Emisii de Gaze cu Efect de Seră In Cadrul Companiilor din Romania

Cuprins

1. Reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră

1.1 Gazele cu efect de seră

1.2 Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră

1.3 Poziția liderilor de la Bruxelles privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

1.4 Amprenta de carbon

2. Angajamentele României privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

3. Legislația din România privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

3.1 Transpuneri legislative

3.2 Standardele și obiectivele privind calitatea aerului ambiental

4. Situația emisiilor de gaze cu efect de seră

4.1 Mai multe emisii de gaze cu efect de seră generate de transport

5. Aspecte metodologice

5.1 Factori de influență

5.2 Limitări

5.3 Riscuri

6. Program de finanțare nerambursabilă în domeniul schimbărilor climatice– ELENA – European Local Energy Asisitance

7. Emisiile de gaze cu efect de seră ale companiilor românești monitorizate de UE au scăzut anul trecut

8. Certificate emisii gaze cu efect de seră

Bibliografie

1. Reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră

1.1 Gazele cu efect de seră

Efectul de seră este procedeul prin care atmosfera cuprinde o parte din energia solară, încălzind Pământul și moderând clima.

Schimbările climei reprezintă una din cele mai mari provocări cu care ne confruntăm noi oamenii. Potrivit celui de-al Patrulea Raport Global de Evaluare al Grupului Interguvernamental privind Schimbǎrile Climatice – IPCC, elaborat în anul 2007, activitățile umane (arderea combustibililor fosili, schimbarea folosinței terenurilor) contribuie la creșterea concentrațiilor emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf), astfel determinând schimbarea continutului acesteia și încălzirea climei.

Experții în domeniul sunt de părere că o creștere a nivelului "gazelor cu efect de seră", creștere provocată de activitățile umane, accentuează în mod artificial efectul de seră, ducând la creșterea temperaturilor globale și dereglând clima în mod dezastruos.

Gazele de seră includ dioxidul de carbon, rezultat din arderea combustibilului fosil și defrișări, metanul, eliberat de pe plantațiile de orez și locurile de depozitare a gunoaielor, precum și produse rezultate din arderi și diferiți compuși chimici industriali (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon perftoric, sulf hexaflorid).

După vaporii de apă, dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz de seră. Carbonul este depozitat sub pământ, departe de biosferă, în combustibili fosili, însă ciclul organic al carbonului descrie transferul carbonului între mări, ecosistemul terestru și atmosferă.

Fără influența oamenilor, transferul între aceste rezervoare de carbon este menținut în echilibru – de exemplu, plantele absorb carbonul în timp ce se dezvoltă și îl elimină atunci când mor. Când oamenii taie arbori sau ard combustibili fosili, elimină în atmosferă cantități mari de carbon, astfel accentuând efectul de seră. Asta este o problemă atunci când se extrag și se ard combustibili fosili, deoarece astfel se adaugă carbon la ciclul "organic" al carbonului, care altfel ar rămâne depozitat adânc sub pământ.

O parte din carbon ajunge în atmosferă, alta în arbori, plante și sol, pe pământ și altă parte în mări și oceane. Partea mai mare ajunge în atmosferă pentru că se taie păduri și se construiesc orașe, drumuri și uzine, astfel se reduce capacitatea biosferei de a absorbi carbonul.

1.2 Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră

Începând cu anul 1989, în România, emisiile de poluanți au scăzut în urma transformărilor politice și economice ale țării. În perioada 1989-2000, reducerea pe scară largă a producției economice în majoritatea zonelor industriale și închiderea multor obiective economice au condus la reducerea cu peste 50 % a emisiilor de poluanți proveniți din surse industriale. Această reducere generală a poluării la sursă a avut ca rezultat îmbunătățirea calității aerului, cel mai mult în zonele în care surse de poluare erau industriale. Multe zone sunt încă puternic poluate din cauza emisiilor provenite din surse industriale și este astfel necesară luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea calității aerului în scopul respectării valorilor limită impuse prin legislația în vigoare.

Evoluția emisiilor de poluanți în atmosferă se prezintă astfel:

• emisiile de gaze cu efect de seră:

Tabel 1.1 Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 1989 – 2001

Sursa: Strategia Națională privind protecția atmosferei

• emisiile de SO2 și NOX au scăzut în perioada 1995-2000, dar au crescut în 2001;

• emisiile de amoniac au fost în scădere în perioada 1998-2001;

• emisiile de poluanți organici persistenți (POP) au rămas constante în perioada 1998-2001;

• emisiile principalelor metale grele: plumb, mercur și cadmiu au crescut în perioada 2000-2001.

În cadrul raportului anual privind starea mediului este prezentată evoluția calității aerului. Îmbunătățirea calității aerului s-a produs acolo unde au fost închise obiective industriale cu impact semnificativ asupra calității aerului și/sau unde au fost realizate investiții în vederea reducerii emisiilor de poluanți în atmosferă. În zonele urbane, emisiile de poluanți datorate traficului rutier constituie principala sursă de poluare a atmosferei.

Evoluția emisiilor de GES ale Uniunii Europene este influențată de cei mai mari doi producători de emisii, Germania și Regatul Unit, ei generează aproximativ o treime din emisiile totale de GES. În anul 2007, cele două state au reușit să reducă emisiile de GES față de nivelul din 1990.

După cum se vede în figura 1.1, cele mai semnificative sectoare sunt: sectorul energetic și sectorul transporturilor, care în 2007 erau responsabile pentru 80 % din totalul emisiilor. Transporturile au generat 21 % din totalul emisiilor de GES, agricultura 9 %, procesele industriale 8 %, iar deșeurile 3 %.

Fig 1.1 Modificarea emisiilor de GES pe sectoare și ponderea fiecărui sector

Fig 1.2 Ponderea sectoarelor in anul 2007

Scăderile înregistrate în sectorul energetic, în agricultură, în procesele industriale și deșeuri au fost împiedicate parțial de creșterile semnificative din sectorul transporturilor. În comparație cu 1990, emisiile au cunoscut următoarea evoluție:

– în sectorul energetic (furnizare și consum, cu excepția transporturilor), emisiile au scăzut cu 7 %;

– în sectorul transporturilor, emisiile au crescut cu 24 %;

– în cadrul proceselor industriale, emisiile au scăzut cu 11 %, în principal datorită scăderii emisiilor din sectoarele de producție a acidului adipic, hidrocarburilor halogenate și hexafluorurii de sulf;

– în agricultură, emisiile au scăzut cu 11 % datorită reducerii numărului de vite și scăderii utilizării îngrășămintelor minerale și a gunoiului de grajd;

– în sectorul deșeurilor, emisiile au scăzut cu 39 % datorită reducerii emisiilor de CH4 generate de depozitele controlate.

1.3 Poziția liderilor de la Bruxelles privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Uniunea Europeană – Liderii de la Bruxelles au acceptat reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 20% față de nivelul din 1990 în următorii zece ani. Obiectivele oficialilor europeni sunt mai ambițioase. Bruxelles-ul cere statelor bogate să reducă până la 95% din emisile de gaze cu efect de seră în următorii 40 de ani.

Uniunea Europeană recunoaște că un mediu mai curat presupune și cheltuieli mai mari, mai exact de 150 de miliarde de dolari în fiecare an. Europa este responsabilă pentru 11,8% din emisiile de gaze poluante la nivel global, fiind cel de-al treilea poluator al lumii.

1.4 Amprenta de carbon

Termenul „ amprentă de carbon” a fost introdus în 1992, de către William Rees, el se referă la cantitatea de gaze cu efect de seră , măsurată în tone de CO2, produse direct sau indirect ca urmare a acțiunilor umane.

Dioxidul de carbon este unul din gazele cu efect de seră responsabil pentru încălzirea globală.

Când mergem cu mașina, motorul generează dioxid de carbon în funcție de combustibilul folosit, tipul mașinii și distanța parcursă. Amprenta noastră este dată de suma emisiilor de CO2 induse de acțiunile noastre, într-o perioadă de timp. Amprenta individuală se calculează pentru un an. Este exprimată în carbon, în loc de dioxid de carbon, prin aplicarea unui factor de 0,27 (1.000kg CO2 echivalează cu 270 kg carbon). Amprenta individuală de carbon este un instrument destul de puternic pentru a înțelege impactul pe care comportamentul fiecaruia îl are asupra încălzirii globale.

Știati că…

– media globală a amprentei de carbon este de 4.000 kg/an/persoană în prezent ?

– media amprentei de carbon, pentru țările industrializate, depășeste 11.000 kg/an/persoană ?

– amprenta de carbon maximă admisă pentru o dezvoltare durabilă este de 2000kg/an/persoană ?

– în studiul realizat de World Resources Institute (WRI) în 2002, SUA conducea detașat cu 5773 milioane tone CO2/an, urmată de China cu 3783 milioane tone CO2/an și Rusia cu 1534 milioane tone CO2/an. România se situa pe locul 22 , cu 95 milioane tone CO2/an.

– în privința emisiilor de CO2/persoana/an, pe primul loc în 2002 era Luxemburg cu 21.6 tone/persoană/an, urmat de SUA cu 20 tone/persoană/an și Australia cu 17 tone/persoană/an.

Pentru a contribui personal la stoparea încălzirii globale, calcularea și monitorizarea permanentă a amprentei individuale de carbon este esențială.

Fig 1.3 Amprenta de carbon a unei persoane dintr-o țară dezvoltată

2. Angajamentele României privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

România este parte la diferite acorduri, convenții, protocoale și tratate internaționale privind protecția atmosferei, conform tabelului 2.1.

Tabelul 2.1 Acordurile, convențiile și tratatele internaționale privind protecția atmosferei la care a aderat România

Sursa: Strategia Națională privind protecția atmosferei

România a semnat în 1992 Convenția – Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994. Țara noastră s-a angajat să acționeze pentru stabilizarea concentrațiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să împiedice perturbarea antropică a sistemului climatic.

Convenția are la bază îngrijorarea părților prezente privind schimbările climatice, preocuparea privind faptul că activitatea umană a făcut să crească concentrațiile de gaze cu efect de seră în atmosferă, această creștere mărește efectul de seră natural și rezultă, o încălzire suplimentară a suprafeței terestre, pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale și omenirea, realizarea faptului că cea mai mare parte a gazelor cu efect de seră emise în lume, în trecut și în momentul de față, își au originea în țările dezvoltate, că emisiile pe locuitor în țările în curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar că partea emisiilor totale imputabilă țărilor în curs de dezvoltare va fi în creștere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale și de dezvoltare.

În 2001, Legea 2/2001 a ratificat Protocolul de la Kyoto, semnat de România în 1999. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumat pentru perioada 2008-2012 este de 8%, având ca referință anul 1989.

Părțile incluse în anexa 1 la Protocol are obligația de a îndeplini angajamentele privind limitarea cantitativă și reducerea emisiilor, în scopul pormovării dezvoltării durabile. Pentru aceasta:

• se aplică/elaborează politici și măsuri pentru:

◦ mărirea eficienței energetice în sectoarele semnificative ale economiei naționale;

◦ protecția și sporirea mijloacelor de absorbție și a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră;

◦ promovarea unor forme durabile de agricultură;

◦ cercetarea, promovarea, valorificarea și folosirea crescândă a formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor de reținere a bioxidului de carbon și a tehnologiilor noi, avansate, favorabile protecției mediului;

◦ reducerea progresivă dezvoltare.

În 2001, Legea 2/2001 a ratificat Protocolul de la Kyoto, semnat de România în 1999. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumat pentru perioada 2008-2012 este de 8%, având ca referință anul 1989.

Părțile incluse în anexa 1 la Protocol are obligația de a îndeplini angajamentele privind limitarea cantitativă și reducerea emisiilor, în scopul pormovării dezvoltării durabile. Pentru aceasta:

• se aplică/elaborează politici și măsuri pentru:

◦ mărirea eficienței energetice în sectoarele semnificative ale economiei naționale;

◦ protecția și sporirea mijloacelor de absorbție și a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră;

◦ promovarea unor forme durabile de agricultură;

◦ cercetarea, promovarea, valorificarea și folosirea crescândă a formelor noi de energie regenerabilă, a tehnologiilor de reținere a bioxidului de carbon și a tehnologiilor noi, avansate, favorabile protecției mediului;

◦ reducerea progresivă sau eliminarea gradată a imperfecțiunilor pieței, stimularea fiscală, reducerea de taxe și de subvenții în toate sectoarele producătoare de gaze cu efect de seră și care acționează, în vederea îndeplinirii obiectivelor convenției, precum și aplicarea instrumentelor de piață;

◦ încurajarea reformelor adecvate în sectoarele semnificative vizate în promovarea politicilor și măsurilor care limitează și reduc emisiile de gaze cu efect de seră;

◦ limitarea și/sau reducerea emisiilor de metan prin recuperare și folosire în managementul deșeurilor, precum și în producerea, transportul și distribuția energiei.

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC, Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră, realizat conform metodologiei IPCC, utilizând formatul de raportare comun tuturor țărilor (CRF Reporter). Conform obligațiilor asumate la nivel internațional, ultimul inventar național al României a fost transmis în anul 2009 și conține estimările emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989 – 2007. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând contribuția sectorului Folosința Terenurilor, Schimbarea Folosinței Terenurilor și Silvicultură) au scăzut în anul 2007 cu 44,83% comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1989.

În România, Directiva 2003/87/CE privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a fost implementată începând cu anul 2007 (data aderării la UE).

În anul 2008, cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalațiile EUETS este de 63.709.638 t CO2 comparativ cu valoarea de 69.934.318 reprezentând media numărului de certificate de emisiii de gaze cu efect de seră alocate pentru perioada 2008 – 2012.

3. Legislația din România privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

3.1 Transpuneri legislative

Tabelul 3.1 Transpuneri legislative privind protecția calității aerului

Sursa: Strategia Națională privind protecția atmosferei

3.2 Standardele și obiectivele privind calitatea aerului ambiental

Uniunea Europeană a preluat valorile ghid, pentru diferiți poluanți emiși în atmosferă, ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pe care le-a impus ca valori limită, ce constituie obiective privind calitatea aerului. România a preluat în legislația națională aceste obiective. Pentru realizarea acestor obiective au fost stabilite termene fixe de îndeplinire, în concordanță cu prevederile legislației europene specifice. Tabelul 3.2 prezintă valorile limită pentru emisiile de poluanți atmosferici, pentru protecția sănătății oamenilor.

Tabelul 4.2 Valorile limită pentru emisiile de poluanți atmosferici pentru protecția sănătății oamenilor

Sursa: Strategia Națională privind protecția atmosferei

4. Situația emisiilor de gaze cu efect de seră

După 1989, emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut în principal datorită reducerii activității economice, dar și prin demararea unor programe de reducere a emisiilor.

Dintre poluanții reglementați prin Protocolul de la Kyoto, în România se inventariază următoarele emisii de gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon, oxizi de azot și metan, urmează ca în perspectivă să se inventarieze și celelalte gaze prevăzute în protocol (hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi și hexafluorura de sulf).

Emisia de dioxid de carbon, în anul 1989 a fost de 194.826 Gg (considerată valoare de referință), iar la nivelul anului 1994 de 125.597 Gg, urmând ca inventarul la zi pentru gazele cu efect de seră să fie reactualizat și validat în cursul anului 2001, din perspectiva noului sistem de raportare a datelor.

Tabelul 1.7 Prognoza emisiilor unor gaze cu efect de sera (Gg CO2 echivalent/an)

(Date furnizate de ICIM)

4.1 Mai multe emisii de gaze cu efect de seră generate de transport

Creșterea numărului de autovehicule și volumului mărfurilor transportate a condus la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi.

Transportul este singurul sector din UE care emite în prezent mai multe gaze cu efect de seră decât în 1990.

Emisiile generate de transportul aerian și maritim internațional au crescut cel mai rapid.

Emisiile de gaze cu efect de seră generate de transport, UE-27

În milioane de tone de echivalent CO2

Sursă: Agenția Europeană de Mediu, Eurostat (codul datelor online: tsdtr410)

5. Aspecte metodologice

• Metodologia de calcul:

Conform EUROSTAT, singurul indicator structural publicat pentru emisiile totale de gaze cu efect de seră (GES) este indicele emisiilor GES (excluzând LULUCF), raportat la anul de bază 1990 (prin excepție, pentru România, anul de bază luat ca referință de EUROSTAT și față de care se calculează în prezent acest indice este anul 1989).

Pentru a atinge ținta de reducere a emisiilor de GES cu 20% față de anul de referință 1990, așa cum a fost formulat acest obiectiv în contextul Strategiei Europa 2020, valoarea indicelui emisiilor de GES trebuie să se situeze sub maximul de 80.

Inventarul privind măsurarea emisiilor gazelor cu efect de seră este realizat anual în România de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM). Datele preluate în acest document de fundamentare provin de la ANPM, care a calculat și transmis indicele emisiilor de GES, raportat la annul de bază 1990, conform cerințelor din Strategie.

• Surse de date:

– Inventarul privind măsurarea emisiilor gazelor cu efect de seră realizat anual de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului;

– Studiul “Impactul pachetului legislativ schimbări climatice – energie asupra activităților industriale” elaborat de Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE);

– Proiecția principalilor indicatori macroeconomici realizată de Comisia Națională de Prognoză pentru previzionarea CADRULUI MACROECONOMIC PENTRU STRATEGIA EUROPA 202.

5.1 Factori de influență

1. Evoluția creșterii economice: Declinul activităților economice și a consumului de energie din perioada 1989-1992 au cauzat direct scăderea emisiilor totale din această perioadă. Emisiile au început să crească în perioada 1994-1996, datorită revitalizării economiei.

2. Sursele de producere a energiei: după punerea în funcțiune a primului reactor al centralei nucleare Cernavodă (1996), emisiile GES au început să scadă până în 1999. După 1999 a fost înregistrată o tendința de creștere determinată de dezvoltarea economică din perioada 1999-2006.

3. Restricții de mediu: creșterea prețurilor datorită restricțiilor de mediu va conduce operatorii economici și ceilalți consumatori către aplicarea măsurilor de creștere a eficienței energetice și economisire.

4. Evoluția structurii economice: evoluția ponderii diverselor sectoare în economie influențează evoluția emisiilor de GES. Se preconizează o creștere a ponderii sectorului servicii în economie, sector la nivelul căruia emisiile GES este mai scăzut, ceea ce poate conduce și la o scădere a emisiilor GES.

5.2 Limitări

1. Limitări instituționale: lipsa personalului specializat în domeniul schimbărilor climatice la nivelul fiecărui minister cu responsabilitate în domeniu; lipsa aplicării ferme din motive instituționale și educaționale a strategiilor elaborate.

2. Limitări procedurale, legislative: lipsa Strategiei Naționale privind Schimbările Climatice; lipsa mecanismelor de monitorizare a implementării prevederilor deciziei privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

3. Limitări bugetare: lipsa resurselor financiare pentru elaborarea studiilor de cercetare pentru identificarea tendințelor și măsurilor ce trebuie întreprinse pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice; slaba finanțare a sectorului CDI (Cercetare, Dezvoltare, Inovare).

5.3 Riscuri

1. Neincluderea măsurilor referitoare la combaterea schimbărilor climatice în cadrul strategiilor de dezvoltare din diferite sectoare care influențează emisiile GES și slaba dezvoltarea a capacității administrative la nivelul acestor sectoare, creează riscul de a nu putea monitoriza în mod eficient nivelul emisiilor de GES și de a nu corela politica de dezvoltare economică cu nivelul emisiilor.

2. Lipsa adoptării măsurilor poate conduce la riscuri privind respectarea angajamentelor comunitare; lipsa resurselor financiare pentru asigurarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, poate conduce la pierderea eligibilității României de a participa la mecanismele flexibile ale Protocolului de la Kyoto.

6. Program de finanțare nerambursabilă în domeniul schimbărilor climatice– ELENA – European Local Energy Asisitance

Prioritatea Uniunii Europene este lupta împotriva schimbărilor climatice iar actorii locali joacă un rol important în îndeplinirea acestui obiectiv. Eficiența energetică reprezintă o investiție importantă, realizabilă mai ales la nivel local, cu beneficii pentru economia locală, cu îmbunătățirea calității vieții comunității și previne schimbările climatice. Clădirile ocupate de administrațiile locale utilizează cantități importante de energie (încălzire și iluminare). Serviciile furnizate de autoritățiile locale (transportul public, iluminarea străzilor) sunt mari consumatoare de energie. Punerea în aplicare a unor programe destinate să economisească energie este o soluție atât pentru reducerea cheltuielilor cât și pentru prevenirea schimbărilor climatice.

În Uniunea Europeană, mediul urban este cel mai mare consumator de energie, cu 70% din totalul consumului. Numeroase studii au demonstrat faptul că există un mare potențial de a îmbunătății acest consum, prin eficientizarea energetică prin investiții majore în utilizarea de surse regenerabile de energie, atât în clădirile publice cât și la transportul în comun. Din acest motiv, administrațiile publice locale și regionale pot atrage numeroase fonduri pentru eficientizarea energetică. În sprijinul combaterii încălzirii globale și a schimbărilor climatice s-a înființat “The Covenant of Mayors” în januarie 2008. Prin aderarea la aceast convenție, primarii localităților își asumă responsabilitatea de a respecta prevederile convenției. În momentul de față, prevederile sunt doar conceptuale, punerea lor în practică fiind dificilă în special în orașele mici unde nu există încă posibilitățile tehnice de a le pune în aplicare.

Exemple de investitii eligibile pentru programul ELENA: eficientizarea energetică a clădirilor publice sau private (renovarea clădirilor pentru a scădea pierderile de energie termică, izolarea lor, iluminat eficient), utilizarea energiilor regenerabile în clădirile publice (panouri solare), iluminat public și transport urban nepoluant și eficient energetic etc.

Comisia Europeană a lansat programul ELENA, cu fonduri în valoarea totală de 15 milioane de euro pentru a îmbunătății pregătirea proiectelor în domeniul eficientizării energetice și a utilizării de surse regenerabile de energie. Suportul tehnic oferit prin programul ELENA se adresează administrațiilor publice locale sau unor grupuri de asociații care s-a constituit pentru o anumită regiune.

De suport tehnic se poate beneficia pentru scrierea proiectelor ce urmează a fi analizate pentru o posibilă finanțare, în următoarele domenii: clădiri publice și private, iluminat stradal, semafoare pentru eficientizarea energetică; transport urban nepoluant (spre exemplu troleibuse sau autobuse hibride, electrice sau sisteme de propulsie cu emisii scăzute de carbon); infrastructură locală pentru încărcarea mașinilor electrice.

La acest program pot aplica doar administrațiile publice. Nu există o dată limită pentru aplicare, aplicându-se principiul “primul venit, primul servit”, în limitele fondurilor disponibile. Aplicanții trebuie să specifice dacă au nevoie și de suport tehnic pentru întocmirea proiectului.

Informațiile minime pentru solicitarea suportului tehnic trebuie să cuprindă o scurtă descriere a planului viitoarei investiții, incluzând tipul investiției și tipul de abordare pentru implementarea programului; fondurile solicitate și perioadele pentru fiecare pas din investiție. Primind un răspuns favorabil după aceste discuții preliminare, aplicantul primește suport tehnic pentru desfășurarea pregătirilor necesare pentru depunerea proiectului.

7. Emisiile de gaze cu efect de seră ale companiilor românești monitorizate de UE au scăzut anul trecut

Emisiile de gaze cu efect de seră ale companiilor din România, care participă la schema Uniunii Europene (UE) de comercializare a certificatelor de emisii, au scăzut cu 2,6% anul trecut, de la 48,6 milioane de tone, echivalent dioxid de carbon, de la 46,3 milioane de tone, potrivit Mediafax.

Totodată, numărul certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră acordate companiilor din România a urcat de la 73,7 milioane în 2009 la 74,94 milioane anul trecut, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Executivul european monitorizează în România 271 de instalații.

În UE, Liechtenstein și Norvegia emisiile de gaze cu efect de seră au urcat cu 3%, de la 1,87 miliarde de tone în 2009 la 1,93 miliarde de tone anul trecut, în timp ce numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră acordate celor 12.815 instalații analizate a urcat de la 1,97 miliarde la 1,99 miliarde.

Creșterea se poate datora redresării economice, notează CE, dupa ce recesiunea a cauzat în 2009 un declin al emisiilor de 11,6%.

8. Certificate emisii gaze cu efect de seră

VIENNA Investment Trust este o societate de servicii de investiții financiare cu experiență de aproape 20 de ani în domeniul în care activează. Suntem specializați în intermedierea instrumentelor financiare și a instrumentelor derivate cotate pe piețe reglementate. Ne-am implicat în proiecte ample vizând emisiile și piețele de mediu, devenind prima societate de investiții financiare românească membră a unei burse ce tranzacționează astfel de instrumente.

14.000 de instalații cad sub incidența Schemei de Comercializare a Gazelor cu Efect de Seră (EU ETS) de la 1 ianuarie 2005. Scopul Schemei, care este unul din importantele elemente UE de a se conforma obiectivelor Protocolului de la Kyoto, este de a reduce emisiile de dioxid de carbon ale statelor membre prin controlarea celor mai mari emițători de CO2 din fiecare stat.

Directiva ETS revizuită introduce conceptul unei abordări armonizate la nivelul UE pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Aceasta prevede că, pentru cea de-a treia etapă a schemei, respectiv 1 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2020 a schemei, principiul de bază pentru distribuirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră îl reprezintă achiziționarea integrală a acestora prin intermediul licitațiilor organizate de către Comisia Europeană și statele membre, pe bursele europene desemnate.

Accesul operatorilor EU ETS la aceste procese se poate realiza prin intermediul SSIF VIENNA Investment Trust care deține calitatea de participant al Bursei Europene de Energie – European Energy Exchange (EEX).

European Energy Exchange (EEX), cu sediul la Leipzig, a fost înființată în anul 2002, ca urmare a fuziunii dintre cele două burse de energie germane, din Frankfurt și Leipzig. De atunci, EEX a evoluat de la o bursă de energie pura la un lider al piețelor de tranzacționare a energiei, precum și a produselor legate de cele energetice, având puternice parteneriate internaționale. European Energy Exchange (EEX) a fost desemnată platformă comună de licitații a UE pentru 25 de state membre, și individual pentru Germania.

Pentru a intări poziția EEX, activitățile de clearing au fost transferate, în 2006, subsidiarei European Commodity Clearing (ECC). Astăzi, ECC este cea mai mare casă de clearing din Europa pentru energie și produse legate de energie.

VIENNA Investment Trust este singura societate românească ce deține calitatea de participant al Bursei Europene de Energie – European Energy Exchange (EEX), în vederea efectuării de tranzacții pe piața Spot Markets cu certificate de emisii, precum și de a participa în nume propriu cât și în numele clienților în cadrul licitațiilor cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră pe platforma comună de licitație EEX – European Energy Exchange, Germania.

Prin Decizia nr.99/05.02.2013, VIENNA Investment Trust a fost autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) pentru a licita în cadrul licitațiilor cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră în numele clienților, conform prevederilor art.18 alin.(3) din Regulamentul UE nr.1031/2010 privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității.

Un operator care administrează o instalație ce intră sub incidența schemei de comercializare poate valorifica certificatele, iar sumele obținute de către societate pot fi direcționate către orice fel de investiții sau necesități.

Servicii oferite:

Tranzacționare pe piețe reglementate: vânzarea/cumpărarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră;

Administrare portofoliu: administrarea portofoliilor, cu respectarea mandatului acordat;

Servicii Consultanță: consultanță pentru investiții;

Servicii Banking: swaps, hedge, forward, creditare, finanțare.

Produse:

EUA – European Union Allowance – unitate tranzacționabilă (cotată la bursă) din Schema de Tranzacționare. Un EUA reprezintă dreptul de a emite 1 tonă de dioxid de carbon.

CER – Certified Emission Reduction – o unitate egală cu o tonă de dioxid de carbon. CER-urile sunt emise pentru reducerea emisiilor din activități de proiecte C.D.M. – Clean Development Mechanism (energie verde).

ERU – Emission Reduction Unit – o unitate de reducere de emisii obținută printr-un proiect J.I. (Joint Implementation). O unitate este egală cu o tonă de dioxid de carbon.

VER – Verified Emission Reduction – sunt credite de carbon care nu sunt certificate sub Protocolul de la Kyoto, dar pot fi folosite pentru compensarea emisiilor de carbon. 1 VER corespunde unei tone de dioxid de carbon.

VIENNA Investment Trust se adresează:

operatorilor (orice persoană care operează sau controlează o instalație) care urmaresc:

– obținere de lichidități prin valorificarea excedentului de certificate;

– obținerea de lichidități prin finanțare pe termen scurt;

– administrarea profesionistă a portofoliului anual de certificate;

– achiziția de certificate la prețul pieței pentru acoperirea deficitului curent și evitarea penalizărilor de 100 de euro per tonă.

persoanelor fizice sau juridice care dețin sau intenționează să achiziționeze certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

Bibliografie

Cristina Sbîrn – Care sunt pozițiile liderilor lumii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, publicat în ziarul Adevărul, 6 decembrie 2009

*** – Nivelul gazelor cu efect de seră, articol publicat pe ScienceLince.ro, mai 2007

*** – Raport al Comisiei Către Parlamentul European și Consiliu, Progrese înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor protocolului de la Kyoto, Bruxelles, noiembrie 2009

Iuliana Roibu – Cei care ne vând aerul, publicat în BusinessMagazin, 20 septembrie 2009

*** – Concluziile Conferinței privind schimbările climatice de la Copenhaga, 2009

*** – ELENA – European Local Energy asisitance – Summary Sheet, editată de European Investment Bank, European Commission, Covenant of Mayors, Intelligent Energy Europe

www.anmp.ro

www.enviromediu.ro

www.eur-lex.europa.eu

http://www.stpse.ro/atasamente/255_Rezumat%20tinta%20GES.pdf

http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap1/pol_i6.htm

http://rnges.anpm.ro/legislations/view/338

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52408

Bibliografie

Cristina Sbîrn – Care sunt pozițiile liderilor lumii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, publicat în ziarul Adevărul, 6 decembrie 2009

*** – Nivelul gazelor cu efect de seră, articol publicat pe ScienceLince.ro, mai 2007

*** – Raport al Comisiei Către Parlamentul European și Consiliu, Progrese înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor protocolului de la Kyoto, Bruxelles, noiembrie 2009

Iuliana Roibu – Cei care ne vând aerul, publicat în BusinessMagazin, 20 septembrie 2009

*** – Concluziile Conferinței privind schimbările climatice de la Copenhaga, 2009

*** – ELENA – European Local Energy asisitance – Summary Sheet, editată de European Investment Bank, European Commission, Covenant of Mayors, Intelligent Energy Europe

www.anmp.ro

www.enviromediu.ro

www.eur-lex.europa.eu

http://www.stpse.ro/atasamente/255_Rezumat%20tinta%20GES.pdf

http://enrin.grida.no/htmls/romania/soe2000/rom/cap1/pol_i6.htm

http://rnges.anpm.ro/legislations/view/338

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52408