Enache Eros Octavia Maria Seria 1, Grupa 1 Proiect Am [614682]

Enache
Eros
Octavia
Maria
Seria
1,
Grupa
1
Proiect
Am
ales
pentru
acest
proiect
s
ă
tratez
un
subiect,
care
dateaz
ă
î
nc
ă
din
evul
mediu,
p
â
n
ă
î
n
zilele
noastre.
Aceast
ă
problem
ă
a
existat
ș
i
exist
ă
ș
i
î
n
zilele
noastre.
„
S
ă
r
ă
cia
ș
i
Inegalitatea
”
sunt
cele
dou
ă
cauze,
pe
care
am
decis
s
ă
le
abordez
pntru
tema
aleas
ă
.
Ce
este
s
ă
r
ă
cia?
Care
sunt
factorii
care
indic
ă
acest
lucru?
Exist
ă
dou
ă
dimensiuni
ale
s
ă
r
ă
ciei:
s
ă
r
ă
cia
absolut
ă
ș
i
s
ă
r
ă
cia
relativ
ă
.
Probabil
c
ă
,
la
ora
actual
ă
„
s
ă
rac
”
este
echivalent
cu
a
nu
avea
nimic,
sau
aproape
nimic.
S
ă
r
ă
cia
absolut
ă
se
eviden
ț
iaz
ă
prin
prisma
individului
care
nu
are
un
ad
ă
post,
nu
dispune
de
minimul
de
bani
pentru
un
trai
decent,
nu
are
niciun
fel
de
condi
ț
ie
(ap
ă
cald
ă
sau
rece,
canalizare,
acces
la
gaze,curent,
etc).
Î
n
Rom
â
nia
putem
spune
c
ă
î
nc
ă
exist
ă
aceste
lipsuri
din
punct
de
vedere
financiar,
al
utilit
ăț
iilor
necesare
sau
al
oric
ă
rui
alt
fapt?
Putem
spune
un
DA
din
toat
ă
inima,
cu
toat
ă
r
ă
suflarea
pe
care
o
avem.
Î
n
ț
ara
noastr
ă
exist
ă
o
multitudine
de
fa
ț
ete
ale
s
ă
r
ă
ciei.
Î
nc
ă
tr
ă
iesc
oameni
care
nu
ș
tiu
ce
î
nseamn
ă
o
via
ță
decent
ă
.
Cele
mai
r
ă
sp
â
ndite
cazuri
se
afl
ă
,
î
n
zona
rural
ă
a
Rom
â
niei.
Î
n
secolul
al
XXI-lea,
î
nc
ă
ne
izbim
ne
alstfel
de
cazuri
cutremur
ă
toare,
oameni
care
nu
au
acces
la
ap
ă
curent
ă
,
la
î
ncl
ă
lzire
pe
timp
de
iarn
ă
,
nu
au
canalizare,
ș
i,
chiar
dac
ă
este
greu
de
crezut,
exist
ă
c
ă
tune
izolate,
f
ă
r
ă
curent
electric.
Sunt
î
nc
ă
oameni
care
tr
ă
iesc
a
ș
a.
S-au
obi
ș
nuit
pentru
c
ă
au
crescut
î
n
acest
mod.
Pur
ș
i
simplu
accept
ă
,
iau
totul
asa
cum
primesc.
Putem
vorbi,
î
n
cazul
lor,
de
o
s
ă
r
ă
cie
absolut
ă
?
Faptul
c
ă
,
nici
venitul
minim
financiar
nu
leeste
garantat.
Unele
femei,
din
zonele
rurale
s
ă
race,
aleg
s
ă
r
â
m
â
n
ă
î
n
gosp
ă
d
ă
rie,
f
ă
r
ă
a-
ș
i
urma
propriile
visuri
ș
i
ț
eluri
î
n
via
ță
cum
ar
fi:
ș
coala,o
facultate
sau
o
meserie.
Aceste
femei
aleg
locul
de
ba
ș
tin
ă
,
care
de
cele
mai
multe
ori
nu
le
ofer
ă
prea
mult
pentru
a-
ș
i
atinge
scopurile.
B
ă
rba
ț
ii
aleg
s
ă
munceasc
ă
la
c
â
mp,
î
mpreun
ă
cu
so
ț
ia
ș
i
copii,
sau
muncesc
cu
ora,
î
n
zone
apropiate.
Nu
li
se
ofer
ă
nimic
clar,
nimic
concret.
Nu
aspir
ă
la
ț
eluri
î
nalte,
care
s
ă
î
i
duc
ă
acolo
unde
ș
i-au
dorit.
Tot
ceea
ce
au
este
o
via
ță
plin
ă
de
rutin
ă
,
f
ă
r
ă
prea
multe
bucurii,
care
nu
le
ofer
ă
multe
oportunit
ăț
i.
Tr
ă
iesc
î
n
s
ă
r
ă
cie,
aleg
s
ă
îș
i
creeze
o
familie
numeroas
ă
,
pe
care
nu
o
pot
cl
ă
di
armonios.
Copiii
sunt
cei
care
duc
ș
i
î
nfrunt
ă
toate
greut
ăț
iile.
P
â
n
ă
la
v
â
rsta
î
n
care
au
voie
s
ă
decid
ă
singuri,
sunt
bloca
ț
i
î
ntr-o
lume
pe
care
nu
ș
i-au
ales-o
ei.
„
Î
n
1979,
ș
ase
milioane
de
oameni,
adic
ă
12%
°
din
popula
ț
ie,
se
aflau
î
n
prima
categorie,
iar
22%
î
n
ambele
categorii
combinate.
Cifrele
pentru
1987
erau
de
19%
ș
i
respectiv
28%,
zece
milioane
de
oameni
tr
ă
iau
î
n
s
ă
r
ă
cie
ș
i
alte
cinci
milioane
tr
ă
iau
la
limita
acesteia.
”
.
(Blackburn,
1991)
Ș
omerii,
bolnavii
ș
i
handicapa
ț
ii,
familiile
cu
un
singur
p
ă
rinte
sau
familiie
numeroase
sunt
cei
care
pot
fi
cataloga
ț
i
ca
fiind
„
s
ă
raci
”
.
Ș
omajul,
care
a
crescut
fulger
ă
tor
î
m
anii
80
ș
i
î
nceputul
aniilor
90,
a
adus
s
ă
r
ă
cia
î
n
casa
multor
oameni,
multor

familii.
„
Procentul
de
copii
(cei
sub
15
ani)
care
tr
ă
iesc
î
n
familii
cu
un
venit
de
50%
sub
nivelul
mediei
na
ț
ionale
–
o
modalitate
de
a
defini
s
ă
r
ă
cia-
a
crescut
î
n
ultimii
ani.
Î
n
1979,
10%
dintre
copii
tr
ă
iau
î
n
astfel
de
familii.
Î
n
1991,
acest
procent
crescuse
la
31%.
”
(
Kumar,
1993,
pag
16
˛
7).
Dup
ă
cercet
ă
rile
f
ă
cute
de
c
ă
tre
Kumar,
se
observ
ă
o
cre
ș
tere
î
n
curs
de
accentuare
a
s
ă
r
ă
ciei
î
n
r
â
ndul
copiilor.
Multe
familii
ajung
î
n
pragul
disper
ă
rii,
din
cauza
slujbelor
prost
pl
ă
tite,
rata
somajului
cre
ș
te
pe
zi
ce
trece
ș
i
cre
ș
te
num
ă
rul
familiilor
cu
un
singur
p
ă
rinte
(
de
obicei
copiii
erau
î
n
grija
mamelor).
Î
n
anumite
societ
ăț
i
mai
dezvoltate,
precum
Suedia,
limita
de
subzisten
ță
a
fost
î
nl
ă
turat
ă
.
Anumite
cercet
ă
ri
sus
ț
in
c
ă
,
î
n
Marea
Britanie,
majoritatea
oamenilor
î
i
v
ă
d
responsabili
pentru
propriul
lor
trai
pe
cei
s
ă
raci
care
sunt
ajuta
ț
i
de
c
ă
tre
stat.
Nu
v
ă
d
cu
ochi
buni
faptul
c
ă
ace
ș
tie
tr
ă
iesc
din
ajutoarele
guvernamentale.
Î
ns
ă
cei
v
ă
zu
ț
i
s
ă
raci,
î
n
societatea
britanic
ă
,
de
ș
i
se
afl
ă
î
n
c
â
mpul
muncii,
traiul
costisitor
nu
î
i
ajut
ă
s
ă
dep
ăș
easc
ă
pragul
s
ă
r
ă
ciei.
„
A
tr
ă
i
din
ajutor
social,
tr
ă
iesc
din
ajutor
social!
”
a
ș
a
ajung
anumi
ț
i
oameni
dependen
ț
i
de
acest
ajutor.
Nu
numai
c
ă
se
obi
ș
nuiesc
cu
acest
statut,
dar
î
ncep
s
ă
î
l
ș
i
accepte.
Nu
mai
doresc
s
ă
devin
ă
independen
ț
i
din
punct
de
vedere
financiar.
Ace
ș
ti
oameni
devin
dependen
ț
i
nu
numai
financiar,
dar
ș
i
din
punct
de
vedere
psihologic.
Î
n
Marea
Britanie
ș
i
î
n
Statele
Unite
exist
ă
programe
prin
care
serviciul
de
asisten
ță
ofer
ă
noi
loucri
de
munc
ă
celor
care
dispun
de
ea.
Daniel
Friedlander
ș
i
Gray
Burtless
au
studiat
anumite
programe,
care
s
ă
reau
î
n
ajutorul
celor
cu
probeleme.
Ace
ș
tia
s-au
focusat
pe
programul
„
Ajutor
pentru
Familiile
cu
Copii
Dependen
ț
i
„
.
Acesta
a
fost
cel
mai
mare
program
de
asisten
ță
social
ă
,
care
oferea
bani.
Cei
doi
au
ajuns
la
cocluzia
c
ă
,
aceste
programe
au
ajutat
pe
cei
mai
mul
ț
i
dintre
indivizi,
s
ă
îș
i
g
ă
seasc
ă
o
nou
ă
slujb
ă
.
Ace
ș
tia
reu
ș
eau
s
ă
îș
i
refac
ă
via
ț
a,
dispun
â
nd
de
un
trai
cu
adev
ă
rat
mai
bun.
Datorit
ă
acestor
ajutoarea
sociale,
inclunz
â
nd
programele
specifice
asiten
ț
ei
sociale,
oamenii
aveau
dreptul
s
ă
îș
i
aleag
ă
ț
elul.
Din
p
ă
cate,
dup
ă
cele
spuse
ș
i
mai
sus,
o
parte
dintre
indivizi
deveneau
dependen
ț
i
de
aceste
ajutoarea.
Atunci
ajutoarele
sociale
recurgeau
ș
i
la
decizii
drastice,
pentru
a-i
face
pe
oameni
s
ă
îș
i
doreasc
ă
s
ă
devin
ă
independen
ț
i.
Pentru
unii
dintre
ace
ș
tia
totul
a
decurs
conform
standardelor
impuse
de
c
ă
tre
asocia
ț
ii,
pe
c
â
nd
pentru
al
ț
ii
a
devenit
totul
un
e
ș
ec.
Speciali
ș
tii
sus
ț
in
faptul
c
ă
hot
ă
r
â
rile
drastice
ale
serviciilor
sociale
nu
au
adus
nimic
bun.
Majoritatea
ajungeu
s
ă
se
î
ndrepte
c
ă
tre
prostitu
ț
ie
ș
i
delincven
ță
.
Au
existat
c
â
teva
experien
ț
e
nepl
ă
cute
de
acest
fel,
î
ns
ă
nu
s-a
concretizat
nimic
Putem
spune
c
ă
oameni
f
ă
r
ă
locuin
ț
e
sunt
printre
cei
mai
s
ă
raci.
Cei
care
ajung
locuitori
ai
str
ă
zilor,
oameni
ai
nim
ă
nui,
au
î
ns
ă
,
fiecare
î
n
parte,
povestea
lui
de
via
ță
.
Unora
li
se
ofer
ă
ajutor
ș
i
accept
ă
,
altora
li
se
ofer
ă
ș
i
î
l
refuz
ă
,
altora
pur
ș
i
simplu
nu
li
se
ofer
ă
nimic.
Ace
ș
tia
aleg
s
ă
îș
i
duc
ă
traiul
î
n
parcuri,
pe
b
ă
nci,
î
n
sta
ț
ii
de
autobuze
sau
metrouri.
Se
definesc
prin
a
fi
ai
nim
ă
nui.
Oamenii
se
sperie
de
ei,
clas
â
ndu-i
ca
dintr-un
cerc
vicios.
Pu
ț
ini
sunt
cei
care
le
î
n
ț
eleg
cu
adev
ă
rat
durerea.

Bibliografie:
Anthony
Giddens
Socilogie,
Bucure
ș
ti
,Ed.All,2010