Elucidarea aplicatiilor medicale ale celulelor [621007]

Elucidarea aplicatiilor medicale ale celulelor
stem umane. Implicatii etice.

Raluca Banciu
Alexandra Maria Bularca
Malina Chiriac
Specializarea: Medicina Generala
Anul IV, Grupa 1

2
1. Preambul. Clarifică ri conceptuale.

Celulele stem expun abilitatea de a se diferenția, î n cadru l etapelor timpurii ale
dezvoltării umane, î ntr-o multitudine de tipuri celulare, constituindu -se, adiț ional, la nivelul
unor p articulare structuri tisulare, în calitate de protagoniș ti ai proceselor interne de
regenerare ș i reparare prin medie rea diviziunii celulare. Deznodămâ ntul proceselor de
diviz iune a celulelor stem ar putea î mbraca doua forme: celula generată de novo prezintă
potențialul de a își menține identitatea de celulă stem, ne specializată , respectiv prezintă
potențialul de a se diferenția într -un tip celular cu funcție specializată (exemplificând: celula
musculară striată, eritrocitul, celula nervoasă ).
Contrasta nt altor tipologii celulare, celule stem descriu în calitate de t răsături
definitorii abilitatea de auto -regenerare (abilitate menținută și î n contextul unor extensive
perioade de inactivitate), respectiv su sceptibilitatea de a se diferenția î n particulare tipologii
celulare t isular/organ -specifice, diferențiere indusă în condiț ii fiziologice/experimentale
controlate.
Sintetizând, celulele stem desemnează celule primordiale ce e xpun abilitatea de a se
divide și de a forma adiț ionale celule stem iden tice, respectiv de a se diferenția î n tipologii
celulare specializate pen tru heterogene structuri tisulare somatice. C onceptualizarea
celulelor stem în calitate de celule cu relevanță accentuată (“super -celule”) derivă din rolul
central asumat în reconstrucția tisulară , celulele stem fiind percepute ca instrumentale
tratamentul ui unei miriade de afecț iuni prin substituirea celule lor defectuoase cu reluare a
funcț ionalită ții la parametrii fiziologici, normali.
În prezent, se conturează trei tipologii celulare stem: celulele stem
“somatice”/”adulte”, celul ele stem embrionare (derivate, în condițiile asigurării
consimțămâ ntului informat al donatorului, din pr odusele redundante ale fertiliză rii in vitr o),
respectiv celulele stem a căror pluripotență a fost deliberat indusă (celule adulte specializate
“reconfigurate” genetic pent ru a își atribui calitaț ile statusului de celul ă stem).
Celulele stem embrionare sunt d erivate din aglomerarea celulară intrinsecă a
embrionului pre -implantat, în stad iul de blastocit, masă celulară internă ( embrioblast ) ce se
dezvoltă în cadrul unui medi u de cultură controlat î n decurs de 5 zile de la fertilizarea in vitro
a ovocitului. Celulele stem embrionare apar ca fiind pluripotente, prezentând abilitatea de a
se diferenția î n tipuri celulare specifice tuturor structurilor tisulare adulte. În pofida acestei

3
calită ți de a forma oricare dintre structurile tisulare somatice, celulele stem embrionare nu
pot genera ț esuturi extra -embrionare, de tipul placentei sau membranelor, esențiale
dezvoltării plenare și constituirii unei entitaț i umane.
Celu lele ste m adulte sunt descrise în calitate de celule nediferenț iate, evidențiabile la
nivelul unei niș e insinuate printre tipologiile celulare specializate ale unor structuri tisulare
sau organe. Celulele stem adulte, multi potente se regă sesc la nivelul țesutului cerebral,
țesutului hematopoietic , musculaturii striate, țesutului hepatic, intestinal, epiteliului ovarian
și testicular . Menținâ ndu-și abilitatea de auto -replicare, celulele stem adulte sunt susceptibile
a se diferenția într -un spectru limitat de tipuri le celulare specializate ale unei structuri
tisulare sau organ, rolul lor central traducâ ndu-se în mentenanța, regenerarea și
reconstrucția tisulară.
Celulele stem a căror pluripotență a fost indusă (iPSC) prin reconfigurarea genetică a
unor celulele som atice adulte constituie o sursă celulară de novo, specifică donatorului,
augmentând semnificativ compatibilitatea în contextul utilizării acestor celule în scopul
reconstrucției tisulare.
O trăsătură aparte a celulelor stem rezidă în caracterul lor perm anent, perpetuu,
caracter ce decurge din expresia augmentată a genei etichetată în calitate de telomerază,
genă al carei produs proteic asigură protecția împotriva clivajului/conservarea extremitaților
telomerelor în c adrul diviziunii celulare, bloc ând ast fel procesele senescenței celulare.
Controversele gene rate relativ la tematica aplicaț iilor terapeutice ale ce lulelor stem
par a se condensa î n jurul celulelor stem embrionare umane. Actualmente, embrionii pre –
implantați utilizați î n scopul generă rii linii lor celulare stem embrionare constituie produse
redundante, excesive ale terapiilor de fertilizare in vitro, crearea, î n mod sp ecific, a unor corpi
embrioizi în scopul derivă rii liniilor celulare stem fiind expus ă unor litigii ce s -ar proba ca fiind
difici l de soluț ionat.
Adițional, se descrie procedura clonarii terapeutice, procedură ce constă în transferul
conț inutului nuclear al unei celule somatice (recoltată de la pacient) într -un ovocit enucleat,
în scopul g eneră rii de celule stem embrionare genetic i dentic e cu celulele pacientului,
anulâ nd astfel riscurile aferente rejetului mediat imunologic.

4
2. Aplicații potenț iale ale celulelor stem embrionare umane.

Teoretic, celulele stem embrionare umane pot fi utili zate în multiple scopuri. În acest
sens, exemplifică ri ale cercetării fundamentale asupra dezvoltă rii umane timpurii includ:
etiologia avortulu i spontan, aspecte ale senescenței embrionare, eșecul sarcinii în condițiile
co-existenț ei unor defecte genetice la nivelul ovocitului. Adițional, sunt de scrise aplicaț ii ale
celulelor stem embrionare în domeniul toxicologiei; î n mod specific, explorarea potenț ialelor
efecte toxice ale unor substanț e medicamentoase inovative asupra celulelor embrionare
timpurii, mai sensibile comparativ cu celulele adulte ( screening medicamentos). Cea mai
relevantă aplicație potențială a celulelor stem embrionare este însă cea clinică, în aria
transplantării, tradusă î n dezvoltarea unor terapii su bstitutive celulare. Exemplifică ri ale unor
afecțiuni cauzate de absența propri u-zisă sau eradicarea funcționalităț ii unui si ngular tip
celular sau unui numă r limitat de tipuri celulare, afecț iuni ce ar putea beneficia de pe urma
terapiilor substitutive celulare stem embrionare includ: diabetul zaharat, boala Parkinson,
Alzheimer, ac cidentul vascular cere bral, artrita, scleroza multiplă, insuficiența cardiacă,
leziunile medulare ș i anemiile .
În pofida abilităț ii celulelor stem embrionare umane de a genera celule nervoase,
cardiace, pancreatice, hepatice sau musculare striate î n cadr ul culturilor tisulare, precum și î n
cadrul teratocarcinoamelor induse in vivo animalelor de experiență imunodeficiente
(șoareci), convingerea că aceste terapii celulare ar avea aplicații medicale extensive î ntr-un
interval temporal redus (următorii 2 -3 ani) reprezintă strict o iluzie pretențioasă .
Tratamentele ava ngardiste expuse de mass -media în absența unei nuanță ri adecvate,
tratamente ce impl icau generarea de novo, completă a unor organe utilizâ nd ca prerechizite
celule ste m embrionare au creat expectan țe nerealiste pacienților ce s -ar putea instanția î n
beneficiari ai acestor tratamen te. Dincolo de aceste aspec te, în prezent, evaluarea științ ifică
adecvată a potenț ialului terapeutic al celulelor stem embrionare este realizată de că tre
comisii specializa te ale unor ț ări ce permit izolarea ș i/sau utilizarea celulelor stem embrionare
umane d isponibile. Dezbaterile etice, în această etapă, se cristalizează î n jurul caracter ului
justificat sau nu al generă rii unor adi ționale linii celulare stem embrionare, po tențial utile, pe
termen lung, î n elaborarea unor strategii terapeutice.

5
3. Surse ale celulelor stem embrionare umane .

Teoretic, sunt descrise heterogene surse ale celulelor stem embrionare umane; sursa
la care se apelează, î n mod predilect, este reprezentată de embr ionii pre -implantabili
redundanți rezultați î n urma fertilizării in vitro. O opțiune inedită ar fi reprezentată de
generarea embrionilor, în mod specific în vederea izolă rii celulelor stem, prin proc esele
transferului nuclear/clonă rii terapeutice, opțiune percepută a fi aplicația medicală elitistă a
terap iilor celulare stem embrionare în condițiile î n care ADN -ul nuclear al celulelor este
derivat din celulele somatice ale recipientului tran splantului, cu reducerea abruptă a riscului
de rejet tisular . Este de notat faptul că, î n acest caz, ovocitul nu este fertilizat, ci preia
genomul maternal, respectiv paternal din n ucleul celular al donatorului. În contextul în care,
în genere, embrionul este definit î n calitate de produs al fertiliză rii ovocitului de către
spermatozoid, este dificilă formularea unui consens în problematica finalitaț ii a transferului
nuclear (corp embrioid sau aglomerare celulară ?)
Dincolo de dezvoltarea alertă a procedurilor de derivare a liniilor celulare embrionare,
devin imperat ive eforturi consistente în cercetarile nuanț ate asupra e xpansiunii celulare
controlate și diferențierii celulare specifice în calitate de premisă a ipostazier ii transplantului
celular stem într -o procedură terapeutică validă; adiț ional, vor f i reclamate e xplorări
extensive în domeniul viabilită ții ele mentului transplantabil, integră rii acestuia la nivelul
organismulu i recipientului transplan tului și adoptării functionalită ții adecvate.

4. Implicații etice ale generării corpilor embrioizi î n scop reproductiv vs. terapeutic.

În mod predilect, celulele stem embrionare umane sunt derivate din corpii embr ioizi
pre-implantabili redundanți, excesivi generați î n cadrul tratamentelor de fertilizare in vitro,
celule stem instrumentale comprehensiunii mecanis melor ce controlează diferențierea
celulară. În mod curent, se conturează variate considerente științifice și terapeutice ce
sugerează precauție î n fundamentarea cercetarilor strict pe aceste linii celulare ste m
embrionare. Din consi derente științ ifice, ge nerarea embrionilor utilizâ nd tehnologii de
clonare cu entitaț i celulare cunosc ute a prezenta particulare mutaț ii genetice ar permite
cercetatorilor e xplorarea etiopatogeniei tulbură rilor genetice in vitro . Din considerente
terapeuti ce însă , celulele stem embrionare derivat e din corpii embrioizi redundanț i nu ar

6
expune diversitatea genetică necesară adresă rii pr oblematicii rejetului imun de către
recipienț i ai transplantelor celulare stem.
Adiționale impedimente ale generării corpilor embrioizi în scopuri științifice ș i
terapeutice ar putea fi ur matoarele: crearea embrionilor î n scopuri non -repr oductive pare a fi
impermisibilă moral, independent de metoda de generare la care se apelează
(clonare/fertilizare in vitro). Î n acest context, se creionează două argumente relaț ionate
propuse pentru realizarea distincț iei mor ale dintre crearea embrionilor î n scopuri
reproductive, respectiv scopuri științifice ș i terapeutice: fi ecare corp embrioid constituit î n
scop procr eativ este perceput ca un potențial individ, î n sensul în care fiecare dintre aceș ti
embrioni constituie un candidat în vederea implantării și dezvoltă rii mature; în contrast,
embrionii creați în scopuri științ ifice sau terapeutice sunt percepuț i strict instrumental;
secundar, î n timp ce corpii embrioiz i creați în scopuri științifice și terapeutice sunt configurați
cu intenția explicită de a fi dezagregați în vederea derivării linilor celulare, destrucția
embrionilor creați î n scopuri reproductive desemnează o consecință predictibi lă, însă non –
deliberată, non -intenționată a creă rii lor.

5. Implicații etice ale destrucției embrionare în scopul cercetării ști ințifice.

Motivația cercetărilor științ ifice asupra celulelor s tem embrionare umane se reflectă,
predilect, sub forma potenț ialelor perspective terapeutice subsecvente. Analiza te strict sub
aspectul consecințelor, î n mod relativ indeniabil, beneficiile terapeu tice derivate din aceste
cercetă ri par a surclasa pierderea corpilor e mbrionari non -viabili, redundanți implicați ș i
variatele prejudicii ce decurg din această pierdere aduse militanților asigurării protecț iei
embrionilor respectivi. Majoritatea opozanților cercetărilor enunțate argumentează că setul
de constrângeri î mpotriva uciderii persoanelor nevinovate se aplică, în eg ala masură ,
embrioni lor. Într -o formă condensată , argumentul central al revendicării conform căreia
destrucția embrionară nu poat fi percepută ca fiind etică este urmatorul: caracterul moral
impermisibil al uciderii deliberate a unei ființ e umane nevinovat e, dublat de asimila rea
corpului embrioid în calitate de ființa umană nevinovată; în consecință , caracter ul moral
impermisibil al anihilă rii delibera te a embrionului redundant. Notăm, însă, faptul că acest
argument nu ar putea fi suficient pentru a proba caracterul etic inadm isibil al majoritații
cercetarilor științ ifice asu pra celulelor stem embrionar e, în condițiile în care cercetă torii ce

7
derulează aceste studii nu sunt implicați în mod direct î n configurarea liniilor celular e stem
embrionare, ci utilizează linii celulare a căror disponi bilitate a fost asigurată de alți cercetă tori
specializați î n derivarea a cestora. Pentru a putea proba că cercetă torii ce utilizează, însă nu
configurează, î n mod di rect, liniile cel ulare stem embrionare desemnează protagoniș ti ai unei
activi tăți imo rală, este imperativă elucidarea complicită ții acestora la destrucț ia corpilor
embrioizi.

Incipitul existenț ei umane

Una dintre premisele discursului împotriva destrucț iei embrion ilor pre -implantabili,
redundanț i se traduce prin conceptualizarea corpilor embr ioizi ca fiind superpozabili noț iunii
de “individ uman”. P roblematica incipitului existenț ei individului uman este, eminamente,
delicată. Perspectiva standar d a opozanților cercetă rilor asupra celulel or stem embrionare
este aceea că incipitu l existenței umane coincide cu emergența zigotului unicelular în urma
fertiliză rii.
Confo rm diviziunii dihotomice, accepțiunea alternativă ar fi aceea conform că reia celule le
constituente ale embrionului timpuriu reprezintă o pură aglomerare de celule omog ene ce
coexistă într-o singulară membrană, în absenț a constituirii unui organism uman în condițiile
în care funcț ionarea acesto r celule apare ca fiind anarhică, privată de coordonarea necesară
reglării și prezervării vitalitații. Deș i fiecare entitate celu lara a acestei aglomeră ri este
“animată ”, aceste entitați celulare devin constituenți ai oganismului uman în etapa producerii
unor substanțiale diferențieri celulare, respe ctiv reglă ri/coordonari intercelulare, etapa
amplasata î n jurul celei de -a 16 zi post fert ilizare. Din această perspectivă , dezagregarea
celulelor unui corp embrioid pre -implantabil în vârstă de 5 zile în scopul derivă rii liniilor
celulare embrionare nu îm plica extincț ia deliberată a unui individ uman.

Statusul moral al embrionilor umani

Un argument distinct al opozanților cercetă rilor asupra celulelor stem embrionare
umane se traduce prin apartenenț a embrionului pre -implantabil la specia Homo sapiens ,
apartenență ce î i conferă embrionului dreptul de a nu fi exterminat, argument bazat pe

8
asumpția potrivit căreia indivizii umani prezintă status moral identic, indepe ndent de stadiul
de dezvoltare în care se regă sesc.
O nuanțare a poziției anterior enu nțate ar fi aceea că embrionii umani prezintă
valoare intrinsecă (ce reclamă respect ș i crează constrâ ngeri m orale aplicabile
instrumentalizării lor), în pofida faptului că acești embrioni nu posedă setul de trăsă turi
relevante care le -ar confe ri dreptul d e a nu fi exterminaț i.
O atitudine alternativă este reprezentată de conceptualizarea embrionu lui pre –
implantabil, redundant î n calitate de individ uman, contestând însă statusul moral al acestuia
în calitate de prerechizit al dreptului la viața. În condițiile î n care status -ul moral al unui
individ ar constitui un complex de tră sături cogniti v-afective, compl ex asociat, în mod uzual,
calită ții de indi vid plenar dezvoltat, apartenenț a la specie nu poate constitui determinantul
status -ului moral a l ind ividului. Aceasta sugerează că un set de aptitudini cognitive de ordin
superior ar fi ceea ce c onferă dreptul la viața, în absența edifică rii identită ții acestor
aptitudini.
Embrionii umani ar putea expune un potențial rațional, ce prefigurează aptitud inile
cognitive ale adultului, însă acest potenț ial e ste strict latent, nerealizat până î n momentu l în
care respec tivii indivizi devin capabili să exerci te acele aptitudini cognitive. În acest sens, se
conturează o diferență strict cantitativă î ntre aptitudin ile cognitive ale embrionului, fe tus-
ului, sugarului, copilului și adultului, asimilabilă difer enței di ntre variate stadii ale dezvoltă rii
de-a lungul unui continuum. În consec ință, această diferență strict cantitativă nu ar putea
justifica absenț a atribui rii status -ului moral embrionului pre -implantabil.
Cu toate a cestea, expunerea acestui potenț ial rațional latent de către o entitate nu
implică, î n mod automat, atribuirea unui status identic cu cel al indivizilor ce au realizat
integral sau parțial acest potențial. În contextul în care justificarea asigurării proț ectiei
embrionilor pre -implantabil i este aceea că acești embrioni expun potențialul de a deveni
indivizi raț ionali, consecutiv s -ar justifica atribuirea unui status moral consolidat miriadei de
celule ce î mpart acest potențial ș i asistarea câ t mai multor dintre aceste celule î n realizarea
exhaustivă a acestui potenț ial.

9
Scenariul embrionilor condamnați la extincț ie

Generarea embrio nilor pre -implantabili redundanți, î n cadrul terapiilor de fertilizare in
vitro, creionează urmatoarele opț iuni pentru cuplurile ce constituie subiecț i ai acestor
tratamente: stocarea embrionilor î n scopuri rep roductive ulterioare, donarea că tre a lte
cupluri infertile, donarea în scopul cercetărilor științ ifice sa u eliminarea. O atitudine
recurentă ar fi aceea că, în condițiile î n care decizia de a dona corpii e mbrioizi excesivi în
scopul cercetării științ ifice este adoptată secunda r unei decizii prealabile de a î i elimin a, este
moral permisibil ca aceș tia să fie utilizați în cercetă rile celulare stem embrionare,
independent de status -ul moral asignat.

Produse colaterale ale inechităț ii morale

Chiar și în contextul asumării perspectivei conform căreia destrucț ia embr ionilor
umani timpurii este moral impermisibil ă, implicația logică nu s -ar putea traduce prin
caracteru l inadmisibil al tuturor cercetă rilor celula re stem embrionare, în condițiile în care
este frecvent percepută ca permisibilă benefi cierea de pe urma unei inechitați morale.
Exemplificând, ar fi compl icată dispu tarea beneficiilor aduse pacienților că rora le sunt
transplantate organe provenind de la vic time ale accidentelor rutiere. În acest sens, în
circumstanțele î n care cercetatorii utilizează liniile celulare stem embrionare în absența
complicității la generarea acestora (destrucția corpilor embrioizi), opozanții destrucț iei
embrionare ar putea spr ijini cercetă rile celulare stem embrionare.
În condițiile în care cercetatorii sunt, în mod direct, implicați î n derivarea li niilor
celulare embrionare, ac eștia devin, indiscutabil, agenți ai destrucției embrionare, deși, î n mod
curent, majoritatea acestor cercetători utilizează linii celulare provenind din eșantioane
preexistente, fără a -și asuma un rol î n derivarea acestora.
Presupunând că, sub aspect mora l, destrucț ia embrionilor umani este eronată , pot fi
cercetatorii ce utilizează liniile celulare prec onfigurate acuzați de complicitate simbolică la
săvarșirea unui act injust? O potențială poziție ar fi aceea că cercetatorul ce beneficiază de pe
urma dest rucției embrionare nu ar trebui sancț ionat mai aspru compa rativ cu chirurgul ce
realizează transplantarea organelor provenind de la victime ale accidentelor rutiere.

10
Opozanții cercetă rilor c elulare stem embrionare contestă această analogie, desc riind
ca pe rtinent un scenariu în care se procedează la imaginarea unei societați în care se practică
anihilarea consecventă a celor ce prezintă apartenență la o particulară rasă sau grup etnic,
practică admisibilă legal și acceptată generic; se presupune că material ele biologice prelevate
post-mortem de la aceș ti indivizi devin disponibile pentru cercetă ri aplicati ve. Se formulează
interogația: în ce măsură ar putea cercetătorii să utilizeze aceste probe biologice,
distanțându -se simultan, în mod substanțial, de imor alitatea în sine a practicii? Opozanții
cercetă rilor celu lare stem embrionare accentuează improbabili tatea co -existenței acestor
conduite, avansâ nd si ntagma “culpabilitate metafizică” și asocierea s imbolică la perpetuarea
inechită ții morale.

11

Referinte bibliografice

 Sadler T.W., Langman’s Medical Embryology – 13th edition, Wolters Kluwer Health,
2015.
 Andrew, Siegel, ‘Ethics of Stem Cell Research’, The Stanford Encyclopedia of
Philosophy , Spring Edition, 2016.
 De Vert G., Mummery C., ‘Huma n embryonic stem cells: research, ethics and policy’,
Human Reproduction, Volume 18, Issue 4, April 1st 2003, Pag. 672 -282.
 Lo B., Parham L., ‘Ethical Issues in Stem Cell Research’, Endocrine Reviews, Volume
30, Issue 3, May 2009, Pag. 204 -213.
 Rickard M ., ‘Key Ethical Issues in Embryonic Stem Cell Research’, Issue 5, 2002 -2003.
 Genetic Science Learning Center, ‘The Stem Cell Debate: Is it Over’, 10th July 2014,
http://learn.genetics.utah.edu/content/stemcells/scissues/ , accesat la 1 mai 2017, 17
00.
 NIH Stem Cell Information,’ Stem Cell Information’ , National Institutes of Health, U.S.
Department of Health and Human Services, 2016 ,
https://stemcells.nih.gov/info/basics/4.htm , accesat la 1 mai 2017, 18 00.