Emotiile Pozitive Si Succesul In Viata

INTRODUCERE

LUCRAREA EMOȚIILE POZITIVE ȘI SUCCESUL ÎN VIAȚĂ, tratează o temă de actualitate întrucât omul este ființa gânditoare și conștientă ,capabilă de acte ca forme de manifestare ale voinței sale,cu reacții și conduite specifice la care participă în totalitate,atât cu trupul,cât și cu sufletul.

Dar omul nu este numai ființa care reunește sintetic dimensiunea somatic cu cea psihică.

Ea este ființa valorică,rezultat al educației,prin care își interiorizează valorile morale, spiritual,cultural religioase.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină rolul important pe care îl au emoțiile pozitive asupra succesului în viață.

Lucrarea EMOȚIILE POZITIVE ȘI SUCCESUL ÎN VIAȚĂ, prezintă o temă de actualitate ,dat fiind faptul că emoțiile au un puternic impact pentru latura umană .

Țelul acestei lucrări este acela de a studia mai amănunțit efectele pozitive care care stau la baza succesului în viață.

Modul de preluare al datelor, atât în partea teoretică cât și în partea specială, este concis iar rezultatele și discuțiile au prezentat contribuția personală.

Lucrarеa arе un caractеr științific sub aspеctul dеzbatеrii inеditе în cееa cе fiind structurată în V capitolе:

Primеlе III capitolе constituiе fundamеntarеa tеorеtică a lucrării.

Capitolul IV se implică în cercetarea lucrării.

Capitolul V este prеmеrgător discuțiilor .

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării deoarece reiese că emoțiile positive au elemente definitorii în ceea ce privește succesul în viață.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată la sesiunea din anul 2014.

CAPITOLUL I.

EMOȚIILE – ASPECTE GENERALE

Pentru a aprofunda pe larg tema propusă , trebuie făcută o amplă incursiune în fundamentarea teoretică a tot ceea ce ține de emoții, pentru a pune în evidență ideile marilor psihologi care menționau faptul că emoțiile pozitive,care stau la baza relațiilor oamenilor,îl raportează pe individ la dimensiunile comunității din care face parte .

Emoțiile pun în evidență anumite trăsături de ordin cantitativ și calitativ, care fac posibilă analiza , compararea , și clasificarea lor .

Dintre acestea , esențiale sunt următoarele :

●Referențialitatea ,constă în aceea că , în orice emoție se conștientizează o legătură trăită cu lumea externă și cu noi înșine-autotrăirea .

Emoția exprimă astfel selectivitatea stărilor și pozițiilor interne ale persoanei în raport cu situații obiective și evenimente experențiale propii

●Polaritatea definește semnul pozitiv ( +) sau negativ (-)

●Intensitatea exprimă încărcătura tensional-energetică a emoției, îndeosebi a trăirii subiectve interne .

Ea este determinată de intensitatea stimulului afectogen , adică de ,, amplitudinea ,, semnificației care i se conferă de subiect în percepție , reprezentare sau judecată .

La nivelul de intensitate paroxistă se situează afectele , formele cele mai bulversante și cu influența perturbatoare cea mai puternică ale emoționalității .

De aici rezultă că intensitatea este una din însușirile principale de care depinde rolul emoției în structura și dinamica activității și comportamentului .

Durata exprimă corespondența în timp între acțiunea stimulului și prezența trăirii emoționale .

Ca și alte tipuri de reacții , reacțiile emoționale apar consecutiv unui semnal declanșator , cu o anumită perioadă de latență :

mai mică -la subiecții puternic emotivi

sau mai mare – la subiecții slab emotivi

Unele stări emoționale în raport cu anumite situații , evenimente interpersonale , experiențe proprii se pot perpetua pe durate destul de mari, grație unui mecanism psihofiziologic special de autoîntreținere : reamintirea spontană și periodică a situației sau evenimentului cazuativ duce la o reactivare și la întărirea trăirii emoționale provocate inițial .

Durata depinde și de forma structurală a emoțiilor : reacțiile emoționale simplu sunt , de regulă , de durată scurtă , emoțiile secundare și cele complexe (sentimentele , pasiunile ) sînt de durată lungă .

Conversiunea sau transformabilitatea inversă reprezintă propietatea unei emoții de un anumit semn de a se modifica și de a trece în timp într –o emiție de semn opus( negativ) .

De aici derivă stabilitatea respectiv instabilitatea ca determinație structurală , de fond , a organizării interne a afectivității .

Viața afectivă,termen sub care se înglobează instinctele,dorințele,aversiunile,stările mai complexe desemnate sub numele de emoții,cum sunt frica,mânia ;pasiunile,adică emoțiile stabile și intense, pot acționa în trei moduri principale :

●Sub formă fiziologică,directă, care o exprimă prin schimbările exterioare și interioare ale corpului;expresia emoțiilor;

●Ca factor al acelui complex numit volițiune,în care stările afective se amestecă cu stări intelectuale,percepții sau reprezentări,formând cu acestea un tot unde ele sunt elementul activ,adică acela care pune în mișcare sau oprește;

Ca factor care succită sau grupează și înlănțuie serii mai mult sau mai puțin lungi de reprezentări ,simple sau complexe,concrete sau abstracte.

Așadar,emoțiile constituie modalitatea psihofiziologică a trăirilor subiective primare .(Oltea Mișcol,pg.23,2008)

Se caracterizează prin bruschețea apariției ,ea fiind întotdeauna generată de un stimul imediat.

Desfășurarea lor este relativ scurtă ( de ordinul minutelor),în schimb intensitatea trăirii este foarte mare ajungând uneori până la paroxism.

Emoțiile au un puternic corespondent somatic , evidențiabil prin masiva participare a sistemului neuro-vegetativ și endocrin.

Dacă starea fiziologică în care se află indivul îi poate influența atât de mult sentimentele ,se naște curiozitatea de a ști ce procese au loc atunci când emoțiile se simt.

Este adevărat că se simte ceva de natură psihologică,modificările psihologice și modificările fiziologice corelate nefiind întâmplătoare.

Pentru a cunoaște profunzimea a tot ceea ce însemnă emoții , fie ele pozitive s-au negative ,mulți psihologi au lansat teorii pentru a explica fenomenele care au loc.

Rolul emoțiilor este de a servi unor obiective psihologice și fiziologice fiind considerate trăsături fundamentale umane .(Oltea Mișcol,pg.24,2008)

Literatura de specialitate menționează faptul că emoțiile pot fi polare și bipolare.

În funcție de polaritatea lor , emoțiile pot fi negative și pozitive .

După funcționalitatea lor ,emoțiile sunt disfuncționale și funcționale .

Acestea pot fi stabilite în funcție de rezultatele comportamentale ale acestuia stabilite la obiectivele individului.(Constantin Enăchescu ,pg231,2010)

I.1.Teorii asupra emoției

I.1.1.Teoria lui James-Lange supra emoției

Una dintre primele teorii este cunoscută sub denumirea de Teoria lui James-Lange asupra emoției ,deoarece a fost elaborată independent de către William James și Carl Lange , care susțineau că fenomenul care are loc atunci când simțim o emoție, cum ar fi teama furia , tristețea sau bucuria, constă în percepția inconștientă a modificărilor fiziologice care au loc în organism.

James susținea că nu evenimentul în sine ne face să ne simțim ,speriați ,ci teama sau bucuria provin din modificările fiziologice care iau naștere ca urmare a acestui eveniment . Fără aceste reacții fiziologice,nu s-ar simți nici o emoție . (Nicky Hayes ,Sue Orrel,pg112,2006)

I.1.2.Teoria lui Cannon –Bard

Nu toți psihologii au fost de accord cu această cu această idée .

La polul opus ,Walter Cannon ,care a descoperit reacția de luptă de fugă, afirmă că emoția pe care o simțim –cu alte cuvinte ,starea psihologică pe care o avem – și reacția fiziologică care are loc sunt complet distincte și independente între ele.

Deși Cannon a investigat aceste modificări fiziologice ,el credea că mintea și corpul sunt complet separate și că starea organismului nu influnțează în nici un fel psihicul

Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de dualism ,deoarece aspectele psihologice și fiziologice ale emoției sunt văzute separat.

Teoriile emoțiilor nu pot avea efecte decât acolo unde există condițiile premergătoare aplicării lor,discuțiile conceptuale pot deschide largi viziuni asupra unor nuanțe pe care simpla pondere a unei aptitudini nu le poate da . Nicky Hayes ,Sue Orrel,pg112,2006)

I.2.Interacționism

Atât teoria lui James-Lange cât și teoria lui Cannon-Bard ,constituie puncte de vedere extremist .

Una afirmă că sentimentele sunt în întregime un produs al fiziologiei iar cealaltă teorie susține că sentimentele nu au nici o legătură cu fiziologia .

Majoritatea psihologilor moderni consideră că răspunsul se află undeva,între cele două extreme,considerându-l o interacțiune între aspectele psihologice ale emoțiilor și cele fiziologice .

De asemenea ,ei consideră că mediul social și experiențele anterioare contribuie la starea emoțională.

Literatura de specialitate menționează faptul că exită multe lucruri care pot influența stările emoționale și majoritatea abordărilor moderne se bazează pe această idée de interacționism ,care accentuează faptul că toate aceste aspecte trebuie să aibă loc simultan pentru a produce un efect .(Nicky Hayes ,Sue Orrel,pg114,2006)

I.3.Studii aspra emoțiilor

I.3.1.Studiul lui Maranon

Studiul lui Maranon este intersant,deoarece arată că multe persoane văd o similitudine între senzațiile fiziologice produse de injectare cu adrenalină și emoțiile pe care le-au simțit.

Dar acest studiu , arată de asemenea că lucrurile nu sunt chiar atât de simple , după cum sugerează teoria lui James-Lange:Dacă modificările fiziologice ne cauzează emoțiile ,atunci nu are importanță modul cum a apărut,și chiar și la subiecții care au simțit o emoție reală, a fost necesară declanșarea acesteia printr-o evocare emoțională.

Se pare că înțelegerea evenimentelor ,partea cognitivă a experienței,este la fel de importantă ca și partea fiziologică. (Nicky Hayes ,Sue Orrel,pg115,2006)

I.3.2.Studiul lui Schachter

Studiul clinic al relației între emoție și starea de euforie a fost efectuat de Schachter în anul 1964, care pare să exprime clar relația între factorii fiziologici și cei psihologici.

El a sugerat că emoția pe care o simțim provine din două surse principale:

●modificările fiziologice pe care le suportă individul

●interpretarea pe care o dă evenimentele ce se petrec în jur.

Astfel de factori sociali și cognitivi joacă un tol -important în emoție,la fel ca și nivelurile de alertă,în sensul că modalitatea în care se face interpretarea și modificările fiziologice care ni se întâmplă sunt importante.

Teoria lui Schachter este diferită atât față de teoria lui James-Lange, cât și de teoria Cannon –Bard și este un exemplu de abordare,interacționistă, în psihologia fiziologică. (Paul Popescu-Neveanu,Mielu Zlate ,pg.187,2004)

CAPITOLUL II

EMOTII POZITIVE- CONCEPTE PSIHOLOGICE

Emoțiile pozitive sunt stări de satisfacție totală și se produc atunci când natura umană și-a atins idealul suprem spre care a aspirat implicând stabilitate și saisfacție de durată.

Emoțiile pozitive pote fi definite ca un proces de interrelație a individului cu un mediu favorabil și suportiv, proces de comunicare și proces de modelare a rezultatelor obținute.

Mai mult , chiar ele produc o chimbare profundă a persoanei. Emoțiile pozitive și succesul sunt stări de bine , care alungă grija și tristețea izolării prin atingerea stării de plenitudine .

Pentru L.A Seneca ,emoțiile pozitive sunt aspirațiile oamenilor. deoarece nu pot fi realizate decât de suflet și în interiorul ascestuia.

Această presupune o renunțare , o elibera,2004)

CAPITOLUL II

EMOTII POZITIVE- CONCEPTE PSIHOLOGICE

Emoțiile pozitive sunt stări de satisfacție totală și se produc atunci când natura umană și-a atins idealul suprem spre care a aspirat implicând stabilitate și saisfacție de durată.

Emoțiile pozitive pote fi definite ca un proces de interrelație a individului cu un mediu favorabil și suportiv, proces de comunicare și proces de modelare a rezultatelor obținute.

Mai mult , chiar ele produc o chimbare profundă a persoanei. Emoțiile pozitive și succesul sunt stări de bine , care alungă grija și tristețea izolării prin atingerea stării de plenitudine .

Pentru L.A Seneca ,emoțiile pozitive sunt aspirațiile oamenilor. deoarece nu pot fi realizate decât de suflet și în interiorul ascestuia.

Această presupune o renunțare , o eliberare a individului de lume , de bunurile materiale , o viață naturală , lipsită de excese , de griji sau de o viață sănătoasă din punct de vedere moral. (Constantin Enăchescu,pg.218,2010)

Ca proces de rezolvare a problemelor emoțiile pozitive implică mai multe demersuri de natură psihică în sensul că producerea lor antrenează, percepții sensibile, profunde, extinse a informațiilor înregistrate,asocierea și combinarea lor ingenioasă, sintetizarea, analiza ,comunicarea și receptarea sau recunoașterea lor de către ceilalți.

Emoțiile pozitive se clasifică în

●sinceritate;blândețe;cinste;

●încredere;creativitate;

●generozitate;curaj;dreptate;

●compasiune;onoare;răbdare;

●bunătate;deschidere;iubire.

Emoțiile pozitive sunt o propietate generală a psihicului uman deoarece se reflectă ca fiind esențiale și definitorii pentru existența umană sub toate formele lor. (Paul Popescu-Neveanu,Mielu Zlate ,pg.187,2004)

Literatura de specialitate dezvoltă pe larg ideile a numeroși psihologi care sunt de părere că emoțiile pozitive se asociează cu o serie de caracteristici, cu repercursiuni asupra personalității și conduitei fiecărui individ .

Cercetările s-au bazat pe relația care există între nevoile fundamentale și starea indivizilor în funcție de obiectivele personale stabilite .

Realizarea emoțiilor pozitive nu este numai o formă comportamentală față de alții dar este și instrumentul etic de introducere în raporturile sociale.

În plan fiziologic marile doctrine au încercat elaborarea unui model ideal al înțelegerii cu adevărurile din natură ,societate și gândire ,considerându-le ca obiectiv final al efortului de cunoaștere a realității.

Legătura dintre emoțiile pozitive și procesele de cunoaștere este subliniată de aproape toți autorii moderni .

În opinia marilor psihologi , emoțiile pozitive sunt procese comune tuturor oamenilor.

Pentru psihologi emoțiile pozitive reprezintă binele omului care vine din interior deoarece fiecare individ tinde spre o stare de iubire , liniște ,fericire,etc ,aceasta fiind o dorință absolută .

Conținutul emoțiilor pozitive pot fi constituite în două moduri :

●prin contemplare ;

●printr-o viață ce trebuie să fie conformă cu virtutea .

Emoțiile pozitive pot fi produse de armonizarea psihicului cu mediul social , cu tendințele morale , stabilirea unui echilibru între subiectiv și obiectiv.

Psihologii cred că emoțiile pozitive sunt în esență o stare internă care reprezintă o varietate de evaluări subiective cu privire la viața individului ,în sens larg.

De menționat că nu se poate vorbi despre emoțiile pozitive decât atunci când există o armonie între facultățile psihice și echilibrul sufletesc . (Theodule Ribot,pg.33,2011)

Nu există nici o modalitate mai bună de a evalua emoțiile pozitive ale altei persoane (iubire,satisfacție ) și sensul cuvântului în viață decât a cere în mod direct .

Orice situație de pozitivă este percepută de persoana umană ca pe ceva care-i este ,,dat,, personal ,motiv pentru care această situație sau eveniment este corelat cu destinul individual.

Această corelare este legată de faptul că succesele vieții sunt trăite intens în sfera emoțional-afectivă a individului , caruia i se atribuie totodată și o semnificație morală,de regulă -emoții pozitive care-i deschid existențași calea spre succesul la care aspiră.

Modul de a privi și de a eticheta, atitudinea adoptată de o persoană față de situațiile sale din viață ,are în primul rând o conotație afectivă,fiind raportată la sentimentele și emoțiile acesteia.

În cazul suceselor care intervin în viața unui individ ,intră în joc o altă categorie de sentimente sufletești și morale ,diferite de cele generate de egoism.

Emoțiile pozitive reprezintă starea de plăcere predominant sufletească.

Este o stare emoțională afectivă datorită , fie unei realizări reușite,fie unei întâlniri,a unei corespondențe simpatetrice . (Oltea Mișcol,pg.30,2008)

Emoțiile pozitve și succesul , sunt două elemente comune care se situează la nivelul sferei corporale.

Emoțiile positive sunt greu de diferențiat deoarece au diferite forme de manifestare.

Emoțiile pozitive și succeul sunt elemente extrem de nuanțate și , deși aparent individuale,se înscriu în cadrul aceleiași trăiri complexe care este, starea de bine ,sufletească.

Dacă plăcerea este localizată predominant somatic,iar bucuria este o exporiență sufletească complexă,în emoțiile pozitive,stările sunt în primul rând sentimente,care exprimă existența unei experințe morale pure. (Constantin Enăchescu,pg.222,2010).

Emoțile poztive apar atunci când circumstanțele concrte sunt în acord cu obiectivele individului,ușurând atingerea acestora .

Emoțiile pozitive apar atunci când există o concordanță motivațională ,ceea ce înseamnă că evenimentele clare au același scop cu obiectivele individului

Emoțiile pozitive se raportează la valorile morale supreme ale succesului.

Astfel spus ,emoțiile pozitive sunt o stare de bine durabile ,o stare de satisfacție care țin mai mult sau mai puțin de stima de sine crescută.

Emoțiile pozitive pe care le resimte individul reprezintă satisfacția pe care acesta o are cu privire la întreaga lui viață .

Subiectul emoțiilor pozitive a reprezentat și încă reprezintă o temă centrală de reflecție pentru alte discipline care au definiții proprii .

Prin urmare ,un individ va manifesta emoții pozitive dacă va realiza în întreaga lui viață , anumite considerente dezirabile precum educație ,iubire,cunoaștere , carieră,prieteni, și nu în ultimul rând succes personal sau profesional.

Satisfacția în propria viață a unui individ constă într-o autoevaluare pozitivă a propriei vieți,comparând modul în care acesta trăiește cu anumite standarde și aspirații reale. (Theodule Ribot,pg.38,2011)-

Armonizarea sufletului cu mediul social , cu tendințele morale ,instabilirea unui echilibru între subiectiv și obiectiv,nu fac altceva decât să declanșeze manifestarea emoțiilor pozitive.

De menționat faptul că emoțiile pozitive sunt cocentrația sufletului cu sine însuși și cu mediul moral-social .

Deci ,se impune un echilibru psihic și sufletesc ,și o adaptare la mediul socio-moral ,o prelucrare a materialelor ,a conceptelor morale izvorâte din societate .

Psihologii moderni sunt interesați să răspundă la o varietate de întrebări ce fac referire la tot ce ține de apariția emoțiilor pozitive.

Programele de cercetare au fost întreprinse astfel încât să se facă referiri la ,intervenții ale emoțiilor pozitive în relația dintre circumstanțele materiale și beneficiile afectelor pozitive. (Paul Popescu-Neveanu,Mielu Zlate ,pg.194,2004)

Psihologii cred că emoțiile pozitive sunt în esență o stare internă care reprezintă o varietate de evaluări subiective cu privire la succesele individului ,în sens larg .

O mare parte din cercetare în acest domeniu a fost realizată pe factorii care influențează evaluările individuale ale emoțiilor pozitive ,cum ar fi sinceritate,blândețe,cinste,iubire.

Nu se poate vorbi despre emoții pozitive și succes decât atunci când există o armonie între facultățile psihice și echilibrul sufletesc .

Ca o precizare a faptului că la baza relațiilor interpersonale stă întotdeauna un act psihologic de natură etică este important să se facă legătura dintre emoțiile positive și corelațiile umane.

Procedura folosita are mare importanță deoarece dă un sens de comunitate interpsihologică ,ceea ce presupune un număr oarecare de sentimente foarte variate ,ce se întind pe direcții și game de intensitate diferită punând în lumină valorile emoțiilor pozitive. (Paul Popescu-Neveanu,Mielu Zlate ,pg.194,2004)

Evenimentele trăite de individ oferă situații dintre cele mai diferite,pe care acesta le percep pozitiv ,ca pe niște stări de beatitudine care-I deschid existența sau pe care le percepe pozitiv,ca pe niște circumstanțe favorabile ca pe niște ocazii fericite care-I deschid existența spre o perspectivă de evoluție și progres.

Orice emoție pozitivă este privită în ansamblu ca o deschidere ,este eliberare,realizare de sine,pe toate planurile:trupesc ,moral și social.

Aceasta face ca emoțiile pozitive ale vieții să se deosebească de fundmentul situațiilor pozitive ale vieții, așa cum plăcerea și bucuriile se opun suferinței și durerii.

Plăcerea este o stare complexă pe care o încearcă un individ în contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă,pozitivă.

Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic ,sufletesc și moral ca o stare de bine,de mulțumire ,de satisfacție .

Bucuria este starea de plăcere predominant sufletească.Este o stare emoțional- afectivă datorită unei realizări reușite,unui success , unei reușite, fiind trăită pe pln sufletesc intern ca o mulțumire ,o împlinire . (Constantin Enăchescu,pg.222,2010)

Râsul este manifestarea expresivă a unei stări agreabile de spirit pe care o încearcă un ndivid .

Prin natura sa emoțional-afectivă de manifestare a bucuriei,râsul este forma de expresie care se opune plânsului .

Fericirea ,în viziunea psihologilor este văzută ca o stare de satisfacție totală.

Cercetările în privința fericirii oferă cu informații care au anumite valențe și trăsături cum ar fi spre exemplu efectele pozitive sau extraversiune și afecte negative sau nevrotism , sunt teoretic și empiric similare cu nivelurile motivaționale de analiză.

Așa cum se specifică și în literatua de specalitate , cercetările ultimilor ani demonstrează că fericirea este evaluată după anumite concepte bine definite .

Domenii care se cuantifică în jurul emoțiilor pozitive sunt : bunăstarea materială ,relațiile personale ,educația ,sănătatea , comunitatea ,timpul liber ,bunăstarea mintală,arta și cultura ,relațiile personale,mediul înconjurător , guvernarea ,administrația public, munca și succesele pe plan profesional. (Constantin Enăchescu,pg.222,2010)

Cu toate că situația materială și profesională acționează în detrimentul emoțiilor pozitive, activitățile educaționale ,de artă și cultură ,plus înclinația spre socializare aduc o ușoară contrabalansare spre stările sufleteși ale individului.

Lipsa emoțiilor pozitive fac ca aceste sentimente să nu fie unele cu deschidere și o viziune largă.

Mulți psihologi aduc un aport emoțiilor pozitive.Ei cred că se poate vorbi de trei moduri diferite de a gândi poitiv.

●Mai întâi ei cred că emoțiile pozitive sunt o bucurie imuabilă care rezultă din împlinirea tuturor dorințelor.

Al doilea mod de a dezbate emoțiile pozitive,este relativ atunci când individul este mai puțin bucuros și de fiecare dată când crede că bucuria pe care o simte i se pare imposibilă . (Theodule Ribot,pg.46,2011)

Al treilea mod de emoții pozitive este starea de beatitudine.

Implicațiile pentru împlinirea emoțiileor pozitive sunt mult mai largi : comparațiile inter –individuale și scorurile de satisfacție la nivel intra –societal și inter-societal au sens , ceea ce constituie temeiul pentru o cantitate impresionantă a cercetării comparative cu calității vieții .

În literatura de specialitate emoțiile pozitive au fost larg utilizate pentru a descrie experiențele pozitive și subiective .Potrivit psihologiei pozitive , toți indivizii doresc să aibă o stare de bine.

Oricât ar fi de sceptici în anumite momente ale vieții ,ori cât s-ar îndoi că stările positive și de satisfacție totală pot fi atinse,individul nu încetează niciodată să spere și să creadă în dobândirea acestora.

Dar chiar dacă sunt de acord cu afirmația că emoțiile pozitive sunt dezirabile ,indivizii se diferențiează imediat ce își pun problema în ce constă starea de bine acumulată.

Trebuie luate în considerare cele trei concepții date de Platon , care considera că sufletul are trei părți :

parte rațională prin care individul judecă și învață ;

o parte pasională și înflăcărată ;

o parte apetentă prin care individul este predispus în satisfacerea nevoilor personale

Se poate deduce că diferitele căi ale emoțiilor positive se disting în primul rând prin felul în care sunt înțelese natura acestora . Nicky Hayes ,Sue Orrel,pg118,2006)

Uneori emoțiile pozitive sunt concepute ca o idée foarte înalte ,un ideal îndepărtat deasupra puterii de a se manifesta.

Mulți indivizi consideră că ,accesibilitatea stărilor pozitive este problema fiecăruia și nimeni nu are dreptul să afecteze într-un fel sau altul libertatea fiecărei persoane de a-și formula propria concepție despre starea emotiv- afectivă.

Unii psihologi susțin că ,acesibilitatea emoțiilor positive depind de starea pozitivă a fiecărui individ .

Un exemplu elocvent poate fi expunerea lui Joseph Campell care a evidențiat drumul emoțiilor positive astfel :

practica , răbdarea , compasiunea , detașarea și egalitatea ;

găsirea unui scop în viață ;

meditarea și relațiile pozitive ;

organizarea și gândirea pozitivă ;

mulțumirea și stima de sine crescută ;

propunerea și atingerea obiectivelor ;

reușita și drumul spre success ;

beneficiile și starea material. (Oltea Mișcol,pg.66,2008)

Reacția împotriva strărilor positive vine chiar în momentul când psihologii fac publice ,cele mai ample studii din toate timpurile ce compară nivelurile moderate și extreme ale stării de bine.

De asemenea ei au analizat modul în care diverse niveluri de stări positive , se corelează cu diferite rezultate .

Cele mai înalte culmi ale emoțiilor pozitive,sunt potrivite cu cele mai stabile ,îndelungate și satisfăcătoare relații apropiate.

Făcând un bilanț al acestui capitol putem spune că emoțiile pozitive ,sunt o stare de bine perfectă pentru că ele reprezintă scopul prin excelență al tuturor actelor individuale ale omului ,ele neavând nevoie de nimic altceva ce le-ar putea ridica valoarea.( Theodule Ribot,pg.75,2011)

În condiții normale conversiunea emoțională se manifestă cu pregnanță la copil, datorită insuficientei dezvoltări și maturizări a mecanismelor integrative interne .

Ambivalența este o caracteristică mai specială a organizării vieții afective și constă în coexistența în aceeași structură a doi vectori emoționali opuși (+) și (-) care se presupun și se susțin reciproc .

Activitatea umană,în afara axei motivație-scop ,esențială pentru buna ei desfășurare,trebuie să dispună și de un puternic câmp energetic.

De menționat faptul că atunci când sunt întâlnite o serie de situații noi și neprevăzute, trebuie să facem față unor acțiuni iar stările pozitive necesare .

Emoțiile dominante ,în totalitatea lor , formează starea afectivă a individului într-un moment sau altul al existenței fiind ,astfel strâns legate de o dispoziție bună de veselie ,de calm sau de o dispoziție de tristețe , de neliniște ,de irascibilitate.( Paul Popescu-Neveanu,Mielu Zlate ,pg.165,2004)

CAPITOLUL III

CORELAȚIA DINTRE EMOȚIILE POZITIVE

ȘI SUCCESUL IN VIAȚĂ

Succesul este totalitatea percepțiilor ,abilităților personale și încrederea în acestea,fiind direct proporțional cu munca efectuată și dorința individului pentru atingerea lui.

Succesul desemnează starea de spirit pozitivă în care se găsește o personă în care echilibrul său interior este sub acțiunea unor agenți sau condiții care nu pun în pericol mecanismele sale (Paula Constantinescu ,Tamara Dobrin,L.Gavriliu ,pg.61,2006)

Succesul ca și emoțiile pozitive ocupă un loc fundamental în psihologie întrucât el este strâns legat de preocupări și motivații.

În pofida numeroaselor lucrări efectuate ,natura și modul de acțiune corelat între emoțiile positive și succes,rămân ipotetice.

Corelația dintre suces și emoțiile pozitive nu depinde numai de natura agentului emoțional ,depinde și de individ,de starea fizică și mentală,de personalitatea sa, de istoria sa personală și de experiențele anterioare

La polul opus Earl Nightingale vede succesul ca pe o realizare progresivă ,a unui scop bine determinat ,un scop de a realiza ceva mare,un scop penru a atinge un obiectiv.

Văzut dintr-o perspectivă profundă din punct de vedere vocațional,succesul este un aspect individual cu semnificații diferite pentru fiecare individ în parte. (Alfred J.Kremer,pg231,2013)

Emoțiile positive și succesul sunt reacții ale organismului la circumstanțele sau la tranzacțiile cu mediul ambiental fiind percepute ca avâd un efect pozitive asupra bunăstării fizice și psiologice , în general asupra capacității de adaptare .

Corelația dintre emoțiile positive și succesul în viața unei persoane ,este termenul general care face referire la o gamă amplă de stări provocate de diferiți factori :personali , sociali și de mediu.

Orice factor succeptibil care poate prezenta în mod favorabil acest echilibru ,îi poate provoca persoanei o stare de bine.

Pentru atingerea succesului,o contribuție aparte o au apariția ideilor urmate de imaginație în urma căreia are loc acțiunea ,determinată de realizări.

Algoritmul pașilor care sunt de făcut în viață este o combinație urcușuri și coborâșuri, cu contribuția emoțiilor negative și pozitive,lucru ce poate fi eficient în depășirea momentelor grele și atingerea unui țel spre calea succesului.

Literatura de specialitate menționează faptul că în domenii diferite cum ar fi relațiile sentimentale și lucrul în echipă,în general oamenii sunt mult mai satisfăcuți și mai performanți atunci când corelația dintre emoțiile positive și succes este de cel puțin o treime pentru muncă și restul pentru relații.

În viața unui individ care muncește pentru a avea suces în obiectivul propus , apariția emoțiilor poizitive sunt inevitabile.

Așadar ,succesul este o stare pozitivă care pornește atât din interior cât și din exterior. (Alfred J.Kremer,pg232,2013)

Sentimental de a excela , sau de a avea success este o emoție pozitivă,care apare ca urmare a evenimentelor sau condțiilor importante ivite în viața individului.

În primul rând simte că are success cel care își interpretează o acțiune a unui cod moral sau a unor principii,standarde sau valori etice,adopt’nd apoi o atitudine pozitivă față de această interpretare a sa .urcarea pe scara succesului poate fi interpretată ca și c’nd individual a trăit după anumite principii ,standarde sau valori etice,sau ca a respectat anumite obligații sau îndatoriri importante.

Intervine sentimentul pozitiv care este determinat de o atitudine pozitivă față de această interpretare .

Piaget obișnuia să spună că inteligența este cheia succesului deoarece multă vreme s-a considerat că există argumente ce ar justifica apariția succesului.

O tactică bună în știință,în special atunci când explicațiile pot oferi o, imagine de ansamblu neccesară abordării unui subiect clar ,este de a avea o imagine de sine pozitivă.

Amploarea ,fără precedent,a mișcărilor contestatare a individului în lumea contemporană,proliferarea culturilor conformiste specifice unor categorii,contribuția hotărâtoare a tinerei generații la schimbările profunde care au modificat structura emoțională reprezintă un pas important pentru manifestarea emoțiilor pozitve.

Potrivit unor psihologi ,corelațiile dintre emoțiile pozitive și succesul sunt punctul de ancoră și ,totodată,axul în jurul căruia gravitează viața .

Un alt aspect de menționat este faptul că folosirea în practică a cunoștințelor actuale,esențiale care fac referire la succes , este considerată de mulți ca fiind,, implicarea activă a emoțiiilor pozitive.

Individul emotiv care are totuși succes ,este impresionabil,vibrează,pare succeptibil ,și vulnerabil în același timp ,li totuși nu este un inadaptat al societății .

Indivizii care își doresc cu adevărat un success real în viață,sunt acei indivizi care își propun în fiecare zi să realizeze ceva , sunt indivizii care știu să aprecieze fiecare success ,indiferent dacă este mic sau mare,bucurându-se de fiecare realizare personală.(Alexandru Ștefan Hrab,pg.68,2012)

Succesul , care provine din exterior este o reflectare a succesului interior de care individual este capabil să-l obțină.

Și totuși ideea de success este subiectivă deoarece fiecare individ are propiile lui criteria de apreciere .

Psihologii menționează faptul că în viziunea fiecărui individ,succesul este văzut ca un obiectiv personal care depinde de educația primită în familie și de școală,de experiențele anterioare,de cercul de oameni din care face parte și al căror comportament l-auadoptat.

De menționat faptul că legătura între emoțiile pozitive și succesul unui individ se axează pe relațiile coercitive ale acestuia cu societatea și familia.

Aceste relații presupun existența un mecanism deosebit , filtrat social ,având la bază statuarea comunicării în care se realizează un model de conduită .

În societatea modernă ,succesul unui individ este privit ca un nucleu emoțional care influențează întreaga evoluție de viață a acestuia punându-și amprenta pe întreaga sa personalitate deoarece este o realitate cunoscută că emoțiile pozitive au un puternic uimpact.

Dar atunci când succesul se transformă în insucces ,emoțiile pozitive devin emoții negative ,apar dificultăți personale sau dificultăți financiare,,individul trebuie să aibă un dezvoltat simț și responsabilității pentru aplanarea conflictelor interioare.

Deși șansa de a avea succes ar putea avea un mare impact emoțional și potențial de conolidare ,ade multe ori această șansă este condiționată rar de un anumit comportament dorit.

Deoarece comportamentul este eficient în reușita sau eșecul pe scara succesului,constituind un vector de bază al creșterii economice, în prezent acesta reprezintă un concept frecvent utilizat de individ.

Legătura dintre emoțiile positive și sfera succesului îmbrățișează în primul rând o atitudine particulară în ceea ce privește importanța unei abordări unificate. (Alexandru Ștefan Hrab,pg.70,2012)

Emoțiile positive și succesul pot fi întâlnite la o persoană orientată spre un scop anume întrucât are sentimentul propriei sale capacități, este capabilă să pună în acțiune modele alternative de comportament într-o situație dată,poate aborda problemele de viață din unghiuri diferite de vedere , fără a se cantona rigid în anumite soluții prefabricate.

Un aspect important este răspunsul adecvat și eficient la necesitățile psihologice , cognitiv –comportamentale ,emoționale și spirituale ale persoanei

Scopul este acela de a facilita integrarea astfel încât calitățile persoanei , care există și funcționează în spațiul intrapsihic , interpersonal și socio –politic sunt maximizate , ținând cont de limitele fiecărui individ și condițiile exterioare .

Componentele emoțiilor positive correlate în timp și spațiu cu succesul interacționează unele cu altele, se organizează, se relaționează reciproc, se ierarhizează, dând naștere unei structuri ce dispune de o arhitehtonică specifică.

Și totuși căile care pot duce o persoană pe calea succesului sunt multe , dar ele trebuie să urmeze anumite legi .

Drumul spre suces semnifică reputația socială a persoanei și conștientizarea statusurilor și rolurilor pe care le îndeplinește în prezent, sau cele pe care le proiectează.

Identitatea vocațională desemnează abilitatea persoanei de a-și cunoaște calitațile și defectele, ca pe baza lor să poată decide dacă va avea sau nu success,știind că implicarea emoțiilor positive va depinde de reușita lui.

Dobândirea independenței constituie un corolar firesc al inventarului minutios și sever pe care individul și l-a făcut pe plan interior,fiind sigur de succesul pe care urmează să-l dobândească.

În plan real cercetarea succcesului la persoanele care au avut de-a lungul timpului s-a concentrat inițial în jurul studiilor asupra efectului situațiilor positive în care s-a observant adaptarea lor la situațiile positive din viața lor.

Punctul central al cercetării în care erau implicate stările pozitive

s-a deplasat curând spre experiența subiectivă a ceea ce a provocat aceste stări.

Oamenii trăiesc diferit solicitările de a acționa ,potrivit gradului de încredere pe care îl au în propria lor capacitate ,plăcerii pe care o resimt în exercitarea stărilor positive ,profesiei lor și a ambițiilor care-i animă.

Stăpânirea unei situații este determinată de ceea ce semnifică ea pentru fiecare individ . (Alexandru Ștefan Hrab,pg.74,2012)

Complexitatea relațiilor umane este incontestabilă întrucât nimeni nu poate ignora dificultățile care apar în comunicarea cu ceilalți în a înțelege și a se face înțeles,iar de aici corelațiile dintre emoțiile positive și success sunt semnificative.O mulțumire de sine,sentimentul unei împliniri ,o discrepanță între aspirație și realizare,o apreciere dreaptă la adresa competenței sau activității personale, ,o înțelegere în familie, ,toate acestea pot acționa ca efecte positive determinând o anumită creanță pentru a avea success.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ȘI DEZVOLTAREA CERCETĂRII

IV.1.Obiectivele cercetarii

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece evaluarea emoțiilor pozitive și a succesului trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate și trebuie să vizeze inițial menținerea subiecților într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.

Obiectivele urmărite au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●O bună inserție emoțională a indivizilor care au succes;

●Identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să fie evaluați indivizii care au avut succes;

●Administrarea instrumentelor pe un eșantion de 100 de subiecți ;

●Cotarea răspunsurilor, conform instrucțiunilor autorilor instrumentelor ;

●Realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării tendinței de emoții pozitive, în rândul subiecților care au avut succes;

Pe baza observațiilor din literatura de specialitate, precum și a rezultatelor cercetării, am urmărit proiectarea unui program de intervenție, centrat pe îmbunătățirea imaginii de sine și pe creșterea nivelului respectului de sine a subiecților în funcție de succesul dobândit.

IV.1.1.Obiective teoretice

Actualiatea temei cuprinde elaborarea unei lucrări asupra studiului privind emoțiile positive care apare pe parcursul activității subiecților degenerând într-un real succes.

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează , studenților secțiilor de psihologie deoarece aici sunt abordate o paletă largă de manifestări, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.

Ținând cont de faptul că literatura de specialitate descrie pe larg multitudinea și variabilitatea metodelor din psihologie dezbătute pe larg de mulți autori ,în prezenta lucrare ,în partea de cercetare , voi prezenta o parte din chestionarele și scalele de evaluare ce se impun în cercetarea unui eșantion de 100 subiecți.

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de intervenție în cazul studiului privind eficiența testelor de evaluare în ceea ce privește legătura dintre emoțiile pozitive și succesul.

III.1.2. Obiective practice

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,deoarece , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile pe care le au atât emoțiile pozitive la subiecții care au avut succes în diferite domenii de activitate cât și satisfacția acestora pentru atenția acordată.

O altă motivație care a contribuit la alegerea acestei teme a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate .Astfel motivele acestei lucrări sunt :

●Studiul vizând evaluarea tuturor posibilităților de a consilia subiecți cu stări emotive pozitive alternat cu succesul pe care aceștia l-au avut,și realizarea evaluării inițiale și prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

●Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în analizarea subiecților ;

●Găsirea unor soluții în vederea ameliorării efectelor negative, ținând cont de faptul că este posibil ca din cei 100 de subiecți supuși cercetării să nu aibă success;

●Analiza diferențelor între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

IV.2.Ipoteza lucrării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:

●Subiecții care au avut succes în diferite domenii de activitate, sunt supuși stărilor afective pozitive având de multe ori o imagine de sine pozitivă, mai accentuată comparativ cu subiecții care lucrează în alte domenii și au mai puțin suces;

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

●Subiecții care activează în alte domenii vor obține, în medie, scoruri semnificativ mai mari la chestionarul destinat evaluării din profilul distresului afectiv;

●Lotul subiecților cu o stare afectivă pozitivă

va obține o medie a scorurilor la chestionarele de distress semnificativ scăzută, comparativ cu lotul subiecților din care nu au avut success ,dar au o stare emotiv negativă ;

IV.3.Lotul de subiecți supuși cercetarii

Lotul studiat l-am efectuat pe un eșantion de 100 de subiecți împărțit în 2 loturi cu vârsta cuprinsă între 14 -45 de ani ,care activau în diferite domenii de activitate în perioada 2014 .

În urma cercetărilor efectuate am constatat că subiecții supuși cercetării formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea dstresului este diferită de la un subiect la altul.

IV.4.Metoda de cercetare

Materialele și metodele care au stat la baza acestei lucrări au fost studierea cu atenție a subieților supuși stărilor pozitive atunci când au atins un anumit indice de succes în activitățile lor.

Datele folosite în realizarea studiului  au rezultat din evaluarea cazurilor și efectelor de distres cu ocazia interviurilor efectuate.

Stabilirea scalei de distres s-a făcut conform unor criterii stricte, folosind datele evolutive la fiecare caz în parte.

Cei 100 de subiecți au fost repartizați și analizați în funcție de vârsta fiecărui subiect și factorii declanșatori ai distresului.

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice. Ancheta, ca metodă de lucru ,a avut un rol deosebit în obținerea datelor necesare cunoașterii subiecților și,a dinamicii evoluției lor .

Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .

Metoda a contribuit la realizarea evaluării prin dezvăluirea condițiilor și cauzelor ce au generat apariția distresului,.Prin intermediul anchetei,datele au fost culese de la subiecți .

Metoda anchetei .Ancheta, ca metodă de lucru ,a avut un rol deosebit în obținerea datelor necesare cunoașterii subiecților ,și dinamicii evoluției lor și s-a desfășurat pe baza observației celor 100 de subiecți;

Metoda observației a constituit una dintre metodele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .

De asemenea a fost utilizată și pentru a stabili cauzele ce au produs modificări față de parametrii cunoscuți ai distresului și în plus ,a dus la formarea unor obiective pentru etapele următoare.

Metoda experimentală .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.

Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei .

Metoda interviului și convorbirii directe .Interviul sau convorbirea directă cu subiecții s-a desfășurat după un plan dinainte stabilit urmărind obținerea datelor necesare despre subiecții în cauză și evoluția lor precedentă cercetării.

Metoda interpretări datelor și reprezentarea grafică .Pentru susținerea interpretării datelor obținute în urma testărilor am folosit reprezentarea grafică.

IV.5.Desfășurarea cercetărrii

Studiul de față a fost făcut pe un eșantion de 100 de subiecți și își propune :

Evaluarea Scala distresului afectiv și chestionar pentru success

PROFILUL DISTRESULUI AFECTIV

Analiza emoțiilor positive și a succesului nu se poate face fără a analiza profilul distresului afectiv

Scala distresului afectiv este un instrument elaborat înscopul evaluării dimensiunii subiective a emoțiilor negative disfuncționale și emoțiilor positive.

PDA este indicată pentru evaluarea distresului în cazul subiecților cu vârste între 14 ani sus.

Testul poate utilizat și în atât în cazul persoanelor fără psihopatologie,cât și în cazul persoanelor cu diferite forme de psihopatologie,excepție făcând condițiile medicale care afectează capacitatea de introspecție asupra propriilor stări emoționale.

Măsura Scalei PDA presupune:

●Scala conține 39 de itemi care măsoară emoții negative funcționale și disfuncționale care fac parte din categoriile ,,tristețe-deprimare și ,,îngrijorare –anxietate,,.

●Scala oferă posibilitatea calculării:

scorul emoțiilor negative fie că sunt funcționale fie că sunt disfuncționale;

scorzl general de distress;

scorul emoțiilor positive.

Crietriile de descriere a itemilor în PDA ,este :

PDA conține 39 de itemi (descrie emoțiile itemilor) grupați în șapte scale.

Astfel:

●6 itemi reprezintă emoții negative funcționale care fac parte din categoria tristețe-deprimare exprimate prin:reistețe,supărare,melancolie,mâhnire.

●8 itemi reprezintă emoții negative disfuncționale care include categoria tristeșe-deprimare exprimat prin:fără speranță,inutil,depresiv,nefolositor.

●6 itemi reprezintă emoții negative funcționale din categoria anxietate-îngrijoare exprimate prin:neliniște,îngrijorat,alarmat.

● 12 itemi reprezintă emoții negative funcționale din categoria tristețe-deprimare sau îngrijorare –anxietate.

●14 itemi reprezintă emoții negative disfuncționale din categoria tristețe-deprimare sau îngrijorare-anxietate.

●13 itemi reprezintă emoții positive.

CONTINUĂ