Emoții Prezente în Viața Școlarului Mic și Legătura Lor cu Inteligența Emoțională

Emoții prezente în viața școlarului mic și legătura lor cu inteligența emoțională

În mediul școlar elevii învațã în cadrul grupului clasei modalitãți de exteriorizare a emoțiilor. Cu siguranțã rolul hotãrâtor îl are familia copilului, primul exemplu de reacționare îl învațã aici, dar în situații normale (familie cu un climat afectiv sãnãtos) elevul își va însuși moduri de reacție și de la cadrul didactic din fața lui și de la colegi. Pentru a i se crea o stare propice învãțãrii elevului trebuie sã i se asigure un climat educațional în care sã predomine emoțiile pozitive. Bucuria/microexpresii caracteristice:riduri în jurul ochilor, obrajii ridicați,mușchii feței așezați în concordanțã cu ochii/ca afect, are ca manifestãri exterioare cãutarea celorlalți, îmbrãțișãrile, înclinația spre comunicare Se caracterizeazã prin manifestãri dinamice: trãsãturile feței capãtã o strãlucire, ochii sticlesc, se danseazã, se bate din palme, se râde cu hohote, bãtãile inimii se accelereazã etc. Bucuria este resimțitã de copil atunci când se joacã, când este apreciat pentru ceea ce face în timpul activitãților școlare. În cadrul serbãrilor școlare sau al concursurilor artistice am observat emoții pozitive care au avut o duratã mai mare decât în cazul rezultatelor de la concursurile de cunoștințe în ciuda faptului cã recompensa în cazurile din urmã era medalia și diplomã iar în cazul celor artistice diplome și aplauzele publicului. Modul de manifestare este diferit la ieșirea din scenã, în culise, apar negreșit strigãtele de bucurie care la matematicã lipsesc. Surpriza / microexpresii caracteristice: sprâncenele ridicate, ochii larg deschiși, gura deschisã/ este o altã emoție care poate fi folositã cu succes. Când lecția nouã este prezentatã sub formã de joc care sã-i producã o surprizã învãțarea va fi mai eficientã.

Frica / microexpresii caracteristice: pleoapele superioare ridicate , pleoapele inferioare încordate , buzele ușor încordate și întinse orizontal cãtre urechi / apare la școlarul mic deoarece acesta încã nu face distincția real fantastic dar pânã la finalul clasei I ar trebui depãșitã faza fricii de monștri care se ascund sub pat etc. Desigur apare și frica de rezultatele școlare slabe. Aici un rol esențial îl are familia, cadrul didactic, care ar trebui sã explice foarte clar cã rezultatul este efectul muncii pentru momentul respectiv și cã se poate remedia situația. Legatã de aceastã fricã este și tristețea care apare în cazul rezultatului slab. Existã și copii care plâng din acest motiv spunând cã sunt certați acasã pentru rezultate. O altã fricã care poate sã aparã în mediul școlar este frica în fața unui coleg agresiv. Din nefericire de obicei în aceste cazuri și pãrinții copilului agresor sunt persoane cu care nu se poate avea o conversație civilizatã, prin urmare copilul agresat trebuie sprijinit mereu și învãțat sã aibã un comportament asertiv. Acum se leagã și primele prietenii și pot sã aparã o simplã tristețe /microexpresii caracteristice pleoape inferioare care simuleaz㠓cãderea”, privire care nu este concentratã pe un punct fix, colțurile buzelor se duc în jos/ când cineva dezamãgește, sau teama în fața unei respingeri. Legatã de tristețe, anxietatea poate sã aparã atunci când elevul se teme sã nu dea greș. Uneori pot sã aparã emoții secundare atunci când începe sã aibã un sentiment despre emoția deja resimțitã: unor copii poate sã le fie rușine pentru cã le este fricã, se simt vinovați pentru cã s-au enervat.

Furia /microexpresii caracteristice sprâncene apropiate puternic, privire extrem de fixã, încordarea și apropierea buzelor se declanșeazã în momentul în care o persoanã jignește timp îndelungat, ori provoacã un rãu și apoi se amuzã. în timpul unui acces de furie persoana care se înfurie începe sã gâfâie, sã urle, gesticuleazã, i se înroșește fața, ochii ies din orbite, pulsul se accelereazã etc.. Furia poate sã aparã și în mediul școlar pe fondul unor nemulțumiri neexprimate sau pentru a crea un comportament cu care el este obișnuit acasã (un copil de la mine din clasã a spus cã nu-I place la școalã deoarece nu se bate nimeni!!!!). Copilul care nu reușește sã-și exprime emoțiile va ajunge sã porecleascã alți copii, sã șicaneze, sã insulte, sã amenințe, sã îmbrânceascã. Poate sã aparã și agresiunea fizicã de aceea acești copii trebuie supravegheați îndeaproape. Se pot face exerciții de management al furiei. Toatã gama emoțiilor negative: teamã, fricã, anxietate, dezamãgire trebuie urmãrite cu foarte mare atenție la școlarul mic și trebuie rezolvate în cel mai scurt timp posibil. Dacã începem ora și un copil va fi trist deoarece în pauzã a fost jignit de un alt coleg informațiile transmise de profesor nu vor fi interesante pentru el. Copilul se va gândi la problema lui. Prin povestioare terapeutice, prin exemple concrete sau jocuri de rol se pot exemplifica cãile de rezolvare a problemelor pe care ei le au. Prin învățarea emoțiilor și a modului de exprimare a acestora se dezvoltă inteligența emoțională. Acest tip de inteligențã provine din capacitatea individului de a se cunoaște pe sine, dar și de a-i cunoaște și înțelege pe ceilalți. Inteligența emoționalã presupune existența unor anumite aptitudini înnãscute, potențiale, cum sunt: sensibilitatea emoționalã, memoria emoționalã, capacitatea de procesare emoționalã și capacitatea de învãțare emoționalã. Aceste potențialitãți pot fi dezvoltate, educate și cultivate atât în școală cât și în familie de-a lungul vieții, dar în aceeași mãsurã pot fi deteriorate, sau sã rãmânã latente nefiind stimulate, acest lucru depinzând mult de modul în care fiecare persoanã crește și se adapteazã nișei de dezvoltare specifice. Trebuie fãcutã distincția între inteligența emoționala ca potențial înnãscut (EI) și inteligența emoționala ca aptitudine și atitudine dezvoltate de-a lungul vieții (EQ). (EQ) reprezintã îmbinarea abilitãților personale cu experiența (maturitatea emoționalã) și poate fi educat, dezvoltat și îmbunãtãțit la orice vârstã. D Goleman, încã din lucrarea originalã din 1995, sintetizeazã teoriile despre inteligența emoționalã (EQ) delimitând urmãtoarele componente:

Componentele inteligenței emoționale (dupã Goleman 1995)

Competențele emoționale interioare cum ar fi: autocontrolul, autoevaluarea, conștiința emoționalã, încredere în sine, adaptabilitatea, ambiția, inițiativa, optimismul, implicarea, conștiinciozitatea se pot dezvolta de-a lungul celor 5 clase primare prin activități : Clasa P DEZVOLTARE PERSONALĂ 1. Eu pot, ei pot ;2. Îmi place să fiu eu însumi ;3. Sunt în creștere ;4. Doar unul e ca mine ;DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ1. Sentimente grozave , 2. Sentimente mai puțin grozave , 3. Acționând pe baza sentimentelor, 4. Îmi este frică Clasa I DEZVOLTARE PERSONALĂ 1. Formați „M” pentru „MINE”, 2. Sunt eu! ;3. Eu sunt important ;4. Arată-mi mâinile; DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ 1. Experiențe noi, 2. Mă simt prost , 3. Un management nepotrivit; 4. Mult sau puțin? Clasa a II-a DEZVOLTARE PERSONALĂ 1. Cine sunt eu, cum acționez eu ;2. A fi perfect în adevăratul sens al cuvântului; 3. Unu, doi, trei, eu ;4. Cine, eu? Da tu!; DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ 1. Cum mă simt eu? ;2. Repararea emoțiilor noastre ;3. A fi anxios; 4. A te simți bine, puțin bine, sau deloc bine Clasa a III-a DEZVOLTARE PERSONALĂ . Este doar o greșeală ; 2. Totul despre mine; 3. Ștampila de aprobare; 4. Sunt cineva care ; DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ 1. Toleranța la tachinare ; 2. Războiul împotriva îngrijorărilor; 3. Nu pot să fac ; 4. Soluții pentru sentimente neplăcute Clasa a IV-a DEZVOLTARE PERSONALĂ 1. Se caută: un copil ca mine; 2. Greșeala mea; 3. Eu, nu eu ; 4. Care sunt eu?; DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ 1. Rămas singur și pe dinafară; 2. Ei nu te pot face să simți ;3. De ce mă simt așa? ; 4. Ridiculizat și respins.

Competențele emoționale exterioare sau sociale cum ar fi: comunicarea, colaborarea și cooperarea, asertivitatea, aptitudini de echipã, toleranța, empatia se pot dezvolta de-a lungul celor 5 clase primare prin activități Clasa P DEZVOLTAREA SOCIALĂ 1. Construind prietenii; 2. Îmi fac prieteni, pe care îi păstrez ;3. Hai să împărțim în mod egal; 4. Vrei să fi prietenul meu? Clasa I DEZVOLTAREA SOCIALĂ 1. Familii de toate felurile ;2. Dovezi de prietenie; 3. Prietenii vin sub diferite forme și mărimi; 4. Cercuri de prieteni Clasa a II-a DEZVOLTAREA SOCIALĂ 1. Băieții fac, fetele fac ; 2. Împreună este mai bine ; 3. Găsește un prieten; 4. Ei nu m-au ales pe mine Clasa a III-a DEZVOLTAREA SOCIALĂ 1. Împreună putem ; 2. Nu te lua de mine; 3. Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative Clasa a IV-a DEZVOLTAREA SOCIALĂ 1. Este nevoie de cooperare; 2. Certuri cu prieteni; 3. A nu acorda atenție tachinărilor ; 4. Din punctul lor de vedere (activitățile sunt propuse de Ann Vernon).

Oricare dintre cele trei competențe, respectiv fiecare în parte se bazeazã pe abilitãți, care se dezvoltã prin educație/învãțare și devine deprindere a cãrei performanțã socialã este adaptarea eficientã la situațiile de viațã.

Mult timp inteligența emoționalã a fost asociatã de mulți autori cu inteligența socialã. În opinia lui Karl Albrecht, oamenii dotați cu o inteligențã socialã ridicatã atrag mai mult și afișeazã comportamente care îi fac și pe alții sã se simtã prețuiți, capabili, iubiți, respectați și apreciați. Astfel definește inteligența socialã ca abilitatea umanã de a interrelaționa eficient (a se înțelege bine cu alte persoane) și a câștiga cooperarea celorlalți. În viziunea autorului inteligența socialã este o combinație de sensibilitate la nevoile și interesele altora, numitã radar social și generozitate, considerație. Inteligența socialã se bazeazã pe un set de abilitãți practice care sã asigure interacțiunea cu succes între oameni.

În timp definițiile s-au completat, ajungând ca în 1997 Greenspan și Love sã o defineascã ca abilitatea unei persoane de a înțelege situațiile și tranzacțiile interpersonale și de a se folosi de aceastã înțelegere pentru a ajuta o persoanã sã-și atingã rezultatul interpersonal dorit ancorã cognitivã pentru competența socialã și este un factor important care contribuie la succesul activitãților sociale cum ar fi munca și relațiile interpersonale (Greenspan și Love, 1997, p.311).

Dacã inteligența emoționalã faciliteazã conștientizarea propriilor emoții, menținerea unui autocontrol emoțional și de reacție echilibrat, dar și înțelegerea emoțiilor celorlalți, inteligența socialã presupune competențe sociale, respectiv capacitatea de a interrelaționa eficient. Datoritã impactului asupra relațiilor sociale, inteligența socialã poate facilita succesul în viațã, atât în plan profesional, cât și în plan personal, ceea ce înseamnã inserția socialã eficientã, iar inteligența socialã poate echilibra emoțional persoana.

Elementul cu puternice rãdãcini în ambele forme de inteligențã este empatia, respectiv înțelegerea celorlalți și raportarea întregii strategii de acțiune în societate la reacțiile celorlalți. Dezvoltarea socio-emoționalã integreazã teoriile referitoare la inteligența socialã și cea emoționalã, precum și pe cele orientate spre dezvoltarea competențelor cu aplicabilitate în educație. Noul concept de competențã socio-emoționalã și în mod deosebit modalitãțile de dezvoltare a acesteia în multitudinea manifestãrilor ei indicã strânsa legãturã între cele douã tipuri de competențe (sociale și emoționale).

. În opinia lui S. Drugã educația bazatã pe stimularea dezvoltãrii inteligenței emoționale și sociale presupune deprinderea abilitãților de comunicare și relaționare socialã eficiente, precum și învãțarea gestionãrii emoțiilor, reprezentând un factor protector pentru prevenirea apariției comportamentelor agresive dar și a altor comportamente de risc precum consumul de substanțe, abandonul școlar, relațiile sexuale precoce și chiar pentru prevenirea fenomenelor de delincvențã. (dr. S. Drugã, 2011).

Bibliografie:

Drugã S., 2011, Inteligența emoționalã cheia împotriva agresivitãțiiHYPERLINK "iiHYPERLINK%20%22http://www.parintibuni.ro/index.php/Psihoeducatie/inteligenta-emotionala-cheia-impotriva-agresivitatii-partea-i-a.html%22,", Psihoeducație, http://www.parintibuni.ro

Greenspan, S.I., 1998, Emotional Intelligence în Learning and education: Psychoanalytic perspectives, CT: International

Kihlstrom, J. Cantor N., 2000, Social Intelligence, în R.J. Sternberg (Ed.), Handbook of intelligence, 2nd ed., Cambridge, U.K.: Cambridge University Press.13. pp. 359-379.

Lelord F., André C., 2003, Cum sã te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți, Editura Trei, București

Vernon A., 1998, Programul Pașaport pentru success, Editura RTS, Cluj Napoca