Emigratia Romanilor Intre Realitate Si Dorinta

EMIGRAȚIA ROMÂNILOR

ÎNTRE REALITATE ȘI DORINȚĂ

CUPRINS

Pag.

Introducere:…………………………………………………………………………………………………………. 3

CAPITOLUL 1: Considerații teoretico-metodologice privind emigrația românilor………

Emigrația: concept și premise teoretice………………………………………………………….

Cadrul social și istoric………………………………………………………………………………

Factori determinanți ai emigrației………………………………………………………………

Formele emigrației……………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 2: Intensitatea și consecințele emigrației românilor în contextul actual…..

2.1 Aspecte socio-demografice…………………………………………………………………………….

2.2 Efectele socio-economice…………………………………………………………………………….

2.3 Perspectivele demografice ca efect al emigrației

2.4 Criza economică și influența asupra emigrației …………………………………………………

CAPITOLUL 3: Dimensiunea emigrației ca fenomen social………………………………………….

CAPITOLUL 4: Concluzii………………………………………………………………………………………

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Unul dintre procesele sociale care a avut și are, cu atât mai mult în perioada actuală, o profundă influență asupra societății românești este emigrația. Fenomenul este foarte complex dar, literatura de specialitate nu cuprinde încă lucrările care să redea procesul și implicațiile sale în totalitatea aspectelor. Emigrația românească trebuie încă analizată în contextul unor teme centrale ale științelor sociale precum: globalizarea, transnaționalismul, dezvoltarea telecomunicațiilor și transportului, de importanță sociologică și politică, care să ofere o perspectivă mai largă pentru o mai bună înțelegere a procesului migrației. Prezentarea simplificată și incompletă a fenomenului migrației românilor s-a limitat în general la unele aspecte sau la abordarea dintr-un singur punct de vedere, precum raportul dintre globalizare și intensificarea emigrației.

În această lucrarevoi prezenta fluxurile și trendurile recente ale emigrației forței de muncă și impactul acesteia asupra vieții economice șisociale din România. De asemenea, voi analiza consecințele social-demografice,cu atât mai mult cu cât categoria emigranților, din motivele economice din ultimii ani, este compusă din persoane tinere (în jurulvârstei de 30 de ani). Există importante consecințe economice privindaspectele financiare, cele ale calității vieții românilor, volumultransferurilor bănești. Anumite state au implementat strategii pentru a limita și controla fenomenul.

Există, de asemenea, un impact social deosebit asupra viețiifamiliilor de emigranți. Problema cea mai severă este abandonareatemporară a minorilor de către părinții emigranți și faptul că autoritățilesunt forțate astfel să elaboreze politici pentru a monitoriza situația.

Totodată, lucrarea va face o prezentare a situației din punct de vedere istoric dar și actual a fenomenului emigrației românilor, precum și a comunităților de români din afara granițelor țării. Astfel, după 1989, când barierele de frontieră au căzut, emigrația a atins punctulculminant în România. Este cunoscut faptul că țara noastră este o țară deemigrație netă și acest fapt implică consecințe severe la diferite niveluri: celeconomic, cel social și cel demografic. Este crucial să se sublinieze că datelestatistice privind emigrația surprind numai emigranți obișnuiți care schimbăreședința permanentă. Emigrația forței de muncă este greu de cuantificat, cu toatecă în ultimii ani a devenit cea mai importantă componentă a emigrațieiromânești.

După aderarea României la Uniunea Europeană,circulația românilor a fost complet liberalizată, iar aceștia au fructificatoportunitatea.

Libera circulație a persoanelor este consacrată în dreptul internațional. Normele juridice internaționale garantează libera circulație a persoanelor și dreptul acestora de a-și alege țara de domiciliu și locul de muncă.

Constituția României dispune prin articolul 25: “Dreptul la libera circulație al cetățenilor români, în țară și în străinătate este garantat. Fiecărui cetățean român îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară”.

Drepturile și libertățile fundamentale ale omului permit dezvoltarea și utilizarea pe deplin a calităților umane, inteligenței, talentului și conștiinței și a exprimării nevoilor spirituale. Acestea se bazează pe dorința fiecărui individ de a trăi într-o lume în care demnitatea și bunăstarea personală beneficiază de respect și protecție.

Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului respectarea drepturilor omului și a demnității umane reprezintă “fundamentul libertății, justiției și păcii în lume”.

Obiectivul lucrării este acela de a prezenta și explica efectele migrațieiforței de muncă din România atât la nivel microeconomic (la nivel de indivizi șigospodării), cât și la nivel macroeconomic. Astfel, am considerat Româniadrept țară de emigrație și una dintre cele mai importante furnizoare de forță demuncă pentru piața Europeană.

Lucrarea este structurată după cum urmează:

În prima parte am prezentatsuccint unele premise teoretice și cele mai relevante studii și cercetări în domeniul emigrației, precum șiimpactul asupra țării de emigrație, România.În cadrul social și istoric am arătat cele mai importante tendințeale emigrației, în special de după 1989. De asemenea, am analizat factorii determinanți ai fenomenului emigrației, precum și formele acestuia.

Pentru o mai bună înțelegere asupra emigrației și asupra specificuluiacesteia raportat la România, am prezentat în capitolul al doilea efectele emigrației românilor din punct de vedere socio-economic și demografic, precum și modul în care criza economică pe care o traversăm a afectat fenomenul emigrației.

Componenta semnificativă a emigrației românești este dimensiunea socială a acesteia, prezentată în secțiunea trei, unde am încercat să surprindemcele mai importante implicații ale emigrației forței de muncă, atât cele pozitive,cât și cele negative, la nivel individual, dar și la nivelul întregii societăți.

În finalul lucrării am desprins un set de concluzii relevante pentruprezentul studiu.

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII TEORETICO-METODOLOGICE

PRIVIND EMIGRAȚIA ROMÂNILOR

Emigrația: concept și premise teoretice

Atât prin definiția termenului, cât și prin aplicația lui concretă la situația actuală, emigrația reprezintă o deplasare a unei persoane sau grup de persoane, care a ales să locuiască în altă țară decât cea de origine, în cazul acestei teme în altă țară decât România.În această categorie nu intră turiștii și oamenii de afaceri, deoarece călătoriile acestora nu implică schimbarea rezidenței.

Emigrația este de obicei definită drept deplasarea unei persoane sau a unuigrup de persoane de la o unitate geografică la alta peste o frontierăpolitică, și care dorește să se stabilească permanent sautemporar într-o țară, alta decât țara de origine.

Întrucât nu există date suficiente privind numărul emigranților ilegali, nu se poate descrie o imagine clară asupra proporțiilor reale ale fenomenului emigrării.Practica ilegală este deosebit de ridicatăîn cazul activităților menajere și agricole. Românii au lucrat clandestin mai ales în Turcia și Italia, și legal în Germania, Grecia, Israel, Canada și SUA. În ceea ce privește Spania, românii au lucrat preponderant ilegal, dar cu un decalaj între legal și ilegal mai mic decât în cazul celor plecați în Italia și Turcia.

Pentru a reliefa starea în care se află o persoană care a ales să locuiască în altă țară decât țara de origine subliniez importanța folosirii termenului “emigrant”, ca fiind persoana care emigrează.

Un aspect al conceptului de emigrație prezentatîn aceastălucrare a fost determinat de cerințeleRegulamentului (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European șial Consiliului privind statisticile comunitare din domeniul migrațieiși protecției internaționale. Acesta prevede ca numărul de emigranțidintr-un stat membru, să fie determinat în funcțiede noțiunea de reședință obișnuităși de pragul de 12 luni. Astfel, emigrantul este persoana care a avut anterior reședința obișnuităpe teritoriul unui stat membru și încetează să mai aibă reședințaobișnuită pe teritoriul statului membru în cauză, pentruo perioadă care este sau se așteaptă să fie de cel puțin 12 luni.

În planul științelor sociale, poate fi reținută opinia profesorului V. Miftode, care consideră că emigrația nu este o simplă deplasare în teritoriu, iar procesul nu este doar unul fizic, ci unul complex, cu efecte sociale: “o expresie spațială a mobilității sociale”.

Abordarea complexului fenomen alemigratiei, într-o manieră cuprinzătoare, inovatoare și pe termenlung, reprezintă un imperativ ce trebuie să ia în calcul fără îndoială: criteriile de emigrație, admisibilitate șiintegrare; piața muncii; protecția drepturilor omului în ceea ce privește emigranții; dialogul și cooperarea între țara de primire și cea deorigine a emigranților și, nu în ultimul rând, eforturile pe termen lung pentru îmbunătățireacondițiilor economice și politice din țările de origine.Evoluțiile economice diferite ale statelor conduc întotdeauna la schimbări demografice cauzate de nevoia oamenilor de un nivel de trai mai bun. Experiența statelor dezvoltate și cu opractica îndelungată în acest domeniu arată căemigrația, dacă este gestionată corespunzător,poate avea o influență pozitivă atât asupra țărilor de origine și de destinație, precum și asupra emigranților și a familiilor lor.

Emigrația are implicații profunde în cadrul societății contemporane, putându-se stabili trei tipuri de efecte: asupra populației de origine, asupra populației de destinație și asupra emigranților înșiși.

În ceea ce privește efectele asupra populației de origine, din punct de vedere demografic, se constată o scădere precum și un proces de îmbătrânire accelerată a acesteia. Schimbările ce au avut loc după 1989 în tendințele demografice și înstructura populației din România sunt reflectate de situația demografică din ultimele decenii.

Populația României a scăzut în ultimii ani și încă nu există semnevizibile de redresare. Scăderea populației reprezintă urmarea tendinței emigranților de a rămâne definitiv în țara de destinație. Al doilea aspect, al îmbătrânirii, este conform studiilor recente, un rezultatal faptului că emigrarea este mai mare în rândul persoanelor care au vârstacorespunzătoare pentru muncă.În consecință, țările de emigrare seconfruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a propriei populații.

Toate aceste modificări au avut loc în România după 1989. În plus, anii1990 și 1991 sunt recunoscuți pentru emigrarea ridicată ce a contrabalansatcreșterea naturală, și așa moderată. Începând cu anul 1992, scăderea naturală apopulației a fost asociată emigrației, a unei căderibruște și profunde a ratei natalității și unei relansări a ratei mortalității. Emigrarea, așadar, a contribuit decisiv lascăderea populației României.

Un alt aspect de natură demografică, ce nu trebuie ignorat îl reprezintă structura migrației pe grupe de vârstă evidențiază tendința mai mare de plecare a persoanelor
cu vârsta de muncă, cei care au de fapt, cele mai mari oportunități de realizare profesională. Asfel, aproximativ 50% din numărul emigranților au fost persoane cu vârste cuprinse între 26-39 ani, persoane deja formate, cu potențial de muncă. În ultimii ani, „vânarea creierelor” a facut ca ponderea populației din grupele de vârstă 18-24 de ani, absolvenți sau în ultimii ani de școală, cu perspective sau potențisemnevizibile de redresare. Scăderea populației reprezintă urmarea tendinței emigranților de a rămâne definitiv în țara de destinație. Al doilea aspect, al îmbătrânirii, este conform studiilor recente, un rezultatal faptului că emigrarea este mai mare în rândul persoanelor care au vârstacorespunzătoare pentru muncă.În consecință, țările de emigrare seconfruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a propriei populații.

Toate aceste modificări au avut loc în România după 1989. În plus, anii1990 și 1991 sunt recunoscuți pentru emigrarea ridicată ce a contrabalansatcreșterea naturală, și așa moderată. Începând cu anul 1992, scăderea naturală apopulației a fost asociată emigrației, a unei căderibruște și profunde a ratei natalității și unei relansări a ratei mortalității. Emigrarea, așadar, a contribuit decisiv lascăderea populației României.

Un alt aspect de natură demografică, ce nu trebuie ignorat îl reprezintă structura migrației pe grupe de vârstă evidențiază tendința mai mare de plecare a persoanelor
cu vârsta de muncă, cei care au de fapt, cele mai mari oportunități de realizare profesională. Asfel, aproximativ 50% din numărul emigranților au fost persoane cu vârste cuprinse între 26-39 ani, persoane deja formate, cu potențial de muncă. În ultimii ani, „vânarea creierelor” a facut ca ponderea populației din grupele de vârstă 18-24 de ani, absolvenți sau în ultimii ani de școală, cu perspective sau potențial de muncă.

Emigrarea generează, de asemenea, importante consecințele economice.Au fost identificate consecințe economiceimportante privind aspectele financiare și a calității vieții românilor. Un efect pozitiv al migrației este reprezentat de transferurile de valută,cu implicații puternice atât la nivel microeconomic, cât și la nivelmacroeconomic. Aceste transferuri au efecte vizibile asupra investițiilor șieconomisirii. Cel mai vizibil impact al acestor transferuri se înregistreazăasupra consumului gospodăriilor.

Astfel, transferurile de bani către gospodării reprezintă surse directe de creșterea venitului lor, ceea ce conduce la creșterea consumului și implicit la reducereatemporară a sărăciei. Aceste sume au capacitatea de a reduce polarizarea socialăprin efectele lor de redistribuire.

Este necesară sublinierea avantajelor economice ale emigrației pentru muncă, în lipsa căreia România s-ar fi confruntat cu o criză economică și socială de proporții, care s-ar fi răsfrânt asupra întregii stări a societății românești. Emigranții au eliberat locuri de muncă pentru românii rămași acasă, au dus rata șomajului la un nivel scăzut pentru starea economică și socială din România. Miliardele de euro intrate anual în țară de la cei plecați au fost sursă de venit (în multe cazuri, unica sursă) pentru alte câteva milioane de români cărora le-au ameliorat standardul de viață, au dus la explozia construcției de locuințe și a vânzărilor de echipamente și bunuri destinate dotării acestora, a numărului de autoturisme, au creat locuri de muncă, au stimulat consumul.

Un alt efect alemigrației ce se poate constata, este acela că românii emigranți, trăind în țări cu grad ridicat de civilizație, văd și învață spiritul civic din jurul lor, respectul legii, ordinea, curățenia, atitudinea față de muncă, toate acestea reprezentând un mare câștig pentru România.

Ne confruntăm, de asemenea, cu un impact social deosebit asupra vieții de familiea emigranților. Problema cea mai severă este abandonarea temporară a minorilor decătre părinții care migrează în căutarea unui loc de muncă mai bun și faptul căautoritățile sunt determinate să formuleze politici de monitorizare a situației, care arpresupune cheltuieli suplimentare.

Majoritatea celor care emigrează sunt tineri, iar procentul acestora este încontinuă creștere, putând astfel susține că emigrarea afectează grupele de vârstăcu rate mari de fertilitate, reducându-se astfel potențialul de nou-născuți înRomânia. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât emigrarea devinepermanentă. Structura emigrării pe sexe dezvăluie unele schimbări, astfel căfemeile imigrante devin din ce în ce mai numeroase în ultimii ani, iar procentul este în continuă creștere. Efectelenefaste asupra ratei natalității și a fertilității încep să fie din ce în ce maiprezente, dovadă fiind faptul că un număr tot mai mare de copii sunt născuți înafara țării.

Efectele asupra populației de destinație pot fi, de asemenea, discutate prin prisma implicațiilor la nivel socio-demografic și economic.

Din considerenteeconomice,țărileoccidentale au acum nevoie de forță de muncă străină. Unele țări occidentale încep să se confrunte cu o ușoară reducerenaturală a populației, iar fluxul de emigranți, inclusiv români, suplinește această scădere naturală, astfel cănumărul populației nu suferă modificări dramatice. Pentru a evita fenomenul descădere naturală a populației în următorii ani, țările occidentale vor încurajaimigrația, iar rezervorul de forță de muncă va fi reprezentat de țările din estulEuropei, precum România.

Mai trebuie adăugat aspectul tensiunii sociale create între populația autohtonă și noii veniți, de multe ori românii fiind percepuți ca un grup de infractori, deși ponderea delicvenților este infimă în raport cu marea masă a emigranților stabiliți în aceste țări.

Efectele emigrării asupra emigranților înșiși sunt complexe și cu implicații atât sociale, cât și economice.

Astfel,implicațiile fenomenului emigrației la nivelul familiei sunt multiple,acestea făcând parte atât din sfera efectelor pozitive cât și a celor negative.Banii trimiși de către emigranți familiilor lor contribuie la creșterea calitățiivieții acestora având implicații pozitive asupra relațiilor de familie. Pe de altăparte, ne confruntăm cu suferința familiei pentru pierderea unuia sau a maimultor membri chiar și cu titlu temporar. De fapt, cu cât perioada este mai marecu atât mai puternice sunt efectele asupra familiei. Plecarea unuia dintremembri determină reorganizarea rolurilor în cadrul familiei. În acest caz,membrii familiilor preiau rolurile/funcțiile respectivului emigrant, ceea ce poateconduce la pierderi de bunăstare în interiorul familiei și dezechilibre în relația decuplu. Toate acestea pot conduce cu ușurință la destrămarea familiei (divorțuri).

Unul dintre cele mai importante efecte negative ale emigrării forței de muncăpare să fie în raport cu copiii emigranților, care rămân (în cel mai fericit caz) cu doarunul dintre părinții lor. Există o mulțime de cazuri când ambii părinți emigrează înscopul găsirii unui loc de muncă și, prin urmare, bunicii, alte rude sau prieteniipreiau tutela copiilor. Uneori, emigranții își abandonează copiii, care în cele dinurmă ajung în grija statului. Deci, copiii sunt afectați într-o foarte mare măsură (înunele cazuri aceste situații devin traumatizante), deoarecepersoanele cărora îi lasă în grijă nu pot îndeplini cu succes rolul de părinte. În situațiile în care copiii pleacă din țară împreună cu părinții lor, aceștiatrebuie să treacă printr-o perioadă de acomodare, să învețe o nouă limbă și săînvețe să trăiască într-un mediu social diferit, lucru care de cele mai multe oripresupune un anumit grad de stres.

Potrivit unor studii, majoritateapersoanelor din gospodăriile cu membri care au fost plecați în străinătate, nusimt nicio modificare referitoare la relațiile de familie. Emigranții tind să creadă că experiența lor în străinătate are o influență pozitivăasupra relațiilor de familie, considerând astfel că banii câștigați la muncă înstrăinătate contribuie la îmbunătățirea calității vieții în gospodăriile de imigranți șiimplicit la îmbunătățirea relațiilor în cadrul familiei. Aceștia nu iau în considerareimpactul asupra vieții copiilor lor, neglijând astfel dezvoltarea lor viitoare.

O altăcategorie socială care ar putea fi afectată negativ sunt persoanele în vârstă, mai alesîn cadrul comunităților cu un nivel ridicat de emigrare.

Atât prin definiția termenului, cât și prin aplicația lui concretă la situația socială actuală, emigrația reprezintă o opțiune pentru fiecare persoană. Oportunitățile identificate de emigranți, în special cele de pe piața muncii, sunt cele care vor determina alegerile acestora.Economiștii accentuează adesea faptul că singurul mod eficient de a influența emigrația este de a schimba așteptările emigranților legate de posibila lor performanță pe piața muncii, la destinație sau acasă. Adică acele politici care le vor afecta posibilitățile de a obține venituri din muncă, precum și distribuția acestor venituri, adică valoarea relativă a educației și calificărilor lor pe piața muncii.

Cadrul social și istoric

Unul dintre obiectivele principale ale politicii externe a României este păstrarea identității naționale și culturale a românilor de pretutindeni.

Din păcate, statisticile oficialenu surprind întregul fenomen al migrației și ocupării forței de muncă, cifrerelevante începând să existe abia din anul 2005. Potrivit estimărilor, există aproximativ douămilioane de români angajați în străinătate, în afara activității sezoniere, carereprezintă mai mult de 10% din locuitorii României.

Studiile asupra efectelor emigrației cetățenilor români arată că dacă țările vesticevor continua să atragă forță de muncă din țara noastră, creșterea economică vafi afectată considerabil. De asemenea, Silași și Simina,consideră că România, o țară cu distorsiuni ale piețeimuncii, va avea beneficii pe termen scurt de pe urma emigrației, dar pe termenlung va deveni o țară importatoare de forță de muncă.

Predilecția românilor spre emigrare este încă foarte mare in contextul unor posibile politici de imigrare mai permisive ale țărilor occidentale dezvoltate din UE. O creștere economică la parametri mai ridicați decât cei actuali, îndeosebi în Germania și Franța, va impune și un aflux mai important de forță de muncă străină, inclusiv românească.

Dupã 1989, România s-a confruntat cu fenomenul emigrației, care acondus la diminuarea populației rezidente (stabile). Astfel, pe parcursul perioadei 1989–2012, populația stabilă a României s-a redus cu peste3,1 milioane locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populației rezidente(stabile) din această perioadă a fost determinat de emigrație.

Creșterea dimensiunii emigrației cu preponderență la nivelulpopulației din vârsta de muncă va determina într-un orizont mediu și lung problememajore la nivelul pieței forței de muncă în sistemul de pensii și, în general, în finanțareaserviciilor sociale.

Astfel, după 1989 ne confruntăm cu următoarea situație:

1990-1993: emigrarea permanentă în masă a minorităților etnice (germane, maghiare) și a românilor care fugeau de tulburările politice și sărăcie. Mulți dintre aceștia au cerut azil politic în Occident, atingând un nivel de 116.000 de aplicații în anul 1992 (Ethnobarometer, 2004);

1994-1996: un nivel scăzut al migrației economice românești în Europa de Vest, în principal pentru muncă sezonieră sau ilegală, dar și niveluri foarte scăzute ale migranților etnici și ale căutătorilor de azil;

1996-2001: dezvoltarea mai multor tendințe în paralel și creșterea emigrării, transformă fenomenul într-unul complex pentru a fi analizat:

(a) migrația permanentă s-a aflat în creștere în SUA și Canada, mai mult decât s-a înregistrat migrație legală în țările europene;

(b) manifestarea, în special începând cu anul 1999, migrației ilegale,„incomplete” sau circulare către țările europene, pentru muncăilegală

(c) creșterea traficului de emigranți, fenomen care se suprapune emigrațieiilegale, dar se distinge prin violența și abuzul din parteatraficanților/angajatorilor. Acest tip de emigrație este considerat a fiîntâlnit cu precădere în cazul femeilor

(d) din 1999, asistăm la o reducere a numărului acordurilor derecrutare a forței de muncă cu diferite țări europene (Germania,Spania, Portugalia, Italia), (figura 1.3);

(e) un aflux puternic alemigranților români înspreGermania.

2002-2007: eliminarea obligativității vizelor Schengen a promovat o creștere rapidă în migrația circulară, chiar și în măsura în care românii care au fost anterior „blocați” în țările Schengen, au putut să se întoarcă în România pentru a intra în sistemul de migrație circulară (OSF, Ethnobarometru, 2004). Existența posibilității de ședere legală pe o perioadă de trei luni în calitate de turist a condus la dezvoltarea unui sistem sofisticat de migrație circulară, concentrat în primul rând pe destinații precum Italia și Spania (OIM, 2005). Această nouă strategie a permis sustragerea de la controlul de pe piața forței de muncă europeană, astfel că emigranții ajungeau să lucreze ilegal timp de trei luni, împărțind locurile de muncă cu alți români.

2007–până în prezent: asistăm la acces liber pe piața europeană a muncii, fapt care este favorizant atât pentru crearea unei piețe europenea muncii, dar și pentru înregistrarea unor derapaje severe în piețele locale.

Factori determinanți ai emigrației

Există o multitudine de cauze care pot determina procesul de emigrare. Prin structura lor, unele dintre acestea au un caracter voluntar, reprezentând decizia persoanei care emigrează. În această categorie putem menționa: imposibilitatea asigurării unui trai decent în România, datorită sărăciei, șomajului, lipsa unui teren agricol în cazul locuitorilor din mediul rural. Alți factori determinanți ai emigrării au un caracter involuntar, acesta fiind cazul deportărilor, expulzărilor, calamităților naturale, etc.

Motivele cele mai des întâlnite pentru care românii își părăsesc locurile natale sunt cele economice. Aceștia se îndreaptă spre noi arii geografice în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite sau, mai simplu, pentru a scăpa de sărăcie. Mulți alții au ales soluția emigrării siliți de persecuții culturale, religioase sau politice.

Emigrația pentru ocuparea forței de muncă a devenit cea mai importantă componentă a emigrației românești în ultimii ani.

Formele emigrației

Emigrarea poate fi clasificată în funcție de următoarele caracteristici:

În România înainte de 1989 existau două mecanisme de emigrare : emigrarea permanentă care avea drept principale motivații pe cele politice și pe cele etnice și emigrarea temporară pentru a studia sau lucra în străinătate, care se baza numai pe acorduri inter-guvernamentale ale României cu alte țări. După 1989, principalele motivații ale emigrării s-au transformat din cele etnice și politice în motive de ordin economic. O consecință este faptul că emigrația temporară a crescut în cifre absolute cât și ca pondere în totalul emigranților;

Emigrarea forțată, care apare atunci când deplasarea persoanelor are loc ca urmare a unor evenimente exterioare, cum ar fi calamități naturale, război, conflicte interne. Presupune intervenția unei forțe externe voinței persoanelor implicate și care determină deplasarea persoanelor. Emigrația voluntară reprezintă decizia persoanei care emigrează;

Emigrarea individuală sau de masă, cea individuală fiind atunci când se are în vedere mișcarea la nivel de individ. Aceasta presupune luarea deciziei de emigrare de fiecare persoană în parte și totodată alegerea căilor și mijloacelor de emigrare, de regulă întinzându-se pe perioade lungi de timp;

Emigrarea legală sau ilegală. Emigrarea legală presupune respectarea și îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de legislația în vigoare, atât în țara de origine, cât și în țările de destinație. O excepție de la această regulă o constituie persoanele care îndeplinesc condițiile pentru acordarea statutului de refugiat sau a altei forme de protecție prevăzute de normele de drept internațional, și pentru care legalitatea părăsirii țării de origine, tranzitării altor țări și respectiv a intrării în țara de destinație nu este obligatorie. Opțiunea emigrării ilegale nu reprezintă o soluție, chiar și în situații extrem de grave, cu atât mai puțin când are ca scop lupta contra sărăciei. În principiu, emigrarea bazată pe un astfel de criteriu este extrem de anevoioasă, neplacutăși cu puține sorți de izbândă. Cu toate acestea, marea tulpină a emigrării este formată din populația care emigrează pe criterii economice și care, nu de puține ori – fie că nu au altă variantă, fie că au impresia obținerii unor facilități în îndeplinirea scopului – optează pentru emigrarea ilegală.

În prezent există câteva mecanisme de emigrare prin care are loc emigrarea la nivel internațional. Voi pune accentul pe acele mecanisme pe care le regăsim la nivel european, și anume cele prin care persoane din România emigrează către țările Uniunii Europene.

Luând în considerare faptul căemigrarea pe considerente economice contribuie deja direct la dezvoltarea economicăși socială a Uniunii Europene, se așteaptă ca acest fenomen să sporeascăși să joace un rol tot mai însemnat în acoperireanevoilor pieței muncii europene, având în vedere declinuldemografic și îmbătrânirea forței de muncă din UE.Urmând tendințele actuale, declinul prognozat între anii 2010 și 2030 în privința vârstei populației activedin Uniunea Europeană va determina o scădere a număruluide persoane angajate.

Astfel de evoluții vor avea un impact semnificativ asupracreșterii economice generale a statelor membre, asuprafuncționării pieței interne și competitivității întreprinderiloreuropene.De asemenea, UniuneaEuropeană trebuie să ia în considerare și faptul că majoritatearegiunilor dezvoltate din lume concurează în atragerea de emigranți pentru a-și acoperi nevoile economice.Din aceste motive, este important să se asigure opolitică de emigrare economică, caresă ofere un statut legal sigur și un set de drepturi garantatepentru sprijinirea integrării emigranților în țările de destinație.

Bibliografie:

Anghel, Remus Gabriel, Horvath, Istvan, Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, Ed. Polirom, Iași, 2009

Miftode, V., Elemente de sociologie rurală, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Silași, G., Simina, O., Migration, Mobility and Human Rights at the Eastern Border of the European Union – Space of Freedom and Security, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008

CAPITOLUL 2

INTENSITATEA ȘI CONSECINȚELEEMIGRAȚIEI

ROMÂNILOR ÎNCONTEXTUL ACTUAL

2.1 Aspecte socio-demografice

Problema emigrației românilor, în contextual actual, este complexă, dimensiunea demografică îmbinându-se cu cea economică și politică. Motiveleemigrației au fost diferite în timp, la fel ca și repartiția teritorială a principalelor fluxuri. În general, s-a trecut de la oemigrare pecriterii etnice, „cu focare" deconcentrare, atât a surselor de plecarecât și a destinațiilor, la oemigrare diversificată motivațional și mult mai disipată în teritoriu, cu schimbarea preferinței destinațiilor. În funcție de aceste realități, demografice, economice și sociale, România trebuie să-și elaboreze politica demografică. Tranziția economică și socială și-au pus amprenta pe evoluția emigrației, care împreună cu evoluțiile natalității și mortalității au determinat un declin demografic.

Din punct de vedere social, efectul emigrației se poate considera ca având o componentă pozitivă, în sensul utilizării mai eficiente a resurselor pentru acoperirea nevoilor esențiale (învățământ, sănătate, asigurări sociale, asistență socială) ale unei populații în scădere sau orientarea unora dintre aceste resurse către alte nevoi ale societății.

Principala caracteristică în termeni deefecteestecă emigrația a produs restructurare socială în localitățile deorigine, construind o adevărată “cultură a emigrației”, mai ales în anumite regiuni rurale.

Peste 2,3 milioane de români au plecat din țară, ceea ce înseamnă că un număr decirca 100.000 de români au părăsit România după 1989, reiese din datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Anul 2012 a marcat oechilibrare a numărului de imigranți și emigranți din România, diferența dintre numărul acestora fiind de numai 3.000, în condițiile în care în 2007, considerat vârful plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458.000 de persoane.

Din datele Statisticii mai reiesecă numărul deemigranți la 1.000 de locuitori a fost deb#%l!^+a?48,6, în anul 2011, iar în 2012 acest indicator a crescut la 116,5.

Ca profil social, emigrantul român are între 15 și 24 de ani, este plecat cel mai probabil în Italia. Emigranții câștigă în medie de patru ori mai mult decât în România și au trimis în țară în jur de 16.600 deeuro,conform dateloroficiale din 2012. Dacă în 2008, cei mai mulți români s-au orientat către Spania, patru ani mai târziu, cea mai căutată destinație în rândul românilor care au ales să plece din țară a fost Italia (46% din total).

Totodată, numărul românilor plecați în Germania a crescut în intervalul 2008-2012, de la 5% din totalul emigranților, la 7%, potrivit informațiilor din raportul Statisticii.

În 2012, pe lista statelor alese de tot mai mulți români a apărut și Marea Britanie, care și-a "adjudecat" 4% din totalul emigranților din România.

Faptul că după Italia și Spania, cel mai mare număr de români plecați pe perioade lungi se află în Canada, SUA, Marea Britanie, configurează această situație a destinațiilor „preferate” ca fiind diferențiată după nivelul de studii, pregătire, ocupație. Dar ca agregat statistic, profilul tipic al migrantului român nu estecel al persoanei educatecareconcurează pe piața internațională a forței de muncă înalt calificată. Estecel al muncitorului în construcții, agricultură sezonieră, servicii etc. Acești emigranți sunt dominant proveniți din mediul rural.

Desigur, este de dorit încurajarea întoarcerii tinerilor, a emigranților cu calificări înalte, dar pentru aceasta trebuieelaborate strategii pentru a se asigura că la întoarcere le vor fi puse la dispoziție posibilități de angajare. Aceasta esteocondiție importantă, mai ales pentru zonele rurale, pentru a evita șomajul. Ar trebui acordată o atenție specială acelor domenii și ocupații undeemigranții pot să apliceexperiența acumulată în străinătate (fie prin studii sau prin angajare). Consolidarea interacțiunilor dintre autoritățileguvernamentale și mediul de afaceri pentru valorificarea mai bună a noilor calificări aleemigranților întorși ar trebui să fieo parte importantă a acestor eforturi.

Pentru încurajarea întoarcerii românilor care au studiat în străinătate, trebuie acordat sprijin prin oferirea de asistență administrativă, acoperirea cheltuielilor de transport și oferirea de alocații pe perioada căutării unui loc de muncă. De asemenea, ar trebui create posibilități pentru întoarcerea emigranților prin încurajarea și facilitarea creării întreprinderilor mici și mijlocii, oferirea de împrumuturi accesibile pentru crearea unor noi locuri de muncă, simplificarea procedurilor de înregistrarea noilor afaceri și probabil prin schimbarea ratelor de impozitare.Reîntoarcerile sunt însă, grevate și de problema readaptării, respectiv al inadvertențelor legate decalificare și oportunități de pe piața muncii de acasă. b#%l!^+a?

Toate măsurilece pot contribui la integrarea emigranților întorși pe piața muncii vor ajuta la consolidarea finanțării sistemului protecției sociale, atât sprijinind recipienții actuali de pensii, cât și garantând pensii pentru emigranții întorși.

Pentru a înțelegecomponenta socio-demografică a emigrației românilor voi expuneo descriere bazată pe date statisticececonstituiecontextul evoluției acestei componente, din perspectiva potențialului fluxului deemigranți.Totuși, fenomenul emigrației în întreaga sa complexitate, nu esteexact cuantificat.

Practic, numărul persoanelor tinere, de până la 24 de ani a scăzut. Astfel, dacă în 2002, circa 16% din populație avea între 15 și 24 de ani, acest procent a scăzut la 12% zece ani mai târziu.

La 1 ianuarie 2014, populația tânără (de 0-14 ani) deținea o pondere de 15,5%, iar persoaneleîn vârstă de 65 ani și peste reprezentau 16,5% din totalul populației rezidente.

Populația tânără (de 0-14 ani) s-a redus cu 94,2 mii persoaneîn comparațiecu 2012 (de la 15,8% în 2012 la 15,5% în 2014) și a crescut populația vârstnică (de 65 ani și peste) cu 55,1 mii persoane (de la 16,1% în 2012 la 16,5% în 2014).

Persoaneleîn vârstă de 85 ani și peste au reprezentat, la 1 ianuarie 2014, 1,5% din totalul populației rezidente. Pe lângă impacturileeconomice discutate mai sus, emigrația areefecte sociale și psihologice asupra persoanelor vârstnice, alecăror membri de familie mai tineri au plecat în străinătate. Ar trebui să fieoferită asistență – fie prin asistenții sociali, ONG-uri sau alte agenții – celor care suferă de sentimente de singurătate și izolare, ca urmare a emigrării urmașilor lor sau a altor membri de familie.

În 2014, populația adultă (de 15-64 ani) a scăzut cu 114,3 mii persoane față de 2012, procentul reducându-se de la 68,1% (2012) la 68,0% (2014). Structura populației, pegrupe de vârstăși pe medii de rezidență, confirmă faptul că procesul deîmbătrânire demograficăeste mai accentuat în mediul rural. Astfel, în 2014, ponderea populației vârstnice (de 65 ani și peste) este mai mareîn mediul rural (19,4%) față de mediul urban (14,1%). Indicele deîmbătrânire, care reprezintă numărul de vârstnici la 100 decopii, a fost în 2014 de 107, față de 102 în 2012. Efectele pecare procesul deîmbătrânire le are, atât asupra desfășurării vieții economiceși sociale, cât și asupra perspectivelor evoluției demografice sunt evidențiateși prin raportul de dependență demografică. Acesta a fost, atât în 2012, cât și în 2014, de 47 persoane tinereși vârstnice la 100 persoane adulte.b#%l!^+a?

În concluzie, în ultimii 24 de ani s-a consemnat o accentuare a procesului de îmbătrânire a populației, vârsta medie a populației țării crescând de la 40,6 ani (2012) la 41,2 ani (2014), aceasta fiind o vârstă mediececaracterizeazățărilecu populație „adultă”, în contextul în care persoanelecu vârstecuprinse între 15 și 24 de ani erau cei mai numeroși în rândul emigranților, la nivelul anului 2012.De altfel, majoritatea celor plecați au vârste cuprinse între 25 și 64 de ani așa cum se arată în raportul INS: "Ponderea cea mai importantă a emigrației este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 25-64 de ani. În 2012, această grupă de vârstă reprezenta 74% din totalul emigrației, în condițiile în care în 2002 valoarea indicatorului a fost de 65%".

În ceea ce privește vârsta medie a emigranților, aceasta a crescut cu patru ani și jumătate, de la 28,8 ani în 2002, la 33,3 ani în 2012.

În timp ceemigrarea persoanelor mai tinere areconsecințe majore pentru economia națională, impacturileemigrăriioamenilor de vârstă pre-pensionară sunt resimțite mai acut decătreemigranții înșiși. Aceasta se datorează faptului că perioada de vârstă între 45 de ani și vârsta pensionară reprezintă perioada celui mai mare potențial de venituri și aceasta stă la baza calculării drepturilor de pensie prin contribuțiile bazate pe venituri. Pentru majoritatea celor careemigrează pe parcursul acestei perioade din viața lor, nu există recunoaștere legală a veniturilor lor din străinătate, nici facilități pentru transferul contribuțiilor de pensii acumulate din țara gazdă și, respectiv, această perioadă de muncă va rămâne în afara schemei de pensii de asigurare socială în viitor, chiar și când ei se vor reîntoarce în România.O mai mare incluziune a persoanelor de vârstă pre-pensionară în piața muncii ar reducedorința acestora să emigreze pentru a găsi un loc de muncă în această etapă a vieții, în același timp asigurând contribuirea lor continuă la piața națională a muncii.

Condițiile nefavorabile pentru munca necalificată – stresul psihologic și orele foarte lungi de muncă – cresc riscul diverselor efecte de sănătate pentru emigranți și în special pentru femei.

Un aspect de natură demograficăcare nu trebuie ignorat îl reprezintă emigrația populației feminine de vârstă fertilă. Pierderea de potențial uman este în cazul femeilor mai mare. Cu cât sunt mai tinere, cu atât acestea pot să aibă mai mulți copii, dar pecare îi nasc și/sau cresc în străinătate. Pe ansamblu, s-au înregistrat mai multe femei emigrante legal decât bărbați.

În cadrul unui sondaj deopinie, fiecare a treia femeieemigrantă a indicat că starea sănătății ei s-a deteriorat comparativ cu starea sănătății înainte deemigrare, în timp ce bărbații au b#%l!^+a?raportat înrăutățirea sănătății lor într-un sfert din cazuri. Numărul femeilor plecate din țarăestecu peste 32% mai mare decât cel al bărbaților care au ales să emigreze.

Astfel, la nivelul anului 2012, circa 163.600 de femei au plecat din România intenționând să stea în străinătate pentru cel puțin un an, cu peste 50.000 mai mult decât numărul bărbaților (circa 110.000).

Accesul emigranților la îngrijirea sănătății este adesea dificil, dacăei nu dețin asigurare medicală sau sunt în lipsă decapacitate sau dorință de a solicita asistența doctorilor din cauza statutului lor nedocumentat, restricțiilor de plecare de la locul de muncă sau localizarea lor îndepărtată în zone rurale. Efectele de sănătate asupra emigranților ar putea, în schimb, avea consecințe pentru viitorul forței de muncă a României, precum și asupra sistemelor de sănătate și protecție socială datorită solicitărilor cerute decătreemigranții în etate, întorși într-o stare de sănătate deteriorată.

Dacă perspectiva economică, socialăși culturală a emigrației este predominantpozitivă, nu același lucru se poate spune despreperspectiva demografică a fenomenului. Eaîmbracă mai multe fațete, negative în esența lor și seconstituie într-un fel de prețcare trebuie plătit.

2.2 Efectele socio-economice

Emigrația reprezintă ochestiunecheie atât pentru societățile țărilor de destinație, cât și pentru cea a țării deorigine. Ea necesită o dezbatereclară, un dialog rațional, fără decare nu se va putea asigura susținerea necesară a unor politici exhaustive, care să permită tragerea celor mai bune foloase atât pentru emigranții înșiși, cât și pentru societățile din careei pleacă sau în care se vor instala. În timp ce pentru România, emigranții reprezintă o pierdere netă, reflectând capacitatea încă redusă a economiei și societății de a genera oportunități de muncă și remunerarecorespunzătoare, pentru țările „primitoare" beneficiul este substanțial: o forță de muncă deja instruită, capabilă de performanțe înalte și deo muncă competitivă, obținută cu costuri minime.

Pe de altă parte, emigrația trebuie să fie mai binecunoscută și gestionată, pentru ca să contribuie la o dezvoltareeconomică sănătoasă a României. În acestecondiții, preocupările pentru a măsura emigrația se dovedescextrem de utile, iar metodele folosite impun o perfecționarecontinuă.

Din perspectiva economică, o populație în scădere numerică datorită emigrației, diminuează presiunea asupra resurselor necesare satisfacerii nevoilor sociale. Cifrele furnizate deInstitutul Național de Statistică vin săconfirme declinul demografic al României, cu impact b#%l!^+a?sever asupra economiei, acest impact urmând să se vadăîn populația de vârstă fertilă, populația în vârstă de muncă, etc. În acest ritm, în câțiva ani populația în vârstă de muncă va scădea,ceea ce ar putea puneo mare presiune asupra fiscalității muncii. Din tot mai puținecontribuții, Statul va trebui să asigure tot mai multe pensii.

Ca o componentă a emigrației se pot considera efectele pozitive socio-economice,precum influxul larg al remitențelor din partea emigranților și potențialul de a reduce presiunea asupra pieței muncii, într-o perioadă când locurile de muncă sunt puține.

Printre efectele pozitive se mai poate lua în calcul și faptul că emigranții au eliberat locuri de muncă, au redus rata șomajului până la un nivel destul de mic pentru starea economică și socială din România. De ajutor au fost și miliardele deeuro intrate anual în țară de la cei plecați și care au fost sursă de venit (în multecazuri, unica sursă) pentru altecâteva milioane de români cărora le-au ameliorat standardul de viață, au dus la creșteri în domeniul construcției de locuințe și a vânzărilor deechipamente și bunuri destinate dotării acestora, a numărului de autoturisme, creând astfel noi locuri de muncă și au stimulat consumul. Există și o altă dimensiune benefică a emigrației. Trăind în țări cu grad ridicat decivilizație, emigranții văd și învață, observă spiritul civic din jurul lor, respectul legii, ordinea, curățenia, atitudinea față de muncă. Toate acestea reprezintă un câștig imens pentru țară, la momentul reîntoarcerii acestor emigranți acasă, având în vedere faptul că mulți emigranți s-au întors în România după ce și-au pierdut locul de muncă în străinătate datorită crizei economice.

Emigrația areefectemultiple asupra economiei. Pe deo parte, remitențeleemigranților sunt o sursă foarte semnificativă de venit. O proporție largă de remitențeeste probabil transferată neformal fără folosirea sectorului bancar, astfel încât cantitatea de facto a transferurilor ar putea fi mai mare. Remitențele pot contribui la creșterea economică prin creșterea consumului în gospodării întrucât pentru multe familii, remitențeleconstituie principala sursă de venit. Sondajele realizate în anii recenți au revelat că banii câștigați deemigranți în străinătate sunt deobicei consumați în primul rînd pentru necesitățile deconsum și sunt distribuiți între membrii de familiecare au rămas acasă și sunt incapabili să lucreze (copii, părinți). Deși aceasta a ajutat într-un anumit grad la reducerea sărăciei, mărimea în general mică a salariilor emigranților împiedică acumularea deeconomii pentru a fi utilizate pentru propria lor bătrânețe.

În ciuda efectelor pozitive aleemigrației, gradul emigrației din România are un impact în general negativ asupra dezvoltării economice, sociale și demografice a țării pe termen lung. b#%l!^+a?Astfel, emigrarea forței de muncă conduce către o reducere de fluxuri financiare în fondul social al României. În sistemul existent de pensii, emigrareaoamenilor de vârstă aptă de muncă reduce nivelul pensiilor și altor plăți socialece pot fi achitate pensionarilor actuali și altor beneficiari de asistență socială, crescând povara fiscală asupra populației economic active rămasă în țară. De asemenea,conduce la olipsă de concordanțăîntrecontribuția de muncă a unei persoane și suma pensiei pecareea o va primi în viitor și cel mai important, privează emigranții de dreptul la propriile lor beneficii de protecție socială la vârsta la care sunt îndreptățiți să beneficieze de acestea.

2.3 Perspectivele demografice ca efect al emigrației

Fenomenul emigrației nu are decât într-o mică măsură ocomponentă stabilă, previzibilă, el manifestând prin definițieo mare sensibilitate la modificărileconjuncturii politice, economice, geo-strategice, la nivel local, regional și mondial. În condițiile actuale aleglobalizării, emigrația nu mai poate fi tratată sau explicatăca fenomen izolat, eacăpătând din ce în ce mai mult o amprentă regională și mondială. Având în vedere aceasta, se poate spunecă, în viitor, dinamica și nivelul emigrației românilor nu va depinde doar de factori de natură internă (regimul național aplicabil în domeniul emigrației, politica de stat în domeniu, evoluția economiei și a societății românești în ansamblu etc.), un rol important revenindu-le factorilor externi.

Un pas necesar în abordarea problemelor cauzate deemigrațieesteo analiză mai bună a numărului deemigranți și prognoza viitoarelor fluxuri deemigrație. Studiile sunt necesare pentru a determina potențialul deemigranți români (persoanelecu intenția de a pleca) precum și numărul estimat al emigranților care ar putea să se întoarcă acasă. Cifrele internaționale sugerează că o mare parte dintreemigranți se asimilează în țările lor gazdă și rămân acolo permanent. Coordonarea strânsă și schimbul de informații întreorganizații și instituții interne și internaționale ar contribui la elaborarea acelor prognoze.

Oferirea de informații emigranților ar fi consolidată prin oferirea informației actualizate atât pentru cei care intenționează să plececât și pentru cei care iau în considerare posibilitatea de a se întoarce. Centrecu servicii de informare, site-uri web și linii fierbinți ar fi instrumente utile (deși trebuie luat în calcul accesul limitat al persoanelor aflate în zone rurale la astfel de resurse). Informația clară și liber disponibilă cu privire la drepturileemigranților, în special alecelor cu vârstă pre-pensionară, ar putea contribui la protecția emigranților români de implicații negative asupra acestora datorită lipsei decunoștințe, deexemplu despre posibilitățile decontribuții la b#%l!^+a?pensie din străinătate. Diseminarea mai largă a acestei informații poate să contribuie, de asemenea, la creșterea cotei emigrației ce are loc prin canale formale (legale).

Declinul demografic datorat fenomenului emigrației determină, pe termen lung, deteriorarea structurii pe vârste și efectul acestei deteriorări asupra procesului de îmbătrânire demografică, întrucât emigranții reprezintă, în general, o populație aptă de muncă deci tânără, mulți dintre aceștia alegând să se stabilească definitiv în țările în care se află. În ipoteza unei fertilități de 1,3 copii la o femeie, proiectarea populației României prefigurează un derapaj demografic instalat după anii 2025-2030, odată cu atingerea vârstelor de 20-40 de ani de către generațiile născute după 1989.

Piramida vârstelor reflectăcel mai fidel cronica generațiilor, evidențiind disproporțiileîn structura populației, pe vârsteși sexe. Reducerea numărului populației tinereprin procesul de emigrare a îngustat și mai mult baza piramidei vârstelor. Efectele demografice ale acestei evoluții se vor resimți în timp și vor atrage schimbări la nivelul diferitelor subpopulații (populația scolară, populatia de vârstă fertilă, populația în vârstă de muncă).Emigrarea populației tinere, apte de muncă are, deci ca și consecință directă o accentuare treptată a procesului de îmbătrânire demografică și va apare în societateo nouă presiune: raportul dintre numărul indivizilor care intră pe piața muncii și contribuie la buget și fondurile de asigurări sociale de pensii și de sănătate și numărul persoanelor vârstnicecare sunt beneficiari ai fondurilor de pensii și de sănătate, raport care scadecontinuu, creând dezechilibre. Modificările majore în structura populației necesită schimbări structurale în societate: la nivel economic, de infrastructură, de îngrijire a sănătății și de asistență socială specifică persoanelor vârstnice. Aceste efecte ale procesului de îmbătrânire asupra desfășurării vieții economice și sociale, cât și asupra evoluțiilor demografice viitoare, determină alte perturbații la nivelul populației școlare, populației fertile și populației în vârstă aptă de muncă.

Populația rezidentă a României,înregistrată la 1 ianuarie 2014, a fost de 19.942,6 mii locuitori, din care 9.738,4 mii bărbați (48,8%) și 10.204,2 mii femei (51,2%), scăzând pentru prima dată, după 1968, sub 20 de milioane de persoane. Domiciliul însă îl aveau în România 22.299.730 de persoane la 1 iulie 2014, potrivit datelor INS.

În perioada 2002-2014, populația rezidentă a României a scăzut cu aproape 1,7 milioane persoane (8%), cele mai semnificative scăderi fiind înregistrateîn anii 2007 (cu 1,47%) și 2008 (cu 1,65%), în timp ce după anul 2010 seînregistreazăo relativă stabilizare.Cel mai semnificativ "val" deemigrări s-a înregistrat în 2007, odată cu aderarea României la Uniunea b#%l!^+a?Europeană, principala destinație la acea dată fiind Spania. În prezent, cei mai mulți români care au plecat din țară pentru o perioadă decel puțin un an au ales Italia.

Datele înregistrare arată că, pânăîn 2009, scăderea populației a fost determinatăîn principal deemigrație, în timp ce după 2010 cauza dominantă a fost sporul negativ al populației (diferența dintre nașteri și decese).

Se mai poate sublinia faptul că "Pe parcursul perioadei 1989-2012 populația stabilă a României s-a redus cu peste 3,1 milioane de locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populației rezidente (stabile) din această perioadă a fost determinat deemigrație", se arată într-un raport al Institutului Național de Statistică. INS arată că în 2013 au fost mai mulți emigranți (161.755) decât imigranți (153.646).

Soldul negativ al migrației externe, împreunăcuvalorile negative ale sporului natural, au făcut ca populația țării săcontinue să se diminuezecu 153,4 mii persoaneîn perioada 1 ianuarie 2012 – 1 ianuarie 2014.

Procesul de emigrare a populației constituie unul din factorii importanți pentru care populația României ar putea sa scadă la 17,1 milioane persoane pânăîn anul 2040 (cu 14,6%), și ar putea ajunge la 14,27 milioane persoaneîn anul 2060, potrivit proiecțiilor Institutului Național de Statistică (INS). 

EstimărileEurostat aratăcă populatia României ar putea să scadă la 17,44 milioane persoaneîn 2060 (cu 12,9%) și la 16,34 milioane persoaneîn anul 2080 (cu 18,4%), în timp ce proiecțiile Diviziei pentru populație a ONU aratăcă populația României ar putea ajunge la 16,43 milioane persoaneîn 2060 și la 13,96 milioane persoaneîn 2080.

În aceste condiți, emigrația devine un element de importanță majoră pentru influențarea structurii populației, întrucât aduce modificări majore în structura populației, care necesită schimbări structurale în societate: la nivel economic, de infrastructură, de îngrijire a sănătății și de asistență socială specifică persoanelor vârstnice.

2.4 Criza economică și influența asupra emigrației

Literatura economică și politică a ultimilor ani abundă de referiri asupra crizei financiare mondiale, care a început prin 2007, și a antrenat în vârtejul său devastator diverse sectoare din domeniul economic. Multe țări au constatat un declin economiccauzat preponderent de acest b#%l!^+a?fenomen conjunctural. Pentru România, dar și pentru cea mai mare parte din țărilecare s-au angajat pe drumul trecerii la economia de piață, criza economico-financiară a început în 1989, concomitent cu declanșarea unei radicalecrize politice, instituționale și de sistem. De atunci și până acum, an de an, principalii indicatori macroeconomici au cunoscut scăderi spectaculoase, unele scăderi ale acestora fiind justificate și prin efectelecrizelor conjuncturale, gen cea financiară declanșată în 2007. Fără nici un fel deexplicație rațională, imediat după 1989, România a trecut de la ocreștereeconomică bazată pe producție industrială și exporturi extinse la un model bazat peconsum.Analizând stărileeconomico-financiare actuale, cancelarul german Angela Merkel a făcut apel la „…coresponsabilitatea politicii pentru conștiința din comunitate în ceea ce privește normele, ideile și atitudinile. Efortul eticesteo problemă de supraviețuire a statului modern.”

În afară de implicațiile sociale și demografice ale emigrației există și componenta economică. Dacă nu ar fi intervenit această mișcare de amploare incredibilă, care este emigrația, România s-ar fi confruntat, probabil, cu ocrizăeconomicăși socială de proporții greu de imaginat, care s-ar fi răsfrânt asupra întregii stări a societății românești.

Capacitatea redusă a economiei și societății de a genera oportunități de muncă și o remunerarecorespunzătoarea încurajatexodul de forță de muncă calificată și înalt calificată;

Instalarea crizei economice a determinat populația să perceapă starea socio-economică a societății românești ca fiind precară și cu șanse reduse de redresare în viitor, fapt ce a motivat o mare parte dintre români să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Astfel, emigrarea a devenit un răspuns la criza economică, o opțiune ce a devenit necesară pentru mulți români și familiile acestora în speranța atenuării dificultăților de ordin economic. În concluzie, sărăcia, ca efect direct al crizei economice, a devenit motivul cel mai important al plecării din țară.

Unul din cinci români este sărac, datele aratândcă aproapecinci milioane deoameni cheltuiau anul trecut 60% din venituri pe rate, mâncare și întreținere.Aceasta înseamnă o rată a sărăciei de peste 22%, de trei ori mai mare decât media europeană.Din totalul românilor care aveau un loc de muncă în 2013, 18% se aflau sub pragul de săracie, iar dintre șomeri, unul din doi era sub această limită. Zonele negre în careoamenii trăiesc la limita decenței sunt inegal distribuite.În anul 2013, rata săraciei în regiunea Capitalei a fost de 3,9%, în timp ce în b#%l!^+a?Dobrogea și Oltenia a fost de aproape 8 ori mai mare, iar în Moldova de 9 ori mai ridicată, arată același studiu. Datele prelucrate de Eurostat atestă, conform graficului din figura 2.1, că România se află pe locul 2 în clasamentul expunerii la riscul de sărăcie, cu o medie de expunere de 30,9 %, (după Spania și Bulgaria, ambele cu câte 31,4%), în anul 2012.

Venitul mediu al persoanelor expuse riscului de sărăcie, în EU-28 a fost, în medie, cu 23,5% sub pragul sărăciei, în 2012. Metoda relativă, utilizată în evaluarea sărăciei monetare, constă în stabilirea pragului sărăciei prin aplicarea unei proporții de 60% la valoarea mediană a distribuției veniturilor disponibile pe adult echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii). Seconsideră sărace persoanele din gospodăriilecare au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de sărăcie.

După izbucnirea crizei economice, sumele transferatede către emigranți familiilor au început să scadă substanțial. Astfel, în 2009, acestea s-au redus cu 34,8%, la 4,3 miliarde deeuro, față de 6,6 miliarde deeurocu un an înainte. Banii trimiși acasă au continuat să scadă până în 2012, când s-a înregistrat o ușoară revenire, însă trendul negativ s-a reluat în 2013. În ultimii zece ani, românii din străinătate au trimis în țară în jur de 42 de miliarde deeuro, reiese din dateleBăncii Naționale a României (BNR).

În prima lună a acestui an, remiterile au fost decirca 259 de milioane deeuro, în scăderecu 1,5% față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor băncii centrale.

Tendința remarcată la noi în ultimii ani este aceea că, deși organizațiile internaționale, guvernele, văd adesea remiterileca un vehicul ideal prin care dezvoltarea se poate produce natural și „de sus în jos”, datele recente după deja mai bine de două decenii deemigrare românească arată că acest mod degândire nu se verifică. Aici seconfirmă tendințele semnalate de studii din alte stateexportatoare de forță de muncă, unde, la fel ca la noi, marea majoritate a remitențelor sunt investite în consum, doar o mică parteconvertindu-se în investiții de lungă durată.

Bibliografie:

Popescu, C., În România, reforma a reușit, economia a murit, revista Economistul, nr.8, 2011

Institutul Național de Statistică

R. G. Anghel, Note despre consecințe ale migrației din România, „Critic Atac”, ed. online din 29 noiembrie 2011

Sondaj publicat în Raportul IRES, Perceptions and attitudes of the Romanian population regarding working abroad, http://www.ires.com.ro/research-report-23.01.2013-working-abroad.pdf (accesat la 13 februarie 2015)

I. Horváth, Aspecte ale culturii migrației în România, în: *** Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, R. Anghel, I. Horváth (coord.), Iași, Edit. Polirom, p. 156–175

ANEXE

Figura 1.1 Vârsta medie a emigranților la 1 ianuarie 2002 și 2012, pe sexe

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 1.2 Fluxul de emigranți în 2012, pe grupe de vârstă și sexe

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 1.3 Distribuția emigranților pe țări de destinație

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 2.1 Expunerea la riscul de sărăcie, în EU-28, pentru 2012

Sursa: Eurostat

BIBLIOGRAFIE

Anghel, Remus Gabriel, Horvath, Istvan, Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, Ed. Polirom, Iași, 2009

Miftode, V., Elemente de sociologie rurală, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Silași, G., Simina, O., Migration, Mobility and Human Rights at the Eastern Border of the European Union – Space of Freedom and Security, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008

Popescu, C., În România, reforma a reușit, economia a murit, revista Economistul, nr.8, 2011

Institutul Național de Statistică

R. G. Anghel, Note despre consecințe ale migrației din România, „Critic Atac”, ed. online din 29 noiembrie 2011

Sondaj publicat în Raportul IRES, Perceptions and attitudes of the Romanian population regarding working abroad, http://www.ires.com.ro/research-report-23.01.2013-working-abroad.pdf (accesat la 13 februarie 2015)

I. Horváth, Aspecte ale culturii migrației în România, în: *** Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, R. Anghel, I. Horváth (coord.), Iași, Edit. Polirom, p. 156–175

BIBLIOGRAFIE

Anghel, Remus Gabriel, Horvath, Istvan, Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, Ed. Polirom, Iași, 2009

Miftode, V., Elemente de sociologie rurală, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Silași, G., Simina, O., Migration, Mobility and Human Rights at the Eastern Border of the European Union – Space of Freedom and Security, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008

Popescu, C., În România, reforma a reușit, economia a murit, revista Economistul, nr.8, 2011

Institutul Național de Statistică

R. G. Anghel, Note despre consecințe ale migrației din România, „Critic Atac”, ed. online din 29 noiembrie 2011

Sondaj publicat în Raportul IRES, Perceptions and attitudes of the Romanian population regarding working abroad, http://www.ires.com.ro/research-report-23.01.2013-working-abroad.pdf (accesat la 13 februarie 2015)

I. Horváth, Aspecte ale culturii migrației în România, în: *** Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, R. Anghel, I. Horváth (coord.), Iași, Edit. Polirom, p. 156–175