Emisiunea de Moneda In Numerar, In Pericol

Emisiunea de moneda in numerar, in pericol

Emisiunea de monedă reprezinta totalitatea actelor si operatiunilor efectuate de Banca Centrală a unei țari impreuna cu Ministerul Finanțelor,operațiuni ce constau in baterea semnelor monetare si stocarea lor de emitent,emiterea,punerea in circulatie si respectiv retragerea din circulatie a monedelor si bancnotelor dar si formarea de bani scripturali.

Mecanismul emisiunii este generat de urmatoarele procese:

Necesitătile permanente de numerar pentru plata salariilor, pensiilor, asigurărilor

Necesitătile de creditare pentru sectoare productive sau neproductive

Împrumuturi contractate de stat în vederea acoperirii deficitelor bugetare, pentru plata datoriilor externe, echilibrarea balantei de plăti externe

Acordarea de împrumuturi în străinătate sau investitii de capital

Finantarea cheltuielior militare, a altor cheltuieli ale statului

Finantarea măsurilor ce se impun pentru contracararea deprecierii si devalorizării monetare, precum si a proceselor inflationiste.

Banca de emisiune – bancă a statului

În virtutea calitătilor sale cu caracter de exlusivitate, banca de emisiune este pe drept cuvânt numită bancă a băncilor si bancă a statutului.

 Ca bancă a statului, banca centrală îndeplineste trei funcții ptincipale:

                a) operatiunile cu trezoreria statului. În art.28 din Statutul Băncii Nationale a României, acesteia i se atribuie obligatia de a tine în evidentele sale contul curent al Trezoriei Statului, fără a percepe comisioane si fără a plăti dobânzi în îndeplinirea acestei atributii. Conform art.30 din Statut, Banca Natională a României are obligatia de a actiona, direct sau indirect, ca agent al statului în urmåtoarele situatii:

                a) emisiunea obligatiunilor si a altor înscrisuri de stat; vânzarea si răscumpărarea acestora; plata dobânzilor aferente acestor titluri de stat;

                b) relatia cu bugetul de stat, căruia Banca Natională a României îi poate acorda împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri si cheltuieli.

                c) participă în numele statului la stabilirea si dezvoltarea relatiilor financiare internationale. Art.2 si 34 din Statut prevăd participarea Băncii Nationale a României la tratative si negocieri externe în probleme financiare, monetare si de plăti; încheierea acordurilor pe termen scurt; participarea la organizatii internationale cu caracter financiar,

bancar si monetar; încheierea de acorduri de clearing, de plăti sau de orice alte contracte cu acelasi scop.

Moneda este reprezentată de piesele de metal-aur,argint sau cupru care se prezintă in general sub forma de disc plat si servesc ca mijloc de plata sau de tezaurizare.

Primele monede au aparut pentru prima data la lydieni si la greci fiind bătute sub domnia regelui Croesus.

Moneda metalică a cunoscut 3 mari etape:

1.Moneda cântarită- a aparut proma data in Babilon si Egipt sub formă de lingouri cântarite la fiecare tranzacție.

2.Moneda numărată-a aparut in anul 800 î.Hr. lingourile fiind divizate in piese si cunoscând o mare difuzare.

3.Moneda bătută-a aparut sub controlul autorităților care garantau valoarea pieselor.

Clasificarea monedelor dupa modul de utilizare si scopul utilizării:

Moneda de calcul-este moneda fictivă utilizată ca numitor comun in cazul circulației paralele a mai multor feluri de monede.

Moneda de cont(Bani scripturali sau de bancă)-sunt disponibilități aflate in conturile bancare,care circulă prin virament sau transfer.

 Emisiunea de monedă scripturală se realizează în  trei direcții principale care împletesc importante funcții ale Băncii Nationale cum ar fi:

refinantarea băncilor comerciale de către Banca Centrală

Banca Centrală furnizează lichidităti societătilor bancare care le solicită în conformitate cu obiectivele interne si externe ale politicii monetare si de credit. Refinantarea bancară este o operatiune pe termen scurt care se realizează prin deschiderea de linii de credit societătilor bancare cărora le este permis să preleve sume de bani dintr-un cont deschis la Banca Centrală pe o perioadă scurtă de timp.

                b) cumpărarea sau vânzarea de obligatiuni ale statului.

 Conform articolului 30 din Statut, Banca Nationalå are obligatia să actioneze direct sau indirect, ca agent al statului, în ceea ce priveste: emisiunea obligatiunilor si a altor înscrisuri de stat; vânzarea si răscumpărarea acestora; plata dobânzilor si a altor speze aferente acestor titluri de stat.

                c) acordarea de credite direct de către Banca Centrală

Moneda de credit-este denumirea generica pentru sumele banesti care au la origine o operație de credit cum ar fi:bancnotele,cecurile si cambiile.

Biletul de bancă(bancnota)-este rezultatul unei indelungate evolutii istorice.

Denumirea acestor inscrisuri in antichitate era „RECEPTA”, iar în evul mediu italienii si olandezii emiteau “certificate de depozit”.

În anul 1656 Palmstruch,fondatorul Băncii Suediei are o initiativă genial de a combina doua operatiuni care până atunci erau distinct:emisiunea de bancnote si operatiunea de scontare a efectelor din comert.

Aceasta operatiune era avantajoasa atât pentru bancă cât si pentru clienți băncii:

Banca putea sa emită o cantitate mai mare de bilete de bancă avand aceeasi rezervă de acoperire.

Clienții băncii acceptau biletele de bancă fara sa protesteze deoarece biletele de bancă aveau avantaje multiple față de efectele comerciale.

 Bancnotele. Bancnota de 200 de lei (care-l reprezenta pe Grigore Antipa) si cea de 500 de lei (pe fata căreia apărea chipul lui Constantin Brâncusi – emisiunea din ianuarie 1991) au fost deja retrase fie datorită valorii mici, cum a fost cazul celei de 200 de lei, fie datorită faptului că nu corespundeau standardelor impuse prin Legea nr. 34/29 martie 1991 privind Statul B.N.R. Conform acestei legi, Banca Natională a României este unica institutie autorizată să emită bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tării, precum si singura în drept să stabilească valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice.

Pe fată aceste bancnote contin:

denumirea Băncii Nationale a României;

sigla B.N.R.;

numårul de serie (la banconetele emise înainte de 1998);

numărul de ordine (la bancnotele emise înainte de 1998) ;

valoarea bancnotei (cifre si litere);

stema României;

semnătura guvernatorului B.N.R.;

semnătura casierului central;

firul de sigurantă;

desenul (cadrul, format din elemente numeroase si variate, care include figura unei personalităti: 1.000 – Mihai Eminescu, 2.000 – 11 august, Eclipsa totala de soare, 5.000 – Avram Iancu, Lucian Blaga, 10.000 – Nicolae Iorga, 50.000 – George Enescu, 100.000 Nicolae Grigorescu).

Moneda de tezaur-reprezinta banii de hărtie emisi de Ministerul Finantelor și Trezoreria Statului,fară garanție material in scopul acoperirii unor nevoi materiale ale statului.

Moneda divizionară si moneda metalică-sunt submultiplii ai unitatii monetare si reprezintă piese metalice care servesc pentru efectuarea plaților de valori mici.

Moneda fictive(fiduciară)-reprezinta bani fară valoare proprie care circula doar in virtutea încrederii acordate de deținători emitentului.

În tratatul “tehnica schimbului Monetar” putem observa funcțiile principale pe care le îndeplineste moneda:

Dreptul sau posibilitatea oricărui posesor de a participa la bunurile sociale,ca instrument legal de plată fiind in acelasi timp denominator al tuturor bunurilor.

Mijloc de participare la bunurile sociale ca instrument de schimb mijlocitor.

Masură de care ne folosim pentru a participa la distribuirea bunurilor sociale,ca instrument al preturilor bunurilor care se vând si se cumpară.

UNIUNEA MONETARĂ

În Europa prima tentativă spre o Unitate Monetară apare odată cu raportul Werner 1970.Acest raport prevedea un obiectiv de uniunea monetara pentru anul 1980 si urmarea:

Convertibilitatea monetară

Diminuarea fluctuațiilor ratelor de schimb

Liberalizarea mișcarilor de capital.

Această tentativă a esuat dar urmează să fie reluată mai târziu.

Unificarea monetară europeana a fost reluată după un timp in anul 1986 de către guvernul francez care a adresat un memorandum in acest sens partenerilor din Comunitatea Europeană.Consiliul Europei a decis la 27-28 aprilie 1988 sa incredinteze misiunea de a stabili etapele pentru a ajunge la Uniunea Economica Monetara(UEM) unui comitet prezidat de Jackes Delors.Raportul a fost aprobat de Consiliul Europei la 27 iunie 1989 de la Madrid.

Arhitectura definitivă a Uniunii Economice Monetare a fost stabilita la data de 9-10 decembrie1991 prin reuniunea de la Maastricht.

Acest tratat prevedea evolutia spre Uniunea Monetara prin trei principia:

Moneda unică:acest principiu presupune emiterea unei monede unice europene,denumita “euro”ca o moneda cu putere de circulație legală.

Convergentă in trei faze:prima fază a acestui principiu a debutat la 1 iulie 1990 și a durat până la finalul anului 1993.În această fază s-au pus bazele pietei europene unice si s-au liberalizat miscarile de capital dintre țarile membre.

Cea de-a doua fază a început in anul 1994 pe 1 ianuarie si dureaza pana la finele anului 1998.În această etapă au avut loc urmatoarele evenimente:

Crearea Institutului Monetar European(IME) cu sdiul la Frankfurt.

Initierea proceselor de coordonare a politicilor economice la nivel European

Declansarea luptei contra deficitelor excessive

Adoptarea numelui de “euro” pentru moneda unică.

Cea de-a treia fază s-a declanșat la 1 ianuarie 1999.

Ireversibilitatea procesului:acest principiu presupune îndeplinirea unor criteria de convergență:

Rata inflației sa nu depașească mai mult de 1,5% față de performanța celor mai bune trei economii ale Comunității

Deficit bugetar de cel mult 3% din PIB

Datorie publica de cel mult 60% din PIB

Respectarea marjelor de fluctuație restrânse ale cursurilor valutare din cadrul SME

Marja anuală a ratei de dobândă sa nu depaseasă cu mai mult de 2% media dobanzilor din trei țari cu inflația cea mai mică.

Avantajele unei monede unice

Reducerea costurilor

Stimularea tranzacțiilor

Reducerea riscurilor valutare

Extinderea pietelor

Studiu de caz

Moneda natională-leul-

În România folosirea primelor monede autohtone a avut loc in secolul V-VI i.Hr. si purtau denumirea de drahme.Ele erau confecționate din argint de catre orașul pontic Histria.

Primele emisiuni monetare au avut loc:

1364-1377- În timpul lui Vladislav-Vlaicu în Țara Românească.

1374-1392-În timpul lui Petru Mușat în Moldova .

1541-1590-În timpul lui Ion Zapadie în Transilvania.

În perioada actuală leul este unitatea monetară a României și are ca subdiviziune banul,1leu=100 bani.

Denumirea de leu provine din denumirea unei monede di argint Leowen,ajunsă in țara noastră după răscoala care a eliberat Țarile de Jos de sub tirania lui Filip al-II-lea al Spaniei.

Pe reversul monedei era reprezentat un leu ridicat in doua labe,iar din acest motiv talerul olandez a primit denumirea de talerul-leu,urmând cu timpul să devină leu.

La data de 4 mai 1867 se aprobă legea prin care a fost adoptat primul sistem monetar national al României iar leul devine unitatea monetara a țarii noastre.

Acest sistem monetar avea o bază bimetalizată definind leul printr-o cantitate de 5 grame argint cu titlul de 835/1000 si 0.32258 grame aur cu titlul de 900/1000.

Emisiunea semnelor monetare:

În 1867 – 1935, monedele românesti se bat la Bruxelles, Hamburg, Londra, Paris, după care se vor emite numai la Bucuresti.

  În aprilie 1880 se înfiinteazå Banca Natională a României, cu atributii în emisiunea bancnotelor; apar astfel primele bancnote, în valoare de 20 bani.

In anul 1890 se adopta sistemul monetar al leului fiind fixat la 0,2900322 grame aur fin, având ca si consecinte îmbunătătirea sistemului bănesc, consolidarea pozitiei leului si convertibilitatea leului în aur sau în altă monedåă. Pe lângă instrumentele monetare existente,se pun in circulatie piese din nichel de 50 de bani, 1 leu si 2 lei.

În anul 1905 apar piese noi din nichel de 5,10,20 de bani.

În anul 1928 apar biletele de 20 si 100 de lei.

Ca urmare a evolutiei inflatiei,au fost emise bancnote cu valori din ce in ce mai mari dupa cum urmează:

Bilete de bancă de 1000 de lei apar in anul 1936.

Urmeaza apariția biletelor de 100 de lei in anul 1940.

Bancnota de 2000 lei apare in anul 1941.

Bancnota de 500 lei apare in anul 1943.

Bancnota de 500 lei apare in anul1943.

Bancnota de 100.000 lei apare in anul 1945.

Bancnotele de 1.000.000 lei si de 5.000.000 lei apar in anul 1947.