Emisiunea de Televiziune. Tipologie. Echipa de Producție. Mecanisme de Realizare. Importanță

=== x_1 ===

EMISIUNEA DE TELEVIZIUNE

INTRODUCERE

Societatea actuală este într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care media a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Este deja bine cunoscut faptul că presa în general și televiziunea în mod special s-au transformat în ultimii ani într-o forță impresionantă de mobilizare a maselor, atât intelectual cât și la nivel emoțional, multe fiind situațiile în care influențele acestora au fost majore, fapt ce a dus și la crearea așa numitului concept de „război mediatic”.

Nu de puține ori presa reușește să ne influențeze și afecteze deciziile, atitudinile, părerile, reacțiile sau opiniile, ea având un impact destul de mare asupra noastră. Aflăm cam absolut tot de ce ne interesează din presă (fie prin intermediul mediului online, fie de la televiziuni, fie din ziarele și revistele tipărite – al cărui număr este tot mai redus în ultimul timp) și nu de puține ori cei care ne aduc la cunoștiință fapte, informații sau evenimente reușesc, subtil, să ne inducă diverse interpretări, evaluări, considerații, creându-ne în timp impresia că acestea ne aparțin, că sunt rodul minții noastre.

Și nu rareori experiența a demonstrat ca imaginile și informațiile bine manipulate de presă au putut reconstrui identități individuale sau naționale, au schimbat concepții și percepții, au modificat atitudini, păreri, ori reacții. Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi ce trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.

Mass-media impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor ori a emisiunilor difuzate, ea reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra publicului larg. Știm deja că tot ce este prea mult ne obosește, că multitudinea de informații cu care suntem alimentați zilnic tinde să ne relaxeze, că ori de câte ori credem că știm totul, în realitate știm destul de puține și uneori aproape nimic.

Ca mijloc de comunicare în masă, presa, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor. Tot tot ea este cea care ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.

Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora. Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor. Și din păcate multe sunt ziarele și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte. Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în televiziune în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri, a unei emisiuni sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

În România, țara în care regimul comunist și-a pus puternic amprenta asupra psihicului uman, mass-media a apărut și s-a dezvoltat cu adevărat după anul 1989, aparent „după ureche”. În lipsa informațiilor de orice fel, în condițiile în care pe piață existau doar câteva ziare aservite dictaturii (“Scânteia”, “România Liberă”, “Scânteia Tineretului”) și tot ceea ce mișca în Televiziunea Română (singura cu drept de emisie) era supus cenzurii, iar timpii de emisie ai acesteia erau extrem de limitați, căderea regimului Ceaușescu a reprezentat o deschidere către media occidentală, către informații diverse și practic infinite, către o altă lume total necunoscută amatorului de presă român.

Primii pași în mass-media de după 1989 au fost timizi și făcuți oarecum la repezeală, din dorința de a suplini nevoia de informații a publicului larg, dar și din nevoia de a fura startul, de a ocupa primele poziții în topul audiențelor, respectiv al preferințelor. Abia după câțiva ani lucrurile au început să intre pe făgașul cel bun, ziarelele și jurnalele de știri ale televiziunilor apărute peste noapte începând să împrumute din profesionalismul caracteristic marilor instituții de presă de peste hotare, în vreme ce calitatea informațiilor oferite cititorilor și telespectatorilor a crescut considerabil.

În România anului 2017, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume. Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate de jurnaliștii profesioniști, care au întotdeauna grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cunoscut fiind faptul că cel care “dă primul știrea” se clasează în top.

Și televiziunile au un rol bine definit în media românească, jurnalele acestora fiind uneori adevărate maratoane de forță, în situații neprevăzute, ce impun reactualizarea permanentă a informațiilor, vitală în menținerea ridicată a indicelui de audiență. Iar pentru a menține trează atenția și a capta permanent interesul privitorului și al telespectatorului, edițiile online ale ziarelor și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor considerate profesioniste fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.

Jurnalism – putere și dependență

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Mass-media relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

Rolurile mass-media au fost clar stabilite de sociologi:

Rolul de supraveghere – mass-media ne informează cu privire la modificările, pericolele, noutățile survenite în cadrul societății

Rolul de transmitere – preia informațiile în forma brută, le prelucrează și ni le oferă în forme conceptuale în forme mai mult sau mai puțin profesionale

Rolul de interpretare – mass-media și-a arogat dreptul absolut de a interpreta toate evenimentele, pe care le evaluează și analizează după bunul sau plac

Media în general și televiziunea în special are o influență foarte mare asupra noastră, ea marcându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus. Și poate tocmai de aceea presa, prin jurnaliștii mai multe sau mai puțin profesioniști, reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.

Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență. În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru.

O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta. Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

Este bine cunoscut faptul că în ultimii ani, în întreaga lume, jurnalismul a devenit un fel de super – putere, el jucând un rol primordial în multe domenii ale societății, în primul rând prin importanța acordată milioanele de utilizatori de internet. Presa are capacitatea de a ne influența în fiecare secundă stările, deciziile, emoțiile și trăirile, prin intermediul tehnicilor de manipulare tot mai utilizate, din păcate, în ultima vreme.

Avizi de informații, cultură, divertisment, sport, noutăți, scandaluri sau politică, oamenii își petrec mare parte din timpul lor liber urmărind știrile, urmărind jurnale de știri, emisiunile informative ori de divertisment, comentariile diverse, sau subiecte mai mult sau mai puțin banale. Mass-media, clasică sau cea din mediul online, s-a transformat treptat și pe nesimțite în pasiunea ce crează dependență, pasiunea care ne controlează, din păcate, atât modul de reacție ori detașare, cât în special modul de a gândi. Iar oferta vastă de informații și programe pe care aceasta ne-o pune la îndemână, aproape gratis și fără prea multe restricții, determină creșterea permanentă a apetitului pentru aceasta.

Indiferent de starea în care ne aflăm, indiferent de împrejurările prin care trecem, ne-am făcut un obicei constant și aproape involuntar de a accesa site-ul preferat ori de a deschide televizorul pentru a urmări un post ori un program preferat. Jurnalismul actual are capacitatea de a ne satisface total apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Uneori pare că ne-am născut doar pentru a afla totul din fața televizorului sau din mediul online, că am crescut sub atenta îndrumare a acestora, că nu putem exista, gândi ori reacționa fără ele.

Din păcate pentru mulți dintre noi, jurnalismul modern începe tot mai frecvent să realizeze rolul important pe care îl are în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și începând să uzeze de toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt. Mulți sunt, din păcate, jurnaliștii care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care le expun acestora pe tapet adevărul absolut, începând să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.

Nu de puține ori consumatorii de presă obișnuiți au impresia că sunt într-un așa numit contact direct cu cei pe care îi urmăresc în mediul online, în presa scrisă ori la televizor, asociind imaginea acestora cu mesajele receptate. Și mulți sunt cei care trăiesc cu iluzia că înțeleg corect o informație ori un mesaj doar pentru că aceasta/acesta le este transmis de jurnalistul, crainicul sau moderatorul preferat.

Informația în presa modernă, fie că este vorba de mediul online, de televiziune sau de ceea ce a mai rămas din presa scrisă, pierde în fiecare zi la capitolul calitate, ea fiind denaturată voit sau nu și în timpul prelucrării și editării imaginilor, dar și din vina unor jurnaliști, care fie nu știu să-și aleagă sursele, fie nu au competența, fie nu știu să conceapă textele așa cum ar trebui, sau să aleagă cele mai potrivite imagini.

Mass-media are și capacitatea de a face modele, în ultima vreme tot mai mulți oameni simțind nevoia să ajungă în centrul atenției tuturor. Fără un sistem solid de valori, fără repere morale și personalități în care să credem, ne trezim puși față în față cu modelele impuse de jurnalismul online sau cel de televiziune.

Tot pentru propriile interese sau pentru interesele de grup, politice ori economice, mulți sunt jurnaliștii care nu se sfiesc să uzeze, în redactarea știrilor ori a comentariilor, de toate tehnicile manipulării moderne, manipularea acestora fiind discretă, fățisă sau chiar grosolană. Suntem deseori manipulați și tot deseori ni se spune că totul este pentru binele nostru. Suntem victimele manipulării de multe ori și aflăm că de fapt nu știm sau nu putem noi percepe adevărata realitate, cea care ne este oferită de un anumit tip de jurnalism și nu cea despre care credem noi.

Puțini sunt cei care știu că știrile care ne oferă informații mai mult sau mai puțin violente, ne afectează destul de mult, jurnalismul având capacitatea de a ne influența major reacțiile, comportamentele și atitudinile noastre de zi cu zi. Și nu de puține ori, informațiile transmise în televiziune abordează un anumit subiect, jurnaliștii încercănd din răsputeri că ne convingă că acesta este vital pentru existența noastră imediată, pentru ca după un timp să avem ocazia să realizăm că multe dintre amănuntele oferite au fost denaturate ori false.

O cantitate mare de informații nu face decât să ne deruteze, să ne inducă starea de plictiseală, subconștientul nostru refuzănd ideea de a mai analiza și procesa ceva. Acesta este momentul în care începem să urmărim judecățile altora, să le preluăm fără să realizăm acest lucru, să credem că acestea ne aparțin.

De câte ori nu ați stat ore în șir în fața televizorului, urmărind cu atenție dezbateri politice considerate de interes, iar la finalul acestora ați realizat că de fapt nu v-ați ales cu nici o informație nouă? Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi de trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități. Ca mijloc de comunicare în masă, jurnalismul, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor.

Jurnalismul (clasic sau cel din mediul online) impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor și al informațiilor difuzate publicului larg el reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra acestuia. Tot jurnalismul ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.

CAPITOLUL 1. FENOMENUL TELEVIZIUNII. FUNCȚII ȘI DISFUNCȚII

Prima transmisie TV în România a avut loc în ziua de 31 decembrie 1956, când s-a difuzat pentru prima oară un film artistic, preluat de pe peliculă. Cum nu existau nici echipamente de montaj și nici de înregistrare, toate programele transmise la noi în țară erau transmise în direct. Abia în 1958 încep să se transmită filmele de 16 mm, iar în luna septembrie începe producția de filme proprii, primul subiect filmat de operatorii din studioul Televiziunii Române (TVR) fiind festivitatea de deschidere a anului școlar. TVR are emisii sporadice, ea trecând la grila de programe zilnică în anul 1968.

În perioada comunismului, televiziunea din țara noastră stagnează, programele de partid ce erau rulate în 90% din timpul de emisie fiind frecvent întrerupte de penele de curent din acea perioadă. În plus, televizoarele comercializate în România funcționau cu lămpi (tuburi cu filament), ce se defectau destul de frecvent.

Prima transmisie color a TVR a fost în 23 august 1983. Televiziunea prin cablu în România a apărut în urmă cu vreo 20 de ani, când companiile furnizoare de servicii CATV (Cable Television) au început să preia semnalul de la televiziunile autohtone și de pe satelit, pe care l-au oferit publicului larg, sub forma unor pachete, prin intermediul cablurilor coaxiale, iar actual prin fibra optică.

Subcapitolul 1.1 Fenomenul televiziunii

Televiziunea poate fi considerată pe bune dreptate ca fiind una dintre cele mai mari invenții ale lumii, și asta nu atât pentru complexitatea informațiilor pe care le oferă zilnic milioanelor de telespectatori din întreaga lume, cât în special pentru modificările esențiale pe care le-a adus asupra mentalităților colective, asupra evoluției unor anumite categorii sociale ori chiar asupra unei națiuni.

Fenomenul televiziunii a fost și este studiat de mulți oameni de știință, interesați cu precădere de modul în care sute de mii de oameni de pe glob au dezvoltat o adevărată pasiune din privitul la televizor ore în șir, consumând orice li se oferă, de posturi mai mult sau mai puțin profesioniste. Avizi de informații, cultură, divertisment, sport, noutăți, scandaluri sau politică, oamenii își petrec mare parte din timpul lor liber urmărind imagini care se derulează, jurnale de știri, emisiuni informative, comentarii diverse, subiecte mai mult sau mai puțin banale.

Televiziunea s-a transformat treptat și pe nesimțite în pasiunea ce crează dependență, pasiunea care ne controlează, din păcate, atât modul de reacție ori detașare, cât în special modul de a gândi. Iar oferta vastă de informații și programe pe care televiziunea ne-o pune la îndemână, aproape gratis și fără prea multe restricții, determină creșterea permanentă a apetitului pentru aceasta.

Indiferent de starea în care ne aflăm, indiferent de împrejurările prin care trecem, ne-am făcut un obicei constant și aproape involuntar din a deschide televizorul și a urmări postul ori programul preferat. Televiziunea ne satisface apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Uneori pare că ne-am născut în fața televizorului, că am crescut sub atenta îndrumare a acestuia, că nu putem exista, gândi ori reacționa fără televiziune.

Televiziunea a devenit pe nesimțite un fel de bun prieten, un membru al familiei pe care ne-am obișnuit să-l primim în casa noastră în fiecare zi, să-l urmărim cu atenție, pe care uneori îl investim cu încredere maximă și necondiționată, fără să ne mai întrebăm ce se ascunde în dosul informațiilor pe care ni le oferă.

Suntem atât de captivați de ceea ce vedem zilnic pe ecranele televizorului încât foarte rar mai sesizăm sau sancționăm desele scăpări, ieșiri ori manipulări ale unei televiziuni. Mulți dintre noi au ajuns să creadă că televiziunea preferată este cel mai bun prieten al lor, că orice s-ar spune ori arăta corespunde întocmai adevărului absolut, excluzând din start alte variante, opinii ori argumente contradictorii.

Televiziunea poate fi catalogată drept fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de aceasta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că televiziunea nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.

Televiziunea a devenit de-a lungul timpului un fel de super-putere. Prin importanta pe care i-o induc telespectatorii, aceasta joacă un rol primordial în multe domenii ale societății, fiind considerată un fel de „știe tot” peste tot în lume.

Din păcate pentru telespectatori, televiziunile încep tot mai frecvent să realizeze rolul important pe care îl au în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și încep să uzeze de toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt. Multe sunt televiziunile care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care le expune acestora pe tapet adevărul absolut, începând să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.

De cele mai multe ori telespectatorii au impresia că sunt într-un așa numit contact direct cu cei pe care îi urmărește la televizor, asociind imaginea acestora cu mesajele receptate. Și mulți sunt cei care trăiesc cu iluzia că înțeleg corect un mesaj doar pentru că acesta le este transmis de crainicul sau moderatorul preferat.

Imaginea în televiziune reprezintă calea cea mai sigură de influențare a oricărui comportament uman, ce reacționează diferit, în condiții specifice. Televiziunea, cel mai puternic mijloc de informare, dar și de manipulare a maselor, nu ar avea atâta influență asupra noastră dacă imaginile nu ar avea un impact atât de mare asupra psihicului nostru, modelându-ne convingerile, deciziile, atitudinile și reacțiile.

Cum ar fi fost oare televiziunea fără infinitatea imaginilor care îi dau posibilitatea să se exprime practic nelimitat ? Televiziunea a devenit parte integrantă din viața noastră, la care ne raportăm, de la care ne informăm, de care depindem în cea mai mare măsură.

Telespectatorul simplu va susține oricând că televiziunea este prietenul său cel mai bun, care ii oferă tot ce își dorește, când anume își dorește. În goana după informațiile de tot felul, mulți sunt cei care au ales deja să caute și obțină tot ce vor doar apelând la televiziune, universul în care totul se transformă, totul capătă noi dimensiuni, totul este posibil.

Puțini sunt cei care știu cu adevărat care este impactul pe care televiziunea îl are asupra telespectatorilor săi, ori cât de nocive sunt unele programe pe care le preferăm. Despre impactul pe care cea mai mare invenție îl are asupra noastră s-au spus și s-au scris multe. Sociologul Harold Lasswell a făcut numeroase studii, în urma cărora a concluzionat că televiziunea are mai multe roluri:

Supraveghează – totul și pe aproape oricine, având grijă să ne informeze ori de câte ori apar informații demne de interesul public

Interpretează – își asumă menirea de analist, studiind evenimente, întâmplări, fapte, analizând efectele acestora și făcând presupuneri

Transmite – ne oferă un volum infinit de informații, menite să ne safisfacă toate gusturile, necesitățile și dorințele

Televiziunea are o influență majoră asupra noastră, ea fiind cea care ne determină să luăm anumite decizii, să avem anumite concepte, să credem în anumite valori. Televiziunea ne oferă aproape gratis și cu un mimim de efort informații din toate domeniile, analize și comentarii, emisiuni de divertisment, știri politice, acte de violență, concepte rasiale ori sexuale, etc.

Mass-media în general și televiziunea în mod special ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate. Interese mai mult sau mai puțin la vedere, influențe și manipulări discrete ori fățișe, toate se petrec sub privirile telespectatorilor, prea ocupați sau dezinteresați pentru a vedea și studia avantajele și dezavantajele televiziunii în existența lor.

Primele definiții ale funcțiilor televiziunii au fost date după al doilea război mondial, de către Harold D.Lasswell, R.K. Merton și P.Lazarsfeld. În versiunea acestora, televiziunea avea:

Funcția de supraveghere a mediului, prin culegerea și difuzarea informațiilor de orice fel

Funcția de interpretare a informației obținute

Funcția de transmitere culturală

Sociologul Charles R. Wright a ajuns la concluzia că orice televiziune poate satisface nevoile oricărei societăți, de integrare, adaptare, motivație ori ordine. Astfel, televiziunea se definește ca având mai multe funcții la nivel social, individual și internațional:

Funcția de informare – colectează și tratatează informațiile

Funcția de persuasiune, motivație și interpretare – țintește către dezvoltarea socială și economică

Funcția de educație și cultură

Funcția de socializare – facilitează participarea tuturor la viața publică, la luarea deciziilor, la schimbul și difuzarea informațiilor de tot felul

Funcția de loisir și de divertisment

Pe lângă acestea, auxiliar, televiziunea mai poate avea și rol de depozitare a actualităților, de evaziune, de coeziune socială, de identitate, de socializare, de purificare, de construire a semnificațiilor, de stabilire a ordinii de zi, de modelare a limbii, de mitologizare.

Pe lângă funcții, televiziunea are și o sumedenie de disfuncții, printre acestea enumerând:

Efemeritatea mesajului

Cronofagie

Efectele vizionării excesive

Casarea nivelului cultural

Fenomenul manipulării

Dezinformarea

Crearea falselor evenimente și a falselor vedete

Multe sunt televiziunile ce optează pentru parazitarea funcției de informare, în principal prin mimentism mediatic. Scandalul Clinton-Lewinski poate fi cu ușurință catalogat drept o hărțuire informațională, fostul președinte al Statelor Unite ale Americii reușind să întoarcă atenția televiziunilor de la scandal doar prin exagerarea războiului din Golf.

Mimetismul mediatic, căruia i-a căzut victimă și prințesa Diana, este la modă în ultimii ani, acesta reprezentând efectul crizei de suprainformare. Practic, televiziunile par cuprinse de un fel de nebunie, se reped pe un subiect considerat de maximă importanță și presează pe acesta până în pânzele albe. Imitația informației ajunge într-un punct de delir, unde începe efectul bulgărelui de zapadă, când cu cât se vorbește mai mult despre un anumit subiect, cu atât acesta este considerat indispensabil, de neabandonat.

Apare un fel de hipnoză în rîndul televiziunilor care nu mai țin cont de deontologie, presând permanent pe subiectul respectiv. În televiziune mulți sunt jurnaliștii  care în goana după senzațional, după exclusivități, ajung să imite, să copieze și să denatureze informația și respectiv adevarul.

Un alt aspect negativ al informației este hiper-emoția, televiziunea având o predilecție către spectacol. Vă mai amintiți de emisiunea Andreei Marin de la TVR, “Surprize, surprize”? Atunci probabil s-a întipărit în conștiința românilor că o informație este adevarată numai dacă ea îți poate produce multă emoție.

Informația în televiziune pierde mult din calitate, este denaturată voit sau nu și în timpul prelucrării și editării imaginilor, dar și sub influența jurnaliștilor, care fie nu știu să-și aleagă sursele, fie nu au competența, fie nu știu să conceapă textele așa cum ar trebui, sau să aleagă cele mai potrivite imagini.

Televiziunea are capacitatea de a face modele, tot mai mulți oameni simțind nevoia să ajungă în centrul atenției tuturor. Fără un sistem solid de valori, fără repere morale și personalități în care să credem, ne trezim puși față în față cu modelele pe care televiziunea ni le impune.

Le creează, le impune și apoi le modifică după bunul său plac. V-ați întrebat de unde au apărut așa zise “vedete » ca Bianca Drăgușanu, Daniela Crudu și lista ar putea continua la nesfărșit ? Trist este că în România multe sunt persoanele ce se grăbesc să le copieze și imite pe “vedetele de carton”, pe modelele create artificial de televiziuni, doar pentru propriul interes.

Tot pentru propriile interese sau pentru interesele de grup, politice ori economice, multe sunt televiziunile care își manipulează telespectatorii, manipularea fiind discretă, fățisă sau chiar grosolană. Suntem manipulați și ni se spune că este pentru binele nostru.

Suntem victimele manipulării de multe ori și aflăm că de fapt nu știm, nu putem noi percepe adevărata realitate, cea care ne este oferită de televiziuni și nu cea despre care credem noi. Vă mai amintiți celebrul incident “pixelul albastru” ? O informație ce era gata să schimbe destinele unei țări, dar care, atent manevrată și iscusit prezentată publicului larg, a fost inghițită pe nemestecate de marea majoritate a românilor. Ați văzut cu ochii voștri ? Doar vi s-a părut, “era viteza de deplasare” … și genul explicațiilor demne de domeniul absurdului sau al SF-ului care ne sunt servite deseori, în astfel de situații.

Televiziunea nu ne solicită, din păcate, prea mult intelectul, ea explicându-ne de la început și până la sfârșit o situație, un eveniment, o informație. Astfel cei care nu au capacitatea de a analiza, asimilează orice explicație le este dată, fără a-și pune prea multe întrebări.

Informația oferită de televiziuni este receptată de toate persoanele, în mod diferit însă, cele cu un grad de pregătire intelectuală mai redusă ori cu deficiențe la capitolul cultură percepând doar ce vor moderatorii să fie perceput.

Una dintre funcțiile importante ale televiziunii, cea de culturalizare și educație, este în zilele noastre asimilată cu cea a divertismentului, tot mai multe fiind posturile TV care cred că prin scandalurile de tot felul gradul de cultură al telespectatorilor crește semnificativ. În acest fel se remarcă că tot mai mulți sunt cei care optează pentru loisir, lăudându-se că sunt preocupați de cultură. În realitate aceste programe sunt lipsite de esență și fond, ele nefiind decât un mod de creștere a audiențelor și implicit a valorii punctului de raiting.

Aceste programe nu scot in evidență decât gradul de subcultură, de valori prost înțelese, punând în lumină gustul prost al audiențelor ce au din păcate valori destul de ridicate. Din păcate, în ultimii ani influența pe care televiziunea o are asupra culturii și educației i-au pus pe gânduri pe mulți specialiști în media.

Și asta deoarece televiziunea a coborât mult ștacheta nivelului în ceea ce privește atât cultura cât și educația, pe care în loc să le sprijine și susțină, mai mult le încurcă. Televiziunea nu mai are capacitatea de a dezvolta și cultiva atitudini și concepte analitice, coerente, serioase în cultură și educație, ea oferindu-ne doar informații simple, banale, convenționale.

Televiziunea s-a vrut a fi parte componentă din cultura oricărei nații, pe care însă în loc să o dezvolte, încearcă să o modifice, să o influențeze, să o modeleze după gusturile sale, pentru a putea fi numai bună de difuzat și oferit telespectatorilor tot mai lipsiți de cultură.

Televiziunea încearcă să definească o nouă cultură, simplă și fără implicații profunde, aceasta fiind, din păcate, preferința publicului larg. Și asta deoarece un grad mai ridicat de cultură ar impune criterii mai riguoase și înalte de selectare a programelor unei televiziuni, deziderat mai greu de obținut, cu precădere în zilele noastre.

Nici o televiziune nu-și va formata telespectatori ce ulterior s-ar putea declara nemulțumiți de calitatea programelor oferite. În televiziune cultura mediatică, mesajul cultural și artistic se degradează permanent, fascinația și atenția telespectatorului fiind atrasă întotdeauna de imagine și mai puțin de conținut.

Subcapitolul 1.2 Analiza bardică

Despre funcțiile, disfuncțiile și efectele televiziunii multe au scris și-au cercetat experții în media, dar și sociologii și psihologii. Și multe au fost teoriile prin care aceștia au încercat să explice care sunt mecanismele care stau la baza interactivității dintre telespectatori și televiziune, cum și ăn cel fel reușeste aceasta să creeze dependețe, dar mai ales cum a ajuns televiziunea cel mai puternic mijloc de influențare a maselor.

Cea mai inedită și apreciată teorie la adresa televiziunii a fost și rămâne analiza bardică, realizată în anul 1978 de Fiske și Hartley. Conceputul de “televiziune bardică” este bazat pe concepția că orice om care se uită la televizor primește informația și o decodifică nu doar ținând cont de nivelul său de inteligență, de educație și experiențele de viață, cât mai ales prin prisma convențiilor culturale ale societății în mijlocul căreia se află.

Acesta pare să fie motivul pentru care tot mai multe televiziuni din întreaga lume au început să folosească coduri universale, consecința imediată fiind apariția în media a unor șabloane culturale mondiale, datorate în principal gradului de inteligență a populației, ce tinde să se uniformizeze. În acest fel televiziunea ajunge să funcționeze precum un ritual, în interiorul caruia fiecare se simte acceptat și bine primit. Urmărind orice emisiune la televizor, riscul să ne simțim inferiori semenilor nostri este destul de scazut, percepția informațiilor oferite fiind destul de facilă.

Bardul era denumirea celui care, pe vremuri, avea sarcina să colinde prin toate localitățile și să le anunțe oamenilor ultimele decrete sau hotărâri ale mai marilor vremii. Preluând termenul, analiza bardică face o analogie între televiziune și solul de odinioară, încercând să găsească eventualele asemănări.

Conform lui Fiske și Hartley, televiziunea are funcția de:

Mediator al limbajului – orice mesaj, de orice tip, este uniformizat, el ajungând la telespectator într-un mod cat mai simplu de perceput și receptat

Structurarea mesajelor – textele se realizeaza foarte simplu, tinând cont în principal atât de nivelul de educație al telespectatorilor, cât și de cel cultural

Centrul unei culturi – se promovează singură și intră deseori în competiție cu ea însăși

Oralitate – prin folosirea unor coduri simple, ușor de perceput de către oricine.

Dinamicitate și pozitivism – televiziunea încearcă să aducă la lumină valorile societății

Lucrează cu mituri, creează mituri

Evoluția televiziunii contrazice un pic funcția de oralitate a acesteia, definită în teoria bardică. Și asta deoarece în ultimii ani imaginea a fost cea care i-a luat locul mesajului oral, mijloacele tehnice de ultimă generație făcându-și tot mai des simțită prezența.

Imaginile dau putere deplină oricărui mesaj din televiziune, telespectatorii fiind distrași instant de la un mesaj oral dacă prin fața ochilor le sunt trecute imagini succesive, bine și sugestiv alese.

În ultimii ani, în televiziunile din întrega lume s-a observat că dinamismul informațiilor a dispărut treptat, dar sigur, subiectele fiind abordare de către producatori aproape în aceleași șabloane, urmând și respectând niște reguli impuse parcă de societate.

În versiunea lui Fiske și Hartley, televiziunea, ca mijloc de comunicare în masă, are mai multe roluri:

Articularea liniilor principale ale unui consens cultural, stabilit atât asupra realității naturii cât și asupra naturii realității – televiziunea doar realizează diverse conexiuni, ignorând întrebările ce implică răspunsuri ce nu corespund liniilor stabilite prin convenții

Aprecierea, explicarea, interpretarea și justificarea acțiunilor reprezentanților individuali ai culturii în acea lume

Implicarea membrilor din fiecare cultură în cadrul sistemele dominante de valori

Asigurarea culturii cu privire la caracterul său adecvat la lume prin afirmarea și confirmarea ideologiilor sale, într-o implicare activă în practică și într-o lume potențial imprevizibilă

Prezentarea oricăror inadvertențe în percepția culturii despre ea însăși – televiziunea pune în centrul atenției tuturor valorile și oamenii care nu se încadrează în linia oficial stabilită

Convingerea publicului că statutul și identitatea ca indivizi le sunt garantate de cultură, în general

Transmiterea unui sentiment al apartenenței culturale

Subcapitolul 1.2 Analiza cantitativă

Pe langă analiza bardică, analiza calitativă ne poate oferi o altă imagine asupra fenomenului televiziunii. Aceasta analizează aproape tot ceea pe apare pe micul ecran, fără însă a interpreta conținutul ori a face vreo judecată de valoare. Prin analiza cantitativă se realizează un fel de statistică a frecvenței cu care apar pe micile ecrane persoanele, personajele, elementele de care suntem interesați.

Analiza cantitativă, după cum ne sugerează și numele, nu ține cont de calitatea informațiilor, de reacțiile sau efectele telespectatorilor ori de modul în care sunt interpretate diverse informații.

Analiza cantitativă se mulțumește doar să observe cât se poate de obiectiv doar conținutul informațiilor difuzate de televiziuni. Și chiar dacă există diferențe destul de mari între conținutul programelor difuzate de-a lungul zilei, în anumite intervale orare, analiza cantitativă preferă să urmărească perioada de prime-time, de maximă audiență. Acest gen de analiză reflectă ideal modul în care orice societate se vede pe ea însăși și nu cel în care aceasta este, tendințele fiind de a reflecta modul în care aceasta și-ar dori să fie.

Televiziunea nu mai reflectă de multă vreme doar realitatea, ea oferindu-ne informațiile în care credem sau în care am dori să credem. Televiziunea poate relecta în același timp și concepțiile telespectatorilor fideli, dar și modul și măsura în care reușeste să-i influențeze pe aceștia.

Subcapitolul 1.3 Funcția de informare

Indiferent de ce s-ar spune sau s-ar scrie, televiziunea a fost și continuă să rămână cea mai importantă sursă de informații, majoritatea oamenilor aflând din fața televizorului aproape tot ceea ce îi interesează. Fie că este vorba de o știre de interes ori doar de una de cancan, fie că ne dorim să aflăm cum va fi vremea ori care este cursul valutar, fie că suntem interesați de o știre poltică ori doar vrem să ne relaxăm, apelănd invariabil la televiziune.

Funcția de informare a televiziunii constă în principal din colectarea, tratarea și transmiterea informațiilor, aceasta asigurând atât transparența raporturilor sociale de tot felul, cât și difuzarea elementelor de opinie și judecată atât de utile într-o societate modernă.

În ultimii ani mulți sunt cei care au ajuns la concluzia ca televiziunea le oferă toate informațiile vitale de care au nevoie, fără a realiza că încep, încet și pe nesimțite, să fie dependenți de aceasta, de mesajele transmise, de valorile care le sunt induse. Informața transmisă de televiziunile din întreaga lume nu va putea fi niciodată transmisă în stare pură, rigorile și factorul uman având un rol primordial în stabilirea esenței acesteia.

Nici una dintre informațiile care ne sunt oferite nu este brută, ea fiind lucrată, cizelată și încărcată cu anumite mesaje, mai mult sau mai puțin ascunse, mai mult sau mai puțin voite. Imaginile le sunt de mare ajutor redactorilor ce vor să ne transmită anumite informații atent alese, înșiruirea acestora producând impresia unor succesiuni logice, ce sunt bine primite și ușor asimilate, ele având și marele avantaj că se reproduc cu ușurință, în orice mediu.

Un telespectator ce primește o anumită informație de care este interesat ăn mod direct, cu siguranță va fi tentat să o împărtășească și semenilor lui, cam în aceeași formă în care a receptat-o. Televiziunea este principala sursa de informație, informație care, se știe, înseamnă întotdeauna putere.

Un om informat este un om puternic, lucru care este cunoscut de toți cei care gestionează informații, dar și de unii dintre cei ce o receptează. Un om informat, un om pus la curent cu noutățile, este de regulă un om mai greu de condus, de manipulat, de influențat.

Un telespectator ce are acces la informații de calitate este un om care poate prevedea mult mai ușor pericolele la care ar putea să fie supus, el putând să ia mai rapid și mai bine decizii valoroase pentru existența sa. Un om informat este un om pe care nu îl poți influența cu ușurință, un om căruia nu-i poți impune anumite lucruri ori cum să-și trăiască viața

Poate și tocmai de accea mulți sunt cei care cred că nu pot fi manipulați prin intermediul mass-mediei, pentru că … sunt informați de aceasta. Și poate tocmai de aceea tot mai mulți sunt cei care, fără măcar să-și dea seama, devin tot mai dependenți de televiziune, fiind fascinați de informațiile transmise de aceasta, fără putere de a le mai discerne ori selecta.

Din dorința de a ști cât mai multe, de a fi cât mai informați și implicit mai puternici, mulți sunt cei care devin dependenți de televiziune, crezând astfel că preiau o parte din puterea ei incomensurabilă.

Rolul televiziunii în informare constă deseori și in supravegherea permanentă a societății, a schimbărilor ce se petrec permanent în cadrul acesteia, anunțându-ne, atenționându-ne cu privire la potențiale amenințări ori pericole. Informațiile obținute sunt însă interpretate, televiziunea având posibilitatea și de a evalua și analiza efectele pe care anumite fapte sau evenimente le-ar putea avea asupra societății și a oamenilor.

Mass-media în general și televiziunea în mod special și-au asumat rolul de a transmite pe lângă evenimentele și informațiile actuale, de notorietate, și pe cele din trecut, perpetuând astfel un sistem în care valorile unei comunități sunt readuse pe tapet, periodic, ca un fel de reactualizare a unei istorii ce nu se vrea uitate.

Prin influența, voită sau nu, pe care o manifestă asupra noastră, televiziunea are un rol imens în viața noastră, informațiile primite marcându-ne deciziile și concepțiile sociale, culturale, politice, economice sau educaționale.

Analizând in esență rolul pe care informațiile percepute de la televiziune, le-au avut asupra noastră, constatăm că toate evenimentele care ne-au marcat într-un fel sau altul, fie că au fost interne sau externe, ne-au fost induse, interpretate și evaluate de către diferiți oameni din media.

Ușurința cu care televiziunea ne poate influența judecățile și deciziile prin intermediul imaginii ori a informațiilor oferite este în măsură să ne îngrijoreze. Iar ca un paradox, cu cât avem parte de mai multă informație, cu atât realizăm că suntem mai puțini informați.

Și asta deoarece cu cât vom ști mai multe, ne vom simți mai neputincioși ori vom constata că ne este imposibil să mai asimilăm ori înțelegem mare parte dintre informații, moment în care am putea ceda tentației de a-i lăsa pe alții să gândească pentru noi, noi doar luând decizii sub influența lor.

O cantitate mare de informații (spre care tindem, la care sperăm, în dorința de a fi mai documentați și implicit mai puternici) nu va putea fi procesată corespunzător, existând riscul să ne deruteze total. Ajungem astfel să ne lăsăm pradă judecăților de opinie ale altora, riscând să nu mai putem trage nici o concluzie fără să fim ajutați din exterior, riscând să nu mai putem lua deciziile cele mai bune pentru noi, și nu pentru restul societății.

Una dintre funcțiile televiziunii este aceea de a ne informa. Așteptând permanent să fim informați de alții, aștepând cuminți în fața televizoarelor analizele, comentariile, concluziile altora, nu realizăm că ne devine din ce în ce mai dificil să-i cunoaștem pe cei din jurul nostru și deci, să fim mult mai puțin informați decât ne-am dori.

Televiziunea are rolul de a ne informa, dar oare informațiile ce ne parvin sunt lipsite de un interes sau ele reprezintă o strategie, o tehnică prin care se încearcă doar manipularea noastră, crearea de dependențe și implicit creșterea audiențelor, mană cerească pentru bugetele tuturor televiziunilor ? Oare care sunt adevăratele motive pentru care informațiile interesate le iau locul celor importante și invers ? Oare de ce se promovează și cultivă, invariabil, prin imagini și texte, senzaționalul, încercându-se atragerea permanentă a atenției telespectatorilor ?

Analiștii susțin că televiziunea are misiunea de a ne informa, prin informațiile distribuite influențându-ne gândirea și comportamentul. O mare parte din evenimentele de care avem parte zilnic le percepem prin prisma comentariilor, analizelor și prezentărilor ce le însoțesc, fie că acestea sunt sociale, economice, politice.

Prin receptarea și prelucrarea acestor informații ne satisfacem, pe lângă curiozitate și nevoia de informare, și dorința de securitate, astfel fiind convinși că știm totul despre societatea în care trăim, că nimic și nimeni nu ne-ar putea surprinde. Avem nevoie de informații în mod constant, motiv pentru care ajungem să depindem zilnic de televiziune, în ciuda faptului că deseori aceasta ne transmite imagini și mesaje generale, neutre, nu tocmai cele pe care ni le dorim deseori.

Informațiile pe care o televiziune ni le oferă pot fi:

Informații generale – neutre

Informații utilitare – instrumentale

Informații de prevenire, de atenționare și avertisment

1 Informațiile generale sunt cele considerate în mass-media ca nefiind urgente, de implicare activă, în categoria acestora intrând spre exemplu informații din viața politica internă sau internațională, despre care luăm cunoștiință, dar nu ne influențează foarte mult decât în momentul votului. Tot aici ar putea fi încadrate informațiile medicale, de natură juridică ori cele științifice, care ne pot fi utile, dar de care ne putem și dispersa.

2 Informațiile utilitare sunt reprezentate de cotațiile bancare, prognoza meteo, programele diverselor instituții de cultură, informații din domeniul educației (gen examene de bacalaureat, de capacitate, admitere, etc), diferite modificări survenite în activitatea zilnică, ce ar putea avea influență asupra noastră. Și chiar dacă la prima vedere acest timp de informații nu par de interes, ele ne sunt de un real folos în practică. Ia gândiți-vă numai de câte ori rămâneți pe postul preferat doar pentru a urmări în josul ecranului fie cursul valutar, fie valorile temperaturilor dintr-o anumită localitate ?

3 Informațiile de avertisment par, de asemenea, neinteresante la prima vedere, dar rolul lor este major asupra noastră. Cele mai bune televiziuni sunt și vor rămâne cele care transmit informații de prevenire, de avertisment, prin natura imaginilor și a mesajelor transmise ele reușind să capteze rapid atenția telespectatorilor. Gândiți-vă doar la informațiile care ne anunță că temperaturile vor scădea sub 30 de grade Celsius și drumurile vor fi blocate de troienele de zăpada, la informațiile despre falimentul băncii în care ne țineam economiile de-o viață, la potențialele inundații ori la căderea guvernului ori a regimului politic, la epidemiile ce se delanșează într-un colț al țării ori la grevele ce se anunță că vor paraliza activitatea tuturor serviciilor publice.

Subcapitolul 1.4 Funcția de socializare

Sunt ani buni de când televiziunea a devenit principalul furnizor de subiecte, atât în cadrul familiei, cât și în societate, la locul de muncă ori pe stradă. Uitatul la televizor nu mai este de multp vreme doar o plăcere, ci și o necesitate, o nevoie de a fi alături de postul preferat, de emisiunea preferată, de prezentatorul pe care îl placi uneori doar pentru că “dă bine pe sticlă”.

Simțim din păcate cu toții tot mai mult nevoia de a socializa, de a relaționa, Facebook și Twitter fiind încă un exemplu în acest sens. Vrem să credem că ne implicăm activ în viața comunității, în societate, că luăm parte la deciziile importante ale vieții publice, că restul lumii depinde de noi, de părerile noastre, de concepțiile noastre.

Televiziunea, prin funcția sa de socializare, ne facilitează participarea în așa zisul miez al evenimentelor, ne dă impresia că elaboram și luăm decizii de importanță strategică împreună cu politicienii țării pe care îî vedem la televizor, că suntem într-un permanent schimb de înformații cu semenii, care se uită la aceleași programe ca și noi.

Ori de câte ori stăm in fața televizorului avem falsa impresie că suntem alături de alte câteva sute de telespectatori, cu care suntem într-un permanent proces de schimb de informații, gânduri, impresii, concluzii, comentarii, analize, valori, idealuri ori credințe. Chiar și gospodinele ce lasă totul și stau priponite în fața micului ecran pentru a urmări telenovela preferată ori emisiunea de divertisment cu raiting uriaș sunt sigure că în acest fel socializează, cu atât mai mult cu cât astfel își găsesc subiecte comune de discuție și implicit de comunicare pe stradă, în vizită la vecine ori la servici.

Și chiar dacă avem impresia că televiziunea ne oferă o șansă uriașă la socializare, în realitate aceasta nu face decât să ne îngreuneze comunicarea, să ne limiteze posibilitățile și abilitățile de a relaționa cu restul oamenilor.

Ne uităm la televizor la un canal specializat pe vânzări directe, asistâm impasibili la mișcările pe care un sportiv le face pentru a ne convinge să cumpărăm un anumit aparat de fitness și suntem siguri că, doar privind imaginile, am și început să slăbim alături de acesta. Stăm relaxați în fotolii, mâncăm liniștiți produse fast-food și urmărim cu interes emisiuni medicale în care suntem informați despre efectele nocive pe care acestea le au asupra noastră.

Suntem convinși că suntem mai informați, motiv pentru care o pungă de chipsuri mâncată astăzi nu ne va face rău, întrucât mâine, din nou, vom face “sport”, urmărindu-l în acțiune pe sportivul nostru preferat.

Ai probleme și vrei să te faci auzit ? Nimic mai simplu, de când cu televiziunea ! E suficient un simplu telefon, ori un mail și cineva te va contacta, va veni la tine acasă și te va invita chiar și intr-un studio de televiziune, doar pentru “ajutor”.

Crezi că în acest fel ai ajuns cunoscut, că ești persoană importantă, că socializezi și că celorlalți le pasă de tine ? Nu, e doar interesul manifestat de ceilalți telespectatori pentru senzațional, interes ce le face pe televiziuni să speculeze la maxim nevoia publicului pentru ceva special, ceea ce îi va atrage o creștere semnificativă a raitingului.

Câți din cei care “își pun poalele în cap” în emisiunile de profil de la PRO TV și Antena 1, realizate de Cătălin Măruță, Simona Gherghe ori Dan Capatos s-au gândit măcar o clipă că ei sunt cei folosiți și nu invers ?

Frustrările de tot felul pe care le-am acumulat de-a lungul anilor, lipsa unei comunicări eficiente, nevoia acută de a interacționa, dorința de a ajunge cunoscuți, de a ajunge în centrul atenției ne face să ne dorim cu orice preț să “socializăm”. Din păcate gusturile și preferințele telespectatorilor se schimbă constant și din păcate calitatea acestora a devenit tot mai îndoielnică.

În goana după audiență, după raitingul ce atrage după sine și banii fără de care nu ar putea exista, televiziunile scad și ele mult nivelul informațiilor oferite, sacrificând calitatea acestora pe altarul mulțumirii depline a telescpectatorului suveran.

Socializăm sau ne imaginăm că facem asta cu orice preț, fără a mai ține cont de principiile și valorile dobândite în trecut. Gândiți-vă doar la emisiunile gen “Mireasă pentru fiul meu”, ori “Noră pentru mama”, în care oameni în toata firea se fac de răs în direct, doar pentru că și-au propus să iasă din anonimat, să socializeze, să ajungă în centrul atenției tuturor.

Televiziunea este marea familie care pare că ne primește în sânul ei pe toți, cu bune și rele, cu defecte și calități, cu idealuri și speranțe. Televiziunea ne creează falsa impresie că toți suntem prieteni, că toți gândim oarecum la fel, că toți avem aceleași idei, planuri, concepții, idealuri.

Televiziunea reușește să-și realizeze cu succes funcția de socializare în trei trepte:

Schimbarea atitudinii, prin captarea atenției asupra unei imagini sau mesaj

Captarea atenției totale, ce se realizează de regulă prin imagini șoc, cu impact puternic asupra telespectatorului

Acceptarea informației oferite, ce se realizează în principal prin perceperea informației oferite de imaginea ori de mesajul transmis

Cea mai puternică schimbare de atitudine este realizată de televiziunea cu cea mai mare credibilitate, sursa și mai ales persoana care ne transmite informația având o mare influență în fața telespectatorilor. Imaginați-vă cum ar fi dacă mâine ar apărea celebra Andreea Esca pe micul ecran și ne-ar anunța că de anul viitor statul e obligat să ne asigure tuturor o pensie lunară de întreținere de 500 de euro?

Televiziunea și-a făcut un obicei din a promova periodic diferite modele de comportament, ce ne sunt prezentate drept ideale, creându-ne astfel falsa impresia că idealul există. Și, involuntar, tot televiziunea este cea care ne oferă polibilitatea să ne alegem idolii, să-i criticăm, comentăm și catalogăm.

Televiziunea ne creează impresia de stabilitate, de aparținătate. Deschidem televizorul și putem urmări liniștiți emisiunea noastra preferată, ce se difuzează mereu la aceeași oră. Nu ne place ce vedem, schimbăm programul, crezând astfel că i-am sancționat sau pedepsit pe cei care nu s-au putut ridica la înalțimea aștepărilor noastre, a promisiunilor pe care credem că ni le-au făcut nou, telespectatorii lor fideli, a căror părere contează.

Ne uităm la televiziunea preferată și o vedem pe Dana Grecu luptîndu-se cu morile de vânt. Suntem liniștiți, nimic nu s-a schimbat în lipsa noastră, buletinele de știri sunt tot cu imagini șocante, la rubrica meteo de dimineață o putem admira din nou pe tânăra ce știe să se facă admirată, iar posturile de nișă ne oferă posibilitatea să urmărim la nesfărșit dezbateri aprinse sau mai puțin interesante, susținute de moderatorii și invitații acestora, eternii analiști politici ce fac rondul televiziunilor seară de seară.

După zeci de ani în care am fost “închiși” în mijlocul familiei, la locul de muncă ori in societate, brusc ne trezim că suntem, că devenim și noi importanți, că putem avea o părere ascultându-i pe alții cum își dau cu părerea. După ani de zile în care nimeni nu ne-a întrebat absolut nimic, ne trezim că aproape toate televiziunile ne invită să ne spunem punctul de vedere, să le trimitem întrebări, opinii, informații și păreri pe mail sau…printr-un sms cu taxă.

Avem falsa impresie că suntem importanți, că cineva este interesat de părerea noastră, fără să ne gândim că plătim pentru a spune ceva, într-un fel sau altul.

Câți oare nu par experți la fotbal ori la politică? Și câți oare dintre aceștia s-ar putea abține de la comentarii de tot felul, chiar și în situațiile cele mai ciudate? Cine oare nu și-a dat cu părerea, măcar o dată, despre viitorul ori “drama săracului Gigi Becali” și câți oare nu au comentat arestarea lui Adrian Nastase ori “condamnarea” lui Ștefan Huidu?

Pare că ne-am născut analiști, comentatori, vizionari, mereu gata să oferim sfaturile cele mai bune, mereu cu opiniile cele mai obiective. Socializarea – funcția pe care televiziunea reușeste să ne-o inducă și nouă, telespectatorilor, zi de zi.

Socializarea, un domeniu la care pare că ne pricepem toți, fără excepție.

Subcapitolul 1.5 Funcția publicitară

Televiziunea rareori are asimiliată de sine stătătoare și funcția publicitară, aceasta fiind inclusă în cadrul celei de informare. Publicitatea poate avea și rol de informare, cu atât mai mult cu cât televiziunile din întreaga lume se grăbesc să ne pună la curent cu ultimele noutăți descoperite de vreo firmă, cu ultimele performanțe ale vreunui produs, cu avantajele și beneficiile acestuia.

N-ați aflat de la televizor care este cea mai bună pastă de dinți în combaterea cariilor? Nu știti unde puteți manca rapid, ieftin și bun ? Nu simțiți prospețimea din gura voastră, doar uitându-va la televizor ? Și nu tot televiziunea este cea care vă informează periodic, constant și obsesesiv că “pentru o viață sănătoasă…”, ori “excesul de sare, zahăr …” ?

Publicitatea în televiziune are limbajul său propriu, limbaj care, cu cât este mai bun, cu atât umple conturile companiei inițiatoare, dar și pe cel al televiziunii cu cotă ridicată de piață. Funcția de publicitate se dezvoltă și implementează prin metode și tehnici proprii, aceasta devenind tot mai importantă nu numai pentru televiziune, cât mai ales pentru telespectatori, ce încep să cada victime ale reclamelor de tot felul, stând tot mai des cu ochii ațintiți în ecranele televizoarelor, pe pauzele publicitare.

Funcția publicitară a televiziunii se manifestă prin:

Proiectare – telespectatorul își proiectează simbolic toate insatisfacțiile din cotidian în fața micului ecran. Frustrările, neîmplinirile, dorința de aventură sunt transferate rapid, acesta ajungând să se bucure imaginar de ceea ce viața nu ii poate oferi

Identificare –după finalizarea proiectării, telespectatorul își asociază imaginea cu produsul mediatic promovat ori cu personajul acestuia, identificându-se aproape întotdeauna cu eroul

Câți telespectatori oare nu au adormit cu gândul la celebrul Supermen care putea rezolva toate problemele doar în câteva secunde? Sau câți oare nu speră ca într-o bună zi celebrul “zân”, imaginea unei anumite bănci comerciale, să le schimbe existența, făcându-și apariția prin tavan și purtând fustița albă cu volanașe?

În acest mod, temporar, telespectatorul reușeste să se elibereze de constrângerile, normele, rigorile sociale, uitând pentru câteva minute de tensiunile pe care le-a acumulat la locul de muncă sau acasă, fiind pentru câteva clipe eroul admirat și respectat de o națiune.

Ce femeie, nu neapărat frumoasă, nu s-a simțit zâna zînelor după ce și-a aruncat un sfert din salariu pe o cremă despre care a aflat de la televizor că … face minuni? Și câte dintre acestea, privindu-se în oglindă, nu au văzut imaginea vedetelor folosite de marile companii pentru promovarea respectivului produs?

Ori ce cate ori te gândești la banalul fixativ de păr, minte îți zboară la reclamele faimoase, adaptate fiecărui produs și locație, care se termina învariabil cu “…coafura rezistă..”.

Și cine oare nu s-a dus măcar o singură dată într-un hypermarket, doar pentru că a văzut la televizor o super-reclamă, de care nu era neapărat interesat, dar care i-a stârnit curiozitatea sau interesul ?

Câte televiziuni nu au transmis oare, prin intermediul mecanismului identificării, mecanism ce uzeaza de asocierea și apropierea telespectatorilor de un anumit model publicitar, imagini de vis cu femei ori barbați ce își etalau un corp superb pe plajă, doar după ce se ungeau cu regularitate cu o anumită cremă minune ? Și cîți au fost oare cei care nu s-au văzut imediat în pielea personajelor preferate, grăbindu-se să dea curs sugestiilor și achiziționându-și produsul respectiv ?

Denumită de cunoscători regina pseudoevenimentului, publicitatea continuă să fie omniprezentă în toate televiziunile, în aproape toate emisiunile, cu reacțiile pro și contra pe care le stârnește. Specialiștii în media acordă o atenție specială publicității, care deseori reușeste să-i surprindă pe telespectatori atât prin imaginile folosite, cât și prin mesajele de impact, ce depășesc uneori granițele comunicării.

Funcția publicitară îi aduce televiziunii numeroase avantaje, de departe cel mai mare dintre acestea fiind cel economic. Publicitatea aduce cu atat mai mulți bani cu cât televiziunea sau emisiunea aleasă de o companie are un raiting mai mare la public. Compania plătește televiziunii spațiu publicitar, promovându-și mesajele prin care își atrage sau fidelizează clienții. Prin publicitate telespectatorul ia contact cu un produs, o marcă, o activitate, o cauză, o instituție, o persoana ori un grup.

Publicitatea ne manipulează alegerile și preferințele, în ciuda faptului că aceasta are un spațiu special consacrat, despre a cărei utilitate se presupune că am fost deja informați. Cine nu cunoaște celebrele reclame la Coca – Cola ori Pepsi, adaptate cu prilejul diferitelor sărbători ? Cine nu știe ce, unde și de ce intervine Crucea Roșie ?

Sau cine n-a donat măcar un leu la numeroasele televotinguri promovate și susținute de televiziuni, unde vedetele din diferite domenii erau dispuse să facă pe oamenii simpli o zi, doar pentru a ne convinge să-i ajutăm pe sinistrați, nevoiași, copii orfani, etc ?

Televiziunea, prin publicitate, susține, contra cost, companiile în acțiunile acestora de vanzare și promovare a produselor și serviciilor. Telespectatorii sunt informați prin intermediul televiziunii despre noile produse ori servicii apărute pe piață, despre care își fac anumite păreri și impresii, în funcție de imaginile vizionate și de mesajul receptionat.

Televiziunile încasează bani frumoși dintr-o publicitate de calitate, aceasta la rândul ei stimulând creșterea calitativă a produselor/servicilor și conducând la scăderea prețurilor acestora. În plus, cu cât publicitatea unei televiziuni ajunge la o cotă de audiență mai mare, costurile distribuției scad semnificativ, ca și prețurile de vânzare.