Fă la fel, cere parola tuturor
faptelor care se prezintă imaginației tale și nu vei fi niciodată surprins.
28.Ceea ce ne pierde, este faptul că n-am început bine să gustăm filozofia și vrem să
facem pe înțeleptii și să fim imediat utili celorlalți; vrem să reformăm lumea.
Ei, prietene, reformează-te întâi pe tine însuți și apoi arată-le celorlalți un om
pe care l-a reformat filozofia. Mâncând cu ei, plimbându-te cu ei, instruiește-
i, prin exemplul tău; cedează în fața tuturor, preferă-i pe ei ție însuți, suportă
totul din partea lor. Astfel, le vei fi util.
29.Adevărata nobelețe a omului vine din virtute, nu din naștere. – Sunt mai bun decât
tine, tatăl meu era consul, eu sunt tribun, iar tu ești nimic. – Dragul meu, dacă
am fi fost doi cai și tu mi-ai fi spus: „Tatăl meu era cel mai focos dintre toți
caii din vremea lui, iar eu am mult fân, mult orz și un căpăstru minunat”, ți-aș
fi spus: ”Foarte bine, dar să alergăm…” Nu există în om ceva propriu lui, așa
cum e alergatul pentru cal, și prin care se poate cunoaște calitatea sa și se
poate aprecia prețul său? Nu e vorba de pudoare, de fidelitate, de dreptate?
Arată-mi deci avantajul pe care îl ai asupra mea în aceste privințe. Dacă îmi
spui: „Pot să-ți fac rău, te pot lovi”, îți voi răspunde că te lauzi cu o calitate
proprie calului si măgarului, nu însă și omului.
30.Galba fiind ucis, cineva i-a spus lui Rufus: „În prezent, Providența se amestecă în
lume. – Nefericitule! i-a răspuns Rufus, crezi că un Galba i-ar fi împiedicat pe
zei să guverneze lumea? Ceea ce te făcea să te îndoiești de Providență era o
dovadă a existenței ei.”
31.Contează pe cine frecventezi. Daca stai adesea în preajma unui vicios și dacă nu
ești suficient de puternic, e mai probabil ca el să te corupă decât ca tu să-l
corectezi. De vreme ce relațiile cu ignoranții sunt atât de periculoase, trebuie
să le abordăm cu multă înțelepciune și prudență.
32.Un cântăreț din luthvede îndată ce și-a luat luthul vede ce coarde nu sună bine și
le acordează cu ușurință. Pentru a trăi în siguranță în ceea ce privește relațiile
cu oamenii, înțeleptul trebuie să posede arta de a face cu ei ceea ce cântărețul
din luth face cu coardele sale: le vede pe cele care nu sună bine, le acordează
și reinstaurează armonia. Socrate avea această artă.
40/57

33.Cum se întâmplă că ignoranții sunt întotdeauna mai puternici decât tine în dispute
și că în cele din urmă te reduc la tăcere? – Pentru că ei sunt convinși de falsele
lor precepte, iar voi nu sunteți la fel de convinși de adevărul maximelor
voastre; ele nu pornesc din inimă, ci doar de pe buze; de aceea ele sunt debile
și mor. Ele expun acea mizerabilă virtute despre care încercați să vorbiți
batjocurii publice, și astfel se topesc precum ceara la soare. Îndepărtați-vă deci
de soare dacă nu aveți deocamdată decât opinii de ceară.
34.Atunci când acuzi Providența, coboară în tine însuți și îi vei găsi justificare. În ce
privință cel rău e tratat mai bine decât tine? Cu ce e el mai bogat? Dar
examinează-i interiorul, vezi viața pe care o duce: te-ar supăra să fii ca el…
Acest lucru îl spuneam mai deunăzi unui tânăr indignat de prosperitatea lui
Philostorgus. – Dar, i-am spus, ai vrea să te culci cu Sura? – Pe toți zeii, mi-a
raspuns, mai degrabă aș muri. – Atunci de ce te indignezi de faptul că
Philostorgus primește ceva în schimbul a ceea ce-i vinde Surei? Și de ce crezi
că e fericit, dacă are parte de lucruri pe care le detești? Cum te-a tratat rău
Providența, dacă ți-a dat ceea ce avea ea mai bun? Înțelepciunea nu e mai
valoroasă decât bogăția? Nu te plânge atunci, pentru că ceea ce ai tu e mai
prețios.
35.Când ți se aduce o veste rea, amintește-ți că ea nu te privește, pentru că nu
privește niciunul din lucrurile care stau în puterea ta. – Dar mi se aduce o
acuzație importantă, sunt acuzat de blasfemie. – Și ce-i cu asta? Socrate n-a
fost și el acuzat? – Dar aș putea fi condamnat. – Socrate n-a fost și el
condamnat? Ține bine minte că durerea nu există decât acolo unde există
greșeală. Aceste două lucruri sunt imposibil de separat. Nu te considera deci
nefericit. Cine a fost mai nefericit, după parerea ta, Socrate sau cei care l-au
condamnat? Nu tu ești deci în pericol, ci cei care te judecă, pentru că tu nu
poți muri vinovat, dar ei pot trimite la moarte un nevinovat.
36.Așa cum medicina recomandă celor care suferă de boli cronice să schimbe aerul,
tot astfel filozofia recomandă celor care au vicii înveterate același lucru,
pentru ca locurile în care s-au născut n-ar putea decât să le accentueze.
37.Cum să nu judecăm greșit? Suntem învățați să facem acest lucru încă din
copilărie. Atunci când învățăm să mergem ne lovim de o piatră și începem să
plângem, doica, în loc să ne certe, se apucă să bată piatra. Doamne, dar ce a
facut sărmana piatră? Trebuia să ghicească faptul că ne vom lovi de ea și să-și
schimbe locul? Când suntem mai mari și, venind de la baie, nu ne găsim cina
gata, ne supărăm, tunăm și fulgerăm, iar pedagogul nostru, în loc să reprime
această furie, începe și el să bombăne și chiar să-l bată pe bucătar. – Prietene,
ai fost angajat ca pedagog al bucătarului sau al copilului? Potolește deci furia
și corectează nerăbdarea discipolului tău. Când suntem oameni în toată firea și
avem îndatoriri, avem în fiecare zi în fața ochilor aceleași exemple. Iată de ce
trăim și murim copii. Ce înseamnă să fii copil? La fel cum, în muzică sau în
41/57

litere, îl numim copil pe cel care nu le știe sau le știe prost, tot astfel, în viață,
îl numim copil pe cel care nu știe să traiască și care nu are opinii sănătoase.
38.Sănătatea e un lucru bun, boala e ceva rău. – Limbajul acesta e fals. Să-ți folosești
bine sănătatea e un lucru bun, să o folosesti rău e un lucru rău. Să-ți folosești
bine boala e un lucru bun, să o folosești rău e un lucru rău. Tragem foloase de
pe urma a orice, chiar și a morții. Meneceu, fiul lui Creon, nu a tras foloase de
pe urma faptului că s-a sacrificat pentru patrie? Și-a dovedit astfel pietatea,
generozitatea, fidelitatea, curajul. Dacă ar fi ținut la viață, ar fi pierdut toate
acestea și ar fi dat dovadă, dimpotrivă, de vicii: ingratitudine, impietate,
infidelitate, lașitate. Desprindeți-vă deci de idolii voștri de lut și, pentru a fi
liberi, deschideți-vă ochii către adevăr.
39.Un maestru de palestre mă învață să-mi fortific gâtul umerii, brațele, punându-mă
să fac exerciții dureroase. „Ridică această greutate cu amândouă mâinile, îmi
va spune, și cât mai sus.” Și cu cât greutatea este mai mare, cu atâta nervii mei
devin mai puternici. La fel se întâmplă și cu un om care mă persecută și mă
jignește: mă face să-mi exersez răbdarea, blândețea, clemența, exercițiu util în
alt fel decât exercițiile corporale.
40.Am un vecin rău, un tată rău. Ei nu sunt răi decât pentru ei, pentru mine sunt
foarte buni, căci îmi exersează și-mi fortifică blândețea, simțul dreptății,
răbdarea. Iată toiagul lui Mercur; nu va transforma în aur tot ceea ce va atinge,
ar fi puțin lucru, ci va transforma în lucruri bune, toate lucrurile care trec drept
rele: boala, sărăcia, dezonoarea și chiar moartea.
41.Ai înghițit câteva precepte de filozofie și vrei de îndată să le și predai altora. Ce
faci tu este să vomiți ceea ce n-ai digerat, așa cum face un stomac bolnav cu
hrana. Digeră mai întâi, prietene, și vei vedea o transformare majoră. – Dar
cutare a deschis o școală, vreau și eu să deschid una. – Biet sclav, o școală se
deschide din capriciu sau din întâmplare? Trebuie sa fi ajuns la o vârstă
matură, să fi dus un anumit fel de viață și să fii chemat de zei pentru aceasta;
altfel ești un impostor și un necredincios. Deschizi un cabinet medical și ai
leacuri, dar nu știi cum să le aplici și nici la ce folosesc.
42.Unul din discipolii mei, care avea o oarecare înclinație pentru filozofia cinică, m-a
întrebat într-o zi care ar trebui să fie filozofia acestei secte, și ce ar trebui făcut
pentru a reuși în această privință. – Prietene, i-am răspuns, tot ce-ți pot spune
este ca orice om care întreprinde ceva atât de vast fără a fi chemat de zei e la
fel de nebun ca acela care ar intra într-o casă mare pentru a face pe stăpânul,
sau ca Thersit care voia să facă pe Agamemnon. – Dar mă voi obișnui cu
zdrențele, cu o haină peticită; îmi voi lua o bocea și un baston și voi arunca
injurii tuturor. – Prietene, dacă tu crezi că în acest lucru constă această
filozofie, atunci judeci cu totul greșit. Filozoful cinic e un om pătruns de
pudoare și care nu se teme să se expună tot timpul privirii oamenilor, pentru
că nu face nimic indecent. E un om trimis de zei pentru ai transforma pe
42/57

oameni și pentru a-i învăța, prin exemplul său, că gol, fără bunuri fără alt
acoperiș decât cerul și fără alt pat decât pământul, poți fi fericit; e un om care-
i tratează pe vicioși, oricât de mari ar fi, ca pe niște sclavi; e un om care,
maltratat și bătut, îi iubește și-i binecuvântează pe cei care-l maltratează și-l
bat; e un om care-i tratează pe toți oamenii ca pe copii săi, care veghează
asupra lor, care-i avertizează cu bunătate și cu tandrețe, ca un părinte, ca un
frate și ca un ministru al zeilor însiși; în fine, e un om pe care, în ciuda
faptului că e atât de umil, regii și împărații îl privesc cu respect. În acest fel l-a
privit Alexandru pe Diogene.
43.Hercule, supus încercărilor de către Euristeu, nu se considera nefericit și executa
ceea ce-i poruncea tiranul. Iar tu, pus la încercare de zei, de zeii care te-au
creat, strigi, te plângi și te consideri nefericit! Câtă slabiciune! Ce lașitate!
44.Ai fost condamnat la exil. Există un loc dincolo de această lume în care m-ar
putea trimite? Și, oriunde m-aș duce, nu voi găsi un cer, un soare, o lună,
stele? Nu voi avea vise, prevestiri? Nu voi putea avea o relație cu zeii?
45.Un obraznic l-a întrebat într-o zi pe Diogene: „Tu ești acel Diogene care crede că
nu există zei? – Sunt Diogene, i-a răspuns el, și cred într-o asemenea masură
că există zei, încât sunt convins ca ei te urăsc.”
46.Dacă privești cu atenție vederile largi ale unui filozof adevărat și luminile
spiritului său, îl vei considera clarvăzător. Pe lângă el, Argus însuși, cu toți
ochii săi, îți va părea un orb.
47.Școala filozofului este asemenea cabinetului unui doctor. Nu te duci acolo de
plăcere, ci pentru a încerca o durere salvatoare. Unul are umărul dislocat, altul
un abces; acela are o bășică, acesta o rană la cap. Plăcerea este cea care-i va
vindeca?
48.Zeii i-au creat pe toți oamenii pentru a fi fericiți; ei nu sunt nefericiți decât din
vina lor.
49.Prietenul, sau fiul tău a plecat, te-a părăsit și tu plângi. Nu știai că omul e un
călător? Suferi din pricina nebuniei tale. Sperai că vei avea întotdeauna
obiectele plăcerii tale și că te vei bucura mereu de locuri și de relații plăcute?
Cine ți-a promis acest lucru?
50.Ești supărat că părăsești un loc atât de frumos: gemi, plângi. Ești deci mai
nefericit decât corbii și ciocârliile, căci ele schimbă clima și traversează mările
fără să geamă și fără să regrete ceea ce părăsesc. – Dar acestea sunt animale
fără rațiune. – Zeii nu te-au înzestrat deci cu rațiune decât pentru a te face
nefericit? Ai pretenția ca oamenii să fie ca arborii înfipți prin rădăcinile lor și
să nu-și schimbe niciodată locul? – Dar îmi pierd prietenii. – Ei! Lumea
întreagă e plină de prieteni, căci zeii, care sunt prietenii tăi și te protejează, o
43/57

umplu. Și e plină de oameni cu care natura te-a unit. Ulise, care a călătorit
atâta, nu și-a găsit prieteni? Hercule, care a străbătut lumea, nu și-a găsit și el?
51.Hercule nu-și făcea griji că-și lasă copii orfani, căci știa că nu există orfani pe
lume, și că toți oamenii au pretutindeni un părinte care are grijă de ei și care
nu-i părăsește niciodată.
52.Fericirea și dorința nu pot exista împreună.
53.Vrei să îmbătrânești și nu vrei să vezi murind pe niciunul din cei pe care îi iubești.
Adică ai vrea ca toți prietenii tăi să fie nemuritori și ca zeii să-și schimbe
legile și ordinea lumii doar pentru tine? Este acest lucru drept, ai tu dreptate?
54.Tocmai ai primit vești de la Roma, și iată-te în tristețe și în doliu. E posibil ca
ceea ce se petrece la două sute de leghe de tine să te facă nefericit? Ei, spune
te rog ce se poate întâmpla acolo unde tu nu ești?
55.Ce viață duci? După ce ai dormit bine, te trezești când vrei, caști, râzi , te speli pe
față. Apoi, sau iei cine știe ce carte proastă, pentru a-ți ucide timpul, sau scrii
cine știe ce fleac pentru a fi admirat. După aceea ieși, faci vizite, te plimbi și
te distrezi. Te întorci, faci baie, cinezi și te duci la culcare. Nu voi arăta
misterele acestei tenebre, sunt prea ușor de ghicit. Cu moravurile unui
epicurian și ale unui desfrânat, tu vorbești ca Zenon sau Socrate. Prietene,
schimbă-ți sau moravurile, sau limbajul. Cel care falsifică titlul de cetățean
roman e sever pedepsit. Iar cei care falsifică titlul măreț de filozof vor scăpa
nepedepsiți? Acest lucru e imposibil, căci ar fi împotriva legii imuabile a
zeilor, care face ca toate pedepsele să fie proporționale cu crimele.
56.Socrate iubea copiii, dar îi iubea ca un om liber care-și amintea că zeii trebuie
iubiți mai mult decât oricine altcineva. Iată de ce n-a făcut și n-a spus
niciodată nimic care să fie demn de un om de bine, nici atunci când s-a apărat
în fața judecătorilor săi, nici atunci când s-a condamnat el singur la o amendă,
nici când a fost în agora, nici când a mers la război. În timp ce pentru noi totul
e un pretext de lașitate și de umilință, un fiu, o mamă, un tată. Totuși, n-ar
trebui să fim nefericiți pentru nimeni ci, din contră, să facem ca toate
creaturile să servească fericirii noastre, mai ales zeii, care n-au creat pentru a
fi fericiți.
57.Ce e un filozof? E un om care, dacă vrei să-l asculți, te va elibera într-un mod mai
sigur decât toți pretorii.
58.Cel care se supune oamenilor s-a supus mai înainte lucrurilor.
59.Te temi să vorbești despre moarte, ca și cum ar fi ceva de rău augur. Nu există așa
ceva în niciunul din lucrurile care nu fac decât să marcheze o acțiune a naturii.
Dar lenea, timiditatea, lașitatea, nerușinarea și celelalte vicii sunt de rău augur.
44/57

Și, mai mult decât atât, chiar dacă evităm lucrul în sine, n-ar trebui să ne
temem să pronunțăm cuvântul.
60.Omul de bine, adevă ratul înțelept, își amintește adesea cine este, de unde vine,
cine l-a creat, stă întotdeauna la locul său și nu caută decât să-și arate
ascultarea față de zei, spunându-le: „Vreți să fiu aici în continuare, sunt. Vreți
să plec, plec. Căci, de vreme ce exist doar pentru voi, nu plec decât pentru voi
și am întotdeauna în fața ochilor poruncile și interdicțiile voastre.”
61.Zeii mă lasă în sărăcie, î n umilință, în captivitate. Acest lucru nu-l fac din ură
pentru mine, căci ce stăpân urăște un servitor fidel? Nu e nici din neglijență,
caci ei nu neglijează nici cele mai mici lucruri. Ci vor să mă pună la încercare,
vor să vadă dacă sunt un bun soldat, un bun cetățean, vor să vadă dacă le
servesc martor pe lângă ceilalți oameni.
62.Înlocuiește toate plăcerile de care aveai parte în patria ta și pe care le-ai pierdut cu
cea de a te gândi că îi asculți pe zei și că acum îți faci cu adevărat datoria,
datoria unui om înțelept și a unui om de bine. Și e un mare avantaj să îți poți
spune: „La această oră, filozofii spun lucruri mari în școlile lor, ei explică
toate datoriile unui om de bine, dar eu le practic. Ei explică virtuțile mele, mă
laudă fără să știe, căci eu îndeplinesc lucrurile pe care ei le laudă și le predau.”
63.Nici victoriile de la jocurile olimpice, nici cele de la bătălii nu-l fac pe om fericit.
Singurele care-l fac fericit sunt cele pe care le obține în luptă cu el însuși.
Ispitele și încercările sunt bătălii. Ai fost învins o dată, de două ori, de mai
multe ori; luptă în continuare. Dacă învingi o dată, vei fi fericit toată viața, ca
unul care a învins întotdeauna.
64.Datoria mea, atâta timp cât sunt în viață, este să le mulțumesc zeilor pentru tot, să-
i laud în toate, fie în public, fie în particular și să nu încetez să-i binecuvântez
decât atunci când voi înceta să mai trăiesc.
65.Zeii nu mi-au dat prea mult bine; n-au vrut să trăiesc în belșug și în desfătări. Dar
de ce să mă plâng? S-au purtat le fel cu Hercule, care era fiul lor, și încă ce
fiu!
66.Alungă-ți dorințele și temerile și nu va mai exista niciun tiran pentru tine.
67.Diogene a spus foarte bine că singurul mijloc de a-ți păstra libertatea este să fii
întotdeauna gata să mori fără ezitare.
68.Același Diogene i-a scris regelui perșilor: „Nu e în puterea ta să-i faci pe atenieni
sclavi mai mult decât să-i faci sclavi pe pești. Un pește vă trăi mai mult pe
uscat decât un atenian în sclavie.”
45/57

69.Există sclavi mari și mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri
mărunte, pentru mese, pentru o locuință, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei
care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi
pe cei care poartă securea și biciul – aceștia sunt mai sclavi decât ceilalți.
70.Pentru a judeca dacă un om e liber, nu privi la demnitățile sale, căci, din contră,
cu cât e mai sus, cu atât e mai sclav. – Dar, îmi vei spune, văd că aceștia fac
ce vor. – Știu. Dar aceștia sunt ca sclavii care se bucură de câteva zile de
saturnalii, când stăpânul e absent. Așteaptă să treacă sărbatoarea sau să se
întoarcă stăpânul și vei vedea. – Cine e stapânul lor? – E orice om care are
puterea de a le da sau de a le lua ceea ce își dorește.
71.Trebuie ca un împărat să aibă merite extraordinare pentru ca oamenii să-i fie fideli
doar din iubire.
72.Nu te teme de nimic, nu dori nimic și niciun om nu va avea pentru tine nimic
teribil sau formidabil, nu mai mult decât un cal pentru alt cal, sau o albină
pentru altă albină. Nu vezi că dorințele și temerile tale sunt garnizoana pe care
stăpânii tăi o întrețin în sufletul tău, ca într-o citadelă, pentru a o cuceri?
Alungă această garnizoană, preia puterea asupra fortului tău și vei fi liber.
73.Ce fac călătorii prudenți atunci când aud că drumurile pe unde ar trebui să treacă
sunt pline de hoți? Nu-și continuă singuri drumul, ci așteaptă să meargă alături
de suita unui ambasador, a unui chestor sau a unui proconsul. Cu această
precauție, își sfârșesc călătoria în mod fericit. Înțeleptul face la fel în această
lume. Peste tot e plin de tâlhari, de tirani, de mizerie și de nenorociri. Cum să
treci singur printre ele fără să fii în pericol? Pe cine să aștepti? Și cui să te
alături? Unui magistrat, unui consul, unui pretor? Dar aceștia sunt dușmanii
cei mai de temut. Înțeleptul așteptă deci un tovarăș sigur, fidel și incapabil de
a fi luat prin surprindere, iar pe acest tovarăș îl va găsi în zei. Se alătură deci
lor, merge cu ei și trece fericit prin toate primejdiile acestei lumi.
74.Tot ceea ce ai, ai primit. Cel care ți-a dat totul îți cere ceva ? Nu ești doar nebun, ci
și ingrat și nedrept dacă îi opui rezistență.
75.Ai obținut consulatul și ești guvernator de provincie. Prin cine? Prin Felicion? Eu
n-aș vrea să trăiesc, dacă ar trebui să trăiesc fiindu-i dator lui Felicion, să-i
suport orgoliul și insolența de sclav. Căci știu ce înseamnă un sclav care se
crede fericit și care are un noroc chior. Dar tu, tu ești liber? Mă vei întreba. –
Nu, lucrez la asta; n-am ajuns încă la libertate; nu pot încă să-mi privesc ferm
stăpânii; sunt încă atașat de trupul meu și, așa plăpând cum e, vreau să-l
păstrez; îți mărturisesc slăbiciunea mea. Dar vrei să-ți arăt un om cu adevărat
liber? E Diogene. – Cum de el era atât de liber? – Își tăiase toate legaturile cu
care putea fi ținut în sclavie, era detașat de toate, izolat din toate părțile și
nimic nu ținea de el. Îi cereai un bun al său, ți-l dădea; piciorul său, ți-l dădea;
întregul său trup, ți-l dădea; dar era puternic atașat de zei și nimeni nu-l făcea
46/57

să-și piardă respectul, obediența, supunerea față de acești suverani. Iată de
unde venea libertatea sa. – Dar, îmi vei spune tu, iată exemplul unui om
singur, și care nu avea nimic care să-l lege de lume. – Vrei deci exemplul unui
om care să nu fi fost singur? Socrate avea soție și copii și nu era mai puțin
liber decât Diogene, pentru că, la fel ca Diogene, subordonase totul legii și
supunerii în fața legii.
CARTEA A PATRA
1.Cine ar vrea în mod deliberat să traiască în crimă, în nedreptate, în iluzie, în frică,
în angoasă, mereu invidios, mereu gelos, mereu timid, mereu nemulțumit,
mereu pradă temerilor sale și mereu frustrat în dorințele sale? Nimeni. Nu
există deci niciun om rău care să facă ceea ce vrea, deci niciun om rău care să
fie liber.
2.Biet filozof, mi-a spus un mare demnitar care se crede liber și independent,
îndrăznești să mă numești sclav, pe mine, cel ai cărui strămoși au fost liberi?
Pe mine, care sunt senator, am fost consul și sunt favoritul împaratului? –
Mare senator, dovediți-mi că strămoșii domniei voastre nu au trăit în aceeași
sclavie. Știu, ei au fost generoși, domnia voastră sunteți laș, interesat, timid; ei
au fost cumpătați, domnia voastră trăiți într-un desfrâu groaznic. – Ce legătură
are asta cu libertatea? – O mare legătură, căci numiți libertate faptul de a face
ceea ce nu vreți? – Dar fac ceea ce vreau, nimeni nu mă poate obliga decât
împăratul, stăpânul meu, care e stăpânul tuturor. – Mare consul, ați mărturisit
ca aveți un stăpân care vă poate obliga. Să fie acesta stăpânul întregii lumi,
acest lucru nu vă lasă decât trista consolare că sunteți sclav într-o mare casă și
printre alte milioane de sclavi.
3.Înțeleptul își salvează viața pierzând-o.
4.Dacă Socrate s-ar fi salvat, spui tu, ar mai fi putut fi util oamenilor. – Ei, prietene,
ceea ce Socrate a spus refuzând să se salveze și murind pentru dreptate ne e
mult mai util decât tot ceea ce ar fi spus și făcut după ce s-ar fi salvat.
5.Pentru a câștiga o falsă libertate, oamenii se expun la cele mai mari primejdii: se
aruncă în mare, sar de pe cele mai înalte turnuri. Am văzut orașe întregi
dându-și singure foc. Iar tu, pentru a dobândi o libertate adevărată, sigură și pe
care nimeni nu ți-o va putea răpi, nu faci nimic? Nu-ți dai nici cea mai mică
osteneală?
6.Speri că vei fi fericit de îndată ce vei obține ceea ce dorești. Te înșeli. Nici nu-l
vei căpata bine, ca vei avea alte neliniști, aceleași supărări, același dezgust,
aceleași temeri, aceleași dorințe. Fericirea nu constă în a-ți dori ceva și a te
bucura de el, ci în a nu dori. Căci fericirea constă în a fi liber.
47/57

7.În loc să-l lingusești pe un bătrân bogat, mai bine pe un înțelept. Această relație
nu te va face să roșești și nu vei pleca cu mâna goală. Dacă nu mă crezi,
încearcă. Această încercare nu e deloc rușinoasă.
8.Reproșurile și glumele prietenilor tăi să nu te împiedice să-ți schimbi viața.
Preferi să rămâi vicios și să le placi mai degrabă, decât să le displaci devenind
virtuos?
9.Așa cum cea mai mică clipă de neatenție a unui cârmaci duce un vas la pieire, tot
astfel cea mai mică neglijență din partea noastră, cea mai mică neatenție poate
să ne facă să pierdem toate progresele pe care le-am făcut în materie de
înțelepciune. Să veghem deci. Ceea ce trebuie să păstrăm e mai prețios decât
un vas plin cu aur. E vorba de pudoare, de fidelitate, de constanță, de supunere
în fața poruncilor zeilor, de lipsa durerii, a fricii, într-un cuvânt de adevărata
libertate.
10.Unul cere postul de tribun, celălalt comanda armatei, iar eu cer pudoarea și
modestia, căci sunt liber și prieten cu zeii, pe care-i ascult din toată inima. Nu
trebuie deci să fac caz nici de trup, nici de bunuri, nici de demnități, nici de
reputație, nici de alte lucruri străine. Căci zeii nu vor să fac caz de aceste
lucruri. Dacă ar fi vrut, ar fi făcut ca aceste lucruri să fie bune pentru mine; și,
de vreme ce n-au făcut-o, înseamnă că nu sunt bune, iar eu trebuie să ascult de
poruncile lor.
11.Amintește-ți că dorința de a avea onoruri, demnități, bogății, nu e singura care ne
face sclavi și supuși; ci, și dorința de odihnă, de distracție, de călătorii, de
studiu. Într-un cuvânt, toate lucrurile exterioare, oricare ar fi ele, ne
transformă în sclavi dacă le respectăm.
12.Ceea ce îi e propriu adevăratei fericiri e faptul că durează veșnic și că niciun
ostacol nu i se poate opune. Tot ceea ce nu are aceste două caracteristici nu
reprezintă fericirea adevărată.
13.Examinez oamenii, ceea ce spun, ceea ce fac, nu pentru a-i condamna sau pentru a
râde de ei, ci pentru a aplica asupra mea aceste observații, spunând: „Fac
aceleași greșeli? Când voi înceta să le mai fac? Când mă voi corecta? A trecut
puțin de când făceam ca oamenii aceștia. Nu mai păcătuiesc asemenea lor, zeii
fie laudați!”
14.Cât de nefericit sunt! Nu am timp să studiez și să citesc. – Prietene, dar de ce
studiezi? Nu e dintr-o curiozitate zădarnică? Dacă e așa, ești întradevăr
nefericit. Dar studiul nu trebuie să fie decât pregătirea pentru o viață bună.
Începe deci de azi să trăiești așa cum trebuie. Pretutindeni îți poți face datoria,
iar întâmplările instruiesc mai bine decât cărțile.
48/57

15.Să ai mereu în fața ochilor aceste maxime generale: Ce e al meu? Ce nu e al meu?
Ce mi-a fost dat? Ce vor zeii să fac? Ce vor ei să nu fac? Până acum, ei te-au
făcut să te bucuri de timp liber: ți-au dat timp să stai de vorbă cu tine însuți, să
citești, să meditezi, să scrii despre aceste lucruri importante și să te pregătești.
Acest timp ar fi trebuit să-ți fie de ajuns. Acum ei îți spun: „Vino, luptă, arată
ce ai învățat, arată-ne dacă ești un atlet demn de noi, un atlet demn să fie
încununat sau ești unul din acei atleți slabi care cutreieră lumea și sunt învinși
pretutindeni.”
16.Dacă spui că ești fericit să fii la Roma sau la Atena, ești pierdut, căci te vei simți
sau nefericit că nu te poți întoarce acolo, sau, dacă te întorci, vei fi cuprins de
o bucurie care îți va fi fatală. Desprinde-te deci de aceste exaltări: „Ce oraș
frumos e Roma! Ce oraș frumos e Atena!” Da, dar fericirea e și mai frumoasă.
Există atâtea probleme la Roma, trebuie să lingușești atâția oameni! N-ar
trebui să fii încântat că poți scăpa de atâtea probleme și de atâta trudă în
schimbul fericirii?
17.Crezi că te voi numi muncitor dacă îți vei petrece nopți întregi studiind, lucrând,
citind? Nu, fără îndoială. Vreau să știu la ce aplici acest studiu și această
muncă. Căci nu-l numesc muncitor pe un om care veghează toată noaptea
pentru a-și vedea amanta: spun că e îndrăgostit. Dacă veghezi pentru glorie,
voi spune că ești ambițios. Dacă vrei să câștigi bani, te voi numi interesat și
avar. Dar dacă veghezi pentru a-ți cultiva și forma rațiunea și pentru a te
obișnui să asculți de natura și să-ți îndeplinești îndatoririle, doar atunci te voi
numi muncitor, căci iată singura trudă demnă de om.
18.Adevăratele zile de sărbătoare pentru tine sunt cele în care ai înfrânt o ispită, sau
ai alungat departe de tine, sau măcar ai făcut să scadă orgoliul, îndrazneala,
răutatea, bârfa, invidia, cuvintele obscene, luxul sau alte vicii care te
stăpânesc. Acest lucru merită mai mult să faci sacrificii decât faptul că ai
obținut consulatul sau comanda unei armate.
19.Înțeleptul se așteaptă întotdeauna din parte oamenilor răi la mai mult rău decât
primește. Unul mi-a aruncat injurii; îi sunt recunoscător că nu m-a bătut. M-a
bătut, îi sunt recunoscător că nu m-a rănit. M-a rănit, îi sunt recunoscător că
nu m-a ucis.
20.Calul e nefericit pentru că nu poate să cânte? Nu, ci pentru că nu poate alerga.
Câinele e nefericit pentru că nu poate să zboare? Nu, ci fiindcă nu este iubit.
Omul e nefericit pentru că nu poate să sugrume lei și să facă lucruri
extraordinare? Nu, deoarece nu pentru aceste lucruri a fost creat. Dar e
nefericit atunci când și-a pierdut pudoarea, bunătatea, fidelitatea, dreptatea și
ca acele calități divine pe care zeii le-au pus în sufletul său s-au șters.
21.A cui e această medalie? A lui Traian? O iau și o păstrez. A lui Nero? O resping.
Fă la fel cu toate lucrurile bune și rele. Cine e acest om? E un om blând,
49/57

sociabil, bun, răbdător, prietenos. Îl primesc, îl fac concetățeanul, vecinul,
prietenul, tovarașul meu, gazda mea. Dar acesta cine e? E un om care are ceva
din Nero: e mânios, rău, neclintit, nu iartă nicodată. Îl resping. De ce mi-ai
spus că e un om? Un om mânios, răzbunator, nu e om, așa cum un măr din
ceara nu e măr, ci are doar forma și culoarea acestuia.
22.Scriem maxime frumoase; dar suntem noi pătrunși de ele, le punem în practică?
Iar ceea ce se spune despre lacedemonieni, ca erau lei la ei acasă și maimuțe
la Efes, nu se potrivește și majorității filozofilor noștri? Suntem lei în casa
noastră și maimuțe în public.
23.E firesc și drept ca acela care se dedică în întregime unui lucru să reușească și să
aibe un avantaj asupra aceluia care nu face acest lucru. Un astfel de om nu
muncește toată viața decât pentru a aduna bunuri și a obține onoruri: de cum
se trezește, se întreabă cum ar putea să-l lingușească pe un servitor al
împăratului și pe un comediant care e iubit de acesta; sare înaintea lor, îi
laudă, le face daruri. În toate rugăciunile și sacrificiile sale, el nu cere zeilor
decât să le fie pe plac. În fiecare seară își face examenul conștiinței: „În ce am
greșit? Ce am făcut? Am omis ceva din ceea ce trebuia să fac? Am omis să-i
spun stăpânului meu cutare laudă care i-ar fi plăcut mai mult? Am lăsat să-mi
scape în mod imprudent un adevăr care i-ar fi putut displăcea? Am uitat să-i
aplaud defectele și să laud vreo nedreptate, vreo răutate pe care a comis-o?
Dacă, din întâmplare, i-a scăpat vreun cuvânt demn de un om de bine, regretă,
face penitența și se crede pierdut. Iată cum muncește în interesul său, iată cum
face bunuri. Iar tu nu curtezi pe nimeni, nu lauzi pe nimeni, îți cultivi sufletul,
te străduiești să acumulezi opinii sănătoase; examenul tău de conștiință diferă
mult de al celui dintâi. Tu te întrebi: „Am neglijat vreun lucru din cele care
contribuie la fericire și care plac zeilor? Am comis vreun lucru împotriva
prieteniei, a societății, a dreptății? Am omis să fac ceea ce ar trebui să facă un
om de bine?” Având dorințe și sentimente contrare și aplicându-le atât de
diferit, cum de ești supărat că nu-l ajungi pe cel dintâi în materie de avere? De
ce îl privești cu un ochi invidios? Căci e foarte sigur că, în ceea ce te privește,
el nu te invidiază deloc. Acest lucru vine din faptul că el, cufundat în
ignoranță și orbire, e foarte convins că se bucură de adevăratele bunuri, iar tu
nu ești destul de luminat, nici destul de ferm în principii pentru a vedea bine și
a simți că toată fericirea e de partea ta.
24.Zeii mi-au dăruit libertatea, iar eu le cunosc poruncile. Nimeni nu poate deci să
mă transforme în sclav, căci am eliberatorii și judecătorii de care am nevoie.
25.Îmi place întotdeauna mai mult ceea ce se întâmplă; căci sunt convins că ceea ce
zeii vor e mai bine pentru mine decât ceea ce vreau eu. Mă atașez deci de ei, îi
urmez, transpun asupra lor dorințele, mișcările, temerile mele, voința mea.
Într-un cuvânt, nu vreau decât ceea ce vor ei.
50/57

26.Ce anume îl face pe un tiran formidabil? Sunt soldații săi, gărzile sale înarmate cu
spade și sulițe. Dar atunci când un copil se apropie de ei, nu se teme. De ce se
întamplă acest lucru? Pentru că el nu-și dă seama de pericol. Iar tu n-ai decât
să-ți dai seama de el și să-l disprețuiești.
27.Când aud despre cineva că e numit fericit pentru că e favoritul împăratului, întreb
mai întâi ce avantaje i-a adus acest lucru. – A obținut postul de guvernator al
unei provincii. – Dar a obținut în același timp și tot ceea ce-i trebuie pentru a o
putea guverna? – Este pretor. – Dar are el tot ceea ce trebuie pentru a fi
pretor? Nu funcțiile te fac fericit, ci faptul de a le exercita bine și de a te folosi
bine de ele.
28.Aruncăm în mulțime smochine și alune. Copiii se bat pentru a le aduna. Dar
oamenii nu le dau atenție. Se distribuie posturi de guvernator în provincie:
sunt lucruri pentru copii. Pentru mine acestea nu sunt decât smochine și
alune. Îmi cade din întâmplare una pe robă, o iau și o mănânc. Mai mult nu
merită; nu mă voi apleca pentru a o lua și nici nu voi împinge pe nimeni.
29.Nu te gândești decât să locuiești în palate, să ai în jurul tău o mulțime de oameni
care să te servească, să fii îmbrăcat luxos, să ai echipaje de vânătoare,
muzicanți și trupe de comedianți. Crezi că te invidiez pentru astfel de lucruri?
Dar ți-ai cultivat rațiunea? Ai încercat să acumulezi opinii sănătoase? Ții la
adevăr? De ce ești atunci supărat că am un oarecare avantaj asupra ta în
privința unui lucru pe care tu l-ai neglijat? – Dar acest lucru e foarte important
și foarte prețios. – Cu atât mai bine ca asta simți. Ce te impiedică să te dedici
lui? În locul acestor vânători, al acestor muzicieni, al acestor comedianți,
încearcă să ai în jurul tău oameni înțelepti. Cine poate avea mai mult timp
liber, mai multe cărți, mai mulți învățați decât tine? Începe să faci acest lucru,
dedică o mică parte din timpul tău rațiunii. Într-un cuvânt alege. Dacă continui
să te dedici acestor lucruri exterioare, vei avea desigur, mobile mai rare și mai
strălucitoare decât toți ceilalți, dar biata ta rațiune, astfel neglijată, va fi
limitată, murdară, dezgustătoare.
30.De ce oamenii nu gândesc despre filozofie ca despre celelalte arte? Daca un
mesteșugar nu-și face bine treaba, oamenii se leagă doar de el, spun că e un
mesteșugar prost, dar nu spun acest lucru și despre mesteșugul lui. Dar dacă
un filozof face o greșeală, nu se spune: „E un filozof prost, nu e un filozof.”,
ci: „Iată ce înseamnă filozofia; filozofia nu e bună de nimic.” De unde vine
această nedreptate? Din faptul că nu există artă pe care oamenii să nu o
cunoască și să o cultive mai mult decât o fac cu filozofia, sau mai degrabă din
faptul ca pasiunile nu-i orbesc pe oameni atunci când e vorba de arte, care-i
flatează sau le sunt utile, ci îi orbesc în privința lucrurilor care-i jenează, îi
condamnă și-i contrazic.
31.Ne credem muzicieni dacă am cumpărat o carte de muzică, o vioară și un arcuș?
Ne credem generali dacă avem o bonetă și un sorț de piele? Dar tu te crezi
51/57

filozof dacă ai o barbă lungă, o bocea, un baston și o mantie. Prietene,
veșmântul e potrivit artei; dar numele e dat de artă nu de veșmânt.
32.Amintește-ți de ce spunea Euphrates, care a făcut bine că a ascuns mult timp că
era filozof; căci, în afara faptului că astfel s-a convins că nu făcea nimic
pentru a fi văzut de oameni și ca făcea totul pentru zei și pentru el însuși, avea
consolarea că, luptând singur, se expunea astfel singur, și nu-și punea în
primejdie nici semenii, nici filozofia prin greșelile care i-ar fi putut scăpa și în
sfârșit, avea plăcerea secretă de a fi recunoscut ca filozof mai curând după
acțiunile sale decât după veșminte.
33.Există oameni atât de orbi încât nu l-ar fi crezut nici pe însuși Vulcan un bun
fierar dacă n-ar fi avut o bonetă. Ce prostie deci să te plângi că nu ești
recunoscut de un judecător atât de prost cum e mulțimea, care nu deosebește
oamenii decât după însemne! Astfel, Socrate era un necunoscut pentru
majoritatea oamenilor. Mergeau la el să-l roage să-i ducă la un filozof, iar el îi
ducea. S-a plâns el vreodată că nu era luat el însuși drept filozof? Nu, el nu
avea niciun însemn în acest sens și era încântat că e filozof fără a părea astfel.
Cine a fost mai filozof decât el? Fii la fel: filozofia să nu fie vizibilă decât din
acțiunile tale.
34.Prietene, antrenează-te îndelung împotriva ispitelor, a dorințelor; observă-ți toate
mișcările și vezi dacă nu cumva ai poftele unui bolnav sau unei femei palide.
Încearcă să te ascunzi mult timp. Nu filozofa decât pentru tine. Astfel apar
roadele. Sămânța stă mult timp ascunsă în pământ; ea crește încetul cu încetul
pentru a ajunge la maturitate. Dar, dacă are un spin înainte ca tulpina sa să fi
crescut îndeajuns, ea e imperfectă, nu e decât o plantă din grădina lui Adonis.
Dorința unei glorii vane te-a făcut să apari înainte de timp, dar frigul sau
căldura te-au ucis. Pari viu, pentru că pari ca începi să înflorești, dar ești mort,
pentru că ai rădăcina secătuită.
35.Setea cuiva care are febră e diferită de cea a unui om sănătos. Cel din urmă, dacă
a băut, e mulțumit, setea sa s-a potolit. Dar celălalt, după un moment de
plăcere, are dureri de inimă; la el, apa se transformă în bilă; vomită, are
frisoane, iar setea sa devine și mai arzătoare. E la fel ca acela care adună
bogații cu lăcomie, care adună funcții cu lăcomie, care posedă o femeie
frumoasă cu lăcomie. Iată setea celui care are febră. De aici apar gelozia,
teama, cuvintele murdare, dorințele impure, acțiunile obscene. Prietene,
odinioară erai atât de înțelept, atât de pudic! Ce s-a ales de acea pudoare și
acea înțelepciune? În loc să citești operele lui Chrysip și ale lui Zenon, nu mai
citești decât carți abominabile, cărțile lui Aristide și ale lui Evenus. În loc să-i
admiri pe Socrate și pe Diogene și să le urmezi exemplul, tu nu-i admiri și
nu-i imiți decât pe cei care știu să corupă femeile și să abuzeze de ele; vrei să
fii frumos, te împodobești și chiar te fardezi pentru a deveni cât se poate de
frumos, ai haine strălucitoare și te ruinezi cheltuind banii pe esențe și
parfumuri. Revino-ți, luptă cu tine însuți, recapătă-ți pudoarea, demnitatea,
52/57

libertatea; într-un cuvânt, încearcă să redevii om. Știu o vreme în care dacă ți
s-ar fi spus: „Un oarecare îl va face pe Epictet adulterin, îl va face să poarte un
anumit fel de haine și-l va obliga să se parfumeze”, ai fi sărit imediat în
ajutorul meu și cred că l-ai fi ucis. Nu e vorba aici să ucizi pe nimeni; nu
trebuie decât să te întorci la tine însuți. Nu ești tu cel mai capabil să te
convingi pe tine însuți? Începe prin a condamna ceea ce ai făcut. Dar grăbește-
te, înainte de a te lăsa dus de torent.
36.Nu te descuraja și imită-i pe maeștrii de exerciții fizice care, când un tânăr e la
pamânt, îi ordonă să se ridice și să lupte. Vorbește la fel cu sufletul tău. Nu e
nimic mai suplu decât sufletul uman; nu trebuie decât să vrei, și totul e gata.
Dar dacă te dai bătut, ești pierdut; nu te vei mai ridica niciodată în viață:
pierderea și salvarea ta sunt în tine.
37.În ce ocupație vrei să te surprindă moartea? În ceea ce mă privește, aș vrea să mă
surprindă într-o activitate demnă de un bărbat, mareață, generoasă și utilă
oamenilor. Sau, mai degrabă, aș vrea să mă găsescă corectându-mă pe mine
însumi și atent la îndatoririle mele, pentru ca în acel moment să fiu în stare
să-mi ridic spre cer mâinile curate și să spun zeilor: „Nu am neglijat niciodată
calitățile pe care le-am primit de la voi pentru a vă cunoaște înțelepciunea și a
mă supune ei; atăt cât am putut, am încercat să nu vă dezonorez niciodată. Nu
m-am plâns niciodată de voi; nu m-am supărat niciodată din pricina lucrurilor
pe care mi le-ați trimis; nu mi-am dorit să le pot schimba. N-am încălcat
niciuna din poruncile pe care mi le-ați dat, Vă sunt recunoscător că m-ați
creat. M-am folosit de bunurile primite de la voi așa cum mi-ați permis s-o
fac; vreți să mi le luati, vi le dau, sunt ale voastre, puteți dispune de ele așa
cum vreți. Mă predau și pe mine însumi în mâinile voastre.”
38.Depinde de tine să folosești așa cum trebuie toate evenimentele. Nu mai spune
deci: „Ce se va întâmpla?” Ce-ți pasă ce se întâmplă, de vreme ce poți să-l
folosești bine și de vreme ce orice accident poate deveni un prilej de nespusă
fericire? Hercule și-a spus vreodată: „De ce nu-mi apare în față un leu sau un
mistreț uriaș! Ce-ar fi să am prilejul de a lupta cu oameni monstruoși și cruzi!
” De ce te îngrijorezi? Dacă un mistreț înfricoșător îți apare în față, lupta va fi
mai măreață și mai glorioasă. Dacă întâlnești în drumul tău oameni fioroși și
neînduplecați, cu atât va fi mai mare meritul tău dacă vei scăpa lumea de ei. –
Dar dacă voi muri? – Ei bine, vei muri purtându-te ca un erou. Ce vrei mai
mult?
39.Nimic nu e gratis. Vrei să ajungi consul? Trebuie să te rogi, să te milogesti, să
săruți mâna unuia și altuia, să stai la poarta sa, să treci prin mii de umilințe și
de gesturi nedemne, să trimiți în fiecare zi alte daruri. Și ce înseamnă să fii
consul? Să porți înaintea ta douasprezece mănunchiuri de vergi, să te așezi de
trei sau patru ori într-un tribunal, să dai popoarelor jocuri și festinuri, atâta tot.
Iar pentru a fi liber de pasiuni și de tulburări, pentru a fi consecvent și
generos, pentru a putea dormi atunci când trebuie să dormi și veghea atunci
53/57

când trebuie să veghezi, pentru a nu avea nicio temere nu vrei să dai nimic, nu
vrei să trudești deloc? Judecă tu însuți și spune dacă ai dreptate.
40.Curățenia e pentru trup ceea ce puritatea e pentru suflet. Natura însăși te învață
curățenia. Cum nu e posibil ca după ce ai mâncat să-ți rămână ceva între dinți,
ea îți oferă apă și-ți poruncește să-ți clătești gura, pentru a fi un om, iar nu o
maimuță sau un porc. Ea îți oferă o baie, ulei, lenjerie, pieptene și sodă
împotriva sudorii și a murdăriei de pe pielea ta. Dacă nu te servești de ele,
înseamnă că nu ești om. Nu ai grijă de calul tău țesălându-l și spălându-l? Nu-
ți trata deci trupul mai rău decât îți tratezi calul sau câinele: spală-l, curăță-l și
fă astfel încât nimeni să nu se ferească de tine, căci cine nu se ferește de un
om murdar și care miroase urât? Dar dacă vrei să fii murdar și urât mirositor,
fii astfel în singurătate și bucură-te de murdăria ta; părăsește orașul, du-te
într-un deșert și nu-ți otrăvi vecinii și prietenii. Tu nu ești altceva decât un
gunoi și mai îndrăznești să vii cu noi în temple, unde e interzis să scuipi sau să
sufli nasul.
41.Dacă un filozof murdar, neîngrijit și arătând ca un criminal care iese de la
închisoare îmi debitează frumoasele sale maxime, cum mă va atrage el? Cum
mă va face să iubesc filozofia, daca ea lasă oamenii într-o asemenea stare? Nu
pot nici macăr să-l ascult, și pentru nimic în lume nu l-aș urma. Să dăm deci
dovadă de curățenie și de decență. Le spun aceleași lucruri discipolilor. În
ceea ce mă privește, îmi place mai mult ca un tânăr care vrea să se dedice
filozofiei să vină să mă asculte curat și decent îmbrăcat, decât să vină murdar,
cu părul gras și nepieptănat. Căci astfel îmi dau seama dacă știe ce e frumos,
cuviincios și cinstit. Are grijă de frumusețea sa pe care o cunoaște. Astfel,
putem spera că va avea grijă și de cea de care va afla, de acea frumusețe
interioară care constă în a-și folosi rațiunea, față de care frumuseșea trupului e
urâțenie. Dar dacă un om vine murdar, urât, acoperit de praf și de mizerie, cu
părul încâlcit și nepieptănat, cu barba până la brâu, ce pot să-i spun pentru a-l
face să cunoască frumusețea despre care el nu are nicio idee? E un porc care
va prefera întotdeauna groapa sa cu noroi celei mai frumoase fântâni.
42.Încetezi pentru o clipă să fii atent la tine însuți și crezi că poți să te reîntorci la tine
când dorești. Te înșeli. O mică greșeală neglijată azi te va împinge mâine într-
una mai mare, iar această neglijență repetată se va transforma în cele din urmă
într-un obicei pe care nu îl vei mai putea corecta.
43.Tot ceea ce putem înlocui în mod util poate fi abandonat într-un mod și mai util
pentru noi.
44.Atenția e necesară în toate, chiar și în plăceri. Ai văzut ceva în viață care să poată
fi realizat mai bine în mod neglijent?
54/57

45.Nu lauzi pe cineva care are atâta putere? – Să fie cât de puternic va dori, e asta
treaba mea, sunt eu născut pentru a linguși? Nu am cui placea, de cine asculta,
cui să mă supun? Zeilor și celor care vin după ei.
46.Binele și răul nostru nu stau decât în puterea noastră.
47.Nu există știință sau artă care să nu disprețuiască ignoranța și pe ignoranți.
Filozofia să fie deci singura care face caz de aceștia și care se lasă zdruncinată
de reproșurile și judecățile lor greșite.
48.E imposibil să nu fac greșeli, dar e foarte posibil să fiu mereu atent pentru a mă
împiedica să fac greșeli. Iar această atenție continuă scade cu mult numărul
greșelilor și ne scutește de unele dintre ele.
49.Când spui că te vei corecta mâine, să știi că astfel spui că azi vrei să fii laș,
nerușinat, desfrânat, mânios, nedrept, interesat, perfid. Iată, câte rele îți
permiți. – Dar mâine voi fi alt om. – De ce nu mai degrabă azi? Începe de azi
să te pregătești pentru mâine, altfel vei aduna mai multe astfel de defecte.
50.Un om ți-a încredințat secretul său și crezi că e cinstit, drept și politicos să i-l
încredințezi și tu pe al tău. Ești naiv, un prost. Amintește-ți de ceea ce ai văzut
întâmplându-se atât de des. Un soldat în haine civile se așează lângă un
cetățean și, după câteva cuvinte, începe să-l vorbească de rău pe Cezar.
Cetățeanul, câștigat de atâta sinceritate și crezând că secretul soldatului e
garanția fidelității lui, își deschide sufletul și vorbește de împărat, iar soldatul,
arătând cine este, îl aruncă în închisoare. Iată ceva ce se întâmplă în fiecare zi.
Cel care ți-a încredințat secretul său nu are adesea decât masca și veșmântul
unui om cinstit. De altfel, nu e vorba de încredere, ci de neputința de a-și tine
gura; ceea ce ți-a spus la ureche a spus tuturor trecătorilor. E ca un butoi
găurit, nu-ți va păstra secretul decât l-a păstrat pe al său.
51.Arată-mi că dai dovadă de pudoare, de fidelitate, de consecvență și că nu ești un
butoi găurit și nu voi aștepta să-mi spui secretul tău, voi fi primul care te va
ruga să-l asculți pe al meu. Căci e cineva care nu e încântat să găsească un vas
atât de curat și de sigur? Și cine nu refuză un depozitar care e în același timp
și un sfătuitor care ne vrea binele și care e fidel? Cine nu caută și nu primește
cu mare plăcere un confident milos, care ia parte tuturor slăbiciunilor noastre
și care ne ajută să ne purtăm povara?
52.Vezi un om curios și entuziasmat de lucruri străine care nu se află în puterea
noastră; fii sigur că e bârfitor și că nu-ți va păstra niciodată secretul. Nu va
trebui să fie amenințat cu tortura pentru a fi făcut să vorbească. O clipire a
unei fețe, cea mai mică mângâiere a unui curtean, speranța unei funcții, a unei
însărcinări, dorința de a i se lăsa ceva prin testament sau mii de alte lucruri
asemănătoare îi vor smulge secretul tău, și încă fără prea mult efort.
55/57

56/57