Emiterea, Acceptarea Si Utilizarea Cardului Bancar

Emiterea, acceptarea și utilizarea cardului bancar

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. CARDUL, instrument modern de plată

1.1. Scurt istoric al apariției cardului

1.2. Definirea și clasificarea cardurilor

1.2.1. Definirea cardurilor

1.2.2. Clasificarea cardurilor

Capitolul 2. Operațiuni cu carduri bancare

2.1. Emiterea cardului bancar

2.2. Acceptarea cardului bancar

2.3. Utilizarea cardului bancar

2.3.1. Utilizarea prin intermediul ATM-urilor

2.3.2. Eliberarea numerarului de la ghișeul bancar

2.4. Riscurile utilizării cardurilor

Capitolul 3. Activități bancare cu carduri în România

3.1. Piața românească de procesare a cardurilor – Romcard

3.2. Sistemul de plăți în România

3.3. Structura pieței de carduri în România

3.3.1. Portofoliul de carduri valide

3.3.2. Infrastructura de acceptare

3.3.3. Gradul de tranzacționare

Capitolul 4. Studiu de caz Analiză comparativă

Capitolul 5. Concluzii și propuneri

Introducere

Lucrarea de față își propune să analizeze aspectele relevante ale cardurilor bancare, instrumente moderne de plată care sunt asimilate tot mai mult în existenta cotidiană și care tind să înlocuiască, într-o proporție dominatoare, moneda efectivă.

Am ales această tema, atât din considerente de ordin teoretic cat și practic, având în vedere și o oarecare lipsă a informației privind acest instrument de plată, întrucât literatura de specialitate economică nu este suficient de generoasă în tratarea subiectului la care ne referim.

Anul 1992 poate fi considerat anul startului programelor de carduri bancare în România.

Începând cu anul 1992, băncile comerciale românești, precum: Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română “Ion Țiriac”, iar mai apoi, din 1995 și BancPost, au pus bazele programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea de carduri, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Adoptarea și introducerea cardurilor prezintă o serie de avantaje oferite pe termen mediu și lung și anume: diminuarea numerarului aflat în circulație, creșterea corespunzătoare a plăților prin virament și a plăților prin conturi, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenții economici și pentru bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-și diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină cât mai mult în întâmpinarea dorințelor clienților. Cerința orientării de către bănci și alte tipuri de servicii a devenit imperioasă, întrucât se pare că, în momentul de față, principalul serviciu al băncilor și anume creditele bancare, se află într-o perioadă de stabilizare.

Capitolul 1.

CARDUL, instrument modern de plată

Scurt istoric al apariției cardului

Cardul de plată, sub formă originară a apărut întâia oară în Statele Unite ale Americii în anul 1914, compania emitentă numindu-se Western Union și avea ca principal scop, încurajarea cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Cu ajutorul acestui card se puteau face cumpărături numai la această companie.

În 1949, un american pe nume Frank McNamara, alături de Ralph Schneider, partenerul său, creează primul card de credit pentru efectuarea plăților în restaurante, având marca Diners Club Card. În doar câțiva ani, cardul urma să fie acceptat pentru plată de câteva mii de comercianți. Diners Club Card urma să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor (travel and entertainment T&E).

Anul 1958 reprezintă un pas înainte în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub denumirea BankAmericard. Cardul băncii Bank of America, a demonstrat că exista o piață extinsă pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general), în sensul că este acceptat la plată de către orice comerciant participant la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs și prin care orice utilizator al său putea cumpăra pe credit.

Succesul cardului a fost imediat, iar apariția sa a reprezentat un moment hotărâtor în istoria plăților, în general și în istoria plăților fără numerar, în special. În anul 1976 cardul BankAmericard urma să devină bine cunoscutul card VISA, iar Bank of America, alături de alte bănci asociate și trecând prin mai multe schimbări, devine VISA International.

Visa International reprezintă o uriașă asociație cooperatistă de bănci, care se subordonează aceluiași regulament și participă în comun pentru dezvoltarea și operarea sistemului asociației.

Alte sisteme internaționale de plăți electronice, se vor dezvolta mai târziu, fiind inspirate sau modelate după Visa, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Astfel, în anul 1966, avându-și originea tot în Bank of America, 17 bănci americane alcătuiesc asociația ICA (Interbank Card Association), care avea să devină mai târziu, celebra MasterCard Interational, cu rețea proprie privată de telecomunicații (BankNet), cel mai însemnat competitor și rival al Visa.

În țările vest-europene, cardurile și-au făcut apariția în jurul anului 1960, dar au luat amploare abia după anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, grație eforturilor financiare masive, derulate de instituțiile bancare din țările avansate, baza materială a operațiunilor de plăți a crescut într-o asemenea măsură încât utilizarea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au devenit astfel, instrumentele favorite pentru derularea plăților de valori mici, inițiate de persoanele fizice care dețineau conturi bancare, fiind considerate în țările avansate o parte importantă a clientelei bancare. Apariția cardurilor au avut o menire importantă în atragerea de către bănci a persoanelor fizice cu venituri mici, care au apreciat că acest instrument de plată reprezintă o posibilitate de a obține credite, care, deși mici, le asigura plata unor datorii curente. O răspândire largă a cardurilor a fost înregistrată, în ultimul timp, în activitatea întreprinderilor mici și mijlocii, datorită avantajelor care le oferă.

Într-o serie de țări, cum ar fi Olanda, Suedia, Elveția creșterile operațiunilor prin carduri sunt destul de mari și datorită preluării, în unele cazuri, a plăților care se derulau până nu demult cu alte instrumente. Astfel, are loc o naștere a structurii instrumentelor de plată, decurgând din creșterea preferințelor pentru carduri a clienților din țările dezvoltate.

Istoria cardului inteligent este o istorie recentă, care nu are mai mult de 36 de ani. Iată câteva repere:

În anul 1971, Dr. Kunitaka Arimura, din Japonia, patentează conceptul de card cu circuite integrate, care avea să fie numit de jurnaliști card inteligent.

În perioada 1977-1979, mai multe companii (printre care Bull și Schlumberger) dezvolta carduri, în care cip-ul reprezintă un circuit de memorie sau un microprocesor complet, iar în Franța au loc teste cu astfel de carduri în domeniul bancar și al telefoniei. În Franța, succesul acestor carduri era vizibil în special prin diminuarea fraudei.

În anul 1986, sunt emise circa 65.000 de carduri inteligente cu microprocesor Bull CP8 pentru clienții mai multor bănci din S.U.A, de tip portmoneu electronic, ePortmoneu (ePurse).

În anul 1994, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Visa emite circa 1,5 milioane de carduri Visa Cash, cardul fiind un portmoneu electronic național.

Începând cu anul 1996, Visa și MasterCard sprijină conceptul de operare multi-aplicatie și interoperabil, și anume Visa sprijină sistemul deschis Java Card, iar MasterCard promovează sistemul MULTOS.

În anul 1998, li se alătură Microsoft, care creează sistemul de operare multi-aplicație Windows for Smart Card (WfSC), iar in 1999 apar și specificațiile CEPS (Common Electronic Purse Specification ), menite a face interoperabile scheme de portmoneu electronic.

În România, primul card de plată în lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD în decembrie 1995, ca un card proprietar și tot din același an au apărut primele carduri Visa și Europay (companie europeană în domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este înglobată în MasterCard International din 2002 ). În aprilie 2004 existau în toată țara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii ), 19 bănci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, între care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay sau MasterCard, iar 4 erau American Express.

În prezent, în lumea întreagă, mai mult de 1,5 miliarde de oameni folosesc carduri pentru plăți sau retragere de numerar.

1.2. Definirea și clasificarea cardurilor

1.2.1. Definirea cardurilor

În conformitate cu legislația românească în domeniu, cardul reprezinta un instrument de plată electronică, emis de o instituție de credit, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitațile banești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării concomitent sau nu, a urmatoarelor operatiuni:

Retragerea/depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar sau ATM-uri, de la ghiseele emitentului sau instituției acceptante sau de la sediul unei instituții, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;

Plata bunurilor achiziționate sau a serviciilor prestate de comercianții acceptați și plata obligațiilor către autoritațile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, penalități, amenzi etc., prin intermediul terminalelor POS, ATM sau prin alte metode electronice;

Transferurile de fonduri între conturi, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare;

Cardul bancar prezintă urmatoarele trăsături definitorii:

Elemente pentru identificarea emitentului:

Numele și marca instituției financiar bancare emitente a cardului;

Însemnele și mărcile organizației internaționale de plată prin card a cărei membru este banca emitentă;

Elemente de identificare ale tipului de card;

Elemente privind securitatea:

Holograma;

Datele privind termenul de valabilitate al cardului;

Simbolul specific tipului de card;

Specimenul de semnătură al posesorului autorizat;

Banda magnetica de pe spatele cardului ,care conține numarul de identificare al posesorului și emitentului;

Alte caractere imprimate în relief;

Elemente privind personalizarea:

Numele și prenumele posesorului autorizat;

Numărul de cod al cardului care conține numărul de identificare al emitentului si al posesorului;

1.2.2. Clasificarea cardurilor

Indiferent de funcțiile pe care le indeplinesc, cardurile prezinta o serie de trăsături comune precum:

Suport fizic din material plastic cu dimensiune și grosime standard (86mm x 54mm x 0,54 mm)

Pe partea din față să prezinte următoarele:

Elemente destinate utilizării imprinterului pentru luarea unei amprente clare, care vor include:

Numărul cardului

Numele și prenumele, dar și alte elemente care să permită evitarea confuziilor legate de identitatea deținătorului

Data expirării valabilitații cardului, in format ( LL/AA)

Elemente destinate informării prin recunoaștere vizuală:

Denumirea și sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare

O hologramă vizibilă în lumină naturală

Aceste înscrisuri se vor realiza prin gravare laser (metodă recomandată) sau prin embosare.

Pe partea din spate (verso), sunt întâlnite următoarele:

O bandă magnetică ce permite citirea unor date precum: numărul de cont, numărul de cod confidențial, fondurile dispobinile.

Un panel de semnătură, rezistent la uzură, cu elemente de siguranță, ce împiedică posibilitatea șterge (86mm x 54mm x 0,54 mm)

Pe partea din față să prezinte următoarele:

Elemente destinate utilizării imprinterului pentru luarea unei amprente clare, care vor include:

Numărul cardului

Numele și prenumele, dar și alte elemente care să permită evitarea confuziilor legate de identitatea deținătorului

Data expirării valabilitații cardului, in format ( LL/AA)

Elemente destinate informării prin recunoaștere vizuală:

Denumirea și sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare

O hologramă vizibilă în lumină naturală

Aceste înscrisuri se vor realiza prin gravare laser (metodă recomandată) sau prin embosare.

Pe partea din spate (verso), sunt întâlnite următoarele:

O bandă magnetică ce permite citirea unor date precum: numărul de cont, numărul de cod confidențial, fondurile dispobinile.

Un panel de semnătură, rezistent la uzură, cu elemente de siguranță, ce împiedică posibilitatea ștergerii sau modificării semnăturii.

1.2.2.1. Tipuri de carduri în raport cu metoda de stocare a caracteristicilor de securizare

Datorită nevoii tot mai mari de securizare a acestui instrument, precum și dezvoltării tehnologice actuale au condus la creearea și funcționarea a două tipuri de carduri, respectiv:

Carduri prevăzute cu bandă magnetică

Carduri prevăzute cu microprocesor

Cardurile prevăzute cu bandă magnetică, au informațiile cuprinse într-o bandă magnetică dispusă pe spatele cardului. Datorita memoriei limitate a acestei benzi, informațiile disponibile pe aceste tipuri de carduri fac referire strict la utilizator, emitent si algoritmul prin care se validează codul PIN introdus de utilizator. Din totalul cardurilor operaționale pe piață, în prezent, cardurile cu bandă magnetică reprezintă aproximativ 85-90 %.

Cardurile prevăzute cu microprocesor sau cu cip, numite si smart carduri, reprezintă ultima generație de carduri. Sunt prevăzute cu un chip atașat pe avers, ce asigură reținerea informațiilor de securitate direct in acest chip, opțional asigurând alimentarea și golirea efectivă a fondurilor, funcționând pe principiul unui portofel electronic (Alimentarea se realizează din contul curent al utilizatorului, existent la bancă sau prin vânzarea de numerar). Memoria cip-ului este mult mai mare față de cea cuprinsă în banda magnetică a cardurilor obișnuite, astfel informațiile înmagazinate pe cip sunt structurate pe 4 nivele astfel:

SMARTcardurile sunt clasificate la rândul lor astfel:

După modelul fizic de realizare întalnim :

Carduri cu cip de memorie și carduri cu cip cu microprocesor (din punct de vedere al funcționalitații ciruitelor integrate)

Carduri cu și fără contacte (din punct de vedere al legăturii dintre cardul inteligent și terminalul acceptator )

După modul de utilizare întalnim :

Cardurile monoaplicație, adica cele care conțin o singură aplicație. De exemplu, cardurile cu funcția de ePortmoneu.

Cardurile multiaplicație, adică cele care conțin mai multe aplicații. De exemplu, cardurile cu funcția de plată de credit, ePortmoneu și de loialitate.

Cardurile cu cip financiare, destinate plăților care pot fi carduri reîncărcabile sau consumabile.

Cardurile cu cip non-financiare utilizate în identificare (ID cards ), controlul accesului persoanelor, in domeniul sănătății.

Cardurile hibride, ce contin in același timp bandă magnetică și cip, sau cu contacte și cu antenă (interfață fără contacte).

1.2.2.2. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În funcție de natura disponibilităților din care sunt făcute plațile sunt întâlnite:

Cardurile de DEBIT sunt instrumentele la care plățile pentru mărfurile cumpărate de la comercianți ori retragerile de numerar de la ATM-uri, au la bază disponibilitățile utilizatorului, rezultate din veniturile personale cum ar fi salarii, încasări de mărfuri. O categorie a acestui tip de card este, cardul de debit cu facilitate de overdraft, prin care utlizatorul poate dispune de o anumită sumă, asimilată unui credit în limita unui plafon determinat, pe langă disponibilitățile bănești proprii existente in cont.

Cardurile de CREDIT permit posesorilor acestora sa acceseze o linie de credit pusă la dispoziție de către bancă în funcție de veniturile și obligațiile de plata ale acestora. Indiferent de operațiunile efectuate (plăți pe Internet, la comercianți, retrageri de numerar) cardul de credit oferă oportunitatea ca posesorii sa se folosească de banii băncii. Așadar banca achită bunurile cumparate, urmând ca, ulterior, aceste sume să fie înapoiate. Există o anumită perioadă de grație în care nu se percepe niciun tip de dobândă pentru tranzacțiile la comercianți. Se plătește dobândă doar pentru sumele utilizate efectiv în afara perioadei de grație și pentru sumele retrase de la bancomat.

În funcție de perioada pentru care sunt acordate creditele bancare, cardurile bancare pot fi:

● Cu termen foarte scurt de acordare a creditului, între 1 și 3 luni, el trebuind regularizat până la terminarea perioadei de acordare din veniturile utilizatorului.

● Cu termen lung de acordare, adică din momentul emiterii cardului și până la expirarea sa (de regulă perioada de valabilitate a cardului este de 2 ani), când utilizatorul cardului va trebui să ramburseze creditul acordat de bancă.

c) Cardurile preplătite, reprezintă instrumentul de plată pus la dispoziție clienților de către un emitent autorizat și reprezintă un suport de informație standardizat, individualizat și securizat, prin intermediul căruia deținătorul dispune numai de disponibilitățile bănești proprii. Comparându-l cu un card de debit obișnuit, cardul preplătit nu ii impune posesorului de card deschiderea unui cont bancar.

1.2.2.3. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedere al emitentului, cardurile se pot clasifica astfel:

Carduri emise de societăți bancare;

Carduri emise de societăți non bancare;

Carduri emise de comercianți;

Cardurile emise de societăți bancare:

Datorită dezvoltării sectorului bancar pe plan mondial, a creșterii încrederii utilizatorilor instrumentelor bancare pentru valorificarea oricăror surse de venit, au determinat preocupări multiple pentru identificarea și lansarea pe piața de consum de instrumente de plată atragătoare, utile și sigure, simplu de obținut dar și profitabile.

Sistemul american a fost capabil să realizeze cele menționate mai sus intr-un timp scurt.

Astfel, cardurile bancare, fie ele de debit sau de credit, au devenit un lucru real, sigla si holograma de securitate garantând globalizarea plăților, dinamizarea comerțului internațional, eliminarea dificultăților privind incompatibilitatea valutelor mondiale.

La rândul lor, cardurile bancare pot fi clasificate în:

Carduri pentru retragere de numerar. Ele oferă posesorului oportunitatea de a verifica disponibilitățile existente in cont și operațiunile efectuate. Emiterea lor se realizează contra cost în funcție de fiecare bancă.

Carduri naționale. Sunt administrate prin acorduri interbancare și se supun unor dispoziții comune. Prin intermediul acestui tip de card se pot efectua retrageri de numerar pe teritoriul național, în baza unui plafon variabil. De asemenea acest card permite și reglarea plăților în cazul achiziției de bunuri de la comercianții afiliați.

Cardurile internaționale. Sunt asemănătoare cardurilor naționale, doar că utilizarea lor pentru efectuarea de plăți sau retragere de numerar este extinsă și în afara granițelor naționale.

Acest tip de card asigura servicii multiple precum : asigurare în caz de pierdere sau furt ,asigurare în caz de accident, de călătorie, invaliditate sau deces.

Cardurile emise de societăți non-bancare :

Cardurile non bancare sunt in general carduri care funcționează asemănător cardurilor de credit.

Prin societăți non bancare se pot înțelege lanțurile de magazine, cluburi private care și-au lansat și administrat propriile carduri pentru clienți.

Cardurile non bancare reprezintă în principal metode de plată în anumite magazine partenere, iar uneori au și funcție de retragere de numerar.

Procedura prin care un utilizator poate intra in posesia unui astfel de card constă în completarea unei cereri în magazinele partenere precum Flanco, Altex, XXL, Carrefour, Dedeman etc.

Cardurile emise de comercianți:

Cardurile emise de către comercianți sunt cunoscute sub numele de carduri private. Ele pot fi utilizate numai la punctele comerciale ale firmei emitente. Se disting categoric de cardurile bancare deoarece nu permit operațiuni financiare, scopul pentru care sunt emise fiind diferit. Cardurile emise de comercianți servesc la identificarea utilizatorului autorizat, achiziționarea produselor vândute de comerciant sau a serviciilor prestate de firme, fidelizarea clientelei.

Livrate de marile magazine, de societăți de distribuție de carburant sau firme ce vând prin corespondență, cardurile sunt acordate uneori gratuit, cu ocazia anumitor operații de promovare.

Cardurile private au apărut din dorința comercianților de a cunoaște mai bine clientela și de a stabili o legătura constantă între card si magazinul care l-a emis. Ele aduc comercianților o mai bună rentabilitate a încasărilor, deoarece sunt evitate costurile legate de manipularea de cecuri sau de numerar, precum si riscurile legate de păstrarea numerarului.

1.2.2.4. Tipuri de carduri în funcție de momentul înregistrării tranzacției

Sistemul de decontare reprezintă un criteriu important pentru activitatea bancară. Astfel, putem identifica:

Sistemul de plată anticipată sau pay before. Deținătorul achită serviciile oferite de card, înainte de a beneficia de ele. Este cazul cardurilor ePortmoneau și a tuturor cardurilor preplătite.

Sistemul pay now. Deținătorul cardului achită bunurile cumpărate ori serviciile de care beneficiază chiar în momentul derulării tranzacției, debitarea realizându-se automat din cont. Sistemul presupune utilizarea cardurilor de debit.

Sistemul pay later. Se caracterizează prin faptul că la început are loc cumpărarea bunului ori a serviciului cu cardul, iar mai apoi se face plata acestora.

1.2.2.5. Tipuri de carduri în raport cu mediul în care sunt utilizate

Carduri destinate mediului real (fizic), alcătuit din terminale reale precum POS-uri si ATM-uri.

Carduri destinate mediului electronic, adică pe Internet.

Carduri utilizate atât în mediul real cât și în cel electronic.

Capitolul 2.

OPERAȚIUNI CU CARDURI BANCARE

Cardurile sunt folosite fie pentru retragere de numerar fie pentru operațiuni de plăți din disponibil de credite, altfel spus pentru operațiuni de încasare și plăți. Aceste operațiuni presupun emiterea cardului, deschiderea unui cont bancar, efectuarea tranzacțiilor, compensarea, decontarea, gestionarea întregii activități și de asemenea o infrastructură adecvată la bănci și comercianți. Pentru o corectă funcționare, emitenții de carduri trebuie sa obțină autorizare din partea Băncii Naționale a României și a organizației proprietare de marcă. Astfel, emitentul prezintă Băncii Naționale a României un dosar de evaluare ce cuprinde:

Cererea pentru autorizare;

Tipul cardului;

Servicii ce vor fi oferite;

Echipamente de lucru;

Proceduri de operare;

Certificatul proprietarului de marcă cu privire la design și condițiile tehnice de executare a cardului;

Tipul de software și hardware;

Integrarea în sistemul de autorizare și de decontare a tranzacțiilor;

Evaluarea riscurilor care pot apare în transferul , decontarea și administrarea informațiilor;

Autorizarea astfel obținută are un caracter provizoriu pe o perioadă de 90 zile, considerată perioadă de monitorizare, urmând a se emite autorizația definitivă.

2.1. Emiterea cardurilor bancare

Emiterea cardurilor reprezintă o operațiune complexă ce include încheierea convenției de card, confecționarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informațiilor la centrul de autorizare și la instituțiile internaționale și în final eliberarea cardului.

Pe întreaga durată a existenței sale, cardul reprezintă proprietatea emitentului, de regulă o instituție de credit, care are o serie de obligații, cum ar fi: păstrarea secretă a informațiilor precum codul PIN, a parolei, a datelor referitoare la card și deținător, păstrarea pentru o perioada de timp, legal stabilită, a evidențelor privind tranzacțiile pentru urmărirea unor eventuale erori, să asigure mijloacele tehnice și să efectueze operațiunile conform contractului, să pună la dispoziția deținătorului, la solicitarea acestuia documentele privind tranzacțiile.

Confecționarea în sine a cardurilor are loc la banca emitentă care dispune de cărți de plastic produse de firme specializate și autorizate în acest scop. Pe aceste carduri, banca imprimă cu ajutorul unor echipamente speciale date precum: numele și prenumele beneficiarului, numărul cardului, data expirării, dar și datele pentru identificare încorporate în banda magnetică. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe spatele cardului în spațiul special desemnat.

Activitatea de emitere a cardurilor conține câteva elemente importante precum:

Prezentarea persoanelor în unitățile bancare și efectuarea următoarelor operațiuni :

Completarea cererii pentru emiterea cardului

Semnarea contractului de emitere

Completarea cererii pentru deschiderea contului

Depunerea documentelor necesare aprobării cererii de emitere și a celei de deschidere a conturilor.

Verificarea de către bancă a cererilor de emitere și de deschidere a contului. În baza documentelor primite, banca constată elementele de personalizare necesare emiterii cardului și codifică datele cu caracter personal.

Eliberarea cardului către posesorii autorizați, la ghișeele băncii, după ce sunt depuse sumele precum taxa de emitere, taxa anuală de utilizare și constituirea plafonului minim lunar al disponibilităților în contul personal. Tot atunci sunt stabilite si limitele de creditare pentru fiecare deținător.

Deschiderea conturilor persoanelor fizice are loc după semnarea convenției. Toate operațiunile de încasări și plăți trebuie să se desfășoare prin conturi distincte pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaște mișcările debitoare și creditoare și soldul acestora și a se calcula dobânzile cuvenite. Deschiderea unui cont de card nu este condiționată de existența la acceași bancă a unui cont curent, fiind des întâlnite situațiile în care o persoană are conturi de carduri la mai multe bănci și cont curent la una dintre acestea. În fiecare lună, titularul contului de card primește un extras de cont cu toate tranzacțiile efectuate și soldul contului.

Închiderea contului de card se realizează la cererea titularului ori din inițiativa băncii, dacă se produc evenimente ce impun acest lucru.

2.2. Acceptarea cardurilor bancare

Comercianții care au încheiat contracte de procesare a acestui tip de operațiune cu o bancă comercială, trebuie sa beneficieze de decontarea tranzacțiilor. Pe plan Internațional, acest proces poartă denumirea de acquiring system, adică acceptarea cardurilor.

Pentru a putea deține calitatea de acceptanți, comercianții încheie cu banca contracte de acceptare la plată a cardurilor. Clauzele cuprinse în contract, fac referire la termenii și condițiile de acceptare, drepturile și obligațiile parților contractante. Clauza de acceptare e obligatorie și necondiționată.

În cazul comercianților, băncile emitente pun la dispoziție cititoare de carduri atât magnetice cât și electronice, liste privind cardurile de plată interzise la acceptare. Comisionul primit de bancă pentru operațiunea de acceptare este stabilit pe categorii de comercianți și de comun acord cu aceștia. De asemenea, fiecărui comerciant îi este atribuit un cod unic ce conține si codul băncii emitente și o limită de autorizare, care reprezintă valoarea maximă a unei operațiuni pentru care nu este necesară obținerea aprobării efectuării ei de la centrul de autorizare al băncii.

Autorizarea constă în atestarea validității operațiunii între un posesor autorizat și un comerciant acceptat și se realizează de către Centrul De Autorizare, organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci.

În funcție de nivelul limitei de autorizare pot fi întâlnite următoarele situații:

● Tranzacții cu o valoare mai mică decât limita de autorizare, unde comerciantul acceptă cardul fără a solicita autorizarea efectuării operațiunii.

● Tranzacții cu o valoare mai mare decât limita de autorizare, unde după realizarea verificărilor necesare, Centrul De Autorizare își dă sau nu acceptul pentru operațiunea respectivă.

● Tranzacții unde limita de autorizare este zero.

În toate cele trei cazuri, comerciantul acceptant verifică identitatea posesorului cardului și caracteristicile de securitate ale acestui instrument de plată, cât și ultima listă a cardurilor interzise la acceptare.

Figura nr.1 Fluxul operațiunilor de acceptare la plată a unor tranzacții cu carduri

Sursa: Date prelucrate de autor

Explicații pe baza schemei:

Deținătorul cardului solicită comerciantului achiziționarea unui bun/serviciu;

Comerciantul solicită la rândul sau autorizarea tranzacției din partea Centrului de autorizare;

Centrului de autorizare transmite către Banca emitentă a cardului cererea de autorizare;

Banca emitentă a cardului verifică contul deținătorului cardului;

Banca emitentă a cardului autorizează tranzacția și transmite informații către Centrul de autorizare;

Centrul de autorizare transmite codul de autorizare Comerciantului;

Comerciantul autorizează sau refuză predarea bunului ori prestarea serviciului către deținătorul de card.

2.3. Utilizarea cardurilor bancare

Cardul poate fi utilizat de către deținătorul său începând cu data primirii acestuia și până în ultima zi calendaristică a lunii înscrise pe el.

Cardul însoțit de plicul sigilat în care se află codul PIN, sunt eliberate clientului, la filiala băncii în care a depus Cererea pentru emitere/reemitere a cardului. Imediat la primire, deținătorul va semna pe verso, în spațiul special destinat, moment din care va purta responsabilitatea tuturor operațiunilor efectuate prin intermediul cardului.

Acesta este de asemenea obligat să:

asigure păstrarea cardului în condiții care să exclude deteriorarea, pierderea ori furtul acestuia;

memoreze și să țină secret codul PIN;

folosească PIN-ul astfel încât să nu fie descoperit de alte persoane;

preia cardul și chitanța după orice tranzacție facută la ATM-uri sau la terminalele POS;

ceară efectuarea operațiunilor de la ghișeu doar în prezența sa.

2.3.1. Utilizarea prin intermediul ATM-ului

Automatul bancar ATM reprezintă un echipament destinat eliberării de numerar sub formă de bancnote. Din punct de vedere fizic ATM-ul reprezintă un seif blindat care are în interior un numar de 10-12 casete cu bancnote, un mecanism de numărare și altul de preluare a bancnotelor și de transport, care sunt acționate electronic. În exterior, ATM-ul este prevăzut cu un display pentru afișarea instrucțiunilor de utilizare, o fantă pentru introducerea cardului în vederea transmiterii informațiilor la centrul informatic al băncii și primirii răspunsului, o tastatură pentru introducerea sumei de bani solicitată ori plata serviciilor și o fantă cu un sertar pentru eliberarea de numerar.

Fluxul operațional pentru eliberarea de numerar este următorul:

● Introducerea carții de plată în nișa pentru carduri (card reader);

● Tastarea codului PIN (Personal Identicational Number). La cea de-a treia greșeală consecutivă a tastării, cardul este blocat în ATM.

● Interogarea soldului (opțional), urmată de tastarea sumei dorite a fi retrasă;

● Eliberarea numerarului și debitarea contului personal;

● Înapoierea cărții de plată;

● Eliberarea chitanței (Dacă s-a solicitat acest lucru).

Meniul de opțiuni al ATM-ului mai poate include:

plata facturilor pentru sume datorate furnizorilor;

analiza fluxului de numerar;

decizii financiare și de management.

Dacă deținătorul carții de plată optează să plătească facturile datorate furnizorilor, acesta trebuie sa introducă datele necesare identificării contului, termenul limită pentru facturarea plății și adresa electronică la care se va face plata.

În cazul analizei fluxului de numerar, posesorului ii sunt oferite date referitoare la intrările și ieșirile de numerar începând cu ultima utilizare a cardului.

Pentru deciziile financiare și de management, deținătorul carții de plată, pe baza datelor introduse poate primi mai multe variante de utilizare a fondurilor respective. În funcție de cum decide, poate selecta varianta dorită, confirmând operațiunea.

2.3.2. Eliberarea numerarului de la ghișeele băncilor

Dacă deținătorul cardului dorește eliberarea numerarului de la ghișeul unei bănci, atunci operațiunea este supusă procesului de autorizare.

Operațiunea este întâlnită în următoarele situații:

Banca respectivă nu deține un ATM;

Datorită unor motive de natură tehnică, cardul nu poate fi utilizat prin intermediul ATM-ului;

Suma solicitată de deținătorul cărții de plată depăseste plafonul zilnic al tranzacțiilor derulate cu ajutorul ATM-urilor;

Pentru tranzacțiile electronice, comercianții folosesc POS-uri.

POS-ul reprezintă terminalul utilizat pentru transferul electronic al fondurilor, ce permite preluarea și transmiterea informațiilor cu privire la plata cu cardul de la comerciant la centrul de autorizare. Utilizând informațiile conținute pe banda magnetică, prin tastarea codului PIN de către client și a sumei tranzacției la POS, comerciantul primește autorizarea privind plata. După ce are loc autorizarea, POS-ul elibereaza chitanța în două exemplare, una pentru comerciant, iar cealaltă pentru client. Decontarea sumelor au loc la intervale ceva mai mari de timp, lucru de il dezavantajează pe comerciant.

2.4. Riscurile utilizării cardurilor

Frauda prin carduri

Dezvoltarea activității cu carduri a scos în evidență și unele imperfecțiuni în ceea ce privește securitatea operațiunilor și a modului de utilizare de către posesori. Măsurile de securitate precum holograma, codul PIN, verificarea specimenului de semnătură nu s-au dovedit a fi suficiente, drept pentru care au fost introduse măsuri în operare precum limitarea sumei autorizate, a numărului zilnic de tranzacții la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente în baza de date și alți parametri specifici băncilor emitente.

În același timp, perfecționările tehnologice au condus la înlocuirea suportului hârtie cu cel electronic și la extinderea transmisiei telefonice, care, în unele zone, rămân vulnerabile la încercările de fraudă.

Măsurile de protecție mai noi prevăd codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic dar acest sistem este mai complicat și mai scump și nu este invulnerabil. În cazul tranzacțiilor de valori mai importante, comercianții au luat măsura de a interoga banca emitentă și aceasta pe deținătorul cardului asupra realității operației, măsură care presupune un raspuns suplimentar și o autorizare întârziată, dar care s-a dovedit a fi foarte eficientă.

Începuturile activității cu carduri în România au fost marcate, cum era și normal, de tentative de fraudare din partea infractorilor. Pe măsură ce cardul a început să fie folosit în mod obișnuit ca instrument de plată, fraudele s-au înmulțit îngrijorator.

Măsuri împotriva infractorilor

În ultima vreme, tot mai multe persoane cad pradă infractorilor care cooperează după așa numita ,,medoda libaneză”. Aceasta constă în plasarea în fanta ATM-ului, unde se introduce cardul pentru extragerea numerarului, a unei folii subțiri, care are rolul de a impiedica citirea carții de plată și astfel de a-l bloca în interior. Pe ATM sunt plasate afișe care îi sfătuiesc pe clienți să sune în caz de necesitate, la unul dintre numerele de telefon, pentru a intra în legătura cu specialiștii băncii căreia îi aparțin ATM-ul. Însă de fapt la acele numere de telefon răspund infractorii a căror scop este acela de a afla codul PIN al cardului rămas blocat în ATM. După ce proprietarul este convins că banca a blocat posibilitatea utilizării lui, infractorii îl extrag cu ajutorul unei pensete, după care cunoscând PIN-ul, il golesc de bani.

Sfaturi pentru minimizarea riscurilor de fraudă:

Semnarea cardului în locul indicat imediat ce a fost înmânat deținătorului

Memorarea codului PIN (a se evita notarea acestuia)

Codul PIN este strict confidențial așa că nici măcar un reprezentant al băncii ori comerciant nu are dreptul să îl solicite

Evitarea ATM-urilor slab iluminate

Verificarea constantă a situației contului

Refuzul transmiterii numărului cardului prin telefon

Capitolul 3.

ACTIVITĂȚI BANCARE CU CARDURI ÎN ROMÂNIA – ROMCARD

3.1. Piața românească de procesare a cardurilor

Începutul cardurilor în România se regasește în anul 1970, când persoanele stăine nerezidente, care vizitau țara în acea vreme, aveau ,,privilegiul” ca la anumite hoteluri, restaurante, magazine, exclusiv să utilizeze, ca mijlor de plată, cardul.

După decembrie 1989, o dată cu trecerea de la economia de comandă la cea de piață, băncile comerciale românești s-au gândit la emiterea propriilor carduri. În 1992 cinci societăți bancare renumite au pus bazele unei societăți comerciale, denumită ROMCARD, și au emis carduri proprii pe piața românească (Banca comrcială Română, Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerț Exterior-Bancorex și Banca Comercială ,,Ion Țiriac”). În anul 1995, în grupul celor cinci bănci a intrat și BancPost.

Avantajele utilizării unui procesator sunt multiple. Băncile sunt astfel scutite de investiția inițială (în cazul în care doresc să intre pe piață) sau de investițiile ulterioare, necesare actualizării continue a tehnologiei. Pe de altă parte, acumulând un volum mare de tranzacții, procesatorul generează costuri de exploatare cu mult mai reduse decât ale unei bănci. În plus, trecerea răspunderii procesării de la bancă la procesator, scutește banca de problemele administrative și de personal, ceea ce ii permite să se concentreze asupra funcțiunilor sale esențiale în această afacere, precum dezvoltarea produselor și marketingul acestora.

Preocupate în permanență de diversificarea produselor/serviciilor oferite clienților și de adaptarea activității de specialitate la nivelul standardelor internaționale , principalele bănci comerciale din România au proiectat și dezvoltat programe ambițioase de carduri. Cu ajutorul consultanților – organisme specializate internaționale – în România a fost organizată în prima etapă a programelor de carduri piața de acceptare a acestor instrumente de plată. Băncile comerciale promotoare au pornit în 1993 programe de procesare a tranzacțiilor derulate utilizând carduri emise de sistemul bancar internațional, în primul rând folosind sigla VISA și ulterior, după 1994, EUROCARD/MASTERCARD și AMERICAN EXPRESS.

Pe lângă eforturile privind operațiunile de autorizare și emitere propriu-zisă a cardurilor, băncile comerciale românești au realizat investiții importante pentru asigurarea unei rețele adecvate, capabile să ofere deținătorilor de carduri numerarul prin intermediul ATM-urilor.

Urmărind procesarea tranzacțiilor cu carduri potrivit cerințelor mondiale referitoare la băncile comerciale a luat ființă o societate comercială denumită ROMCARD, specializată în prelucrarea automată a operațiunilor derulate prin carduri în România. Astfel, comercianților români acceptanți le-a fost creată posibilitatea obținerii autorizațiilor în maxim 30 de secunde și facilitatea decontării valutare în maxim două zile lucrătoare.

Într-un interval foarte scurt băncile comerciale au atras în sfera plăților prin cardri toți comercianții reprezentativi din România astfel încât la sfârșitul anului 1996 pe teritoriul național erau afișate sigle VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS și erau acceptate carduri la decontare într-un număr de 2500 puncte comerciale românești. Specializarea acestora este diversificată, incluzând hoteluri, restaurante, magazine, benzinării, agenții de turism.

Procesarea tranzacțiilor derulate prin carduri a adus venituri substanțiale băncilor promotoare. Pe baza comisionului de procesare,băncile au încasat cel puțin două milioane de dolari, acoperind astfel investiția lor inițială în proiectul de acceptare.

Un alt element important care a asigurat promovarea acestui instrument bancar ca mijloc de plată în economia românească au demarat, începând cu 1996, procesul de emitere a cardurilor naționale (carduri cu acoperire valorică în depozite exprimate în monedă locală).

În cazul tranzacțiilor electronice, comerciantul utilizează un POS. Acest terminal, utilizat pentru transferul electronic al fondurilor, permite preluarea și transmiterea informațiilor privind plata cu card de la comerciant la centrul de autorizare. Folosind informația conținută pe banda magnetică a cardului și prin tastarea PIN-ului de către client și a valorii tranzacției la POS, de către comerciant, acesta din urmă primește autorizarea privind plata. După autorizare, dispozitivul furnizează chitanța de vânzare (nota de plată) țn două exemplare, din care unul rămâne la comerciant, iar celălalt la client. Posesorul cardului autentifică tranzacția prin tastarea PIN-ului și prin semnarea chitanței de vânzare editată la imprimanta POS-ului. Decontarea sumelor respective are lor la intervale de timp mai mari, fapt ce îl dezavantajează pe comerciant.

În cazul tranzacțiilor pe Internet, site-ul web adișează formularul, clientul este invitat să introducă în computerul server, datele de identificare ale cardului (numele și PIN-ul). Aceste date sunt transmise la un procesor de carduri (site specializat), care sortează datele primite și le transmite băncii emitente a cardului (mandatare). Banca transmite procesorului autorizarea (sau infirmă autenticitatea cardului) și blochează în contul clientului suma respectivă. După primirea de către bancă, a documentelor care atestă livrarea mărfii, aceasta plătește vânzătorului suma aferentă.

ROMCARD – primul centru românesc de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri.

BCR, Banca Agricolă, Banca ,,Ion Țiriac”, BRD și BANCOREX cu o investiție de 500.000 USD, pun bazele la 1 martie 1994 a primului centru de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri, numit ROMCARD.

În prezent, ROMCARD, cu mai bine de 20 de ani de experiență în domeniul procesărilor bancare, operează în continuare într-un sistem realizat corespondent cu standardele internaționale, bazat pe certificatele primite din partea organizațiilor internaționale VISA, MasterCard, AmericanExpress, JCB, Diners Club.

Deoarece la acea perioadă băncile menționate mai sus erau doar membre VISA, decontarea avea loc numai cu acest sistem internațional de plată. Având în vedere că băncile românești au început să emită carduri abia în Ianuarie 1996, activitatea Romcard-ului s-a bazat în primii ani de la înființare pe autorizarea și decontarea cardurilor emise în străinătate. Această autorizare se referea la faptul că, pentru orice tranzacție cu carduri, chiar dacă era vorba de o retragere de numerar sau de plată a unor bunuri sau servicii de la un comerciant, prin Romcard se obținea autorizarea operației respective.

VISA a echipat din punct de vedere tehnic Romcard, împreună cu băncile fondatoare și a format primul operator interbancar al tranzacțiilor cu carduri. În următorii ani, băncile respective au devenit pe rând membre EuroPay, iar în prezent Romcard este dotat cu câte un server pentru fiecare dintre cele două sisteme internaționale de plată mai sus amintite. Între timp Banca ,,Ion Țiriac“ a obținut exclusivitatea pentru American Express, astfel că, mai apoi Romcard a fost dotat cu un server pentru autorizarea tranzacțiilor cu carduri AMEX.

În comparație cu ceilalți procesatori, Romcard nu s-a implicat și în producerea și emiterea de carduri, deoarece acționarii au considerat că nu este o activitate rentabilă și nu au aprobat dezvoltarea acestor tipuri de servicii. În schimb, Romcard este singurul care procesează în prezent tranzacțiile cu carduri AMEX, Dinner's Club ori JBC.

În prezent, Romcard oferă clienților o serie de servicii de bază precum:

● Autorizări vocale: Comercianții dotați cu imprintere, apelează telefonic Romcard 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru efectuarea unei autorizări, durata medie fiind între 20 și 30 secunde.

● Merchant acquiring: Chitanțele ajung la Romcard, care le introduce în procesare, obținându-se rapoarte și fișiere care reflectă gruparea tranzacțiilor pe comercianți.

● eLearning interface: Toate tranzacțiile, inclusiv cele electronice sunt procesate și incluse în fișiere outgoing care sunt transmise în fiecare zi organizațiilor internaționale în vederea decontării, iar fișierele incoming primite de la acestea sunt procesate în mod similar.

● Prevenirea fraudelor: Romcard întreține o bază de date care conține informații extrem de folositoare pentru prevenirea fraudelor.

● Servicii auxiliare: -Supercom este un serviciu oferit de Europay, prin intermediul căruia sunt transmise imagini prin satelit în timp real pentru susținerea conflictelor în cazul refuzurilor la plată.

-Europay Online este un pachet de servicii care asigură posibilitatea detecării și prevenirii fraudelor la tranzacțiile MasterCard.

● Servicii pentru băncile străine, în special servicii de monitorizare a cardurilor pierdute ori furate. În prezent există semnate astfel de contracte cu AlphaBank România și ING Bank.

3.2. Sistemul de plăți în România

Motivele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată prin intermediul cardurilor sunt reprezentate de avantajele oferite pe termen mediu respectiv lung: diminuarea numerarului aflat în circulație, creșterea covârșitoare a plăților prin virament, dar și a plăților prin conturi.

În permanență preocupate de diversificarea produselor și serviciilor pentru clienții lor, precum și de adaptarea activității de specialitate la nivelul standardelor Internaționale, principalele bănci din România au hotărât să introducă acest sistem de plăți prin intermediul rețelei mondiale VISA.

Anul 1992 poate fi considerat anul startului programelor de carduri bancare în România.

Începând cu anul 1992, băncile comerciale românești, precum: Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română “Ion Țiriac”, iar mai apoi, din 1995 și BancPost, au pus bazele programelor de carduri în țara noastră, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea lor ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Intențiile băncilor menționate au fost materializate în primă etapă prin aderarea acestora la sistemele mondiale VISA Internațional și mai apoi în 1994 la Europay International, precum și prin crearea unor departamente bancare specializate si dedicate în mod exclusiv operațiunilor cu carduri.

În foarte scurt timp, băncile comerciale au reușit să atragă în sfera plăților cu carduri toți comercianții din România, astfel încât la finele anului 1996 pe teritoriul României se afișau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCAD sau American Express.

Nevoia reorientării activității bancare romănești spre domenii profitabile și sigure a cauzat continuarea și dezvoltarea programelor de carduri din România. Așadar principalele bănci comerciale au extins aria de răspândire a activităților cu carduri, lucrând prin toate unitățile teritoriale pentru determinarea acceptării cardului ca mijlor de plată dar și pentru stimularea eliberării de carduri naționale.

Programele de emisiune dominante ale debutului au fost cardurile ce puteau acționa în afara țării, de exemplu cardurile de debit emise sub sigla VISA sau MASTERCARD, ce asigurau efectuarea cheltuielilor în deplină siguranță. ,,Banca Agricolă VISA Business”, ,,BCR VISA International” sau ,,VISA BCIT” erau carduri ce ofereau persoanelor juridice române să efectueze cheltuieli în valută în afara granițelor României, fără a mai fi necesară prezența efectivă a numerarului.

Datorită procesărilor tranzacțiilor efectuate de către deținătorii de carduri, băncile românești emitente au obținut minim două surse de venit, venituri din taxe pe operațiuni și din depozite în cont. Întregul câștig al băncilor nu era reprezentat doar de venitul din taxele pe operațiuni ci, de constituirea de surse valutare atrase care, printr-o politică adecvată, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare și reduce presiunea asupra rezervelor valutare ale țării.

3.3. Structura pieței de carduri în România

3.3.1. Portofoliul de carduri valide în circulație

Tabelul 3.1. Situația cardurilor din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Datele furnizate de emitenți (instituții de credit și IFN-uri), centralizate de către BNR, relevă faptul că portofoliul de carduri valide în circulație la 31 decembrie 2014 era cu 2,7 % mai mare decat cel inregistrat la 31 decembrie 2013, respectiv cu 5,75% față de decembrie 2012.

În cazul cardurilor cu funcție de debit se remarcă faptul că la finele anului 2014 erau înregistrate cu 2,15 puncte procentuale mai mult față de 31 decembrie 2013 și cu 6,2 puncte procentuale mai mult față de finele lui 2012.

Pentru cardurile cu funcție de credit se observă că în decembrie 2014 se găseau cu 3,5 % mai multe carduri față de anul anterior. În schimb în 2013 procentul era negativ față de 2012, numărul cardurilor fiind cu 2,05 % mai mic.

Cardurile active, suferă o scădere cu 2,65 puncte procentuale în 2014 față de 2013. Rezultatul de la finele lui 2014 este apropiat celui din 2012, însă tot negativ cu 0,4 procente.

Figura 3.1. Situația cardurilor din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Cele mai active bănci pe piața cardurilor în 2014

Primele patru bănci, după marimea activelor din tara noastră și anume: BCR, BRD, Banca Transilvania, urmate de Raiffeisen Bank, dețin împreună 8,5 milioane de carduri de debit și credit, din totalul de 14,5 milioane de carduri aflate în circulație în România, conform datelor furnizate de bănci, ceea ce înseamnă o cotă de piață de 60% din totalul pieței de carduri. Băncile mai sus menționate dețin fiecare în jur de 2 milioane de carduri, fiind urmate de alte 2 instituții de credit cu câte 1 milion de carduri (CEC Bank și ING Bank), urmate apoi de către un alt grup de bănci mijlocii cu câte o jumătate de milion de carduri fiecare (UniCredit, BancPost, Credit Europe Bank). Cele mai multe carduri au fost emise, în ordine, de BRD, cu 2,3 milioane în total, urmată de Raiffeisien Bank, cu 2,26 milioane, Banca Transilvania, cu 2,1 milioane și BCR, cu 1,9 milioane.

Figura 3.2. Poziția primelor bănci în cazul cardurilor de debit în anul 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor preluate (www.piatafinanciara.ro)

Dacă în privința cardurilor de debit clasamentul rămâne neschimbat în cazul primelor patru bănci, la cardurile de credit situația este alta: Raiffeisen Bank deține poziția de lider, cu peste 400.000 de carduri de credit, urmată de Credit Europe Bank, cu 300.000 de carduri de credit, Banca Transilvania, cu peste 200.000 de carduri de credit și BCR, cu 180.000 de carduri.

Figura 3.3. Poziția primelor bănci în cazul cardurilor de credit în anul 2014

Sursa: Întocmit de autor pe baza datelor preluate (www.piatafinanciara.ro)

3.3.2. Infrastructura de acceptare

Tabelul 3.2. Situația ATM-urilor și Pos-urilor din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Numărul de POS-uri instalate la comercianți a crescut continuu astfel că a depășit pragul de 100.000 de terminale.

Se remarcă faptul că în decembrie 2014 numărul POS-urilor era cu 5,5 % mai mare față de decembrie 2013 și cu 6,8 % mai mare față de 2012. Împreună cu automatele bancare rețeaua de terminale ce acceptă cardurile la tranzacționare se ridică la peste 145.000.

Ritmul de dezvoltare al rețelei păstrează în continuare un raport de 11-12 POS-uri la un ATM.

Figura 3.4 Situația ATM-urilor și Pos-urilor din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

3.3.3. Gradul de tranzacționare

3.3.3.1. Număr de tranzacții

a. Plăți la comercianți

După scăderea înregistrată în martie 2014, se observă o creștere constantă a numărului de tranzacții de plăți pe cardurile de debit. În decembrie 2014 s-a ajuns la peste 51 de milioane de tranzacții de plăți la comercianți pe cardurile de debit, în creștere cu peste 17 % față de finele lui 2013, cu 30,6 % față de 2012, respectiv cu 43,5 % mai mult față de 2011.

Tabelul 3.3. Situația tranzacțiilor privind plățile prin carduri din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

În ceea ce privește utilizarea cardurilor de credit, în comparație cu anii anteriori, evoluția este una pozitivă: 13,25 puncte procentuale în plus la sfârșitul anului 2014, față de decembrie 2013 și aproximativ 20 de puncte procentuale în plus față de decembrie 2012. Evoluția poate să pară dezamăgitoare doar la finele trimestrului I al anului 2014, cand s-a înregistrat o scădere de 230,000 tranzacții comparativ cu ultimul trimestru al anului 2013.

Figura 3.5 Situația tranzacțiilor privind plățile prin carduri din România în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

b. Retrageri de numerar

Tabelul 3.4. Situația numărului retragerilor de numerar de la ATM în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Indiferent dacă ne uităm la retragerile de la automatele bancare din țară sau de la cele din străinătate, numărul de tranzacții efectuate în trimestrul al IV-lea al anului 2014 este superior celui înregistrat în aceeași perioada a ultimilor 3 ani.

În primul caz, se remarcă o pondere de 2,25 % mai mult față de 2013, 3,3 % față de 2012 și 6,7 % mai mult comparativ cu 2011.

În cazul retragerilor din afara granițelor țării evoluția se prezintă astfel: cu 17,55 % mai multe retrageri in 2014 față de 2013, cu 23% față de finele lui 2012 si cu 28 % mai mult comparând cu ultimul trimestru al anului 2011.

Figura 3.6 Situația retragerilor de numerar de la ATM în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

3.3.3.2. Valoarea tranzacțiilor

Valoarea plaților la comercianți

Finele anului 2014 consemnează un volum al plăților la comercianți de peste 7 mld. Lei pe cardurile de debit, în creștere cu 13,2 % față de aceeași perioadă a anului trecut și cu 23,4 % mai mult față de 2012. Evoluția este dezamăgitoare la sfârșitul trimestrului I al anului 2014 cand se înregistrează o pierdere de 659,79 milioane lei, adică cu 11,79 % mai puțin față de Dec. 2013. În privința sumelor cheltuite la comercianți pe cardurile de credit, se înregistrează un procent pozitiv de 14,8 % în Dec.2014, față de Dec.2013, respectiv o creștere de 35 % în comparație cu Dec.2011 .

Tabelul 3.5. Situația plăților prin carduri de debit sau credit în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Figura 3.7. Situația plăților prin carduri de debit sau credit în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Valoarea retragerilor de numerar

În ultimele 12 luni, posesorii de card au efectuat retrageri de numerar in valoare de 2 miliarde 965 milioane lei (aproximativ 6,65 miliarde Euro). Tendința de creștere a sumelor retrase este mai pronunțată pe automatele bancare din străinătate, de unde românii au retras în aceeași perioadă 112 milioane lei (aproximativ 25 milioane de euro).

Tabelul 3.6. Situația sumelor retrase de la ATM-uri din țară și străinătate în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

Figura 3.8. Situația sumelor retrase de la ATM-uri din țară și străinătate în perioada mar. 2011 – dec. 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de Banca Națională a României

În perioada decembrie 2012 – decembrie 2013, posesorii de card au efectuat retrageri de numerar in valoare de 2 miliarde 965 milioane lei (aproximativ 6,65 miliarde Euro). Tendința de creștere a sumelor retrase este mai pronunțată pe automatele bancare din străinătate, de unde românii au retras în aceeași perioadă 112 milioane lei (aproximativ 25 milioane de euro).

Capitolul 4.

Studiu de caz privind cardurile pentru Studenți.

Analiză comparativă între băncile RAIFFEISEN BANK, BRD și ING

Cardurile speciale destinate studenților au beneficii în plus față de unele obișnuite. Băncile acordă dobândă pentru sumele existente în cont și, astfel, suma are posibilitatea să crească și să vină în ajutorul studenților să economisească pentru perioade mai grele. Pentru cei care dețin un cont, banii pot fi primiți mult mai ușor de la alte persoane, fără a mai fi nevoiți să aștepte mandatul poștal, care ajunge după minim două zile. În plus, cei care beneficiază de burse pot să își ușureze viața fără a fi nevoiți să piardă timpul stând la cozi.

Băncile din țara noastră se întrec în oferte pentru studenți, însă un număr mic își fac remarcate pachetele pentru studenți. ING Bank și Raiffeisen Bank sunt singurele care sunt capabile să se evidențieze în rândul tinerilor, prin afișe, flyere sau campanii. Există și alte instituții bancare care vin în ajutorul celor ce încă își urmează studiile, și anume BRD, Volksbank și Piraeus Bank.

Ar putea părea puțin ciudat, deoarece aceste oferte conțin conturi și carduri fără comisioane, deci banca nu câștigă. Este doar o aparență.

Câteva motive pentru care instituțiile bancare se orientează către tineri:

sunt mult mai receptivi la ideea de a deschide conturi și carduri, în special dacă sunt gratuite;

spre deosebire de persoanele de vârsta a II-a, studenții învață mult mai ușor cum să folosească un bancomat sau cum să își plătească facturile cu ajutorul cardului;

nu în ultimul rand, trebuie spus că există și în rândul funcționarilor bancari diverse targete de vânzări, iar tinerii, după cum am menționat sunt cel mai ușor de convins.

Însă argumentul forte este că studenții reprezintă clienții ,,de mâine”. Astfel, chiar dacă nu au în prezent un salariu, vor avea unul mai târziu. Așadar, unii vor avea nevoie de credite.

Primele bănci românești care au oferit asemenea produse, au apelat la strategia de co-branding (asocierea cu diverse instituții care se află în slujba tinerilor), încercând să ajungă astfel mai ușor la tineri și să îi targeteze oarecum. În acest fel și studenții vor avea unele beneficii (asociațiile despre care s-a menționat oferă la rândul lor fel de fel de reduceri, cum ar fi prețuri mai mici la anumite restaurante sau la biletele de concerte) care să îi atragă să deschidă un cont.

Bineînțeles cardurile sunt de debit (adică se pot folosi numai banii pe care utilizatorul îi depune în contul personal), întrucât băncile nu au foarte mult curaj în a credita tinerii din diverse motive. În primul rând, puțini au salarii, iar în al II-lea rând, deoarece studenții nu sunt încă pe deplin responsabili, astfel că probabilitatea de a înregistra întârzieri la plata ratelor este extrem de crescută.

Cu toate acestea, un astfel de card ar trebui să fie mai mult decat de ajuns pentru început. Banii pot fi folosiți după bunul plac, eventual chiar de a achita facturi sau alte utilități. De asemenea, cel mai important, se pot primi sume de la părinți sau oricine altcineva.

Pentru a beneficia de un astfel de card nu este necesar decât buletinul și carnetul de student vizat la zi. În urma completării cererii, banca ar trebui ca în maxim o săptămână să ofere cardul studentului.

4.1. Prezentarea generală a Raiffeisen Bank

Prima bancă cu specific agricol din România a fost înființată în anul 1873 sub denumirea de Creditul Funciar Rural, creată pe principiul asocierii și garantării naturale a producătorilor agricoli.

În anul 1894 era înființată Banca Agricolă creată în scopul servirii ,,treburilor agriculturii”. În 1939 și-a schimbat denumirea în Creditul National Agricol. În anii regimului comunist creditarea agriculturii a fost efectuata prin Directia Agricolă a Băncii Naționale a României.

La 1 martie 1968 a fost înființată Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară, care cuprindea în structura sa 41 de sucursale și 57 de filiale, iar 35 de filiale ale Băncii Naționale efectuau operațiuni de mandat pentru ea prin compartimentele specializate în domeniul finanțării și creditării agriculturii.

În 1990, odata cu trecerea spre economia de piață, a început reclădirea sistemului bancar romanesc. În aceste condiții, a fost creată prin Hotărârea Guvernului nr 1196/1990 Banca Agricolă SA, la data de 1 decembrie 1990, pe acceași dată fiind desființată Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară. Banca Agricolă SA se organizează sub forma unei bănci comerciale și de dezvoltare, societate pe acțiuni și functionează pe baza statutului și legilor în vigoare.

În prezent, banca s-a privatizat și face parte din RZB GROUP. Numele băncii este Raiffeisen Bank.

Grupul Raiffeisen este cel mai mare grup bancar privat din Austria si are o structura pe trei niveluri. Primul cuprinde 680 de bănci locale, care la rândul lor au un total de 1740 sucursale. Numârul total de unități Raiffeisen ajunge la 2400. Toate acestea oferă o gamă vastă de servicii bancare. Cel de-al doilea nivel este format din băncile regionale – așa numitele Landesbank. Acestea operează în cele nouă provincii ale Austriei, având rolul unor case de compensații. RZB-Austria este acționarul principal al rețelei de bănci din Europa Centrală și de Est, constituie cel de-al treilea nivel și reprezintă instituția centrală a grupului bancar.

RZB-Austria a deschis în 1994 o reprezentanță în România și a devenit una din băncile străine de top, oferind o gamă variată de servicii și produse bancare. În iunie 1998 și-a început activitatea Raiffeisen Bank România, cea de-a noua bancă a RZB-Austria în Europa Centrala și de Est. În iulie 2001 RZB-Austria și Fondul Româno-American de Investiții (FRAI) au preluat de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS) 98.84% din acțiunile Băncii Agricole. Din acest pachet, RZB-Austria deținea 93%. În martie 2003 RZB Group a preluat acțiunile deținute de Fondul Romano-American de Investiții (FRAI) la Raiffeisen Bank, reprezentând 4,99% din capitalul băncii. Restul, de 0,8 % sunt deținute de câteva mii de alți mici acționari.

Raiffeisen Bank are o rețea de peste 540 agenții în întreaga țară care deservesc aproximativ 2 milioane clienți, dintre care 100.000 de IMM-uri și 6.800 corporații mari și medii, iar numarul de salariati depășește 6000 persoane.

Banca are un capital social de 1200 mil. Lei, având relații de corespondent bancar cu peste 250 de bănci din țară și din lume.

Raiffeisen Bank este o bancă universală care oferă produse și servicii de calitate atât pentru populație (persoane fizice), cât și pentru agenți comerciali (persoane juridice), printre care :

operațiuni cu carduri în lei și valută. Se oferă deținătorilor de carduri emise de bănci românești sau străine sub siglele VISA și EUROCARD/MASTERCARD posibilitatea eliberării de numerar prin rețeaua sa de peste 1000 de bancomate;

decontări interbancare în timp real;

plata directă a facturii furnizorilor de utilități;

informații despre conturi pe telefonul mobil – Smart Tel SMS;

Raiffeisen Bank a imbunătățit serviciul SmartTel, care permite accesarea informațiilor financiar-bancare prin intermediul telefonului mobil. Serviciul este disponibil atât pentru clienții persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, oriunde în raza de acoperire Orange, Vodafone, Telekom România Mobile.

4.1.1. Cardurile Raiffeisen Bank

Oferta în materie de carduri a băncii Raiffeissen Bank este una echilibrată, urmarind acoperirea cerințelor pieței în acest domeniu. În componența acestui portofoliu descoperim :

VISA ELECTRON

Caracteristici:

Card de debit, în lei, pentru persoane fizice;

Card de plată a salariilor pentru angajatori;

Utilizare domestică și internațională;

Suma minimă de deschidere a contului pe card trebuie să fie 10 lei;

Avantaje:

Până la 5 carduri pe cont;

Posibilitatea de a efectua tranzacții comerciale directe și extrageri de numerar nu numai în țară, dar și în străinătate (cardul este alimentat cu lei, iar în străinătate conversia se realizează automat în moneda țării respective);

Posibilitatea efectuării plăților direct către furnizorii de utilități, fără a fi necesară deplasarea la bancă, datorită contului curent atașat cardului;

În cazul în care cardul este folosit pentru încasarea lunară a salariului, deținătorul cardului poate beneficia la cerere de facilitatea de descoperit de cont Overdraft, în valoare de unul până la trei salarii nete. Aceasta reprezintă o linie de credit atașată cardului de salariu.

Tabelul 4.1 Costuri pentru cardul de debit VISA Electron la banca Raiffeisen Bank

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

MAESTRO

Caracteristici:

Card de debit, în lei, pentru persoane fizice;

Card de plată a salariilor pentru angajatori;

Utilizare domestică și internațională;

Suma minimă de deschidere a contului pe card trebuie să fie 5 lei;

Avantaje:

Până la 5 carduri pe cont;

Posibilitatea de a efectua tranzacții comerciale directe și extrageri de numerar nu numai în țară, dar și în străinătate (cardul este alimentat cu lei, iar în străinătate conversia se realizează automat în moneda țării respective);

Posibilitatea efectuării plăților direct către furnizorii de utilități, fără a fi necesară deplasarea la bancă, datorită contului curent atașat cardului;

În cazul în care cardul este folosit pentru încasarea lunară a salariului, deținătorul cardului poate beneficia la cerere de facilitatea de descoperit de cont Overdraft, în valoare de unul până la șase salarii nete. Aceasta reprezintă o linie de credit atașată cardului de salariu.

Tabelul 4.2 Costuri pentru cardul de debit MAESTRO la banca Raiffeisen Bank

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

MASTERCARD în LEI

Caracteristici:

Card de debit în lei atașat contului curent, destinat persoanelor fizice, cetățeni români, precum și pentru cetățenii străini care lucrează în cadrul ambasadelor, consulatelor și reprezentanțelor altor țări în România sau în cadrul unor organizații internaționale cu sedii în România;

Permite retrageri numerar la ATM ori POS și cumpărături la comercianți, în România și străinătate;

Card de debit embosat, în lei, pentru persoane fizice;

Utilizare domestică și internațională;

Utilizare în mediul electronic și manual.

Avantaje:

Odată cu emiterea cardului, clientul beneficiază de deschiderea unui cont curent în lei, care poate fi accesat prin intermediul cardului, de oriunde din țară sau străinătate : contul este alimentat în lei, iar în străinătate se realizează conversia automată în moneda țării respective.

Acces în mod direct la disponibilul din contul curent;

Permite rezervarea de servicii în străinătate;

Permite efectuarea de plăți pe Internet;

Efectuarea plăților la comercianți sau retrageri de numerar oriunde în țară și în străinătate;

0 % comision la plățile efectuate cu cardul la comercianții din România și străinătat;

Până la 5 carduri pe cont.

MASTERCARD în USD

Caracteristici:

Card de debit, în USD, pentru persoanele fizice cetațeni fizice, cetățeni români, precum și pentru cetățenii străini care lucrează în cadrul ambasadelor, consulatelor și reprezentanțelor altor țări în România sau în cadrul unor organizații internaționale cu sedii în România;

Utilizare domestică și internațională;

Suma minimă de deschidere a contului: 50 USD.

Avantaje:

Permite atașarea mai multor carduri la același cont, putând stabili o limită zilnică de cheltuială pentru fiecare card;

Permite rezervarea de camere la hoteluri din străinătate;

Asigură înlocuirea în regim de urgență a cardului declarat ca pierdut ori furat și eliberearea de numerar în regim de urgență până la emiterea cardului înlocuitor.

MASTERCARD în EUR

Caracteristici:

Card de debit, în Euro, pentru persoane fizice cetățeni români, deosebit de util pentru calătorii în țările care utilizează ca monedă națională Euro;

Utilizare domestic și internațională;

Suma minimă de deschidere a contului: 50 Euro.

Avantaje:

Permite atașarea mai multor carduri la același cont, putând stabili o limită zilnică de cheltuială pentru fiecare card;

Pentru tranzacțiile făcute cu acest card în zona Euro nu sunt percepute taxe de conversie valutară;

Asigură rezervarea de camera la hoteluri de peste hotare;

Asigură înlocuirea în regim de urgență a cardului declarat ca pierdut sau furat și eliberarea de numerar în regim de urgență până la emiterea cardului înlocuitor.

Tabelul 4.3 Comparație între cardurile de debit MasterCard în RON, EURO și USD la banca Raiffeisen Bank

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

4.1.2. STUDENTOCARD

În ultimii ani au fost introduse o gamă largă de noi produse și servicii bancare. Pentru o bancă, cea mai mare problemă este aceea de a încerca să introducă un serviciu nou care să fie destul de puternic să atragă noi clienți și să îi mențină pe cei actuali. De asemenea, este destul de dificil de obținut servicii diferențiate, deoarece cele mai multe bănci oferă servicii similare și, în această situație, doar caracteristicile unui serviciu îl vor diferenția unul de altul.

Odată cu lansarea Studentocard-ului, Raiffeisen Bank își propune atât să își încurajeze actualii clienți, cât și să îi atragă pe cei noi, pentru a face primul pas spre inovație. Pentru ca toate acestea să fie posibile, banca urmărește să dezvolte acest serviciu care are o mare influență în viața tinerilor, de aceea îmbunătățește continuu calitatea serviciului, și îl diferențiază de celelalte servicii existente deja pe piață.

Studentocard-ul este un produs adresat studenților și masteranzilor cu vârsta cuprinsă între 18-26 de ani, ce frecventează cursurile unei facultăți de stat sau particulare din România acreditatăde Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în orice formă de învățământ.

Avantajele aduse de acest serviciu clienților sunt multiple. În primul rând, este important de știut faptul că serviciul nu implică nici un cost. Studentul are posibilitatea de a administra banii direct, prin serviciul de Internet Banking, având acces non-stop, poate primi banii direct pe Studentocard de la părinți sau din alte surse, datorită evoluției tehnologiei, studentul poate afla imediat, de pe telefonul mobil, prin serviciul SmarTel, dacă se face o tranzacție din, respective în contul său, nefiind nevoie să se deplaseze până la bancă. De asemenea Studentocardul este singurul card ce poate fi folosit în străinătate.

Facturile se pot plăti automat fără a fi nevoie ca studentul să stea timp îndelungat la ghișeu, deoarece acest serviciu este gratuit.

Tabelul 4.3 Caracteristicile cardulul StudentoCard oferit de banca Raiffeisen Bank

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-studentocard-card-debit-mastercard-ron-raiffeisen-bank-I304S1

Data accesării: Iunie 2015

4.2. Prezentarea generală a BRD – Groupe Société Générale

BRD – Groupe Société Générale se situează pe locul doi în funcție de activele bancare și deține a doua capitalizare la Bursa de Valori București. Aceasta dispune de peste 900 de agenți în toate județele României. La 31 decembrie 2010, erau înregistrați 2,5 milioane clienți activi individuali și corporativi și peste 2 millioane de carduri incluse în sistemul 3D Secure. Acționarul principal al BRD este Société Générale, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din zona euro, ale cărui servicii sunt utilizate de 32 milioane de clienți din întreaga lume.

Obiectivele dezvoltării BRD sunt:

Adaptarea organizării și a metodelor proprii la strategia clienților;

Creșterea selectivă a activelor;

Inovația;

Reducerea coeficientului de exploatare;

Rentabilitate durabilă;

Banca își desfășoară activitatea pe trei piețe:

Banca persoanelor fizice;

Banca întreprinderilor;

Banca de investiții;

4.2.1. Cardurile BRD – Groupe Société Générale

Oferta de produse și servicii destinate persoanelor fizice în cazul cardurilor bancare, constă într-o gamă largă în funcțiile de nevoile fiecărui client:

● Carduri în Lei din gama MasterCard și Visa;

● Carduri în valută din gama Visa Classic în USD și MasterCard Standard în EURO;

● Carduri de prestigiu din gama MasterCard și Visa Gold;

MASTERCARD Standard în LEI

Tabelul 4.4 Informații privind cardul Mastercard Standard în RON oferit de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-mastercard-standard-ron-card-debit-mastercard-ron-brd-I222S1

Data accesării: Iunie 2015

Tabelul 4.5 Costuri privind utilizarea cardul Mastercard Standard în RON oferit BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-mastercard-standard-ron-card-debit-mastercard-ron-brd-I222S1

Data accesării: Iunie 2015

VISA Classic în LEI

Cardul Visa Classic emis în lei, se adresează persoanelor fizice rezidente, majore, cu venituri permanente stabile, care au nevoie ocazional de resurse financiare superioare disponibilităților lor de moment.

Caracteristici:

Card cu cip;

Card de debit cu utilizare internațională emis sub sigla Visa Electron;

Card atașat unui cont current în lei, cu o perioadă de valabilitate de 3 ani;

Tabelul 4.6 Informații privind cardul Visa Classic emis în lei oferit de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-visa-classic-ron-card-debit-visa-ron-brd-I110S1

Data accesării: Iunie 2015

Tabelul 4.7 Costuri privind utilizarea cardul Visa Classic emis în lei oferit de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-visa-classic-ron-card-debit-visa-ron-brd-I110S1

Data accesării: Iunie 2015

MasterCard Standard în EURO și VISA Classic în USD

Tabelul 4.8 Comparație între cardurile de debit MasterCard Standard EUR și VISA Classic USD emise de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

MasterCard Standard în EURO și VISA Classic în USD

Tabelul 4.9 Comparație între cardurile de debit MasterCard Standard EUR și VISA Classic USD emise de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

VISA Gold în RON și MasterCard Gold în RON

Tabelul 4.10 Comparație între cardurile de debit VISA Gold RON și MasterCard Gold RON emise de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

4.2.2 Cardul BRD-ISIC pentru studenți

BRD și Asociația pentru Sprijinirea Tinerilor, Studenților și Profesorilor, licență națională în România a ISTC (International [anonimizat]) oferă cardul Internațional BRD-ISIC.

Cardul BRD-ISIC este, în primul rând, un card de debit în lei, destinat exclusiv studenților la zi, pe care îl pot utiliza atât în țară cât și în străinătate. Dar este totodată și o legitimație internațională de student recunoscută în 119 țări din toată lumea.

Avantajele Cardului BRD-ISIC
▪ Bursa și abonamentele sunt primite direct în cont iar studenții au acces oricând la banii lor pentru cumpărături sau retrageri de numerar.
▪ Facilități bancare studențești:
          comision de emitere: 0 
          comision de emitere extras de cont: 0 
          comision de plată la comercianți: 0 
          comision pentru plata facturilor Vodafone, Orange si Telekom la ATM: 0 
▪ Acces la un program internațional de reduceri: studenții beneficiază de peste 1200 de reduceri în România și mai mult de 38.000 de reduceri în întreaga lume, la magazine, restaurante, muzee, transport, cazare, divertisment;
▪ Avantaje suplimentare pentru calătorii: acces la ofertele speciale de pe TravelMax, cea mai mare bază de date on-line cu informații turistice și culturale și la un HelpLine pentru asistență gratuită în situații de urgență.

Documente Necesare:
● Copie a carnetului de student, însoțită de original pentru autentificare (copia trebuie să conțină coperta 2 și pagina 1 a carnetului ce conțin fotografia și vizele anuale de studiu ale aplicantului. Este foarte important ca viza anuală de studiu să fie aplicată pentru anul universitar în curs la momentul solicitării). Aplicantul poate face dovada calității de student și printr-o adeverință emisă de instituția de învățământ unde activează, cu condiția ca aceasta să fie eliberată în scopul emiterii cardului ISIC. 
● Copie a unui act de identitate 
● O fotografie recentă tip pașaport sau buletin 

Tabelul 4.11 Caracteristicile cardulul BRD-ISIC oferit de banca BRD

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/carduri-persoane-fizice/card-de-debit-cardul-brd-isic-card-debit-visa-electron-ron-brd-I316S1

Data accesării: Iunie 2015

4.3 Prezentarea generală a ING Bank

ING Bank România este parte a ING Group (Internationale Nederlanden Groep), instituție financiară internațională de origine olandeză care oferă servicii bancare, de asigurari și de management al activelor unui număr de peste 84 de milioane de clienți individuali, companii și instituții din peste 40 de țări din Europa, America de Nord, America Latina, Asia și Australia.

ING Bank este prima instituție financiară internațională care a deschis o sucursală în România după 1989, în prezent deținând o poziție solidă pe piața locală. S-a lansat în 1994, ca bancă de nișă, de Corporate și Investment Banking, dar s-a dezvoltat într-un ritm susținut, prin creștere organică, iar astăzi este o bancă universal care oferă o paletă completă de produse și servicii tuturor categoriilor de clienți.

4.3.1. Cardurile ING Bank

În cadrul băncii ING moneda electronic utilizată este cardul.

Tipurile de carduri de debit puse la dispoziția clienților de către ING sunt:

ING Card Complet

ING Foto Card

ING Card Contactless

ING Card Student

Tabelul 4.12 Comparație între cardurile de debit ING Card Complet, ING Foto Card și ING Card Contactless emise de ING Bank.

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

Tabelul 4.13 Comparație privind costurile între cardurile de debit ING Card Complet, ING Foto Card și ING Card Contactless emise de ING Bank

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

http://www.vreaucard.ro/comparatie-carduri/compara

Data accesării: Iunie 2015

4.3.2 ING Card Student

Pentru a atrage cât mai mulți clienți, cele mai multe bănci nu percep comisioane în cazul cardurilor pentru studenți. Studenții sunt o categorie aparte printre clienții băncilor când vine vorba de cardurile de debit. Cele mai multe instituții bancare nu le percep niciun comision și în plus, le oferă și alte beneficii, precum bonusuri la depozite ori reduceri de dobândă la credite.

Studenții între 18 și 24 de ani pot să-și facă un card și la ING Bank, numit simplu, ING Card Student. Banca nu-i taxează cu niciun leu, indiferent că este vorba despre taxă de administrare, de deschidere și activare a contului ori de retragere, interogare și depunere de numerar. Totodată, posesorii unui asemenea card nu plătesc comision de transfer prin intermediul Multimatului ING și al serviciului Home'Bank ING.

Așadar studenții ce folosesc ING Card Student au parte de costuri foarte mici, sub costurile standard, își pot primi bursa ori banii de la părinți direct pe card, numai sunt nevoiți să schimbe banii atunci când călătoresc în vacanțe în străinătate, își pot plăti facturile cu ușurință, ba mai mult pot reuși să strângă ceva bani în plus deoarece ING Bank oferă o dobândă de 2% pentru banii din contul curent atașat ING Card Student-ului.

Alte beneficii:

Posibilitatea de a efectua plăți oriunde se poate vedea sigla VISA și chiar și pe Internet;

Comisionul de administrare și de retragere până la împlinirea vârstei de 26 ani este zero;

Card suplimentar oferit gratuit pentru ca cei care trimit studentului să poată acționa rapid.

Tabelul 4.14 Costurile privind utilizarea ING Card Student-ului

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor furnizate de

https://www.ing.ro/ingb/persoane-fizice.html

Data accesării: Iunie 2015

Pentru obținerea unui ING Card Student sunt necesare:

Cartea de identitate;

Unul dintre următoarele documente vizate: Carnet de student, legitimație sau adeverință de student.

Capitolul 5.

Concluzii și propuneri

Din anul 1946, când John C. Biggins a creat premisele apariției cărții de plată bancare, continuând apoi cu anul 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumită VISA), băncile au sesizat avantajul acestui instrument modern de plată și au facut demersuri din ce în ce mai inovatoare pentru dezvoltarea și popularizarea plăților prin intermediul cardurilor. La început, băncile foloseau cardurile ca o modalitate simplă de a acorda credite și de a încuraja clienții să se împrumute făra a se mai prezenta la bancă ori de câte ori doreau să obțină un împrumut, veniturile băncii sporind cu dobânda încasată de la cei care împrumutau bani și care îi rambursau în tranșe lunare la scadență. De asemenea, o altă sursă de venituri pentru bănci o reprezentau comisioanele plătite de comercianți pentru prestarea serviciilor de prelucrare și decontare.

În România, anul debutului programelor de carduri bancare poate fi considerat anul 1992, cu toate că acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul bancar Internațional a fost posibilă înca din 1972 prin intermediul Organizației Naționale de Turism, însă numai pentru persoanele fizice nerezidente.

Din 1992 și până la începutul anului 2003, pe piața românească au apărut 16 emitenți de carduri (ABN AMRO Bank, Alpha Bank, Raiffeisen Bank, HVB Bank, Banca Comercială Ion Tiriac, BancPost, BRD Groupe Societe Generale, Banca Transilvania, Citibank, BCR, Piraeus Bank, Romanian International Bank) care au emis 57 de tipuri diferite de carduri active, dintre care 29 emise sub licență VISA, 22 sub licență EUROCARD/MASTERCARD și 6 sub licență AMERICAN EXPRESS.

În domeniul financiar bancar, în special în ceea ce vizează sistemul cardurilor numărul lucrărilor de specialitate care să reflecte starea concretă a sistemului de carduri în România și în mod particular care să prezinte în termeni viabili acest sistem, nu este foarte diversificat.

Cardul se poate definit ca un instrument de decontare ce faciliteaza deținătorului achizitionarea de bunuri și servicii fără să fie nevoie de existența numerarului (cash).

Cardul oferă deținătorului accesul, printr-o modalitate tehnică adecvată, la un cont bancar din care se efectuează plata bunurilor și serviciilor achizitionate, fie pe seama disponibilului existent în cont, fie prin apelarea la un credit.

În totalitatea funcțiilor sale, cardul este un instrument de plată fără numerar prin care deținătorul autorizat poate face plata contravalorii bunurilor cumpărate de la comercianți, sau beneficia de serviciile prestate de terți care sunt atestați să îl accepte și să îl utilizeze. De asemenea, cardul permite obținerea de lichidități de la banca emitentă, în fapt administratoare a contului curent al titularului de card.

Cardul poate fi conceput și aplicat pe măsura evoluției cercetărilor stiințifice în domeniu. În fapt, cardul a intrat definitiv în sfera instrumentelor de plată, atunci când aplicarea tuturor inovațiilor componente ce putea fi dirijată la dimensiuni de masă a demonstrat eficiență, respectiv când s-a produs o scădere clară a prețurilor producției de masă a tehnologiei echipamentelor și rețelelor care să fie convenabilă, atât la nivelul băncilor, la nivelul comercianților și a altor factori implicați, cât și la nivelul utilizatorilor, persoane fizice.

Cardul acționează ca un instrument de plată multiplu, cu utilizarea succesiva și permanetă asigurând înalte facilități utilizatorilor plătitori, precum și beneficiarilor plăților, cu care utilizatorii se află  în raporturi contractuale.

Pe această bază, dispunerea plăților devine mai operativă, mai accelerată, aspect favorabil pentru toți participanții. Sub un alt aspect, mecanismul plății pe card implică, într-o mare măsură, exercitarea deciziei de plată în seiful beneficiarului plății.

Important este faptul că majoritatea celor care au acces la Internet și la telefonia mobilă, adică persoanele cu venituri peste medie, deținători de conturi bancare sau carduri, generează un potențial important pentru implementarea de servicii tip direct-banking.

În paralel în ultimii ani s-au dezvoltat și serviciile de comerț electronic, existând deja importante site-uri web care permit vizualizarea on-line a cataloagelor de produse, lansarea comenzilor și plata acestora prin intermediul cardului.

Expresie a progresului tehnologic, cardul, instrument de identitate economică și socială a persoanei în cadrul sistemelor care asigură globalizarea plăților prin intermediul cardurilor, este supus unui proces continuu de perfectionare.

Băncile din Romania, recunoscând potențialul pieței cardurilor, atât prin rezolvarea problemelor de acceptare, cât și prin diversificarea ofertei de produse, dezvoltă o infrastructură modernă de plată.

Sistemul de plată cu carduri de debit și de credit face parte din infrastructura națională în egală măsură cu sistemul energetic național, sistemul de telecomunicații, transporturi etc.

Trecerea imediată la plățile exclusiv prin carduri în economia românească va asigura un management corespunzător al surselor bancare, disponibilizarea instituționalizată a resurselor bănești temporar disponibile de pe piață, dar și îmbunătățirea și chiar însănătoșirea comportamentului bancar de plăți din țara noastră.

Plățile persoanelor fizice prin cont vor depăși, într-un interval scurt de timp, plățile adenților economici, iar controlul efectiv al fluxului monetar și reducerea presiunii plăților cu numerar asupra masei monetare vor fi efective.

Plățile prin carduri pot deveni în scurt timp un veritabil mecanism regulator al disfuncționalităților micro și macroeconomice contemporane, cu condiția implementării științifice și administrării eficiente a rezultatelor ce pot fi obținute în acest domeniu.

În România, numărul de carduri bancare valide în circulație a atins cifra de 14,1 milioane la sfârșitul lunii martie 2014, potrivit ultimelor statistici publicate de BNR, față de 13,7 milioane, câte erau în anul 2013. Pe de altă parte, numărul cardurilor active, adică cele utilizate de către consumatori, este de 11,3 milioane, aproape de nivelul înregistrat în luna martie 2013, mai exact 11,2 milioane carduri, ceea ce demonstrează că tot mai mulți români devin utilizatori ai acestui mijloc de plată electronic modern.

Numărul de tranzacții la POS a crescut anul trecut la 44,3 milioane, un nou record înregistrat pe piața cardurilor, comparativ cu doar 30,8 milioane în primul trimestru din 2013. O tendință care arată precis că oamenii folosesc din ce în ce mai des cardul la cumpărături, deși valoarea tranzacțiilor rămâne încă la niveluri destul de scăzute. Cele mai multe plăți se realizează prin intermediul cardurilor de debit, însă și tranzacțiile cu cardurile de credit sunt în creștere. În condițiile în care există 55 de milioane de retrageri de numerar de la ATM-uri și numai 43 de milioane de tranzacții la POS-uri într-un trimestru, înseamnă că există peste 1 milion și jumătate de utilizatori ce folosesc cardul numai pentru retrageri de la bancomate. Pe de altă parte, se remarcă tendința de majorare a volumelor de numerar retrase de la ATM-uri, în ciuda faptului că numărul de tranzacții s-a plafonat. Pe de altă parte, valoarea sumelor plătite cu cardul la POS-uri a crescut mult mai puțin, deși numărul tranzacțiilor a crescut substanțial, ceea ce arată, în mod clar, că valoarea plăților cash, după retragerile de la ATM-uri, este remarcabil mai mare decât sumele rămase pe carduri și utilizate pentru plăți către comercianți.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că volumul tranzacțiilor, mai ales al celor de plată, este destul de scăzut comparativ cu țările vecine, o pondere ridicată în totalul tranzacțiilor fiind deținută de cei care își ridică veniturile salariale din conturi de card. Se impune așadar lărgirea bazei de utilizare a cardurilor prin creșterea gradului de acceptare a acestora.

Realizarea unor parteneriate cu toate rețelele naționale de benzinării și supermarket-uri în vederea acceptării la plată a banilor din plastic, ar însemna dezvoltarea cardurilor de credit și creșterea volumului de vânzări pe card la comerciant.

În sprijinul realizării acestor deziderate vine și Ordonanța Guvernului 193/2002. De asemenea, dotarea cu POS-uri a tuturor hotelurilor care au mai mult de două stele și a restaurantelor de lux, ar însemna atragerea a peste 1.000 de unități turistice în rețeaua de acceptare a cardului.

Extinderea utilizării cardurilor în mediul economic ar putea fi generată, spre exemplu de obligativitatea regiilor autonome, agenților economici cu capital parțial sau majoritar de stat de a-și remunera salariații prin intermediul acestui instrument de plată.

Extinderea rețelei de ATM-uri și amplasarea acestora în locuri aglomerate (gări, aeroporturi, piețe, supermarketuri, etc.);

Realizarea de campanii de promovare a produselor și serviciilor pe bază de card prin intermediul mass-media, corespondență directă, prezentarea întregului pachet de produse și servicii oferite de bancă;

Asigurarea cu maximă operativitate a funcționării ATM-urilor, prin alimentarea corespunzătoare cu cash, role, remedierea rapidă a oricărei defecțiuni apărute;

Posibilitatea acordării de împrumuturi în lei prin cardul VISA Classic, pentru un anumit plafon, pe o perioadă de un an, cu posibilitate de prelungire, stabilirea cuantumului efectiv efectuându-se în baza punctajului rezultat din fișa de evaluare completată de solicitant;

Posibilitatea emiterii unuia sau a mai multor carduri suplimentare, în favoarea unor terți, pe același cont de card;

Semnarea de convenții cu firme importante în vederea acordării de salarii pe carduri.

Fie că este folosit pentru cumpărăturile online, pentru plata directă la comercianți sau pentru retragerea banilor de la bancomat, cardul bancar este, în prezent, aproape indispensabil. Totuși, pentru că acesta conține o mulțime de informații importante, utilizarea sa ar trebui făcută cu precauție, doar în condiții de siguranță.

Așadar mai jos se găsește o listă cu primele șapte sfaturi privind securitatea cardului bancar:

Tratarea cardurilor bancare precum numerarul: Așa cum niciodată nu trebuie să lăsăm la îndemâna oricui portofelul cu bani cash, la fel trebuie procedat și cu cardul. Nu trebuie lasat în mâinile străinilor.

Cumpărăturile online să se realizeze doar de pe site-uri de încredere: Pentru cei care preferă comoditatea, achiziționarea produselor dorite de pe Internet este ideală. Uneori, însă, hackerii au ,,arme” puternice, iar utilizatorii acestor site-uri cad victime ale furtului de identitate. Așadar site-urile trebuie verificate dacă au sisteme de securitate. O adresă URL care începe cu ,,https”, în loc de standardul ,,http”,înseamnă că folosește un cod de criptare la transmiterea de date online.

Atenție sporită în timpul călătoriilor: Un hacker poate sustrage informațiile personale de oriunde din lume. Deci este recomandată folosirea cardului doar în ATM-urile bancare și la comercianții autorizați. Utilă este și anunțarea băncii emitente a cardului dacă urmează să se facă o călătorie pentru o perioadă mai îndelungată, în alte țări, pentru ca aceasta să verifice dacă există achiziții suspecte pe numele beneficiarului cardului.

Evitarea calculatoarelor și a rețelelor wi-fi publice: Aceste platforme sunt extrem de vulnerabile, așa că este de preferat realizarea cumpărăturilor online doar când există o conexiune la o rețea deschisă.

Evitarea salvării numărul cardului bancar: Stocarea informațiilor personale de pe cardul bancar pe serverul unui retailer, pentru o completare automată la achiziții online, nu este cea mai bună decizie.

Păstrarea codului PIN în siguranță: Nu se recomandă sub nicio formă dezvăluirea codului PIN. A se evita notarea acestuia, de exeplu pe agende care pot ajunge în mâinile altora.

A se evita phising-ul: O înșelătorie de tip phishing presupune convingerea unei potențiale victime să dea informații personale, ce pot fi apoi folosite pentru a fura identitatea acesteia sau banii. Cel mai des întâlnit este cazul e-mailurilor care par a fi trimise de o bancă sau un comerciant. În cazul în care se primește un astfel de e-mail care susține, de exemplu, că a fost o problemă cu o anumită comanda și este nevoie de retrimiterea informațiilor de pe card, cu siguranță este vorba de o înșelătorie.

La finalul acestui studiu asupra pieței cardurilor bancare în România, putem afirma că băncile românești încep să pună accentul nu doar pe sporirea numărului de carduri, ci și pe o mai largă acceptare, o utilizare mai frecventa și strategii mai eficiente de emitere a cardurilor.