Emiterea, Acceptarea Si Utilizarea Cardurilor Bancare

CUPRINS

Cap. 1.

1.1. Scurt istoric al apariției cardului

1.2 Definirea și clasificarea cardurilor

1.2.1 Definirea cardurilor

1.2.2 Clasificarea cardurilor

Cap 2. piata romaneasca de procesare a cardurilor

Romcard rol……

Cap 3 . operatiuni cu carduri bancare

Emitere ,utilizare ,acceptare

DE COMPLETAT!!!!

Introducere

Lucrarea de față își propune să analizeze aspectele relevante ale cardurilor bancare, instrumente moderne de plată care sunt asimilate tot mai mult în existenta cotidiană și care tind să înlocuiască, într-o proporție dominătoare, moneda efectivă.

Am ales această tema, atât din considerente de ordin teoretic cat și practic, având în vedere și o oarecare lipsă a informației privind acest instrument de plată, întrucât literatura de specialitate economică nu este suficient de generoasă în tratarea subiectului la care ne referim.

Anul 1992 poate fi considerat anul startului programelor de carduri bancare în România.

Începând cu anul 1992, băncile comerciale românești, precum: Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română “Ion Țiriac”, iar mai apoi, din 1995 și BancPost, au pus bazele programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea de carduri, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Adoptarea și introducerea cardurilor prezintă o serie de avantaje oferite pe termen mediu și lung și anume: diminuarea numerarului aflat în circulație, creșterea corespunzătoare a plăților prin virament și a plăților prin conturi, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenții economici și pentru bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-și diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină cât mai mult în întâmpinarea dorințelor clienților. Cerința orientării de către bănci și alte tipuri de servicii a devenit imperioasă, întrucât se pare că, în momentul de față, principalul serviciu al băncilor și anume creditele bancare, se află într-o perioadă de stabilizare.

CAPITOLUL 1. CARDUL, instrument modern de plată

Scurt istoric al apariției cardului

Cardul de plată, sub formă originară a apărut întâia oară în Statele Unite ale Americii în anul 1914, compania emitentă numindu-se Western Union și avea ca principal scop, încurajarea cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Cu ajutorul acestui card se puteau face cumpărături numai la această companie.

În 1949, un american pe nume Frank McNamara, alături de Ralph Schneider, partenerul său, creează primul card de credit pentru efectuarea plăților în restaurante, având marca Diners Club Card. În doar câțiva ani, cardul urma să fie acceptat pentru plată de câteva mii de comercianți. Diners Club Card urma să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor (travel and entertainment T&E).

Anul 1958 reprezintă un pas înainte în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub denumirea BankAmericard. Cardul băncii Bank of America, a demonstrat că exista o piață extinsă pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general), în sensul că este acceptat la plată de către orice comerciant participant la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs și prin care orice utilizator al său putea cumpăra pe credit.

Succesul cardului a fost imediat, iar apariția sa a reprezentat un moment hotărâtor în istoria plăților, în general și în istoria plăților fără numerar, în special. În anul 1976 cardul BankAmericard urma să devină bine cunoscutul card VISA, iar Bank of America, alături de alte bănci asociate și trecând prin mai multe schimbări, devine VISA International.

Visa International reprezintă o uriașă asociație cooperatistă de bănci, care se subordonează aceluiași regulament și participă în comun pentru dezvoltarea și operarea sistemului asociației.

Alte sisteme internaționale de plăți electronice, se vor dezvolta mai târziu, fiind inspirate sau modelate după Visa, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Astfel, în anul 1966, avându-și originea tot în Bank of America, 17 bănci americane alcătuiesc asociația ICA (Interbank Card Association), care avea să devină mai târziu, celebra MasterCard Interational, cu rețea proprie privată de telecomunicații (BankNet), cel mai însemnat competitor și rival al Visa.

În țările vest-europene, cardurile și-au făcut apariția în jurul anului 1960, dar au luat amploare abia după anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, grație eforturilor financiare masive, derulate de instituțiile bancare din țările avansate, baza materială a operațiunilor de plăți a crescut într-o asemenea măsură încât utilizarea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au devenit astfel, instrumentele favorite pentru derularea plăților de valori mici, inițiate de persoanele fizice care dețineau conturi bancare, fiind considerate în țările avansate o parte importantă a clientelei bancare. Apariția cardurilor au avut o menire importantă în atragerea de către bănci a persoanelor fizice cu venituri mici, care au apreciat că acest instrument de plată reprezintă o posibilitate de a obține credite, care, deși mici, le asigura plata unor datorii curente. O răspândire largă a cardurilor a fost înregistrată, în ultimul timp, în activitatea întreprinderilor mici și mijlocii, datorită avantajelor care le oferă.

Într-o serie de țări, cum ar fi Olanda, Suedia, Elveția creșterile operațiunilor prin carduri sunt destul de mari și datorită preluării, în unele cazuri, a plăților care se derulau până nu demult cu alte instrumente. Astfel, are loc o naștere a structurii instrumentelor de plată, decurgând din creșterea preferințelor pentru carduri a clienților din țările dezvoltate.

Istoria cardului inteligent este o istorie recentă, care nu are mai mult de 36 de ani. Iată câteva repere:

În anul 1971, Dr. Kunitaka Arimura, din Japonia, patentează conceptul de card cu circuite integrate, care avea să fie numit de jurnaliști card inteligent.

În perioada 1977-1979, mai multe companii (printre care Bull și Schlumberger) dezvolta carduri, în care cip-ul reprezintă un circuit de memorie sau un microprocesor complet, iar în Franța au loc teste cu astfel de carduri în domeniul bancar și al telefoniei. În Franța, succesul acestor carduri era vizibil în special prin diminuarea fraudei.

În anul 1986, sunt emise circa 65.000 de carduri inteligente cu microprocesor Bull CP8 pentru clienții mai multor bănci din S.U.A, de tip portmoneu electronic, ePortmoneu (ePurse).

În anul 1994, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Visa emite circa 1,5 milioane de carduri Visa Cash, cardul fiind un portmoneu electronic național.

Începând cu anul 1996, Visa și MasterCard sprijină conceptul de operare multi-aplicatie și interoperabil, și anume Visa sprijină sistemul deschis Java Card, iar MasterCard promovează sistemul MULTOS.

În anul 1998, li se alătură Microsoft, care creează sistemul de operare multi-aplicație Windows for Smart Card (WfSC), iar in 1999 apar și specificațiile CEPS (Common Electronic Purse Specification ), menite a face interoperabile scheme de portmoneu electronic.

În România, primul card de plată în lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD în decembrie 1995, ca un card proprietar și tot din același an au apărut primele carduri Visa și Europay (companie europeană în domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este înglobată în MasterCard International din 2002 ). În aprilie 2004 existau în toată țara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii ), 19 bănci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, între care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay sau MasterCard, iar 4 erau American Express.

În prezent, în lumea întreagă, mai mult de 1,5 miliarde de oameni folosesc carduri pentru plăți sau retragere de numerar.

1.2 Definirea și clasificarea cardurilor

1.2.1 Definirea cardurilor

În conformitate cu legislația românească în domeniu, cardul reprezinta un instrument de plată electronică, emis de o instituție de credit, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitațile banești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării concomitent sau nu, a urmatoarelor operatiuni:

Retragerea/depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar sau ATM-uri, de la ghiseele emitentului sau instituției acceptante sau de la sediul unei instituții, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;

Plata bunurilor achiziționate sau a serviciilor prestate de comercianții acceptați și plata obligațiilor către autoritațile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, penalități, amenzi etc., prin intermediul terminalelor POS, ATM sau prin alte metode electronice;

Transferurile de fonduri între conturi, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare;

Cardul bancar prezintă urmatoarele trăsături definitorii:

Elemente pentru identificarea emitentului:

Numele și marca instituției financiar bancare emitente a cardului;

Însemnele și mărcile organizației internaționale de plată prin card a cărei membru este banca emitentă;

Elemente de identificare ale tipului de card;

Elemente privind securitatea:

Holograma;

Datele privind termenul de valabilitate al cardului;

Simbolul specific tipului de card;

Specimenul de semnătură al posesorului autorizat;

Banda magnetica de pe spatele cardului ,care conține numarul de identificare al posesorului și emitentului;

Alte caractere imprimate în relief;

Elemente privind personalizarea:

Numele și prenumele posesorului autorizat;

Numărul de cod al cardului care conține numărul de identificare al emitentului si al posesorului;

1.2.2 Clasificarea cardurilor

Indiferent de funcțiile pe care le indeplinesc, cardurile prezinta o serie de trăsături comune precum:

Suport fizic din material plastic cu dimensiune și grosime standard (86mm x 54mm x 0,54 mm)

Pe partea din față să prezinte următoarele:

Elemente destinate utilizării imprintierului pentru luarea unei amprente clare, care vor include:

Numărul cardului

Numele și prenumele, dar și alte elemente care să permită evitarea confuziilor legate de identitatea deținătorului

Data expirării valabilitații cardului, in format ( LL/AA)

Elemente destinate informării prin recunoaștere vizuală:

Denumirea și sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare

O hologramă vizibilă în lumină naturală

Aceste înscrisuri se vor realiza prin gravare laser (metodă recomandată) sau prin embosare.

Pe partea din spate (verso), sunt întâlnite următoarele:

O bandă magnetică ce permite citirea unor date precum: numărul de cont, numărul de cod confidențial, fondurile dispobinile.

Un panel de semnătură, rezistent la uzură, cu elemente de siguranță, ce împiedică posibilitatea ștergerii sau modificării semnăturii.

1.2.2.1 Tipuri de carduri în raport cu metoda de stocare a caracteristicilor de securizare

Datorită nevoii tot mai mari de securizare a acestui instrument, precum și dezvoltării tehnologice actuale au condus la creearea și funcționarea a două tipuri de carduri, respectiv:

Carduri prevăzute cu bandă magnetică

Carduri prevăzute cu microprocesor

Cardurile prevăzute cu bandă magnetică, au informațiile cuprinse într-o bandă magnetică dispusă pe spatele cardului. Datorita memoriei limitate a acestei benzi, informațiile disponibile pe aceste tipuri de carduri fac referire strict la utilizator, emitent si algoritmul prin care se validează codul PIN introdus de utilizator. Din totalul cardurilor operaționale pe piață, în prezent, cardurile cu bandă magnetică reprezintă aproximativ 85-90 %.

Cardurile prevăzute cu microprocesor sau cu cip, numite si smart carduri, reprezintă ultima generație de carduri. Sunt prevăzute cu un chip atașat pe avers, ce asigură reținerea informațiilor de securitate direct in acest chip, opțional asigurând alimentarea și golirea efectivă a fondurilor, funcționând pe principiul unui portofel electronic (Alimentarea se realizează din contul curent al utilizatorului, existent la bancă sau prin vânzarea de numerar). Memoria cip-ului este mult mai mare față de cea cuprinsă în banda magnetică a cardurilor obișnuite, astfel informațiile sunt înmagazinate pe cip sunt structurate pe 4 nivele astfel:

SMARTcardurile sunt clasificate la rândul lor astfel :

După modelul fizic de realizare întalnim :

Carduri cu cip de memorie și carduri cu cip cu microprocesor (din punct de vedere al funcționalitații ciruitelor integrate)

Carduri cu și fără contacte ( din punct de vedere al legăturii dintre cardul inteligent și terminalul acceptator )

După modul de utilizare întalnim :

Cardurile monoaplicație, adica cele care conțin o singură aplicație. De exemplu, cardurile cu funcția de ePortmoneu.

Cardurile multiaplicație, adică cele care conțin mai multe aplicații. De exemplu, cardurile cu funcția de plată de credit, ePortmoneu și de loialitate.

Cardurile cu cip financiare, destinate plăților care pot fi carduri reîncărcabile sau consumabile.

Cardurile cu cip non-financiare utilizate în identificare (ID cards ), controlul accesului persoanelor, in domeniul sănătății.

Cardurile hibride, ce contin in același timp bandă magnetică și cip, sau cu contacte și cu antenă (interfață fără contacte).

1.2.2.2 Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În funcție de natura disponibilităților din care sunt făcute plațile sunt întâlnite:

Cardurile de DEBIT sunt instrumentele la care plățile pentru mărfurile cumpărate de la comercianți ori retragerile de numerar de la ATM-uri, au la bază disponibilitățile utilizatorului, rezultate din veniturile personale cum ar fi salarii, încasări de mărfuri. O categorie a acestui tip de card este, cardul de debit cu facilitate de overdraft, prin care utlizatorul poate dispune de o anumită sumă, asimilată unui credit în limita unui plafon determinat, pe langă disponibilitățile bănești proprii existente in cont.

Cardurile de CREDIT permit posesorilor acestora sa acceseze o linie de credit pusă la dispoziție de către bancă în funcție de veniturile și obligațiile de plata ale acestora. Indiferent de operațiunile efectuate (plăți pe Internet, la comercianți, retrageri de numerar) cardul de credit oferă oportunitatea ca posesorii sa se folosească de banii băncii. Așadar banca achită bunurile cumparate, urmând ca, ulterior, aceste sume să fie înapoiate. Există o anumită perioadă de grație în care nu se percepe niciun tip de dobândă pentru tranzacțiile la comercianți. Se plătește dobândă doar pentru sumele utilizate efectiv în afara perioadei de grație și pentru sumele retrase de la bancomat.

În funcție de perioada pentru care sunt acordate creditele bancare, cardurile bancare pot fi:

● Cu termen foarte scurt de acordare a creditului, între 1 și 3 luni, el trebuind regularizat până la terminarea perioadei de acordare din veniturile utilizatorului.

● Cu termen lung de acordare, adică din momentul emiterii cardului și până la expirarea sa (de regulă perioada de valabilitate a cardului este de 2 ani), când utilizatorul cardului va trebui să ramburseze creditul acordat de bancă.

c) Cardurile preplătite, reprezintă instrumentul de plată pus la dispoziție clienților de către un emitent autorizat și reprezintă un suport de informație standardizat, individualizat și securizat, prin intermediul căruia deținătorul dispune numai de disponibilitățile bănești proprii. Comparându-l cu un card de debit obișnuit, cardul preplătit nu ii impune posesorului de card deschiderea unui cont bancar.

1.2.2.3 Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedere al emitentului, cardurile se pot clasifica astfel:

Carduri emise de societăți bancare;

Carduri emise de societăți non bancare;

Carduri emise de comercianți;

Cardurile emise de societăți bancare:

Datorită dezvoltării sectorului bancar pe plan mondial, a creșterii încrederii utilizatorilor instrumentelor bancare pentru valorificarea oricăror surse de venit, au determinat preocupări multiple pentru identificarea și lansarea pe piața de consum de instrumente de plată atragătoare, utile și sigure, simplu de obținut dar și profitabile.

Sistemul american a fost capabil să realizeze cele menționate mai sus intr-un timp scurt.

Astfel, cardurile bancare, fie ele de debit sau de credit, au devenit un lucru real, sigla si holograma de securitate garantând globalizarea plăților, dinamizarea comerțului internațional, eliminarea dificultăților privind incompatibilitatea valutelor mondiale.

La rândul lor, cardurile bancare pot fi clasificate în:

Carduri pentru retragere de numerar. Ele oferă posesorului oportunitatea de a verifica disponibilitățile existente in cont și operațiunile efectuate. Emiterea lor se realizează contra cost în funcție de fiecare bancă.

Carduri naționale. Sunt administrate prin acorduri interbancare și se supun unor dispoziții comune. Prin intermediul acestui tip de card se pot efectua retrageri de numerar pe teritoriul național, în baza unui plafon variabil. De asemenea acest card permite și reglarea plăților în cazul achiziției de bunuri de la comercianții afiliați.

Cardurile internaționale. Sunt asemănătoare cardurilor naționale, doar că utilizarea lor pentru efectuarea de plăți sau retragere de numerar este extinsă și în afara granițelor naționale.

Acest tip de card asigura servicii multiple precum : asigurare în caz de pierdere sau furt ,asigurare în caz de accident, de călătorie, invaliditate sau deces .

Cardurile emise de societăți non bancare:

Cardurile non bancare sunt in general carduri care funcționează asemănător cardurilor de credit.

Prin societăți non bancare se pot înțelege lanțurile de magazine, cluburi private care și-au lansat și administrat propriile carduri pentru clienți.

Cardurile non bancare reprezintă în principal metode de plată în anumite magazine partenere, iar uneori au și funcție de retragere de numerar.

Procedura prin care un utilizator poate intra in posesia unui astfel de card constă în completarea unei cereri în magazinele partenere precum Flanco, Altex, XXL, Carrefour, Dedeman etc.

Cardurile emise de comercianți:

Cardurile emise de către comercianți sunt cunoscute sub numele de carduri private . Ele pot fi utilizate numai la punctele comerciale ale firmei emitente . Se disting categoric de cardurile bancare deoarece nu permit operațiuni financiare , scopul pentru care sunt emise fiind diferit . Cardurile emise de comercianți servesc la identificarea utilizatorului autorizat , achiziționarea produselor vândute de comerciant sau a serviciilor prestate de firme , fidelizarea clientelei .

Livrate de marile magazine , de societăți de distribuție de carburant sau firme ce vând prin corespondență , cardurile sunt acordate uneori gratuit , cu ocazia anumitor operații de promovare .

Cardurile private au apărut din dorința comercianților de a cunoaște mai bine clientela și de a stabili o legătura constantă între card si magazinul care l-a emis . Ele aduc comercianților o mai bună rentabilitate a încasărilor , deoarece sunt evitate costurile legate de manipularea de cecuri sau de numerar , precum si riscurile legate de păstrarea numerarului .

1.2.2.4 Tipuri de carduri în funcție de momentul înregistrării tranzacției

Sistemul de decontare reprezintă un criteriu important pentru activitatea bancară. Astfel, putem identifica:

Sistemul de plată anticipată sau pay before. Deținătorul achită serviciile oferite de card, înainte de a beneficia de ele. Este cazul cardurilor ePortmoneau și a tuturor cardurilor preplătite.

Sistemul pay now. Deținătorul cardului achită bunurile cumpărate ori serviciile de care beneficiază chiar în momentul derulării tranzacției, debitarea realizându-se automat din cont. Sistemul presupune utilizarea cardurilor de debit.

Sistemul pay later. Se caracterizează prin faptul că la început are loc cumpărarea bunului ori a serviciului cu cardul, iar mai apoi se face plata acestora.

1.2.2.5 Tipuri de carduri în raport cu mediul în care sunt utilizate

Carduri destinate mediului real (fizic), alcătuit din terminale reale precum POS-uri si ATM-uri.

Carduri destinate mediului electronic, adică pe Internet.

Carduri utilizate atât în mediul real cât și în cel electronic.

CAPITOLUL II

PIAȚA ROMÂNEASCĂ DE PROCESARE A CARDURILOR

Odată cu începerea business-ului cu carduri, băncile emitente au avut de ales între două soluții: înființarea unui procesator – ROMCARD, care să aibă ca acționari principalele bănci implicate pe această piață (Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Agricolă, Banca Română de Comerț Exterior BANCOREX, Banca ,,Ion Țiriac“) sau dezvoltarea unui centru propriu de procesare (BancPost ). Mai târziu, BRD-GSG și-a dezvoltat un centru propriu, iar băncile cu capital străin, intrate mai târziu pe piață, au decis în majoritate să aleagă un procesator din străinătate, în principal datorită politicilor băncilor-mamă în regiune.

Avantajele utilizării unui procesator sunt multiple. Băncile sunt astfel scutite de investiția inițială (în cazul în care doresc să intre pe piață) sau de investițiile ulterioare, necesare actualizării continue a tehnologiei. Pe de altă parte, acumulând un volum mare de tranzacții, procesatorul generează costuri de exploatare cu mult mai reduse decât ale unei bănci. În plus, trecerea răspunderii procesării de la bancă la procesator, scutește banca de problemele administrative și de personal, ceea ce ii permite să se concentreze asupra funcțiunilor sale esențiale în această afacere, precum dezvoltarea produselor și marketingul acestora.

2.1 ROMCARD – primul centru românesc de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri

BCR, Banca Agricolă, Banca ,,Ion Țiriac”, BRD și BANCOREX cu o investiție de 500.000 USD, pun bazele la 1 martie 1994 a primului centru de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri , numit ROMCARD.

În prezent, ROMCARD, cu mai bine de 20 de ani de experiență în domeniul procesărilor bancare, operează în continuare într-un sistem realizat corespondent cu standardele internaționale, bazat pe certificatele primite din partea organizațiilor internaționale VISA, MasterCard, AmericanExpress, JCB, Diners Club.

Deoarece la acea perioadă băncile menționate mai sus erau doar membre VISA, decontarea avea loc numai cu acest sistem internațional de plată. Având în vedere că băncile românești au început să emită carduri abia în Ianuarie 1996, activitatea Romcard-ului s-a bazat în primii ani de la înființare pe autorizarea și decontarea cardurilor emise în străinătate. Această autorizare se referea la faptul că, pentru orice tranzacție cu carduri, chiar dacă era vorba de o retragere de numerar sau de plată a unor bunuri sau servicii de la un comerciant, prin Romcard se obținea autorizarea operației respective.

VISA a echipat din punct de vedere tehnic Romcard, împreună cu băncile fondatoare și a format primul operator interbancar al tranzacțiilor cu carduri. În următorii ani, băncile respective au devenit pe rând membre EuroPay, iar în prezent Romcard este dotat cu câte un server pentru fiecare dintre cele două sisteme internaționale de plată mai sus amintite. Între timp Banca ,,Ion Țiriac“ a obținut exclusivitatea pentru American Express, astfel că, mai apoi Romcard a fost dotat cu un server pentru autorizarea tranzacțiilor cu carduri AMEX.

În comparație cu ceilalți procesatori, Romcard nu s-a implicat și în producerea și emiterea de carduri, deoarece acționarii au considerat că nu este o activitate rentabilă și nu au aprobat dezvoltarea acestor tipuri de servicii. În schimb, Romcard este singurul care procesează în prezent tranzacțiile cu carduri AMEX, Dinner's Club ori JBC.

În prezent, Romcard oferă clienților o serie de servicii de bază precum:

● Autorizări vocale: Comercianții dotați cu imprintere, apelează telefonic Romcard 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru efectuarea unei autorizări, durata medie fiind între 20 și 30 secunde.

● Merchant acquiring: Chitanțele ajung la Romcard, care le introduce în procesare, obținându-se rapoarte și fișiere care reflectă gruparea tranzacțiilor pe comercianți.

● eLearning interface: Toate tranzacțiile, inclusiv cele electronice sunt procesate și incluse în fișiere outgoing care sunt transmise în fiecare zi organizațiilor internaționale în vederea decontării, iar fișierele incoming primite de la acestea sunt procesate în mod similar.

● Prevenirea fraudelor: Romcard întreține o bază de date care conține informații extrem de folositoare pentru prevenirea fraudelor.

● Servicii auxiliare: -Supercom este un serviciu oferit de Europay, prin intermediul căruia sunt transmise imagini prin satelit în timp real pentru susținerea conflictelor în cazul refuzurilor la plată.

-Europay Online este un pachet de servicii care asigură posibilitatea detecării și prevenirii fraudelor la tranzacțiile MasterCard.

● Servicii pentru băncile străine, în special servicii de monitorizare a cardurilor pierdute ori furate. În prezent există semnate astfel de contracte cu AlphaBank România și ING Bank.

CAPITOLUL III

OPERAȚIUNI CU CARDURI BANCARE

Cardurile sunt folosite fie pentru retragere de numerar fie pentru operațiuni de plăți din disponibil de credite, altfel spus pentru operațiuni de încasare și plăți. Aceste operațiuni presupun emiterea cardului, deschiderea unui cont bancar, efectuarea tranzacțiilor, compensarea, decontarea, gestionarea întregii activități și de asemenea o infrastructură adecvată la bănci și comercianți. Pentru o corectă funcționare, emitenții de carduri trebuie sa obțină autorizare din partea Băncii Naționale a României și a organizației proprietare de marcă. Astfel, emitentul prezintă Băncii Naționale a României un dosar de evaluare ce cuprinde:

Cererea pentru autorizare;

Tipul cardului;

Servicii ce vor fi oferite;

Echipamente de lucru;

Proceduri de operare;

Certificatul proprietarului de marcă cu privire la design și condițiile tehnice de executare a cardului;

Tipul de software și hardware;

Integrarea în sistemul de autorizare și de decontare a tranzacțiilor;

Evaluarea riscurilor care pot apare în transferul , decontarea și administrarea informațiilor;

Autorizarea astfel obținută are un caracter provizoriu pe o perioadă de 90 zile, considerată perioadă de monitorizare, urmând a se emite autorizația definitivă.

3.1 Emiterea cardurilor bancare

Emiterea cardurilor reprezintă o operațiune complexă ce include încheierea convenției de card, confecționarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informațiilor la centrul de autorizare și la instituțiile internaționale și în final eliberarea cardului.

Pe întreaga durată a existenței sale, cardul reprezintă proprietatea emitentului, de regulă o instituție de credit, care are o serie de obligații, cum ar fi: păstrarea secretă a informațiilor precum codul PIN, a parolei, a datelor referitoare la card și deținător, păstrarea pentru o perioada de timp, legal stabilită, a evidențelor privind tranzacțiile pentru urmărirea unor eventuale erori, să asigure mijloacele tehnice și să efectueze operațiunile conform contractului, să pună la dispoziția deținătorului, la solicitarea acestuia documentele privind tranzacțiile.

Confecționarea în sine a cardurilor are loc la banca emitentă care dispune de cărți de plastic produse de firme specializate și autorizate în acest scop. Pe aceste carduri, banca imprimă cu ajutorul unor echipamente speciale date precum: numele și prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării, dar și datele pentru identificare încorporate în banda magnetică. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe spatele cardului în spațiul special desemnat.

Activitatea de emitere a cardurilor conține câteva elemente importante precum:

Prezentarea persoanelor în unitățile bancare și efectuarea următoarelor operațiuni :

Completarea cererii pentru emiterea cardului

Semnarea contractului de emitere

Completarea cererii pentru deschiderea contului

Depunerea documentelor necesare aprobării cererii de emitere și a celei de deschidere a conturilor.

Verificarea de către bancă a cererilor de emitere și de deschidere a contului. În baza documentelor primite, banca constată elementele de personalizare necesare emiterii cardului și codifică datele cu caracter personal.

Eliberarea cardului către posesorii autorizați, la ghișeele băncii, după ce sunt depuse sumele precum taxa de emitere, taxa anuală de utilizare și constituirea plafonului minim lunar al disponibilităților în contul personal. Tot atunci sunt stabilite si limitele de creditare pentru fiecare deținător.

Deschiderea conturilor persoanelor fizice are loc după semnarea convenției. Toate operațiunile de încasări și plăți trebuie să se desfășoare prin conturi distincte pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaște mișcările debitoare și creditoare și soldul acestora și a se calcula dobânzile cuvenite. Deschiderea unui cont de card nu este condiționată de existența la acceași bancă a unui cont curent, fiind des întâlnite situațiile în care o persoană are conturi de carduri la mai multe bănci și cont curent la una dintre acestea. În fiecare lună, titularul contului de card primește un extras de cont cu toate tranzacțiile efectuate și soldul contului.

Închiderea contului de card se realizează la cererea titularului ori din inițiativa băncii, dacă se produc evenimente ce impun acest lucru .

3.2 Acceptarea cardurilor bancare

Comercianții care au încheiat contracte de procesare a acestui tip de operațiune cu o bancă comercială, trebuie sa beneficieze de decontarea tranzacțiilor. Pe plan Internațional, acest proces poartă denumirea de acquiring system, adică acceptarea cardurilor.

Pentru a putea deține calitatea de acceptanți, comercianții încheie cu banca contracte de acceptare la plată a cardurilor. Clauzele cuprinse în contract, fac referire la termenii și condițiile de acceptare, drepturile și obligațiile parților contractante. Clauza de acceptare e obligatorie și necondiționată.

În cazul comercianților, băncile emitente pun la dispoziție cititoare de carduri atât magnetice cât și electronice, liste privind cardurile de plată interzise la acceptare. Comisionul primit de bancă pentru operațiunea de acceptare este stabilit pe categorii de comercianți și de comun acord cu aceștia. De asemenea, fiecărui comerciant îi este atribuit un cod unic ce conține si codul băncii emitente și o limită de autorizare, care reprezintă valoarea maximă a unei operațiuni pentru care nu este necesară obținerea aprobării efectuării ei de la centrul de autorizare al băncii.

Autorizarea constă în atestarea validității operațiunii între un posesor autorizat și un comerciant acceptat și se realizează de către Centrul De Autorizare, organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci.

În funcție de nivelul limitei de autorizare pot fi întâlnite următoarele situații:

● Tranzacții cu o valoare mai mică decât limita de autorizare, unde comerciantul acceptă cardul fără a solicita autorizarea efectuării operațiunii.

● Tranzacții cu o valoare mai mare decât limita de autorizare, unde după realizarea verificărilor necesare, Centrul De Autorizare își dă sau nu acceptul pentru operațiunea respectivă.

● Tranzacții unde limita de autorizare este zero.

În toate cele trei cazuri, comerciantul acceptant verifică identitatea posesorului cardului și caracteristicile de securitate ale acestui instrument de plată, cât și ultima listă a cardurilor interzise la acceptare.

Figura nr.1 Fluxul operațiunilor de acceptare la plată a unor tranzacții cu carduri

( Sursa : Date prelucrate de autor )

Explicații pe baza schemei:

Deținătorul cardului solicită comerciantului achiziționarea unui bun/serviciu;

Comerciantul solicită la rândul sau autorizarea tranzacției din partea Centrului de autorizare;

Centrului de autorizare transmite către Banca emitentă a cardului cererea de autorizare;

Banca emitentă a cardului verifică contul deținătorului cardului;

Banca emitentă a cardului autorizează tranzacția și transmite informații către Centrul de autorizare;

Centrul de autorizare transmite codul de autorizare Comerciantului;

Comerciantul autorizează sau refuză predarea bunului ori prestarea serviciului către deținătorul de card.

3.3 Utilizarea cardurilor bancare

Cardul poate fi utilizat de către deținătorul său începând cu data primirii acestuia și până în ultima zi calendaristică a lunii înscrise pe el.

Cardul însoțit de plicul sigilat în care se află codul PIN, sunt eliberate clientului, la filiala băncii în care a depus Cererea pentru emitere/reemitere a cardului. Imediat la primire, deținătorul va semna pe verso, în spațiul special destinat, moment din care va purta responsabilitatea tuturor operațiunilor efectuate prin intermediul cardului.

Acesta este de asemenea obligat să:

asigure păstrarea cardului în condiții care să exclude deteriorarea, pierderea ori furtul acestuia;

memoreze și să țină secret codul PIN;

folosească PIN-ul astfel încât să nu fie descoperit de alte persoane;

preia cardul și chitanța după orice tranzacție facută la ATM-uri sau la terminalele POS;

ceară efectuarea operațiunilor de la ghișeu doar în prezența sa.

3.3.1 Utilizarea prin intermediul ATM-ului

Automatul bancar ATM reprezintă un echipament destinat eliberării de numerar sub formă de bancnote. Din punct de vedere fizic ATM-ul reprezintă un seif blindat care are în interior un numar de 10-12 casete cu bancnote, un mecanism de numărare și altul de preluare a bancnotelor și de transport, care sunt acționate electronic. În exterior, ATM-ul este prevăzut cu un display pentru afișarea instrucțiunilor de utilizare, o fantă pentru introducerea cardului în vederea transmiterii informațiilor la centrul informatic al băncii și primirii răspunsului, o tastatură pentru introducerea sumei de bani solicitată ori plata serviciilor și o fantă cu un sertar pentru eliberarea de numerar.

Fluxul operațional pentru eliberarea de numerar este următorul:

● Introducerea carții de plată în nișa pentru carduri (card reader);

● Tastarea codului PIN (Personal Identicational Number). La cea de-a treia greșeală consecutivă a tastării, cardul este blocat în ATM.

● Interogarea soldului ( opțional ), urmată de tastarea sumei dorite a fi retrasă;

● Eliberarea numerarului și debitarea contului personal;

● Înapoierea cărții de plată;

● Eliberarea chitanței (Dacă s-a solicitat acest lucru).

Meniul de opțiuni al ATM-ului mai poate include:

plata facturilor pentru sume datorate furnizorilor;

analiza fluxului de numerar;

decizii financiare și de management.

Dacă deținătorul carții de plată optează să plătească facturile datorate furnizorilor, acesta trebuie sa introducă datele necesare identificării contului, termenul limită pentru facturarea plății și adresa electronică la care se va face plata.

În cazul analizei fluxului de numerar, posesorului ii sunt oferite date referitoare la intrările și ieșirile de numerar începând cu ultima utilizare a cardului.

Pentru deciziile financiare și de management, deținătorul carții de plată, pe baza datelor introduse poate primi mai multe variante de utilizare a fondurilor respective. În funcție de cum decide, poate selecta varianta dorită, confirmând operațiunea.

3.3.2 Eliberarea numerarului de la ghișeele băncilor

Dacă deținătorul cardului dorește eliberarea numerarului de la ghișeul unei bănci, atunci operațiunea este supusă procesului de autorizare.

Operațiunea este întâlnită în următoarele situații:

Banca respectivă nu deține un ATM;

Datorită unor motive de natură tehnică, cardul nu poate fi utilizat prin intermediul ATM-ului;

Suma solicitată de deținătorul cărții de plată depăseste plafonul zilnic al tranzacțiilor derulate cu ajutorul ATM-urilor;

Pentru tranzacțiile electronice, comercianții folosesc POS-uri.

POS-ul reprezintă terminalul utilizat pentru transferul electronic al fondurilor, ce permite preluarea și transmiterea informațiilor cu privire la plata cu cardul de la comerciant la centrul de autorizare. Utilizând informațiile conținute pe banda magnetică, prin tastarea codului PIN de către client și a sumei tranzacției la POS, comerciantul primește autorizarea privind plata. După ce are loc autorizarea, POS-ul elibereaza chitanța în două exemplare, una pentru comerciant, iar cealaltă pentru client. Decontarea sumelor au loc la intervale ceva mai mari de timp, lucru de il dezavantajează pe comerciant.

3.4 Riscurile utilizării cardurilor

Frauda prin carduri

Începuturile activității cu carduri în România au fost marcate, cum era și normal, de tentative de fraudare din partea infractorilor. Pe măsură ce cardul a început să fie folosit în mod obișnuit ca instrument de plată, fraudele s-au înmulțit îngrijorator.

Măsuri împotriva infractorilor

În ultima vreme, tot mai multe persoane cad pradă infractorilor care cooperează după așa numita ,,medoda libaneză”. Aceasta constă în plasarea în fanta ATM-ului, unde se introduce cardul pentru extragerea numerarului, a unei folii subțiri, care are rolul de a impiedica citirea carții de plaă și astfel de a-l bloca în interior. Pe ATM sunt plasate afișe care îi sfătuiesc pe clienți să sune în caz de necesitate, la unul dintre numerele de telefon, pentru a intra în legătura cu specialiștii băncii căreia îi aparțin ATM-ul. Însă de fapt la acele numere de telefon răspund infractorii a căror scop este acela de a afla codul PIN al cardului rămas blocat în ATM. După ce proprietarul este convins că banca a blocat posibilitatea utilizării lui, infractorii îl extrag cu ajutorul unei pensete, după care cunoscând PIN-ul, il golesc de bani.

Sfaturi pentru minimizarea riscurilor de fraudă:

Semnarea cardului în locul indicat imediat ce a fost înmânat deținătorului

Memorarea codului PIN (a se evita notarea acestuia)

Codul PIN este strict confidențial așa că nici măcar un reprezentant al băncii ori comerciant nu are dreptul să îl solicite

Evitarea ATM-urilor slab iluminate

Verificarea constantă a situației contului

Refuzul transmiterii numărului cardului prin telefon

CAPITOLUL IV

Activități bancare cu carduri în România

4.1 Sistemul de plăți în România

Motivele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată prin intermediul cardurilor sunt reprezentate de avantajele oferite pe termen mediu respectiv lung: diminuarea numerarului aflat în circulație, creșterea covârșitoare a plăților prin virament, dar și a plăților prin conturi.

În permanență preocupate de diversificarea produselor și serviciilor pentru clienții lor, precum și de adaptarea activității de specialitate la nivelul standardelor Internaționale, principalele bănci din România au hotărât să introducă acest sistem de plăți prin intermediul rețelei mondiale VISA.

Anul 1992 poate fi considerat anul startului programelor de carduri bancare în România.

Începând cu anul 1992, băncile comerciale românești, precum: Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română “Ion Țiriac”, iar mai apoi, din 1995 și BancPost, au pus bazele programelor de carduri în țara noastră, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea lor ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Intențiile băncilor menționate au fost materializate în primă etapă prin aderarea acestora la sistemele mondiale VISA Internațional și mai apoi în 1994 la Europay International, precum și prin crearea unor departamente bancare specializate si dedicate în mod exclusiv operațiunilor cu carduri.

În foarte scurt timp, băncile comerciale au reușit să atragă în sfera plăților cu carduri toți comercianții din România, astfel încât la finele anului 1996 pe teritoriul României se afișau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCAD sau American Express.

Nevoia reorientării activității bancare romănești spre domenii profitabile și sigure a cauzat continuarea și dezvoltarea programelor de carduri din România. Așadar principalele bănci comerciale au extins aria de răspândire a activităților cu carduri, lucrând prin toate unitățile teritoriale pentru determinarea acceptării cardului ca mijlor de plată dar și pentru stimularea eliberării de carduri naționale.

Programele de emisiune dominante ale debutului au fost cardurile ce puteau acționa în afara țării, de exemplu cardurile de debit emise sub sigla VISA sau MASTERCARD, ce asigurau efectuarea cheltuielilor în deplină siguranță. ,,Banca Agricolă VISA Business”, ,,BCR VISA International” sau ,,VISA BCIT” erau carduri ce ofereau persoanelor juridice române să efectueze cheltuieli în valută în afara granițelor României, fără a mai fi necesară prezența efectivă a numerarului.

Datorită procesărilor tranzacțiilor efectuate de către deținătorii de carduri, băncile românești emitente au obținut minim două surse de venit, venituri din taxe pe operațiuni și din depozite în cont. Întregul câștig al băncilor nu era reprezentat doar de venitul din taxele pe operațiuni ci, de constituirea de surse valutare atrase care, printr-o politică adecvată, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare și reduce presiunea asupra rezervelor valutare ale țării.

4.2 Structura pieței de carduri în România

4.2.2 Portofoliul de carduri valide în circulație

Datele furnizate de emitenți (instituții de credit și IFN-uri), centralizate de către BNR, relevă faptul că portofoliul de carduri valide în circulație la 31 decembrie 2014 era cu 2,7 % mai mare decat cel inregistrat la 31 decembrie 2013, respectiv cu 5,75% față de decembrie 2012.

În cazul cardurilor cu funcție de debit se remarcă faptul că la finele anului 2014 erau înregistrate cu 2,15 puncte procentuale mai mult față de 31 decembrie 2013 și cu 6,2 puncte procentuale mai mult față de finele lui 2012.

Pentru cardurile cu funcție de credit se observă că în decembrie 2014 se găseau cu 3,5 % mai multe carduri față de anul anterior . În schimb în 2013 procentul era negativ față de 2012, numărul cardurilor fiind cu 2,05 % mai mic.

Cardurile active, suferă o scădere cu 2,65 puncte procentuale în 2014 față de 2013. Rezultatul de la finele lui 2014 este apropiat celui din 2012, însă tot negativ cu 0,4 procente.

4.2.3 Infrastructura de acceptare

Numărul de POS-uri instalate la comercianți a crescut continuu astfel că a depășit pragul de 100.000 de terminale.

Se remarcă faptul că în decembrie 2014 numărul POS-urilor era cu 5,5 % mai mare față de decembrie 2013 și cu 6,8 % mai mare față de 2012. Împreună cu automatele bancare rețeaua de terminale ce acceptă cardurile la tranzacționare se ridică la peste 145.000.

Ritmul de dezvoltare al rețelei păstrează în continuare un raport de 11-12 POS-uri la un ATM.

4.2.4 Gradul de tranzacționare

4.2.4.1 Număr tranzacții. Plăți la comercianți

După scăderea înregistrată în martie 2014, se observă o creștere constantă a numărului de tranzacții de plăți pe cardurile de debit. În decembrie 2014 s-a ajuns la peste 51 de milioane de tranzacții de plăți la comercianți pe cardurile de debit, în creștere cu peste 17 % față de finele lui 2013, cu 30,6 % față de 2012, respectiv cu 43,5 % mai mult față de 2011.

În ceea ce privește utilizarea cardurilor de credit, în comparație cu anii anteriori, evoluția este una pozitivă: 13,25 puncte procentuale în plus la sfârșitul anului 2014, față de decembrie 2013 și aproximativ 20 de puncte procentuale în plus față de decembrie 2012. Evoluția poate să pară dezamăgitoare doar la finele trimestrului I al anului 2014, cand s-a înregistrat o scădere de 230,000 tranzacții comparativ cu ultimul trimestru al anului 2013.

STUDIU DE CAZ – Modalități și procedee privind acceptarea și emiterea cardurilor bancare de catre Raiffeisen Bank .