Emisiunea de Moneda Centrala

1. Emisiunea de monedă centrală (numerar în pericol?)

In cele ce urmeaza, vom vorbi despre emisiunea monetara si functiile ei, despre aparitia monedei si influenta acesteia in economie, dar si despre situatia limitarii platilor in numerar.

Aparitia monedei a reprezentat, probabil, una dintre cele mai mari binefaceri ale omenirii. Acest eveniment istoric a deschis calea afirmarii depline a sistemului institutional al diviziunii muncii prin faptul ca a dat nastere posibilitatii calculului economic (monetar).

Moneda este indispensabila pentru dezvoltarea unei structuri de productie complexe si pentru îmbunatatirea eficientei alocarii resurselor în cadrul acesteia. Banii constituie unitatea cardinala specifica tuturor schimburilor, necesara pentru evaluarea relativa a factorilor de productie si bunurilor economice.

Conform datelor statistice preluate de pe site-ul oficial al Băncii Naționale a României, la începutul anului 2016, masa monetară avea o valoare de 284048,1 milioane lei. Tot aceste date statistice au arătat o evoluție a masei monetare de-a lungul anilor, graficul realizat de noi referindu-se la perioada 1992-1993.

M2

Gradul de monetizare

Grafic 1. Evoluția masei monetare în timp, în România – întocmire proprie pe baza informațiilor ale BNR.

Definirea emisiunii monetare:

Emisiunea monetară reprezintă totalitatea actelor si operațiunilor efectuate de Banca centrală a unei tări, împreunå cu Ministerul Finanțelor. Aceste operațiuni constau în baterea de semne monetare, stocarea acestora de emitent, emiterea, punerea în circulatie, și retragerea din circulatie a banilor, dar si formarea de bani scripturali(nu au existenta fizica, materiala).

Pentru a explica rolul monedei si procesul aparitiei acesteia e necesara întoarcerea în timp, asa ca vom prezenta un scurt istoric :

Istoric

  Un prim pas al autonomizării si dezvoltării emisiunii monetare, care a avut loc la date diferite în tãri diferite, în functie de evolutia istoricã, economicã si socialã diferitã, a fost înființarea unor bănci de emisiune, de regulă prin desprinderea lor de băncile comerciale ( Banca Angliei – 1964, Banca Frantei – 1800 ).

          La acel moment, era evidentă prapastia dintre cerintele tot mai mari de monedã si sansele mici de satisfacere, în functie de efectivul si productia curentã de metal monetar, urmând impunerea satisfacerii majore a cererii de monedã pe baza emisiunii de bancnote si monede cu rol primordial. Prima etapa a evolutie bancilor centrale de emisiune nu a rezolvat problema discrepantei intr-o masura agreabila, aparand, in timp, crize financiare, fenomene negative determinate de excesul cantitativ monetar si lipsuri de reglementare in majoritatea tarilor.

Etapa hotãrâtoare în dezvoltarea bãncilor de emisiune a fost etapa reglementãrii de cãtre state a sistemului de emisiune, adesea concomitent cu instituirea monopolului asupra emisiunii. Desãvârsirea sistemului de emisiune este , pentru țările dezvoltate, o expresie  a procesului de consolidare a pietelor nationale, o emisiune reglementatã si care are girul statului, reprezentând unul din stâlpii de rezistentã ai economiei de piatã.

          Tãrile angajate mai târziu pe ipoteza dezvoltãrii economice si industriale au avut modelul, pe care l-au preluat si prelucrate, plecând de la forme deja finalizate, asa cum s-a întâmplat si la noi, la înfiintarea în aprilie 1880 a Bãncii Nationale Române, cu atributii în emisiunea bancnotelor, aparărând astfel primele bancnote, în valoare de 20 bani.

În general, în majoritate tãrilor, activitatea bãncii de emisiune se desfãsoarã sub reglementarea si sub semnătural statului care garantează acțiunile și angajamentele sale, cu condiția de a fi consideratã autonomã si independentã.

Emisiunea semnelor monetare

 Emisiunea semnelor monetare este definită ca fiind totalitatea operațiunilor ce constau în confectionarea, stocarea, punerea si retragerea din circulatie a semnelor monetare. Acestea constituie formele  concrete  de  manifestare  ale  monedei,  asa numitele instrumente monetare: biletele de bancå (bancnotele de hârtie) si monedele metalice. După cum știm, orice sistem monetar stabilește cu precizie care este unitatea sa monetarå, aceasta fiind puså în circulatie si folositå sub forma concretå a semnelor monetare (bånesti).

                La noi, în România, unitatea monetarå este leul, cu subdiviziunea banul, asa cum se face referire în articolul 10 al Legii nr.34/1991 privind Statutul Båncii Nationale a României. Leul, ca unitate monetarå a sistemului monetar român, este introdus prin Legea nr.14/1867. Se prezintă introducerea unui sistem zecimal, metric, asa cum exista în Uniunea monetarå italianå (Italia, Franța si Belgia), trecându-se la leul divizat în 100 de părți numite "bani". Un leu era echivalentul a 5 grame argint si 0,32258 grame aur. Atât aurul, cât si argintul au råmas echivalente generale, reprezentând sistemul bimetalist, în care ambele metale pretioase îndeplineau functia monetarå de måsurå a valorii si de mijloc de circulatie.

                Trebuie consemnat faptul că în functie de situatia actuală economicå si politicå a tårii noastre, sistemul monetar a evoluat permanent, existând numeroase schimbări atât în ceea ce priveste raportul unitåtii monetare fatå de metalul monetar (aur si argint, sau numai aur), cât si în ceea ce priveste concretizarea unitåtii monetare în instrumente monetare.

                În aplicarea Legii nr.14/1867 referitoare la înfiintarea sistemului monetar român, a fost adoptatå Legea nr.22/22.04.1867, prin care s-a hotărât punerea în circulatie a monedelor de aur de 5, 10 si 20 de lei, precum si a monedelor de argint de 50 de bani, 1 leu si 2 lei. Ca divizionari ai banilor s-au introdus cei din aramå, de 1, 2, 5 si 10 bani. Legea a prevåzut si modalitåtile de batere, circulatie si retragere din circulatie a monedelor din metal. Legea nu face nici o precizare cu privire la bancnote, introducându-se un sistem exclusiv metalist (prin însåsi definitia lor, bancnotele sau biletele de bancå sunt conditionate de existenta unei bånci de emisiune, (bancå ce nu functiona încå la acea vreme).

În 1 aprilie 1880 se înfiinteazå Banca Nationalå a României, cu atributii în emisiunea bancnotelor, aparărând astfel primele bancnote, în valoare de 20 bani.

Monede si bancnote

Monedele

În secolul al XVII-lea în statele românești se foloseau ca monedă talerii-leu olandezi (löwenthaler), denumiți astfel deoarece aveau gravat pe revers un leu rampant.

Chiar și după ieșirea din uz a talerilor, numele de „leu” a fost păstrat ca termen generic pentru monede. În 1867 leul românesc a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Löwenthaler olandez (Taler-leu) (1660) 10 bani (1867) 20 lei(1930)

Galerie de fotografii cu monedele din emisiunea 2000-2003

    Bancnotele

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei și 500 lei, de către Ministerul de Finanțe, pentru a obține fondurile necesare susținerii financiare a Războiului de Independență.

Galerie de fotografii cu bancnote care au circulat între 1948-1952

Bancnota de 20 lei din iunie 1950 Bancnota de 1000 lei din iunie 1948

Galerie de fotografii cu bancnotele din emisiunea 1991-1994

Bancnota de 200 de lei (care-l reprezenta pe Grigore Antipa) si cea de 500 de lei (pe fata cåreia era ilustrat chipul lui Constantin Brâncusi – emisiunea din ianuarie 1991) au fost deja retrase fie datoritå valorii mici, cum a fost cazul celei de 200 de lei, fie datoritå faptului cå nu corespundeau standardelor impuse prin Legea nr. 34/29 martie 1991 privind Statul B.N.R. Conform acestei legi, Banca Nationalå a României este unica institutie autorizatå så emitå bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tårii (Art.9), precum si singura în drept så stabileascå valoarea nominalå, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice (Art.13). Tot în articolul 13 al Legii privind Statutul B.N.R. se precizeazå obligatia ca bancnotele så fie semnate de guvernator si de casierul central; modelul celor douå semnåturi îl regåsim la dolarul S.U.A., marca germanå si francul elvetian.

 Pe fatå aceste bancnote contin:

                1) denumirea Båncii Nationale a României;

                2) sigla B.N.R.;

                3) numårul de serie (la banconetele emise înainte de 1998);

                4) numårul de ordine (la bancnotele emise înainte de 1998) ;

                5) valoarea bancnotei (cifre si litere);

                6) stema României;

                7) semnåtura guvernatorului B.N.R.;

                8) semnåtura casierului central;

                9) firul de sigurantå;

                10) desenul (cadrul, format din elemente numeroase si variate, care include figura unei personalitåti: 1.000 – Mihai Eminescu, 2.000 – 11 august, Eclipsa totala de soare, 5.000 – Avram Iancu, Lucian Blaga, 10.000 – Nicolae Iorga, 50.000 – George Enescu, 100.000 Nicolae Grigorescu).

                Pe verso sunt reînscrise denumirea si sigla B.N.R.; valoarea nominalå în cifre si litere; data emisiunii (luna si anul) la cele emise înainte de anul 1998 (la cele emise în 1998, anul emiterii apare pe fata bancnotei, iar pe verso apare numårul de serie si numårul de ordine); sintagma "Falsificarea acestor bilete se pedepseste conform legilor."; desenul respectiv.

Emisiunea de moneda scripturala

Emisiunea (formarea) monedei scripturale se realizeazå în  trei directii principale care împletesc diverse si importante functii ale Båncii Nationale. Aceste directii sunt:

  a) refinantarea båncilor comerciale de cåtre Banca Centralå.

 b) cumpårarea sau vânzarea de obligatiuni ale statului.

  c) acordarea de credite direct de cåtre Banca Centralå.

 În cadrul sistemului bancar, banca de emisiune are un rol major. Prin functiile îndeplinite, prin legåturile multilaterale cu celelate bånci, si prin acestea cu economia, banca de emisiune reprezintå o placå turnantå a sistemului bancar, afirmându-si pe deplin cea de-a doua denumire, cea de bancå centralå. Banca de emisiune prezinta urmatoarele functii :

  1) functia de emisiune si de creditare;

               2) functia de dirijare a politicii monetare;

                3) functia de centru valutar;

                4) functia de bancå a båncilor;

                5) functia de bancå a statului.

Avand in vedere tema abordata, vom detalia prima functie a bancii centrale, respective functia de emisiune:

Prin functia de emisiune, banca are o råspundere a calitåtii circulatiei monetare, ceea ce este în primul rând o expresie cantitativå. Dimensiunile masei monetare, måsura în care aceasta satisface nevoile circulatiei monetare, sau le depåseste, sunt probleme vitale ale economiei si sarcini ce urmeazå a fi rezolvate în primul rând de banca de emisiune. Aceastå problemå majorå a economiei nationale se rezolvå în mare måsurå prin intermediul unor pârghii monetare si de credit specifice, politicile monetare si de credit.

                La noi, privilegiul emisiunii monetare a fost încredintat Båncii Nationale prin legea de înfiintare a acesteia (Legea din 17 aprilie 1880, art.4), initial pe termen de 20 de ani, apoi termenul a fost extins.

                Noua lege a activitåtii bancare (Legea nr.33/1991, art.2) si legea privind statutul Båncii Nationale a României (Legea nr.34/1991, art.9) prevåd cå aceastå institutie este singura autorizatå så emitå bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tårii. În continuarea art.9 din Statutul Båncii Nationale a României se prevåd drepturile si obligatiile acesteia în contextul functiei de emisiune.

Pozitia privilegiatå a båncii de emisiune se afirmå în îndeplinirea functiilor de emisiune, de recreditare, de conducere a politicii monetare si a celei valutare, precum si de efectuare a operatiunilor cu trezoreria statului. Aceste atributii conferå båncii de emisiune privilegiul unicitåtii, deci un anumit monopol.

                În ceea ce priveste relatiile cu celelalte bånci, banca de emisiune are o pozitie proeminentå determinatå de supravegherea realizatå de aceastå bancå asupra celorlalte institutii bancare si de reglementarea în domeniul plåtilor, pe care acestea trebuie så o respecte.

                Supravegherea bancarå, ca atributie a Båncii Nationale a României, este prevåzutå de art.2 alin.2 si 3 din Legea nr.33/1991, privind activitatea bancarå, si de art.26 din Legea nr.34/1991 de aprobare a statutului Båncii Nationale a României. Acesta din urmå (art.26) preci-zeazå cå Banca Nationalå a României råspunde în exclusivitate pentru autorizarea si supravegherea tuturor unitåtilor care opereazå ca societåti bancare în România.

2.Numerar in pericol :

Marea majoritate a oamenilor care se gândesc la bani, fac referire la acele bucati de hartie si de metal scoase pe piață(emise) de către Banca Centrală, insa cel mai utilizat mijloc de plata din zilele noastre nu este numerarul, ci banii din conturile bancilor comerciale si conturile operabile prin cecuri, adica depozitele la cerere. In general, oamenii au dificultăți în a înțelege că depozitele la cerere reprezinta, intr-adevar, bani, deși in toate locurile, cecurile capata un rol tot mai important în efectuarea plăților . In anumite circumstante, au fost descrise situatii de catre anumiti autori, in care depozitele la cerere reprezentau singurul mijloc de schimb, anticipand astfel o eventuala disparitie a banilor in numerar.

Introducerea relativ recentă a banilor electronici și a cărților de credit a contribuit la diversificarea instrumentelor financiar-monetare și la amplificarea dezbaterilor cu privire la ceea ce trebuie să fie considerat ca monedă. Liberalizarea piețelor bancare și inovațiile financiare au dat naștere diferitelor forme de bani electronici (e-money sau moneda digitală).

Însă asemenea instrumente financiare nu au „propria lor viață”, ele nu modifică esența banilor; existența și utilizarea acestor instrumente sunt posibile atâta vreme cât oamenii consideră că pot obține, la cerere, bani cash prin intermediul lor.

Ne punem intrebarea: Cui foloseste limitarea platilor in numerar?

Măsura văzută ca ceva ”revoluționar” ceva ”modern” și ceva cu adevărat benefic pentru societatea informatizată în care trăim ascunde în spate câteva pericole la care puțini se gândesc. Pentru a explica aceste pericole ar trebui să avem în vedere beneficiarii principali ai acestei măsuri: băncile și statul.

Să incepem mai întâi cu băncile. De ce promovează băncile o societate fără numerar? În primul rând pentru că ele operează masiv cu ceea ce numim noirezervă fracționară. Ele păstrează doar o parte infimă din depozitele la vedere, restul îl împrumută instantaneu cu acordul tacit al băncii centrale care, la nevoie, livrează prompt și fără costuri numerarul necesar. Totusi, exista situatii in care titularii doresc retragerea in numerar a sumelor depuse pe card. Pentru a-și acoperi problema, apelează la banca central, deci pentru a evita astfel de situații și pentru a menține cât mai mult banii în sistemul bancar, băncile preferă ca plățile să fie cât mai “fără numerar”.

Limitarea utilizării numerarului generează un profit consistent pentru bănci nu numai prin prisma facilitării expansiunii monetare prin privilegiul conferit de rezerva fracționară ci și prin comisioanele încasate de bănci ca urmare a obligării tuturor să utilizeze servicii și produse bancare.

În plus, băncile vor obține un profit suplimentar și din reducerea costurilor asociate manipulării numerarului: paza, sortarea, curățarea, numărarea, transportarea numerarului.

Se poate observa o crestere a numarului de carduri valide in circulatie, a numarului de carduri active, a numarului cardurilor de debit, respectiv de credit.

Grafic realizat pe baza informatiilor ale BNR (rapoarte intocmite o data la 3

luni)

Ponderea de utilizare al plăților fără numerar este în continuă creștere, de aceea tranzacțiile electronice au devenit tot mai obișnuite în ultima perioadă. Metodele de plată fără numerar se dezvoltă constant. Doar în ultimii ani au apărut metode de plată fără numerar precum ar fi plățile prin intermediul cardurilor contactless și al celor cu display. Ultimele invenții arată că în viitor va fi posibil de efectuat plăți chiar și prin intermediul amprentelor. 

În România, numărul de tranzacții contactless efectuate cu cardurile MasterCard și Maestro a avansat cu 636% ,anul trecut, in 2015. În același timp, volumele tranzacționate prin carduri contactless MasterCard și Maestro au crescut de 10 ori, față de 2014.

Ca metodă de plată, plata prin numerar este considerată cea mai riscantă și cea mai lentă. Unii specialiști consideră că totalul costurilor de a tipări și de a menține bancnotele îi costă pe guverne aproximativ 1.5% din PIB-ul total. Plățile prin numerar sunt considerate mai riscante datorită gradului și al posibilității de falsificare a bancnotelor, datorită diverselor modalități de spălare a banilor, evaziuni fiscale și chiar al finanțării terorismului.

Plățile prin intermediul dispozitivelor electronice sunt mai sigure pentru că tranzacția va ajunge cu siguranță la locul destinației, însă în cazul unor probleme tehnice, plățile pot fi ușor urmărite.

Părerile specialiștilor în privința dispariției numerarului sunt foarte controversate. Unii consideră că numerarul a fost prezent în viețile oamenilor mii de ani și aceștia nu se vor debarasa atât de rapid de acesta pentru că oamenii mai au nevoie de bani tangibili. Cealaltă tabără consideră că numerarul va dispărea într-o perioadă foarte scurtă. Cel mai recent sondaj efectuat de către ”The Pew Research Center Internet & American Life Project” a constatat că 65% din experții tehnologici consideră că plățile prin intermediul smarphone-urilor vor domina metodele de plată în societățile avansate până în anul 2020, iar banii cash sunt pe cale de dispariție. Totuși nu putem spune momentul exact când numerarul va dispărea din viețile noastre, însă aceasta cu siguranță că se va întâmpla.

Bibliografie:

www.economica.net

www.bnr.ro

www.ecol.ro

www.zf.ro

Legea nr.34/1991

Legea nr.14/1867

www.bnro.ro

http://romaniancoins.org/

Legea din 17 aprilie 1880, art.4

Legea nr.33/1991, art.2

Legea nr.34/1991, art.9

http://publications.europa.eu

Manualul de Economie al Catedrei de Economie si Politici Economice, editia a sasea-2003

Articol publicat de Cristian Paun in data de 07.05.2015

http://www.finantare.ro/

www.bancamea.md