EMPATIA ȘI ATITUDINEA FAȚĂ DE OAMENII STRĂZII: [605942]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
EMPATIA ȘI ATITUDINEA FAȚĂ DE OAMENII STRĂZII:
EMPATIA PURĂ VERSUS EMPATIA DE CONVENȚIE

Autor : Georgiana Rusu
Seria 2, grupa 8

București 2020

ABSTRACT
Într-un studiu experimental,am alăturat cele două concepte,cel de empatie și cel de grup
marginalizat,mai exact oamenii străzii. Făcând diferența intre două tipuri diferite de empatie,am
numit empatia de convenție- sentimentele și acțiunile care ne definesc ca oameni și care sunt
așteptate de la noi,bunătate de situație ( față de familie,prieteni) și empatie pură sau globală când
aceste sentimente și acțiuni se reflecta asupra tuturor,in orice situație (inclusiv grupurile
marginalizate), am testat ipoteza conform căreia, deși suntem empatici, răspunsurile noastre
emoționale și atitudinea față de grupurile defavorizate nu sunt compatibile cu calitatea de
empatic.Unui grup de 630 de participanți cu vârste cuprinse intre 18 și 45 de ani (380 femei și 250
de bărbați) le-au fost prezentate imagini cu cerșetori și oameni ai străzii într-un chestionar
online,după ce în prealabil le-a fost administrat IRI ( Interpersonal Reactivity Index).Deși
rezultatele IRI indică scoruri ridicate de empatie, rapoartele de auto dezvăluire referitoare la
imaginile cu oamenii străzii arată nivele foarte scăzute pentru aceștia(doar 15% au raportat
sentimente de empatie față de cerșetori),ceea ce confirmă ipoteza noastră cum că,deși sunt empatici
față de prieteni,familie(empatie de convenție) nu pot trece peste prejudecăți( nu au empatie
pură).Mai mult decât atât, ei s-au declarat dezgustați și au spus că preferă să nu privească
imaginile ,susținând că situația respectivă este exclusiv vina lor.(lipsă totală de empatie).
CUVINTE CHEIE : empatie, oamenii străzii,empatie pură,empatie de convenție,IRI.
ABSTRACT
In an experimental study,we put together the two concepts ,empathy and homelesness. We made the
difference between the two types of empathy, conventional empathy ( or situational,because
describes people as being empathetic only în situations where it is expected to be empathetic,for
example towards the family or friends) and pure empathy or global empathy( when you have
feelings of simpathy / empathy for people beyond your social circle, for strangers and sigmatised
social categories like homeless people). În an online survey, we applyed the Interpersonal
Reactivity Index (IRI) followed by images with homeless people,beggers to a number of 630
participants ages between 18 and 45 years old (380 women and 250 men). Even though the IRI
rezults shows high scores for all the participants,the self-reports about the pictures with homeless
people showed low scores of empathy for this social group( the homeless),only 15% of the
participants reported feelings of empathy towards homeless,which is consistent with our hypothesis
that ,even they have feelings of empathy for family and friends( normal,expected) – conventional
empathy , they can t and they don t feel empathy for every human being,including the marginalised
social groups like homeless( pure empathy). More than that,they reported feelings of desgust
/contempt and they said they rather not see the pictures at all, sugesting the homeless people are în
that situation exclusively because of them,is their fault for failing as decent human beings.(total lack
of empathetic feelings).

KEYWORDS :empathy,homeless,pure empathy,conventional empathy,IRI.
1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ
CONCEPTUL DE EMPATIE
Conceptul de ,,empatie,, pe care îl cunoaștem astăzi începe ca ,,einfuhlung,,,termen folosit în
secolul XIX de către esteticienii/filosofii germani și a fost tradus ca empatie în secolul XX de către
psihologii experimentaliști americani. Conceptul a fost utilizat de teoreticieni(1930),imprumutat și
revitalizat de psihoterapeuții rogersieni(1950) și utilizat apoi de psihologii sociali și psihologii
dezvoltării ca explicație pentru comportamentul altruist. Un numar de alți termeni precum :
simpatie,schimbul de rol, de perspectivă, se referă la procese psihologice similare sau identice.
Empatia poate fi definită ca actul de a simți experiența afectivă a altcuiva.
Termenul vine din greaca veche( în,in interior și suferință,ceea ce suferi) și reprezintă capacitatea
de a recunoaște și de a impărtăși sentimentele experimentate de alte ființe ,chiar dacă acestea nu le
exprimă.
Derivată din empatie sau parte componentă a acesteia,o reprezintă compasiunea.Sunt autori care
consideră compasiunea ca fiind imbinarea dintre empatie și simpatie ( dorința de a diminua
suferința cuiva ),explicând prin faptul că empaticii dau dovadă de compasiune,pe când invers nu
este neapărat valabil ( exemplu : putem face acte de caritate fără să fim neapărat empatici).
Dicționarul explicativ român definește empatia ca fiind: 1. Intuire a realității prin identificare
afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv,prin transpunerea simpatetică,viața eroilor din
operele literare,filme,etc. 3. Formă de cunoaștere a altuia,in special a eu-lui social,apropiată de
intuiție 4. Interpretare a eu-lui altora după propriul eu. 5 . Transpunere a noastră simpatetică în
obiectele exterioare. Din definiție,tragem concluzia ca un aspect al empatiei îl reprezintă capacitatea
de identificare cu alte persoane prin intermediul trăirilor .
Utilizat pentru a descrie o gamă largă de emoții și experiențe,termenul de empatie este folosit în
general pentru a descrie abilitatea de a simți ceea ce simte celălalt,de a -ți imagina ceea ce altul ar
putea gândi sau simți.
De ce intervine empatia?
Teoreticienii și cercetătorii au descris dezvoltarea acesteia având ca bază :
1. Factorii biologici,genetici reprezintă baza de la care pornește dezvoltarea propriu-zisă, ținând
cont de faptul că procentul diferă de la individ la individ.
2.Condiționarea timpurie,antrenamentul afectiv și invățarea pe baza observației
3.Experiențele socio-emoționale amplificate sau atenuate de factorii de creștere a copilului
4.Dezvoltarea social-cognitivă,in special abilitățile imaginative și jocul de rol afectiv
5.Factorii situaționali ce interacționează cu caracteristicile fiecărei persoane, cu precădere cele
dispoziționale.
Empatia joacă un rol important în modelul de moralitate(Hoffman, 2000), fiind o alternativă la
teoriile cognitive bazate pe principiul justiției,dreptății. Este importantă pentru dezvoltarea
personalității dar și pentru funcționarea procesului psihoterapeutic,are funcții în adaptare și
comunicare.
Batson(1988) definește empatia ca fiind răspuns emoțional la starea sau condiția emoțională a altuia
și coincide cu aceasta; implică cel puțin diferența minimală intre sine și altă persoană. Se face
distincția intre simpatie și empatie : simpatia este reacția emoțională bazată pe ințelegerea stării
emoționale a altuia,ce implică sentimente de îngrijorare pentru altul,așadar simpatia nu inseamnă

neapărat că simți ce simte altă persoană,nu experimentezi aceleași emoții ci ești îngrijorat pentru
el.Deși văzută ca un răspuns emoțional,simpatia pare să implice mai multă cogniție decât empatia.
Tot Batson(1988) susține că empatia generează motivație pentru ajutorul altruist.Este important să
facem distincție intre empatie,simpatie și sentimente de distres personal(Batson, 1981,1987) – a
indicat faptul că distresul personal este o reacție egoistă care,atunci când generează comportament
altruist,de ajutorare,o face pentru a se detensiona și nu pentru a imbunătăți situația altei persoane.
Distresul personal este orientat către sine,in timp ce empatia/simpatia sunt orientate către alții.
Pentru a face o distincție clară intre acesta și empatia propriu – zisă atunci când percepem pe cineva
într-o situație neplăcută, ne orientăm către răspunsurile emoționale :
alarmat,supărat,ingrijorat,stresat,deranjat – când vorbim despre stres personal și
simpatie,compasiune, persoană caldă și mișcată de situație în cazul empatiei.
Văzută ca o forță fundamentală a moralității,un fenomen psihologic cu rădăcini în biologie cu
efecte profunde în viața fiecăruia,a calității relațiilor și a nivelului altruismului,empatia a fost
măsurată în mai multe feluri,unul dintre cele mai comune moduri utilizate fiind Interpersonal
Reactivity Index sau IRI ; deși sunt cercetători care susțin că metodele alternative de măsurare a
empatiei( jocul de rol,scenarii sau măsurători fiziologice) ar putea fi mai corespunzătoare,a fost
demonstrat că măsurătorile de auto – dezvăluire (self report) sunt superioare în mai multe
feluri :eficiență,acuratețe(Miller&Eisenberg, 1988). Testul a fost construit plecând de la premisa că
empatia și nivelele acesteia sunt influențate de evenimentele din mediu și experiența personală.
IRI evaluează patru componente ale empatiei,două pentru componentele afective și două pentru
componentele cognitive.
Componentele afective : preocuparea empatică – subscală ce masoară sentimente de compasiune
orientate către alții( ex ,,I often have tender,concerned feelings for people less fortunate than me,, /
Am des sentimente de îngrijorare pentru oamenii mai puțin norocoși decât mine) și distresul
personal – o subscală ce măsoară sentimente de distres orientate către sine,către propria persoană ca
răspuns la ghinionul altora( ex: ,, When i see someone who badly needs help în an emergency,i go
to pieces,,/ Când văd pe cineva care nevoie de ajutor de urgență, mă pierd/ sunt foarte afectat)
Componentele cognitive : schimbarea perspectivei – o subscală ce măsoară tendința de a-ți imagina
punctele de vedere ale altor oameni ( ex: ,,I sometimes try to understand my friends better by
imagining how things look from their perspective ,, / Câteodată încerc să-mi ințeleg mai bine
prietenii imaginându-mi lucrurile din punctele lor de vedere) și fantezia – o subscală ce măsoară
tendința de a te identifica imaginar cu personaje din cărți sau filme( ex: ,,I often really get involved
with the feelings of the characters în a novel,,/ Mă identific destul de des cu personajele dintr-un
roman și cu sentimentele lor). Participanții evaluează fiecare item/afirmație cu valori intre 1 – nu
mă descrie bine( ,,does not describe me well,,) și 5 – mă descrie foarte bine (,,describes me very
well,,).
Simone G. Shamay-Tsoory (2009) face diferență intre empatia cognitivă, care ține de capacitățile
cognitive ale persoanei și implică teoria minții și capacitatea de schimbare a perspectivei , și
empatia afectivă sau emoțională, care reprezintă abilitatea de a avea răspunsuri emoționale la
experiențele observate ale altora, susținând că implică activitatea lobilor prefrontali în procesarea
empatiei. Ea reliefează rolul amigdalei ca structură subcorticală în empatia emoțională și a
cortexului insular,și a cortexului prefrontal în empatia cognitivă
În ceea ce privește diferențele dintre sexe referitoare la empatie, Eisenberg &Lennon (1983) au
ajuns la concluzia că nu există o astfel de diferență; nici măsurătorile de self-report,nici răspunsurile
fiziologice sau observațiile asupra comportamentelor non-verbale nu au indicat diferențe
semnificative.Bărbații par să aibe mai mult control asupra răspunsurilor și expresiilor
emoționale,astfel,ei iși controlează și empatia.
Același stereotip cultural este cercetat și de Hoffman (1977)  ;El susține că există dovezi care să
ateste faptul că un nivel ridicat de empatie în cazul femeilor ar putea fi parte a unei orientări
prosociale afective care include tendința de a experimenta vină atunci când rănesc o altă
persoană,dar nu pare să fie neapărat o îngrijorare față de sentimentele altora ci o procupare
egocentrică despre felul în care sunt percepute de ceilalți.

Cercetările contemporane fac distincție intre două tipuri de empatie : empatia emoțională sau
afectivă( abilitatea de a răspunde cu o emoție adecvată la stările unei persoane,sentimentele pe care
le avem ca răspuns la emoțiile altuia,de exemplu stresul pe care îl resimțim când detectăm anxietate
sau frică la altă persoană) și empatia cognitivă(abilitatea de a ințelege starea unei persoane fără a o
simți neapărat,abilitatea de a identifica și ințelege emoțiile altuia). La rândul ei,empatia emoțională
este reprezentată de preocuparea empatică ( atunci când simțim compasiune față de altă persoană ca
răspuns la suferința acesteia) și distresul personal ( când experimentăm anxietate și disconfort ca
răspuns la suferința unei alte persoane).
În ,,Two facets of affective empathy: concern and distress have opposite relationships to emotion
recognition,, autorii abordează acestă perspectivă a empatiei,incercând să evidențieze diferențe intre
cele două fațete ale acesteia, ingrijorarea empatică sau compasiunea pe care o simțim pentru cei mai
puțin norocoși decât noi și stresul personal,sau disconfortul experimentat ca răspuns la stresul sau
problemele altora.Ipoteza cercetării este că ingrijorarea empatică este legată în mod pozitiv de
capacitatea de recunoaștere a emoțiilor ,pe când stresul personal este asociat în mod negativ cu
aceasta.Tendințele individuale de a răspunde cu îngrijorare sau distres au fost măsurate cu Indexul
Reactivității Interpersonale iar performanțele abilității de a recunoaște emoțiile au fost evaluate cu
trei teste standard de recunoaștere a emoțiilor non verbale.
O femeie este în lacrimi când aude ca prietena ei și-a pierdut fiul într-un accident de mașină; este
tristețea femeii un semn de îngrijorare pentru prietena ei sau este supărată că și-ar putea pierde fiul
în același fel?Avem așadar de-a face cu ingrijorarea empatică,sentimente de compasiune pentru o
altă persoană și stresul personal,cea de-a doua componentă, sau nivelul de stres resimțit la gândul că
același lucru ni s-ar putea intâmpla nouă. Studiul acesta incearcă să arate dacă aceste două
componente ale empatiei au relații diferite cu nivelul de acuratețe cu care recunoaștem emoțiile
altora. De-a lungul a doua studii,folosind un eșantion de 431 de participanți,cercetătorii au ajuns la
concluzia că participanții care au raportat nivele mai ridicate de preocupare empatică au recunoscut
mai bine emoțiile altora iar cei ce au raportat un nivel de stres personal mai ridicat au avut o
performanță mai scăzuta în recunoașterea emoțiilor. Mai mult decât atât,rezultatele indică faptul că
participanții care au resimțit un nivel mai ridicat de stres și-au mutat atenția incercând să evite
emoțiile altora,neinvestind în incercarea de identificare a emoțiilor altora.
În ceea ce privește aspectele legate de calitatea empatiei de a fi moștenită sau dobândită,
părerile sunt de asemenea impărțite. Heyes (2018) susține că empatia nu este în genele noastre și
aduce dovezi care să demonstreze că este o abilitate invățată,dobândită.Ea susține că mecanismele
care fac distincția intre empatie și compasiune,invidie și sadism sunt produse ale invățării.
Un studiu realizat de Melchers,M. , Montag, C. ,Reuter, M., Spinath, F.M. & Hahn, E. (2016)
incearcă să răspundă la întrebarea : cât de ereditară este empatia ? Cercetătorii au estimat ,pe baza
studiilor precedente un procent cuprins intre 0 % și 70% al eredității empatiei în funcție de eșantion
și metoda de măsurare. Pe un eșantion format din 742 frați ( simpli și gemeni) ca și participanți au
fost aplicate chestionarul de auto dezvăluire Indexul Reactivității Personale și un task de
recunoaștere a emoțiilor (Reading The Mind in The Eye Test). Rezultatele cercetării au estimat un
procent al eredității cuprins intre 52% și 57% pentru empatia emoțională și paradigma
comportamentală și un procent mai mic , 27% , în ceea ce privește ereditatea empatiei cognitive.
Concluzia este,așadar, că ereditatea empatiei depinde de măsurătorile subcomponentelor( care ar
putea fi relevante pentru programe de intervenție precum antrenamentele de empatie sau
compasiune). Influențele mediului sunt de asemenea foarte importante, rezultatele indicând
diferențe semnificative ale valorilor empatiei pentru frații care au trăit în medii diferite.
Un studiu intreprins de Taylor,N. și Signal,T.D ce rcetează legături intre atitudinea oamenilor față
de animale și felul în care empatizează intre ei.Au plecat de la premisa că e xistă o legătură pozitivă
foarte importantă intre nivelul de empatie și atitudinea față de animale. Două teste au fost
administrate celor 194 de studenți la Facultatea de Sociologie și Psihologie Queensland,Australia,
161 femei și 33 de bărbați cu media de vârstă 28 de ani care au participat voluntar la studiu :
Animal Attitude Scale și IRI (Interpersonal Reactivity Index ). Rezultatele au arătat că participanții
cu un nivel ridicat de empatie (scoruri mari la IRI) au o atitudine mai prietenoasă față de

animale.De aici,autorii au susținut că prin intermediul educației( promovarea atitudinii prietenoase
față de animale) s-ar putea împiedica ciclurile de comportament antisocial.Același studiu ,prin
intermediul rezultatelor,arată că femeile au avut scoruri mai mari la testarea empatiei decât bărbații(
deși există un număr semnificativ mai mare de participanți de sex feminin decât masculin în studiu).
Acland,A(1998) consideră că empatia este valoroasă pentru ca inlesnește ințelegerea celorlați
oameni,cum este organizată lumea lor,ce este important pentru ei,pentru a vedea dincolo de
stereotipuri,pentru a vedea lumea prin ochii lor.(apud Constantinescu ,2004).
Cercetătorul român Marcus,S (1997) considera că ,,punctul nodal al conceptului de empatie îl
reprezintă conduita retrăirii stărilor,gândurilor,acțiunilor celuilalt de către propria persoană,prin
intermediul unui proces de transpunere substitutivă în psihologia partenerului.”Acesta susținea că
empatia este o trăsătura de personalitate care pentru buna desfășurare a unor activități precum
medicina,psihologia,asistența socială, este o condiție indispensabilă.
Lupu,V (2017) a intreprins un studiu( 216 participanți,43 bărbați și 173 femei recrutați printr-o
organizație studențească de la mai multe centre universitare din țară) în care a comparat ,din
punctul de vedere al empatiei,studenții români cu cei americani, ținând cont de gen dar și de
domeniul în care studiază. Concluziile la care a ajuns au fost următoarele : în ceea ce privește
studenții români, există o mai puțină preocupare empatică și schimb de perspectivă,trăsături
esențiale pentru calitatea de empat.Ei nu au reușit să fie de acord cu părți din chestionarul
IRI ,precum : ,,Am des sentimente de îngrijorare pentru cei mai puțin norocoși decât mine”
sau ,,Incerc câteodată să-mi ințeleg prietenii mai bine imaginându-mi cum arată lucrurile din
punctul lor de vedere„. Autorul identifică o pantă descendentă a empatiei în societatea românească
și menționează câteva dintre motivele pentru care aceasta există :dorința de a ne imbogăți cât mai
repede,,o creștere a fenomenului de bullying în școli,violența în familie și societate din ce în ce mai
crescută,creșterea individualismului în societate și centrarea către noi inșine ne impiedică să fim
empatici.Preocuparea empatică reflectă aspectul afectiv al empatiei și un nivel scăzut a acesteia
indică o dificultate în identificarea emoțiilor altora.
Studiul respectiv a arătat și diferențe semnificative intre scorurile empatiei intre femei și
bărbați,femeile având scoruri mai ridicate la testarea IRI.
Și domeniul în care studiau participanții a avut influență în schimbarea perspectivei; studenții care
urmau cursuri specifice științelor umaniste au avut scoruri mai mari decât cei ce studiau științe
exacte,deoarece,spune autorul,aceștia urmează cursuri care presupun abilități precum analiza
comportamentului uman,literaură,deci capacitatea de a te ,,pune în papucii altuia„ este mai
dezvoltată.
În ,,Empathy: A Social psychologycal approach „,autorul ilustrează un model organizațional al
empatiei.Plecând de la premisa că empatia este definită ca un set de constructe care au de a face cu
răspunsurile unui individ la experiențele altuia, este subliniat rolul procesului care are loc în cel ce
observă /observator și rezultatele cu caracter emoțional sau non-emoțional ale respectivului proces.
Este ilustrat așadar un episod tipic empatic format dintr-un observator expus ca o țintă din anumite
puncte de vedere și răspunsuri ale acestuia,atât cognitive cât și afective sau comportamentale.
Setul de constructe tipic oricărui episod tipic de empatie este format din patru subconstructe :
antecendentele,care se referă la caracteristicile observatorului,situația,procesele(mecanismele
particulare prin care răspunsuri ematice sunt produse),rezultatele intrapersonale ( răspunsurile
cognitive și emoționale manifestate în observator) și rezultatele interpersonale .
Antecendentele : persoana – orice observator are caracteristici personale care poate influența atât
procesele cât și rezultatele.Una dintre aceste caracteristici o reprezintă simpla abilitate de a
empatiza,ca de exemplu abilitatea intelectuală de a te angaja într-un schimb de rol/de
perspectivă.De menționat și abilitățile de socializare ale individului dar și alte caracteristici stabile
care influențează posibilitatea ca persoana să se angajeze sau nu într-un proces empatic sau să
experimenteze răspunsuri empatice într-o situație de așa natură.
Situația – toate răspunsurile ,fie cognitive sau afective apar dintr-un context situațional.Aceste
contexte diferă de la caz la caz iar forța lor determină prezența sau absența unui răspuns de la

observator. Afișări puternice ale emoțiilor negative, în special de la ținte slabe sau neajutorate sunt
capabile să determine răspunsuri foarte puternice de la observatori.
O altă caracteristică a situației o reprezintă similaritatea,sau măsura în care observatorul se
identifică cu ținta într-o anumită situație.Un grad ridicat de identificare determină răspunsuri
afective și non afective puternice.
Procesele noncognitive- unele procese conduc la rezultate empatice bazându-se pe foarte puțină
activitate cognitivă.Bebelușii de exemplu,plând atunci când aud al copil plângând,un fenomen care
se intâmplă atât de timpuriu în viață incât nu poate fi rezultatul invățării.Alt proces noncognitiv este
mimica motorie sau tendința observatorilor de a imita în mod automat și inconștient ținta.
Procesele cognitive simple ,in comparație cu cele non cognitive, necesită o abilitate cognitivă
minimă din partea observatorului ; de exemplu, un observator știe că o ceremonie de absolvire
produce de obicei fericire. Martor la un astfel de eveniment,ar putea gândi că persoana este
fericită,indiferent de ce alte indicii ar primi.
Procesele cognitive avansate :asocierea cu ținta prin intermediul medierii limbajului (povestind o
experiență, ținta are capacitatea de a activa amintiri asemănătoare în observator.Cel mai avansat
proces cognitiv este abilitatea de schimb al rolului sau de schimb de perspectivă.Acesta prespune
efort minim și suprimarea propriei perspective egocentrice.
Răspunsurile intrapersonale – reacțiile afective sau non afective ale observatorului ca urmare a
expunerii la țintă.
Unul dintre răspunsurile non afective sau non emoționale este acuratețea interpersonală sau
estimarea cu succes a gândurilor și sentimentelor altor persoane.
Răspunsurile intrapersonale – sunt definite ca fiind comportamente direcționate către țintă,rezultate
din expunerea la țintă și situație.Teoreticienii empatiei s-au concentrat cu precăderea asupra unuia
dintre acesta și anume comportamentul de ajutorare.Ambele fațete ale empatiei,cea cognitivă și cea
afectivă contribuie la posibilitatea ca observatorul să ofere ajutor țintei.Comportamentul agresiv a
fost de asemenea legat teoretic de procesele empatiei și de dispoziție,cu anticiparea că empatia va fi
asociată în mod negativ cu acțiuni agresive.
CONCEPTUL DE OM AL STRĂZII
Numim om al străzii orice persoană care nu are o adresă exactă și care locuiește pe stradă . O casă
nu este doar un spațiu fizic, ea reprezintă rădăcini,identitate,securitate,un simț al
apartenenței/aparținerii și un loc al stării de bine emoționale.Dintre cauzele principale pentru care
oamenii ajung să locuiască pe stradă amintim : lipsa posibilităților financiare de a achiziționa o
casă,lipsa unui loc de muncă,sărăcia,bolile mintale și lipsa suportului social,abuzul de substanțe
( alcool,droguri).
În anul 2005 a fost estimat un număr de 100 de milioane de persoane care trăiau pe străzi în toată
lumea.
Oamenii străzii experimentează numeroase probleme de sănătate,atât fizice cât și mentale, boli
cronice,probleme respiratorii și uzul de substanțe fiind des intâlnite printre persoanele fără
adăpost.A fost de asemenea raportată o asociere inaltă cu un grad ridicat de risc în tentativele
suicidare.
Expuși la evenimente meteo extreme( frig,căldură) și cu un acces limitat la resurse, oamenii străzii
au ca formă principală de venit cerșetoria.
Dintre motivele principale pentru care oamenii ajung să trăiască pe străzi identificăm urmatoarele :
violența domestică,handicap,probleme mentale ( autism și schizofrenie sunt cele mai frecvente în
SUA),migrația,dezastrele naturale,inchisoarea și incapacitatea de integrare în societate ca urmare a
acesteia,război (refugiați).
Acest mod de viață aduce cu sine multe alte probleme precum igiena,ostilitate din partea
celorlalți,lipsa posibilităților de a-și asigura hrana,probleme medicale,siguranță

personală,liniște,intimitate,discriminare,risc crescut de a suferi abuz sau violență,acces limitat la
educație,sănătate și dificultatea de a prezenta încredere în relațiile cu alții.
Bolile mintale,dizabilitățile fizice,lipsa unei locuințe,bolile cu transmisiune sexuală sunt doar câteva
dintre stereotipurile față de oamenii străzii, stigmatizări ce i-au izolat ca și grup .
În Homelesness/Lipsa de locuință, Dan,A. (2002) face distincție intre două tipuri de cauze care
determină și intrețin fenomenul de om al străzii : cauze endogene sau circumstanțe care depind de
individ (se referă la patologii comportamentale din perspectiva patologiei sociale și a
comportamentului deviant) și cauze exogene sau circumstanțe care nu au legătură cu individul (din
perspectiva dezorganizării sociale – incapacitatea și eșecul societății de a asigura un nivel de trai
egal și oportunități egale tuturor membrilor ei).
Persoanele ce locuiesc de multă vreme în stradă își formează o mentalitate de „supraviețuitor,,, ele
trăiesc pentru ,,azi,, ignorând cu desăvârșire un ,,mâine,, sau un viitor,fără a mai spera la integrare în
societate. Trăind într-un mediu tensionat, caracterizat de agresivitate, își pierd abilitățile de
comunicare și de socializare, iar încercările de a-i reintegra în familie sau de a le oferi un loc de
muncă au șanse mici de reușită. Persoanele fără adăpost nu sunt „un caz pierdut” sau o resursă
dispensabilă. Valoarea lor este egală cu a oricărui om obișnuit, cu familie, casă și un loc de muncă.
Ele au drepturi și șanse egale cu a celorlalți . În Europa, cele mai multe servicii pentru oamenii fără
adăpost sunt asigurate de voluntari și ONG-uri (cca 2/3 din totalul serviciilor), însă aceștia sunt
sprijiniți și de către autorități. Acest lucru este întâlnit în special în țările cu puternice tradiții
filantropice și religioase.
Dr Lasana Harris,profesor de psihologie experimentală la Universitatea College din Londra,a
studiat răspunsurile neurologice specifice felului în care creierele noastre relaționează cu alți
oameni și cu lumea din jurul noastru. El a ajuns la concluzia că mintea noastră este ,,antrenată să se
deconecteze ,, atunci când vedem un om al străzii; dezvoltăm această strategie pentru a ne ajuta să
trecem prin astfel de medii și situații sociale.Percepem oamenii străzii ca fiind o experiență negativă
pentru că identificăm suferință constantă și incercăm să evităm această suferință.Din această cauză,
pare că uităm că și ei sunt tot oameni. Cercetările D octorului Harris arată că în mod automat
creierele noastre cenzurează la nivel biologic percepția unui om al străzii pentru a ne opri din a
empatiza și a simți sentimente de lipsă de speranță. Din acest motiv, strategia de reglare a emoțiilor
noastre este de a dezumaniza ,de a nu-i vedea.
Consecințele acestor strategii de apărare sunt peste tot în jurul nostru,societatea pare că se poartă
din ce în ce mai insensibil față de grupurile marginalizate.
În cartea sa ,,The moral molecule,,, Paul J. Zak explică felul în care oxitocina,cea care determină
sentimente precum iubirea,empatia,increderea și moralitatea determina de asemenea
comportamentele noastre în anumite circumstanțe. Suntem gata să ajutăm,spune autorul, copii și
animale ,pentru că știm că indiferent de situația in care se află acestea, nu pot fi responsabile.
Tindem să fim mai puțin ințelegători când vine vorba despre cerșetori sau dependenți de droguri.
Am alăturat cele două concepte,cel de empatie și cel de persoană fără adăpost în următorul studiu
experimental:

2.METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1 OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

2.1.1 OBIECTIVE : Prezentul studiu incearcă să aducă dovezi relevante pentru a susține
ipoteza conform căreia exista mai multe nuanțe când vorbim despre conceptul de empatie, că există
empatia pură,universală și cea de convenție; deși ne considerăm empatici,când vine vorba despre
categoriile defavorizate, presupusa empatie se transformă în dispreț, tindem să judecăm,să
invinuim,să ocolim și să ne prefacem că nu există acei oameni,ceea ce este de fapt opusul
termenului de empat. Dorim de asemenea să tragem un semnal de alarmă asupra numărului din ce

în ce mai mare al oamenilor care trăiesc pe străzi și care par să fie invizibili pentru societatea în care
trăim.
2.1.2 IPOTEZE : Presupunem că există nuanțe și nivele diferite de empatie. Empatia
universală ( ințelegem,ne putem ,,pune în locul,, oricui,simpatizăm cu toată lumea,indiferent de
grupul social din care facem parte,indiferent de rang social,sex,rasă,gen,etc ) și empatia de
convenție (conformă cu ceea ce așteaptă societatea de la noi, sentimente de simpatie pe care le
avem față de familie,prieteni și cei apropiați,ignorând ceea ce considerăm inferior din orice punct de
vedere și afișând atitudinea respectivă : grupuri sociale marginalizate precum oamenii străzii).
Am testat de asemenea ipoteza conform căreia generațiile tinere sunt din ce în ce mai puțin
empatice; trăind în secolul vitezei,ne orientăm către noi, alergăm după realizări, bunuri ,devenim
egoiști și uităm sau ignorăm categoriile defavorizate.
2.2 METODA
2.2.1 PARTICIPANȚI : 630 de membri ai unui grup de pe Facebook, ,,Psychology today ,, 380 de
femei și 250 de bărbați cu vârste cuprinse intre 18 și 45 de ani ,media de vârstă 37 de ani,atât din
mediul urban cât și rural au participat voluntar la această cercetare desfășurată online.
2.2.2 INSTRUMENTE/ MATERIALE : Am utilizat Interpersonal Reactivity Index pentru a
evalua empatia fiecărui participant înainte de a fi expuși la baza de date cu cele 30 de fotografii cu
cerșetori și oameni care trăiesc pe străzi. Pozele ce urmau a fi evaluate au fost prezente pe ecran
până când participantul a apăsat ,,următoarea fotografie,,. Am evaluat nivelul de empatie și
atitudinea față de oamenii străzii printr-un chestionar de auto dezvăluire. Participanții au raportat
sentimentele incercate când au fost expuși la stimuli (fotografiile) răspunzând la 3 intrebări : Ce ați
simțit când ați privit fotografiile? Ați încercat să schimbați perspectiva/să vă puneți în locul lor?
Cum va schimba această experiență atitudinea față de acești oameni? Am evaluat astfel empatia
emoțională,cognitivă și felul în care participanții văd viitoare interacțiuni cu oamenii străzii.
2.2.3 PROCEDURA
Participanții au primit un instructaj video în care li s-a explicat cele două etape ale cercetării,anume
evaluarea IRI și apoi prezentarea fotografiilor,fiind rugați ca la final să răspundă la cele trei
intrebări referitoare la emoțiile resimțite la expunerea stimulilor. Nu a existat un deadline,fiecare
participant urmând un ritm propriu ,in funcție de timpul de care dispunea pentru a participa la acest
studiu.Asistenții s-au asigurat că fiecare a ințeles ce are de făcut,au răspuns la intrebări sau
nelămuriri. Condițiile de etică au fost respectate, precum și regulamentul privind datele cu caracter
personal,fiecare participant completând consimțământul informat.
2.2.4 DESIGN EXPERIMENTAL
Variabila independentă : participanții/ grupul testat
Variabila dependentă : scorurile la testările empatiei participanților
VD1 Scorurile înaintea stimulului (IRI)
VD2 Scorurile după prezentarea simulului (fotografiile)
3.REZULTATE
Datele inregistrate au fost introduse în SPSS(v.11.5).
Tabelele cu rezultate vor fi prezentate.
4.DISCUȚII ȘI CONCLUZII

Obiectivul prezentului studiu a fost de a aduce dovezi semnificative statistic pentru a susține ipoteza
conform căreia empatia este un construct ce se prezintă pe un spectru,că există nuanțe sau nivele în
funcție de persoanele către care este indreptată. Am introdus termenul de empatie de convenție
pentru a descrie nivelul minim de empatie ,nivelul pe care așezăm empatia /simpatia față de
familie,prieteni sau persoanele din proximitate,din același grup social și empatia universală pentru
a descrie un nivel pe care așezăm o persoană capabilă să schimbe perspectiva sau să aibă sentimente
de compasiune față de orice ființă(umană sau animală) din indiferent care grup social, rasă,sex,etc.
Am plecat de la premisa că empatia nu are caracter selectiv,că un empat este empat în orice situație
și față de oricine(empatie universală), nu discriminează și nu judecă ci,prin prisma definiției, simte
compasiune pentru orice ființă aflată într-o situație nefericită(empatie emoțională),incearcă să o
ințeleagă(empatie cognitivă) și să se pună în locul ei.
Pentru a susține această ipoteză, în prima parte a cercetării am aplicat IRI pe un grup de persoane
iar rezultatele obținute au indicat scoruri ridicate de empatie pentru toți participanții. După
inregistrarea scorurilor empatiei,participanților le-au fost prezentați stimulii(Anexa 1),mai exact
fotografiile cu cerșetori și oameni care trăiesc pe străzi și au fost rugați să răspundă la un scurt
chestionar intocmit special pentru acest studiu,format din 3 intrebări (Anexa2)care au avut rolul de
a evalua empatia față de o categorie defavorizată.
Deși inițial toți participanții au avut scoruri ridicate la IRI, răspunsurile la chestionarul aplicat după
expunerea la stimuli au indicat un nivel foarte scăzut,chiar absent de empatie față de o categorie
defavorizată. 85% au raportat dezgust/dispreț când au privit fotografiile și doar 20% dintre
participanți au declarat că au încercat să se pună în locul persoanelor din fotografii.La
întrebarea : ,,Cum va schimba această experiență atitudinea față de acești oameni?,, 70% au declarat
că ,,iși merită soarta,, că situația respectivă este exclusiv vina lor ,că nu sunt interesați în a-i ajuta în
nici un fel și că această experiență nu le va schimba atitudinea față de cerșetori sau oamenii care
trăiesc pe străzi. Rezultatele testelor și ale chestionarului de self report coincid cu ipoteza acestui
studiu cum că,deși empatici (conform scorurilor IRI)- empatia de convenție, oamenii tind mai
degrabă să judece,să stigmatizeze grupurile defavorizate(rapoartele după expunere la stimuli) decât
să empatizeze cu aceștia – empatia universală,validând-o.
Mai mult decât atât, o corelație semnificativă a fost anticipată și găsită intre vârsta participanților ,
nivelul de empatie și atitudinea față de oamenii străzii. Persoanele care au declarat că simt
compasiune după ce au privit fotografiile s-au incadrat în categoria de vârsta 40+ ceea ce sugerează
că nivelul de empatie scade de la generație la generație,că societatea se dezumanizează .
Nu au fost găsite diferențe mari intre genul participanților,rezultatele fiind aproximativ egale intre
bărbați și femei.
LIMITE : O limită a acestui studiu o reprezintă faptul că nu știm cu exactitate cât timp a trecut
intre expunerea la stimuli și completarea chestionarului de autodezvăluire; considerăm că o
raportare imediată după expunere ar indica rezultate mai exacte decât raportarea după un anumit
timp,participanții ar putea să uite ce au simțit la momentul respectiv și să raporteze date eronate.
Acest lucru nu impiedică validarea ipotezei intrucât considerăm că empatia nu este situațională și că
indiferent de momentul în timp,atitudinea față de oamenii străzii este aceeași pentru fiecare dintre
participanți.
DIRECȚII ULTERIOARE

Validarea ipotezei conform căreia,deși empatici,oamenii tind să empatizeze selectiv când vine vorba
despre categoriile defavorizate, deschide o nouă perspectivă despre ceea ce reprezintă empatia și ce
inseamnă empat și a empatiza. Sugerăm o analiză a empatiei de convenție vis a vis de alte grupuri
defavorizate/stigmatizate precum etnicii romi. De asemenea, un studiu la nivel național pentru a
evalua și valida o eventuală ipoteză cum că nivelul empatiei este pe o pantă descendentă de la o
generație la alta,că devenim mai egoiști și mai puțin empatici .

Anexa 1. Exemple de stimuli prezentați participanților

1. Ce ați simțit când ați privit fotografiile?
2. Ați încercat să schimbați perspectiva/să vă puneți în locul lor?
3. Cum va schimba această experiență atitudinea față de acești oameni?

Anexa 2. Chestionar de auto dezvăluire după expunerea la stimuli .
BIBLIOGRAFIE:
1.Batson, CD, Duncan, BD, Ackerman, P., Buckley, T., & Birch, K. (1981). Is empathic emotion a
source of altruistic motivation? Journal of Personality and Social Psychology, 40 (2), 290-302.
2.Batson, CD, Fultz, J., & Schoenrade, PA (1987). Distress and empathy: Two qualitatively distinct
vicarious emotions with different motivational consequences. Journal of Personality, 55 (1), 21-75.

3.Dan, A.N. (2002)Homelesness/Lipsa de locuință,Dicționar de politici sociale, București, Editura
Expert
4.Davis,M.H.(2018) Empathy: A social psychologycal approach.CO :Westview Press.
5.Dița,M .(2013) Aspecte psiho-asistențiale privind fenomenul „persoane fără adăpost ”
6.Eisenberg, N ,Strayer,J. (Eds.), Empathy and its development (pp. 356-360). New York:
Cambridge University Press
7.Eisenberg, N., Lennon,R. (1983) Sex Differences in Empathy and Related Capacities,
Psychological Bulletin 94
8.Harris, L.T, Fiske, S.T. (2018) Dehumanising the lowest of the low : Neuroimaging responses to
extreme out-groups.
9.Heyes, C . (2018). Empathy is not in our genes. Neuroscience & Biobehavioral review,vol 95,
499-507.
10.Hoffman, M. L. (2000). Empathy and Moral Development: Implications for Caring and Justice ,
Cambridge University Press, Cambridge, U.K.
11.Hoffman, M. L. (1977). Sex differences in empathy and related behaviors. Psychological
Bulletin, 84(4), 712–722.
12.Israelashvili, J., Sauter, D .& Fischer.,A. (2020) Two facets of affective empathy: concern and
distress have opposite relationships to emotion recognition, Cognition and Emotion.
13.Lupu,V .,(2017) A preliminary Study of Empathy în Romanian College Students,International
Scientific Conference KBO,volume 23,p.312-317,Sibiu
14.Marcus,S (1997) Empatie și personalitate.Atos,Bucureș ti
15.Melchers, M., Montag, C., Reuter, M., Spinath, F. M., & Hahn, E. (2016). How heritable is
empathy? Differential effects of measurement and subcomponents. Motivation and Emotion, 40(5),
720-730.
16.Shamay-Tsoory, S. (2009). Empathic Processing: Its Cognitive and Affective Dimensions and
Neuroanatomical Basis în The Social Neuroscience of Empathy. Coord. Decety, J și Ickes, W.
(2009). P. 215-232.
17.Taylor, N., & Signal, T. D. (2005). Empathy and attitudes to animals. Anthrozoös, 18, 18-27
18.Zak, P. J. (2012). The Moral Molecule: The Source of Love and Prosperity. New York:
Dutton/Penguin Press.
19.Wispé, L. (1986). The distinction between sympathy and empathy: To call forth a concept, a
word is needed. Journal of Personality and Social Psychology, 50 (2), 314-321