Elevii cu tulburari de comportament s e lovesc de multe dezavantaje: unul dintre acestea este vârsta la care sunt școlarizați, un altul îl reprezintă… [628960]

MODALITATI DE
INTERVENTIE

PSIHOPEDAGOGICA

LA ELEVII CU

TULBURARI DE
COMPORTAMENT

ARGUMENT
Elevii cu tulburari de comportament s e lovesc de multe dezavantaje: unul dintre acestea este
vârsta la care sunt școlarizați, un altul îl reprezintă educația și nivelul educațional scazu t, iar cel
de-al treilea se dat orază mentalitatii comunitatii din cauza lipsei de informare cu privire la astfel
de persoane. Șansele acestor elevi pentru a putea fi școlarizați in școala de masă sunt limitate
deoarece ei sun marginalizați din prisma comportamentului indizerabil de catre societate și
demersurile comunității pentru reinserția lor școlară , sociala si profe sionala sunt insuficiente, iar
toate acestea duc, în final la discriminare .
Urmare a cercetării efectuate, sunt de parere că daca obiectivele pe termen scurt – mediu – lung
sunt stabilite in mod corespunzator si avand in vedere particularitatile indi viduale, abilitatile si
aptitudinile personale, prin desfășurarea unor activități specifice ii putem ajuta pe elevii cu
tulburari de comportament : să se autocunoască, să ai bă încredere in sine , să reușească să ducă la
îndeplinire sarcinile trasate, să fie responsabil, iar in final, urmare a implicarii specialistilor si
familiei, va fi posibil ca acesti elevi să fie integrati / reintegrat i în școala de masă inițial cu cadru
didactic de sprijin și ulterior ca oricare alt elev .
Pentru ca un elev cu tulbu rari de comportament sa se reintegreze in condiții optime, un astfel
de elev trebuie să be neficeze in primul rand de consiliere, această activitate având un rol deosebit
în ceea ce priv ește acceptarea de către elev a prorpiilor puncte tari si puncte slabe ; un rol important
îl are și consilierea școlara care sprijină individul să delibereze responsabil, în acord cu situația sa
concretă, cu motivațiile interne, cu interesele dominante și stabile cu privi re la educația șco lară si
traseul educațional pe care î l va urma.
Copiii cu tulburari de comportament au dreptul să li se creeze toate condițiile pentru a putea fi
integrati / reintegrați în școala de masă, pentru a dobândi și a dezvolta cunoștințe educaționale
precum și pentru a promova profesional.
Evaluarea copilului cu tulburari de comportament realizată de către medic, psiholog, asistent
social, cadru didactic, ajuta la stabilirea clara a diagnosticului , a deficiențelor și consecințelor
acestora în diferite sectoare și paliere ale vieții psihice și la identificarea trebuințelor speciale ale
acestui copil. Această evaluare descri e copilul cu tulburari de comportament , ceea ce nu poate face
el în relationarea cu altii si / sau fata de alti copii care au aceeasi varsta , dezavantajele pe care le
are e l în fața colegilor.

Fiecare copil cu tulburari de comportament are ca oricare altul , o motivație interioară care se
traduce prin comportam entul său. Starea de dezvoltare psihică a c opilului cu tulburari de
comportament îl împiedică pe acesta să să î și reprezinte scopul unei acțiuni, adică el face ceva
pentru că trebuie să facă.
In procesul educațional , copiii cu tulburari de comportament sunt pregatiti pentru integrarea /
reintegrarea in societate, urmarind dezvoltarea maxima a potentialului lor si ajutandu -i sa se
cunoasca, sa se accepte , sa se valorizeze, sa aiba idealuri , sa devina responsabili si sa se implice
activ in vederea dezvoltarii individuale socio – profesionale.
Scoala reprezinta elementul principal in relat ia copil -individ -societate, element ce ii confrunta
pe copii cu exigentele insertiei socionormative. Modul in care un copil cu tulburari de
comportament se adapteaza cerintelor educationale reprezinta principalul indicator cu privire la
calitatea conduitei sale. Experienta scolara se finalizeaza in calitatea morala, intelectuala si
profesionala privind capacitatea de adaptare la schimbari, de rezistenta la situatii noi si stari
conflictuale sau tensionante, de rezolvare a situatiilor existente si de a avea o conduita dezirabila
social.
Educatia scolara si serviciile de asistenta psiho – sociala urmaresc creearea conditiilor necesare
pentru ca elevii cu tulburari de comportament sa isi satisfaca cerintele si trebuintele educative de
baza, sa isi dezvolte abilitatile de a lu a decizii, de a solutiona probleme si de a face fata dificultatilor
cu care se confrunta la un moment dat , sa creasca nivelul de adaptare la schimbare si sa fie pregatiti
sa isi asume responsabilitatile si riscurile pentru propria condu ita.
Obiectivul general al educatiei scolare si al asitentei psiho – sociale este acela de a identifica
barierele invatarii si indepartarea acestora pentru o integrare eficienta in comunitate.
Scoala reprezinta u n momentul in care , copilul cu tu lburari de comportament opteaza pentru a
urma cursuri care sa il determine sa isi dezvolte in mod corespunzator personalitatea, si care sa ii
ofere posibilitatea de a se pregati pentru reusita privind integrarea sociala , renuntand la
comportamentul indizer abil si depunand eforturi constante pentru a fi acceptat de catre comunitate,
a manifesta un comportament dezirabil pentru aceasta. Procesul complex de consiliere scolara si
psihosociala, urmareste continuu si sistematic influentarea elevilor cu tulburari de comportament
in vederea optiunii constiente pentru gradul si forma de invatamant cea mai potrivita aptitudinilor
lor si cerintelor societatii. Consilierii, cadrele didactice, asistentii sociali, psihologii, medicii si nu
in ultimul rand parintii, trebui e sa cunoasca si sa puna in acord personalitatea elevilor cu tulburari
de comportament cu inteligenta, aptitudinile, interesele si caracterul acestora.
În situatia actuala, cadrele didactice si ceilalti specialisti implicati in mod direct si indirect in
interventia psihopeda gogica acordata copiilor cu tulburari de comportament , manifesta o atitudine
mult mai favorabilă , depun eforturi pentru a nu se mai afla în imposibilitatea de a adecva procesul
educațional la posibilitățile si abilitățile acestor elevi și pot oferi răspuns uri corecte la nedumeririle

lor, toate acestea menite sa combata tulburarile de comportament si sa ajute acesti copii sa se
integreze in mod corespunzator din punct de vedere educational si social.
Părinții elev ilor cu tulburari de comportament trebuie sa depuna eforturi considerabile sub
indrumarea si supravegherea stricta a specialistilor implicati in realbilitarea copiilor lor, pentru ca
acestia sa poata face fata cerintelor educationale si cerintelor societat ii.
Cadrele didactice trebuie sc informate corespunzător cu privire la faptul că insertia / reinserția
unor elevi cu tulburari de comportament intr -un mediu educativ alaturi de alti elevi fara tulburari
de comportament presupune o atentie si o interve ntie sporita fata de cei din prima categorie, o
implicare directa si atent planificata pentru a nu produce repercursiuni asup ra desfășurării orelor
de curs; se va avea in vedere stimularea educatiei formale a acestor elevi si menține rea unui climat
de ord ine și disciplină în clasă și în școală.
Interventia psihopedagogica a cadrelor didactice si a celorlalti specialisti in prevenirea,
combaterea si eliminarea tulburarilor de comportament – acolo unde este posibil, adica este doar
o devianta comportam entala si nu o stare de sanatate psihica precara -, va fi foarte solicitantă,
rezonabilă, nu v a altera climatul clasei ci va îmbunătăți calitatea actului educațional, iar
programele vor fi mai bine adecvate pentru a face față cerințelor și abilităților t uturor elevilor.
În cadrul activitățilot școlare la care participa si elevi cu tulburari de comportament , se vor
identifica elementele forte, punctele vulnerabile care vor trebui a fi soluționate și astfel vor fi
cunoscute posibilitățile concrete de i ntegrare și limitele de acceptabilitate pentru fiecare clasă.
Cadrele didactice care urmează să fie implicate in acordarea de interventie psihopedagogica pentru
elevii cu tulburari de comportament , trebuie să participe inițial la cursuri de formare și
perfecționare în domeniul psihopedagogiei speciale pentru ca ulterior să poata evalua în mod
realist, obiectiv si corespunzator succesele sau eșecurile înregistrate în procesul educațional de
către copiii cu tulburari de comportament s i să-și poata form ula reprezentări adecvate cu privire la
obiectivele și metodele specifice învățămâ ntului care să conducă , în timp , la depășirea reticențelor
si la schimbarea mentalităților.
Elevului cu tulburari de comportament trebuie sa ii fie identificate si dezvo ltate abilitatile
personale pentru ca ulterior sa fie capabil sa se angajeze activ, pozitiv si responsabil in activitatile
scolare stimulandu -l sa is i asume noi responsabilitati, sa se autovalorificae in mod corespunzator
in vederea satisfacerii propriilo r nevoi.
Relatia dintre scoala si elevul cu tulburari de comportament va fi sustinuta si prin efortul
familiei, iar ca obiectiv va urmari maturizarea sociala a copilului, maturizare ce ii va permite
integrarea sociala si colectiva dar si dezvoltarea d eprinderilor de autonomie personala si sociala.
Autonomia personala si sociala a elev ului cu tulburari de comportament se va dezvolta daca,
respectivul elev va fi incurajat sa realizeze diverse actiuni simple in spatiul scolii si in afara unitatii
de invatamant, actiuni care vizeaza dezvoltarea autoperceptiei, exersarea deprinderilor sociale si

dobandirea capacitatii de asumare a responsabilitatii de valorizare si anticiparea consecintelor
actelor sociale.
Scoala in care sunt integrati elevii cu tulburari de comportament , trebuie sa ofere acestora
posibilitatea de a invata , tinand cont de capacitatea, ritmul, nevoile prop rii. Modul in care elevii
cu tulburari de comportament se adapteaza la cerintele educationale, cerintele vietii sociale, se afla
in stransa legatura cu modul prin care comunitatea este dispusa sa inteleaga, sa sprijine si sa includa
nediscriminativ acesti elevi in viata cotidiana , oferind servicii menite sa amelioreze si sa reduca
semnificativ starea de fapt a acestora.
Accesul copiilor cu tulburari de comportament in societate nu reprezinta un act de buna vointa
sau un act caritabil, ci este un drept legitim al acestor copii, iar societatea trebuie sa manifeste o
mai mare deschidere si disponibilitate cu privire la ei. Ele vilor cu tulburari de comportament le
este imperios necesara implicarea in activitati individuale si de grup care sa le permita
imbunatatirea imaginii de sine si implicit posibilitatea de a se descurca autonom in situatiile
educationale si sociale , respon sabilizarea si valorizarea in raport cu solutionarea situatiilor de
dificultate cu care se confrunta la un moment dat .
Societatea apartine tuturor cetatenilor, drept urmare nu avem voie sa discriminam elevii cu
tulburari de comportament, ci trebuie sa ii ajutam, sa ii acceptam sa ii sprijinim sa depaseasca
situatia lor si sa ii valorizam ca si membrii egali ai societatii in care traim.
Un copil cu tulburari de comportament are dreptul sa fie sprijinit si supravegheat in mod
corespunzator pentru a il ajuta sa se afirme ca personalitate, ca p roducator de valori si isi poata
gasi locul adecvat in societate, sa isi poate indeplini unele idealuri punand accentul pe valorificarea
a ceea ce produce respectivul individ si nu pe ceea ce nu poate produce.
Mentalitatea societatii este singura care ar trebui sa echilibr eze sentimentul responsabilitatii si
pe cel al compasiunii fata de copi ii cu tulburari de comportament, si in acel moment, putem afirma
si putem fi mandri ca suntem o societate care isi dor este ca acesti copii sa f ie tratati ca orice alt
copil .
Interventia psihopedagogica oferita elevilor cu tulburari de comportament, ofera acestora
posibilitatea de a -si dezvolta un stil de viata normal, inseamna un demers al comunit atii, un ajutor
acordat acestor copii pentru a -si insusi deprinderi care sa ii ajute sa duca o existenta satisfacatoare.
Interventia psihopedagogica, la toate nivelurile sale, echivaleaza cu facilitarea procesului de
scolarizare a elevilor cu tulburari de comportament.
Invatamantul destinat copiilor cu tulburari de comportament , presupune o interventie specifica,
acordarea de servicii privind reabilitarea / recuperarea medicala, psihopedagogica, activitati
corespunzatoare capacitatilor personale, in vederea obtineri i autonomiei personale si sociale.

Scoala este raspunsul un or nevoi educative care implica stabilirea unor obiective educative
complementare obiectivelor generale de educatie si invatare.
Cadrul didactic din scoala este interesat de masurarea ne voilor particulare ale elevilor cu
tulburari de comportament , pentru ca apoi, pri n intermediul educatiei integrate , sa elaboreze si sa
utilizeze programe de interventie individualizate.
Invatamantul integrat organizat pentru prescolarii si elevii cu t ulburari de comportament,
urmareste instruirea, recuperarea, educarea si integrarea sociala a acestora.
In scoala se druleaza activitati specifice, recuperatorii ce vizeaza interventia specializata si
personalizata. Interventia psihopedagogica prezint a caracter national si reprezinta
responsabilitatea tuturor persoanelor care lucreaza in invatamant, este comprehensiva, accesibila
si flexibila.

CAPITOLUL I
COMPORTAMENTUL

Comportamentul reprezinta modalitatea prin care actionam si / sau reactionam fata de stimulii
interni si externi, intr -o situatie data sau atuci cand ne confruntam cu o situatie noua.
Actiunile si reactiile noastre urmaresc rezultate pozitive sau negative, in functie de situatia si
de postura in care ne aflam la un moment dat, de rezultatele finale pe care dorim sa le obtinem.
In general, atunci cand consecintele actiunilor noastre sunt pozitive pentru propria persoana,
alegem sa adoptam un comportament bazat pe discutii, cercetare, actionare directa, confuntarea cu
situatia de pe urma careia vom obtine rezultate favorabile; daca ne confruntam cu o situatie
conflictuala sau care genereaza consecinte negative pentru propria persoana, cu sig uranta adoptam
un alt tip de comportament bazat pe evitarea confruntarii, retragerea din acea situatie, evadarea si
chiar negarea respectivei situatii, cu scopul de a nu mai fi nevoiti sa fim implicati si sa actionam
in vreun fel.
In functie de moda litatea aleasa pentru a actiona sau a reactiona la o situatie, vom afisa un
comportament bazat pe comunicare, incercare de intelegere si lamurire a respectivei situatii,
solicitare de sprijin celor apropiati sau avizati sau, dimpotriva, vom aborda o atitud ine negativista,
nu vom accepta discutii cu cei implicati sau cei care ne -ar putea fi de folos in respectiva situatie,
vom manifesta necomunicare, intoleranta, nepasare, impulsivitate, irascibilitate atat fata de situatia
cu care ne confruntam, cat si fata de eventualele persoane implicate.
In functie de dispozitia pe care o avem la un moment dat, de complexitatea situatiei cu care ne
confruntam, de gradul de dificultate al eventualelor solutii pentru cauza existenta, putem opta
pentru: a lasa lucrur ile sa se rezolve de la sine – neimplicare totala, a apela la ajutorul altor persoane
pentru a solutiona acea situatie – rezolvare indirecta, a lasa alte persoane sa se implice in vederea

solutionarii – iresponsabilitatea si nu in ultimul rand, putem opta pentru empatizarea cu cei
implicati sau cu cei carora le -am solicitat sprijinul – cea mai buna solutie, in sensul ca actionam
in cunostinta de cauza, analizand toate circumstantele si alegand solutiile care sa genereze efecte
pozitive.
Emotiile, se ntimentele, gandurile, conditiile socio -profesionale, nevoile personale, starea de
sanatate, toate acestea au o implicatie directa in comportamentul individului, iar daca la nivelul
unuia dintre aceste elemente apare o fisura, un dezacord, o neconcordanta, comportamentul
individului va fi influentat. Astfel, nu vom mai putea vorbi despre un comportament normal, ci
vom aborda notiunea de comportament problematic sau tulburare de comportament.
Incercarea de a reveni de la un comportament problematic sa u de la o tulburare de
comportament la un comportament normal, reprezinta un proces de lunga durata, cu actiuni bazate
pe rabdare, implicare, responsabilizare, stimulare, sprijin si support pentru cel ce trebuie sa -si
revizuiasca problema comportamentala.
Pentru a indrepta un comportament problematic sau o tulburare de comportament, trebuie sa
identificam initial cauzele, factorii externi si interni care influenteaza, induc, intretin si mentin
tulburarea de comportament pentru a determina cu exactitat e unde, in ce masura si cat putem
interveni in vederea: prevenirii, combaterii, diminuarii si eliminarii comportamentului problematic
sau tulburarii de comportament.
Cunoasterea de sine
Comportamentul individului reprezinta modul de relationare al acestuia cu societatea in care
traieste, cu exteriorul. Actiunile individului in aceasta relationare pot induce consecinte negative
sau pozitive, pe termen scurt – mediu – lung, atat pentru individ, cat si pentru societate.
Individual manifesta c omportament normal atunci cand are capacitatea: de a -si cunoaste
limitele, punctele slabe, punctele forte, de a -si asuma responsabilitatea pentru faptele comise, de
a-si recunoaste si accepta greselile, de a solicita si accepta sprijinul celor din jur ( f amilie, prieteni,
specialist) pentru a depasi o situatie noua, stresanta, conflictuala etc cu care se poate confrunta la
un moment dat.

CAPITOLUL II
TULBURARILE DE COMPORTAMENT
Tulburările de comportament ocupă un rol important în morbiditatea copiilor și a adolescenților.
Tinerii cu devianțe comportamentale alcătuiesc o realitate care nu mai poate fi ignorată.
Scăderea nivelului de trai determină creșterea numărului familiilor dezorganizate și, paralel
crește numărul tinerilor care trăiesc pe stradă, al celor care ,,experimentează” alcoolul și drogurile.
Comportamental, tânărul oscilează între copilărie și maturitate, visează și este preocupat de
viitor, trăiește intens sentimental, este dornic de a ști și de a învăța, este nemulțumit de alții. Se
raportează la cei din jur și ia în considerație atitudinea acestora față de el și manifestă instabilitate
în plan afectiv.
Complexitatea comportamentelor caracteristice tinerilor este amplificată și de diversele
trebuințe activate mai mult sau mai puțin în raport de situațiile date și de aspirațiile pe care aceștia
le au.
Structura personalității la tineri poate genera tulburări de comportament printre care enumerăm:
⦁ tulburări de comportament produse pe baza existenței unei deficiențe fizice;
⦁ tulburări de comportament care au la bază deficiență de intelect;
⦁ tulburări de comportament bazate pe deprimarea socială și profesională;
⦁ tulburări de comportament ce au la bază deprimarea psihică;
⦁ tulburări de comportament pe bază de educ ație și influențe sociale nefavorabile.
Pentru ca măsurile ameliorative în cazul tulburărilor de comportament să fie eficiente ar trebui mai
întâi cunoscută și înțeleasă semnificația aspectelor particulare din fiecare caz. Ar trebui stabilit
diagnosticul c omplex psihosocial, cauzele, dar mai ales care sunt caracteristicile atitudinale ale
tânărului față de sine și față de ceilalți. Imaginea de sine trebuie să devină obiect al cunoașterii

psihologice și al autocunoașterii, în pofida dificultăților de investi gare. Cunoașterea de sine
contribuie la constituirea imaginii de sine și la definirea individului în termenii trăsăturilor de
personalitate.
Imaginea de sine, corectitudinea aprecierii și a intraaprecierii constituie dimensiuni importante
ale personali tății și totodată parametri importanți ai capacității de relaționare psihosocială.
Imaginea de sine oferă informații asupra profilului psihic prezent.
Concepția de sine are rol de factor mediator între solicitările interne ( dorințe, motivații, trăiri
subiective ) și aspectele externe pe care le percepe ca ( rezultatele activității proprii, atitudinile,
expectațiile celorlalți față de ei ). Ea acționează în sensul menținerii echilibrului intern, a stării de
sănătate, direcționează devenirea personalităț ii, condiționează modul concret de reacție al
individului în fiecare situație particulară.
Prin tulburare de comportament se înțelege abaterea de la normalitate a ansamblului de
manifestări obiective , direct observabile ale individului față de mediul î n care trăiește. Aceste
manifestări pot fi diferite în funcție de circumstanțele complexe care le generează :
⦁ vârsta;
⦁ raportul în care se află aspectele motivaționale în cadrul structurii personalității;
⦁ gradul de constrângere pe care îl exercită me diul;
⦁ cadrul psihopatologic.
Tulburarea de comportament provenită dintr -un deficit complex de atenție, memorie sau
intelect, afectează în final activitatea relațională a copilului / adolescentului până la nivelul său
etico – moral.
Prin alcooli sm și dependență de droguri, individul tinde să își arate nonconformismul sau să
lupte împotriva timidității și a anxietății; el prezintă toleranță redusă la frustrare, lipsă de
autocontrol, imaturitate psihoafectivă, depresie.

Prin fugă și vagabondaj , individul se desprinde într -un mod violent de mediul în care trăiește –
familia lui – și acest fapt se explică prin prisma unei dorințe de aventură sau ca o reacție din care
se observă lipsa atașamentului său față de o constrângere greu suportată.
Comportamentul suicidar și omuciderea sunt determinate de frustrările emoționale din plan
familial, social, erotic și sunt caracterizate prin rapiditatea trecerii la act și o superficialitate
aparentă a motivației. Exprimă nevoia de afecțiune, recunoaștere și înțelegere din partea
anturajului, o dorință de autovalorizare și identificare.
Determinanții psihici răspunzători de conturarea tulburarilor de cpmportament sunt acceptați
ca fiind:
⦁ traumatismele cranio – cerebrale care produc după câțiva ani sechele neuro – fiziologice și
psihice printre care cefaleea, insomniile, iritabilitatea, agresivitatea, tendința de violență;
⦁ oligofreniile în cazul cărora ne confruntăm cu indivizi instabili, în agitație psiho – motorie
permanentă, cu gesturi dezordona te, cu manifestări intense de violență, de furie pentru motive
neînsemnate, automutilări;
⦁ conduitele psihotice apropiate de schizofrenie care determină individul ca după comiterea
cu ferocitate a actului, el să rămână pasiv și indiferent;
⦁ reactivitatea care, la nevrotic, pe fondul unui conflict intern pot apărea izbucniri distructive
sau de cruzime față de animale sau față de oameni; indivizii proveniți din familii armonioase pot
deveni deosebit de reactivi la apariția unui eveniment complet indezirabi l;
⦁ actele izolate de comportament antisocial care de regulă nu implică deteriorarea evidentă
a activității sociale; ele pot fi expresia unui dezechilibru psihologic îndeosebi afectiv, sau o
modalitate inadecvată de exprimare a opoziției.
În funcție de modul în care se manifestă tulburarea comportamentala, de activitățile în cadrul
cărora apare diferențiem:
⦁ tipologia agresiv – solidară;
⦁ tipologia grupală;

⦁ tipologia nediferențială.
Aberațiile comportamentale apar de regulă și se confirmă î n medii de tip subcultural, care de
multe ori sunt generatoare ale fenomenului.
Ființa umană are potențial genetic identic atât pentru agresivitate cât și pentru manifestarea
pașnică. Indivizii pot să -și dezvolte o gamă largă de caracteristici diferite în funcție de condițiile
cu care se confruntă, de modul în care au făcut față acestor condiții și de evoluția lor ulterioară.
Frustrarea este motivul direct al agresivității unui individ, iar condițiile dificile de viață ale
societatii sunt punctul de plecare al tulburarilor de comportament.
Tulburarea de comportament se reflecta in :
⦁ furie și ostilitate care sunt surse fundamentale;
⦁ încercarea individului de a se autoapăra, de a -și apăra eu -lui fizic, de a -și satisface nevoilor
de ba ză;
⦁ încercarea individului de a -și apăra eu -l psihologic – moment în care individul merge până
la trăirea experienței amenințării sau chiar a atacului – , a valorilor personale și a modului de viață
– fapt ce generează sentimente de slăbiciune, neajutora re și o senzație a diminuării valorilor
personale;
⦁ nevoia de înțelegere a realității care este profund umană și oamenii vor face tot posibilul
pentru a și -o satisface;
Disconfortul psihic ca rezultat al tensiunilor familiale inerente, atitudinile hu liganice ori
fagabondajul, bătăile, injuriile, nesupunerea individului față de alții, toate alcătuiesc ,,puntea” pe
care pășește copilul – viitorul adolescent – spre actele antisociale.
Conduitele ușor deviante, tulburarile comportamentale usoare tole rate în copilărie, duc de cele
mai multe ori la comiterea de fapte antisociale.
Comportamentul anormal reprezintă reflectarea unei stări de adaptare cu defect.
Prin tulburare de comportament se înțelege ceea ce este diferit, extrem, neobișnuit, bi zar.

Tulburarea de comportament este considerată ca o abatere de la normele și regulile general
valabile pentru societate și poate fi asimilată cu deviant comportamentala.
Copilul, fiind supus unui flux informațional, devine adolescent trăind pri ntre adulții care îi
comunică și îi transmit condițiile psiho – sociale ale generațiilor lor, regulile și normele validate
social.
Tulburarea de comportament manifestata pe teritoriul social, reprezinta o realitate care cuprinde
reacții de tip suicida r, tulburări sexuale, conduite agresive și violente.

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT
După DSM – IV (1994), tulburările de conduită se încadrează în patru grupe principale:
Conduită agresivă, care cauzează sau amenință cu vătămarea fizică alți oameni sau animale:
-adesea tiranizează, amenință sau intimidează pe alții,
-inițiază adesea bătăi,
-a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora (ex: băț, cărămidă, cuțit,
armă de foc),
-a fost crud fizic cu alți oameni,
– a fost crud fizic cu animalele,
– a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poșete),
– a forțat pe cineva la activitate sexuală.
Conduită nonagresivă, care cauzează pierderea sau prejudicierea proprietății:
– s-a angajat deliberat în incendier i cu intenția de a cauza un prejudiciu serios,
– a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).
Fraudă sau furt:

– a intrat prin efracție în casa, dependințele sau autoturismul cuiva,
– minte adesea pentru a obține bunuri sau f avoruri ori pentru a evita anumite obligații (adică
“escrochează” pe alții),
– a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt din magazine, dar fără
efracție).
Violări serioase ale regulilor:
– adesea lipsește de acasă noaptea în dis prețul interdicției părinților, începând înainte de vârsta de
13 ani,
– a fugit de acasă (noaptea) de cel puțin două ori în timp ce locuiește în casa părintească sau a
substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp),
– chiulește adesea de la școală, începând înainte de a împlini 13 ani.
Clasificarea tulburărilor de comportament în funcție de vârsta de debut:
⦁ Cu debut în copilărie: debutul a cel puțin un criteriu caracteristic tulburării de conduită
înainte de vârsta de 10 ani;
⦁ Cu debut în adolescență: absența oricărui criteriu caracteristic tulburărilor de conduită
înainte de vârsta de 10 ani.
Clasificarea tulburărilor de conduită privind severitatea acestora:
⦁ Ușoară: fără probleme de conduită în exces, iar cele existente cauzează numai un prejudiciu
minor altora;
⦁ Moderată: numărul problemelor de conduită și efectul asupra altora, intermediar între
“ușoară” și “severă”;
⦁ Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme de conduită care cauzează un
preju diciu considerabil altora.

Există patru ipostaze care duc la tulburări de comportament – de aici patru categorii de tulburări
de comportament (Ghiran, 1991):
⦁ Tulburări de comportament de tip criză bio -psiho -socială. Această categorie de tulburări
compor tamentale sunt numai expresia trecerii prin starea de criză. Ele sunt raportate la anumite
etape critice de vârstă.
⦁ Tulburări de comportament de tip carențial care sunt determinate de carențe afective sau
materiale. Carențele, indiferent de natura lor, duc la insuficiențe care nu le satisfac copiilor în cauză
nici măcar trebuințele elementare. Aceste insuficiențe determină tulburări de comportament.
⦁ Tulburări de comportament de tip sociopatic. În acest caz comportamentul deviant își are
originea într -un eveniment extrafamilial cu influențe asupra individului.
⦁ Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor tulburări
psihice mult mai complexe.
Dacă ne referim la fenomenologia clinică de manifestare, tulburările de comportament se împart
în două categorii:
⦁ Tulburări de comportament neepisodice. Acestea se înlănțuiesc, trec una din alta și aproape
că nu le poți sesiza începutul. Ele nu au caracter de boală, ci pur și simplu un rău duce la alt rău.
⦁ Tulburări de comportament e pisodice. Acestea se caracterizează printr -o evoluție
sinusoidală. Astfel, după o perioadă de echilibru, apar perioade de dezechilibru, comportamentul
modificându -se.
Clasificarea tulburărilor de comportament în funcție de fenomenologia clinică de manifest are
(Ghiran, 1991)
Tulburări de comportament
⦁ Neepisodice
⦁ neascultarea
⦁ agresiunea

⦁ minciuna
⦁ furtul
⦁ fuga
⦁ vagabondajul
⦁ Episodice
⦁ inhibiție
⦁ mutismul
⦁ narcolepsia
⦁ catalepsia
⦁ cataplexia
⦁ dezinhibiție
discomfort – primar – epileptic
– instinctiv
discomfort – secundar – impulsiv
– acting -out
reacții episodice
Comportamentul este constituit din totalitatea actiunilor / reactiunilor de adaptare, obiectiv –
observabile, pe care copilul/adolescentul/individul le intreprinde sub forma unui raspuns la stimulii
ambientali. Prin comportament relationam cu mediul, in procesul de integrare în viata sociala.
Ne putem referi la comportament ca fiind reactia individului la un moment dat, reactie ce
asigura adaptarea la mediul ambiental tinand cont de propriul scop si de propriile mijloace ale
individului .

In interactiunea copilului cu familia, cu scoala, cu persoanele apropiate sau cu prietenii, putem
observa comportamente adaptative, sau, dimpotriva, putem identifica comportamente
dezadaptative, aflate in neconcordanta cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care
cultiva un tip de "com portament normal".
Tulburarile de comportament sau comportamentele dazadaptative sunt consecinte ale unui
dezechilibru psihic, ceea ce presupune tulburari emotional -volitive, cauzate de leziuni cerebrale
pre- sau post -natale, a unor structuri psihi ce morbide de natura sociogena (I. Strachinaru, 1994).
Tulburarile de comportament nu reprezinta doar, abateri voite de la normalitate, ci ele sunt cauzate
de starea de sanatate precara ce determina inadaptarea la conditiile ambientale.
Individul dia gnosticat cu tulburare de comportament se diferentiaza de cel considerat normal
prin trecerea cu usurinta de la o stare la alta fara a avea un motiv intemeiat ( bucurie – tristete,
calmitate – agitatie etc.) treceri necontrolate, lipsa stapânirii de sine si neevidentierea
autocontrolului.
La elevul / individul cu tulburari de comportament observam dezvoltarea unor trasaturi de
personalitate specifice, diferite de cele intalnite la o persoana ce manifesta un comportament
normal: modificari la nivelul structurilor morale (lipsesc valorile morale si predomina influenta
negativa a celor imorale), modificari la nivelul relatiilor afective (prezenta ostilitatii, neîncrederii
sau agresivitatii), scaderea pragului de toleranta la frustratie (din cauza egocent rismului ridicat
orice renuntare la ceva care -i produce placere este perceputa ca agresiune asupra propriei
persoane), perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu exista, fie iau forma unei sfidari,
culpabilitatea fiind puternic interiorizata), existenta unor puternice sentimente de devalorizare (cel
în cauza autopercepându -se ca fiind o "non -valoare" – apreciere întarita frecvent atitudinal si verbal
si de cei din jur si continuând sa repete comportamente negative tocmai pentru ca nu -1 crede
nimeni bun de ceva sau capabil sa se schimbe), a unor sentimente acute de injustitie
(responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuita altor persoane, sistemului, societatii
– "mi se face o crunta nedreptate").
Apar tulburari de cunoastere , iar individul cu tulburare de comportament manifesta perturbari
de adaptare si aparare. Modalitatile de aparare ale celor cu tulburari comportamentale sunt
orientate spre identificarea de rezistente la schimbare (mai ales în fata tentativelor de reeducar e,

interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioara) si spre descoperirea sau inventarea de
puncte slabe, negative la o persoana valoroasa, cu influenta pozitiva puternica în grup.
Tulburarile comportamentale determina deformarea concept ului de libertate, iar în cazul
individului cu un astfel de comportament, ne confruntam cu lipsa restrictiilor, a regulilor,
"libertatea" presupunandu -se a fi "hiperautonomia". 0 astfel de persoana manifesta opozitie totala
fata de respect, mila, compasi une, intelegere. Imaginea de sine a indivizilor ce manifesta tulburari
de comportament este inadecvata si saraca.
Elevii cu tulburari comportament sunt caracterizati de fragilitate si slabiciune in plan psiho –
emotional, care genereaza deficit de at entie, carenta a memoriei, hiperemotivitate, irascibilitate,
instabilitate, agitatie, dificultati la nivelul personalitatii, iar fata de mediul social prezinta
inadaptare.
O mare parte a psihiatrilor sunt de acord ca tulburările de comportament sunt de natură
patologică, daca in comportamentul persoanelor studiate se evidentiaza: agresiunile, irascibilitatea,
isteria, minciuna, furtul, jaful, violul, vagabondajul. Putem folosi diagnosticul de "dezordini
(tulburări) de comportament" numai in cazul in c are ne -am confruntat aspectele sesizate anterior
timp de trei luni, în mod constant. Principala cauza a tulburarilor de comportament se concretizeaza
în nedezvoltarea conștiinței morale cauzata de: socializarea morala deficitara; imoralitatea
părinților; irascibilitatea si agresivitatea acestora, care este in mod iminent, imitată de catre copil;
afectivității prea puternice și toleranței excesive manifestată de catre părinți in relationarea cu
propriul copil; pedepselor extrem de dure, care nu au ca scop conștientizarea greșelii făcute, ci
numai generarea sentimentului de teama – frica; lipsa recompenselor oferite in situatii de
normalitate sau progres in detrimentul abundentei sancțiunilor negative aplicate de catre parinti în
educație.
Tulb urările de comportament, tendințele spre comiterea unor acte antisociale, sunt, in cea mai
mare parte, generate de neintelegerile, dezacordurile relationarii defectuoase dintre părinți. Pentru
copii, aceste aspecte reprezinta modalitatea prin care isi po t utiliza ostilitatea, agresivitatea,
irascibilitatea in vederea solutionarii rapide a problemelor sau situatiilor conflictuale ori
tensionante cu care se confrunta la un moment dat.

Tulburarilor cu caracter dizarmonic, pot fi ordonate tinand cont de perioada vietii psihice in
care acestea debuteaza:
⦁ daca debuteaza în prima copilarie, ne vom confrunta initial cu aberatii minore care ulterior
pot culmina cu manifestari antisociale. In general, acestea sunt considerate ca dezechilibre
infantile, probl eme de adaptare, care se manifesta prin reactii coleroase însotite de agresivitate,
agitatie psihomotorie, hiperkinezie, impulsivitate. In acest caz, initial se considera ca ne
confruntam cu persoane: capricioase, egoiste si dornice de a se impune cu orice pret, de a ii domina
pe cei cu care relationeaza;
⦁ la vârsta scolara, tulburarile, de comportament deja cunosc o accentuare in sensul ca
incepem sa ne confruntam cu inadaptare la mediul social si educativ, dificultati de dobandire a
cunostintelor scolare , toate acestea culminand cu relationarea din ce in ce mai defectuoasa cu cei
din jur, relationare manifestata prin: tulburarea orelor de curs, adresarea de injurii celor din jur,
emiterea de pretentii nejustificate, trecerea cu mare usurinta de la o stare la alta fara interventia
directa sau indirecta a vreunui stimul extern.
⦁ la pubertate, identificam deja cresterea si gravitatea tulburarilor de comportament
manifestate de o persoana, in sensul ca, aceasta devine mult mai ostila, mai agresiva si mai
nemu ltumita in raport cu mediul social, relationarea cu cei din jur fiind mult mai dificila deoarece
ne confruntam cu relationare bazata pe violenta, tensiune, agresivitate.
Tulburările de comportament reprezintă apariția unor manifestări de conduită care depășesc
limita normalității la vârsta respectivă. Ele se identifica in atitudinea structurată a copilului față
de muncă, alte persoane, autoritatea educativă, lucruri, propria persoană.
Avand in vedere spectrul foarte larg de manifestare și interferen țelor posibile, tulburările de
comportament se confundă adesea psihopatia sau cu delicvența juvenilă.
Manifestarea tulburarilor de comportament poate fi în cadrul unei boli psihice de ordin psihotic
sau a unei boli neuropsihice cu substrat lezional organic (encefalopatie, epilepsie, tumori, etc.).
Tulburarile de comportament pot prezenta caracter reactiv nevrotic – sub forma unor reacții de
protest, demisie sau alte modalităti de manifestare comportamentală care traduc prezența unor
forme de apă rare nevrotice.

Tulburarile de comportament pot aparea ca si deprinderi negative de comportament, pe fondul
unor condiții negative insuficiente, iar in cazul in care se manifesta pe o durata de timp mai mare,
pot duce la psihopatie.
Sub forma unui sindrom în cadrul anomaliilor de personalitate în acest caz, copilul șochează
prin tendința de organizare dizarmonică a personalității. Aceste forme sunt foarte rezistente la
tratament, constituind de obicei sursa psihopatiei adultulu i.
Ne confruntam cu tulburari de comportament la elevi, in situatia in care constatam in mod
repetat violarea drepturilor altora, a normelor si regulilor de convietuire sociala, toate aceste
aspecte conducand la deteriorarea semnificativa a relationa rii cu cei dij jur si cu mediul ambiental.
Cand ne raportam la tulburari de comportament in relationarea cu cei din jur, discutam despre
tulburari de conduita, tulburari ce se pot manifesta timpuriu – inainte de varsta de 10 ani -, tulburari
ce se po t manifesta in perioada adolescentei – in caest caz apar dupa varsta de 10 ani.
Exista subtipuri de tulburari de conduita printre care enumeram: impulsivitatea, neatentia,
agresivitatea, minciuna, furtul, hiperactivitatea, neatentia, reactivitatea emo tionala etc. Relatiile
elevului cu ceilalti colegi il provoaca pe acesta sa isi dezvolte comportamentul social, iar in acest
caz, ne putem confrunta cu tulburari de comportament concretizate prin: pierderea cumpatului,
relationarea contradictorie cu perso anele adulte, sfidarea sau refuzul de a duce la indeplinire o
sarcina data de catre un adult, provocarea, mentinerea starilor conflictuale, invinovatirea altor
colegi in situatia in care gradul de dificultate al situatiilor cu care se confrunta la un mome nt dat
elevul sau al sarcinilor pe care urmeaza sa le indeplineasca, este prea ridicat, iar el nu prezinta
capacitatea de a depasi acea situatie, furia si respingerea celor din jur pentru faptul ca el insusi nu
se poate adapta si nu poate depasi o situatie cu care se confrunta intr -un anumit timp.
In cazul tulburarilor de conduita ne confruntam cu stima de sine scazuta, rezistenta scazuta la
stres si la situatii noi, frustrante, labilitate afectiva, personalitate imatura, accese de furie
necontrolate, hiperactivitate, agitatie psihomotorie, agresivitate verbala si deficit de atentie.

CAPITOLUL III
METODE ȘI TEHNICI
SPECIFICE DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICA

LA ELEVII
CU TULBURĂRI COMPORTAMENTALE

Copiii cu tulburări de comportament sunt parte a societății noastre și necesită permanent
implicarea în programe specifice de socializare în vederea facilitării a procesului privind
integrarea socio – profesională.
Dacă relaționăm în mod direct cu elevii cu tulburări de comportament și alături de aceștia avem
in vedere și implicarea elevilor fără tulburări de comportament, putem realiza în mod direct
prevenirea, diminuarea și chiar înlăturarea dificultăților cu care se confruntă elevii cu tulburări de
comportament în ceea ce privește dobândirea cunoștințelor școlare si aprofundarea acestora,
diminuarea și eliminarea agresivității comportamentale.
Oferirea de srijin și suport elevilor cu tulburări de compor tament este cu atât mai eficientă, cu
cât implicăm părinții, familia lărgită sau substitutivă, cadrele didactice, psihologul, asistentul
social și nu în ultimul rând membrii comunității locale care doresc să sprijine acțiunea de integrare
socio – profesion ală a acestor elevi. Prin activitățile derulate, învățăm acești elevi și familiile lor
să-și asume responsabilitatea, să se implice activ în demersurile specialiștilor de a îi sprijini și a le
oferi posibilitatea de a beneficia, la fel ca și ceilalți elevi la viața socială.
Pentru a facilita integrarea socială, profesională a elevilor cu tulburări de comportament, inițial
trebuie identificate cauzele și factorii interni / externi care declanșează aceste tulburări, apoi trebuie
stabilit împreună cu ele vul cu tulburări de comportament un program de urmat, în care implicarea
principală trebuie să fie din partea acestui elev, iar specialiștii vor avea rolul de a dirija și superviza
activitățile desfășurate.
„Unde -s mulți, puterea crește”, în sensul c ă, dacă determinăm elevul cu tulburări de
comportament să se implice activ în programele de sprijin, atunci, cu siguranță vom avea rezultate
pozitive.
Îndreptarea elevilor cu tulburări de comportament reprezintă elaborarea, dezvoltarea și
implementar ea unor programe complexe prin care acești elevi să poată beneficia de sprijin
specializat pentru o integrare socială și profesională optimă. Datorită inadaptării socio –

profesionale, elevul care prezintă tulburări de comportament necesită atenție sporit ă, sprijin și
suport emoțional din partea specialiștilor și ajutarea familiei pentru dirijarea comportamentului
acesteia față de un astfel de copil.
În ceea ce privește intervenția specialiștilor în procesul de imbunătățire a comportamentului
elevil or care prezintă tulburări de comportament, aceasta se va realiza în cel puțin două etape:
– identificarea cauzelor, factorilor interni și externi care induc, mențin și dezvoltă aceste tulburări
de comportament;
– găsirea soluțiilor individualizate prin c are să putem corecta, diminua sau chiar înlătura tulburările
de comportament pentru ca in final, comportamentele indizerabile să fie înlocuite de
comportamente cât mai apropiate de cele dezirabile sau chiar să devină total dezirabile.
În reabilitarea elevilor care prezintă tulburări de comportament, atunci când îi implicăm în
activități care presupun responsabilizarea, trebuie utilizate recompensele pozitive pentru a îi
determina sa își păstreze și să își îmbunătățească comportamentul, să se simtă uti li, valorizați,
apreciați și motivați să continue procesul de reabilitare comportamentală.
Dacă apreciem progresele comportamentale ale elevilor cu tulburări de comportament,
recompensele pozitive trebuie acordate direct și imediat producerii unei s chimbări în bine a
comportamentului pentru că astfel, în mod indirect, îi determinăm sa continue și să -și perfecționeze
din ce în ce mai mult comportamentul.
Modul de recompensare pentru progrese vizibil – pozitive în comportamentul elevului cu
tulburări de comportament, trebuie să fie clar bazat pe apreciere, încurajare și valorizare a elevilor
cu tulburări de comportament.
În cazul în care se constată ca în îndeplinirea sarcinilor trasate, elevul cu tulburări de
comportament manifestă în mod voit indiferență si nu se supune condițiilor stabilite, se poate
renunța la recompensele pozitive și se poate recurge la recompens ele negative concretizate prin
neacordarea sprijinului dar supravegherea permanentă, în soluționarea sarcinilor ce i -au fost
trasate, limitarea accesului la activitățile care îi fac plăcere, mustrarea, ignorarea etc. În acest caz,
atât familia, cât și spec ialiștii implicați vor tine cont de faptul că și recompensa negativă poate fi
și trebuie aplicată la momentul producerii comportamentului indizerabil pentru ca elevul să
înțeleagă faptul că este pedepsită fapta și nu persoana lui.

Interventia psihope dagogica in situatia elevilor cu tulburari de comportament reprezinta
masuri le si actiuni le intreprinse de familie, specialisti si comunitate , cu scopul sprijinirii elevilori
alegerea unei scoli potrivite tinand cont de personalitatea acestora si nu in ult imul rand de
aptitudinile si abilitatile personale adaptate desigur la cerintele societatii.
Cand intervenim din punct de vedere psihopedagogic, intreprindem de fapt, un ansamblu de
actiuni pedagogice, sociale, avand ca scop alegerea corecta a elevilo r cu tulburari de comportament
a unitatilor scolare care sa le permita o dezvoltare armonioasa si sa coreleze particul aritatile
personalitatii lor, cu cerintele mediului social din care fac parte. Trebuie sa existe o deplina
continuitate intre necesitatile elevului, potentialul sau si cerintele sociale si profesionale ale
mediului in care acesta isi duce existenta.
Indrumare a corecta a elevilor cu tulburari de comportament spre unitati le de invatamant care
corespund cel mai bine cu aptitudinile si in teresele lor, defineste o interventie psihopedagogica
primara , iar intreaga activitate de adaptare a acestor elevi la cerintele educationale scolare
reprezinta interventia psihopedagogica propriu – zisa, deoarece, aceasta din urma implica
cunoasterea elev ilor cu particularitatile lor individuale si elaborarea unui plan de actiune care sa
vizeze dezvoltarea pe multiple planuri a personalitatii acestora.
De asemenea, in cadrul interventiei psihopedagogice la elevii cu tulburari de comportament,
interv ine in mod inevitabil cosilierea individuala si de grup , sprijinirea si oferirea de suport
emotional acordat acestora la momentul potrivit, oferindu -le informatiile de care au nevoie si
ajutandu -i sa interpreteze si sa utilizeze in mod corespunzator cunost intele dobandite pe parcursul
orelor de curs. Scopul consili erii este de a ev alua potentialul elevilor cu tulburari de comportament
si de a -i asista in identificarea si trasarea unei cai educ ationale potrivite pentru ei .
Procesul de interventie psihopedagogica presupune declansarea unor activitati: identificarea
aptitudinilor, evaluarea personalitatii, a motivat iei, a valorilor; in general, si are i n vedere
indrumarea elevului cu tulburari de comportament spre o unitate de invatamant pentru care acesta
dovedest e ca are interese si aptitudini, care poate sa ii schimbe comportamentul si modul de a se
raporta si de a relationa intr -un mod corespunzatoe cu membrii societatii din care face parte.
Complex itatea procesului de interventie psihopedagogica specializata in cazul elevilor cu
tulburari de comportament reclama preocuparile conjugate ale unor specialisti din mai multe

domenii: invatamantul, asistenta sociala, psih ologia etc., care sa indrume viitorii elevi spre acea
unitate de invatamant care, sa le ofere acestora posibilitatea de a se redescoperi, de a se realiza din
punct de vedere social si profesional si de a depasi anumitele bariere create de tulburarile de
comportament.
Educatia si consilierea elevilor car e prezinta tulburari de comportament ne apar ca doua laturi
complementare ale aceluiasi proces – pregatirea acestora in vederea integrarii sociale. Ele nu pot
fi separate, una presupunand -o si influentand -o pe cealalta. Din acest motiv, caracterul perman ent
al educatiei, impune cu necesitate caracterul permanent al consilierii specializate. Consilierea
scolara ca parte a interventiei psihopedagogice, trebuie privita ca un proces continuu, implicat in
formarea personalitatii, scopul urmarit fiind acela al dezvoltarii progresive a acelor capacitati si
competente care sa faciliteze o buna integrare so cio – profesionala a elevului .

Caracteristicile interventiei psihopedagogice
Interventia psihopedagogica utilizata in prevenirea si combaterea tulburarilor de comportament
se axeaza in principal pe nevoile individuale ale elevilor cu tulburari de comportament si srijinul
acordat acestora pentru reabilitare si formare / dezvolt are de comportament dezirabil pentru
societatea in care acestia traiesc.
Interventiile psihopedagogice sunt personalizate si urmaresc: evaluarea nevoilor individuale,
stabilirea obiectivelor si revizuirea periodica a acestora.
Interventia psi hopedagogica ofera copiilor cu tulburari de comportament servicii specializate
fara a ii priva de disponibilitatile exi stente de la nivelul societatii, este diversificata si utilizeaza
metode specifice nevo ilor personale depistate, deservind toate pe rsoane le cu tulburari de
comportament astfel incat, accesul acestora la o unitate de invatamant si la viata sociala si
profesionala sa fie facilitate prin elaborarea si implementarea unor programe personalizate.
Obiective centrale:
-daca ne referim la inter ventie ca scop terapeutic, recuperator și instructiv educativ asupra
persoanelor c u tulburari de comportament care induc incapacitatea de a actiona / reactiona

corespunzator la stimulii externi, trebuie sa avem in vedere imbunatatirea capacitatilor de act iune
/ reactiune a acestor persoane, pentru a facilita in conditii optime insertia / reinsertia lor scolara si
socio – profesionala;
-refacerea, menținerea, și dezvoltarea capacităților individuale necesare pentru rezolvarea unor
probleme sau situații de d ificultate pe care elevul cu tulburari de comportament nu le poate
gestiona singur in mod corespunzator, presupune actiunea mai multor specialisti in vederea
asigurarii suport ului emotional pentru aceste persoane, demararea unor activitati terapeutice
specifice pentru a crea posibilitatea de dezvoltare a propriilor și compe tențe necesare derularii unor
activități care sa ajute și care să favorizeze integrarea lor socială.
Obiective specifice:
– prezentarea descriptiva, analitica, comparativa analitică, a diferitelor categori i de persoane cu
tulburari de comportament ;
-creearea unor criterii specifice de definire si clasificare pe niveluri/grade/trepte a tulburărilor de
comportament ;
-prezentarea in detaliu a particularitatilor specific e demersurilor realizate prin interventia
psihopedagogica in cazul elevilor cu tulburari de comportament;
-identificarea particularitatilor individuale ale elevilor cu tulburari de comportament, stabilirea
scopurilor, a metodelor și a mijloace lor de interventie psihopedagogică și socială .
-in baza aspectelor individuale identificate se va avea in vedere elaborarea u nui program
specializat care sa urmareasca integrarea / reintegrarea in conditii optime a elevilor cu tulburari de
comportament in societate;
-creearea de strategii care sa raspunda nevoilor individuale ale elevilor cu tulburari de
comportament si valorificarea tuturor resurselor existente la nivelul comunitatii;
-monitorizarea evoluției și a gradului de adaptare -integrare a persoanelor cu tulburari de
comportament în câmpul educational si al relațiilor sociale;

-creearea de programe de intervenție psihopedagogica pentru prevenirea și /sau ameliorare a si
eliminarea pe cat posibila a consecințelor tulburarilor de comportament, la nivel educational,
profesional și social ;
-informarea permanenta prin cercetare -acțiune și modernizare a programelor de intervenție
existent e în domeniul psihop edagogiei și asistenței psiho sociale.
Tulburarea de comp ortament apare ca urmare a unor deficiențe, situatii, stari de fapt si se refera
cu precadere la acțiunile și comportamentele considerate i mportante în viața cotidiană dar care nu
sunt dezirabile societatii la un anumit moment dat, cand acestea se produc i nfluentate sau nu de
stimuli externi sau interni.
Tulburarea de comportament poate fi considerata ca fiind aspectul social ce rezulta din o
deficienta, lipsa posibilitatilor materiale sau stare de sanatate precara, care la randul ei face
imposibila îndeplinirea unui rol considerat a fi normal pentru o anumită persoană în funcție de :
vârstă, sex, factori sociali și culturali.
Consecintele tulburarilor de comportament pot fi concretizate prin :
-inadaptare propriu -zisă,
-marginalizare,
-inegalitate,
-segregare,
-excludere.
Apar diferente intre elevii cu tulburari de comportament si ceilalti ca urmare a dificultatilor
întâmpinate în ctivitățile cotidiene, profesionale sau sociale, precum și din cauza unor prejudecăți
sau a unor repr ezentări deformate cu privire la posibilitățile și activ itatea persoanelor cu tulburari
de comportament .
În concluzie, tulburarea de comportament poate determina cu usurinta o incapacitate care la
rându l ei antrenează o stare ce face ca elevul identif icat cu tulburari de comportament să suporte

cu dificultate exigențele mediului în care trăiește, mediu ce poate asimila, tolera sau respinge acel
elev.
Elevii cu tulburari de comportament au nevoie sprijin si suport pentru a se adapta la cerintele
educative si sociale; pentru acesti elevi trebuie oferit ajutor specializat pentru asigurarea condițiilor
de viață corespunzătoare.
Interventia psihopedagogica presupune elaborarea, implementarea si monitorizarea unor
programe specifice individualizate intr -un proces destinat să of ere persoanelor cu tulburari de
comportament posibilitatea să ajungă la niveluri funcționale fizice, psihice educationale
și sociale corespunzătoare.
Interventia psihopedagogica la elevii cu tulburari de comportament presupune printre altele,
facilitarea incluziunii sociale si educationale a acestora, schimbarea atitudinilor si practicilor din
parte a indivizilor , instituțiilor si organizațiilor , astfel incat toate persoanele sa poată contribui si
participa in mod egal la viața si cultura comunității din care fac parte .
Sprijinul specializat acordat prin interventia psihopedagogica elevilor c u tulburari de
comportament, face referire la acele activitati desfasurate impreuna cu acesti elevi, care au menirea
de a asigura independența în viața de zi cu zi a lor .
Interventia spcializata psihopedagogica reprezinta acțiunile întreprinse de specialisti si de
societate în vederea diminuării sau chiar înlăturării consecințelor pe care o tulburare de
comportament o cauzeaza in mod direct sau indirect, influentand in acelasi timp nivelul
educational, profesional si social si cauzand disconfort elevul ui cu tulburari de comportament.
CAPITOLUL IV
CERCETARE
OBIECTIVELE CERCETRII
Studierea particularitatilor individuale ale elevilor cu tulburari de comportament, identificarea
factorilor interni si externi care determina manifestarea acestor tulburari si gasirea, aplicarea si

monitorizarea solutiilor optime in vederea prevenirii dimin uarii si eliminarii – pe cat posibil – a
acestor comportamente indizerabile pentru societate.
Utilizarea in mod corespunzator a educatiei formale si nonformale, a interventiilor specializate
care sa determine acesti elevi cu tulburari de comportam ent sa isi schimbe in mod pozitiv conduita,
sa devina responsabili, sa cunoasca modalitatea prin care se autoevalueaza depunand eforturi
sustinute de catre specialistii implicati pentru ca ulterior, sa fie acceptati de catre membrii
comunitatii si sa se in tegreze / reintegreze in mediul socioprofesional.
IPOTEZA
Comportamentul este cel care orienteaza, sustine si conduce la integrarea / reintegrarea in
societate, iar daca ne referim la elevii cu tulburari de comportament, aceasta integrare / reinteg rare
nu depinde numai de ei, ci, in functie de cauzele interne si externe care induc aceste tulburari, este
necesara interventia psihopedagogica specializata pentru a determina schimbarea acestor elevi si
a realiza in conditii optime insertia / reinsertia lor in mediul scolar si social.
Daca ne concentram pe influentele pe care scoala le exercita asupra elevului cu tulburari de
comportament, observam ca, uneori acestea nu sunt suficiente si este utila interventia
psihopedagogica a specialistilor deoa rece trebuiesc corelate trasaturile de specificit ate ale
personalitatii acestuia – nivelul scazut al autonomiei, al autoaprecierii propriilor capacitati ,
dificultatile intampinate de catre acesta in insusirea si dezvoltarea cunostintelor scolare – cu
meto dele si tehnicile de interventie ce trebuiesc aplicate pentru o insertie / reinsertie optima a
acestora in mediul scolar si ulterior in viata socio – profesionala.

PREZENTAREA ESANTIONULUI DE ELEVI DIN INVATAMANTUL PRIMAR
Esantionul de elevi ales pentru metoda cercetarii cuprinde un numar de 45 de elevi , ciclul
primar, cercetarea fiind efectuata la 2 clase. D in esantion fac par te atat elevi fara tulburari de
comportament – 1 parte – , cat si elevi cu tulburari de comportament – 3 par ti – pentru a observa
clar care sunt particularitatile individuale ale celor din urma si a determina in mod corespunzator
metodele si tehnicile psihopedagogice de interventie care vor fi aplicate de catre specialistii
implicati cu scopul de a modela compor tamentul pentru a putea fi considerat dezirabil de catre

societate. Pentru elevii cu tulburari de comportament s -au utilizat programe educative, instructiv
– educative, recuperatorii si compensatorii.
Dispunerea pe sexe este urmatoarea : 26 baieti si 19 fete.
Varsta este cuprinsa intre 7 – 12 ani, luand in considerare faptul ca varsta de scolarizare este
de la 6 -7 ani incepand cu clasa pregatiroare.
Statutul socio – economic al familiilor acestor elevi parintii acestor elevi, in mare parte,
desfasoara activitati de munca in conditii legale, fiind angajati in functie de pregatirea profesionala,
nivelul de educare, dar, sunt si parinti care nu au loc de munca si desfasoara activitati ocazionale,
iar toate aceste eforturi ale parintilor – indiferent ca ne referim la elevii fara tulburari de
comportament sau la cei cu tulburari de comportament – sunt destinate asigurarii conditii lor
optime pentru cresterea , ingrijirea, intretinerea si educarea copiilor lor.
PROBELE FOLOSITE IN CERCETARE
Am utilizat: chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea, devianta
comportamentala, hiperactivitatea, relationa rea cu cei din jur ale elevului cu tulburari de
comportament prin care am indentific at interventia directa si indirecta a factorilor interni si
externi care conduc sau induc tulburarile de comportament, in baza caruia am putut elabora si
aplica metode individualizate de interventie psihopedagogica pentru a solutiona in mod
corespunzator dificultati de comunicare, relationare, adaptare, comportament ale elevilor cu
tulburari de comportament .
Chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea, devianta
comportamentala, hiperactivitatea, relatio narea cu cei din jur , se compune din 28 de intrebari la
care, cadrul didactic si ceilalti specialisti implicati in interventia psihopedagogica acordata elevilor
cu tulburari de comportament, in functie de: observatia din timpul activitatilor desfasurate, modul
de solutionare a sarcinilor trasate de catre acesti elevi si nu in ultimul rand, gradul de implicare si
participare la activitatile educative si instructiv – educatieve al acestora, trebuie sa identifice
problemele reale ale acstor elevi si ulterior sa stabileasca modalit ati concrete si corespunzatoare
de interventie psihopedagogica.

Rolul cercetarii a fost acela de a studia in mod amanuntit particularitatile individuale ale elevilor
cu tulburari de comportament, pentru ca, ulterior, sa se poata elabora si aplica o in terventie
psihopedagogica specializata si individualizata pentru acesti elevi, cu scopul de a -i sprijini sa
dezvolte si sa desfasoare comportamente ce sunt considerate a fi dezirabile de catre membrii
societatii si pentru a stabili cat mai corect in ce mas ura, scoala poate contribui alaturi de familie si
ceilalti specialisti pentru reabilitarea elevilor cu tulburari de comportament. Acest chestionar
presupune oferirea de raspunsuri libere dar clare din partea intervievatilor , care sa conduca concret
spre ac ordarea sprijinului psihopedagogic specializat corespunzator, in activitatile scolare si
extrascolare, care sa previna, sa diminueze si sa inlature tulburarile de comportament ale elevilor
in cauza.
Tulburarile de comportament sunt caracterizate de indisciplina, nesupunere, relationare
necorespunzatoare, dar uitam ca uneori aceste tulburari nu se manifesta doar din cauza mediului
familial ci, si din cauza starii de sanatate, iar tocmai din aceasta ca uza, consider ca trebuie sa
stabilim obiectiv si concret cauzele si factorii ce induc tulburarile de comportament pentru ca
ulterior sa putem stabili si aplica in mod individualizat interventia psihopedagogica specializata.
Aceasta interventie, va ofe ri elevului cu tulburari de comportament posibilitatea de a fi mai
organizat, de a -si planifica activitatile in functie de prioritatile stabilite in mod corespunzator, de
a relationa intr -un mod adecvat cu membrii societatii si nu in ultimul rand de a -si forma si dezvolta
abilitatile individuale de adaptare la cerintele scolare, profesionale si sociale.
Prin interventia psihopedagogica oferita de catre specialisti in cazul elevilor cu tulburari de
comportament, prin activitatile specifice derulate, ii vom sprijini pe acestia sa faca fata situatiilor
cu care se confrunta indeplinind in mod corespunzator sarcinile trasate, sa aiba o rezistenta crescuta
in situatiile de dificultare sau disconfort intr -un anumit moment al existentei lor. Cu cat mai
devreme intervenim, cu ata mai mult vom determina elevii cu tulburari de comportament sa fie
mai motivati si mai implicati pentru schimbarea comportamentului din indizerabil in dizerabil
pentru scoala, familie, societate.
ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATE LOR CA URMARE A APLICARII
CHESTIONAR ULUI PENTRU IDENTIFICAREA PROBLEMELOR PRIVIND :
EMOTIVITATEA, DEVIANTA COMPORTAMENTALA, HIPERAVTIVITATEA,

RELATIONAREA CU CEI DIN JUR ALE ELEVULUI CU TULBURARI DE
COMPORTAMENT
Constat ca elevii cu tulburari de comportament sunt dezavantajati: in primul rand din cauza
tulburarilor pe care le prezinta, iar in al doilea rand din cauza lipsei specialistilor care sa ofere
interventie psihopedagogica specializata si individualizata, i nterventie de care depinde in foarte
mare masura insertia/reinsertia acestor elevi in scoala si in societate.
Fara interventia pasihopedagogica specializata si individualizata, elevii cu tulburari de
comportament vor intampina dificultati majore in autoapreciere si autoperfectionare, ceea ce
determina continuarea manifestarii tulburarilor de comportament si chiar agravarea acestora.
Ca urmare a aplicarii Chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea,
devianta comportamental a, hiperactivitate a, relationarea cu cei din jur ale elevilor cu tulburari de
comportament, am constatat rezultatele urmatoare :
– 20 elevi manifesta tulburari de comportament grave si se impune identificarea si aplicarea
imediata a interventiei psihopedagogice specializata si individualizata, informarea si intervenirea
pentru a diminua / elimina consecintele negative ale comportamentului lor car e influenteaza
remediabil sau iremediabil pe termen scurt, mediu si lung, personalitatea lor si atitudinea societatii
fata de ei;
– 14 elevi intampina dificultati de relationare cu cei din jur – tulburari de comportament usoare –
dar care, fara o interve ntie psihopedagogica specializata si individualizata se pot acutiza si vor fi
mai greu remediate, ei trebuie implicati in activitati de grup care ajuta la dezvoltarea abilitatilor de
colaborare – relationare cu echipa;

– 11 elevi din cauza problemelor emotionale manifesta tulburari de comportament, iar acestia
trebuie sprijiniti psihopedagogic prin implicarea in activitati individuale si de grup care sa vizeze
responsabilizarea, incurajarea si valorizarea personalitatii lor pentru ca ulterior sa depaseasca
problemele emotionale si sa poata actiona in mod corespunzator in solutionarea sarcinilor trasate ;
Analiza rezultatelor si masurile

In urma rezultatelor obtinute am intocmit pentru fiecare elev un program de interventie specif ica
care face parte din anexe.
STUDII DE CAZ
STUDIU DE CAZ I
(FISA DE CARACTERIZARE A COPILULUI)
DATE PERSONALE:
Nume si prenume: M. Andrei
Clasa :a – I -a
Scoala Gimnazial Speciala Bals
Data si locul nasterii: 11.11.2006 Caracal
Domiciliul: Redea
Date familiare
Numele si prenumele parintilor
Tata:Vasile
Varsta tatalui:35
Profesia: muncitor
Mama: Maria
Varsta: 36
Profesia: casnica
STRUCTURA SI COMPONENTA FAMILIEI
Parintii plecati in strainatate cu contract de munca de 2 ori pe an

FRATI: 1 sora de 17 ani
Date medicale
Nastere : normala
Sarcina : fara probleme deosebite
Dezvoltare fizica : buna
Nivel de dezvoltare
Perceptie : lacunara
Atentie : instabila, se concentreaza foarte greu in activitati
Memorie: predominant mecanica si de scurta durata.
relativ

PREZENTAREA CAZULUI
Problema: Probleme comportamentale, dificultati de integrarea in colectivitate, deficit de atentie
timididate, tulburari de dezvoltare a limbajului
IDENTIFICAREA SI DESCRIER EA PROBLEMEI
Tabloul familiei:
M.A. este un baiat de 9 ani. S-a nascut la 11.11. 2006 in Cracal, intr -o familie compusa din 4
membri, el fiind al doilea copil al familiei. O data cu plecarea parintilor in strainatate
copiii au ramas in grija bunicii aceasta fiind o femeie invarsta, de la tara. Au o stare materiala
buna, nu ducand lipsa de cele necesare, doar de afectiune parinteasca, desi bunica ii iubeste si ii
rasfata tot timpu. Legatura cu parintii find doar prin telefon cand acestia sunt plect i.
Tabloul copilului.

Copilul A. a fost adus la noi la scoala anul acesta.M.A a fost inscris 2 ani la o Scoala speciala
din Craiova cu regim de tip internat, parintii vazandu -l o data la 2 saptamani atunci cand erau in
tara si luandu -l weekendul acasa .Pe parcursul celor 2 ani starea baiatului s -a agravat mai rau.Lipsa
parintilor, problemele de acomodare, timiditatea l -au facut sa isi modifice comportamentul,acesta
devenind agresiv. Inca de la inceputul anului scolar cand a fost adus la noi la scoala am desprins
cateva caracteristici ale acestui copil care -l diferentiau de ceilalti din clasa, de aceeasi varsta cu el.
Astfel, el era foarte impulsiv, cu tulburari de atentie si cu deprinderi motorii mai putin formate
decat ceilalti copii. Se manifesta ca fi ind foarte nerabdator, intampina dificultati in a astepta sau a –
si amana nevoile, iar uneori are actiuni bruste si fara premeditare.
De cele mai multe ori raspunde inainte ca intrebarea sa -i fie adresata, intrerupe si ii deranjeaza
pe altii provocand probleme in grupul de copii in timpul activitatilor desfasurate. Isi deranjeaza
colegul din fata si pe cel din spate, le ia materialele de lucru, atinge lucruri pe care nu ar trebui sa
le atinga. Datorita impulsivitatii produce mereu accidente de tipul: tr anteste lucrurile celorlati,
loveste copii, etc. Are probleme in a -si amana dorintele si in a -si astepta randul.
In sala de clasa ii este dificil sa stea linistit. El aluneca de pe scaun, se joaca cu alte obiecte, isi
misca picioarele aproape to t timpul cat sta pe scaun, se ridica tot timpul in timpul activitatilor, nu
se poate concentra mai mult de cateva secunde, vorbeste mereu.
In ceea ce priveste sarcinile de la activitatile desfasurate, A. nu reuseste niciodata sa le duca la
bun sfarsit. Acest lucru se poate observa mai ales in activitatile care reclama efort intelectual.
Problemele apar in general in activitatile impuse d e altii, comparativ cu cele pe care le alege singur.
El oscileza frecvent intre activitati, pierzandu -si repede interesul fata de activitatea in desfasurare
si dedicandu -se alteia. Face greseli de neatentie chiar si in realizarea celor mai usoare teme de
lucru. Munca lui este dezordonata si superficiala. Din punct de vedere al motricitatii putem spune
ca este slab dezvoltata in raportat cu varsta. Nu are formate deprinderile motorii (de exemplu:
imbracarea hainei, inchiderea fermoarului, ridicarea pantaloni lor, asezarea ghiozdanului in spate,
etc.).
Limbajul este greoi,iar vocabularul foarte redus., nu are intotdeauna o coerenta verbala.
Comunica destul de greu cu ceilalti copii, de multe ori acestia evitandu -l. Prezinta intarziere in
dezvoltarea cognitiva.

Nevoile copilului
In cadrul familiei:
– copilul are nevoie de o ingrijire si o supraveghere mai atenta din partea bunicii si de apreciere si
incurajare pentru a asculta, acesta ducand lipsa de afectivitate din partea parintilor.
– se impune organiz area timpului petrecut de copil acasa, in care sa nu mai predomine joaca, ci sa
existe un raport optim intre timpul de munca, timpul de invatare alaturi de sora si cel pentru joc.

In cadrul scolii:
– integrarea lui intr-o serie de programe cu scop ameli orativ sau de recuperare a deficientelor;
– cresterea interesului fata de scoala, prin tratare diferentiata si aprecierea progreselor facute;
– adoptarea acelor stategii de evaluare care sa -i permita sa -si valorifice cunostintele si deprinderil
Variante de solutionare:
– terapia logopedica
– discutii cu bunica si cu parintii ,cand vin acasa;
– informarea saptamanala a acestora asupra activitatilor si rezultatelor copilului la scoala;
– participarea bunicii alaturi de copil la activitatile desfasurate;
In cadrul scolii se va lucra cu elevul astfel incat:
– Sa-si dezvolte vocabularul;
– Dezvoltarea capacitatii de comunicare orala;
METODE :
-observatia copilului;
-analiza cazului;

-povestile terapeutice;
-jocul cu reguli
OBIECTIVE PE TERMEN LUNG :
-cunoasterea aptitudinilor baiatului necesare implicarii in anumite activitati;
-invatarea copilului sa -si invinga teama si timiditatea;
-formarea unui eu social bazat pe o imagine de sine conform posibilitatilor reale ale personalitatii;
Strategii de investigare:
-sa aiba un program de exercitii de corectare a pronuntiei,de gimnastica a aparatului fono –
articulator;
-parintii sa acorde mai mult timp comunicarii cu A.
-sa aiba un program de relaxare impreuna cu familia ( plimbatul prin parc, mersul la teatru….etc)
-sa pa rticiple la diferite activitati;
1.terapia cognitive -comportamentala
Terapia aplicata are scopul de a ajuta copilul sa isi mentina atentia concentrate, sa isi controleze
impulsurile, tehnicile de management al comportamentului sunt centrate pe respect area anumitor
reguli si oferirea de recompense.Cand regulile erau respectate elevul A. era recompensat prin
lauda, incurajare, intarindu -se in acest fel comportamentele pozitive. Am utilizat diferite tipuri de
jocuri si activitati cu un grad diferit de di ficultate prin care s -a urmarit imbunatatirea intensitatii si
duratei jocurilor si activitatilor.Am inceput cu jocuri si activitati simple, insistandu -se pe regulile
jocului si finalitatea lui apoi sarcinile si gradul de dificultate crescand.Ex de jocuri d idactice: jocul
de ro, jocurile de constructii, material de conectionat si pictat.

2.Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare
Obiectivele actiunii sunt conturate raportat la particularitatileindividuale si de varsta ale lui A.:

-sa trans mita un mesaj simplu in cadrul activitatilor de invatare;
-sa raspunda adecvat (verbal sau comportamental) la ceea ce I se cere
Examenul vorbirii consta in urmatoarele manifestari:
-vocalele sunt pronuntate, consoanele dificile fiind inlocuite sau chiar om ise;
-nu formeaza propozitii, cuvantul avand rol de propozitie, vorbeste sacadat

3.Terapia logopedica
Pe plan logopedic subiectul prezinta tulburare de dezvoltare a limbajului
-nivelul de dezvoltare al limbajului este cu mult mai scazut decat varsta cronologica ( evaluat prin
,,setul de probe pentru stabilirea varstei psihologice a limbajului’’, C. Stanila, E.Vrajmas);
-structurile gramaticale sunt utilizate in mod incorrect in exprimare,iar vocabularul este destul de
deficitar;
-prezinta exprimare de ficitara , cu articulare necorespunzatoare a cuvintelor;
-particularitatile vocii:prezinta oscilatii ale inaltimii vocii;
-aparatul fonoarticulator este dezvoltat normal, fara modificari;
Prioritatile stabilite pentru urmatoarele 3 luni sunt:
1.obiect ivul general al terapiei logopedice este dezvoltarea comunicarii orale, in vederea
exprimarii coerente si fluent;
2.obiectivele specific sunt:
-.identificarea schemei corporale ( proprii si a partenerului )
-.sortarea obiectelor dupa anumite criteria (forma, culoare , marime);
-.executarea diferitelor actiuni (ex. Verbe de miscare, comenzi cu prepozitii);

-.identificarea elementelor in functie de categoriile din care fac parte (ex. legume, fructe, animale,
alimente, mijloace de transport etc. )
-.forma rea unor propozitii pe baza unor imagini concrete;
-.repetarea unor serii de silabe;
-.formarea de raspunsuri la intrebari;

4.Consilierea familiei (programul parinte -copil)
Scopul acestui program parinte – copil este acela de a induce modificari I in teractiunile parinte –
copil, acestea constituind o premisa a reducerii problemelor comportamentale ale copilului in
familie.
Punctele central ale programului sunt modul in care caracteristicile copilului, cele ale parintilor
si problemele familial infl uenteaza:
-comportamentul copilului;
-perceptia comportamentului copilului de catre parinti si reactiile parintilor la comportamentul
copilului
Etapele terapeutice ale acestui program parinte -copil au urmarit:
-imbunatatirea relatiei parinte -copil;
-folosirea unor intariri verbale specific : lauda sau dezaprobarea;
-recurgerea la intariri consistente
-utilizarea metodelor de recompensare si abia apoi a tehnicilor de pedepsire;
-observarea calitatilor copilului;
-stabilirea de comun accord a regulilor f amiliei;
-formularea cerintelor intr -un mod eficient;

-regulile sa fie afisate intr -un loc vizibil de catre copil ;
-utilizarea planului de puncte atunci cand luada nu este suficienta;

5.Concuzii:
Programul de interventie personalizat (PIP)presupune colaborarea in echipa, formata din
invatatoare, psiholog, logoped, familie, toti cei implicate in activitatea desfasurata de A. pe
parcursul unei zile, pentru a forma un cerc de sustinere,echilibrar e si integrare a lui A.in
comunitate.In urma interventiei educative am reusit sa realizam un progres favorabil prin
ameliorarea tulburarilor hiperchinetice si de atentie.

STUDIU DE CAZ II
A.N. -băiat , născut în Com.Caracal ,06.12.2003
Diagnosticul :
1.Sd.autist prin discontact ; agresivitate psihică asupra propriei persoane , manifestări
hiperchinetice.
2..întârziere în dezvoltarea psihică și de limbaj
Anamneză personală
În cursul sarcinii mama a fost operata de apendicita in luna 6 de sarci na,apoi facand tratament
pentru menținerea sarcinii și pentru înlăturarea unor infecții cu complicații.
Naștrea la 9 luni prin cezariană;3,5 kg.
-gânguritul :normal
-mersul :1an si 2 saptamani
Primele cuvinte: după 4ani

Dezvoltarea somatică ,staturală și toracală în limitele normalului:aspect atrăgător , corp
proporționat ,expresie inteligentă.
Anmneza familială
Este primul copil din cei doi copii,al doilea copil fiind normal fără probleme de dezvoltare. L a
naștere mama avea 24 ani și tatăl 26.
Mama are studii superioare in prezent fiind secretara la,,Scoala generala cu clasele I -VIII din
comuna Redea iar tatăl fiind sofer la o firma in orasul Caracal .
Regimul de viață este ordonat,echilibra, ma ma fiind o persoana devotată copiilor și interesată
de reușita lor.
In relația cu ceilalți membri evoluția este bună ,de la slabă cooperare și izolare într -o lume a lui
cu dese crize, la relații bune cu fratele lui și dispus să coopereze cu toată lume a.
A fost luat în evidență la vârsta de 3ani.Copilul este în evidența Spitalului Clinic de Psihiatrie și
a Centrului de Neuropsihiatrie infantilă .Staționar de zi , unde se internează pe perioade scurte
pentru investigații.
Inițial inventarul posibilități lor psihice și de limbaj (la vârsta de 3 ani ) îl plasa în jurul vârstei de
aproximativ 2 ani și 6 luni .
Examenul neurologic: EEG cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni decelabile cerebrale .
Recomandările
-tratament necesar recomandat;
-integrarea în colectivitatea preșcolară și instituirea unui program educațional recuperatoriu
cuprinzând stimularea psihică și tratament logopedic.
De-a lungul internărilor avute până în prezent ,cîte două și apoi una în fiecare an obsrvația clinică
și reevaluările dezvoltării și comportamentului relevă evoluția favorabilă a Sindromului autist.
Scurtă caracterizare a modului de manifestare a sindromului autist(la începutul
activității de terapie)

Prezintă puternice tulburări ale afectivității: este atașat d e mamă, reacționează violent când
mama se îndepărtează ,râsul ,plânsul , zâmbetul neadecvate situației în care e pus copilul; reacții
coleroase îndreptate asupra obiectelor și asupra propriei persoane ;opoziționism, labilitate ,
neurovegetativă cu predomi narea excitației , atenție labilă, slabă putere de concentrare .S -a
observat o mare dexteritate în mișcări ;Nu suportă să fie atins , nu -l interesează jucăriile care
întruchipează oameni , animale ;are mișcări grațioase , manipulează cu ușurință obiectele.
Vorbirea este aproape inexistentă , fără participarea emoțională . Se remarcă caracterul
reproductiv -imitativ (ecolalie) și nu cel de comunicare al limbajului .ecolaliile sunt imediate sau
întârziate ; folosește neadecvat pronumele personal (vorbește despre sine la persoane a II a ). Nu
este atent la ce i se spune ; dă impresia că nu aude , nu -și fixează privirea asupra persoanelor din
jur , nu caută contactul vizual cu acestea .Îi place muzica . Manifestă o mare abilitate în a -i manevra
si a-i lovi p e ceilalți pentru a -și satisface necesitățile . evită contactul cu ceilalți copii.
Limbajul și posibilitățile de articulare
-nu se constată anomalii buco -linguo -faciale;
-vocea este normală cu tendinte de ingrosare;
-imaginile fonematice sunt labile și difuze ;
-stereotipul dinamic articulator tulburat ;
-discrepanță între posibilitățile intelectuale și vorbire (în sfera limbajului expresiv) De ex. este
capabil să se joace cu jocuri tip „puzzle”aranjând imginile care pentru copiii cu 2 -3 ani mai mari
ca el prezintă dificultăți, iar cand s -a plictisit incepe sa le rupa.
Examinarea a fost foarte dificilă pentru o corectă evaluare a comportamentului datorită
imposibilității de testare prin teste standardizate .
Metoda de bază a fost observarea înreg istrându -se dezvoltarea motrică ,cunoaștrea părților
corpului , recunoaștera formelor , culorilor , orintarea spațială , noțiuni , răspunsuri la comenzi
,număratul , folosirea creionului .(înregistrarea comportamentului s -a făcut ,pe cât posibil, în timp
și medii diferite).

Principiul de bază în terapie a fost:a construi pornind de la ce poate copilul (folosind chiar
sereotipurile și preferințele , de asemenea s -a urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat
copilului , stimularea și recompensa ini țiativelor ce vin din partea acestuia .Programul a fost foarte
flexibil pentru a asigura adaptarea la situații noi , neprevăzute în program sau la dispoziția în care
s-a aflat copilul și la posibile progrese.
Programul educațional stabilit are o seri e de obiective pentru aria de dezvoltare cognitiv
verbală).
Obiectivul fundamental al terapiei :
-formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare, În acest scop instrucțiunile au fost simple
concrete exprimate verbal și simultan cu imaginea
-forma rea unei reprezentări generale despre lume și mediul în care ea se desfășoară , perceperea
succsesiunii momentelor zilei , formarea motivației ,dezvoltarea capacității de a înțelege că te poți
face înțeles, dobândirea unei experiențe în legătura cu ceea ce este la un moment dat semnificativ
.
Programul educațional terapeutic a fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în
vederea acționării pe diferite laturi :articulatoriu .limbaj, memorie , atenție, gândire , afectivitate.
Am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unui tonus pozitiv;am început cu emiterea
onomatopeelor ,inițierea unor jocuri :umflat baloane suflat în lumânări ,sunetul trenului etc)În
activitate am antrenat toți analizatorii .
Învățarea cuvintelor și propozițiilo r s-a realizat după modelul descris în literatura de specialitate
pentru alalie (silabe duble , silabe , cuvinte asociate cu fenomene din natură stări afective , cuvinte
monosilabice , bi și trisilabice).
Pentru trezirea interesului , dezvoltarea proc eselor psihice cognitive , am apelat la procedee
neverbale : sortări de obiecte , dominouri , puzzles, reproducerea gesturilor formarea deprinderii
de a asculta povești;pentru a asculta, a înțelege , a participa am efectuat jocuri de tipul :Cum
face?Cine f ace? Ce se aude? De unde se aude?

Am lucrat mult cu setul de imagini Portige , cu diapozitive care urmăresc formarea noțiunilor
de mărime, formă , culoare, poziție , succesiune spațială și temporală , denumire de acțiuni,
formarea și dezvoltarea vocab ularului (noțiuni ca . familie, fructe , legume, îmbrăcăminte ,
mobilier, rechizite, unelte).
Permanent cuvintele însușite au fost legate de obiecte , imagini , demonstrații.Propozițiile au
fost reluate , repetate de mai multe ori .
Pentru memorarea , înțelegerea , compararea noțiunilor , folosirea propoziților și orintarea
spațială și temporală am folosit mult material intuitiv și demonstrația .
Jocurile folosite au fost de tipul „Ghicește ce am ascuns”, „ Eu întreb tu răspunzi”; am lu crat
mult cu trusa Logi .
Am tecut treptat la extensia propoziției de la 2,3 la 4,5 cuvinte .
Pe bază de imgini am trecut la însușirea unor momente semnificative din poveste .
Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvint e însușite corect cât și capacitatea
de flexionare după număr și gen; a însușit și mimimica și gesticulația , orientarea în schema
corporală proprie și a altuia , în spațiu și timp.
Copil autist a făcut salturi semnificative și pe linia socializării.E voluția a fost de la ignorarea
inițială a celor din jur până la dorința de a coopera și de a fi remarcat. În prezent se simte bine în
clasa ,comunică , cooperează.
În relația afectivă cu prof.logoped evoluția a fost extraordinara .simte dorința de a f i in centrul
atentiei de a fi luat în brațe ,mângâiat, laudat si evidentiat. În cea mai mare parte, stereotipiile au
dispărut : nu -l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant .
Principiile si obiectivele programului de terapie
-Stabilirea progresivă a contactelor sociale.
– a învățat principalele deprinderi de lucru , pe care și le însușește ca pe o chestiune de rutină.
-În predare regulile să fie foarte flexibile în funcție de contexte particulare

-Folosirea metodelor directe de formare a deprinderilor de conversație
-Înlăturarea deprinderilor de „hiperlexie”(verificarea permanentă a ceea ce înțelege copilul din ce
citește, a i se cere să citească texte despre fapte reale).
-Dezvoltarea limbajului în manieră funcțională și comunicativă în context
-Încurajarea gândirii și flexibilității în comportament.
-Monitorizarea și manajmentul comportamentului.

PLAN DE MASURI PRIVIND REINSERTIA IN SCOALA DE MASA PENTRU ELEVII
CU CES SAU CU HANDICAP SCOLARIZATI IN SCOALA SPECIALA
Copiii cu CES sau cu handicap au dreptul sa li se creeze toate conditiile pentru reinsertia in
invatamantul de masa pentru a dobandi cunostinte scolare de un nivel ridicat, iar in solutionarea
acestei probleme societatea are un rol deosebit.
Pentru a fi posibila reinsertia copilului cu CES sau cu handicap in invatamantul de masa,
trebuiesc parcursi urmatorii pasi:
Evaluarea clinica ce consta in diagnosticarea corecta de catre specialist privind identificarea
tulburarilor de personalitate si simtom atologia specifica;
Evaluarea etiologica ce identifica factorii determinanti ai CES sau ai handicapului;
Evaluarea preliminara care furnizeaza informatii asupra situatiei socio – economice a copilului
cu CES sau cu handicap si a familiei sale;
Evaluarea op erationala care stabileste tipul problemelor existente, cauzele acestora, persoanele
implicate, resursele si ofera o imagine detaliata asupra copilului cu CES sau cu handicap; este
flexibila si permite revizuiri si completari cand se constata necesitatea l or;
Evaluarea secventiala puncteaza gradul d realizare al sarcinilor propuse pentru remedierea
situatiei copilului cu CES sau cu handicap, incheierea sau continuarea in identificarea solutiilor
optime pentru acest copil.

Copilul cu CES sau cu handicap trebuie srijinit pentru ca o data cu reinsertia in invatamantul
de masa sa beneficieze de conditii ca ceilalti membrii ai comunitatii, iar in acest sens trebuie sa
tinem cont privind dezvoltarea urmatoarelor aspecte:
Autonomia copilului cu CES sau cu han dicap – prin implicarea in activitati individuale si de grup
care sa ii dezvolte capacitatea de a -si constientiza si a -si satisface singur nevoile de baza;
Viata independenta a copilului cu CES sau cu handicap – prin implicarea in activitati care
presupun responsabilizare, concentrare, socializare si relationare corecta cu cei din jur in vederea
cresterii gradului de satisfacere a nevoii de relationare cu ceilalti si a posibilitatii de a face fata
cerintelor sociale.
Copilul cu CES sau cu handicap are aceleasi trebuinte ca oricare altul, iar acestea devin speciale
daca nu sunt satisfacute in acelasi mod ca cele ale celorlalti datorita CES, handicapului, a factorilor
personali, sociali si a celor care tin de mediul ambiant. Fiecare nevoie speciala a copi lului cu CES
sau cu handicap se coreleaza cu o nevoie sau cu mai multe nevoi de sprijin ( suportul pe care il
necesita un copil cu CES sau cu handicap pentru a duce o viata normala ).
Cand se elaboreaza un plan de masuri privind reinsertia in invataman tul de masa al copilului cu
CES sau cu handicap in scoala de masa, se au in vedere capacitatile adaptative cu limitari ale
acestuia la cerintele invatamantului de masa dar si posibilitatile de progres, competentele care pot
fi dezvoltate in vederea favoriz arii si facilitarii reinsertiei scolare.
Pentru ca reinsertia copilului cu CES sau cu handicap sa fie cat mai eficienta se urmareste
implicarea acestuia in activitati care sa contribuie la descoperirea de sine, sa faciliteze optiunea
catre educatia de masa adecvata propriilor abilitati si interese si remodelarea potentialului si
recuoerarea resurselor proprii.

In domeniul consilierii psihopedagogice:
– Formarea unor atitudini pozitive, favorabile fata de scoala, fata de rolul si importanta educa tiei
scolare;

– Diminuarea disonantelor cognitive, socio – afective, psihomorale, atitudinale in vederea unei
mai bune adaptari scolare si implicit sociale;
– Sprijinirea in intelegerea si aprofundarea cunostintelor dobandite in timpul orelor de curs,
raportar ea corecta a nivelului de aspiratii la propriile posibilitati de realizare, raportarea corecta la
exigentele scolare,.
– Imbunatatirea comunicarii dintre scoala – elev – familie cu scopul cresterii calitatii procesului
educational oferit si adaptarii acestu ia la particularitatile, nevoile si posibilitatile individuale.
In domeniul social:
– Dezvoltarea structurilor care sa identifice la nivel local, judetean sau chiar regional posibilitatile
si demersurile necesare integrarii scolare si socio – profesionale a copiilor cu CES sau cu handicap;
– Informarea si promovarea problematicii referitoare la copiii cu CES sau cu handicap scolarizati
in scoala speciala si necesitatea integrarii / reintegrarii in scoala de masa;
– Identificarea si creearea de serv icii care sa reduca pe cat posibil integrarea in invatamantul
special a copiilor cu CES sau cu handicap – formele usoare – si facilitarea reinsertiei scolare si
socio – profesionale a acestora in vederea eliminarii fenomenului de marginalizare.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Mi-am propus sa descopar daca scoala speciala directioneaza in mod diferit elevii cu CES sau
cu handicap ce sunt scolarizati in acest sistem de invatamant.
Exista o mare diferenta intre numarul de elevi cu CES sau cu handicap car e intra in
invatamantul special si numarul absolventilor acestei forme de invatamant, iar aceasta diferenta
este data de faptul ca multi dintre ei abandoneaza de la inceput, o parte se pierd pe parcurs, iar cea
mai mica parte reuseste sa finalizeze astfel de cursuri dar intampina dificultati privind reinsertia
sociala si implicit profesionala.

Mediul familial, nivelul scazut de educatie al parintilor copiilor cu CES sau cu handicap
scolarizati in scoala speciala influenteaza abandonarea scolii de cat re acestia de aceea, este
imperios necesara o mai buna consiliere psihopedagogica a elevilor din scolile speciale si a
parintilor acestora, dar si o regandire a sistemului invatamantului special cu scopul creaarii
conditiilor necesare reinsertiei sociale a acestor copii.
Elevului cu CES sau cu handicap i se limiteaza oarecum de la bun inceput optiunile scolare si
profesionale, odata cu intrarea sa in scoala speciala deoarece materiile din programa de invatamant
specifica invatamantului special nu este diversificata si nu ii asigura un grad ridicat de
independenta. Acest elev nu mai este motivat pentru participarea activa la orele de curs, devine
inconsecvent si ii influenteaza spre abandon scolar pe cei cu varsta mai mica decat a sa.
Pe durata scol arizarii copilului cu CES sau cu handicap, trebuie sa se acorde o mai mare
importanta privind accesul acestuia la diverse surse si programe care sa creasca nivelul de
reabilitare / recuperare. CES sau handicapul unui elev este cel care determina incapacita tea
acestuia de a suporta rigorile vietii de zi cu zi, ale mediului in care traieste si astfel el poate asimila,
tolera sau respinge oportunitatile pe care comunitatea i le ofera.
Trebuie sporit gradul de informare al comunitatii cu privire la elevii cu CES sau cu handicap
pentru a isi aduce contributia la cresterea potentialului acestora cu privire la acomodarea si
participarea activa la viata sociala.
Reinsertia copiilor cu CES sau cu handicap in invatamantul de masa reprezinta obligatia
societ atii deoarece astfel se normalizeaza si se reformeaza conditiile educationale pentru acesti
copii si li se asiguara mai eficient dreptul de a participa in mod activ la viata sociala.
Pentru ca reinsertia copiilor cu CES sau cu handicap sa fie mai efic ienta trebuie corelate
activitatile pedagogice si sociale cu cele psihologice, de asistenta sociala, de asistenta medicala,
juridice si organizatorice si nu in ultimul rand, trebuie manifestata o atitudine nediscriminatorie
fata de acesti copii pentru ca e i sa se simta sprijiniti, motivati, respectati, responsabilizati, sustinuti,
acceptati.

ANEXA I
CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA PROBLEMELOR PRIVIND : EMOTIVITATEA,
DEVIANTA COMPORTAMENTALA, HIPERAVTIVITATEA, RELATIONAREA CU CEI
DIN JUR ALE ELEVULUI CU TULBURARI DE COMPORTAMENT
Nr.
Crt. Intrebarea Neadevarat Mai mult sau
mai putin
adevarat Adevarat in
mod sigur Observatii
1 Manifesta receptivitate
fata de sentimentele
celor din jur ?
2 Il/o caracterizeaza
hiperact ivitatea,
agitatia in majoritatea
timpului ?

3 Acuza de cele mai
multe ori dureri de cap,
stari de rau sau crampe
abdominale ?
4 Este de acord sa
foloseasca cu ceilalti o
parte din bunurile
persoanle ?
5 Se enerveaza repede si
nu isi poate stapani sau
controla
comportamentul ?
6 Prefera izolarea si / sau
singuratatea in
detrimentul colaborarii
cu ceilalti?
7 Indeplineste sarcinile
trasate de persoane
mature, le asculta?
8 Pare ca il framanta mai
tot timpul anumite
probleme?
9 Isi ofera ajutorul unei
persoane care pare
trista, nelinistita sau
prezinta leziuni?

10 De obicei prezinta
agitatie motorie
11 Are cel putin un prieten
bun ?
12 Intra destul de des in
conflict cu cei de
aceeasi varsta,
manifesta agresivitate
fata de acestia?
13 De cele mai multe ori
pare a avea probleme
care il / o coplesesc
fiind abatut /a si neatent
/a?
14 Se bucura de admiratia
si aprecierea altor copii
de aceeasi varsta?
15 Este greu sa ii captezi
atentia sau ii este
distrasa de cei mai
subtili factori externi,
iar nivelul concentrarii
este foarte scazut?
16 La situatii noi
manifesta neliniste sau
cauta sprijinul si
suportul altei persoane
deoarece nu manifesra

incredere in propriile
capacitati / abilitati?
17 Este ingaduitor cu cei
de aceeasi varsta sau de
varsta apropiata?
18 Deformeaza realitatea
in favoarea sa?
19 Se intampla ca alti copii
sa il / o agreseze fizic,
verbal sau emotional?
20 Doreste sa le fie de
ajutor celor cu care
interactioneaza la un
moment dat ; il / o
intereseaza in ce va
consta ajutorul pe care
il va oferi?
21 Isi insuseste voit lucruri
sau obiecte care de fapt
nu ii apartin?
22 Prefera compania
persoanelor mature in
detrimentul copiilor de
aceeasi varsta sau
apropiati cu a sa?
23 Se panicheaza foarte
tare de cele mai mici

obstacole / situatii noi
pe care le are de trecut?
24 Indeplineste cu succes
sarcinile care i -au fost
trasate la un moment
dat ; este atent / a la
detalii?
25 Manifesta emotivitate?
26 Prezinta un nivel de
concentrare scazut?
27 Manifesta
comportament deviant,
oscilant?
28 Intampina dificultati
atunci cand trebuie sa
interactioneze si sa
relationeze cu cei din
jur?
NOTA : Chestionarul a fost aplicat cadrului didactic responsabil de elevul cu tulburari de
comportament.

ANEXA II
PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA
PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA PRIVIND REABILITAREA SOCIALIZAREA SI
INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA
Nr.
crt. Obiective Activități
desfășurate Indicatori Rezultate așteptate Perioada de
desfășurare
1 Autocunoastere
a si dezvoltarea
personala. Exercitii pentru
cunoasterea de
sine;
Exercitii pentru
identificarea
intereselor si Sednte de
consiliere.
Jocuri de rol.
Activitati de
responsabilizare. Conștientizarea faptului că,
fiecare persoană este unică în
felul său și -i trebuie valorificate
trăsăturile pozit ive.

abilitatilor
personale;
Dezateri pe tema
,,respectului de
sine,,;
Promovarea
valorilor si
convingerilor
personale. Sa-si poata evalua punctele tari,
punctele slabe, interesele si
abilitatile personale ;
Sa demonstreze respect de sine;
2 Imbunatatirea
comunicarii si
abilitatilor
sociale. Implcarea in joc de
rol pe tema,, Ce
vreau, ce pot, ce
trebuie sa fac ,, ;
Exercitii de
identificare a
asituatiilor in care
este
necesaraasumarea
resonsabilitatii ;
Activitati care sa
incurajeze
exprimarea
opiniilor
pro/contra, cu
privire la o situatie
data sau existenta ;
Implicarea in
activitati de grup ce Jocuri de rol.
Discutii cu teme.
Sarcini atribuite
progresiv in
vederea
responsabilizarii. Sa cunoasca ce responsabilitate
are fata de scoala, familie si
comunitate;
Sa poata explica importanta
responsabilitatii sociale si sa
manifeste respect petru punctele
de vedere ale celorlalti chiar
daca sunt diferite de ale sale;

presupun
dezvoltarea
capacitatii de a
anticipa si de a
reactiona
corespunzator fata
de scoala, familie si
societate .
3 Utilizarea
adecvata a
informatiilor
educationale si
extrascolare, in
propria
activit ate,
pentru obtinerea
succesului pe
plan profesional
si personal. Activitati de
identificare si
imbunatatire a
tipului de invatare;
Discutii despre
stilurile de invatare
in vederea
optimizarii
procesului de
invatare;
Activitati ce
presupun utilizarea
corec ta a resurselor
informatice si
comunicationale cu
privire la
imbunatatirea
stilului de invatare;
Exersarea prin joc
de rol a
deprinderilor de Discutii
idividuale si de
grup.
Jocur i de rol.
Activitati
individuale si de
grup. Deschiderea si adaptarea la noi
tipuri de invatare;
Manifestarea interesului pentru
invatarea permanenta intr -o
lume a schimbarii si o societate
bazata pe cunoastere;

utilizare a
tehnologiilor
informatice si
comunicationale
necesare invatarii.

PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA PRIVIND REABILITAREA SOCIALIZAREA SI
INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA
Nr.
crt. Obiective Activități desfășurate Indicatori Rezultate așteptate Perioada de
desfășurare
1 Autocunoast
erea si
dezvoltarea
personala. Exercitii pentru
cunoasterea resurselor
personale;
Jocuri de rol pentru
identificarea intereselor
si abilitatilor personale;
Exercitii de cunoastere
a semnificatiei ,,stimei
de sine,, si a situatiilor Sednte de
consiliere.
Jocuri de rol.
Activitati de
responsabilizare. Sa identifice situatii in care se
manifesta stima de sine;
Sa aiba o atitudine pozitiva fata de
propria persoana, sa isi cunoasca
potentialul si sa aiba increder e in
fortele proprii.

in care aceasta se
manifesta;
Exercitii de analizare a
schimbarilor spe plan
personal si profes ional,
specifice varstei.
2 Imbunatatir
ea
comunicarii
si abilitatilor
sociale. Exersarea exprimarii
adecvate a emotiilor
prin joc de rol ,,Emotii
– Eu –
Comportament,, ;
Implicarea in activitati
din care sa inteleaga
importanta contributiei
personale fata de
societate dar care sa ii
permita exersarea
comportamentului
individual si pe cel
care deriva din munca
in echipa – cooperarea ;
Vizionarea de filme
pentru a identifica
situatiile in care este
necesara asumarea
responsabilitatii prin
exprimarea opiniilor
pro si contra dar si
pentru a evidentia Jocuri de rol.
Discutii cu teme.
Sarcini atribuite
progresiv in
vederea
responsabilizarii. Sa cunoasca relatia dintre evenimente
– gandiri – emotii generate si cum sa
faca fata emotional situatiilor dificile ;
Sa stie cum sa isi recunoasca emotiile
si sa poata sa aplice modalitati
eficiente pentru a le depasi.

avantajele muncii in
echipa prin acceptarea
si fructificarea
opiniilor.

3 Utilizarea
adecvata a
informatiilo
r
educationale
si
extrascolare,
in propria
activitate,
pentru
obtinerea
succesului
pe plan
profesional
si personal. Activitati prin care sunt
identificati factorii
educationali care
influenteaza reusita
personala si
profesionala i mod
pozitiv;
Vizionarea de filme
care sa argumenteze
importanta si r olul
educatiei scolare si a
invatarii permanente
pentru evolutia
personala;
Joc de rol pe tema ,, Ce
stil de invatare am si ce
performante pot
obtine,,. Discutii
idividuale si de
grup.
Jocuri de rol.
Activitati
individuale si de
grup. Sa poata analiza core spondenta dintre
resursele personale de invatare si
cerintele scolare si ale societatii in
vederea realizarii in plan profesional;
Sa identifice si sa imbunatateasca prin
invatare, relatia dintre calitatile
personale, cunostintele dobandite si
reusita pers onala in plan profesional.

PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA PRIVIND REABILITAREA SOCIALIZAREA SI
INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA

Nr.
crt. Obiective Activități desfășurate Indicatori Rezultate așteptate Perioada de
desfășurare
1 Autocunoastere
a si dezvoltarea
personala. Joc de rol pe tema ,,Ce imi
place / ce nu imi place in
legatura cu mine,,;
Discutii individuale si de
grup despre etichetari si
despre consecintele
acestora;
Discutii individuale si de
grup despre schimbarile
comportamentale
specifice varstei; Sednte de
consiliere.
Jocuri de rol.
Activitati de
responsabilizare
, sensibilizare si
luare de decizii. Sa cunoasca modul de
imbunatatire a stimei de sine ca
urmare a etichetarilor nepotrivite;
Sa poata aplica tehnici de
autocontrol prin care sa prezinte
caracteristicile pozitive ale
propriei persoane.

Vizionarea unor filme din
care sa invete tehnici de
autocontrol prin
intermediul carora va
putea face fata
schimbarilor asociate
varstei.
2 Imbunatatirea
comunicarii si
abilitatilor
sociale. Exercitii care vizeaza
identificarea avantajelor
ca urmare a
comportamentului
nonagresiv si
dezavantajele
comportaentului agresiv ;
Implcarea in joc de rol pe
tema ,, Cum ma vad eu,
cum ma vad ceilalti si
care este rolul
comunicarii,, ;
Activitati de grup care
presupun aplicarea
tehnicilor de autocontrol
pentru a ascunde emotiile
dar si pentru a le face
vizibile cand este cazul ;
Activitati in care este
utilizata empatia – joc de Jocuri de rol.
Discutii cu
teme.
Sarcini atribuite
progresiv in
vederea
responsabilizari
i si luarii
deciziilor
potrivite. Sa identifica cum se manifesta un
comportament nonagresiv si
avantajele unui astfel de
comportament in relationarea cu
ce din jur;
Sa identifice cum se manifesta un
comportament agresiv,
dezavantajele unui astfel de
comportament si influentele
negative ale unui astfel de
comportament atat asupra
individului, cat si asupra diului in
care acesta traeste.

rol pe tema ,, Cum pot
arata ca ascult pe cineva,,.
3 Utilizarea
adecvata a
informatiilor
educationale si
extrascolare, in
propria
activitate,
pentru obtinerea
succesului pe
plan profesional
si personal. Imlicarea in activitati ce
presupun autocunoasterea
si argumentarea rolului si
importantei educatiei
scolare pentru reusita
personala;
Joc de rol pe tema , , Cum
reusesc sa imbunatatesc
resursele personale pentru
a reusi profesional,,;
Discutii individuale si de
grup privind aspiratiile,
interesele si posibilitatile
pentru reusita
profesionala si personala. Discutii
idividuale si de
grup.
Jocuri de rol.
Activitati
individuale si de
grup. Dezvoltarea motivetiei si
flexibilitatii in elaborarea
propriului traseu educational si
profesional;
Responsabilizarea privind
deciziile si actiunile intreprinse
pentru reusita personala si
profesionala.

PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA PRIVIND REABILITAREA SOCIALIZAREA SI
INTEGRAREA SOCIOPROFESIONALA

Nr.
crt. Obiective Activități desfășurate Indicatori Rezultate așteptate Perioada de
desfășurare
1 Autocunoastere
a si dezvoltarea
personala. Joc de rol pe tema ,, Respectul
de sine si respectul fata de
ceilalti,, si ,,Posibilitati si
limite,,;
Implicarea in activitati ce
presupun munca in echipa;
Vizionarea unor filme ce au
ca tema increderea in propria
persoana si consecintele
etichetarii de catre alte
persoane menite sa afecteze
stima de sine; Sednte de
consiliere.
Jocuri de r ol.
Activitati de
responsabilizare. Sa aiba capacitatea de a
analiza schimbarile de
personalitate si de
comportament specifice
varstei, sa aiba asteptari de
la propria persoana si sa isi
poata prezenta
caracteristicele pozitive
personale;
Sa poata diferentia o
persoana cu stima de sine
scazuta de una cu stima de

Dezbateri individuale si de
grup in vederea
constientizarii punctelor tari
ale fiecarei persoane si
utilizarea lor in vederea
atragerii de atitudini pozitive
din partea celorlalti.
sine ridicata in functie de
atitudine si comportament.
2 Imbunatatirea
comunicarii si
abilitatilor
sociale. Simularea unor situatii care
necesita autocontrol,
Crearea unor situatii de
comunicare asertiva ;
Lucrul in echipa pe tema ,, Te
ascult, asculta -ma, suntem
egali,, ;
Joc de rol pe temele : ,, Arta
de a face fata conflictelor,, si
,, Responsabilitati si
consecinte,,. Jocuri de rol.
Discutii cu teme.
Sarcini atribuite
progresiv in
vederea
responsabilizarii. Asumarea resposabilitatii
pentru consecintele
propriilor actiuni indiferent
daca acestea sunt negative
sau pozitive;
Sa aiba capacitatea de a
distinge comportamentul
asertiv de cel pasiv si / sau
de cel agresiv.
3 Utilizarea
adecvata a
informatiilor
educationale si
extrascolare, in
propria
activitate,
pentru obtinerea
succesului pe Planificarea reusitei
personale si profesionale
tinand cont de optiunea
individuala si oferta sociala;
Discutii privind factorii care
influenteaza reusita personala
si profesionala tinand cont de Discutii
idividuale si de
grup.
Jocuri de rol.
Activitati
individuale si de
grup. Valorificarea critica si
selectiva a informatiilor
dobandite prin procesul
educational;
Invatarea permanenta si
orientarea spre o viata de
calitate in prezent si in
viitor.

plan profesional
si personal. informatiile insusite prin
procesul educational;
Activitati ce presupun
intocmirea planului de viitor
tinand cont de calitatile si
valorile personale si utilizarea
optima a cunostintelor
dobandite prin educatie.