. Emisiunea de Numerar In Romania. Tendinte In Utilizarea Numerarului

Cap.I. Bancile si operatiunile bancare

1.1. Rolul bancilor in economie

In economia de piata contemporana bancile detin un rol considerabil, strategia acestora avand o deosebita influenta asupra macroeconomiei din toate tarile lumii.

Sub impactul progresului stiintific – tehnic, cu deosebire in domeniul electronicii, tehnica operatiunilor bancare s-a diversificat si cu deosebire s-a modernizat, astfel incat comparatiile cu practicile de la inceputul acestui secol nici nu se mai pot face1.

Comertul cu bani a aparut cu mult timp inaintea bancilor. Inca din evul mediu, din randul negustorilor, zarafii s-au separat ca patura sociala si se ocupau cu comertul de monede locale si monede straine. In mainile zarafilor se concentrau disponibilitatile monetare ale negustorilor, evitandu-se astfel riscurile de pastrare a valorilor.Concentrarea sumelor in moneda in mainile zarafilor, la inceput pentru o perioada scurta, se limita la pastrarea in deplina siguranta a monedelor de aur ale celor care detineau puterea si ale negustorilor. Dupa un timp, din sumele pastrate, zarafii au inceput sa acorde credite. O parte insemnata dintre zarafi, odata cu dezvoltarea societatii, s-au transformat treptat in bancheri2.

Primele banci au aparut prin secolul al XVI-lea la Venetia , Genova si Milano. Bancile au luat o mai mare dezvoltare pe masura extinderii relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului de conditiile inrobitoare ale camatariei.

Tot in secolul al XVI-lea au aparut si asa-numitele asociatii de credit, care acordau membrilor credite in conditii favorabile. Astfel de asociatii au capatat o larga dezvoltare in Olanda, Germania, Italia, Anglia si altele.

Circulatia capitalului de imprumut este infaptuita, in principal, prin intermediul unor organizatii de credit, adica prin banci. In aceste conditii s-a ajuns la o crestere a activitatii bancare, care s-a generalizat pe la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pun la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forma de credite.

Unii economisti (Albert Schaffle, Herman Schulze De litzsch, Karl Knies) limiteaza asenta bancilor la simple organisme intermediare intre agentii care dispun de capitaluri si cei care au nevoie de capitaluri suplimentare. Alti teoreticieni (John Law, Mac Lood) afirma ca rolul principal al bancilor ar fi acela de creatoare nelimitate de moneda.

Nici unul din punctele de vedere exprimate de acesti economisti cu privire la rolul bancilor nu reflecta esenta si continutul notiunii de credit si banca, toate acestea au la baza determinari incomplete . Justificarea bancilor rezida, in primul rand, in necesitatea ca activitatea economica sa fie alimentata cu fonduri (capitaluri); in al doilea rand, relatia de ansamblu a acestor capitaluri se soldeaza cu sume temporar libere care trebiue integrate in economie si, deci orientate in scopuri precise ale proceselor economice; totodata, datorita managementului pe care-l practica aceste banci – ele fiind institutii cu grad ridicat de specializare in opeatiuni monetare dintre cele mai diverse – reusesc sa stapaneasca anumite tehnici, sa creeze o intreaga psihologie si atitudine in relatiile dintre posesorii de capitaluri (creditori) si beneficiarii acestora (debitori).

Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de organizarea si realizarea imprumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, in principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obtinerea profitului bancar3.

De indata ce au puterea de a creea cea mai mare parte a masei monetare, bancile apar ca fiind dotate cu o putere considerabila, deoarece supravegheaza alocarea unei resurse speciale – moneda. Prin urmare, nu este vorba de un comert asemanator celorlalte. Puterea lor este in acelasi timp macroeconomica (mai ales prin volumul monedei create), mezoeconomica (prin optiunile de orientare a creditelor ele dirijeaza politica industriala) si microeconomica (in relatiile cu clientela). In plus, in cursul ultimelor decenii, bancile, si mai ales bancile franceze, au insotit si uneori au devansat internationalizarea economiei. Aceasta le confera noi responsabilitati de natura geopolitica, permitandu-le sa negocieze cu statele, inclusiv cu cel al tarilor de bastina4.

Rolul bancilor sporeste pe masura dezvoltarii societatii. In ultima treime a secolului XIX-lea, dar mai ales dupa 1900, bancile au luat un avant deosebit, ajungandu-se sa administreze active de sute de miliarde. Ele joaca un rol de principale mijlocitore ale pastrarii si transferurilor valutare. Bancile cu cele mai multe conturi deschise pe seama celor din strainatate isi au sediile in Elvetia, Franta, Anglia, Germania, Belgia, SUA, Japonia s.a. Romania coopereaza, in aceasta directie, nu numai cu tarile dezvoltate, dar si cu unele mai putin dezvoltate, sub forma societatilor bancare mixte.

Fig. 1.1.1 Locul bancilor in economie

Cu toate ca fiecare forma a managementului bancar isi are propriile ei functionalitati, dat fiind specificul activitatii pe care o desfasoara, totusi in ansamblul lor si la nivelul macroeconomic, bancile indeplinesc urmatoarele functii:

a) atragerea disponibilitatilor monetare, temporar libere, ale diferitilor agenti economici . In acest sens, intreprinzatorii, institutiile, diferitele societati, populatia, chiar si statul apeleaza la banci pentru a le pastra veniturile si capitalurile, pentru care acestea platesc o anumita dobanda.

b) acordarea si deci distribuirea de mijloace banesti suplimentare diferitilor agenti economici – la solicitatrea acestora – in vederea completarii capitalurilor proprii. In felul acesta, bancile se dovedesc un sprijin real in sustinerea proceselor economice pe care le desfasoara un agent economic sau altul.

c) bancile, in principal banca "centrala", datorita pozitiei pe care o are in mecanismul economic, emit si deci pun in circulatie atat moneda de hartie, moneda divizionara cat si moneda de cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de aprovizionare, productie si desfacere si pe aceasta baza, la formarea masei monetare in circulatie.

d) o functie deosebita a bancilor este aceea de a creea instrumente de credit ale circulatiei. Astfel, ele pot sa acorde credit prin mijloace proprii de care dispun, prin acumularile formate din diferite depuneri si prin emisiunea de bacnote; in felul acesta este limitata cantitatea de numerar care ar trebui sa circule in realitate.

e) activitatea bancara pune in evidenta atat avantajele de ordin tehnic si economic, intrucat asigura pastrarea sumelor proprietate a deponentilor, efectuarea rapida a platilor si, nu in ultimul rand, capacitatea de a detine informati si de a detine evidente certe5.

Fig. 1.1.2. Rolul bancilor in economie

Rolul bancilor nu se rezuma numai la functiile de mai sus. Activitatea bancara se intrepatrunde cu activitatea economica, penetrand in mecanismul complex al acesteia, avand totodata rolul de a servi proceul decizional si luarea msurilor in legatura cu politica monetar – financiara a statului.

Unii autori mai deosebesc o functie a bancilor, respectiv cea de creatie economica. Acesta functie se manfesta pe plan financiar si pe plan tehnic.

Pe plan financiar ea se exprima in urmatoarele forme:

a) participarea bancilor la capitalul social al societatilor comerciale;

b) acordarea, in vederea obtinerii calitatii de actionar, de imprumuturi participative in favoarea societatii comerciale la care banca participa;

c) acordarea de credite bancare societatilor comerciale.

Pe plan tehnic, functia de creatie economica se manifesta in urmatoarele forme:

a) bancile joaca rolul de consilier financiar al agentilor economici in cautare de resurse de finantare si de mijloace de investire a resurselor.

b) bancile acorda asistenta societatilor comerciale in cazurile de majorare a capitalului acestor societati prin subscriere publica sau in cazul emisiunii de obligatiuni, punand la dispozitie reteaua lor de ghisee sau chiar garantand subscrierea actiunilor si a obligatiunilor .

1.2. Sistemele bancare. Modele de structurare

Totalitatea bancilor care functioneaza intr-o economie formeaza sistemul bancar, in structura caruia distingem banca centrala, bancile comerciale sau de depozit, societatile financiare, bancile si institutiile de credit specializate.

Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomica .

Ca urmare, sistemul bancar este unul din cele mai reglementate domenii. Are un anumit specific si are nevoie, deci de un tratament special fata de alte sectoare ale economiei, desi se bazeaza tot pe mecanismele pietei6.

In tarile cu economie de piata, sistemele bancare sunt organizate dupa un model piramidal pe doua nivele:

* pe primul nivel se situeaza banca centrala numita si de emisiune;

* pe al doilea nivel se situeaza bancile comerciale sau de depozit.

Fig. 1.2.1. Structura piramidala a sistemului bancar

Odata cu monopolizarea dreptului de a emite bacnote, Banca centrala s-a detasat de celelalte banci din sistem si din concurenta lor s-a transformat, treptat, intr-o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar in ansamblu sau. Altfel spus banca centrala este in prezent bancher al celorlalte banci sau banca a bancilor. Aceasta pozitie s-a impus si prin acceptarea tacita a unei pozitii de relativa subordonare de catre celelalte banci.

Sarcina principala a bancii de emisiune o reprezinta influntarea comportamentului celorlalte banci in conexiune cu obiectivele politicii economice, atat prin utilizarea unor instrumente specifice (vanzari – cumparari de titluri si devize), cat si prin masuri de control selectiv al creditelor.

Prin aceste instrumente, banca centrala supravegheaza lichiditatea economiei si actioneaza ca un creditor in ultima instanta pentru celelalte verigi ale sistemului bancar. La toate acestea mai putem adauga si calitatea de bancher si casier al statului.

Celelalte componente ale sistemului bancar sunt in majoritatea lor organizate tot sub forma societatior pe actiuni si pot fi: private de stat sau mixte . Au statute proprii de functionare in care se prevad: forma de organizare, volumul si ponderea capitalului propriu, alte fonduri care le pot constitui, tipurile de operatiuni pe care le pot efectua grupate in doua mari categorii: bilantiere (pasive si active) si extrabilantiere.

Tipurile de operatiuni pasive si active, precum si ponderea lor, difera de la o banca la alta in functie de specificul activitatii desfasurate si determina gruparea bancilor in: banci comerciale (de depozit, de afaceri si specializate), societati financiare.

Bancile comerciale (de depozit) sunt institutii financiare specializate atat in atragerea de resurse (constituirea de depozite) si plasarea acestora prin acordarea de credite, cat si in efectuarea de plati intre titularii de cont, agenti economici.

Initial, au mijlocit creditul comercial direct intre agentii economici, prin preluarea de catre acestia a titlurilor de credit comercial (cambii) de unde si denumirea lor.

In ultimii ani, produsele si serviciile bancilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea in operatiuni, alta data aflate in zona de granita cu alti intermediari financiari.

Se manifesta de altfel o tendinta accentuata de diminuare a deosebirilor dintre bancile comerciale si bancile de afaceri care se ocupa indeosebi cu investirea depozitelor pe termen lung, evolutia lor fiind orientata catre tipul de banci universale (in special in spatiul european)7.

Legatura directa cu agentii economici (persoaale (de depozit) sunt institutii financiare specializate atat in atragerea de resurse (constituirea de depozite) si plasarea acestora prin acordarea de credite, cat si in efectuarea de plati intre titularii de cont, agenti economici.

Initial, au mijlocit creditul comercial direct intre agentii economici, prin preluarea de catre acestia a titlurilor de credit comercial (cambii) de unde si denumirea lor.

In ultimii ani, produsele si serviciile bancilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea in operatiuni, alta data aflate in zona de granita cu alti intermediari financiari.

Se manifesta de altfel o tendinta accentuata de diminuare a deosebirilor dintre bancile comerciale si bancile de afaceri care se ocupa indeosebi cu investirea depozitelor pe termen lung, evolutia lor fiind orientata catre tipul de banci universale (in special in spatiul european)7.

Legatura directa cu agentii economici (persoane fizice sau juridice) in ce priveste constituirea si utilizarea depozitelor, in principal sub forma distribuirii de credite, confera banilor si calitatea de centru de efectuare a platilor intre titularii de cont.

In raport cu cele mentionate, putem identifica urmatoarele activitati specifice bancilor comerciale:

– atragerea disponibilitatilor monetare prin operativitate si conditii de depozitatre avantajoase din punct de vedere al renumerarii, lichiditatii si sigurantei;

– acordarea de credite pe diferite termene;

– asigurarea unei circulatii eficiente a mijloacelor si instrumentelor de plata in scopul derularii rapide a decontarilor intre clientii bancilor;

– sporirea si diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clienti, persoane fizice si juridice.

Diferenta intre bancile de afaceri si bancile de depozit decurge mai putin din specializarea riguroasa decat din orientarea activitatii lor .

Aparitia acestui nou compartiment in activitatea bancara "afaceri de banca" este strans legata de evolutia economiei moderne in care s-au inscaunat marile intreprinderi industriale si comerciale .

In cea mai mare parte, creearea sau extinderea afacerilor este insotita, in mod necesar, de apeluri la capitaluri, iar in aceasta in general bancile care servesc ca intermediari.

Intrucat noile intreprinderi mai putin cunoscute, presupun risc si neancredere din partea detinatorilor de capital, in asemenea activitati bancile au trebuit sa se implice direct, cu participanti prin propriile resurse. Pe aceasta baza, bancile pot sa mobilizeze si alte capitaluri in aceste scopuri. Astfel, bancile de afaceri s-au rupt cu timpul definitiv de bancile de depozit, afirmandu-se ca o spita specifica de banci de mare insemnatate in viata economica8.

O forma derivata in activitatea bancilor de afaceri o reprezinta societatile de portofoliu. Ele joaca un rol important in operatiile financiare franceze. Societatile de portofoliu au o dubla functionalitate: pe de o parte asigura o valorificare a capitalurilor prin veniturile provenite din dividente, iar pe de alta parte scopul principal al acestora este asigurarea controlului asupra anumitor intreprinderi. Societatile de portofoliu franceze sunt de pilda grupate in trei categorii principale; principalul grup este reprezentat de societati holding, cotate la bursa. O alta categorie este reprezentata de societatile de portofoliu ale marilor banci comerciale uneori filializate, dar necotate la bursa; si o ultima grupa de creatie recenta, imbina in caracteristicile ei calitati duble, activand atat ca investitori cat si ca intermediari.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit, cu o gama larga de diferentieri si implicit cu statute diferite de la o tara la alta. Intre bancile specializate, un loc deosebit il ocupa institutiile de credit, carora le-a fost incredintata o misiune de interes public: creditarea pe termen mediu si lung a unor ramuri (de exemplu agricultura), sprijinirea actiunilor de credit imobiliar, creditarea colectivitatilor locale etc.

Societatile de investitii au luat o amploare deosebita prin faptul ca satisfac cererile micului investitor de a asigura un venit optim capitalului sau economiilor sale disponibile.

O expresie tipica a existentei lor o gasim sub forma societatii de investitii cu capital variabil (SICAV) care functioneaza in Franta. Aceste societati sunt considerate deschise intrucat posibilitatea de participare este libera pentru toti, prin achizitia de actiuni la ghiseele societatii la pretul de emisie. Pe de alta parte, detinatorii de actiuni pot renunta la ele prin returnarea la ghiseele societatii la pretul de rascumparare. Actiunile SICAV nu sunt cotate la bursa. Cursul acestor actiuni se determina zilnic avand in vedere activul net si numarul de actiuni SICAV existente .

Fondurile comune de plasament sunt institutii care actioneaza, de asemeni, in domeniul detinerii de hartii de valoare si obtinerii de venituri din aceasta si au urmatoarele caracteristici:

– fondurile reprezinta o forma de coproprietate asupra detinerii unei valori mobiliare ;

– efectiv fondurile sunt incredintate unui depozitar (societate financiara) sub supravegherea unui girant, care trebuie sa fie si el interesat in rezultatele fondului detinand parte din acesta ;

– in scopul asigurarii obiectului plasamentului ce implica imobilizarea capitalului pe un timp dat; retragerea, respectiv rascumpararea partilor, este interzisa un numar de ani ( de la 3 la 10 ani )

Cluburile de investitii au drept scop initierea in tehnica bursiera si atragerea de economii , cu regularitate , in vederea functionarii pe baza achizitiei de valori imobiliare9.

Reteaua bancara este prin ea insasi o expresie a gradului de dezvoltare economica , sociala si de afirmare civica in fiecare tara. (vezi tabel : 1.2.)10

Tabel : 1.1

Cadrul institutional bancar la mijlocul anilor '90

1.3. Operatiunile si serviciile bancare

1.3.1. Operatiunile bancilor comerciale

Bancile comerciale sau bancile de depozit sunt caracterizate prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatii bancare. Deci au o activitate diversificata care se poate modifica liber functie de cerinte, posibilitati si propria orientare .

Totusi operatiile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici.

In indeplinirea functiilor lor bancile comerciale indeplinesc anumite operatiuni specifice considerate si reunite, dupa sensul lor, in pasive si active. Operatiile pasive reprezinta pentru banci operatiile de constituire a resurselor.

In activitatea bancilor comerciale au fost preponderente vreme indelungata ca operatiuni pasive: depozite, rescontul si operatiunile similare, capitalul propriu si fondurile de rezerva .

a) Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una din principalle functii ale bancilor, in general si celor de depozit, in special. Depozitele bancare au dublu rol: pe de o parte constitue obligatii ale unor banci fata de depunatori, iar pe de alta parte ele reprezinta pentu depunatori creante creditoare fata de banca.

Depozitele bancare reprezinta astfel o forma de existenta a banilor, respectiv a banilor de cont, sau scripturali. Pe de alta parte, depozitele bancare reprezinta o forma principala de mobilizare a capitalurilor si economiilor temporar disponibile.

In practica exista doua categorii de depozite: depozite la vedere si depozite la termen.

Depozitele la vedere sunt caracterizate prin elasticitate avand in vedere ca depunatorii pot dispune in orice moment utilizarea lor pentru platile de cont sau retrageri din cont, potrivit intereselor lor, ceea ce poate actiona spre eventuala lor diminuare abrupta. Depozitele la vedere reprezinta cea mai stabila resursa a bancilor comerciale.

In fapt depozitele la vedere au mai multe forme de existenta: conturile curente si conturile de depozit .

* Conturile curente reprezinta o forma speciala de servire bancara a titularilor de cont. Sunt conturi prin care agentii economici ca si persoanele particulare isi desfasoara operatiunile de casierie. Astfel in aceste conturi se inregistreaza intrari de sume prin: cecuri, viramente, ordine de plata etc. dispuse de alte persoane in favoarea titularilor de cont.

* Conturile de depozit sunt menite sa asigure functionarea unor economii pe termen mai indelungat. De aici, posibilitati mai restranse acordate titularilor privind miscarea din cont prin incasari sau efectuari de plati.

* Depozite la termen – potrivit conventiei intre deponent si banca privind termenele termenele si celelalte conditii de depunere (dobanzi etc.) creaza o baza sigura de functionare in procesul de creditare, pe termene corelate cu natura si durata acestor resurse.

Pentru bancile comerciale forma principala de atragere o reprezinta conturile de depozit de investitii si conturile de economii simple.

b) Rescontul reprezinta o modalitate de procurare de resurse noi, prin cedarea portofoliului de efecte comerciale, provenit din scontare, unei alte banci, bancilor de scont sau de regula – banci de emisiune .

Banca de depozit recurge la rescontare in functie de interesele sale de a obtine disponibilitati. Esential este ca, daca se recurge la rescontare, chiar in aceeasi zi in care s-a efectuat scontarea, banca de depozit are un profit rezultat din diferenta dintre dobanda practicata de banca de emisiune .

Similar rescontului sunt operatiunile de lombardare, operatiuni de imprumut pe garantii de efecte publice :obligatiuni si bonuri de tezaur , operatiuni prin care banca de depozit obtinede la banca de emisiune resurse pe termen scurt, valorificandu-si astfel astfel detinerile de hartii de valoare.

Rescontul si lombardarea sunt operatiuni concrete prin care are loc recreditarea, un proces de ampla extindere si in continua evolutie in economia moderna. Aceste operatiuni sunt utilizate cu necesitate pentru echilibrarea bancara , pentru asigurarea operativa a acoperirii necesitatilor de credite prin atragerea surselor dispersate in economie.

Trebuie subliniat ca procesul de recreditare este conditionat de garantiile pe care le ofera creantele .

In efectuarea operatiunilor de recreditare , bancile imbina sistemul angajarii lor la preturi fixe (prin recreditare) cu sistemul angajarii la preturi libere (pe piata monetara)

Conjugarea cu maiestrie a acestor operatiuni prin care banca isi optimizeaza costurile, este implicit si o cale de crestere a profitului bancar11.

c) Capitalul propriu si fondurile de rezerva constituite din profitul brut au un raport relativ redus in formarea resurselor de creditare a bancilor , prin definitie intermediari in reciclarea si valorificarea capitalurilor . In marea lor majoritate societati pe actiuni, bancile isi formeaza capitalul propriu prin emisiunea si subscrierea de actiuni.

In considerarea structurii pasivelor bancare si in orientarile cu privire la managementul acestora trebuie sa se tina seama de realitatile de pe pietele nationale ale creditului reflectand evolutii si tendinte specifice.

In timp, asa cum exprima tipic situatia din SUA, structura pasivelor bancare se schimba (vezi tabel : 1.2)

Tabel : 1.2

Sursa: G. Hampel, A. Colman, D. Simonson – Managemnt Edit. John Wiles , N.Y. 1990

In managementul pasivelor s-a manifestat ca o necesitate tipica determinata de ingustarea gradului de lichiditate a activelor bancare , cerinta ca bancile sa se sprijine mai mult pe pasive , pe elasticitatea si oportunitatea utilizarii lor in asigurarea lichiditatii (vezi tabel 1.3)

Tabel : 1.3

Sursa: G. Hampel, A. Collman, D. Simonson – Bank Management Edit. John Wiles, N.Y. 1990

2. Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile in care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit .

Operatiunile active se grupeaza , in principal in :

– operatiuni de creditare a firmelor

– operatiuni de creditare a persoanelor particulare

– operatiuni de plasament

a) Operatiunile de creditare a firmelor .

Bancile si-au diversificat tehnicile de creditare pentru a raspunde solicitarilor intreprinderilor si pentru a face fata cerintelor dezvoltarii acestora , functie de profilul lor si posibilitatile lor de creditare . Asa cum se va vedea , bancile comerciale au renuntat la o serie de operatiuni specifice pe care le-au cedat unor institutii specializate.

1) Creditarea necesitatilor de capital fix.

Prin natura lor nevoile principale de capital fix ale intreprinderilor se satisfac de catre acestea prin recurgerea la piata de capital , emisiuni de actiuni si obligatiuni.

Intreprinderile se adreseaza uneori bancilor pentru creditarea echipamentelor, operatiune practicata mai putin de catre bancile comerciale si in mai mare masura de catre bancile de creditare pe termen mijlociu si lung , bancile de ramura.

2) Creditarea cheltuielilor de exploatare a intreprinderilor.

Nevoile intreprinderilor privind acoperirea cheltuielilor de exploatare se satisfac de catre banci pe doua cai: prin creditarea creantelor comerciale si prin acordarea de credite de trezorerie.

– Creditarea creantelor comeciale inseamna pentru banci a prelua contra moneda, creantele comerciale pe care inteprinderile furnizoare le au asupra clientilor lor. Cea mai veche tehnica cunoscuta si folosita ca atare este operatiunea de scontare. Scontarea ca forma de baza a operatiunilor cambiale reprezinta cesiunea cambiei catre un alt beneficiar in schimbul valorii actuale a cambiei.

Scontarea este o operatiune caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

– cedarea cambiei, prin scontare, are caracterul de act de vanzare – cumparare, in sensul ca se cedeaza si se preia dreptul de a beneficia de suma prevazuta in cambie;

– scontarea cambiei este o vanzare speciala , in sensul ca fiecare din beneficiari; care au recurs la scontare ramane obligat la plata sumei din cambie;

– scontarea cambiei este o operatiune de creditare.

Scontarea este actul prin care creditul comercial consacrat de cambie se transforma in credit bancar. Scontarea angajeaza banca in raporturi cambiale specifice.

Pentru a evita riscul de a deveni participanti la procesul cambiei , bancile efectueaza operatiuni cambiale: pensiunea si imprumutul pe gaj de efecte comerciale.

Pensiunea este o operatiune prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarilor , cu conditia recuperarii lor de catre aceasta la termenele convenite. Aceste operatiuni se desfasoara in mod frecvent in relatiile bancilor cu firmele mari si indeosebi intre banci12.

Imprumutul pe efecte comerciale in gaj se acorda in cazurile in care banca apreciaza pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii , dar are retineri cu privire la capacitatea de plata a celorlalti semnatari.

Imprumuturile de gaj si de efecte pe actiuni (denumite si operatiuni de lombard) constitue o modalitate preferata pentru obtinerea de resurse pentru finantarea speculatiilor de bursa.

– Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt , in general pana la un an, avand drept scop acoperirea necesitatilor monetare legate de ciclul de fabricatie si comercializare.

Ele au doua forme principale:

Avansurile in cont curent se acorda de catre banca prin plata cecurilor emise de titularii de cont si in cazul in care acestia nu au disponibilitati in cadrul unei limite convenite , confirmate.

Creditele specializate sunt destinate a acoperi o serie de necesitati legate de desfasurarea productiei cum ar fi : creditele de campanie , creditele pentru stocuri (garantate prin warant) si creditele pentru prefinantare.

b) Operatiunile de creditare a persoanelor particulare.

Ca si in cazul firmelor , si in creditarea persoanelor particulare bancile orienteaza tehnica de creditare functie de cerintele efective ale clientilor.

Creditele pentru locuinte imbraca o gama larga de forme , implicand interventia unor verigi sub forma unor institutii de credit ipotecar , care efectueaza recreditare si care-si procura resursele pe o piata speciala de capital.

Creditele pentru bunuri de folosinta indelungata se acorda cu ample facilitati de catre bancile comerciale , bucurandu-se de o dubla garantie , prin gajarea bunurilor de referinta si implicit prin regularizarea veniturilor debitorului , care asigura in general sursa de rambursare in scadenta a ratelor datorate.

Creditarea cheltuielilor curente:

– imprumuturile personale cu termene de la 3 luni la 2 ani;

– imprumuturile pe baza cartilor de credit care se pot acorda: fie prin admiterea efectuarii ulterioare a platilor scadente functie de cumparatori pentru termene de 15 zile pana la o luna ; fie ca are loc acordarea unui credit pe mai multe luni.

c) Operatiuni de plasament .

Achizitia de efecte publice si actiuni constituie o cale de plasare a resurselor bancilor in vederea obtinerii de profituri.

1.3.2. Servicii bancare

Pe linia promovarii metodelor noi de finantare , bancile comerciale au dezvoltat sau au intermediat pentru clientii lor operatii de leasing , factoring sau le-au deschis accesul la casele de emisiune de hartii de valoare si participare la capital13.

Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comporta angajarea bilantiera ; nu contribuie la majorarea resurselor si nu afecteaza activul bancilor , dar angajeaza riscuri aducand concomitent anumite venituri. Aceste operatiuni sunt evidentiate de banci si deci grupate din punct de vedere patrimonial ca operatiuni extra-bilantiere , care sunt compuse din doua largi categorii :

1. Operatiuni de comision, in cadrul carora banca actioneaza in numele si pentru contul clientilor sai.

2. Operatiuni privind obligatiile anticipate care cuprind o gama larga: obligatiile anticipate ale bancii privind acordarea de credite prin linii de credite si linii de credite reinnoite, credite prin semnatura , activitati de plasament.

Cap.II. Operatiunile de emisiune a numerarului

2.1. Emisiunea numerarului. Rol si functii in economie.

La ce folosesc banii? In mod fundamental , noi ne satisfacem trebuintele prin producerea bunurilor si serviciilor. Tiparirea bucatilor de hartie denumite bancnote , nu aduce beneficii direct. Daca dublam productia firmelor , fabricilor etc. ne este mai bine , dar dubland productia de bani nu ne va fi mai bine . In acest sens , banii si institutiile financiare asociate banilor sunt de o importanta coplesitoare14.

Banii fac ca schimbul de marfuri sa fie mai simplu.

Daca sistemul monetar s-ar distruge , acelasi lucru s-ar intampla si cu mecanismul schimbului si deci ne-am baza pe diviziunea muncii , fara ca mecanismul schimbului sa afecteze efectiv capacitatea productiva. In timpul marilor depresiuni , numeroasele falimente bancare au determinat reducerea profunda a cantitatii de bani , ceea ce a franat mecanismul schimbului. Rezultatul a fost cresterea somajului , inflatia.

Cu cat functiile sistemului monetar sunt mai bine indeplinite , cu atat efectul lor asupra avutiei nationale si individuale este mai mare.Cu cat viata economica este mai activa si afacerile comerciale si financiare mai intense , cu atat moneda este mai solicitata. Cantitatea de moneda tranzactionata de fiecare individ este aproximativ proportionala cu fluxul veniturilor sale. Cand, de exemplu, dobanda imprumuturilor este la un nivel ridicat , cererea de moneda in vederea realizarii tranzactiilor va fi in scadere. Daca, dimpotriva , soldurile apartinand persoanelor care participa la tranzactii sunt minimale , la orice nivel de venit , cererea de moneda devine foarte putin sensibila la variatia dobanzilor15.

Moneda a fost si este un mijloc care duce spre un imens numar de scopuri . Economia moderna se foloseste , indeosebi , foarte mult de moneda, fluxurile ei irigand procesele economice. Ea detine o pozitie cheie in mecanismul de functionare al oricarei economii nationale si a celei internationale, reflectand sintetic schimbarile structurale ale acestora. Moneda a devenit indispensabila in raporturile zilnice si pe termen dintre oameni , agenti economici si economii nationale. Economia nu poate fi despartita de moneda, ele conditionandu-si evolutia si dezvoltarea.

Aflandu-se in centrul vietii economice si sociale, moneda, sub toate formele sale , reprezinta un instrument de utilizare permanenta pentru toti agentii economici.

In ciuda definirii banilor , fie in sens ingust – ca moneda , fie in sens larg – incluzand toate formele de avutie, economistii definesc bani prin intermediul functiilor sale.

Indiferent de acceptiunea data monedei , moneda -marfa sau moneda- semn , exista o apreciere generala , potrivit careia ea indeplineste mai multe functii , accentul fiind pus potrivit epocilor si scolilor dominante , pe una dintre ele.

Dintre aceste functii atribuite monedei , cele mai importante sunt:

moneda – instrument unic al tranzactiilor

moneda – etalon al valorii

moneda – rezerva a valorii

2.1.a) Moneda – instrument unic al tranzactiilor

Intr-o economie de schimb, moneda este instrument unic al tranzactiilor. Ea serveste drept contrapartida intre oferta si cererea tuturor bunurilor si serviciilor , pe toate pietele . Nevoia de moneda apare numai intr-o economie de schimb.

Aceasta functie a monedei poate fi analizata fie insistand asupra caracterului universal , ca instrument al tranzactiilor, fie dezvoltand rolul finantator al monedei, pentru ca ea reprezinta singurul mijloc de a cumpara bunuri si servicii.

Referitor la primul aspect, o tranzactie poate avea loc si fara moneda, dar existenta ei usureaza realizarea schimbului de bunuri si servicii.

Intr-o economie de troc bunurile se schimba contra altor bunuri. Astazi trocul reapare in momente de mare incertitudine, fie de ordin general, fie de ordin monetar. Deci , in pofida marelui avantaj al monedei, trocul se utilizeaza si in zilele noastre datorita, indeosebi, unor procese inflationiste puternice, cand preturile cresc vertiginos la intervale foarte mici si nici nu pot fi ajustate la echilibru.

Trocul prezinta trei dificultati majore de vreme ce el necesita :

intalnirea a doi agenti economici , fiecare dorind in acelasi moment sa se lipseasca de un bun sau sa faca un serviciu pe care celalalt vrea sa il dobandeasca;

posibilitatea de comparatie intre doua elemente ce fac obiectul cesiunii;

divizibilitatea bunurilor ce se propun a fi schimbate ;

Moneda inlatura aceste inconveniente , ducand la o disociere a trocului , operatiune unica (flux real contra flux real), in doua operatiuni: o operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar), care permite obtinerea monedei, utilizata apoi pentru asigurarea operatiunii de cumparare (flux monetar contra flux real).

TROC

V C

In legatura cu al doilea aspect, cel referitor la rolul finantator al monedei , consideram ca existenta prealabila a unor incasari in moneda este conditia tuturor ctranzactiilor reale. Fiecare agent economic care vrea sa intre pe piata trebuie sa dispuna de o incasare egala sau in raport de termenul de plata, de capacitatea de a procura aceasta incasare. Aceasta este valabil atat pentru consum, cat si pentru investitii, oricare ar fi conditiile echilibrului macroeconomic.

2.1.b) Moneda – moneda etalon al valorii

In aceasta functie, moneda masoara valoarea bunurilor si serviciilor tranzactionate. Intrucat valoarea bunurilor comercializate se exprima totdeauna prin moneda, aceasta se interpune intre ele, permitand compararea lor. De altfel, calitatile sale fac din moneda un numitor comun intre bunuri eterogene , acestea fiind grupate valoric pe baza unui etalon unic.

Functia de etalon a monedei este prima care se manifesta, deoarece o revenire unica devine necesara odata cu sporirea si diversificarea bunurilor si serviciilor schimbabile. Ca orice etalon, moneda este invariabila singura, puterea ei de cumparare fluctueaza, respectiv scade in perioada de crestere a preturilor si invers16.

In evolutia monedei, functia de etalon a fost indeplinita initial de bunuri obisnuite, apoi de metale pretioase, de valute, pentru ca stazi sa functioneze un nou tip de etalon si anume cel bazat pe puterea de cumparare.

O economie moderna necesita comparatii continue ale valorii, iar cumparatorii trebuie sa compare ofertele diferitilor vanzatori. Pentru a lua o decizie rationala, trebuie cunoscute raporturile in care fiecare marfa se schimba pe alte marfuri, lucru posibil utilizand moneda ca etalon. De asemenea , etalonul de valoare permite realizarea unei imense economii de efort, simplificand considerabil gestiunea agentilor economici. Specific monedei mai este si faptul ca ea actioneaza ca etalon prin care pot fi exprimate platile viitoare. O datorie este in mod obisnuit reprezentata de un anumit numar de unitati monetare ($, F.F, etc.) Aceasta utilizare a etalonului creeaza probleme serioase, intru-cat valoarea monedei variaza in timp. Cu o unitate monetara data cu imprumut astazi nu pot fi achizitionate aceleasi bunuri, cand este restituita la scadenta.

Intr-o economie a trocului nu poate fi vorba de un excedent de oferta, in raport cu cererea tuturor celorlalte bunuri. Intr-o economie monetara insa, oferta excedentara de moneda nu poate fi permanent excedentara, ci numai in situatii de dezechilibru.

2.1.c) Moneda – rezerva a valorii

Intr-o economie de troc, schimbul a doua bunuri este instantaneu. Intr-o economie monetara, agentul poate disocia schimbul in doua operatii diferite, care intervin in doua momente de timp diferite. Intre doua tranzactii, moneda serveste ca putere de cumparare, fiind un instrument de tezaurizare , un instrument permanent de rezerva a valorii. Totodata, ea face parte din patrimoniul oricarui agent economic, alaturi de alte active:

active cvasimonetare (depozite la termen);

active financiare (actiuni obligatiuni, etc.);

active reale (bunuri imobiliare, etc.).

In raport cu aceste active, moneda efectiva prezinta trei diferente: un pret al tranzactiei mult mai redus in raport cu lichiditatea; un randament nul; o constanta a valorii sale nominale. Avantajele si dejavantajele detinerii de moneda conduce pe fiecare agent economic sa-si stabileasca preferinte intre toate activele ce constitue patrimoniul sau.

Valoarea monedei fluctueaza in raport cu pretul bunurilor si serviciilor. Drept urmare, daca cineva doreste un activ care sa-i confere o putere de cumparare stabila , mai mult asupra bunurilor decat asupra datoriilor, moneda nu reprezinta cu siguranta activul ideal. Atata timp cat mai multi folosesc moneda pentru achizitia de bunuri, face ca aceasta sa nu reprezinte un activ de rezerva ca alte active ale caror preturi variaza. Ea are proprietatea de lichiditate care o califica a fi cel mai bun instrument de rezerva a puterii de cumparare imediate. Deci, lichiditatea este cea care diferentiaza moneda efectiva de alte active de rezerva. In general, lichiditatea unui activ depinde de:

cat de usor poate fi cumparat sau vandut;

costul de cumparare sau de vanzare al tranzactiei;

previzibilitatea si stabilitatea pretului sau.

2.2. Institutii emitente de numerar. Instrumente de politica monetara.

2.2.1. Institutii emitente de numerar in tarile lumii.

Bancile de emisiune fac parte din sistemul bancar, avand un rol foarte important in activitatea financiara si de credit. Le intalnim sub diverse alte denumiri: Banci nationale, Centrale, Federale sau cu implicarea statului caruia apartin.

Intaia banca de emisiune este considerata Banca Angliei, infiintata in 1694 de scotianul Patterson, iar primele bilete au fost emise in 1656 de o banca particulara suedeza privilegiata, condusa de bancherul J. Palmstruck17.

Bancile de emisiune, spre deosebire de alte banci, nu ar avea nevoie de capital monetar propriu-zis, ci numai de anumite fonduri necesare organizarii si functionarii lor.

Prin functile indeplinite, prin legaturile multilaterale cu celelalte banci si prin aceasta cu economia, banca de emisiune reprezinta o placa turnanta a sistemului bancar, afirmandu-si pe deplin a doua denumire sub care este cunoscuta, ca Banca Centrala.

Emisiunea de bancnote, functie deschisa initial tuturor bancilor si restransa ulterior numai la banca de emisiune, reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

In momente istorice diferite, functie de conditiile proprii, toate tarile dezvoltate au trebuit sa delimiteze net functiile bancii de emisiune, acestea concentrandu-se de regula la o singura banca, banca centrala. Acelasi lucru s-a petrecut si in S.U.A., unde, desi exista 12 banci federale de emisiune, acestea actioneaza ca un tot unitar sub egida unei unice autoritati monetare.

Substanta functionalitatii bancii de emisiune se manifesta prin cinci functii principale: de emisiune, de creditare, de centru valutar, de banca a bancilor, de banca a statului.

Functia de emisiune a bancii centrale

Originea bancilor de emisiune este strans legata de cresterea rolului bancnotelor in circulatia monetara, fenomene specifice climatului de dezvoltare economica, specific revolutiei industriale.

Infiintarea unor banci de emisiune, de regula prin desprinderea lor de bancile comerciale, a fost un prim pas al autonomizarii si dezvoltarii emisiunii care a avut loc la date diferite in tarile avansate, functie de evolutiile istorice, economice si sociale diferite (Banca Angliei la 1694, Banca Frantei la 1800, Bancile nationale in Statele Unite la 1863).

In momentele respective, in fiecare din aceste tari, era evidenta discrepanta dintre cerintele tot mai ample de moneda si posibilitatile restranse de satisfacere, functie de efectivul si productia curenta de metal monetar. Astfel s-a impus satisfacerea majora a cererii de moneda pe baza emisiunii de bancnote, al caror rol devine primordial in activitatea economica.

Istoria arata ca aceasta prima etapa a evolutiei bancilor de emisiune nu a rezolvat satisfacator problema. In toate tarile au aparut cu timpul – crize, desincronozari si fenomene negative, determinate de excesul cantitativ al emisiunii, fie din diletantism sau rea credinta, fie din lipsa unor reglementari. Astfel ca in mod necesar etapa hotaratoare a dezvoltarii bancilor de emisiune a fost etapa reglementarii de catre statul de drept a sistemului de emisiune, adesea concomitenta cu instituirea monopolului asupra emisiunii.

Desavarsirea sistemului de emisiune in tarile dezvoltate este o expresie a procesului de consolidare a pietelor nationale, o emisiune reglementata si care are girul statului, reprezentand unul din stalpii de rezistenta al esafodului economiei de piata18.

Uniunea dintre stat si banca de emisiune se statuteaza pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul il confera pe baza dreptului regalian, atribut al suveranitatii statale.

In stransa legatura cu exercitarea privilegiului de emisiune, banca de emisiune devine, patrimonial, detinatoarea stocului de aur monetar si titulara rezervelor valutare ale tarii.

Bilantul consolidat la Sistemul Federal de Rezerva

(decembrie 1998)

in miliarde dolari

TABEL: 2.1.

Bilantul simplificat al Bancii Angliei

(25 martie 1997)

in miliarde lire sterline

Tabel 2.2

In perioada etalonului aur – monede , banca de emisiune a fost detinatorea stocului de aur necesar pentru convertibilitate in cadrul normelor de emisiune valabile in fiecare tara. Desi convertibilitatea in aur – monede nu mai functioneaza, totusi statele pastreaza cu zgarcenie stocurile de aur monetar. Asa se explica de ce bilanturile bancilor de emisiune (vezi tabel. 2.1.) include asemenea sechele.

Functionarea etalonului aur – devize a determinat detinerea de catre banca de emisiune a unor rezerve valutare ample pentru asigurarea conditiilor de convertibilitate.

In functie de emisiune, banca are un rol primordial si preponderent in creatia monetara. Bancnotele emise precum si depozitele la banca de emisiune denumite si detineri de moneda centrala reprezinta partea substantiala a circulatiei monetare.

Responsabilitatea speciala a bancii centrale se exprima si prin organizarea unui departament special al emisiunii la Banca Angliei si la alte banci de emisiune. Prin functia de emisiune, banca de emisiune are raspunderea calitatii circulatiei monetare, ceea ce este inainte de toate o expresie cantitativa19.

Functia de creditare a bancii de emisiune

Functia de creditare decurge direct din functia de emisiune. Emisiunea bancnotelor, ele insele, titluri de credit, inseamna creatia de mijloace de plata, fapt ce creaza bancii un potential specific. In procesul distribuirii acestor disponibilitati se pune la dispozitia agentilor economici putere de cumparare, capacitate de plata.

Procesul de distribuire si redistribuire a acestor mijloace de plata in economie se realizeaza prin sistemul bancar; bancile de diferite tipuri, dar in special bancile comerciale, reprezentand intermediarii de baza intre agentii economici si banca de emisiune, care prin bancnotele emise este izvorul principal al creditului in economie.

Mecanismul scontului si rescontului cambiilor, ca forma primara, devenita clasica, a creditarii prin emisiune este graitoare.

Atata timp cat procesele de creditare se desfasoara normal si se asigura rambunsarea la scadenta a creditelor, functioneaza temeiul circulatiei temporare a bancnotelor, in raport cu relatia de credit de care este legata emisiunea lor. Daca acordarea creditului de catre banca de emisiune, prin rescontare, inseamna emisiunea de bancnote, restituirea creditului de catre debitor permite bancii de emisiune retragerea unor bancnote de egala valoare.

Scontarea si respectiv rescontarea nu sunt singurele cai de derulare a operatiilor de credite efectuate de banca de emisiune. Preponderente initial, ele s-au diminuat in timp atat ca volum cat si ca importanta. Astazi banca de emisiune deruleaza operatii de credit insemnate bazate pe detinerea si circulatia hartiilor de valuare. Astfel, operatiile de lombardare, de acordare de credite pe gaj de hartii de valoare au o pondere semnificativa in multe tari (Germania in special).

De asemenea, operatiile de creditare cu conventie de rascumparare insesi (sau in pensiune – in varianta franceza), similare prin derularea si semnificatia lor cu operatiile de scontare, sunt in plin avant.

O alta operatiune activa foarte importanta a bancilor de emisiune este achizitia de obligatiuni si bonuri de tezaur ale statului, aperatiuni desfasurate de regula in raport cu bancile si institutiile de credit care inseamna de fapt recreditare.

c) Banca de emisiune – centru valutar

Rolul bancilor de emisiune ca centru valutar s-a consolidat si extins in stransa legatura cu formele convertibilitatii aplicate in ultimii 75 de ani, si se afirma evident in epoca contemporana.

Desfasurarea normala a schimburilor intre doua tari este posibila in cadrul functionarii etalonului aur – devize , numai daca fluxurile de marfuri, servicii si capital se echilibreaza. In acest cadru capata importanta echilibrarea printr-un instrument specific de previziune si executie “Balanta de plati” a carei urmarire si buna desfasurare, in majoritatea tarilor, este data in sarcina bancii de emisiune.

In indeplinirea acestui mandat, bancii ii sunt incredintate atributii autoritare de a aplica sistemul de restrictii valutare pe care statul le decide si le aplica, intre care: contingentarea si controlul asupra platilor in devize, preluarea in favoarea statului a unor parti din incasarile valutare, efectuarea si controlul schimburilor valutare etc.

In conditiile convertibilitatii valutare, statul se ingrijeste de constituirea de rezerve valutare, care de regula se formeaza si se administreaza ca rezerve ale bancii de emisiune. Rezervele valutare reprezinta temeiul interventiei bancii de emisiune pe piata valutara in scopul asigurarii stabilitatii cursurilor valutare.

Statele sunt nevoite sa-si apere politica lor privind nivelul cursului valutar, adesea prin interventia directa pe piata, influentarea, dupa nevoie, a cererii sau ofertei. Sarcina efectuarii acestor interventii este incredintata bancii de emisiune care adesea printr-un departament special al ei (Fondul de Egalizare a Schimburilor in S.U.A. , Anglia , Franta) opereaza pe piata valutara in momentele necesare, functie de conjunctura si de comandamentele politicii valutare, folosind propriile rezerve pentru suplimentarea ofertei sau angajand achizitii de valuta, pentru suplimentarea cererii. Apararea cursului valutar este o sarcina majora de o deosebita importanta pentru economia nationala ce revine bancii de emisiune.

Banca de emisiune exercita un rol deosebit in domeniul valutar ca reprezentanta legitima a statului in relatiile internationale, interbancare si cu institutii monetare international.

d) Banca de emisiune – banca a bancilor

Expresia “banca a bancilor” implica doua interpretari: pe de o parte , banca de emisiune se afirma in lumea bancilor atat prin atributiunile sale distincte, cat si din raporturile pe care le implica cu celelalte banci, de unde si aprecierea de “mama a bancilor”; pe de alta parte, banca de emisiune este o banca ce joaca efectiv, fata de celelalte banci, rolul de banca prin depozite si mai ales acordand credite.

Principala motivatie a constituirii de depozite de catre bancile comerciale la banca de emisiune este prudenta, necesitatea de a asigura lichiditate.

Experientele nefericite care au culminat in perioada 1929 – 1933, perioada de intensa criza bancara, care a condus numai in S.U.A. la falimentul a peste 9000 de banci, au determinat statuarea obligativitatii depozitelor la banca de emisiune, prin rezervele minime obligatorii, fapt care aduce bancii de emisiune un aflux de resurse, adesea nerenumerate.

O alta motivatie principala a depozitelor la banci este determinata de necesitatea circulatiei monedei scripturale in desfasurarea careia intervine, ca un moment necesar, compensarea creantelor reciproce intre banci.

In economie existenta a numeroase banci multiplica relatiile de plati reciproce si amplifica fluxul monetar determinat.

Prin compensatie o parte mare a platilor reciproce se sting. Rezidiul compensarii presupune insa plati de la banci catre banci, pentru soldurile platilor reciproce necompensate. Evident, acest lucru devine posibil la banca bancilor, acolo unde toate bancile isi au deschise conturi si unde efectuarea proriu – zisa a platilor devine posibila prin trecerea sumelor dintr-un cont in altul. (vezi fig. 2.1.)

A_____________________P

A B Banca A

Banca B

BA BB

Banca C

Banca D

BancaE

A B

Fig. 2.1. Relatii de plati intre banci

Rolul de banca a bancilor confera bancii de emisiune si alte raspunderi: banca de emisiune isi afirma in mod necesar atributii de custodie al comertului de banca, supunand unui control specificat inscrierea, functionarea si orientarea bancilor; banca de emisiune nu sustine o politica stabilita de guvern, ca expresie a sustinerii si promovarii intereselor nationale20.

e) Banca de emisiune – banca a statului

Pentru majoritatea tarilor dezvoltate, atribuirea calitatii de banca a statului pentru banca de emisiune poate avea trei motivatii principale:

decurgand din forma de proprietate;

exprimand raporturi de credit in special in calitate de creditare a statului;

ca instrument de promovare a politicii economice a statului.

In ce priveste formarea capitaluilui in tarile care au pornit timpuriu pe drumul dezvoltarii, banca de emisiune s-a constituit predominant prin subscrierea privata, aceasta functionand ca societate pe actiuni (Anglia, Franta, Belgia, Germania, Japonia, Spania).

In multe tari principalii actionari sunt bancile (S.U.A., Italia, Uniunea Sud – Africana ). In unele tari statul a fost initiatorul si stapanul absolut al bancii de emisiune sau a avut de la inceput o contributie importanta la capital.

O analiza mai atenta a semnificatiei modului de actiune a bancii de emisiune ne arata cu claritate ca nu forma de proprietate este cea care determina rolul bancii in economie, ci mai ales, sistemul legislativ care i-a conferit cu timpul functii si atributii deosebit de importante si a facut prin lege ,din banca de emisiune, instrumentul statului.

Statul reprezinta pentru banca de emisiune unul din principalii beneficiari de credite.

In unele tari ca Franta de exemplu se prevedea prin lege avansul acordat statului ca o destinatie speciala a unei parti din emisiunea monetara. In alte tari (SUA de plida) titlurile de credit sau hartiile de valoare (bonuri de tezaur si obligatiuni ale statului) reprezinta de fapt o parte principala a activelor bancilor de emisiune.

In Anglia, in mod special, banca de emisiune are in atributii administrarea datoriei publice, inclusiv efectuarea emisiunilor de titluri. Astfel banca de emisiune reprezinta in tarile dezvoltate o sursa permanenta a statului caruia ii sunt puse la dispozitie o parte din sumele provenite din emisiune ca sursa perpetua.

Ipostaza mai pregnanta in care banca de emisiune este purtatoare si promotoare a intereselor statului este cea in care ea se afirma, potrivit legii ca stegar al politicii monetare si de credit in conformitate cu politica economica a guvernului.

2.2.2 Modele de emisiune a numerarului si instrumente de politica

monetara in Romania

Banca Nationala a Romaniei a aparut in 1860, fiind infiintata ca o societate anonima pe actiuni, ca o banca mixta la care statul a subscris o treime din capital, restul apartinand unor particulari. Acest grup de particulari a scos statul din participatie in 1901, banca ramanand o banca particulara, care exploata insa privilegiul unui monopol de stat. In existenta sa, banca a cumulat functia de unica banca de emisiune monetara cu aceea de banca comerciala.

Conform statutului de infiintare, banca putea efectua urmatoarele operatiuni:

scontarea de efecte comerciale;

scontarea de bonuri de tezaur, pana la 20% din capital;

posibilitatea de a face comert cu aur si argint;

primirea in depozit a metalelor pretioase si a sumelor de bani in cont curent;

acordarea de avansuri in cont curent pe termen, pe baza de efecte publice (titluri de credit)

Incepand cu decembrie 1989 ne-am desprins de sistemul hipercentralizat si ne-am orientat catre economia de piata, ceea ce presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea tuturor disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor temporara spre desfasurarea activitatilor economice eficiente21.

Responsabilitatile pe care Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R. le pune din nou, dupa mai bine de 100 de anide la infiintare, in fata primei institutii bancare a tarii, sunt multiple. Ele pot fi rezumate in aceea ca B.N.R. este Banca Centrala a statului roman, avand o pozitie cheie in domeniul bancar, in jurul careia graviteaza toti agentii vietii monetare si financiare a tarii, fiecare cetatean care foloseste o bancnota sau o moneda purtand insemnele tarii si ale bancii de emisiune22.

Pentru a-si indeplini misiunea sa de interes public, cea mai veche banca a tarii a trebuit sa se adapteze si uneori, in momente cruciale, chiar sa faca istoria tarii, raspunzand exigentelor economice, constrangerilor politice si sfidarilor tuturor crizelor sistemului financiar al Romaniei moderne.

Conform Legii nr. 101 din 1 iunie 1998 privind statutul B.N.R., aceasta urmareste:

stabieste si conduce politica monetara si de credit in cadrul politicilor economice si financiare a statului cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale;

participa in numele statului la tratative si negocieri externe, in problema finalizrii monetare si de plati ; la negocieri si incheierea de acorduri privind imprumuturi pe termen scurt de la bancile comerciale si institutii internationale cu conditia rambursarii lor la termen de 1 an.

Participa la organizatii internationale cu caracter financiar – bancar si monetar si poate deveni membru al acestora cu imputernicirea Parlamentului, elaborand studii si analize privind moneda, creditul si operatiile sistemului bancar.

Astazi, B.N.R. nu este o banca la fel ca celelalte, pentru operatiile de creditare nu le trateaza decat cu institutii financiare si cu statul si nu cu agenti economici ori persoane fizice, beneficiare de imprumuturi. B.N.R. este astazi o structura de gestiune autonoma a unor fonduri publice, avand insarcinari economice si sociale specifice.

Principalele functii ale B.N.R. sunt:

B.N.R. emite, pune si retrage din circulatie numeralul;

B.N.R. este banca bancilor, pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei;

B.N.R. este casier general si bancher (imprumutator si creditor) al bugetului de stat (al Ministerului Finantelor);

B.N.R. stabileste si conduce politica monetara a tarii;

B.N.R. stabileste si conduce politica valutara a tarii;

B.N.R. supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului de plati al tarii.

B.N.R. emite, pune si retrage din circulatie numerarul

Obiectivul esential al politicii BNR este redat in Legea nr. 101/1998 astfel: “B.N.R. este unica institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei. Unitatea monetara a Romaniei este leul, cu subdiviziunea sa banul.”

B.N.R. administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisiune a acestora si asigura emisiunea regulata de bancnote si monede metalice, in vederea satisfacerii nevoi de numerar a tarii.

Bancnotele si monedele metalice emise si retrase din circulatie de catre B.N.R. reprezinta mijloace monetare care trebuie acceptate la valoarea nominala pentru plata tuturor obligatiunilor publice private.

B.N.R. este singura in drept sa stabileasca valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice. Bancnotele poarta semnatura guvernatorului B.N.R. si a casierului central.

De la crearea sa, B.N.R. a beneficiat continuu de privilegiul legal al emisiunii insemnelor monetare ale statului roman, fie ca acestea au fost monede de valoare intrinseca, fie ca acestea au fost bancnote (bilete de banca) acceptate ca plata pentru stingerea oricarei datorii publice si private pe intreg teritoriul tarii, si uneori, chiar in exterior.

Monopolul de emisiune a fost , pentru scurte perioade , anulat sau impartit. Uneori a intervenit forta majora , in imprejurari legate de ocupatia straina si de punerea in circulatie de lei tipariti si distribuiti de ocupant. Alteori a intervenit inconsecventa politica, la inceputul anilor ’50 B.N.R. fiind constransa sa acepte ca Ministerul Finantelor sa preia o vreme privilegiul emisiunii monedei metalice si uneori, chiar a unor cupluri ale bancnotei.

Legea nr. 101/1998 a restabilit unitatea monopolului de emisiune al B.N.R. asupra monedei nationale, orice moneda metalica si bancnota emise de B.N.R. si aflate legal in circulatie trebuind sa fie acceptate ca unica moneda legala de catre casieriile persoanelor juridice si de catre particulari, pe intreg teritoriul Romaniei, neputand fi refuzata nici o plata si fara a impiedica efectul unei alte conventii intre parteneri.

Punerea in circulatie de catre Banca Nationala a unei sume de bani peste cea existenta in circulatie se apreciaza in concordanta cu indicatorii productiei, circulatiei marfurilor, volumului prestarilor de servicii, cantitatea de bani existenta in canalele de circulatie (banci, agenti economici, CEC, populatie) 23

In prezent moneda metalica este emisa in valorile de 100 si 500 lei. Bancnota este emisa in cupiuri de 500,1000, 2000, 5000, 50000, 100000lei. In anul 1998 au fost puse in circulatie bancnota cu valoarea nominala de 10000lei, precum si doua emisiuni de bancnote reproiectate, din cupiurile de 1000 si 5000lei. Noile emisiuni au avut in vedere alinierea acestora la tematica si conceptia grafica lansata o data cu emiterea bancnotei de 50000lei, precum si introducerea de noi elemente de siguranta. In cadrul aceleasi actiuni, s-au demarat operatiuni de retragere din circulatie a bancnotelor cu valoarea nominala de 1000 si 5000 lei din emisiunile 1991-1993 si s-au creat conditiile pentru retragerea bancnotelor de 500 si 10000lei.

Desenul si textul fiecarei valori si cupiuri in care se emit moneda metalica si respectiv , bancnotele sunt supuse aprobarii Consiliului de Administratie al B.N.R.24.

Banca Centrala detine monopolul emisiunii monetare . In principiu, moneda se emite in concordanta cu dezvoltarea economica; productia industriala, agricola, activitatea comerciala, servicii, s.a.

Emisiunea de moneda peste necesitatile economice – supraemisiunea de moneda – poate duce la inflatie , deci emisiunea suplimentara poate fi inca un aranjament in favoarea asigurarii independentei Bancii Centrale.

Reglementarea circulatiei numerarului la nivelul economiei nationale atribuie Bancii Nationale un rol important in domeniul emisiunii banesti in ideea asigurarii si mentinerii stabilitatii banilor potrivit cerintelor economiei nationale.

In ceea ce priveste emisiunea si punerea numerarului in circulatie, trebuie subliniatca nu orice punere a numerarului in circulatie, respectiv scoatere din fondul de rezerva, constituie emisiune.

In masura in care numerarul pus in circulatie de unele sucursale ale Bancii Nationale se compenseaza cu numerarul retras din circulatie de alte sucursalele ale Bancii Nationale aceasta nu constitue o emisiune ci numai o reglare operativa a circulatiei numerarului.

Emiterea baneasca , implicit reglementarea operativa a circulatiei presupune punerea si retragerea numerarului in si din circulatie.

B.N.R. este banca bancilor pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei

Potrivit Legii 58/23.03.1998, orice societate comerciala care preia depozite si acorda credite publicului (oricaror persoane fizice si juridice) constitue o banca, indiferent daca proprietarii acesteia sunt statul sau persoane private sau amandoua. Avand in vedere riscul specific numai intreprinderilor de banca de a folosi, in formarea profitului pe baza incasarii de dobanzi, banii depusi ai publicului, precum si posibilitatea aparitiei situatiei de a nu putea onora cererile de retragere din parea deponentilor, B.N.R. se constitue in gestionarul riscului de sistem in activitatea tuturor bancilor, reprezentand interesul intregii societati, fiind, deci, “gardian al interesului public”25

Primul act al acestei actiuni economice si misiuni sociale este contorizarea societatii comerciale sa desfasoare operatiile specifice unei banci, B.N.R. verificand existenta capitalului si daca, prin forta lor financiara, capacitatea manageriala si cunostintele specifice, persoanele care intentioneaza sa conduca banca nu o vor indrepta spre faliment.

In continuare, pe tot parcursul existentei ei, banca autorizata va fi supravegheata, prin verificarea permanenta a expunerii la risc a acesteia, din diverse puncte de vedere ale tehnicienilor si restrictiilor bancare.

In cazul constatarii de contraventii, B.N.R. este autorizata de lege sa aplice sanctiuni atat institutiilor bancare , cat si personalului din conducerea acestora, in interesul apararii intregului sistem bancar de efectele unei proaste gospodariri intervenite la nivelul uneia sau mai multora dintre partile sale.

In problemele de interes general, in calitatea de banca a bancilor, B.N.R. este imputernicita de lege sa emita reglementari (regulamente, norme, circulare, etc.) cu valabilitate pentru intregul sistem bancar si pentru fiecare banca in parte.

B.N.R. continua cautarea si introducerea de noi forme de refinantare care sa asigure un plus de disciplina si perfomanta cererilor de credite de refinantare adresate de bancile comerciale, inclusiv prin impunerea de plafoane. Atat rescontul, cat si varianta sa incompleta, dar adecvata astazi, refinantarea, nu au loc in mod gratuit (B.N.R. percepe ca varianta a asa- numitei taxe a scontului o dobanda la creditul de refinantare). Dobanda si plafoanele la refinantare sunt instrumentele clasice de politica monetara pe care B.N.R. le utilizeaza in prezent.

B.N.R. este casier general si bancher al statului roman

Prin functia sa de trezorerie, Ministerul Finantelor este acela care dispune plati si gestioneaza venituri rezultate din incasari la bugetul de stat.

B.N.R. participa la procesul executiei bugetului de stat si tine evidentele contabile ale contului curent al Trezoreriei Generale a Statului, fara a percepe comisioane si fara a plati dobanzi. Gratuitatea acestui serviciu constitue o contrapartida la privilegiul (monopolul) de emisiune monetara acordat de catre statul roman.

Totodata, B.N.R. poate acorda bugetului de stat un imprumut limitat pentru acoperirea decalajului temporar care intervine intre veniturile si cheltuielile acestuia . Pentru aceste sume B.N.R. devine “bancher si creditor al statului”. Imprumutul are un caracter de avans facut de B.N.R. bugetului statului.

Atat in urma creditarii temporare a bugetului, cat si a rescontarii efectelor de valoare ale intreprinderilor publice, B.N.R. poate prelua in portofoliul sau, in contrapartida fondurilor date creditorilor, efecte publice care pot fi negociate pe o piata secundara strict reglementata a capitalului. Astfel, odata cu aparitia in tara noastra a unor astfel de efecte, B.N.R. va putea injecta si resorbi in si din canalele circulatiei banesti.

Pe de alta parte, tot pentru contul bugetului de stat, B.N.R. poate mobiliza resurse banesti actionand ca un agent al statului in ceea ce priveste emisiunea, vanzarea si rascumpararea obligatiunilor prin care statul se poate imprumuta de la public pe termen lung. Banii obtinuti astfel de buget acopera cheltuielile care nu pot fi finantate din sursele curente sau pe cele pe termen scurt ale bugetului, in primul rand pe cele cu investitiile de interes public si pe cele cu acoperirea deficitelor bugetare din anii anteriori.

B.N.R. stabileste si conduce politica monetara a tarii in interesul natiunii

Conform Legii nr. 101/1998, Consiliul de Administrare al B.N.R. stabileste principalele obiective ale politicii monetare a tarii sprijinind Executivul in toate acele masuri care nu contravin intereselor pe termen lung ale stabilitatii monedei nationale. Principalul organ al executivului cu care se asigura corelari in actiune pe aceasta dimensiune strategica generala a economiei nationale este Ministerul Finantelor. Totodata , B.N.R. poate desfasura o consultare cu reprezentantii profesiunii bancare din bancile comerciale.

Principalele teme ale politicii monetare sunt si structura masei monetare in evolutia lor, nivelul si calculul dobanzilor la depozitele bancare la vedere si la termen, cursul de schimb al leului in raport cu alte valute si situatia balantei de plati externe a tarii.

Punerea in aplicare a politicii monetare stabilite are loc prin utilizarea unei “panoplii” de instrumente specifice Bancii Centrale, dintre care cele mai utilizate sunt:

volumul creditelor de refinantare acordat de Banca Nationala a Romaniei si implicit dobanda la aceste credite ;

regimul rezervelor minime obligatorii;

politica de piata libera;

depozitele la termen la B.N.R..

Creditele de refinantare sunt menite sa permita furnizarea de lichiditati societatilor bancare solicitante, in cantitatea si in conditiile stabilite de B.N.R., in functie de obiectivele politicii sale monetare si de situatia economiei. Prin intermediul acestor credite, Banca Nationala isi exercita de fapt functia de creditor de ultima instanta26

Creditele de refinantare sunt credite pe termen scurt (cu scadenta de regula de maximum 90 zile) pentru care bancile comerciale au obligatia de a constitui garantii.

La ora actuala, Banca Nationala Romana acorda urmatoarele categorii de credite de refinantare: creditul structural, creditul de licitatie, creditul special si creditul lombard (overdraft).

creditul structural are la baza mecanismul scontului. O banca ce beneficiaza de un astfel de credit este autorizata sa utilizeze fonduri dintr-un cont deschis la B.N.R., pana la limita unui plafon si pana la o scadenta determinata. Acest credit este garantat cu efecte de comert (cambii, bilete la ordin).

Creditul de licitatie reprezinta principala cale de refinantare a bancilor comerciale de catre Banca Nationala. Se considera ca aceasta forma de finantare a anticipat politica de piata libera (“open market”). Termenul de acordare al creditului este de 15 zile si este garantat cu titluri de stat si alte hartii de valoare acceptate de Banca Nationala.

Creditul special constitue o forma exceptionala de refinantare a bancilor comerciale aflate in criza de lichiditate; se acorda pentru o perioada de maximum 30 de zile si se garanteaza cu titluri de stat sau cu alte titluri acceptate de B.N.R. sau in cazuri exceptionale cu active reale aflate in patrimoniul bancilor comerciale.

Creditul lombard este o forma de refinantare cu totul speciala menita sa asigure “de azi pe maine” efectuarea platilor zilnice ale unei banci comerciale aflate in criza de lichiditate. Plafonul in cadrul caruia se acorda creditul lombard se stabileste de catre Banca Nationala in limita a 75% din fondurile proprii ale bancii comerciale beneficiare. Pentru a avea acces la acest tip de credite, bancile comerciale au obligatia de a construi garantii intr-un volum acoperitor.

In concluzie , creditele de refinantare pot fi apreciate ca instrumente cu o anumita relativitate in practica, atata vreme cat el permite, ca in conditiile in care se propun masuri de politica monetara restrictive de combatere a inflatiei, aprovizionarea economiei cu lichiditati se mentine la un nivel inalt27.

Regimul rezervelor minime obligatorii a fost adoptat in Romania in 199228, toate bancile comerciale autorizate trebuie sa pastreze in conturi deschise la B.N.R. aceste rezerve. Desi instrumentului i se recunosc si caracteristici prudentiale, el asigurand bancile in caz de imposibilitate de recuperare a creantelor imobilizate in imprumuturi, atunci cand se solicita retrageri de depozite, el a fost introdus in Romania din ratiuni de politica monetara, pentru a limita capacitatea de creditare a bancilor comerciale.

Coeficientul rezervelor obligatorii este de 75% incepand cu 1 aprilie 1995. B.N.R. a folosit rezervele minime obligatorii ca un instrument activ pentru atingerea anumitor scopuri de politica monetara, modificand in permanenta termenii relatiilor de calcul ale rezervei, dar aceste obiective nu au fost atinse , sau ele au fost realizate partial.

Politica de piata libera (“open market”) al treilea instrument de politica monetara, a fost introdus cu titlu experimental in aprilie 1997, iar reglementarea sa nu a avut loc.

Aplicarea instrumentului a fost convenita cu F.M.I. si urma sa se faca pana la 31 martie 1997. Finantarea datoriei publice a statului prin emisiunea certificatelor de trezorerie, subscrise de agenti bancari sau nonbancari, se facea inca din perioada 1993 – 1994, dar ea nu avea la baza mecanisme competitionale (licitatia).

Desi nu era instrumentul de “open market” proriu-zis, era totusi un inceput. Licitatia s-a bucurat de un adevarat succes din partea bancilor comerciale, valoarea ofertei fiind depasita de circa trei ori de cerere, iar numarul participatiilor crescand de peste 2,5 ori. Nereglementarea acestui instrument si statisticile opace fac imposibila concluzionarea asupra eficientei instrumentului in Romania, iar emisiunea pilot da speranta asupra randamentului politicii de “open market” si in economia tarii noastre.

Conturile de depozit deschise la B.N.R. reprezinta un instrument de politica monetara ce se aplica in Romania incepand cu mijlocul anului 1997 (luna iunie), iar temeiul sau este o ordonanta a guvernului. Trebuie mentionat caracterul original al instrumentului, rolul acestuia fiind acela de a absorbi excesul de lei de pe piata, in conditiile in care ratele dobanzilor cunoscusera o scadere, iar posibilitatea aparitiei unui fenomen inflationist deosebit de puternic era foarte actuala.

Eficacitatea instrumentului este mare pe termen scurt, dar el implica niste costuri foarte mari pentru B.N.R.

In concluzie, desi instrumentul a rezolvat o parte din problemele economiei romanesti, inlaturand spectrul unor pusee inflationiste deosebit de puternice, are o importanta redusa, fiind folosit conjunctural pentru aplatizarea unor situatii dificile, pe plan monetar, ce apar in perioada de tranzitie.

e) B.N.R. stabileste si conduce politica valutara a tarii

Politica valutara constitue un segment specific al celei monetare. In Romania de azi ea are senzitivitate publica si o personalitate aparte, datorita deschiderii din ultimii ani a economiei la schimburile internationale.

In domeniul politicii valutare, Consiliul de administratie al B.N.R. are atributiuni importante in stabilirea regimului valutar al tarii. In interesul protectiei economiei nationale, B.N.R. actioneaza in prezent pentru a sigura convertibilitatea leului pentru tranzactiile curente ale balantei de plati, dar si pentru restrangerea trazactiilor de capital.

B.N.R. s-a implicat in crearea unei piete valutare interbancare in care moneda nationala sa poata fi convertita in valute care sa dea posibilitatea platii tranzactiilor curente.

Printre instrumentele specifice Bancii Centrale, pe care si B.N.R. le utilizeaza la infaptuirea politicii valutare, se afla si rezervele internationale (aur si valute) ale statului roman, Ele pot fi folosite, conform legii, pentru sustinerea cursului de schimb al leului in momente critice sau pentru a efectua direct plati acordate de Autoritatile statului roman in situatii bine stabilite.

Rezerva de aur a tarii serveste drept garantie a emisiunii monetare interne si in situatii istorice limita, drept mijloc de plata acceptat oriunde in lume. Potrivit art. 31 din Legea 101/1998, BNR impreuna cu Ministerul Finantelor urmareste mentinerea rezervelor internetionale la un nivel pe care il apreciaza ca fiind adecvat tranzactiilor externe ale statului.

Daca exista pericolul diminuarii rezervelor internationale pana la un nivel care ar periclita tranzactiile internationale ale staului, Banca Nationala a Romaniei va prezenta Guvernului si Parlamentului un raport privind situatia rezervelor si cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere, precum si recomandari si propuneri de masuri necesare pentru preantampinarea sau remedierea situatiei.

f) B.N.R. supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului de plati al tarii

Supravegherea sistemului de plati al tarii este o consecinta si un mijloc important de a infaptui politica monetara si de mentinerea stabilitatii monedei nationale, precum si a increderii publice in sistemul bancar national. Cel mai mare volum de plati al tarii este o consecinta si un mijloc important de a infaptui politica monetara si de mentinerea stabilitatii monedei nationale, precum si a increderii publice in sistemul bancar national. Cel mai mare volum de plati se formeaza pe canalele circulatiei bancare: de la B.N.R. la bancile comerciale (plati bancare “cu ridicata”) si de la agentii economici si direct catre milioane de persoane fizice avand conturi deschise in banci (plati bancare “cu amanuntul”).

Asemenea multor banci centrale contemporane, inca in 1991, B.N.R. a preluat initiativa reformei sistemului de plati fara numerar al tarii.

B.N.R. a actionat in acest fel in interesul publicului larg, al clientilor, astfel incat acestia sa poata beneficia de noi forme si mijloace de plata, atat la nivelul intreprinderilor, cat si a fiecarui individ (cecuri, cartele bancare de debit si de credit etc.).

Printr-o astfel de intemeiere si impulsionare a reformei platilor comerciale bancare, B.N.R. urmareste in final sa transforme Romania dintr-o societate a numerarului in una imens bancarizata, unde majoritatea platilor sa poata avea loc prin intermediul sau cu sprijinul masiv al informaticii si telecomunicatiilor bancare, al platilor electronice la nivelul milioanelor de cetateni ai tarii.

2.3. Punerea numerarului in circulatie. Canale de distributie.

Una din functiile importante ale bancii centrale este sa controleze cantitatea de bani din economie si ratele dobanzii, prin aceasta banca avand un rol primordial in creatia monetara.

Mijloacele banesti ale economiei sunt supuse in permanenta unor miscari determinate de complexitatea fenomenelor si proceselor economice care genereaza operatii de incasari si plati. Acestea au loc cu ajutorul numerarului si a banilor de cont . Desi circulatia numerarului ocupa o pondere relativ redusa (mai putin de 15%) in totalul circulatiei banesti din cadrul economiei noastre nationale, operatiile cu numerar efectuate de catre banci prezinta importanta deosebita, deoarece prin respectarea stricta a disciplinei operatiilor bancare cu numerar se creaza premisele asigurarii echilibrului banesc29.

In realizarea unei circulatii banesti judicioase, un rol important il au unitatile bancare operative, respectiv compartimentele de tezaur si casierie din cadrul lor, prin intermediul carora se efectueaza incasarile si platile in numerar.

Compartimentul tezaur si casierie este astfel organizat incat sa poata raspunde cerintelor impuse de necesitatea asigurarii circulatiei numerarului in mod rational si eficient.

Unitatile bancare ale Bancii Nationale (sucursalele) pun numerar in circulatie in baza aprobarilor primite de la Centrala Bancii Nationale, aprobari ce se evidentiaza defalcat pe zile in graficele lunare privind modificarea numerarului in circulatie.

In situatia in care in unele zile necesitatile de punere a numerarului in circulatie depasesc sumele prevazute prin grafic, unitatile bancare operative, pot solicita aprobari suplimentare pentru punerea numerarului in circulatie.

In baza si in limita sumelor aprobate prin grafic sau suplimentar, unitatile bancare operative scot numerar din fondul de rezerva si il pun in circulatie.

In vederea asigurarii numerarului necesar desfasurarii normale a operatiunilor cu casa, Banca Nationala constitue la nivelul centralei si sucursalelor fondului de rezerva in bancnote si monede metalice gestionat de Directia Operatiunilor cu Numerar si Metale Pretioase.

Alimentarea tezaurelor si a fondurilor de rezerva se realizeaza pe seama biletelor de banca si monedelor metalice realizate de catre monetaria Statului si Imprimeria Nationala care mai intai sunt evidentiate la nivelul Bancii Nationale.

In cazul in care la sfrsitul zilei operative soldul casei de circulatie depaseste plafonul stabilit, excedentul de numerar va fi retras din circulatie si trecut la fondul de rezerva.

Casa de circulatie este reprezentata de casieria unitatii bancare prin care se efectueaza, operatiile zilnice de incasari si plati in numerar pentru satisfacerea cerintelor titularilor de conturi deschise la banca.

Din casa de circulatie se elibereaza numerarul necesar agentilor economici in vederea efectuarii de acestia a platilor curente.

Sursele de numerar ale casieriilor societatilor bancare pot fi constituite din: – ridicari de numerar de la Banca Nationala;

alimentari de numerar prin transferuri de la alte sedii ale aceleasi societati bancare sau de la alta societate bancara;

depuneri in conturile titularilor deschise la societatea bancara in cauza.

Platile in numerar ale casieriilor societatilor bancare pot avea urmatoarele destinatii:

depuneri de numerar la Banca Nationala;

transferuri de numerar intre casieriile aceleiasi societati bancare sau catre orice alta societate bancara;

ridicari de numerar ale clientilor.

Toate sumele incasate si platile in timpul functionarii casieriei se inregistreaza in casa de circulatie a bancii in aceeasi zi. Unitatile bancare pot pastra in casierie numerarul rezultat din operatiunile efectuate in limita unui plafon aprobat de Banca Nationala.

Plafonul casei de circulatie se calculeaza la nivelul mediei zilnice a platilor dintr-o luna apreciata ca reprezentativa si poate fi revizuit in functie de necesitati.

Banca Nationala reglementeaza organizarea si functionarea casei de circulatie la nivelul societatilor bancare, Casei de Economii si Consemnatiuni, societatilor financiare, societatilor de asigurari si Trezoreriei Statului30.

Deci operatiunile privind punerea numerarului in circulatie, respectiv alimentarea cu numerar a caselor in circulatie din fondul de rezerva se efectueaza numai pe baza plafoanelor aprobate lunar cu defalcarea pe chenzine comunicate de Directia Operatiunilor cu numerar si metale pretioase.

Sucursalele pot solicita suplimentarea plafoanelor de scoateri din fondul de rezerva.

Cap.III. Numerarul ca instrument de plata.

Operatiunile de casierie la banci.

3.1. Numerarul ca instrument de plata.

Numerarul in circulatie este constituit din bancnotele si monedele metalice aflate la agentii economici si persoane fizice asa numitii detinatori nonbancari.

In practica banca se evalueaza si raporteaza separat numerarul aflat in casieriile bancilor. Deci, formele de existenta a numerarului sunt bancnote si monede metalice.

Bancnotele sunt titluri de credit emis de bancile centrale prin care acestea se obliga sa restituie la prezentare (la vedere) valoarea nominala a acestora.

Bancnotele au avut o evolutie istorica bogata in cursul careia, la inceput, restitutirea se facea sub forma convertibilitatii in aur sau devize. Astazi, in fapt bancnota este o moneda de hartie fiduciara care circula si deci indeplineste functia de moneda bazandu-se pe increderea pe care intreaga comunitate de plata o are in Banca de Emisiune si implicit in intregul sistem social – economic in care se deruleaza procesele economice respective.

Bancnota a ramas un titlu de credit, dar in fapt nimeni nu recurge la restituire. Fiecare foloseste moneda ca un echivalent valoric in oricare din functile monetare posibile. Bancnota trece din mana in mana, ca un titlu de credit, fiecare participand la circuitele valorice fiind deplin incredintat ca va realiza valoarea bancnotei respective prin cumpararea unei marfi, plata unei datorii, depunere la banca etc.31

Monedele sunt piese de metal de forma circulara, mai precis discuri plate, stantate cu modele in relief, specifice, ce se utilizeaza din cele mai vechi timpuri ca echivalent al valorii. In trecut piesele monetare erau confectionate din metale pretioase, aur si argint, formand asa – zisa moneda cu valoarea intrinseca.

Azi monedele sunt confectionate din aliaje comune, de regula neferoase si servesc, in majoritatea cazurilor ca moneda divizionara asigurand expresia monedei pentru valorile fractionare ale unitatilor monetare sau ca reprezentante ale spetelor monetare ale valorii mici.

Initial moneda ca notiune implica o similitudine intre forma de existenta, moneda si expresia abstracta de purtator de valoare. Ulterior notiunile prin amplificarea si sofisticarea celei din urma, s-au diferentiat sensibil. Notiunile similare au ramas, si noi trebuie sa deosebim sensul din contextul in care acestea sunt folosite.

Numerarul sub forma de bancnote sau monede reprezinta instrumentul de plata initial, de origine, care are si astazi un rol importatnt in economia tarilor dezvoltate. (vezi tabel 3.1)

Rolul numerarului in circulatia monetara

Bancnote si monede in circulatie

TABEL 3.1.

Dincolo de datele recenzate statistic, numerarul joaca de fapt un rol major, prin faptul ca este folosit pe scara larga in calitate de instrument de plata pentru reglarea (plata) numeraoaselor acte economice desfasurate de si pentru satisfacerea unor mase largi ale populatiei.

Numerarul are anumite caracteristici care il situeaza pe un plan superior fata de alte instrumente de plata:

1 Numerarul este un mijloc de plata nedeterminat, respectiv efectuarea platii nu e conditionata de nimic. Suma ce revine beneficiarului ii este remisa fara fi grevata de nici o alta obligatie.

2 Numerarul este un mijloc de plata general, valabil pentru intreaga comunitate de plati si deci accesibil si acceptabil pentru oricare din membrii comunitatii. Posibilitatea de a fi acceptat de oricare din membrii comunitatii si acceptarea, ca atare, determina ca la randul sau primitorul sa beneficieze de receptivitatea celui in raport de care se foloseste mijlocul de plata respectiv. Acceptarea de catre fiecare creaza premiza acceptarii generale a acestiu mijloc de plata si prin aceasta conditia functionalitatii lui generale.

3 Numerarul este un mijloc de plata cu efect imediat.

Reemiterea numerarului este in majoritatea tarilor reglementata prin lege.

Astfel legea autorizeaza si garanteaza circulatia numerarului, atribuie bancnotelor si monedelor calitatea de a avea curs legal si respectiv asigura valabilitatea tuturor caracteristicilor examinate anterior.

De asemeni, prin lege se stabileste diferentiat puterea liberatorie pentru diferitele forme monetare, pentru a se ingradi astfel eventualele abuzuri ale platilor fata de beneficiarii platilor.

Firmele si persoanele sunt deosebit de interesate de a avea lichiditate.

Lichiditatea reprezinta, atat pentru firme cat si pentru persoane, o conditie vitala in contextul economiei de piata unde “cine nu plateste, nu traieste”32.

Plata datoriilor la scadenta reprezinta starea de normalitate a firmei sau a familiei, conditia de a dainui, de a avea in continuare credibilitate si consideratie in afaceri sau in alte activitati din partea semenilor, de a nu fi stanjenit de protestele si solicitarile creditorilor, de a avea independenta economica si sociala.

De aici interesul deosebit manifestat de firme si persoane in a avea permanent si deci a-si mentine in mod continuu, o dimensiune confortabila a lichiditatii.

Rezervele de numerar reprezinta o cale de a avea posibilitati de plata in orice moment si de a satisface cerintele de lichiditate.

Detinerea rezervelor de numerar conduce la posibilitatea de a plati imediat, si fara costuri suplimentare. Dar, concomitent a detine numerar inseamna: a exclude posibilitatea de valorificare a disponibilitatilor monetare, intrucat banii pastrati sub forma de numerar nu aduc venituri; a se expune unor primejdii din partea unor raufacatori.

De aceea este utilizata solutia depozitelor bancare care in anumite conditii pot aduce deponentilor venituri. Veniturile sunt mai mari pentru depunerile la termen – care insa limiteaza posibilitatea de a dispune de bani aflati in depozite si deci exclude lichiditatea.

Astfel ca depozitele conditionate nu asigura o lichiditate deplina pentru detinatorii de capital. Iata deci ca apare o contributie intre posibilitatea de a avea venituri din disponibilitati si calitatea acestora de a fi lichide.

Alte forme in care firmele si persoanele fizice isi pastreaza rezervele posibile a fi utilizate pentru eventuale nevoi exceptionale de lichiditate sunt activele financiare (obligatiuni, actiuni si alte valori). Dar aceste active financiare care in fapt aduc venituri mai mari, prezinta mai multe dificultati in procesul transformarii lor in bani , intru-cat: necesita timp pentru vanzarea lor la bursa, ceea ce inseamna intarzieri in transformare; necesita cheltuieli efective decurgand atat din diferentele intre cursul de cumparare si cursul de vanzare, cat si din comisioane, taxe si impozite aferente efectuarii tranzactiei.

Iata ca si in acest caz in transformarea plasamentelor in lichiditatti apar costurile de tranzactie pe care doritorul de lichiditati trebuie sa le suporte.

Din cele aratate mai sus rezulta ca in alegerea formelor in care trebuie sa-si pastreze rezervele destinate asiguraii lichiditatii trebuie sa cumpaneasca intre: veniturile posibile a fi realizate pe timpul plasamentului in forma data si costurile de tranzactie ce trebuiesc suportate de titular in momentul in care devine necesara transformarea rezervelor respective in lichiditati.

In stabilirea unor solutii optime este posibil ca raspunsul sa nu fie unitar, deci nu e obligatorie o solutie unica.

S-ar putea formula solutii pe segmente, functie de structura obligatiilor: pentru obligatiile evidente, numerar si depozite, pentru obligatiile cu posibilitate mai redusa, actice financiare usor lichidabile.

Asa cum am aratat in capitolul anterior, in fiecare tara autoritatea monetara, respectiv banca de emisiune detine privilegiul emiterii bancnotelor, monedelor, in general a insemnelor monetare.Acest privilegiu este aducator de venituri importante pentru ca banca de emisiune, care de fapt distribuie prin intermediul creditului purtator de dobanda, aceste diponibilitati rezultate din emisiune. De aici cerinta statuata prin lege si norme procedurale, ca Banca de Emisiune sa asigure unele facilitati pe linia dimensiunilor creditelor acordate si a dobanzilor practicate in tarile dezvoltate.

Implicit ca latura a executarii acestui privilegiu, banca centrala are un rol deosebit in stabilirea optiunilor privind repartizarea pe cupiuri de bancnote si monede, confectionarea lor la standarde superioare si mentinerea in circulatie la nivel calitativ ridicat a unei cantitati satisfacatoare de insemne monetare.

Structura de cupiuri, trebiue sa corespunda cerintelor desfasurarii circulatiei monetare din tara respectiva in functie de: puterea de cumparare a unitatii monetare si sfera traditionala de utilizare a monedei respective.

Functie de aceste cerinte, gama de cupiuri este diversificata dupa cum se vede in tabelul 3.2.

Repartizarea pe cupiuri a emisiunii de bancnote

In unele teri la mijlocul anilor ’90

TABELUL 3.2.

Confectionarea bancnotelor in perioada actuala este reorientata in toata lumea avand in vedere posibilitatile sporite ale tehnologiei moderne de reproducere. Tehnica inalta a fotocopiatoarelor in culori face sa creasca facilitatea realizarii si introducerii in circulatie a falsurilor.

Straduintele bancilor se indreapta catre realizarea unor semne monetare care sa permita pentru utilizator recunoasterea rapida si fara efort deosebit a autenticitatii biletelor.33

Tehnologiile moderne de utilizare a bancnotelor promoveaza pe scara larga: filigranul (desen ce se imprima in corpul hartiei utilizate si care se poate observa prin transparenta; firul de securitate simplu sau codat in masa biletului dupa anumite tehnologii; “efectul de bascula” realizat cu ajutorul unei cernele speciale care modifica perceptia culorilor in functie de unghiul sub care se priveste biletul.

Tiparirea in relief, microliteratia si fluorescenta sunt deasemeni mijloace importante de evitare a falsificarilor.

Introducerea tehnologiilor bancare moderne, respectiv a distribuitoarelor automate de numerar a ridicat si alte cerinte privind rezistenta biletelor la prelucrarea prin automate. Rezistenta redusa a culorii in cadrul operatiunilor mecanice de prelucrare conduce la dificultati in funtionarea automatelor si cere o curatire frecventa a suprafetelor elementelor din distribuitoare.

Potrivit menirii sale, Banca de Emisiune este interesata in asigurarea securitatii numerarului in toate fazele desfasurarii sale. Impiedicarea insusirii valorilor monetare pe cale ilicita reprezinta o cale de asigurare si intarire a increderii in moneda nationala.

Banca de emisiune coopereaza cu bancile in vederea asigurariii unui inalt grad de siguranta in toate etapele in care numerarul circula spre banci, de la banci si intre banci.

Dintre masurile cele mai semnificative mentionam: impunerea unei atitudini prudentiale ale clientilor in asigurarea si protejarea transportului de fonduri intre unitati si banci si organizarea colectarii depunerilor de numerar privind sistemul gentilor sigilate. Gentile sigilate sunt recipiente confectionate de regula din panza rezistenta si cu inchizatori posibile de inchis cu chei speciale, cifru etc. Cheile sau codurile de inchidere sunt in posesia ambelor parti: firma expeditoare de numerar si banca colectoare.

Numerarul se introduce in genti insotite de monetarul explicit, iar geanta se inchide si se sigileaza. Gentile pot fi preluate de catre transportatorii de valori, autorizati sau pot fi introduse in orificiile constituite special in peretii exteriori ai bancii.

3.2. Casieria bancara. Concept, cerinte, organizare si functionare

3.2.1 Casieria bancara – cadru conceptual si cerinte

Organizarea operatiilor bancare cu publicul presupune doua principale modalitati: lucratori operativi plus casieri exclusivi si casieri oficianti universali.

Primul sistem folosit pe scara larga in trecut, la noi, presupune desfasurarea operatiunilor de incasari si plati astfel: initial clientul se prezinta la ghiseu si solutioneaza cu lucratorul operativ ,in principiu, problema sa, dupa care, dotat cu un document vizat sau emis de lucratorul operativ, se prezinta la caseria bancii, unde casierul exclusiv efectueaza propriu-zis plata sau incasarea respectiva.

Casierul exclusiv are numai atributia de casier, preocupandu-se cu precadere, de fluxurile monetare in care se angajeaza banca: incasari si plati in bacnote si monede

b) Cel de-al doilea sistem este propriu tarilor dezvoltate, si in general tarilor cu economie de piata, unde activitatea economica a agentilor economici si a populatiei ,in general se reflecta in relatiile cu banca in mod specific.

Circulatia bancnotelor si a monedelor are o sfera mai restransa de utilizare, in conditiile in care populatia utilizeaza conturile bancare in incasarea veniturilor si, in mare masura, la efectuarea platilor prin instrumente specifice: cecuri, carti de credit.

Un rol hotarator in reducerea operatiunilor de plati prin banci, il au ghiseele automate pentru eliberarea numerarului, fara sa angajeze propriu-zis personalul bancii.

Exista o sfera larga de alte instrumente de plati si valori vehiculate prin banci,intre care cecurile si cambiile in primul rand.

Abundenta hartiilor de valoare: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur presupun operatiuni prin banci, in special in legatura cu incasarea veniturilor, dividente si dobanzi, dar si privind cumpararea si vanzarealor etc.

In conditiile in care oficiantul bancar manevreaza si vehiculeaza multiple alte valori, este firesc ca acestuia sa-i se incredinteze si operatiunile cu numerar: incasari si plati.

Astfel se impune necesitatea sistemului casierului oficiant universal, operational in manipularea tuturor spetelor de valori, indeosebi cele monetare si cunoscator al intregii game de operatiuni bancare oferite de banci clientilor: agenti economici sau persoane fizice, titulari de cont.

Implicit, de aici rezulta complexitetea formatiei sale profesionale si comportamente, iar sistemul casierilor oficianti universali implica o specifica elasticitate organizatorica.

Fiecare sediu bancar, filiala, agentie, oficiu, va organiza un numar de locuri de munca pentru casieri oficianti pe masura frecventei si volumului de operatiuni pe care situatia de fapt le necesita.

Preluarea prin inacasare a sumelor monetare aduse de clienti si eliberarea de sume catre clienti, reprezinta una din cele mai vechi si cele mai frecvente operatiuni efectuate de banci. Pentru o mare parte a clientelei functiunea bancii este preponderent functia de casierie si pentru cei mai multi, casierul e expresia tipica a bancherului.

De fapt, o mare parte a relatiilor banca – client sunt relatii rutiniere in legatura cu desfasurarea platilor intre ei si agentii economici, implicand raporturi numeraoase intre reprezentantii agentilor si casierii bancari.

In plin contact cu publicul, efectuand numeraoase operatiuni, casiereul este pentru client si pentru oricare dintre solicitantii de la ghiseu, o expresie a imaginii bancii respective.

Competenta, operativitatea si comportamentul casierului devin in fapt, pentru multi, imaginea bancii, a calitatilor pe care le poate afirma in campul operational. Desi bancile indeplinesc o gama larga de operatiuni de mare utilitate si complexitate in care unele angajeaza sume considerabile si obtin de asemenea profituri importante, in fapt marea majoritate a operatiunilor, luate ca numerar, se desfasoara prin activitatea meticuloasa si laborioasa a casierilor.

In functie de importanta pe care o au casierii ca oficianti reprezentativi ai bancii este motivata calitatea deosebita pe care casierul ca persoana si comportament, trebuie sa o afirme si solicitarile exprese ale clientului in acest sens.

In tarile dezvoltate calitatea de casier este atribuita unor persoane competente in domeniul bancar si inalta responsabilitate civica si profesionala. Ca manuitor de valori, casierul trebuie sa se bucure de deplina incredere din partea conducerii bancii. In acest sens bancile sunt datoare sa se informeze in profunzime asupra situatiei sale patrimoniale, potrivit unui sistem de standarde specifice.

Casierul trebuie sa aiba calitati de organizare autonoma a propriului sau compartiment in care, respectand normele generale atributionale, sa-si asigure o functionalitate operativa ordonata metodic.

Astfel, se asigura cursivitatea servirii clientilor si implicit se respecta normele referitoare la indeplinirea operatiilor, precum si administrarea organizata a semnelor banesti si a altor valori (cecuri, titluri) aflate in sfera sa de responsabilitate.

O asezare ordonata a valorilor in spatiul administrat permite o inalta operativitate pentru momentele de inchidere a operatiunilor, asigurand temeiurile corelatiei cu evidentele analitice si finalizarea in timp util a tuturor operatiunilor zilnice.

Deasemeni, casierul trebuie sa aiba o imagine complexa si coerenta a functionalitatii bancii, in masura sa indrume pe client in a desfasura operatiunile pe care doreste sa le dezvolte cu banca.

Prin natura functiei sale, casierul este bancherul care vine in contact nemijlocit si permanent cu reprezentantii clientilor, putand astfel sa-i indrume catre oficiul competent din banca unde problemele pot fi supuse spre rezolvare. Casierul poate procura produse financiare noi, poate determina largirea raporturilor cu banca a clientului respectiv, bazandu-se pe o solida cunoastere a complexitatii operatiunilor ce le efectueaza banca si de o sustinere persuasiva a intereselor bancii.

Casierul trebuie sa aiba o trainica cunoastere si intelegere a prevederilor legale generale, cat si a normelor oficiale de lucru promovate in sistemul bancar sau specifice bancii respective pentru ca informatiile sale considerate ca acte de consultanta sa aiba utilitate si eficienta. O cat mai mica inadvertenta intre cele spuse de casier si realitate, o cat mai mica retinere sau ocolire a problemei in cazul solicitarilor de informatii de catre clienti se transforma de fapt negativ asupra imaginii bancii, cu un potential major in a determina diminuarea increderii clientului fata de banca si chiar in scaderea posibilitatilor de extindere a operatiunilor cu clientii, care in asemenea imprejurari se pot adresa altor institutii bancare. Casierul bancar factor relevant al raportului banca – intreprindere, trebuie sa se afirme ca un model de amabilitate, serviabilitate si spirit de politete si eleganta de limbaj, de exprimare, de aparenta si comportare. Asemenea cerinte isi au temelii adanci in insasi natura relatiilor dintre firme si banci.

Este esential sa ne reamintim ca de-a lungul secolelor si accelerat in ultimele decenii, bancile au preluat treptat o parte din functionalitatile intreprinderilor si ca ele acum efectueaza printre altele, operatiuni semnificative ale managementului firmei.

Bancile incaseaza pentru clienti, efectueaza platile dispuse , prezinta extrasele de cont, expresie esentiala a managementului financiar al firmei.

Banca are prin aceasta un ascendent asupra firmei, care insa nu trebuie valorificat in nici un fel, ramane un secret profesional care trebuie pastrat cu corectitudine si responsabilitate.

Banca prin reprezentantii sai in relatiile cele mai frecvente – casierii , trebuie sa apere comuniunea de interese, sa manifeste tact, condescendenta, politete si deschidere in realizarea unor colabarari depline. Un alt temei al organizarii raporturilor intre banca si firme este considerarea reala a acestor relatii: banca efectueaza anumite opertiuni, deci presteaza anumite servicii pentru firme.34

Deci, casierul trebuie sa vada in firme si in reprezentantii lor – clienti, care trebuie pastrati, cultivati, mentinuti si de care depind: volumul activitatii bancare, nivelul profitului bancar si implicit existenta postului, a locului de munca al casierului respectiv,si daca firma la randul ei prospera prin creditele obtinute de banca, sau nu beneficiaza deloc de ele, independent de volumul operatiunilor pe care le efectueaza firma si reprezentantii ei trebuie sa se bucure de intreaga atentie a personalului bancar, de pretuire si respect.

Banca este primordial intermediara si prestatoare de servicii si trebuie sa apara in toate ipostazele sale cu clientii, ca atare : indatoritoare, eficienta, politicoasa si eleganta. De aici rezulta si cerintele de comportament privind personalul bancar, casierii in primul rand.

Pentru orice client , la orice ora, casierul trebuie sa fie indatoritor. Aceasta calitate rezulta prin modul politicos si amabil de adresare, prin formulele de exprimare, dar si prin condescendenta ce trebuie sa se manifeste prin figura, mimica si intreaga expresie a casierului.

Clientul trebuie sa gaseasca in fiecare din casieri o persoana deschisa, apropiata, gata de conlucrare in favoarea ambilor parteneri. Casierul trebuie sa asculte cu tact si atentie variantele de rezolvare a unor probleme, de catre reprezentantii firmelor, in fata carora trebuie sa exprime o atitudine neutrala, dar nu neutra.

Banca trebuie sa fie neutrala, sa nu sugereze sau sa nu influenteze, in poblemele de management al firmelor, dar sa nu fie neutra fata de solutiile propuse.

In calitate de consultant, banca, prin casierii sai, trebuie sa informeze clientul de aspectele legale ale solutiei, de posibilitatile de optimizare si sa incerce in spiritul unei cooperari fructuoase, rezolvari pentru client si implicit pentru banca.

Clientul va aprecia sfatul cald si apropiat al casierului, si i se va adresa cu incredere in orice alte situatii, fapt ce va spori credibilitatea autoritatii competente a lucratorului bancar si premizele unei frumoase conlucrari viitoare, insistand mereu asupra elegantiei de expresie, in modul de adresare si comunicare cu clientii. Consideram de aceeasi importanta- eleganta in port a personalului bancar.

Competenta autoritatra a casierului trebuie insotita si confirmata de o eleganta in modul de prezentare personal. Insistand asupra comportamentului linear al casierului bancii in spiritul cerintelor dezvoltate anterior, literatura de specialitate din tarile dezvoltate subliniaza atentia deosebita ce trebuie acordata unor clienti. Se considera ca marea majoritate a clientilor sunt din fericire normali. Se apreciaza ca unii clienti sunt handicapati.

Primordial sunt considerati cei cu handicapuri fizice, carora, functie de starea lor, trebuie sa li se asigure o asistente deosebita, inclusiv prin servire in alte spatii decat ghiseele amenajate.

In aceeasi categorie sunt considerati varstnicii (de regula in sfera celor peste 70 de ani) care au preocupari privind modul de administrare a conturilor personale. Se considera ca adesea acestia au dificultati de intelegere si interpretare a rationalitatii de efectuare a unor operatiuni sau cu privire la normele legale mai recente, care ii afecteaza. Pentru acestia trebuie sa se utilizeze un comportament intelegator si un tact deosebit si de regula casierul sa fie asistat de o persoana din conducerea compartimentului, pentru a creste eficienta activitatii cu clientul si de a evita neantelegeri sau cauze ulterioare.

Clientii analfabeti titularii de conturi personale, sunt mai putini la noi, dar in alte tari ei reprezinta o categorie semnificativa.

Casierul trebuie sa asigure un plus de atentie si comunicare cu aceasta categorie de clienti, iar acordul lor sa fie rational si real. Un regim similar trebuie sa fie aplicat si clientilor straini, care functie de gradul de intelegere a limbii tarii, ar putea avea dificultati de intelegere si interpretare a operatiunilor efectuate de bancile romanesti.

O alta grupa deosebita de clienti o reprezinta clientii dificili.

Clientii nerabdatori sunt cei ce incearca pe diferite cai fortarea randului la ghiseu. Este in primul rand in interesul bancii sa se promoveze si sa se asigure achitate in procesul servirii prin accesul organizat al acientilor. Staruinta in aceasta atitudine, cu calm si consideratie fata de toti clientii, va reprezenta un factor de crestere a autoritatii bancare.

Clientii cusurgii sunt cei ce cauta sa se impuna in relatiile cu banca, referindu-se la unele rezolvari intarziate sau nereusite, dupa parerea lor. In asemenea situatii atitudinea primordiala a bancii este calmul.

In cazurile in care dreptatea este de partea clientului se va recunoaste situatia, prezentandu-se scuze odata cu relevarea operatiunilor reparatoare.

In cazurile cand interpretarile clientilor sunt nejustificate se ofera cu tact si prestanta explicatiile corespunzatoare cu asistenta unui coleg sau a conducerii.

In toate imprejurarile se evita starea de nervozitate, asigurandu-se incheierea in armonie a incidentului.

Clientii intimidatori si clientii condescendenti sunt specii apropiate prin atitudine, incepand sa-si impuna o pozitie privilegiata in raport cu banca prin asemenea procedee. Ambele categorii cauta sa argumenteze casierului si sefilor sai importanta lor si a bunei lor serviri folosind expresii de genul: “Stii cine sunt eu?!?” sau “sa vina seful!” Personalul bancii trebuie sa fie precaut cu acesti clienti cautand in toate cazurile iesirea din asemenea sitatii prin eliminarea starii conflictuale si armonizarea parerilor partilor.

Probleme deosebite pun clientii fraudulosi. Dupa cum se stie, bancile reprezinta o tinta deosebita a crimei organizate si sunt pregatite prin sisteme de securitate si alertare sa faca fata celor mai sofisticate incercari ale raufacatorilor de a ataca deschis casieriile pentru a-si insusi catitati considerabile de bancnote si alte valori.

Sistemele de siguranta si alertare sunt de cele mai multe ori, in partile lor esentiale, secrete si pentru casieri.

Casierii trebuie sa stie sa manevreze operativ macanismele de alterare si sa evite anumite miscari sau pozitii, accesul in anumite zone, functie de cerintele sistemului.

Casierii raman responsabili, insa, pentru fraudele mai frecvente care se realizeaza prin: prezentarea unor documente (cecuri in special false sau lipsite de temei legal si valabilitate); alternarea unor documente valabile in scopul majorarii sumei de care se beneficiaza. De aceea, in special in contactul cu beneficiari necunoscuti, casierii trebuie sa manifeste perspicacitate si spirit de prevedere, diferit, functie de caracteristicile fiecarui document.

Procesul de verificare a validitatii documentelor de plata trebuie sa fie operativ si normal in modul de executare fara a crea susceptibilitati sau suspiciuni si fara a intarzia operatiunea de plata, fara a afecta interesele marii majoritati, a beneficiarilor, clienti normali.

3.2.2. Casieria bancara – organizare si functionare

Organizarea operatiunilor de casierie se face la banci prin respectarea severa a dezideratului: maxima securitate, risc minim. Aceste cerinte orienteaza deopotriva caracteristicile locurilor de munca si raporturile de lucru intre casierii si sefii ierarhici.

Locurile de munca in amenajari integral etanse sau in ghisee in serie, cu pereti despartitori de mica inaltime , trebuie sa asigure o delimitare neta a spatiului afectat casierului. Acest spatiu trebuie sa fie prevazut in a se inchide cu chei proprii, in toate cazurile in care casierul paraseste locul de munca, accesul in acest spatiu trebuie sa fie oprit cu desavarsire. Pentru personalul de control in conformitate cu regulamentul de functionare, accesul este posibil.

Cheile ghiseului sunt preluate cu semnaturi de catre casier, iar dublura lor se pastreaza in seiful central al unitatii bancare.

Fiecare casier este inzestrat cu instrumente de lucru specifice: caseta personala (TILL); registrul de casa (SHEET); tusiera si stampila personala(PAD RUBBER STAMP).

– Caseta personala este o caseta din otel cu incuietori sigure, de dimensiuni utile, specifice. Ea trebuie sa fie usor portabila intrucat potrivit normelor de securitate ea se pastreaza in timpul in care casierul nu o foloseste, in seiful central al sediului bancar.

Registrul de casa este desfasurat in partida dubla: respectiv incasari (intrari-debit) si plati (iesiri-credit). El este un registru tip Cartea Mare. In cele doua parti ale sale vor fi inregistrate cronologic operatiunile in cursul zilei, urmand ca la sfarsitul zilei sa se efectueze situatia casei prin stabilirea marimii si caracterului soldului. Practic, cele doua parti de registru pot fi desfasurate prin fise separate de incasari si plati.

In conditile moderne, locurile de munca ale casierului pot fi inzestrate cu terminale ale calculatorului sediului bancar, ceea ce da posibilitatea inregistrarilor in sistem electronic.

Tusiera si stampila personala a casierului sunt tratate ca un echipament de securitate care trebuie ferit de posibilitatea de acces a clientilor sau a celorlalti casieri si a carei utilizare neglijenta poate aduce prejudicii bancii.

La sfarsitul zilei operative toate aceste instrumente : caseta, registrul, tusiera si parafa casierului urmeaza sa fie depuse in seiful central al bancii sub controlul cheilor duble, ramanand in deplina securitate pana la inceputul urmatoarei zile de lucru, cand sunt preluate sub control de catre casierul respectiv.

Raporturile de lucru intre casieri si sefii ierarhici au primordial drept obiect normele de utilizare a rezervei de casa.35

Rezerva de casa reprezinta detinerile in bancnote si monede ale fiecarei unitati bancare, in cantitati suficiente pentru a-i asigura functionalitatea de partener bancar in raporturile cu clientii.

Asa cum arata practica bancara internationala marimea rezervei de casa a fiecarui sediu bancar trebuie sa asigure un minimum operational.

In toate tarile exista preocupari pentru redistribuirea intre sedii de acelasi grad sau spre verigile superioare a surplusurilor ocazionale, astfel ca in intreaga retea bancara sa nu existe surplusuri de numerar.

Explicatia unei asemenea preocupari are un substrat economic. Sumele in numerar nu aduc venituri bancilor. Dimpotriva, echivalentul lor depus la alte banci ca depozite pot aduce venituri sub forma de dobanzi. Pe de alta parte, dimensiunile mari ale detinerilor de numerar mareste riscul pentru banci, mareste expunerea la manevrele raufacatorilor. Rezerva de casa este depozitata in sediul central al bancii. Accesul in sediul central si respectiv la rezerva de casa se face sub dublu control.

In spatiile arondate bancnotelor, acestea se pastreaza in cutii protejate de foc, iar monedele in saci speciali.

O parte din rezerva de casa a bancii se afla in mod firesc in cadrul unei limite stabilite distinct pe fiecare casier, in propriile lor casute.

In consecinta, in mod firesc au loc operatiuni de transfer din rezerva de casa a unitatiii si rezervele de numerar aflate la casieri: o parte din casieri vor face varsamintele catre rezerva de casa a bancii; o parte din casieri se vor alimenta de la aceasta rezerva.

Miscarile se confirma prin note speciale de intrare si respectiv iesire din rezerva, intocmite de casieri si contrasemnate de persoanele desemnate sa controleze accesul la rezerva.

Practica releva necesitatea unui Registru de evidenta a rezervei. Deci, relatiile privind rezerva de casa angajeaza organele ierarhice ale bancii intr-un cadru de control specific asupra activitatii casierilor, precum si asupra modului de administrare concreta a rezervei de casa de catre casieri.

Casierii sunt obligati in timpul zilei operative sa respecte principiul de esenta al administrarii numerarului: minimum de incasari in casa.

Ca regula de baza, potrivit conditiilor, surplusul de numerar trebuie sa fie depus la sediul central ori de cate ori se formeaza in cursul zilei aceasta pentru a determina minimum de pagube in cazul unui raid al raufacatorilor.

In acelasi timp se recomanda ca operatiuni mari, aferente in special platilor de salarii, sa nu fie desfasurate la ghiseele bancii, ci in interior, in vecinatatea seifului central, unde sa aiba acces delegatii autorizati ai firmelor, astfel incat transferul banilor sa fie protejat de orice incercare de sustragere.

Normele de functionare bancara prevad controlul zilnic al unei persoane acreditate sau al casierului sef asupra fiecarui casier, fie prin sondaj pe parcursul zilei sau la final la inchiderea zilei operative.

Principalul obiectiv al controlului il reprezinta verificarea sumelor detinute si a efectuarii sincronizate a inregistrarilor. De asemeni se verifica derularea in timp optim a celorlalte valori, cecuri, ordine de plate, cambii etc. si indreptarea lor pe circuitele bancare, direct sau in corelatie cu alte compartimente ale Bancii, astfel ca sa se asigure operativitatea si eficienta operatiunilor.

Atunci cand se suspecteaza ca un client a fost beneficiarul unei plati in exces se incearca ca acesta sa fie contactat prin conducerea bancii sa i se solicite a se controla aceasta posibilitate. Daca se recunoaste faptul, operatiunea se revizuieste cu semnatura clientului. Fara consimtamatul si semnatura sa este posibil de a se face o modificare in conturile bancii. Astfel, incercarea de a repara un prejudiciu trebuie sa se efectueze cu amabilitate si deschidere, cu toate precautiunile in a nu efectua buna credinta si demnitatea clientilor sau reprezentantilor lor.

Manevrarea prin banci a bancnotelor aflate in ciculatie reprezinta prilejul acordat acestora de a contribui la selectarea semnelor monetare in suferinta, uzate sau mutilate; se considera mutilate si pot fi preschimbate la banci bancnotele care pastreaza peste ½ din alcatuirea lor si cu insemnele reprezentative.

Bancnotele murdare, patate, mototolite sau mirositoare precum si cele mutilate sunt selectate si pastrate separat si inregistrate distinct in Registrul Rezervei de casa.

Periodic, semnele monetre din aceste categorii sunt indepartate, pe calea ierarhiei, catre sedile centrale ale bancilor pentru a fi prezentate centralizat spre preschimbare Bancii de Emisiune.

3.3 Operatiunile de casierie

3.3.1. Operatiunile de incasari

Unitatile operative ale bancilor primesc in timpul programului operativ de lucru, prin intermediul caselor de inacasari, depunerile in numerar reprezentand incasarile in numerar ale agentilor economici, bancnotele uzate retrase din circulatie, alte incasari.36

Potrivit atributiilor sale, casierul primeste in mod obisnuit numerar si cecuri de la clienti si prezentatori, sume in favoarea in favoarea unor clienti care au conturi deschise: la sediul respectiv al bancii date, la alt sediu al aceleasi banci sau la o alta banca.

Operatiunile de primire a numerarului, prin casele de incasari se efectueaza pe baza urmatorelor documente: foaie de varsamant cu chitanta; ordinul de incasare; borderoul insotitor; documente de casa emise de calculator.

Pentru depunerea numerarului de catre clienti la casele de incasari ale bancii, in timpul programului operativ sau prelungit de lucru se foloseste imprimatul foaie de varsamant cu chitanta compus din 2 file (chitanta si foile de varsamant).

Cu ocazia primirii lor la ghiseu, foile de varsamant se verifica de catre referentul contabil, din punct de vedere al formei si indeosebi al continutului dupa care se inregistreaza in registrul de casa.

De regula bancile tiparesc si pun la dispozitia clientilor, legate in carnete, formulare “foi de varsamant”, care sa poata fi completate de client din timp pentru operativitate. De asemeni, pentru cei interesati, banca ofera asemenea formulare in ziua depunerii.

Formularul nota(foaie) de depozit(de varsamant) contine pe prima pagina (jumatatea din stanga) de regula, urmatoarele informatii: data, numele bancii, localizarea sediului bancii, contul pentru care se face depunerea (nume si numar).

Se subliniaza ca in practica bancara moderna, de fapt, identitatea completa a clientului si numarul sau de cont sunt preimprimate in memoria calculatorului si astfel sunt evitate orice erori, asigurandu-se implicit viteza operatiunilor de inregistrare.

Pe jumatatea din dreapta este desfasurat un MONETAR amanuntit pentru toate tipurile de bancnote si monede. Astfel, suma totala rezulta din adunarea totalurilor partiale. Pe verso-ul formularului in spatii organizate se face inventarul cecurilor depuse si insumarea lor. Astfel ca prin formularul primit (vezi anexa 1) casierul are o imagine generala asupra operatiunilor de incasari dispuse de client si a temeiurilor de infaptuire: numerar si documente.

Dupa cum se stie, in practica bancara s-au introdus masinile moderne de numarat care usureaza mult activitatea casierului. Totodata acestea sesizeaza eventual bancnotele false. Cand se descopera asemenea cazuri se descopera o procedura speciala de analiza a situatiei, de regula, in colaborare cu politia.

Dupa incasarea numerarului de catre casierul incasator, primul exemplar al foii de varsamant, respectiv chitanta, se restituie depunatorului caruia ii serveste ca dovada a depunerii sumei si ca act de casa in contabilitatea proprie, iar al doilea exemplar, respectiv foaia de varsamant propriu-zisa ramane la casierie ca document de casa. La sfarsitul zilei sumele incasate se inregistreaza in contabilitatea agentului economic, pe baza jurnalului de casa prin articolul contabil:

“Casa” = “Conturi curente/unitatea depunatoare”

(101) (251)

Pentru depunerea de numerar din operatiunile interne ale bancii (restituirea de avansuri spre decontare, salarii neplatite, depunerea numerarului rezultat din vanzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, etc ) se foloseste ordinul de incasare. Acesta se intocmeste de referentul contabil de la grupa de evidenta contabila si se inregistreaza in jurnalul de casa. Filiera efectuarii incasarilor in baza ordinului de incasare este, in general, asemanatoare foii de varsamant.

In toate cazurile in care depunerea numerarului de catre unitatea economica se face in genti sigilate, fie direct la ghiseele bancii, fie prin colectare cu aparatul de transport valori al bancii, se foloseste ca document de depunere borderoul insotitor.

Primirea numerarului prin genti sigilate se face numai de la clientii cu volum mare de incasari, care au obligatia sa concentreze numerarul de la subunitatile lor. Pentru aceasta banca incheie cu clientul respectiv o conventie scrisa prin care se stabilesc obligatiuni reciproce ale partilor.

In scopul simplificarii operatiunilor de inregistrare, debitarea contului “Casa” are la baza jurnalul de incasari, ceea ce permite ca aceasta sa fie efectuata o singura data pe zi si anume la sfarsitul zilei operative. La sfarsitul zilei operative, casierul de incasari totalizeaza sumele incasate pe grupe contabile utilizand in acest scop actele de casa dupa care trece totalurile in situatia incasarilor si le confrunta cu totalurile inscrise in jurnalele actelor de casa, atat pentru exactitate, cat si pentru primirea actelor de casa din ziua respectiva, iar referentul contabil semneaza situatia incasarilor in dreptul grupei respective, pentru confirmarea sumei.

La inchiderea casei, casierul incasarilor va preda sefului serviciului casierie situatia incasarilor impreuna cu documentele de casa, precum si registrul de evidenta a numerarului manipulat. Seful serviciului casierie va verifica daca numarul documentelor trecute in situatia de incasari. El va verifica daca sumele trecute in situatia incasarilor, pe grupe contabile, corespund cu totalul numerarului (ca valoare) trecut in registrul formular al fiecarui casier incasator, dupa care va semna aceasta situatie.

3.3.2. Operatiuni de plati

Prin casele plati se efectueaza plati in numerar catre clientii bancii in timpul programului de lucru stabilit. Operatiile de eliberare a numerarului se efectueaza pe baza urmatoarelor documente: cec simplu, ordin de plata, documente de casa emise de calculator, cererea pentru rascumpararea certificatelor de depozit, cambia si biletul la ordin.

Intrucat, cu prilejul eliberarii numerarului de catre banca, se efectueaza plati si are loc o crestere a numerarului in circulatie asupra puterii de cumparare a populatiei, se impune urmarirea necesitatii si a legalitatii sumelor solicitate si ca atare, un control bancar aprofundat.

In caz contrar, exista pericolul aparitiei in circulatie a unei cantitati de bani cu caracter inflationist care micsoreaza puterea de cumparare a populatiei.

Una din cele mai frecvente operatiuni privind activitatea de plati efectuate de casieri sunt platite privind cecurile prezentate spre incasare de catre clienti sau alte persoane.

Astfel se prezinta spre incasare in numerar la banca: fie persoane sau reprezentanti ai firmelor care au cont deschis la aceste banci si doresc sa incaseze cecuri emise de ei asupra propriului cont deschis la sediul respectiv al bancii, fie persoane care doresc sa incaseze cecuri emise de clientii bancii, cu cont deschis la sediul respectiv in favoarea lor.

Aceste operatiuni implica un risc specific: pe de o parte efectuarea platii fara verificarea de rigoare ar putea aduce prejudicii clientilor titulari de cont si bancii; pe de alta parte verificarea de durata determina rezolvari intarziate si afecteaza bunul renume al bancii privind oprativitatea.

In lumina acestor cerinte, atributiile casierului platitor privind cecurile prezentate au doua coordonate principale: verificarea valabilitatii cecului prezentat la plata si informarea cu privire la situatia contului asupra caruia a fost emis cecul respectiv.

Examinarea valabilitatii cecului prezinta aspecte multiple astfel casierul platilor urmareste: ca documentul respectiv cecul prezentat sa nu fi fost anulat, verificandu-si inventarele intocmite periodic de catre banca de care apartine contul respectiv; ca semnatura cecului sa fie corecta, functie de specimenele de semnatura; ca plata sa fie posibila prin existenta disponibilului si prin facilitatile de credit ce permit plata prin overdraft; ca data scrisa in cec sa nu fi fost nici ulterioara, nici imaginara; ca variantele sumei de plata, in cifre si litere, sa nu difere, sa nu apara corecturi, stersaturi sau spatii neanulate dupa indicarea sumei in cifre si litere; daca formele de cedare a cecului (girul) sunt corespunzatoare normelor legale.

Odata satisfacute aceste cerinte ale controlului documentelor, operatiunile de plata propriu-zise implica urmatoarele atributii pentru casier: solicita semnatura beneficiarului platii, asigurandu-se de valabilitatea calitatii sale si de identitate; inregistreaza cecul in registrul de casa; aplica pe verso-ul cecului stampila speciala privind monetarul; pregateste, cu consultarea clientului, cupiurile solicitate de acesta; aduna sumele prevazute in monetar si verifica astfel concordanta dintre sumele pe cupiuri si totalul sumei de plata; scoate din caseta sumele prevazute in monetar, numarand pentru fiecare cupiura cu atentie; desavarseste incasarea cecului ca act final al filierei sale, anuland cu o linie semntura beneficiarului cecului; inmaneaza cupiurile si eventual monedele reprezentand sume de plata, solicitand clientului sa verifice prin numaratoare, exactitatea sumei, inainte de a parasi sediul bancii.

Ambele parti, casier si client, trebuie sa considere aceasta operatiune nu o ipostaza a nesigurantei si incompetentei casierului, ci o componenta normala a relatiilor intre parti, in spiritul claritatii si pentru evitarea oricarei neintelegeri.

Dupa verificare, cecurile simple se inregistreaza in contabilitatea bancii ca fiind achitate , prin articolul contabil:

“Conturi curente/unitati solicitatoare” = “Casa”

(251) (101)

Se evidentiaza astfel, diminuarea dreptului de creanta al titularului de cont asupra bancii pentru dispozitivul pastrat la ea, concomitent cu diminuarea numerarului existent in casieria unitatii bancare platitoare.

In conditiile lipsei disponibilitatilor din contul clientului solicitator al numerarului pe care se bazeaza eliberarea de numerar, cecurile nu se onoreaza de catre banca, ci se restituie depunatorilor.

In vederea simplificarii operatiilor determinate de creditarea contului “Casa”, practica bancara indica inregistrarea in contabilitate in cursul zilei operative numai in jurnalul de casa privitor la plati si apoi la sfarsitul zilei se crediteaza o singura data contul amintit.

Dupa ce sumele ce urmeaza a fi eliberate in numerar se opereaza in cont, cecurile se transmit de catre referentul contabil – casierului platitor care dupa verificarea din punct de vedere al formei, completeaza cu verificarea identitatii beneficiarului, elibereaza acestuia numerarul solicitat.

Pentru efectuarea cheltuielilor proprii ale bancii, achitarea sumelor din contul “Alte sume datorate” (2621), acordarea avansurilor in lei pentru rascumpararea certificatelor de depozit, cumpararea de valuta se foloseste ordinul de plata37.

Aceasta se mai foloseste si pentru inregistrarea in evidenta contabila a depunerii excedentului de numerar la sucursalele Bancii Nationale a Romaniei si la redistribuirea numerarului intre unitatile teritoriale. Ordinul de plata se intocmeste de referentul conatbil de la grupa de evidenta contabila a bancii, se inregistreaza in jurnalul de casa si se trimite la casierie pe cale interna. Controlul si efectuarea platii se face dupa aceleasi reguli ca si la cecul simplu.

La sfarsitul zilei operative, casierul platitor verifica daca sumele sunt platite pe baza documentelor respective, impreuna cu numerarul pe care il are corespunzator cu suma primita drept avans, dupa care intocmeste situatia platilor si se confrunta cu totalul jurnalului de casa.

Pentru a pute face fata platilor, casierul platitor are la dispozitia sa numerarul necesar constituirii, inca la inceputul zilei, la nivelul prevederilor din graficul de incasari si plati. Avansul primit initial se inregistreaza in acelasi registru, la iesiri.

Situatia platilor, impreuna cu documentele platite, se predau de catre casierul platitor sefului serviciului de casierie care le verifica pentru exactitate, confruntand totalul lor cu evidenta numerarului rezulta din registrul tinut de casier, dupa care documentele respective se pastreaza in dosare de casa ale zilei respective.

In cadrul unitatilor bancare care au un volum mic de operatii se pot organiza case de incasari – plati care lucreaza conform dispozitiei cu privire la functionarea caselor de incasari si caselor de plati descrise mai sus.

3.3.3. Evidenta, controlul si inchiderea casei

La sfarsitul zilei operative, seful serviciului de casierie primeste de la casieri situatiile de incasari si plati si documentele de casa, dupa care confrunta totalurile din aceste situatii cu evidenta numerarului manipulat de acestia in cursul zilei.

Evidenta numerarului si a altor valori existente in casa de circulatie se tine zilnic pe categorii si cupiuri in registrul “situatia casei de circulatie si a altor valori existente in tezaur”. In acest registru se tine evidenta grupurilor cu metale pretioase existente in tezaur.(casele de fier care tin loc de tezaur) la sfarsitul zilei, precum si alte valori care necesita pastrarea lor in tezaur.

Evidenta valutelor efective si a celorlalte mijloace de plata straine existente in tezaur, se tine in “Registrul cu valute efective si cecuri de eliberat, existente in tezaur.” Evidenta diverselor valori care se pastreaza in casete la banca depuse de persoanele fizice sau juridice, se tine in “Registrul privind evidenta casetelor ocupate cu valori si a sumelor stabilite pentru inchiderea caselor”. Evidenta valorilor care se pastreaza in gropuri sigilate, se tine in “Registrul de evidenta a valorilor depuse la banca, care se pastreaza in gropuri sigilate”.

Dupa inregistrarea numerarului si a altor valori in evidentele aratate mai sus si luarea in primire a acestora de catre seful serviciului casierie de la salariatii din subordine, acesta cheama pe ceilalti doi detinatori de chei pentru a proceda la verificarea valorilor ce se introduc in tezaur. Dupa aceasta verificare, seful serviciului casierie preda directorului si contabilului sef registrele respective. Directorul unitatii bancare verifica existenta numerarului din casa de circulatie, precum si celorlalte valori efectuand citirea lor dupa existent, iar contabilul sef puncteaza in “situatia casei de circulatie “ si a altor valori existente in tezaur si “Registrul de valute efective si cecuri de eliberat existentiale in tezaur” fiecare post in parte . Se mai verifica daca soldurile casei de circulatie si cele din registrele de evidenta a valutelor corespund cu soldurile din fisele centralizatoare ale contabilitatii, dupa care aceste registre se semneaza zilnic de catre detinatorii de chei si se pastreaza in tezaur pana a doua zi soldurile aratate mai sus se confrunta cu contabil sef a doua zi cu soldurile din balanta de verificare.

Dupa terminarea operatiunilor la ghiseu, documentele sunt predate de catre seful serviciului casierie, persoanei de la casierie, insarcinata cu brosarea lor la dosar, unde se claseaza separat documentele de incasari fata de cele de plati.

Tendinte in Romania

In anul 1998, la 31 decembrie 1998, masa monetara (M2) insuma 92530 miliarde lei, cu 48,9 la suta mai mult decat in perioada similara a anului precedent. Privita pe intregul an 1998, evolutia masei monetare evidentiaza prezenta fenomenului de monetizare , cresterea M2 devansand rata inflatiei. Trebuie insa precizat faptul ca procesul de remonetizare este concentrat, in special, in trimestrul doi si trei; catre sfarsitul anului 1998, o importanta deosebita in remonetizare a avut pe langa deprecierea monedei nationale (care a condus la cresterea contravalorii in lei a componentei valutare a M2), si actiunea unor factori conjuncturali sau sezonieri.

Masa monetara in sens restrans (M1) a cunoscut o evolutie monetara: o crestere anuala de 18 procente (de la 18731,1 miliarde lei la 31 decembrie 1997, la 22109,8 miliarde lei la 31 decembrie 1998), echivaland cu o reducere de 16,1 procente in termeni reali a acestui agregat monetar.

Analiza pe componente a masei monetare in sens restrans arata ca atat numerarul in circulatie, cat si disponibilitatile din conturi, la vedere au avut dinamici sensibil sub nivelul celei inregistrate de M2.

Sursa: B.N.R. Raport anual 1998

Numerarul in afara bancilor a crescut cu 25,3 procente fapt ce a permis continuarea restrangerii ponderii ecestuia in M2 de la 17,7 la suta in decembrie 1996, la 14,8 la suta in decembrie 1997, respectiv 12,5 la suta in decembrie 1998. Numerarul in afara sistemului bancar cumula, la sfarsitul anului 1998, aproximativ 11523 miliarde lei, reprezentand 3,4 la suta din produsul intern brut (fata de 3,7 la suta in anul precedent). Aceasta este o evolutie incurajatoare, ce sugereaza restrangerea platilor in numerar din economia romaneasca.

Sodul economiilor populatiei (in lei) din banci se ridica la finele anului analizat la 130966,6 miliarde lei, ceea ce inseamna o crestere de 53,6 procente (9,2 la suta in termeni reali) in raport cu soldul existent la 31 decembrie 1997. Trebuie subliniat insa faptul ca in partea a doua a anului procesul de economisire in lei al populatiei s-a incetinit vizibil, influentat de deprecierea mai accelerata a leului in aceasta perioada.

Depozitele in lei ale agentilor economici au avut cea mai ridicata crestere intre componentele in moneda nationala ale masei monetare de 66,1%. In cadrul acestora, depozitele conditionate aproape si-au dublat volumul (inregistrand o crestere de 96,5 procente). Evolutia remarcabila a acestei categorii reflecta, pe de-o parte, valorificarea cu maxima eficienta a resurselor proprii (prin constituirea de depozite pe termene scurte), iar pe de alta parte, folosirea tot mai frecventa a scrisorilor de garantie bancara si a altor depozite restrictionate care , in conditiile existentei arieratelor, asigura efectuarea la timp a platilor.

La nivelul bancii centrale, baza monetara (calculata ca medie zilnica lunara) a crescut cu 49,2 procente, volumul acesteia ajungand in decembrie 1998 la 19354,8 miliarde lei. Evolutia celor doua componente ale lui MO ilustreaza politica monetara prudenta promovata de Banca Nationala.

Daca expansiunea numerarului in circulatie a fost de 24,6 la suta, disponibilitatile bancilor in conturile curente deschise la Banca Nationala au crescut cu 135,1 la suta (de la 2789,8 miliarde lei la 6560 miliarde lei)

In 1998, spre deosebire de 1997, expansiunea masei monetare a fost generata de activele interne nete, al caror volum s-a majorat cu 68,1 procente, de la 46215,1 miliarde lei la 77737,4 miliarde lei.

Sursa : B.N.R. Raport anual 1998

Cea mai mare parte a cresterii amintite se datoreaza creditului neguvernamental.

Desi extinderea mijloacelor de plata scripturale a continuat si in 1998, platile cash raman o componenta importanta a transferurilor din economie, in special in relatiile care implica populatia.39 In aceste conditii, se constata majorarea cu 44 de procente a numerarului total existent (inclusiv rezerva Bancii Nationale), nivelul acestora la 31 decembrie 1998 fiind de 18182 miliarde lei, comparativ cu 12614,3 miliarde lei la finele anului 1997.

Numerarul in circulatie reprezenta la inchiderea anului 1998, 12,5 la suta din totalul masei monetare, in scadere cu 2,3 puncte procentuale fata de ponderea detinuta in anul precedent. Desi procentul acoperit de numerar este in continuare superior nivelului inregistrat in tari dezvoltate (6-7 la suta), in care utilizarea mijloacelor de plata electronice este larg raspandita, acesta se afla totusi sub valorile inregistrate in alte tari din Europa Centrala si de Est (13,7 la suta in Polonia, 14,1 la suta in Ungaria).

Structura pe cupiuri ilustreaza atat preferinta pentru utilizarea numerarului la efectuarea platilor, bancnotele cu valoare mare (50000 si 100000 de lei) detinand o pondere de 75 la suta, urmate de bancnota de valoare mica (500 si 1000 de lei) nu au acoperit decat 1,2 la suta din totalul emisiunii, iar segmentul monedelor metalice a fost practic nesemnificativ, cu o pondere de numai 0,4 la suta.

Evolutia numerarului pe parcursul anului a reflectat si de aceasta data, influenta conjugata a factorilor sezonieri (sarbatorile de Paste si Craciun, sezonul estival, aprovizionarea de toamna, deschiderea anului scolar) si a celor conjuncturali (acordarea indexarilor salariale in primele trei trimestre ale anului, majorarea cheltuielilor cu asistente sociala, derularea platilor compensatorii prin utilizarea conturilor curente alimentate periodic si a carnetelor de economii).

Spre deosebire de anul anterior insa, repartitia cresterii de monetar pe parcursul anului este mult mai echilibrata, ritmurile de crestere aferente celor doua semestre fiind practic egale. (12 la suta).

Anul 1999 prezinta particularitati datorita carora poate fi considerat un an hotarator in procesul de tranzactie al Romaniei. Este de anticipat sa se manifeste in continuare unele efecte ale recesiunii, iar depasirea crizei va avea costuri a caror asumare este inevitabila. Cu toate acestea accelerarea reformelor si mentinerea de ansamblu a orientarilor politicii economice pe coordonate conturate din ultima parte a anului 1998 ar fi de natura sa permita inscrierea tarii noastre pe calea unui progres sensibil si in timp, crearea conditiilor necesare integrarii in structurile euro-atlantice.

Este posibil ca unii dintre indicatorii macroeconomici sa prezinte in continuare semnele recesiunii. Astfel, PIB-ul real ar putea sa scada cu 3-3,5 la suta din productivitatea activa.

Totusi evolutiile nefavorabile pot fi cauzate de insusi procesul de restructurare economica, adica de restrangerea cat mai rapida a activitatilor generatoare de pierderi, ceea ce permite eliberarea de resurse pentru reluarea unei cresteri economice sanatoase.

Programul pentru anul in curs elaborat de autoritatile romane se bucura de girul F.M.I. si al Bancii Mondiale, ceea ce nu permite revenirea tarii noastre pe piata internationala de capital si totodata o dimensionare suportabila a ajustarii interne necesare.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, Banca Nationala va utiliza ca indicator intermediar evolutia agregatelor monetare si ca instrument operational controlul bazei monetare. Acest instrument si-a dovedit eficacitatea si in cursul anilor anteriori, fiind create conditii pentru reglarea nivelului indicatorului fara fluctuatii mari de la o perioada la alta. Ca si in anii precedenti, pentru validarea obiectivelor cantitative stabilite, Banca Nationala va urmari si evolutia ratelor dobanzilor si cursului valutar.

Si in anul 1999 evolutia agregatelor monetare reflecta presiunile exercitate de o serie de factori conjuncturali: debutul procesului de restructurare a Bancorex, efortul de onorare a obligatiilor externe, falimentul Bancii Albina si agravarea crizei de lichiditate a Bankcoop, modificarile intervenite in politica Ministerului Finantelor de finantare a bugetului.

Intr-un asemenea context intervalul analizat debuteaza cu o restrangere in termeni normali a masei monetare pe ansamblul anului ritmul sau de crestere atingand un foarte modest nivel de 2,7 la suta.

Se accelereaza astfel procesul de demonetizare a economiei, ale carui semne erau vizibile inca din primul trimestru al anului; pe fondul unei cresteri nominale nesatisfacatoare si al accelerarii inflatiei se produc comprimarea cu inca 11,5 la suta a stocului real de bani.

In intervalul aprilie-iunie 1999 se consemneaza o expansiune sensibil accelerate a bazei monetare.

Cresterea neasteptata a numerarului in circulatie, peste nivelul prognozat de Banca Centrala pentru aceasta perioada, a fost provocata, in principal de retragerile depozitelor determinate de situatia financiara a Bancorex si Bankcoop, dar si in transferul de resurse din depozite bancare in titluri de stat.

Cei doi factori conjuncturali amintiti, din care primul reflecta probleme structurale ale celor doua banci, s-au suprapus influentelor sezoniere – acordarea gratificatiilor de Paste, plata concediilor de odihna ale cadrelor didactice care au actionat de asemenea, in sensul majorarii numerarului in circulatie.

Afectata de deteriorarea climatului financiar intern, evolutia cresterii de moneda este reflectata si de trendul economiilor populatiei, producerea acestora in M2 pierzand pe parcursul lunilor analizate 2,7 puncte procentuale (29,2 la suta la 30 iunie 1999). Reducerea cu 5,9 la suta a acestui indicator in trimestrul II al anului 1999 a fost cauzata de: impactul negativ asupra publicului al dificultatilor financiare a doua banci; declararea falimentului Bancii Albina; reducerea atractivitatii produselor bancare datorita intentiei manifestate de banci in adoptarea dobanzilor pasive practicate in relatiile cu clientii nebancari in conditiile pietii (evolutia preturilor, aparitia unor produse concurente); fenomenul de substitutie a plasamentelor bancare certificate de trezorerie emise la dobanzi superioare celor oferite de sistemul bancar.

In trimestrul al II-lea politica monetara si valutara si-a pastrat caracteristicile din primul trimestru, perseverand in urmarirea obiectivelor propuse pentru acest an. Mediul economic caracterizat prin puternice turbulente manifestate la nivelul sistemului bancar, dar mai ales impactul peste asteptari al ajustarilor preturilor aflate sub control administrativ, au redus eficacitatea politicii monetare in controlul inflatiei; rata inflatiei pe trimestrul II a devansat cu trei puncte procentuale nivelul ei programat, pe ansamblul primului semestru depasirea fiind 3,3 puncte procentuale.

In contracararea presiunilor inflationiste, politica monetara a fost sustinuta de evolutia cursului de schimb, deprecierea monedei nationale intrand pe o curba mult mai lenta in comparatie cu trimestrul anterior.

Aceasta evolutie este cu atat mai remarcabila cu cat trimestrul al II-lea, in special in lunile mai si iunie, s-a concentrat cel mai mare volum trimestrial de plati pentru datoria externa din ultimii ani: circa 1323 milioane dolari SUA din care, peste 1100 milioane dolari – in contul datoriei publice.

Dupa aparenta revigorare de proportii a cererii de bani de la sfarsitul anului anterior, degradarea suferita de aceasta in luna ianuarie 2000 pare si mai pronuntata.

Severitatea fenomenului o depaseste pe cea inregistrata in anul trecut, o evolutie similara regasindu-se numai in prima luana a anului 1998.

Comprimarea cu 3,5 la suta in termeni normali cu 7,5 la suta in termeni reali a masei monetare a constituit deopotriva rezultanta impactului factorilor sezonieri si conjuncturali.

Sursa : B.N.R., Buletin lunar nr.1, ianuarie 2000

Ca expresie a intensitatii diferite a celor doua categorii de factori, structura agregatului M2 pare sa fi sufeit o usoara ameliorare. Astfel, actiunea factorilor sezonieri a determinat reducrea cu 16,4 la suta a masei monetare in sens restrans, in timp ce concurenta realizata de Ministerul Finantelor in sfera atragerii economiilor a constituit, cel putin partial, cauza unei evolutii mult sub normal a cvasibanilor (care au crescut cu numai 0,2 la suta).

Dupa puternica crestere din luna decembrie economiile in lei ale populatiei au revenit in luna ianuarie la ritmuri real negative (de 0,5 la suta), confirmand ipoteza lipsei de durabilitate a procesului de refacere a crerii de bani de la finele anului 1999.

Chiar daca cresterea relativ modesta intermeni normali (cu 3,8 la suta) a determinat pentru prima oara in ultimele patru luni o usoara majorare a ponderii economiei populatiei in masa monetara (cu 2,2 puncte procentuale), noua valoare este inca departe de cele consemnate in aceeasi perioada a ultimilor doi ani (31,5 la suta fata de 35,3 la suta, respectiv 34,5 la suta).

In luna ianuarie, creditul intern a constituit unicul factor de creatie monetara. Dinamica pozitiva a creditului neguvernamental a fost acompaniata de usoara restrangere a creditului guvernamental net (prin rambursarea integrala a depozitelor plasate de banci in contul trezoreriei), cel din urma suferind si unele mutatii structurale, determinate de cresterea ponderii componentei in lei.

BIBLIOGRAFIE

1 Prof univ. dr. Puiu Al. , Management Bancar, Independenta Economica 1999 – Braila, p.153

2 Conf. Dr. Dedu V. , Gestiunea Bancara, ASE , Bucuresti 1995, p.3

3 Conf. Dr. Dedu V. , Gestiunea Bancara, ASE, Bucuresti, 1995, p.4

4 Simone Claude, Bancile, Editura Humanitas, 1993, p.102

5 Conf. Dr. Dedu V.- Gestiunea Bancara , ASE , Buc. 1995 , p 4 – 5

6 Basno C., Dardac N , Operatiuni Bancare , Editura didactica si pedagogica Buc 1996 , p.13 – 16

7 Basno C., Dardac N., Operatiuni bancare, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti. 1996, p.14

8 Basno C. , Dardac N. , Floricel C.,Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p 245

9 Basno C.,Dardac N., Floricel C., Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.254

10 Basno C., Dardac N.,Operatiuni Bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1996, p.15

11 Basno C., Dardac N., Floricel C., Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.200

12 Basno C., Dardac N., Floricel C., Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1994, p.205

13 Basno C., Dardac N., Floricel C., Moneda, Credit, Banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.212

=== Organigrama BNR ===

ORGANIGRAMA BANCII NATIONALE A ROMANIEI