ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA – – COORDONATORI – DIAGNOZA PROBLEMELOR SOCIALE COMUNITARE -STUDII DE CAZ – Publicarea acestei lucr ări a fost finan Ġată… [602517]

Licență

ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA – – COORDONATORI – DIAGNOZA PROBLEMELOR SOCIALE COMUNITARE -STUDII DE CAZ – Publicarea acestei lucr ări a fost finan Ġată… [602517]

Byadmin ianuarie 1, 2024

ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA –
– COORDONATORI –
DIAGNOZA PROBLEMELOR
SOCIALE COMUNITARE
-STUDII DE CAZ –

Publicarea acestei lucr ări
a fost finan Ġată din grantul 149 CNFIS,
"Dezvoltarea unui Colegiu de asisten Ġi sociali comunitari ".
Director de grant:
prof. univ. dr. Elena Zamfir,
úef catedr ă AsistenĠă Socială – Facultatea de Sociologie úi
AsistenĠă Socială a Universit ăĠii Bucure úti.
Colectiv de autori:
Elena ZAMFIR, Marian PREDA, C ătălin ZAMFIR,
Cosima RUGHINI ù, Lucian POP, Andra L ĂZĂROIU,
Sebastian L ĂZĂROIU, Paula SANDU, Claudiu TUFI ù,
Gheorghe DEJEU, Florica CHIPEA, Graham W. GILES,
Gabriela MARCOCI, Vasile BURTEA

ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA
– COORDONATORI –
DIAGNOZA
PROBLEMELOR
SOCIALE COMUNITARE
– STUDII DE CAZ –

Bucureúti, România
Editor: Valeriu IOAN-FRANC
Redactor: Paula NEAC ùU
Coperta úi prezentarea grafic ă:Nicolae LOGIN ;LuminiĠa LOGIN
Toate drepturile asupra acestei edi Ġii aparĠin Editurii EXPERT. Reproducerea, fie úi
parĠialăúi pe orice suport, este interzis ă fără acordul prealabil al editorului, fiind
supusă prevederilor legii drepturilor de autor.
ISBN 973-8177-04-6 Ap ărut 2000©

CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………..7
Dinamica societ ăĠii civile. Politici de gen. – Elena ZAMFIR……..11
Mecanismele sociale ale dezvolt ării comunitare – Studiu
de caz al comunit ăĠii ZăbrăuĠi, Bucure úti
– Cătălin ZAMFIR, Cosima RUGHINI ù………………….49
Probleme ale administra Ġiei publice locale din
judeĠul Prahova – Marian PREDA………………………..91
Capital social úi dezvoltare comunitar ă – Studiu de caz
– Lucian POP, Cosima RUGHINI ù…………………….. 114
Comiúani – o comun ă cu două modele – Andra L ĂZĂROIU,
Sebastian L ĂZĂROIU ……………………………………… 153
Biertan – în c ăutarea viitorului – Paula SANDU,
Claudiu TUFI ù………………………………………………… 207
Căminul Felix – Oradea – Gheorghe DEJEU …………………………. 284
Aspecte ale tranzi Ġiei în comunit ăĠile bihorene
– Florica CHIPEA ……………………………………………. 311
Un parteneriat pentru justi Ġie. Rolul proba Ġiunii în
administrarea justi Ġiei juvenile úi comunitare
– Graham W. GILES ………………………………………… 375
Serviciile sociale în cadrul sistemului de protec Ġie social ă
francez – Structur ăúi activitate
– Gabriela MARCOCI ………………………………………. 395
Documentele de stare civil ăúi cetăĠenie în comunit ăĠile
cu popula Ġie de rromi – Vasile BURTEA……………. 412

INTRODUCERE 7
INTRODUCERE
Deúi pornită mai degrab ă din lipsa de competen Ġă a guvernan Ġilor
de la nivel central în a rezolva problemele sociale grave ale tranzi Ġiei, decât
din nevoia de dezvoltare a comunit ăĠilor sau din presiunile acestora,
descentralizarea (mai degrab ă a responsabilit ăĠilor decât a resurselor) s-a
materializat în ultimii ani úi prin legile administra Ġiei publice locale care
creează cadrul pentru cre úterea rolului comunit ăĠilor locale în România. Mai
degrabă abandonate decât “împuternicite” de c ătre stat, comunit ăĠile locale
nu mai au practic acum alt ă alternativa decât dezvoltarea propriilor institu Ġii,
resurse, solu Ġii. Ele au îns ă handicapul lipsei de experien Ġă, al puĠinătăĠii
resurselor umane úi materiale, al particip ării reduse a cet ăĠenilor
descuraja Ġi (în a participa) timp de peste cinci decenii de regimul comunist,
adeptul particip ării formale, al mim ării implicării reale a cet ăĠenilor. Ele au
nevoie adesea de sprijin din afar ă (consiliere, evaluarea nevoilor, diagnoza
problemelor, îndrumare privind g ăsirea de solu Ġii, instruire, sprijin material),
iar speciali útii din mediul academic pot contribui în mod esen Ġial la acest
sprijin necesar.
Dezvoltarea comunitar ă este un domeniu care s-a dezvoltat rapid în
ultimele decenii atât ca preocupare a cercet ătorilor din domeniul útiinĠelor
sociale, cât úi ca disciplin ă de studiu în facult ăĠile umaniste.
În perspectiv ă, soluĠionarea comunitar ă a problemelor sociale
se va extinde sim Ġitor, constituind o resurs ă majoră pentru politici
sociale, a úa cum s-a dovedit a fi úi în Ġări capitaliste mult mai
dezvoltate.
ÎnvăĠământul superior úi cercetarea útiinĠifică universitar ă din
domeniul útiinĠelor sociale (asisten Ġă socială, sociologie, politici sociale) nu
pot ignora aceast ă tendinĠă majoră în evolu Ġia societ ăĠiiúi trebuie s ă se
adapteze – anticipând procesele de dezvoltare comunitar ă prin studierea
experien Ġelor pozitive, dar úi a pericolelor – úi prin preg ătirea unor speciali úti
(asistenĠi sociali, sociologi) care s ă se poat ă implica în mod profesionist,
benefic în politicile sociale comunitare.
ÎnvăĠământul superior de asisten Ġă socială va trebui s ă furnizeze
sistemului de servicii de asisten Ġă socială specialiúti pentru toate tipurile de
instituĠiiúi de probleme sociale. Este probabil ca asisten Ġa social ă
comunitar ă să acopere o mare parte din viitorul sistem. În acest sens,

INTRODUCERE 8
viitorii asisten Ġi sociali trebuie s ă-úi însuúească temeinic cuno útinĠele
referitoare la asisten Ġa socială comunitar ă, domeniu insuficient studiat la
noi în prezent.
Cercetarea universitar ă din domeniul útiinĠelor sociale va g ăsi în
procesele de dezvoltare comunitar ă un domeniu de prim ă importan Ġă
pentru viitor.
x Este nevoie în primul rând de o diagnoz ă a problemelor sociale
comunitare.
x Trebuie inventariate toate experien Ġele/iniĠiativele comunitare,
atât cele pozitive, pentru a le promova úi difuza în alte comunit ăĠi
atât cât este posibil, cât úi insuccesele, care trebuie analizate úi
corectate sau evitate.
x Pe baza datelor ob Ġinute din cercet ări vor putea fi elaborate, în
cadrul comunit ăĠilorúi împreun ă cu acestea, programe coerente
de dezvoltare comunitar ă în care politicile sociale s ă aibă un loc
clar conturat.
Facultatea de Sociologie úi Asisten Ġă Socială din Universitatea
Bucureúti a realizat importan Ġa dezvolt ării comunitare úi a iniĠiat proiecte
majore în aceast ă direcĠie atât în educa Ġie (formarea de resurse umane),
câtúi în cercetarea útiinĠificăúi practica studen Ġilor.
Prin înfiin Ġarea în 1999 (cu sprijinul Programului pentru înfiin Ġarea de
colegii finan Ġat de CNCSIS prin intermediul B ăncii Mondiale) a unui Colegiu
de Asisten Ġă Socială cu specializare în asisten Ġa socială comunitar ă, am
reluat practic tradi Ġiaúcolii române úti de asisten Ġă socială creată de Henri
Stahl de preg ătire a unor asisten Ġi sociali care s ă lucreze în comunit ăĠi, cu
acestea úi pentru acestea. La acesta se adaug ă cursurile de dezvoltare
comunitar ă introduse în programele de studii ale sec Ġiilor de asisten Ġă
socialăúi sociologie, ca úi în programe de master desf ăúurate în facultatea
noastră.
Programele de cercetare úi publicare a unor studii de importan Ġă
majoră pentru dezvoltarea comunitar ă au continuat cu proiectul “Diagnoza
problemelor sociale comunitare úi programe de dezvoltare comunitar ă”,
finanĠat, de asemenea, din Programul B ăncii Mondiale pentru
învăĠământ superior úi finalizat cu dou ă volume de studii privind
politicile sociale comunitare . Primul volum, “Strategii antis ărăcieúi
dezvoltare comunitar ă”, a fost dedicat în special diagnozei problemelor
sociale comunitare úi politicilor de dezvoltare comunitar ă. Au fost tratate în
capitolele sale în special urm ătoarele domenii:

INTRODUCERE 9
prevenirea úi combaterea s ărăciei;
prevenirea criminalit ăĠiiúi delincven Ġei la nivel comunitar: tipuri de
activităĠiúi de victime; care sunt dimensiunile reale ale
fenomenului; care sunt cauzele; posibilele solu Ġii;
problemele persoanelor vârstnice din comunitate;
problemele copiilor úi tinerilor afla Ġi în situa Ġii de risc în cadrul
comunităĠii;
violenĠa în familie úi combaterea ei;
problemele persoanelor cu handicap úi soluĠii comunitare pentru
acestea;
rolul úi implicarea bisericii ca institu Ġie a comunit ăĠii în rezolvarea
problemelor comunit ăĠilor, în special prin serviciile de asisten Ġă
socială oferite.
Acest al doilea volum este dedicat unor studii de caz privind
problemele sociale concrete cu care se confrunt ă comunit ăĠi din România,
darúi exemple de solu Ġii comunitare aplicate în state occidentale pentru
astfel de probleme sociale. Cazurile prezentate constituie exemple de probleme comunitare úi conĠin posibilit ăĠi de abordare a acestora la nivelul
comunităĠilor.
Pe baza datelor din aceste studii de caz, ob Ġinute (în majoritatea lor)
din cercet ări de teren realizate de tineri absolven Ġi ai Facult ăĠii de
Sociologie úi Asisten Ġă Social
ă, cât úi pe baza altor studii de caz, vor putea
fi elaborate, în cadrul comunit ăĠilorúi împreun ă cu acestea, programe
coerente de dezvoltare comunitar ă în care politicile sociale comunitare s ă
aibă un loc clar conturat. O dat ă creată o bază de date mai complex ă de
soluĠionare comunitar ă a unor probleme sociale, cercet ărileúi soluĠiile
propuse vor fi puse la dispozi Ġia tuturor celor care vor dori s ă dezvolte
iniĠiative comunitare în România. Volumul prezent va fi utilizat úi în scopuri
didactice, pentru studen Ġii care urmeaz ă cursurile de nivel universitar úi
postuniversitar privind asisten Ġa socială comunitar ă.
Coordonatorii

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 11
DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE.
POLITICI DE GEN*
Elena ZAMFIR
Dinamica societ ăĠii civile
Schimbările care au avut loc în societatea româneasc ă după 1989 au
ridicat dou ă noi provoc ări societăĠii în ansamblul ei. Prima se refer ă la funcĠia
de mediere între individ úi stat. În regimul socialist aceast ă funcĠie era
îndeplinit ă de birocra Ġia de partid (distinc Ġia dintre stat úi Partidul Comunist
fiind una mai degrab ă formală), a cărei organizare ierarhic-arborescent ă îi
permitea practic s ă fie prezent ă “la toate nivelurile societ ăĠii”, sau de c ătre
organiza Ġii “cvasi-neguvernamentale” care aveau îns ă mai mult un rol de
“curele de transmisie” ale politicilor statului socialist úi serveau mai degrab ă
la legitimarea acestuia. Cea de-a doua provocare este consecin Ġa directă a
retragerii statului din economie úi constă în apariĠia unor categorii de bunuri
úi/sau servicii pe care statul nu are capacitatea (administrativ ă, financiar ă etc.)
de a le oferi, iar organiza Ġiile economice care urm ăresc profitul nu sunt
motivate s ă o facă. Care a fost r ăspunsul societ ăĠii române úti la aceast ă dublă
provocare? R ăspunsul pozitiv al comunit ăĠii a fost încercarea de asociere.
Începând cu 1990, asist ăm la o adev ărată “explozie asociativ ă”.
Dinamica ONG a cunoscut un ritm alert dup ă revoluĠie. Ele iau fiin Ġă pe baza
Decretului–lege nr. 8/31 decembrie 1989 (care privea în principal partidele politice) úi pe baza Legii nr. 21 din 1924 cu privire la asocia Ġiiúi fundaĠii,
repusă în aplicare. În 1990 s-a atins o rat ă de înregistrare a organiza Ġiilor
neguvernamentale de “300 de organiza Ġii într-o lun ă”1, iar în 1997 sectorul
nonprofit atingea cifra de 32 982 organiza Ġii formal înregistrate. În primii doi
ani rata de înregistrare a ONG este foarte înalt ă, la sfârúitul anului 1992
multe ONG fiind deja afiliate la organiza Ġii străine sau interna Ġionale. În

* Acest studiu reprezint ă un capitol din Raportul na Ġional al dezvolt ării umane –
România 1999 , Ed. Expert, Bucure úti, 1999.
1 Vameúu, AncuĠaúi Constantinescu, Lorita (coord.), Catalogul organiza Ġiilor
neguvernamentale din România , 1994, apud. Rela Ġiile dintre autorit ăĠile publice
úi organiza Ġiile neguvernamentale din România, FDSC, "Studii úi cercetări asupra
sectorului nonprofit", nr.1/1997, p.1.

ELENA ZAMFIR 12
acelaúi timp, un num ăr important de organiza Ġii neguvernamentale str ăineúi-
au deschis birouri în România, cea mai mare parte dintre ele fiind de caritate. După explozia din 1990, rata de înfiin Ġare a ONG a sc ăzut continuu pân ă în
1996úi 1997.
Procesul s-a dovedit îns ă a fi mai dificil decât se a útepta. Una din
moútenirile cele mai grele ale regimului socialist, cu impact negativ de lung
termen, a fost în ăbuúirea societ ăĠii civile. Dac ă promovarea institu Ġiilor
politice democratice s-a putut face rapid, construc Ġia unei societ ăĠi civile
active, element esen Ġial al unui sistem democratic organic, s-a dovedit a fi
mult mai dificil ă. Unele componente ale societ ăĠii civile s-au putut dezvolta
extrem de rapid, ele primind un suport masiv din partea guvern ării, de
exemplu, sindicatele úi organiza Ġiile reprezentând grup ările etnice. Altele au
avut o evolu Ġie mai lent ă, maturizarea úi impunerea lor fiind mai
anevoioas ă.
Conform investiga Ġiilor FDSC, sectorul ONG a prezentat constant un
grad ridicat de inactivitate: multe organiza Ġii practic nu func Ġionează. Cele
mai multe dintre organiza Ġiile inactive nu î úi consemneaz ă însă legal
încetarea activit ăĠii. Se poate aprecia c ă nucleul cel mai activ, cu influen Ġă
na
Ġională, este alc ătuit din circa 400 ONG2.
Tabelul 1
Numărul organiza Ġiilor neguvernamentale
în 1996-1997
1996 1997
Total, din care: 23516 32982
Sindicate, confedera Ġii sindicale 2615 3173
Partide, forma Ġiuni politice, coali Ġii ale acestora 92 65
Uniuni profesionale úi patronale 535 923
FundaĠii, asocia Ġii culturale úi sportive 11579 20082
Organiza Ġii religioase (de cult) 6591 8739
Sursa : Anuarul Statistic al României, CNS, 1998.

2Democra Ġia în România , International IDEA, Humanitas, 1997, p. 126.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 13
Graficul 1 – Structura sectorului nonprofit pe tipuri de activit ăĠi
Structura sectorului nonprofit
Cercetările realizate de Funda Ġia pentru Dezvoltarea Societ ăĠii Civile
(vezi caseta) arat ă că cele mai multe organiza Ġii din sectorul nonprofit sunt
centrate în principal pe activit ăĠi de cultur ă, artăúi recreere. O pondere
important ă o ocupăúi organiza Ġiile orientate spre oferirea de servicii sociale.
Acestea, de úi beneficiaz ă de oportunit ăĠi favorabile oferite de cadrul legislativ
(în special HG nr. 125/1996 privind ajutorul social úi Legea nr. 34/1998 care
vizează acordarea de subven Ġii asocia Ġiilorúi fundaĠiilor române cu
personalitate juridic ă care înfiin Ġeazăúi administreaz ă unităĠi de asisten Ġă
socială), par a înregistra o anumit ă stagnare. Conform acelora úi cercetări,
principalele grupuri Ġintă ale organiza Ġiilor neguvernamentale sunt tinerii,

ELENA ZAMFIR 14
copiiiúi elevii, în timp ce b ătrâniiúi săracii ocup ă locurile 6, respectiv 7 în
această ierarhie. De altfel, ponderea serviciilor destinate s ăracilor în totalul
serviciilor sociale oferite de ONG este de aproximativ 16%.
În 1996 úi 1998, Funda Ġia pentru Dezvoltarea Societ ăĠii Civile a întreprins dou ă
anchete având drept subiec Ġi organiza Ġii nonprofit din România. Cu scopul de a
aduna informa Ġii detaliate, a fost realizat un chestionar complex. Chestionarele
au fost distribuite atât prin po útă, cât úi prin intermediul interviurilor fa Ġă în faĠă.
La cele dou ă sesiuni de intervievare, num ărul aproximativ de organiza Ġii
nonprofit care au completat chestionare a fost de 3200, respectiv 4000.
În prima jum ătate a anului 1998 a fost ini Ġiată o anchet ă asupra ONG din România,
prin Programul de Cercetare al FDSC. Astfel, anumite persoane cu r ăspundere
din cadrul ONG au identificat proiectele derulate în parteneriat cu alte ONG ori cu
administra Ġia localăúi centrală. Responden Ġii s-au referit atât la proiectele derulate
în 1997, cât úi la cele care erau în curs de derulare în prima jum ătate a anului
1998. În paralel, 71 de persoane încadrate în administra Ġia public ă au fost
intervievate în leg ătură cu interesul lor pentru colaborarea cu ONG, ace útia fiind
de asemenea ruga Ġi să evalueze colaborarea lor cu sectorul nonprofit.
Dezvoltarea sectorului neguvernamental prezint ă importante
dezechilibre func Ġionaleúi pe medii de reziden Ġă.
Graficul 2 – Reparti Ġia ONG dup ă gradul de dezvoltare a jude Ġelor

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 15
Capitala Ġăriiúi marile centre urbane au constituit úi încă mai
constituie principalele medii de dezvoltare ale sectorului neguvernamental. Deúi practicile asocierii libere par a cunoa úte în ultimii ani o difuzie spre
localităĠile mai mici úi spre mediul rural, 2/3 din totalul ONG sunt
concentrate în ora úele mari, re úedinĠă de jude Ġ. Transilvania, Cri úana,
Banatúi Municipiul Bucure úti sunt zonele cu cel mai mare scor al intensit ăĠii
asociative (num ăr de asocia Ġii înfiinĠate la 100.000 locuitori). Diferen Ġele
inter- sau intraregionale au devenit o component ă structural ă a sectorului.
Organiza Ġiile neguvernamentale sunt foarte pu Ġin prezente tocmai în
judeĠele cele mai slab dezvoltate ale Ġării3.
Din 1994 se organizeaz ă în fiecare an, la nivel na Ġional, un Forum al
ONG din România ale c ărui dezbateri au loc pe “ateliere” în func Ġie de tipul
de activitate. Num ărul celor care particip ă este înc ă mic (în jur de 100 de
organiza Ġii).
Graficul 3 – Parteneriatul institu Ġional al ONG în 1996

3 Din punct de vedere al distribu Ġiei regionale, activit ăĠile de dezvoltare economic ă
úi socială ale ONG î úi menĠin ponderea sc ăzută chiar úi în regiunile s ărace.
Distribuirea teritorial ă a ONG este un factor care, în timp, nu face decât s ă
accentueze disparit ăĠile regionale deja existente. Acela úi lucru este valabil úi în
ceea ce prive úte distribuirea dezechilibrat ă în raport cu mediul de reziden Ġă: 10%
dintre ONG se afl ă în rural, în timp ce 90% se concentreaz ă în urban.

ELENA ZAMFIR 16
Societatea civil ăúi parteneriatul
Una dintre caracteristicile definitorii ale modului de organizare úi
funcĠionare a organiza Ġiilor civice o reprezint ă recursul la parteneriat.
Cercetările efectuate asupra sectorului nonprofit în România arat ă
că din perspectiva parteneriatului predomin ă caracterul intersectorial al
acestuia. Parteneriatele dintre ONG úi administra Ġia locală sau central ă nu
sunt tot atât de numeroase îns ă ca parteneriatele dintre ONG. Se poate
constata, de asemenea, c ă la nivelul capitalei sunt mai numeroase
parteneriatele cu administra Ġia central ă.
Graficul 4 – EvoluĠia comparativ ă a parteneriatelor în perioada 1996-1998
Cooperarea cu administra Ġia locală
În 1996 administra Ġia locală nu reprezenta un partener important
pentru ONG. În acel an, parteneriatele cu administra Ġia locală prezentau o
proporĠie de 9%, iar cu administra Ġia central ă, 16%, conform datelor FDSC.
Serviciile teritoriale ale ministerelor (inspectorate de înv ăĠământ ori de
cultură, oficii jude Ġene pentru tineret úi sport, direc Ġii locale pentru munc ăúi
protecĠie social ă, precum úi oficii de munc ă) au fost incluse în categoria
“administra Ġie central ă”. Explica Ġia acestei situa Ġii pare a fi insuficienta
descentralizare a resurselor la nivel local la momentul respectiv (1996). Un factor important pentru calitatea rela Ġiei dintre sectorul nonprofit úi
administra Ġia publică îl reprezint ă numărul de persoane desemnate la nivelul

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 17
administra Ġiei care se ocup ă de relaĠia cu ONG úi gradul de precizare a
sarcinilor personalului administrativ responsabil de aceast ă relaĠie. De cele
mai multe ori, în momentul actual, fi úele posturilor în acest sector
organiza Ġional au un caracter foarte general, f ăcând pu Ġine referiri la
obiectivele specifice ale acestui tip de rela Ġie, rareori incluzând metode de
evaluare. La nivelul administra Ġiei locale, interesul pentru cooperarea cu
sectorul nonprofit pare a fi relativ mare, parteneriatul dintre ONG úi
administra Ġia locală fiind orientat în general c ătre următoarele domenii de
activitate:
cultură;
democra Ġie-drepturile omului;
servicii sociale;
dezvoltare comunitar ă, în special prin dezvoltarea turismului
local;
informa Ġii despre programe de finan Ġare.
Graficul 5 – Intensitatea parteneriatului între ONG úi administra Ġia locală,
pe grupe de jude Ġe, în 1997

ELENA ZAMFIR 18
Un factor motivator important al interesului pentru dezvoltarea
parteneriatului administra Ġie locală-ONG pare s ă-l constituie insuficien Ġa
fondurilor bugetelor locale. Autorit ăĠile locale par s ă încerce s ă identifice
soluĠii în sectorul nonprofit pentru îndeplinirea obliga Ġiilor ce le revin. De
multe ori, prestarea de servicii c ătre autorit ăĠile locale “s-a f ăcut sub forma
unui «troc», prin care prim ăriile, consiliile locale sau cele jude Ġene au
asigurat organiza Ġiilor neguvernamentale diferite facilit ăĠi (…). În schimbul
acestor facilit ăĠi, organiza Ġiile presteaz ă servicii în beneficiul comunit ăĠii,
servicii pe care autorit ăĠile respective nu au capacitatea de a le presta”4.
În fiecare jude Ġ există oficii guvernamentale pentru rela Ġia cu ONG,
iar personalul acestora este preg ătit să ofere asisten Ġă atât organiza Ġiilor
neguvernamentale, cât úi potenĠialilor sus Ġinători ai sectorului nonprofit.
Graficul 6 – Parteneriate în ONG úi administra Ġia central ă în 1996

4RelaĠiile dintre autorit ăĠile publice úi organiza Ġiile neguvernamentale din
România , FDSC, "Studii úi cercetări asupra sectorului nonprofit", nr. 1/1997, p. 28.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 19
Cooperarea cu administra Ġia central ă
Cu toate c ă din punct de vedere formal exist ă un cadru legislativ
care creeaz ă oportunit ăĠi de parteneriat între administra Ġia central ăúi ONG,
în practic ă acest parteneriat se concretizeaz ă într-o mic ă măsură5. Cele
mai frecvente colabor ări au fost identificate în urm ătoarele domenii. În
domeniul protec Ġiei mediului, au fost înregistrate cooper ări cu agen Ġiile de
protecĠie a mediului, precum úi cu ocolurile silvice. Administra Ġia Apelor úi
Pădurilor a fost, de asemenea, men Ġionată frecvent ca partener pentru
organiza Ġiile neguvernamentale. În sectorul de tineret au fost identificate ca
parteneri oficiile jude Ġene pentru tineret úi sport, precum úi Ministerul
Tineretului úi Sportului însu úi. De asemenea, au fost identificate ca
parteneri oficiile de informare pentru tineret.
În ceea ce prive úte sprijinul financiar guvernamental, ministerele
care au finan Ġat direct proiecte ale ONG sunt Ministerul Tineretului úi
Sportului, ale c ărui granturi destinate Funda Ġiilor de Tineret în 1994 au atins
o pondere de 9,9% din bugetul s ău,úi Ministerul Culturii, ale c ărui finanĠări
însă au atins în 1995 “o insignifiant ă pondere de 0,23% din buget”.6
Adesea, distribu Ġia teritorial ă a granturilor oferite de organismele
centrale este dezechilibrat ă. Astfel, în cazul Ministerului Tineretului úi
Sportului, distribu Ġia în teritoriu a granturilor acordate în 1993 a fost accentuat
inegală: 15 jude Ġe nu au beneficiat de nici un suport, în timp ce unul singur a
primit o propor Ġie de 10% din totalul bugetului alocat. De asemenea,
proiectele cu specific social au fost subreprezentate: a fost finan Ġat un singur
proiect destinat tinerilor defavoriza Ġi, dar au predominat în schimb proiectele
culturale, urmate de cele turistice úi de cooperare interna Ġională7.
Cooperarea cu institu Ġiile publice
InstituĠiile publice constituie un partener important pentru
organiza Ġiile nonprofit. Ele sunt men Ġionate în 13% din proiectele analizate.
Această categorie include: institu Ġiile de înv ăĠământ (grădiniĠe de copii, úcoli
pentru toate nivelurile úi, foarte frecvent, institu Ġii de învăĠământ superior) în
44% din cazuri, precum úi spitale, muzee, biblioteci, cluburi, aziluri pentru
bătrâni, cămine-spital, aziluri pentru orfani, centre úi institute de cercetare úi
cercuri de crea Ġie.
Factorii care influen Ġează negativ acest tip de parteneriat sunt,
conform percep Ġiilor personalului administra Ġiei publice, urm ătorii:

5RelaĠiile dintre autorit ăĠile publice úi organiza Ġiile neguvernamentale din
România , FDSC, "Studii úi cercetări asupra sectorului nonprofit", nr. 1/1997, p. 23.
6Ibid. p. 31.
7Ibid. p. 31.

ELENA ZAMFIR 20
cadrul legal al sectorului nonprofit;
lipsa normelor metodologice;
birocra Ġia la nivelul administra Ġiei publice;
bugetul (redus) al administra Ġiei publice;
lipsa experien Ġeiúi cunoútinĠelor despre organiza Ġiile nonprofit,
corelată cu accesul inegal al speciali útilor din sistemul public din
teritoriu la sesiunile de preg ătireúi la schimburile profesionale;
programul supraînc ărcat al personalului administrativ;
imaginea public ă negativă a unor organiza Ġii neguvernamentale.
În concluzie, se poate spune c ă, deúi relaĠia dintre ONG úi
administra Ġia publică s-a dezvoltat înc ă de la început, în multe cazuri aceast ă
relaĠie a rămas un fel de “datorie birocratic ă”. Datele disponibile arat ă mai
degrabă o tendin Ġă de scădere relativ ă a ponderii parteneriatelor cu
administra Ġia (în special cea local ă) în favoarea celor între organiza Ġiile
neguvernamentale.
Graficul 7 – Surse de venit pentru sectorul nonprofit

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 21
Aparenta lips ă de cooperare dintre structurile administrative úi
organiza Ġiile neguvernamentale este dificil de explicat. Pe de o parte,
organiza Ġiile din sectorul nonprofit nu par a fi deosebit de interesate de
relaĠiile cu administra Ġia: ca un exemplu, un studiu efectuat în 1996 de c ătre
Regional Environmental Center – România, prin chestionarea a 191 de organiza Ġii neguvernamentale de mediu, arat ă că numai opt dintre acestea
consider ă că ar fi foarte folositor un curs de instruire pentru a aborda rela Ġia
autorităĠi-ONG8, iar un alt studiu, efectuat de c ătre FDSC în 1997, relev ă că
solicitarea adresat ă ONG de a descrie rela Ġiile cu autorit ăĠile publice a
înregistrat cele mai multe nonr ăspunsuri (40%), ceea ce denot ă o pondere
scăzută a “organiza Ġiilor neguvernamentale care consider ă absolut
necesară această colaborare”9. Pe de alt ă parte, acest comportament al
ONG poate fi un efect direct al evit ării interac Ġiunii cu o administra Ġie
caracterizat ă încă de o structur ă birocratic ă rigidă. Descre úterea ponderii
parteneriat-administra Ġie-ONG este îns ă paradoxal ă în contextul în care în
ultimii ani are loc o cre útere a interesului guvernamental pentru institu Ġiile
destinate dialogului social, interes concretizat în înfiin Ġarea unui oficiu
pentru rela Ġia guvern-ONG în noiembrie 1997, úi prin constituirea
Consiliului Consultativ al Primului Ministru pentru Rela Ġia cu ONG, în
septembrie 1998.
Sindicatele
O caracteristic ă specific ă a tranzi Ġiei în România o reprezint ă
caracterul extrem de influent al mi úcării sindicale în dinamica politic ă a Ġării.
Imediat dup ă căderea regimului socialist, în România se
înregistreaz ă o explozie a mi úcării sindicale. Practic, în fiecare institu Ġie
important ă s-au constituit sindicate independente; s-au constituit federa Ġii
sindicale de ramur ăúi confedera Ġii sindicale. În prima jum ătate a anului
1990 existau peste 800 de sindicate înregistrate juridic. Sindicatele au demonstrat o capacitate deosebit ă de a mobiliza salaria Ġii, reprezentând
parteneri foarte puternici în dialogul cu guvernul. Înc ă din 1990 s-a
constituit o comisie special ă de dialog între guvern úi sindicate. Dac ă la
început sindicatele exprimau revendic ări punctuale, f ără săĠină seama de
contextul economic al Ġării, capacitatea de în Ġelegere a problemelor macro

8RelaĠiile dintre autorit ăĠile publice úi organiza Ġiile neguvernamentale din
România , FDSC, "Studii úi cercetări asupra sectorului nonprofit", nr. 1/1997, p. 9.
9 Săulean, Daniel, Evaluarea raporturilor ONG cu autorit ăĠile publice , în
"Revista 3", nr. 1-2/1997, editor FDSC.

ELENA ZAMFIR 22
úi microeconomice s-a maturizat rapid. Au fost momente în evolu Ġia politică
din ultimii 10 ani când sindicatele au avut un cuvânt extrem de greu de spus în dinamica evenimentelor. Din punct de vedere politic, de la început, sindicatele au optat explicit pentru principiile fundamentale ale reformei, pentru privatizarea economiei úi democratizarea Ġării. Pe lâng ă promovarea
intereselor salariale, sindicatele au participat activ la elaborarea legilor privitoare la rela Ġiile de munc ăúi protecĠia social ă în cadrul comisiei de
dialog guvern-sindicate.
În 1998 s-a constituit Consiliul Economic úi Social, organism tripartit,
cu rol consultativ, care cuprinde reprezentan Ġii confedera Ġiilor sindicale,
patronatului úi guvernului (câte 9 membri fiecare). Acest Consiliu are ca
principală misiune constituirea unui consens în jurul viitoarelor legi úi
programe social-economice. De asemenea, Consiliul poate media, la cererea p ărĠilor, conflicte la nivel na Ġional sau la nivel de ramur ă. În
structura CES sunt prev ăzuteúapte comisii pe domenii cum ar fi: rela Ġii de
muncăúi mediere, privatizare, politici salariale, ocrotirea s ănătăĠii,
învăĠământúi cercetare, rela Ġiile cu organiza Ġiile neguvernamentale úi
internaĠionale.
În relaĠia guvern-sindicate a predominat de la început voin Ġa
constituirii unui parteneriat úi evitarea pe cât posibil a unei strategii
confrunta Ġionale.
Activitatea sindical ă a reprezentat un factor de echilibru în procesul
de reform ă, promovând interesele cet ăĠenilor în raport nu numai cu
managementul întreprinderilor, dar úi în raport cu guvernul.
Legitimitatea sectorului neguvernamental
úi emergen Ġa societăĠii civile
Unul din r ăspunsurile societ ăĠii în faĠa “provoc ărilor tranzi Ġiei” este
aúadar emergen Ġa sectorului neguvernamental ca dimensiune semnificativ ă
a societăĠii civile. Care este îns ă amploarea particip ării popula Ġiei în cadrul
fenomenului asociativ? Din datele oferite de “Barometrul de opinie publică”10 în 1998 putem estima ponderea particip ării la asocia Ġiiúi
organiza Ġii neguvernamentale, inclusiv partide politice úi sindicate, la
aproximativ 21,5% din totalul popula Ġiei de peste 18 ani11; dacă excludem
sindicatele úi partidele politice, ponderea celor afilia Ġi la o asocia Ġie devine

10 Sondaj na Ġional finan Ġat de Funda Ġia pentru o Societate Deschis ă.
11 Au fost analizate e úantioanele cumulate pentru lunile iunie úi octombrie 1998 ale
Barometrului de Opinie Public ă.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 23
11%. Profilul participan Ġilor la via Ġa asociativ ă12 este unul mai degrab ă
“masculinizat” (55% b ărbaĠiúi 44% femei) úi dominat de popula Ġia urbană
(aproape 40% dintre membrii asocia Ġiilor se g ăsesc în ora úe de peste
200.000 locuitori úi numai 30% în rural). Membrii asocia Ġiilor apar Ġin mai
degrabă categoriei de popula Ġie ocupat ăúi cu un nivel de educa Ġie relativ
ridicat (cel pu Ġin liceu).
Participarea relativ sc ăzută la viaĠa asociativ ă este dublat ă de o
lipsă de încredere în ONG, dar úi de un num ăr mare de persoane pentru
care organiza Ġiile neguvernamentale fie au o credibilitate sc ăzută, fie sunt
percepute ca fiind lipsite de impact în via Ġa public ă (aproape 30%
nonrăspunsuri la întrebarea: “Cât ă încredere ave Ġi în organiza Ġiile
neguvernamentale?”).
Graficul 8 – Încrederea în componentele asociative ale societ ăĠii civile

12 Este vorba numai despre asocia Ġii, fără partide politice úi sindicate.

ELENA ZAMFIR 24
Graficul 9 – Estimarea subiectiv ă a capacit ăĠii individului
de influen Ġă a actului guvern ării
Această concluzie este înt ărită de un studiu al FDSC privind
voluntariatul13, care arat ă că 45% din cei investiga Ġi nu au auzit de ONG. În
general, imaginea public ă a ONG nu este una foarte favorabil ă: 40% dintre
subiecĠii care îúi declară opinia apreciaz ă că ONG desf ăúoară activităĠi numai
în folos propriu, iar 60% apreciaz ă că activităĠile ONG sunt în folos ob útesc.
Comparativ cu dimensiunea asociativ ă, “organizat ă”, a societ ăĠii
civile, formele de participare “spontane”, punctuale, par a fi preferate de c ătre
cetăĠeni – 25,5% din subiec Ġii chestiona Ġi14 au participat la o manifesta Ġie, au
semnat o peti Ġie de protest sau au contactat o institu Ġie oficial ă pentru
rezolvarea problemelor lor, în perioada 1990-1998. Dac ă i-am lua în
considerare úi pe cei care au participat la o grev ă, procentul ar cre úte la 28%.
Procesul de emergen Ġă a societ ăĠii civile, în condi Ġiile schimb ărilor
generate de tranzi Ġie, este înc ă într-o stare incipient ă: sectorul
neguvernamental nu pare s ă reuúească nici umplerea golului dintre stat úi
piaĠă úi nici nu pare a se constitui într-o op Ġiune real ăúi legitimă pentru
medierea rela Ġiilor individ-stat. Consecin Ġele acestei st ări de fapt, cumulate

13 Efectuat de CURS în 1998 pe un e úantion reprezentativ la nivel na Ġional pentru
populaĠia de peste 18 ani.
14 Cf. Barometrul de opinie public ă – FSD, 1998.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 25
cu sentimentul de incapacitate a indivizilor de a influen Ġa deciziile politice
luate la nivel central, reflect ă imaginea unei societ ăĠi civile slab integrate úi
puĠin pregătite să interacĠioneze cu institu Ġiile noului sistem politic instaurat
după 1989.
Suportul interna Ġional pentru dezvoltarea societe Ġii civile
Procesul de formare a societ ăĠii civile a fost sprijinit substan Ġial – financiar, logistic,
consultan Ġă, programe de formare – de importante organisme interna Ġionale:
PNUD, UE, USAID, UNICEF, OSCE úi numeroase funda Ġii internaĠionale.
Pentru perioada 1997-1999, respectiv în cadrul celui de-al úaselea ciclu de
programe al PNUD, unul din cele trei domenii de ac Ġiune prioritare (cu o
finanĠare de 3,05 milioane USD) este sprijinul acordat guvern ării, democra Ġieiúi
participării. Asisten Ġa nerambursabil ă G-24 acordat ă României în 1996 a
prevăzut un capitol special, “Societatea civil ăúi democratizarea”, de 1,69
MECU. Ajutoare bilaterale în domeniu au venit din Belgia (formare de speciali úti
pentru dialog social), Danemarca (Fondul pentru democra Ġie, 1990-1997 – 263
de proiecte în valoare total ă de 4,3 milioane USD – s-a concentrat cu prec ădere
asupra domeniilor educa Ġiei, sănătăĠiiúi drepturilor omului).
Proiectele promovate de Germania în România au vizat “Îmbun ătăĠirea relaĠiilor
interetnice” (1990 – 176,6 mii DM) úi “Centrul multicultural Târgu-Mure ú” (1993 –
220,0 mii DM).
Italia a finan Ġat proiectul “Dezvoltarea activit ăĠii asociative a APCJ” (Asocia Ġia
PreúedinĠilor Consiliilor Jude Ġene).
Suedia a acordat asisten Ġă nerambursabil ă pentru proiectele “Promovarea
drepturilor omului“, “Participarea la via Ġa civică”, “Formarea cet ăĠenilor în
probleme de democra Ġie“ (HaĠeg), “Educa Ġia adulĠilor” (democra Ġieúi dezvoltare
socială), “Democra Ġie locală”.
Statele Unite ale Americii au derulat programe în special prin Agen Ġia Statelor
Unite pentru Dezvoltare Interna Ġională USAID. În cadrul “SEED” (Support for
Eastern European Democracy) au fost lansate programe ( 1990-1997) în valoare
de 28,031 milioane USD pentru înt ărirea institu Ġiilor democratice, din care 3,099
milioane pentru programul “Dezvoltarea societ ăĠii civile” (ONG). De asisten Ġa
USAID a beneficiat în 1995-1997 úi obiectivul strategic intitulat “Dezvoltarea
spiritului civic” (Sursa: AsistenĠa economic ă acordat ă României de Grupul
Ġărilor dezvoltate – G-24 ,. Guvernul României, Departamentul pentru
integrarea european ă, EdiĠia a III-a, Bucure úti, martie 1998).

ELENA ZAMFIR 26
Problematica femeii pe agenda politic ă a tranzi Ġiei
Unul dintre obiectivele majore ale societ ăĠii contemporane îl
constituie lichidarea discrimin ărilor istoric constituite dintre b ărbatúi femeie.
A devenit un obiectiv ce orienteaz ă eforturile úi energiile comunit ăĠii umane
crearea unei societ ăĠi în care femeia s ă nu mai fie discriminat ă nici direct în
cadrul rela Ġiilor sociale înc ă dominate de preferen ĠialităĠiúi patternuri
generatoare de inegalitate, nici structural, datorit ă poziĠiei ei în sistemul
social-economic.
Un instrument esen Ġial al unui asemenea proces de emancipare îl
reprezint ă introducerea problematicii femeii pe agenda politic ă ”engedering
political agenda”. Introducerea problematicii femeii pe agenda politic ă are
loc atât la nivelul con Ġinutului tematic propriu-zis, cât úi la nivel de
mecanism politic care s ă asigure o prezen Ġă sistematic ă a intereselor
populaĠiei feminine în sistemul deciziilor politice.
Problemele specifice femeii trebuie formulate cu claritate la nivelul
conútiinĠei publice úi înscrise ca priorit ăĠi de solu Ġionat pe agenda politic ă.
Termenul utilizat frecvent în documentele interna Ġionale de “main
streaming” se refer ă la un astfel de obiectiv: în toate sectoarele vie Ġii
sociale tematica specific ă femeii trebuie identificat ă explicit úi dezvoltate
strategii de abordare constructiv ă.
La nivel de mijloc/mecanism este nevoie de a promova, pe de o
parte, legile úi instituĠiile care s ă asigure excluderea discrimin ării, iar pe de
altă parte, necesitatea reprezent ării femeii în pozi Ġiile de decizie politice úi
social-economice cheie. O cre útere a reprezent ării femeii în aceste pozi Ġii
poate fi considerat ă un mijloc eficient de promovare a femeii în circuitele
decizionale.
Obiectul acestei p ărĠi a studiului îl constituie analiza prezen Ġei
tematicii femeii pe agenda politic ă româneasc ă. Este necesar îns ă mai întâi
o scurtă privire asupra pozi Ġiei social-economice a femeii în societatea
româneasc ă actuală.
PoziĠia femeii în societatea româneasc ă contemporan ă
Din punctul de vedere al pozi Ġiei femeii, societatea româneasc ă
prezintă un grad ridicat de modernitate.
x Femeia este un participant activ la activitatea economic ă,
ocupând pozi Ġii importante în profesii de prestigiu (înv ăĠământ, sănătate,
cercetare) úi în poziĠii manageriale medii úi chiar superioare.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 27
Tabelul 2
Femei B ărbaĠi
Rata de ocupare a resurselor de munc ă (%) 63,3 71,2
Rataúomajului înregistrat (%) 10,5 10,2
Rataúomajului BIM (%) 6,5 7,1
Perioada de referin Ġă: 1998.
Sursa : CNS.
Tabelul 3
Ponderea femeilor în popula Ġia civilă ocupată (%) 46,3
Ponderea femeilor în personalul salariat (%) 44,4
Ponderea femeilor conduc ătoriúi funcĠionari superiori din
administra Ġia publicăúi din unităĠile economico-sociale (%) 24,2
Ponderea femeilor speciali úti cu ocupa Ġii intelectuale úi
útiinĠifice (%) 49,7
Ponderea femeilor tehnicieni, mai útriúi asimilaĠi (%) 60,8
Perioada de referin Ġă: 1998.
Sursa: CNS.
x În consecin Ġă, gradul de independen Ġă economic ă a femeii este
ridicat. De úi veniturile salariale ale femeii sunt mai mici decât ale b ărbatului,
diferenĠele nu sunt excesiv de mari.
Tabelul 4
Ponderea veniturilor salariale realizate (%) – femei 43,8
Ponderea veniturilor medii ale femeilor fa Ġă de veniturile
medii salariale din sectorul neagricol (%) 87,1
Perioada de referin Ġă: 1998.
Sursa : CNS.
x Nivelul de participare úcolară al tinerelor femei s-a apropiat rapid
de cel al b ărbaĠilor, întrecându-l chiar în ultimii ani.
Tabelul 5
Femei B ărbaĠi
Rata brut ă de cuprindere în înv ăĠământul secundar (%) 69,0 66,6
Rata brut ă de cuprindere în înv ăĠământul superior (%) 27,9 23,1
Perioada de referin Ġă: 1998.
Sursa : CNS.

ELENA ZAMFIR 28
x Deúi gradul de acceptare a femeii ca participant cu drepturi egale
în viaĠa social-profesional ă este ridicat, exist ă patternuri tradi Ġionale care
genereaz ă discrimin ări ale femeii în dou ă situaĠii distincte:
În activitatea profesional ă: o anumit ă reĠinere în numirea în func Ġii
de conducere a femeii, mai ales în colectivele de b ărbaĠi. Sursele
acestor re Ġineri par a fi mai degrab ă în anumite presupozi Ġii asupra
comportamentului feminin, iar nu legate de competen Ġă.
În distribu Ġia sarcinilor în familie. Exist ă aici înc ă o anumit ă
ambivalen Ġă: distribu Ġia lor în func Ġie de cerin Ġele situa Ġiei, echitabil
versus patternul tradi Ġional.
x Se prefigureaz ă o înghe Ġare, cu unele tendin Ġe de amplificare, a
decalajelor culturale în cadrul comunit ăĠii. Dacă marea mas ă a colectivit ăĠii
s-a orientat spre o cultur ă modern ă a poziĠiei femeii, segmente importante
ale popula Ġiei (mediul rural, segmentele recent urbanizate, unele grupuri
etnice, ca de exemplu, rromii) reproduc, în grade diferite, patternurile
tradiĠionale ale unei inferiorit ăĠiúi subordon ări a femeii în raport cu b ărbatul.
x Tendin Ġele de precarizare a particip ării economice úi de
dezorganizare social ă după 1990, care au caracterizat unele segmente ale
colectivităĠii, par a fi înr ăutăĠit situaĠia femeii. Pe fondul unor patternuri
tradiĠionale, al cre úterii stresului social, al dezagreg ării familiei úi al
accentuării unor patologii, precum alcoolismul, situa Ġia femeii s-a degradat
rapid în anumite segmente ale popula Ġiei. Se poate concluziona c ăcele
mai grave probleme cu care femeia se confrunt ă în societatea
româneasc ă actuală nu provin în primul rând din persisten Ġa unor
patternuri tradi Ġionale reflectând principiile unei societ ăĠi patriarhale,
ci sunt efectele unor procese de dezorganizare social ă care au
cuprins segmente semnificative ale colectivit ăĠii.
x Există argumente solide în suportul estim ării că situaĠia
economic ă a femeii s-a degradat mai accentuat decât situa Ġia bărbatului în
condiĠiile tranzi Ġiei.
a. Participarea în munc ă a femeii s-a erodat pe mai multe planuri:
Dacă proporĠia femeilor înregistrate oficial ca úomere nu este
dispropor Ġionat mai mare decât cea a b ărbaĠilor, propor Ġia femeilor
descurajate de a mai c ăuta un loc de munc ă este mult mai mare.
Gradul de ocupare a femeilor continu ă să fie ridicat, dar o
proporĠie mare a femeilor activeaz ă în sectoare mai degrab ă
marginale: lucr ător familial neremunerat (este cazul în special al
femeilor de la sat lucrând în propria gospod ărie agricol ă). Pe lâng ă

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 29
nivelul extrem de sc ăzut al veniturilor, acest segment este practic
neacoperit de sistemul asigur ărilor sociale úi medicale, prezentând
un mare risc poten Ġial.
Polarizarea particip ării femeilor pe pia Ġa muncii pare a fi mai
accentuat ă decât a b ărbaĠilor. În contrast cu un segment apreciabil
de femei ocupând locuri de munc ă cu calificare ridicat ăúi
superioar ă, a crescut segmentul celor care ocup ă locuri de munc ă
necalificate sau slab calificate.
O propor Ġie important ă de femei activeaz ă în zona gri a economiei,
cu salarii mici, neprotejate de contracte de munc ă, în afara
sistemului de asigur ări sociale.
În perioada de tranzi Ġie, exploatarea femeii în “industria sexului” a
cunoscut o adev ărată explozie.
Riscul de a lucra în condi Ġii nedemne, riscul h ărĠuirii sexuale au
crescut substan Ġial.
b. Femeia este victima cea mai important ă a procesului de dezagregare
socială.
Dezagregarea familiei, cre úterea alcoolismului, cre úterea criminalit ăĠii
úi a violurilor fac adesea din femeie o victim ă “fără vină”. Stresul
social imens creat de criza tranzi Ġiei se descarc ă cel mai adesea sub
forma violen Ġei împotriva femeii.
c. Degradarea serviciilor medicale a agravat în mod special situa Ġia
femeii. Accesul la serviciile medicale úi în special la serviciile de
planificare familial ă s-a diferen Ġiat rapid. În mod special, femeile de la
sate sunt sever afectate.
d. Degradarea politicii de suport social pentru familiile cu copii a afectat
în mod special femeia. Mai ales mamele singure sunt împinse adesea în situaĠii disperate.
e. Multiplicarea situa Ġiilor de dificultate în care femeia se poate g ăsi nu
este compensat ă de dezvoltarea unui sistem de servicii sociale
corespunz ătoare. Statul, în perioada de tranzi Ġie, s-a dovedit incapabil
până în momentul actual s ă dezvolte un sistem suportiv de servicii de
asistenĠă socială, de care mai ales femeile în situa Ġii de risc, de
dificultate, simt o nevoie acut ă.
f. Există indicii ale unei polariz ări educa Ġionale mai accentuate în
populaĠia feminin ă decât în cea masculin ă. La un pol, participarea
femeilor în înv ăĠământul postgimnazial úi superior a crescut, dep ăúind
în ultimii ani chiar pe cea masculin ă. La celălalt pol îns ă, proporĠia

ELENA ZAMFIR 30
fetelor care nu particip ă deloc la úcoală sau care abandoneaz ă
úcoala înainte de terminarea ciclului obligatoriu pare s ă fie mai mare
decât în cazul b ăieĠilor.
g. Deúi participarea economic ă a femeii este ridicat ă, paradoxal, a
crescut în ultimii ani gradul de dependen Ġă economic ă a femeii. În
fapt, este o dependen Ġă specifică, nu neap ărat a femeii de b ărbat, ci
a membrilor cuplului de familie. Dac ă din punctul de vedere al
oportunit ăĠilor de câ útig actuale, femeia prezint ă un grad ridicat de
independen Ġă, situaĠia se schimb ă în ceea ce prive úte bunurile
acumulate úi mai ales locuin Ġa.
Factori/actori de promovare a politicilor de gen
PrezenĠa tematicii de gen pe agenda dezbaterilor publice depinde în
principal de doi factori, care se intercondi Ġionează reciproc:
x Măsura în care aspectele de gen sunt reprezentate pe agenda
principalilor actori politici – partide politice, guvern, parlament, uniuni sindicale, organiza Ġii neguvernamentale, mass-media úi opinia
publică.
x Existen Ġa unor organisme/mecanisme politice a c ăror funcĠie este s ă
asigure reprezentarea problematicii de gen pe agenda politic ă. În
general, aceste organisme sunt reprezentate de a úa-numita
maúinărie naĠională, care reprezint ă toate organismele dezvoltate în
diversele sisteme ale sectorului public, responsabile pentru promovarea intereselor femeii, coordonarea politicilor sociale în acest sens úi monitorizarea rezultatelor activit ăĠilor întreprinse.
Primul factor ne indic ă o situaĠie de fapt. Aspectele de gen sunt
incluse în diverse forme pe agenda actorilor publici, ca principii, obiective, strategii sau programe.
Al doilea factor constituie un element dinamic: se refer ă la
instrumentele organiza Ġionale care asigur ă introducerea problematicii de
gen pe agenda politic ăúi implementarea politicilor de gen astfel dezvoltate.
Este constituit în principal din dou ă elemente: existen Ġa instrumentelor
organiza Ġionaleúi prezenĠa femeilor în pozi Ġii de decizie.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 31
Femeia în pozi Ġii de decizie
Cel mai úocant aspect al situa Ġiei actuale îl reprezint ă dispariĠia
femeii de pe scena politic ă. Dacă înainte de 1990, regimul socialist încerca
să asigure prezen Ġa masivă a femeii în pozi Ġii politice cheie, prin mijloace
politico-administrative, dup ă 1990, femeile au ie úit aproape în totalitate din
scenă.
Din punctul de vedere al prezen Ġei femeilor în func Ġii de decizie
politică, se pot distinge cu claritate dou ă faze ale perioadei de tranzi Ġie:
a. Prima faz ă – 1990-1995 – ar putea fi caracterizat ă ca o “tranzi Ġie fără
femei”. Femeile au avut o contribu Ġie extrem de sc ăzută în conturarea
procesului, b ărbaĠii fiind mai mult decât suprareprezenta Ġi în poziĠiile
politice cheie. Femeile au continuat s ă fie bine reprezentate în pozi Ġii
profesionale (s ănătate, educa Ġie, cercetare), foarte active pe pia Ġa
muncii, relativ bine reprezentate în managementul mijlociu, dar practic inexistente în via Ġa politică. Între 1990-1996, femeile puteau fi
cu greu reg ăsite în linia întâi a pozi Ġiilor politice, ca mini útri sau
membri ai parlamentului. În linia a doua ap ăreau ceva mai multe
femei, num ărul lor r
ămânând în continuare nereprezentativ. În acela úi
timp, nu existau nici un fel de structuri guvernamentale sau politice care să promoveze problematica de gen.
b. Cea de-a doua faz ă a început în jurul anilor 1995, Conferin Ġa de la
Beijing având un rol determinant în ini Ġierea unor schimb ări
importante privind prezen Ġa femeii atât pe agenda politic ă, cât úi în
poziĠiile cheie. Aceast ă perioadă este caracterizat ă de o reînviorare a
participării politice a femeii, acompaniat ă de accentuarea consensului
în ce prive úte nevoia unei astfel de particip ări la nivel politic. Agenda
politică a început s ă fie din ce în ce mai sensibil ă la aspectele de gen.
Au fost create noi organisme ale statului, responsabile de problematica specific ă femeilor.
Procesul de impunere a femeii în func Ġii de decizie politic ă rămâne
totuúi lent úi inegal.
Alegerile din 1996 nu au adus schimb ări importante în
reprezentarea femeilor în politic ă:
x 27 de femei, membri ai parlamentului – 5,3%;
x 2954 de femei în func Ġia de primar – 2,7%;
x 39 831 de femei consilieri locali – 6,1%;
x 1 781 de consilieri jude Ġeni – 5,5%.

ELENA ZAMFIR 32
În 1997, dou ă femei au devenit pre úedinĠi ai comisiilor
parlamentare, alte câteva au fost numite vicepre úedinĠi, iar o femeie a fost
aleasă vicepreúedinte al Camerei Deputa Ġilor. În prezent, exist ă două femei
în funcĠia de ministru, 5 femei în pozi Ġii de mini útri secretari de stat/mini útri
adjuncĠiúi încă alte câteva aflate în pozi Ġii importante în guvern úi la
preúedinĠie.
La nivelul aparatului pre úedinĠiei, o femeie ocup ă poziĠia de consilier
preziden Ġial, iar alte dou ă femei sunt consilieri de stat.
Partidele politice încep s ă realizeze necesitatea de a l ărgi tematica
de gen din cadrul platformelor lor politice úi de a spori reprezentarea femeii
în poziĠii cheie în parlament, în rândul autorit ăĠilor publice locale úi chiar în
conducerea partidelor politice.
Actualele controverse politice nu abordeaz ă reprezentarea politic ă a
femeii – acest principiu nefiind în nici un fel pus sub semnul întreb ării – ci
mai degrab ă mijloacele prin care aceast ă reprezentare poate fi asigurat ă.
Este dificil s ă prezicem ce direc Ġie vor lua evenimentele. Ceea ce
este sigur este c ă, într-un fel sau altul, reprezentarea feminin ă va creúte
substanĠial la urm ătoarele alegeri.
În general, în toate programele partidelor politice, problematica
femeii este prezentat ă în termenii unor principii abstracte, lipsite, cu rare
excepĠii, de orice angajamente specifice în aceast ă direcĠie.
Pe de o parte, pân ă acum nici un partid politic semnificativ nu
conĠine în programul s ău ca un obiectiv distinct promovarea femeii în pozi Ġii
de decizie. Pe de alt ă parte, cele mai importante probleme ale femeii în
perioada de tranzi Ġie nu se reg ăsesc în programele partidelor politice.
Singura excep Ġie notabil ă o constituie nevoia de a sprijini copiii úi familiile
cu copii. Alte probleme, ca s ănătatea reproducerii, serviciile sociale pentru
femei, mai ales pentru mame, violen Ġa împotriva femeii, sunt cu totul
absente. Introducerea problematicii de gen pe agenda partidelor politice reprezint ă probabil una dintre cele mai importante direc Ġii de acĠiune pentru
viitorul apropiat.
Există o controvers ă acută cu privire la importan Ġa implic ării
partidelor politice în dezvoltarea unor organiza Ġii de femei. Sentimentul
general este c ă o astfel de solu Ġie exprim ăúi promoveaz ă discriminarea,
tratând femeile ca membri de partid de rangul doi. Pentru acest motiv, unele partide nu au astfel de organiza Ġii (de exemplu, Partidul Na Ġional
Liberal). Cele mai multe partide politice consider ă că este important s ă
dezvolte astfel de organiza Ġii de femei. Femeile aflate în pozi Ġii de
conducere în aceste partide consider
ă o astfel de solu Ġie ca fiind mai mult o

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 33
soluĠie de tranzi Ġie. Organiza Ġiile politice de femei sunt v ăzute ca având în
principal un rol educativ – de a le preg ăti pe femei pentru o via Ġă politică
competent ă.
Mecanismele guvernamentale de promovare a femeii:
“maúinăria naĠională”
Instituirea, în cadrul sistemului puterii politice, a unor structuri având
funcĠia de a promova problematica femeii pe agenda politic ă este
considerat ă a fi un instrument vital în procesul de promovare a unor úanse
egale. Astfel de instrumente institu Ġionale pot fi reg ăsite în structura de
guvernare a tuturor statelor europene. Totodat ă instituirea acestora
reprezint ă una din recomand ările forte ale Na Ġiunilor Unite.
Inexisten Ġa unei astfel de structuri institu Ġionale în cadrul sistemului
de guvernare în timpul primei etape a tranzi Ġiei poate fi considerat ă ca un
indicator sigur al lipsei de interes fa Ġă de problematica femeii.
Nici programul úi nici strategia de guvernare oferit ă în urma
alegerilor din 1996 nu fac nici o referire specific ă la eventuale ac Ġiuni
privind promovarea egalit ăĠii de úanse.
În 1995 úi în 1997 s-au instituit dou ă centre institu Ġionale cu o astfel
de misiune, în cadrul sistemelor de guvernare: Departamentul pentru
drepturile femeii úi politici familiale , condus de un secretar de stat (femeie)
în cadrul Ministerului Muncii úi ProtecĠiei Sociale (MMPS), úi Comisia
pentru oportunit ăĠi egale – în cadrul parlamentului. Este semnificativ c ă s-a
ajuns la acest act de institu Ġionalizare datorit ă mai degrab ă unor cerin Ġe
externe, decât ca r ăspuns la o necesitate resim Ġită intern. Prima institu Ġie
creată a fost sugerat ă prin documentele Conferin Ġei de la Beijing, iar cea
de-a doua a semnificat asumarea modelului oferit de Parlamentul European.
În cadrul Avocatul Poporului, începând din 1998, s-a creat un nou
departament, centrat pe problematica femeii úi familiei.
Crearea departamentului în cadrul executivului a fost rezultatul celor
mai bune inten Ġii. Cu toate acestea, chiar de la început, a fost evident c ă
departamentul nu are nici cea mai potrivit ă poziĠie în guvern úi nici
instrumente de autoritate necesare. Prin integrarea sa în MMPS, departamentul are un câmp de ac Ġiune limitat, în cadrul zonei de
responsabilitate a ministerului din care face parte. Departamentul nu a fost investit cu responsabilitatea úi autoritatea de a coordona ansamblul
politicilor sociale privind problematica ampl ă a femeii în România. Nu exist ă

ELENA ZAMFIR 34
nici un fel de unit ăĠi distincte cu func Ġii similare în cadrul altor ministere
relevante (Ministerul S ănătăĠii, Ministerul Justi Ġiei, Educa Ġiei, Ministerul de
Interne etc.) cu care acest departament s ă coopereze pentru dezvoltarea
unei strategii politice globale. De fapt, capacitatea departamentului de a coordona toate programele privind problematica de gen din alte sectoare ale executivului úi de a stimula dezvoltarea unor programe noi este extrem
de limitat ă datorită poziĠiei sale organiza Ġionale. Au existat unele propuneri
de transformare a acestui departament într-un organism interministerial, sub autoritatea direct ă a primului ministru.
Departamentului îi lipsesc totodat ă resursele umane úi financiare
necesare pentru o activitate extins ă: sunt doar 12 persoane în cadrul
ministerului, neexistând nici un fel de aloca Ġii de la buget pentru programele
departamentului. În afara personalului angajat de minister, departamentul are sub autoritatea sa câte o persoan ă în toate cele 41 de Direc Ġii JudeĠene
de Munc ăúi Protec Ġie Social ă. Principala sarcin ă a reprezentan Ġilor
teritoriali pare a fi colectarea de date cu privire la problematica specific ă a
femeii în localit ăĠile respective, posibilitatea de a le impune drepturile sau
de a păstra legătura cu organiza Ġiile neguvernamentale locale.
Departamentul a elaborat Planul na Ġional de ac Ġiune, gândit ca un
program generic pentru úanse egale, aplicabil de c ătre orice structur ă de
guvernare. În fapt, planul de ac Ġiune a fost aprobat de MMPS, dar nu úi de
către guvern. Aceasta face ca planul de ac Ġiune să nu fie în nici un fel un
program acceptat la nivelul întregului guvern. Datorit
ă lipsei de autoritate úi
resurse a departamentului, Planul na Ġional de ac Ġiune con Ġine mai degrab ă
principii generale úi obiective vagi; nu con Ġine obiective specifice pentru
diferitele organisme guvernamentale, ci men Ġionează doar unele date
generale, f ără să fie specificate nici un fel de resurse financiare.
Până acum, departamentul a preg ătit câteva proiecte de lege
semnificative: legea privind concediul pentru cre úterea copilului, deja
adoptată de parlament în 1998; proiectul de lege pentru egalitatea úanselor
în toate sectoarele sociale úi politice. De asemenea, a elaborat câteva
programe na Ġionale, ca de exemplu, Programul de promovare a s ănătăĠii
femeiiúi sănătatea reproducerii, femeia la locul de munc ăúi un proiect de
instituire a unui fond de asigurare pentru întreprinderi mici úi mijlocii ai c ăror
patroni sunt femei.
În acela úi timp, departamentul a fost consultat în procesul de
elaborare a altor câteva legi, contribuind la includerea în aceste legi a principiului nondiscrimin ării.
În noua structur ă organiza Ġională a MMPS, recent adoptat ă de
guvern, pozi Ġia departamentului pare s ă regreseze. Astfel, departamentul a

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 35
devenit o direc Ġie în cadrul Departamentului de Asisten Ġă Socială. Ca urmare,
în prezent, la nivelul guvernului, nu mai exist ă nici un instrument institu Ġional
care să promoveze o strategie politic ă globală de introducere a problematicii
de gen pe agenda guvernamental ă.
Subcomisia parlamentar ă pentru egalitatea úanselor are ca obiectiv
promovarea în corpurile de lege a acelor elemente care reflect ăúi se refer ă
la situaĠia femeii. Un obiectiv deosebit este introducerea reglement ărilor
europene úi internaĠionale în legisla Ġia român ă. Această subcomisie se afl ă
în poziĠia de a promova o politic ă legislativ ă globalăúi articulat ă în
domeniul egalit ăĠii de úanse. Sincronizarea celor dou ă componente
distincte – promovarea egalit ăĠii de úanseúi politica social ă de sprijin
pentru femei – r ămâne un subiect deschis.
Cadrul legislativ
Sistemul legislativ mo útenit de la regimul socialist, modificat în unele
puncte esen Ġiale după 1989, asigur ă, la nivelul principiilor, egalitatea de
úanse, nondiscriminarea úi măsuri importante de sprijin pentru femei aflate
în situaĠii de dificultate. Promovarea, în noua legisla Ġie, a celor mai
moderne prevederi existente pe plan mondial a fost în mod sistematic luat ă
în considerare.
Noua Constitu Ġie, adoptat ă în 8 decembrie 1991, specific ă:
România este Ġara comun ăúi indivizibil ă a tuturor cet ăĠenilor săi, indiferent de
rasă, naĠionalitate, origine etnic ă, limbă, religie, sex, opinie, afiliere politic ă,
bunăstare economic ă sau origine social ă. (Art. 4)
Nondiscriminarea, implicit nondiscriminarea de gen, este impus ă
explicit prin stipularea egalit ăĠii cetăĠenilor în fa Ġa legii úi autorităĠii publice,
a dreptului de a alege úi a fi ales, a dreptului la educa Ġie. Dreptul la munc ă,
nerestric Ġionat, este completat acum prin garantarea nondiscrimin ării, prin
salarii egale úi măsuri de protec Ġie a muncii, siguran Ġă úi igienă specifice
pentru femei (art. 38).
Art. 20 stipuleaz ă că prevederile constitu Ġionale asupra drepturilor úi
libertăĠilor cetăĠenilor vor fi interpretate úi aplicate în acord cu Declara Ġia
Universal ă a Drepturilor Omului, cu pacturile úi tratatele ratificate de
România; dac ă nu exist ă o concordan Ġă cu legisla Ġia internă în acest sens,
legislaĠia interna Ġională va prevala.
LegislaĠia muncii úi protecĠiei sociale con Ġine, în afar ă de principiul
egalităĠii, reglement ări cu referire direct ă la drepturile specifice ale femeii,
cu intenĠia de a le oferi o protec Ġie adecvat ă nevoilor lor.

ELENA ZAMFIR 36
Codul Muncii, adoptat în 1972 úi modificat în 1990, con Ġine multe
astfel de drepturi specifice. Este înalt apreciat ă munca femeilor, fiindu-le
asigurat dreptul de a ocupa orice pozi Ġie sau loc de munc ă, conform
instruirii úi capacit ăĠii lor, impunând adoptarea unor m ăsuri de creare a
condiĠiilor necesare dezvolt ării lor personale15.
Au fost ratificate practic toate conven Ġiile interna Ġionale importante
referitoare la egalitatea úanselor.
S-au depus eforturi deosebite pentru armonizarea legisla Ġiei interne
cu legisla Ġia european ă. Cu doar câteva excep Ġii, legisla Ġia român ă s-a
aliniat legisla Ġiei europene. Cu toate acestea, armonizarea legisla Ġiei
româneúti cu cea interna Ġională constituie un proces îndelungat, pentru
rezolvarea tuturor detaliilor. Procesul de intrare a României în Consiliul Europei, finalizat în 1993, a constituit un factor motivator puternic în acest sens. Dorin Ġa României de a fi admis ă în Uniunea European ăúi în NATO a
amplificat aceast ă orientare.
Evaluarea actualului proces legislativ
din perspectiva genului
În prezent, principalul aspect critic nu Ġine de spiritul legii, ci de
maniera de implementare (mecanisme úi metodologii de implementare).
LegislaĠia socialist ă a fost caracterizat ă de opĠiunea pentru o abordare
nejuridică a promov ării nondiscriminatorii. Din acest motiv, legisla Ġia
reglementa cel mai frecvent egalitatea în termeni largi, la nivelul principiilor generale, f ără să conĠină specificări cu privire la maniera concret ă în care
egalitatea ar trebui promovat ă în diferite circumstan Ġe.
DispariĠia mecanismelor politice úi administrative a generat o criz ă
în reglementarea rela Ġiilor sociale. De aici, nevoia acut ă de a dezvolta
legislaĠia prin specificitate.
În prezent, principala direc Ġie de dezvoltare, în acord cu experien Ġa
Occidentului, o reprezint ă includerea în legisla Ġia noastr ă a mai multor
prevederi specifice împotriva discrimin ării femeii, împreun ă cu sanc Ġiunile
legale corespunz ătoareúi dezvoltarea instrumentelor institu Ġionale
necesare implement ării lor. Aceast ă schimbare este absolut necesar ă,
reflectând accentuarea rolului legisla Ġiei în reglementarea rela Ġiilor sociale,
care compenseaz ă diminuarea rolului factorului politic úi administrativ.
Este evident c ă
în aceast ă nouă etapă dificultăĠile procesului sunt
mult mai mari. Introducerea unor principii generale este simpl ă.

15 Moroianu Zl ătescu, Irina úiùerbănescu, Rodica (coordonatori), Drepturile femeii.
Egalitate úi parteneriat , Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti, 1997.

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 37
Introducerea unor reglement ări de o înalt ă specificitate este mult mai
dificilă, deoarece implic ă o armonizare mai minu Ġioasă a corpului legislativ
úi totodată un demers al construc Ġiei institu Ġionaleúi culturale. La aceasta
se adaug ă crearea instrumentelor institu Ġionale de aplicare a legii, o dat ă
cu dezvoltarea complementar ă a unei noi culturi a acestor reglement ări.
În acest context, putem în Ġelege actualele controverse úi o anumit ă
lentoare a procesului legislativ, cumulat ă cu o profund ă insatisfac Ġie
generată de rezultate. Pe de o parte, exist ă tentaĠia de a rezolva toate
problemele prin promulgarea unor legi generale, de principiu, a unor legi cadru. Aceste legi ofer ă, într-adev ăr, un cadru legislativ de abordare, dar
cel mai adesea nu ofer ă reglement ări specifice úi instrumente juridice de
abordare a diferitelor cazuri. Datorit ă acestui motiv, a început s ă se
contureze o anume nemul Ġumire faĠă de astfel de abord ări generale. Pe de
altă parte, abord ările juridice specifice sunt împiedicate de lipsa unui sistem
instituĠional în care s ă poată fi aplicate, de lipsa unor competen Ġe adecvate
ale persoanelor implicate în aplicarea actului de justi Ġieúi a unei culturi
specifice asociate unui astfel de mecanism.
S-a că
zut de acord asupra faptului c ă, la ora actual ă, punctul critic
al procesului de tranzi Ġie îl reprezint ă blocajul institu Ġional cuplat cu o
diminuare sever ă a resurselor financiare. Multe obiective formulate explicit
pe agenda politic ă rămân neatinse datorit ă capacit ăĠilor limitate de a
dezvolta un sistem institu Ġional. Una dintre caracteristicile procesului politic
în România, úi probabil úi în alte Ġări în tranzi Ġie, este u úurinĠa în adoptarea
unor legi, principii, programe, ratific ări ale unor conven Ġii interna Ġionale, în
absenĠa existen Ġei unor programe, mecanisme s tructurate úi precise de
implementare a acestora. Agenda politic ă a României este plin ă de inten Ġii
bune, de obiective globale úi de enun Ġuri ale unor principii generale care
rămân în suspensie: legi adoptate – care nu sunt aplicate; proiecte de lege –
navigând prin procesul legislativ; programe politice care nu sunt puse în act.
Lentoarea sistemului nu exprim ă în primul rând un model socio-
cultural de rezolvare a problemelor, ci este mai degrab ă un efect al
resurselor institu Ġionaleúi financiare limitate. Unele proiecte care ofer ă
sprijin pentru rezolvarea problemelor femeii nu sunt adoptate în procesul politic nu pentru c ă se adreseaz ă femeilor, ci pentru c ă, exact la fel ca în
cazul altor obiective politice, nu î úi găsesc forma instrumental ă de realizare.
Unele acte legislative au fost blocate în procesul adopt ării lor ca legi,
tocmai datorit ă acestor motive. Din aceast ă cauză presiunea organiza Ġiilor
de femei, civile sau politice, este sc ăzută. Aceste organiza Ġii realizeaz ă că
dificultatea promov ării proiectelor lor nu rezid ă neapărat într-o atitudine
antifeminin ă, ci se datoreaz ă unui blocaj mai general.

ELENA ZAMFIR 38
Cea mai important ă încercare de a promova úi asigura drepturile
femeii o constituie Legea egalit ăĠii de úanse pentru b ărbaĠiúi femei.
Aceasta este înc ă în stadiul de proiect de lege, adoptat de guvern úi supus
discuĠiilor parlamentului.
Această lege inten Ġionează să fie o exprimare modern ă a
principiului nondiscrimin ării în legisla Ġia româneasc ă. Se sper ă să aibă un
caracter deontologic în rela Ġiile bărbat-femeie, în toate sferele vie Ġii sociale,
mai ales în rela Ġiile de munc ă. Deúi în mod formal con Ġinutul acestui proiect
de lege se adreseaz ă structurilor administrative úi partenerilor sociali, se
intenĠionează crearea unor obliga Ġii morale úi politice pentru structurile
publiceúi private.
Proiectul de lege dore úte să ofere o garan Ġie a egalit ăĠii de úanse
pentru femei úi bărbaĠi în toate sferele vie Ġii sociale úi stipuleaz ă obligaĠia
autorităĠilor publice de a ac Ġiona în vederea implement ării corespunz ătoare
a acestui principiu.
Discrimicnarea direct ăúi indirect ă pe criterii de gen este definit ă
după cum urmeaz ă:
“… discriminarea direct ă se refer ă la orice diferen Ġiere, excluziune sau restric Ġie
fără o baz ă legală, care determin ă violarea drepturilor úi libertăĠilor
fundamentale ale omului. Diferen Ġierea, excluziunea sau restric Ġia care decurg
din anumite reglement ări, prevederi sau practici uzuale úi efectele pe care le
genereaz ă, le faciliteaz ă sau care afecteaz ă indivizii apar Ġinând unui anume
gen reprezint ă o discriminare indirect ă.”
Proiectul de lege reglementeaz ă, de asemenea, dou ă aspecte care
influenĠează profund statutul socio-profesional al angaja Ġilor:
concursul pentru ocuparea pozi Ġiilor vacante úi/sau publicitatea
pentru un anumit loc de munc ă, care trebuie realizate neafectat
de sex sau de starea civil ă a indivizilor;
hărĠuirea sexual ă în institu Ġie sau în orice alt loc în care indivizii
îúi îndeplinesc obliga Ġiile profesionale, cât úi orice alt
comportament de conota Ġie sexual ă care violeaz ă demnitatea
individului.
În proiectul de lege, un loc important este alocat compensa Ġiilor
garantate acelor persoane care se dovedesc a fi supuse discrimin ării în
pregătirea profesional ă, calificare úi recalificare, promovare în munc ă,
hărĠuirii sexuale sau discrimin ării salariale. Proiectul de lege stipuleaz ă, de
asemenea, sanc Ġiunile pentru suspendarea, modificarea sau încheierea
contractului de munc ă înaintea datei stipulate în contract, pe criterii de sex,

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 39
pentru h ărĠuire sexual ă, pentru nerespectarea prevederilor legale privind
expunerea acestui text de lege în locuri adecvate úi accesibile angaja Ġilor
unităĠilor cărora li se aplic ă prevederile prezentei legi.
Unii speciali útiúi-au exprimat rezervele cu privire la o astfel de
prevedere. Aceste rezerve reflect ă în primul rând o stare de nemul Ġumire
generată de adoptarea unor reglement ări legale, care abia dac ă conĠin
unele principii generale, f ără vreo specificare a unor situa Ġii concrete sau a
instrumentelor de interven Ġie specifice. Totodat ă, există unele temeri cu
privire la poten Ġialele efecte perverse ale unei astfel de abord ări: induce
sentimentul c ă problema a fost rezolvat ă, când, în fapt, situa Ġia actual ă
rămâne la fel de insuficient reglementat ă ca úi până acum; creeaz ă un
sentiment de frustrare colectiv ă faĠă de incapacitatea sistemului legislativ
de a acĠiona eficient úi de a reglementa unele probleme concrete.
Monica Macovei, membr ă a baroului din Bucure úti, a făcut
următoarea afirma Ġie cu privire la legea egalit ăĠii de úanse:
“Adoptarea unei legi unice a egalit ăĠii de úanse – o solu Ġie întrevăzută de unele
cercuri guvernamentale – nu este de dorit. Este evident ă imposibilitatea
rezolvării problemei egalit ăĠii de úanse, în toate sectoarele sociale úi politice,
printr-o singur ă lege. Acest lucru nefiind posibil, o astfel de lege e ineficient ă,
fiind mai mult un contraserviciu, pentru c ă îi lipsesc mijloacele concrete de
implementare. Din punct de vedere legal, solu Ġia ar fi să se introduc ă prevederi
specifice în legile care guverneaz ă reglement ările legale pe sectoare, o dat ă cu
iniĠierea unor politici publice care ar compensa absen Ġa normelor úi ar limita
practicile discriminatorii datorate unor e úecuri legislative.”
O a doua rezerv ă se refer ă la procesul interven Ġiei excesive a
sistemului legislativ în solu Ġionarea unor situa Ġii diverse. Exist ă sentimentul
că cele mai multe probleme legate de o posibil ă discriminare ar putea fi
rezolvate prin mijloace extrajuridice: atitudini ale comunit ăĠii, mecanisme de
parteneriat. Cauzele acestui sentiment par s ăĠină de imaginea negativ ă a
modului în care func Ġionează sistemul legislativ în România: costuri
ridicate, timp îndelungat pentru rezolvarea unei probleme, contradic Ġii
frecvente în aplicarea legii, tendin Ġa unui antagonism conflictual
caracteristic procedurilor juridice, descurajarea prevenirii acutiz ării lor úi a
găsirii unui compromis în fazele incipiente. Mai mult, transferul unor
probleme personale pe agenda public ă nu are mul Ġi adepĠi. Unele procese
de incriminare a h ărĠuirii sexuale, desf ăúurate în SUA, au fost percepute
negativ în România, acesta fiind un motiv pentru multiplele rezerve fa Ġă de
introducerea în proiectul de lege a prevederii privind h ărĠuirea sexual ă.

ELENA ZAMFIR 40
AgenĠii interna Ġionale
În domeniul egalit ăĠii de úanse, ca úi în alte domenii, organiza Ġiile
internaĠionaleúi regionale au jucat un rol deosebit de important în procesul
de tranzi Ġie în România. Trebuie s ă se men Ġioneze înc ă de la început c ă
România a avut o tendin Ġă accentuat ă de a asimila reglement ările
internaĠionaleúi de a atrage sprijinul extern. Aceast ă atitudine este în
conformitate cu linia tradi Ġională a Ġării noastre de a încuraja modernizarea
prin absorb Ġia unor modele deja implementate pe plan mondial. În mod
deosebit, în timpul perioadei de tranzi Ġie, asimilarea modelelor occidentale
a fost considerat ă ca principalul mod de reconstruc Ġie a societ ăĠii
româneúti.
Unul dintre aspectele critice în acest proces îl reprezint ă capacitatea
de absorb Ġie a sprijinului interna Ġional. În principal, cel mai negativ factor s-
a dovedit a fi capacitatea limitat ă de identificare, împreun ă cu partenerii
internaĠionali, a nevoilor reale úi de schiĠare a celui mai adecvat program de
acĠiune.
Cea de-a patra Conferin Ġă internaĠională privind drepturile femeii
(Beijing, 1995) a jucat un rol special în promovarea egalităĠii de úanse în
Ġara noastr ă. Pe de o parte, s-a conturat mecanismul institu Ġional naĠional
de promovare a femeii, iar pe de alt ă parte, în baza semn ării platformei de
la Beijing de c ătre reprezentan Ġii guvernului român, a fost dezvoltat un plan
naĠional de ac Ġiune pentru promovarea femeii.
Totodată, România a beneficiat de o ofert ă bogată de programe de
sprijin oferite de organismele interna Ġionale.
Încă din 1990, în România a func Ġionat Reprezentan Ġa Special ă
UNICEF, care a sprijinit o serie de programe úi proiecte în beneficiul mamei
úi copilului.
PNUD a dezvoltat un program comprehensiv de promovare a
egalităĠii de úanse, mai ales dup ă Conferin Ġa de la Beijing. Cele mai
importante ini Ġiative au fost: sprijinul guvernului în dezvoltarea úi
implementarea Strategiei na Ġionaleúi planului de ac Ġiune pentru egalitatea
de gen, producerea unei c ărĠi care trece în revist ă situaĠia femeii în
România ( Statutul fem eii în România, 1997-1998 , PNUD, 1999) úi lansarea
a două proiecte: un proiect pilot, "Abilitarea economic ă a femeilor din zonele
rurale în România (1998-2001)", úi Proiectul statisticilor de gen (1999-
2000).
Organismele regionale, Uniunea European ă prin programul PHARE
úi Consiliul Europei au sprijinit o gam ă largă de programe în acest

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 41
domeniu. Principala direc Ġie de ac Ġiune a fost cre úterea con útientizăriiúi
sprijinului pentru dezvoltarea organiza Ġiilor neguvernamentale.
USAID este principala surs ă a unor programe comprehensive
privind s ănătatea reproducerii, dar a sprijinit úi alte programe, fie direct, fie
prin alte organiza Ġii interna Ġionale ca, de exemplu, UNICEF.
ILO a oferit suport tehnic în special pentru dezvoltarea legisla Ġiei
muncii.
Câteva guverne occidentale úi guvernul Japoniei au oferit, de
asemenea, sprijin pentru unele programe. ùi încă un exemplu: programul
olandez MATRA a sprijinit un pachet de cursuri privind egalitatea de úanse
úi problematica femeii – cu centrare pe femeia jurnalist.
Sprijinul agen Ġiilor interna Ġionale s-a sim Ġit la mai multe niveluri.
Primul nivel, în care rezultatele s-au v ăzut mai rapid, este dezvoltarea
legislaĠiei. Al doilea nivel este sprijinul dezvolt ării institu Ġiilor publice, a
capacităĠilor statului de a dezvolta úi implementa strategii úi programe. Al
treilea nivel se refer ă la dezvoltarea societ ăĠii civile úi a capacit ăĠii acesteia
de a se organiza úi a deveni un factor activ în procesul de dezvoltare
socială.
Ca o concluzie general ă, putem spune c ă interven Ġia agenĠiilor
internaĠionaleúi regionale a avut un efect pozitiv. A accelerat substan Ġial
modul legislativ, institu Ġionalúi cultural de abordare a problemei.
A existat o convergen Ġă globală între procesul de promovare a
femeii la nivelul institu Ġiilor interna Ġionaleúi regionale úi dinamica social ăúi
culturală a societ ăĠii române úti. Pe fondul acestei convergen Ġe generale,
pot fi totu úi detectate unele caren Ġe de perspectiv ăúi mai ales de stabilire a
priorităĠilor.
Totodată, pot fi detectate unele probleme în absorb Ġia nediferen Ġiată
a sprijinului interna Ġional, cu efecte adverse asupra eficien Ġei.
Sectorul neguvernamental
Sectorul neguvernamental a jucat un rol important în con útientizarea
problematicii femeii la nivelul opiniei publice, în identificarea surselor de discriminare a femeii, în mobilizarea opiniei publice. ùi-a câútigat rolul
fundamental de partener al institu Ġiilor naĠionaleúi interna Ġionale,
promovând interesele femeilor în diverse sectoare sociale. În acela úi timp,
sectorul neguvernamental a devenit o úcoală important ă în lansarea unor
femei mai active în arena public ă.

ELENA ZAMFIR 42
Moútenirea regimului socialist a fost cu totul negativ ă în acest
domeniu al sectorului neguvernamental. Singura organiza Ġie de femei
acceptat ă de regimul socialist era o institu Ġie cu o func Ġie pur simbolic ă: de
a ilustra importan Ġa acordat ă femeilor de c ătre regim. Mai ales în ultimul
deceniu al regimului socialist, organiza Ġia naĠională a femeilor nu a mai avut
nici o ac Ġiune real ă de promovare a femeii, men Ġinându-se doar cu un rol
propagandistic, decorativ. Nu e de mirare c ă după revoluĠia din 1989
organiza Ġia s-a dizolvat de la sine. Slabele încerc ări de a o reînfiin Ġa au fost
reprimate cu ostilitate.
Imediat dup ă 1989, au ap ărut o serie de organiza Ġii
neguvernamentale de femei, atât la nivel local, cât úi la nivel na Ġional.
Putem distinge trei tipuri mari de astfel de organiza Ġii: organiza Ġii care
promoveaz ă drepturile femeii, organiza Ġii profesionale în diferite domenii
ca: femei avoca Ġi, femei manageri, femei jurnaliste, úi organiza Ġii de
caritate.
Un raport recent publicat de PNUD – România ( Statutul femeii în
România, 1999 ) releva 54 de organiza Ġii neguvernamentale pe probleme
de gen: 26 au ca obiectiv promovarea femeilor (unele dintre acestea dezvoltându-se pe linie profesional ă: avocatur ă, jurnalism, afaceri,
medicină – medici úi asistente); 4 pe drepturile omului; 2 – studii de gen, iar
restul – asisten Ġă
socială. Este important s ă adăugăm aici activitatea unor
organiza Ġii privind drepturile omului, care sunt active úi în promovarea
drepturilor femeii.
Putem identifica 4 domenii în care organiza Ġiile neguvernamentale
de femei s-au dovedit mai mult decât eficiente:
a. Promovarea drepturilor omului în procesul legislativ. Cele mai
importante contribu Ġii au fost produse în procesul de dezvoltare a
noii legisla Ġii.
În ultimii ani, din ce în ce mai frecvent, multe forumuri ale
organiza Ġiilor neguvernamentale au adoptat propuneri de
îmbunătăĠire a legisla Ġiei relevante pentru situa Ġia femeii.
Parlamentul úi guvernul au cerut opinia ONG cu privire la diverse
probleme, din p ăcate nu îndeajuns de sistematic. Am putea
menĠiona unele cazuri semnificative. În 1997, Comisia
Parlamentar ă pentru Promovarea Drepturilor Omului a invitat
organiza Ġiile de femei s ă-úi exprime opinia cu privire la un proiect
de lege privind scoaterea avortului în afara legii (proiect promovat de un membru al parlamentului, din PN ğCD). Ca
urmare a discu Ġiilor, proiectul a fost respins. Proiectul de lege cu

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 43
privire la legalizarea prostitu Ġiei a fost, de asemenea, supus
discuĠiilor unor organiza Ġii de femei.
Mult mai pu Ġine activit ăĠi ar putea fi citate în promovarea
drepturilor omului în context real. Unele ONG ofer ă consulta Ġii
juridice pentru rezolvarea unor probleme personale, dar acest tip de activitate este mai degrab ă o excep Ġie. De exemplu, în cadrul
Centrului Pilot pentru Protec Ġia Victimelor Violen Ġei Intrafamiliale
(organizat de MMPS în Bucure úti), două ONG specializate în
drepturile omului au oferit consultan Ġă femeilor în nevoie. Nu
putem cita nici o interven Ġie într-un caz paradigmatic de violare a
drepturilor vreunei femei.
b. Promovarea intereselor femeii în sfera profesional ă. Unele dintre
cele mai active organiza Ġii de femei s-au dezvoltat în domeniul
profesional. De exemplu, organiza Ġia femeilor jurnali úti a făcut
eforturi semnificative s ă sporeasc ă sensibilitatea cu privire la
probleme de gen în mass-media. Organiza Ġia moaúelor a fost
foarte activ ă în relansarea acestei profesii, eliminate în timpul
perioadei socialiste, úi în asigurarea unui rol important moa úelor
în promovarea s ănătăĠii reproductive. Organiza Ġia femeilor de
afaceri este foarte activ ă în promovarea femeilor în aceste
domenii.
c. Studii de gen. Sunt dou ă organiza Ġii active în acest domeniu. Au
publicat o serie de c ărĠiúi reviste. Societatea pentru analize
feministe “Ana” a început s ă publice un jurnal profilat pe studii
feministe ú
i a întreprins o serie de studii cu privire la prezen Ġa
femeii în manualele úcolare.
d. Asisten Ġă socială. Cele mai multe organiza Ġii de femei au ca
principală activitate s ănătatea reproducerii, prevenirea
abandonului copilului, educarea tinerelor fete, asisten Ġa socială a
vârstnicilor etc.
În ciuda dezvolt ărilor semnificative care au avut loc în ultimii ani în
ONG de femei, exist ă un sentiment general c ă acestea sunt confruntate cu
o serie de crize de dezvoltare úi au dificult ăĠi serioase de dep ăúit pentru a
atinge o maturizare real ă.

ELENA ZAMFIR 44
Mass-media prezint ă faĠă de problematica femeilor o paralizie
similară cu cea a sectorului guvernamental
úi neguvernamental
Pe ansamblu, mass-media nu a reu úit să articuleze problematica
globală a femeii în perioada de tranzi Ġie. Mesajul mass-media oscileaz ă
între înregistr ări neputincioase ale cazurilor individuale în care femeia este
victimăúi imaginea femeii ca obiect de consum sexual. Ea este îns ă puĠin
pregătită pentru a contribui la formularea la nivelul con útiinĠei colective a
problemelor generale ale femeilor în societatea româneasc ă contemporan ă
úi cu atât mai pu Ġin la cristalizarea unei agende de ac Ġiuni social-politice úi
culturale în acest domeniu.
O parte important ă a mass-media (radioul public, revistele
săptămânale, mai ales cele dedicate publicului feminin) acord ă un spaĠiu
destul de larg discut ării problemelor curente ale femeii, mai ales a celor
legate de propria îngrijire, de mod ă, gospod ărie, de problemele
sentimentale. Problemele egalit ăĠii de úanse, situa Ġiile de discriminare sau
problemele grave social-economice ale femeii sunt practic neacoperite. ùi
mass-media pare a lua mai degrab ă în considerare problemele clasei
mijlociiúi a ignora situa Ġia gravă a segmentelor s ărace, marginale, afectate
de severe procese de dezagregare social ă.
Deficit de problematizare a situa Ġiei femeii
la nivelul con útiinĠei publice
Există un deficit cronic de problematizare a situa Ġiei femeii, atât la
nivel global, cât úi sectorial. Deficitul se manifest ă atât în definirea colectiv ă
a problematicii femeii în societatea româneasc ă contemporan ă, a surselor
úi factorilor care o produc, cât úi a strategiilor de abordare a ei. Con útiinĠa
publică, lipsită de aportul principalilor formatori de opinie – partidele politice,
sectorul neguvernamental, presa – pare s ă resimtă gravitatea úi
complexitatea problemelor cu care femeia se confrunt ă, dar nu reu úeúte
decât marginal úi fragmentar s ă defineasc ă în mod sistematic contururile
acestei problematici úi să articuleze strategii de ac Ġiune.
PercepĠia confuz ă a problematicii femeii, a naturii úi cauzelor
proceselor care afecteaz ă advers situa Ġia femeii, dar mai ales incapacitatea
de a identifica solu Ġii au ca efect generarea, la nivelul întregii colectivit ăĠi,a
unei toleran Ġe inacceptabil de ridicate faĠă de cazuri grave de înc ălcare
a drepturilor umane ale femeii, de deficit sever al politicii atât de promovare a egalităĠii de oportunit ăĠi, cât úi de suport al femeilor în dificultate. Se

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 45
poate detecta o anumit ă paralizie a colectivit ăĠii faĠă de agravarea situa Ġiei
femeii în anumite segmente ale comunit ăĠii, a exploziei în anumite zone ale
societăĠii a situaĠiilor de înc ălcare a demnit ăĠii elementare a femeii.
Explozia brutal ă a problemelor economice cu care întreaga
colectivitate se confrunt ă, incertitudinea úi nesiguran Ġa generate de o
tranziĠie confuz ăúi slab performant ă sunt explica Ġii pentru care problemele
femeii tind s ă fie trecute într-un con de umbr ă.
Există o rela Ġie de înt ărire reciproc ă între deficitul de
problematizare a condi Ġiei femeii la nivelul con útiinĠei publice úi atenĠia
unilateral ă acordat ă femeii în mass-media, de c ătre actorii politici úi
organiza Ġiile neguvernamentale. Este nevoie de un efort comun úi
concertat de problematizare. În acest efort, cercet ările, inclusiv cele
statistice de genul celor pe care a început s ă le realizeze Comisia
NaĠională de Statistic ă, asupra situa Ġiei femeii trebuie s ă susĠină un
proces colectiv, politic, dar úi social-cultural, de problematizare a condi Ġiei
femeiiúi de constituire a instrumentelor mentale úi instituĠionale de
acĠiune.
Dezvoltarea de strategii úi instrumente de ac Ġiune este vital ă inclusiv
pentru procesul colectiv de problematizare. Paralizia în faza de ac Ġiune,
deficitul de instrumente de ac Ġiune afecteaz ă negativ îns ăúi conútientizarea
problemelor, genereaz ă chiar o tenta Ġie de negare a problemelor sau cel
puĠin de diminuare a importan Ġei lor. Imagina Ġia acĠională este un factor
crucial al con útientizării problemelor.
Strategii de punere a problematicii femeii
pe agenda colectivit ăĠii, inclusiv pe cea politic ă
Abordarea consensual ă versus confrunta Ġională.În abordarea
problematicii femeii, inclusiv în ceea ce prive úte problema reprezent ării
femeii în pozi Ġii de decizie, colectivitatea pare a favoriza un model
consensualist mai degrab ă decât unul confrunta Ġionist. Teoriile feministe
extreme – care tind s ă ofere o imagine a unei societ ăĠi patriarhale,
conflictualiste, bazate pe o structur ă de interes de tip joc cu sum ă nulă, pe
avantaje pentru b ărbaĠi prin oprimarea femeilor, cu concluzia c ă orice
succes pentru îmbun ătăĠirea situa Ġiei femeii se ob Ġine prin lupta femeii
împotriva b ărbaĠilor – nu par s ă fie populare în România în momentul
actual. În contrast, modelul jocului cu sum ă nenulă pare a domina starea
de spirit: ambele p ărĠi pot câútiga, dar úi pierde împreun ă. Multe probleme
ale femeilor sunt úi ale bărbaĠilor. Drepturile femeii pot constitui un teren de

ELENA ZAMFIR 46
cooperare úi suport reciproc. În acest model, b ărbaĠii pot fi ei în úiúi aliaĠi
pentru un program de suport pentru femei. Desigur, problemele femeilor sunt mai aproape de femei. Acestea pot s ă atragă atenĠia asupra propriilor
probleme, dar se poate mobiliza un suport general pentru solu Ġionarea lor.
O reaúezare a rolurilor, în special în familie, nu se face de la sine, ci bazat ă
pe un consens unanim. Dar úi aici s-au declan úat schimb ări importante úi
au loc continuu schimb ări, printr-un proces complex de conflict/negociere/
înĠelegere reciproc ă. Alături de acceptarea cvasitotal ă a dreptului femeii de
participare economic ă independent ă la propria carier ă, alături de schimb ări
în aranjamentele de roluri tradi Ġionale în familie, exist ăúi puternice
patternuri tradi Ġionale care nu dispar peste noapte.
În fapt, promovarea social-economic ă a femeii reprezint ă un
component important al obiectivului mai general al moderniz ării societ ăĠii
româneúti, susĠinut, fără deosebire de sex, de peste un secol úi jumătate,
de forĠele progresiste din România.
În contextul unei asemenea op Ġiuni, instrumentele coercitive de
promovare a femeii, ca de exemplu, sistemul cotelor, nu sunt agreate. Mai degrabă formele organice, bazate pe con útientizarea necesit
ăĠii continu ării
schimbării poziĠiei femeii úi dezvoltarea capacit ăĠilor acesteia de a p ătrunde
în noi sfere ale activit ăĠii social-economice sunt agreate. O asemenea
abordare este de natur ă, la rândul s ău, a întări consensul. În plus, ca o
reacĠie faĠă de cenzura ideologic ă a socialismului, se manifest ă o repulsie
instinctiv ă faĠă de abuzurile “corectitudinii politice”, ca de exemplu,
promovarea unui limbaj non-sexist, neutru sexual etc.
ùi într-adev ăr, dacă analizăm configura Ġia cultural-institu Ġională a
societăĠii române úti, putem fi siguri c ă nu modelul confrunta Ġional este
popular. Inegalitatea de úanse a femeii cu b ărbatul nu mai este, în România
actuală, un efect al unui mod omogen, dominat de organizare social-cultural ă
tradiĠională, al unor mentalit ăĠi tradiĠionale dominante. În acest caz,
manifestări confrunta Ġioniste ar fi de a úteptat. În fapt, configura Ġia cultural-
instituĠională dominant ă pare a fi suficient de receptiv ă la rezolvarea acestei
probleme. Mai ales cultura segmentului modernizat al colectivit ăĠii este
deschisă la acceptarea unei redefiniri a pozi Ġiei femeii, de úi rezisten Ġe ale
unor mentalit ăĠi tradiĠionale continu ă să existe. Discriminarea femeii pare
pentru cultura modern ă a reprezenta o tendin Ġă venită din străfundurile
tradiĠiei, asociat ă mai degrab ă cu un sentiment de jen ăúi de disimulare a ei.
Pe de alt ă parte, ea apare într-o form ă caricatural ăúi mai de neacceptat în
manifestările segmentului mai pu Ġin modernizat al colectivit ăĠii, cu care elita
modernizatoare a ini Ġiat de mult un program de schimbare. Mentalitatea,

DINAMICA SOCIET ĂğII CIVILE. POLITICI DE GEN 47
configura Ġia instituĠională sunt factori cheie în problematizarea politic ă a unei
probleme reale. Dac ă există rezistenĠe la acest nivel în acceptarea problemei
úi găsirea de solu Ġii, procesul politic va lua o configura Ġie confrunta Ġională.
Dacă, dimpotriv ă, configura Ġia cultural-institu Ġională este tolerant ă sau chiar
favorizant ă, procesul politic poate lua mai degrab ă o orientare consensual ăúi
cunoaúte un ritm rapid, f ără crize. Sunt numeroase argumente care ne fac s ă
credem c ă, în ceea ce prive úte situaĠia femeii, în România, în momentul de
faĠă, cea de-a doua situa Ġie este real ă.
Pare a fi mult mai eficace cre úterea vizibilit ăĠii publice a femeii, cu
problemele sale specifice, în calitate de partener , evitându-se excesele de
militantism unilateral. Proba maturit ăĠii activismului feminin pare a sta în
capacitatea, deja probat ă în multe situa Ġii, a promov ării unui parteneriat
multiplu. Este vital ă dezvoltarea capacit ăĠii de a atrage b ărbaĠii ca
parteneri în procesul de solu Ġionare a complexelor probleme ale femeii, cât
úi de participare a femeii, al ături de b ărbat, la solu Ġionarea problemelor
complexe generale ale societ ăĠii actuale.
Politici sociale de suport pentru femeile aflate
în dificultate
O politic ă eficace de promovare a egalit ăĠii de oportunit ăĠiúi de
asigurare a respect ării drepturilor femeii trebuie sus Ġinută de o politic ă
socială de suport, coerent ăúi accentuat ă.
În primul rând, este necesar ă o revizuire a complexului m ăsurilor de
suport pentru femei, a modului în care situa Ġia femeii este afectat ă de
diferitele politici sociale sectoriale, în vederea promov ării unei politici
echilibrate, care s ă acopere întreaga gam ă de probleme.
În al doilea rând, este nevoie de rev ăzut priorit ăĠile în politica
socială, diferitele analize sugerând faptul c ă problemele femeilor în
diversele lor ipostaze (de exemplu, cea de mam ă) au primit o aten Ġie mult
mai redus ă decât alte probleme.
În al treilea rând, sistemul de servicii de asisten Ġă socială trebuie s ă
devină un sistem de suport esen Ġial în compensarea vulnerabilit ăĠii ridicate a
femeii în societatea contemporan ă. Fără un sistem public de servicii de
asistenĠă socială coerent úi de un profesionalism ridicat, bazat pe resurse
adecvate, multe dintre riscurile asociate condi Ġiei femeii r ămân
necompensate. Dac ă este vital ă dezvoltarea serviciilor de suport în situa Ġii
limită (violenĠă, lipsă de locuin Ġă, mame singure), tot atât de necesar ă este

ELENA ZAMFIR 48
dezvoltarea serviciilor de prevenire ,terapie úirecuperare. Asistarea în
momentele úi situaĠiile dificile de c ătre speciali úti competen Ġi, cu resurse
profesionale úi materiale adecvate, este o condi Ġie de baz ă a unei politici
eficace de suport.
Maturizarea sectorului neguvernamental
x Creúterea competen Ġei sale în identificarea problemelor femeilor
în diferite sfere de via Ġă úi segmente ale colectivit ăĠii.
x Creúterea competen Ġei sale în a imagina solu Ġii practice.
x Creúterea capacit ăĠii sale de a coopera cu diferite institu Ġiiúi
organiza Ġii, de angajare în sisteme complexe parteneriale.
x Stimularea dezvolt ării de organiza Ġii de femei la nivelul
comunităĠilor locale: “grass-roots organizations”. Segmentele
cele mai defavorizate ale femeilor trebuie sprijinite s ă se
organizeze úi să stabileasc ă parteneriate cu autorit ăĠile locale úi
alte organiza Ġii. În acest fel, femeile pot deveni factori activi ai
proceselor de dezvoltare comunitar ă.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 49
MECANISMELE SOCIALE
ALE
DEZVOLT ĂRII COMUNITARE
– Studiu de caz al comunit ăĠii ZăbrăuĠi, Bucure úti –
Cătălin ZAMFIR
Cosima RUGHINI ù
Problematic ăúi metodologie
Lucrarea de fa Ġă se bazeaz ă pe o activitate de cercetare început ă în
vecinătatea str ăzii ZăbrăuĠiului în vara anului 1998. De atunci úi până la
începutul anului 2000 am observat schimb ările din comunitate, ini Ġiateúi
catalizate de programul pilot al Programului Na Ġiunilor Unite pentru
Dezvoltare (PNUD) de combatere a s ărăciei. De-a lungul acestei perioade
am realizat peste o sut ă de interviuri individuale semistructurate úi
nestructurate cu locatarii comunit ăĠii, precum úi interviuri de grup1 cu
locatarii úi vecinii zonei. Am discutat, de asemenea, cu cei implica Ġi de pe
diferite pozi Ġii în proiectul PNUD2.

1 Cele trei interviuri de grup – cu femei úi bărbaĠi din ZăbrăuĠiúi locatari din
imediata vecin ătate a zonei – au fost realizate în colaborare cu colegul nostru
Marian Preda.
2 Le mulĠumim celor care au avut amabilitatea s ă stea de vorb ă cu noi: dl M. Roman
– manager de proiect PNUD, dl V. Dobrescu – coordonatorul programului de combatere a s ărăciei PNUD, dl Th. Kleininger – managerul programului PNUD de
combatere a s ărăciei, dl Iofciu – viceprimar, Prim ăria Sectorului 5, dl Ciupercescu –
directorul Departamentului Social al Prim ăriei Sectorului 5, dl S. Diaconescu,
director al Departamentului pentru Protec Ġia Copilului din Prim ăria Sectorului 5, dl
P. Abraham – profesor de legisla Ġie în domeniul social general, fost comandant al
PoliĠiei Române, dl Boboleanu úi dl Buúe – lideri ai comunit ăĠii, dna S. Fum ărel –
responsabil UNICEF pentru programele de educa Ġie, dna ùovar – responsabil al
programului UNICEF de educa Ġie în ZăbrăuĠi, dr. Dobre – responsabil cu asisten Ġa
medicală a locatarilor din zona Z ăbrăuĠiului la dispensarul local, directorul ùcolii nr.
136úi învăĠătoarea de la clasa experimental ă cu copii din Z ăbrăuĠi, directoarea
grădiniĠei la care sunt înscri úi copiii din Z ăbrăuĠi.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 50
Pe parcursul cercet ării am încercat s ă detectăm mecanismele
sociale care influen Ġează procesul de dezvoltare comunitar ă iniĠiat de
PNUD. Am urm ărit atât interac Ġiunea comunit ăĠii cu autorit ăĠile publice
(primărie, poliĠie,úcoală, dispensar etc.), cât úi constituirea propriu-zis ă a
ZăbrăuĠiului ca o comunitate coerent ă: organizarea politic ă, administrarea
bunurilor comune, strategiile individuale de r ăspuns la diferitele probleme.
Scurtă prezentare a comunit ăĠii
ZăbrăuĠiul reprezint ă în prezent o combina Ġie între o situa Ġie socială
unică cu evolu Ġie pe parcursul a nou ă ani úi consecin Ġele interven Ġiei PNUD.
Această interven Ġie a contribuit esen Ġial la transformarea vecin ătăĠii
ZăbrăuĠiului într-o comunitate propriu-zis ă. Ca urmare a programului
desfăúurat în zon ă au fost practic construite úi articulate interese úi resurse
comune.
ZăbrăuĠiul este o arie aflat ă între zona central ă a Bucure útiuluiúi
cartierul Ferentari, unul dintre cele mai s ărace din capital ă. Ea cuprinde opt
blocuri, foste c ămine de nefamili úti. În 1989 acestea au fost evacuate úi
propuse spre demolare, dar dup ă revoluĠie planurile au fost uitate. Înc ă din
primele luni ale anului 1990 blocurile au început s ă fie ocupate clandestin
de persoane în c ăutarea unei locuin Ġe.
De-a lungul primilor úase ani care au trecut din 1989, unele dintre
blocuri au devenit proprietatea Regiei metroului METROREX úi ulterior
proprietatea privat ă a locatarilor. Un alt bloc reprezint ă un centru de îngrijire
pentru copii, apar Ġinând Funda Ġiei Joanna House. Patru dintre cl ădiri au
rămas însă fără un proprietar legal úi au devenit obiectul proiectului PNUD în
1996. Ele împreun ă cu locatarii lor reprezint ăúi subiectul lucr ării de faĠă,
având o situa Ġie cu totul deosebit ă faĠă de celelalte imobile.
ApariĠia comunit ăĠii din ZăbrăuĠi
Procesul social mai general care a determinat profilul specific al
ZăbrăuĠiului a început în anii ’60. Pentru a ameliora criza locuin Ġelor, în
condiĠiile unui program ambi Ġios de industrializare extensiv ă, una dintre
componentele politicii de locuire a reprezentat-o construirea de „c ămine
pentru nefamili úti”, ocupate mai ales de tineri angaja Ġi sosiĠi din zonele
rurale. Aceste cl ădiri erau menite s ă fie o solu Ġie temporar ă: pe măsură ce
angajaĠii îúi continuau cariera în întreprindere úi pe măsură ce se
căsătoreau, urmau s ă primeasc ă un apartament.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 51
Aceste blocuri con Ġineau mici garsoniere cu baie úi bucătărie.
Calitatea construc Ġiei era mai degrab ă scăzutăúi spaĠiul locuibil era redus.
La sfârúitul anilor ‘80 s-a decis ca multe dintre aceste blocuri s ă fie
demolate. Uzura úi calitatea lor sc ăzută făceau ca reabilitarea lor s ă fie
foarte costisitoare. În 1989 locatarii au fost evacua Ġiúi blocurile au fost
úterse din registrele de proprietate ale întreprinderilor, fiind programate
pentru demolare. Proiectul a fost îns ă dat uitării după revoluĠie. O dat ă
abandonate, degradarea cl ădirilor a continuat. U úile, ferestrele, instala Ġiile
sanitare au fost furate sau distruse.
După 1990, Bucure útiul a fost afectat de o cerere foarte mare de
locuinĠe, în contextul unei oferte relativ sc ăzute. Acest dezechilibru st ăúi la
baza form ării comunit ăĠii din ZăbrăuĠi. În prim ăvara anului 1990 cl ădirile au
început s ă fie colonizate clandestin de noi locatari în c ăutarea unui
adăpost. În multe cazuri, ace útia veneau din alte regiuni ale Ġării, atraúi de
relativa prosperitate a capitalei. Mul Ġi dintre ei erau tinere cupluri în
căutarea unei locuin Ġe, deúi nu sunt rare nici cazurile de persoane care
úi-au pierdut locuin Ġa – ca urmare a divor Ġului, înúelăciunii, dificult ăĠilor
financiare etc. Majoritatea noilor locatari sunt rromi, de diferite neamuri. Eterogenitatea popula Ġiei este foarte ridicat ă, variaĠiile etnice, de origine,
ocupaĠionale, de venit úi stil de via Ġă fiind semnificative.
-ùi majoritatea de unde au venit aici?
– E, e amestec ătură, sunt úiĠigani…
– Cam din ce zone? Din Bucure úti, din provincie?
– Din toate p ărĠile, Roúiori, Alexandria, M ăgurele…
– De exemplu, în P8 spoitori, P4 ursari, P3 turci, P2 Ġigani, sunt toate categoriile…
– Eu sunt romanizat.
-ğiganii romaniza Ġi, care suntem romaniza Ġi, ne spun spoitorii l ăieúi, adică lăieú
peĠigăneúte înseamn ăĠigan romanizat – ăla a fost la úcoală, a fost educat.
-Ăsta e lăieú,ăsta care nu útieĠigăneúte.
– Sunt úi mulĠi spoitori care muncesc la m ătură… te înĠelegi cu ei de te ungi la
rană.
(Interviu de grup cu b ărbaĠii, ZăbrăuĠi)
-În clasa a VIII-a a murit vecina aia care m-a Ġinutúi a rămas copiii. De acolo
copiii, dac ă dânsa a murit, n-a mai avut ce s ă-mi facă.ùi bună plecată am fost
pe drumuri. Am dormit prima dat ă în gări; de la Bac ău până am ajuns la
Bucureúti numai din gar ă în gară am dormit. Vreo cinci ani la rând am stat a úa.
(…) Am avut o rochi Ġică, am Ġinut-o pe mine trei ani la rând. P-aia o Ġineam, v ă
închipuiĠi, n-aveam unde s-o sp ăl, n-aveam cu ce s-o cos, n-aveam unde. ùi
după trei ani de zile a început s ă mă cunoasc ă lumea úi a început s ă mă ajute:

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 52
mai c-o fust ă, mai c-o rochie, mi le strângeam în subsol la metrou. De-acolo de
la metrou m-am cunoscut cu b ărbatu-meu úi el m-a în Ġeles în situa Ġia care am
fost úi am ajuns aici.
-Cum aĠi ajuns aici?
-Tot aúa ne-a îndrumat úi pe noi cineva, tot printr-o cuno útinĠă de-a lui
bărbatu-meu. Pân ă să mă ia bărbatu-meu, p ărinĠii lui trăiau împreun ă,úi vă daĠi
seama: el român, eu Ġigancă, sub nici o form ă nu mă putea aprecia. ùi în timp,
útiind situa Ġia mea, pe unde-am fost úi ce-am f ăcut. Un apartament a avut, un
apartament cu trei camere, a avut situa Ġie bună, bine, au fost o familie cât de cât…
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
IniĠial, camerele erau goale úi disponibile. Noii locatari au atras
treptatúi rude, prieteni, cuno útinĠe. Pe m ăsură ce clădirile se ocupau,
camerele au devenit obiectul unui comerĠ informal . Desigur, numai dreptul
de ocupare a camerei putea fi efectiv tranzac Ġionat, deoarece nu exista un
proprietar propriu-zis al camerelor.
Un nou venit g ăsea în Z ăbrăuĠi patru pere Ġi, pe care trebuia s ă-i
transforme într-o camer ă. Nu exista nici una dintre facilit ăĠile mediului urban
– apă curentă, electricitate, gaz – úi nici chiar canalizare.
– În momentul când ne-am m ăritat, am stat la chirie un an de zile în Rahova. Am
stat un an de zile, femeia era plecat ă din Ġară,úi când a venit a zis s ă ne căutăm
în altă parte că nu mai aveam loc. ùi după aia am luat-o a úa, să caut cu chirie.
Cineva m-a informat c ă este aicea garsoniere cu chirie – deci m-a trimis în partea
ailaltă, dar eu am venit gre úit.ùi era o bab ă cu semin Ġe care vindea, úi zic, e vreo
cameră de-nchiriat pe aici? ùi zice, cic ă, nu e maic ă aici de-nchiriat, aicea s ă
cumperi, dac ă vrei. ùi zic, cât cost ă? 100 de mii. ùi când am auzit 100 de mii… eu
plăteam 80 de mii chiria! ùi când am auzit m-am surprins. ùi când am venit a
doua zi s ă vorbesc cu proprietarul care era aicea, mi-a zis c ă o sută de mii… Am
intrat, n-avea u úi, n-avea geamuri… Am cump ăratúi astea, deci m-a ajuns la 500
de mii. Tot de la el am cump ărat, deci nu noi, vechi a úa… linoleu pe jos, deci tot
ce trebuie. Am cump ărat veceu, c ă nu era nici veceu, chiuvet ăúi astea. ùi pe
urmă am stat. Am stat o lun ă de zile, dup ă care noi nu eram obi únuiĠi cu lumea
de-aicea, înjura, vorbea, Ġipa, după aia m-am dus s ă caut iar cu chirie.
– AĠi vrut să plecaĠi de-aici?
– Da, am vrut s ă plec iar de aici, c ă mi s-a p ărut nu útiu cum.
-ùi soĠul a fost de acord, úi el voia s ă plece?
– Păi el, tocmai el, c ă nu i-a pl ăcut. Eu am zis c ă stau. Când am auzit c ă… deci
se plăteúte 10.000 între Ġinerea,úi asta, m ă gândeam la bani mai mult. Dar el
n-a vrut. ùi m-a trimis s ă-mi caut cu chirie. Am c ăutat, n-am g ăsit… El n-a
căutat, n-avea timp… deci venea târziu de tot. ùi la un moment dat am stat. Am
zis că plecăm, că plecăm,úi la un moment dat ne-am obi únuit,úi n-am mai
plecat.
(Interviu cu o tân ără femeie din Z ăbrăuĠi)

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 53
Comunitatea din Z ăbrăuĠi a apărut deci dup ă 1990. Este vorba îns ă
mai degrab ă de un flux decât de o comunitate propriu-zis ă, deoarece
numărul persoanelor care pleac ăúi sunt înlocuite de nou veni Ġi era úi încă a
rămas destul de mare.
ùansa (re)întemeierii unei vie Ġi de familie autonome
ApariĠia ZăbrăuĠiului este strâns legat ă de schimb ările suferite de
societatea româneasc ă după căderea comunismului. Prosperitatea relativ ă
a Bucure útiului atrage tineri în c ăutare de oportunit ăĠi; criza locuin Ġelor îi
determin ă să improvizeze solu Ġii. ZăbrăuĠiul a reprezentat o astfel de
soluĠie. În condi Ġiile dispari Ġiei posibilit ăĠii de obĠinere a unei locuin Ġe cu
chirie din fonduri publice úi al exploziei pre Ġurilor pe pia Ġa liberă,
posibilitatea ocup ării unui apartament gratuit sau cu un pre Ġ extrem de
redus (de cel pu Ġin zece ori mai sc ăzut decât cel al pie Ġei) a reprezentat o
soluĠie nesperat ă pentru multe familii, dintre care multe se confruntau cu o
sărăcie sever ă.
Majoritatea locatarilor din Z ăbrăuĠi sunt tinere familii. Pentru ele,
ZăbrăuĠiul a reprezentat úansa de a locui în Bucure úti pe cont propriu,
separat de p ărinĠiúi socri. Alte familii au venit aici dup ă o experien Ġă
traumatizant ă de sărăcire brutal ă, sfârúită cu pierderea propriei locuin Ġe.
Mutarea în Z ăbrăuĠi este tr ăită de aceste cupluri ca un moment
esenĠial în (re)constituirea lor. Pentru familiile tinere, ea a însemnat úi un fel
deritual al autonomiz ării: începutul vie Ġii lor adulte propriu-zise. Pentru
familiile care au fost lovite brutal de s ărăcire, venirea aici a reprezentat
úansa nesperat ă a unui nou început.
Crearea unei ordini prin efort propriu
În povestea propriei vie Ġi, motivul aúezăriiîn ZăbrăuĠi ocupă un loc
central. To Ġi locuitorii evoc ă momentul originar când au ajuns aici úi au găsit
numai patru pere Ġi goi. Amenajarea camerei ca locuinĠă este o oper ă
comună a familiei, devenind astfel un moment mitic de întemeiere ,
consacrat ca entitate constitutiv ă a vieĠii actuale: un act curajos de ruptur ă
cu o lume lipsit ă de speran Ġe, de instaurare a unei ordini umane, în ciuda
condiĠiilor extrem de vitrege. Extrem de modesta locuin Ġă nu pare a
reprezenta o valoare doar pentru faptul c ă a fost ob Ġinută ieftin. Ea este un
semn al uneia dintre pu Ġinele reu úite certe ale vie Ġii, o mărturie a propriei
capacităĠi de a impune ordinea proprie într-o via Ġă dezorganizat ă de
intervenĠia brutal ă a forĠelor exterioare ostile. Ea a fost tr ăită ca o
experien Ġă de neuitat úi ca unul dintre pu Ġinele puncte de sprijin pentru
stima de sine. În plus, men Ġinerea locuin Ġei, prin legalizarea ocup ării ei,

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 54
reprezint ă pentru cvasimajoritatea locuitorilor de aici punctul de sprijin
fundamental pentru construirea unei vie Ġi normale. Pierderea ei echivaleaz ă
cu recăderea în disperare.
-Cum aĠi ajuns dvs. aici?
-Păi în primul rând, v-am spus, st ăteam cu p ărinĠii, când la ai mei, când la ai lui.
Dar nu ne-am în Ġeles niciodat ă cu ei. Deci au fost probleme. Dup ă 5 ani de zile
un coleg de-al lui de serviciu ne-a spus – deci el aicea st ătea.ùi-am venit s ă
vedem. Cu toate c ă nu ne-a pl ăcut, vă daĠi seama, când am venit s ă vedem,
m-a bufnit plânsul, am zis, într-o camer ă, ce facem? ùi până la urmă ne-am
apucat. Am zugr ăvit, am făcut curat úi ne-am mutat, c ă n-aveam încotro. Alt ă
posibilitate nu era, decât s ă ne desp ărĠim, eu să rămân cu copiii la ai mei, el s ă
plece la… ùi plus că ne-am úi realizat. C ă singuri e altceva, nu mai î Ġi pune
întrebarea ce-ai f ăcut cu banii, ce-ai… A úa ne-am realizat singuri úi-am făcut
ce-am putut noi.
-ùi când aĠi venit aici cum ar ăta casa?
-Foarte oribil! Deci în primul rând mizerie, era tot astupat, f ără geamuri, f ără uúi,
fără veceu, exact nimic-nimic. Deci pere Ġii.
(Interviu cu o tân ără femeie din Z ăbrăuĠi)
Observatorul extern este úocat de discrepan Ġa totală dintre propria sa
percepĠieúi percepĠia membrilor comunit ăĠii. Pentru el, locuin Ġele din Z ăbrăuĠi
reprezint ă un caz úocant de mizerie urban ă, fără nici o perspectiv ă de
ameliorare. Pentru locuitorii din Z ăbrăuĠi, deĠinerea acestor “v ăgăuni”, cum au
fost numite de un reprezentant al PNUD, a reprezentat un noroc pu Ġin sperat,
pentru care merit ă să lupte cu toat ă energia. Este singura úansă a unei vie Ġi
mai bune úi o confirmare a unuia dintre pu Ġinele succese din via Ġă. MulĠi
locuitori de aici invit ă cu mândrie pe vizitatori s ă vadă cum au reu úit să-úi
amenajeze propria locuin Ġă. Speciali útii din serviciile publice sunt siguri c ă
acest grup de blocuri nu are, din punct de vedere tehnic, nici un viitor. Singura solu Ġie este demolarea. Pentru locuitorii Z ăbrău
Ġiului însă, viitorul lor
este condi Ġionat cu disperare de continuarea locuirii aici.
Mecanisme sociale în Z ăbrăuĠi: cetăĠenia
De la înfiin Ġareúi până la interven Ġia PNUD, Z ăbrăuĠiul a fost o
comunitate practic exclus ă din reĠelele cet ăĠeniei, ai c ărei locuitori sim Ġeau
că au un statut de paria. În mare m ăsură această marginalizare era
consecin Ġalocuirii clandestine . Aceasta era originea unor probleme
complexe care se agravau într-un cerc vicios, men Ġinând comunitatea într-o
poziĠie socială periferic ă.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 55
Raidurile poli Ġiei
PercepĠia poliĠiei este c ă vecinătăĠile de tipul Z ăbrăuĠiului ofer ă o
ascunzătoare delincven Ġilor căutaĠi pentru faptele lor úi, de asemenea,
oferă un spaĠiu de manifestare pentru diferite fapte antisociale. Din aceast ă
cauză, raidurile poli Ġiei au fost mult timp foarte frecvente. Persoanele g ăsite
fără acte de identitate sau suspecte erau duse la sec Ġie pentru identificare.
Pe lângă acest lucru, raidurile se soldau úi cu multe amenzi pentru locuire
clandestin ă, pentru to Ġi cei prin úi fără mutaĠie în buletin. Primele muta Ġii au
apărut însă de abia în vara anului 1997, o dat ă cu primele contracte. Pân ă
atunci, era imposibil ca vreun locatar s ă îúi legalizeze locuirea.
Raidurile poli Ġiei au men Ġinut o stare continu ă de insecuritate a
locuirii . Amenzile apar în interviuri ca o nemul Ġumire sistematic ă. Locatarii
se simĠeau prin úi între revendic ările poliĠieiúi cele ale prim ăriei, neavând
nici o putere în a- úi îmbunătăĠi prin propriile for Ġe situaĠia. Contractele nu
puteau fi ini Ġiate individual, ci numai institu Ġional.
Deúi recuno úteau o oarecare legitimitate a interven Ġiei poliĠiei,
locatarii se plângeau de faptul c ă aceasta pedepse úte nediscriminatoriu:
-PoliĠia ne-a h ăituit exact ca pe ni úte animale, sau ca pe timpul indienilor, cum
erau… Te scoal ă la 6 diminea Ġa, la 4, la 5, vine te ia, te duce acolo, amprente,
amenzi – c ă fără spaĠiu, fără nimic. Dar ei când deja útieúi au acolo acte… Ne-au
dat amenzi începând de la 10.000, c ă atât era valoarea atunci, 10.000 era o
groază de bani. A început la 70, 35, 70 de mii… amenzile astea intr ă în planul
poliĠiei. Ei au un plan úi nu are altfel cum s ă-l facă. Da, eu zic úi sunt de acord c ă
la noi, în blocurile astea – úi nu mi-e fric ă – sunt familii aici- úa care (…)
beneficiaz ă de ceilal Ġi. Intră în casă, le fură, ameninĠă, ceva de necrezut. ùi eu am
curajul să spun la toat ă lumea. Merit ă unii oameni s ă plătească amenzi de genul
ăsta, dar cei care face prostii de genul ăsta. Mi-e oare greu s ă mă duc eu la
cineva să-i dau în cap úi să încep săĠip, bă că dacă nu-mi dai 10.000 acum c ă te
bat, îĠi dublez… amenzi úi de genul ăsta. Sunt de acord ca ace úti oameni s ă fie
penalizaĠi, dar nu úi ceilalĠi. Dacă 10 oameni din 50 sau 20 sunt vinova Ġi, nu
trebuieúi ceilalĠi…
(Interviu cu un b ărbat tânăr din ZăbrăuĠi)
Oamenii credeau c ă poliĠia acĠionează nu neap ărat pentru a
împiedica infrac Ġiunile, ci ca s ă-úi facă planul de amenzi. Amenzile pentru
locuire ilegal ă nu li se p ăreau normale, deoarece nu ei erau vinova Ġi de
situaĠia în care se aflau, iar poli Ġia era con útientă de problemele care
existau acolo:
– Oricum dl B. [unul dintre lideri] a rezolvat foarte multe pentru noi: ne-a f ăcut
contractele, cât de cât – înainte pl ăteam foarte multe amenzi. Venea poli Ġia pe la

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 56
uúi… era o amend ă foarte mare, 20.000 de lei. Eram într-o zi úi eu úi soĠul la
serviciúi a spart u úa. Era o femeie úi a zis: „Domnule, nu sparge u úa, că femeia
nu e acas ăúi are lucruri”. „Ce lucruri are?” ùi a dat cu piciorul în u úă, eu aveam
aicea o vitrin ă cu pahare, mi-a spart tot… A mai spart úi la alĠii uúaúi a găsit
câteva persoane în cas ă, care totu úi se sperie pentru asta, c ă le dă amendă,úi
útiind că nu au… ùi noi am primit amenzi pentru c ă n-am avut muta Ġie pe
buletin. De fapt n-am útiut. Noi când am intrat aicea ne-a min Ġităla că are
contract úi că n-o să ne dea nimeni afar ă.
– Dar voi n-a Ġi văzut? Nu v-a dat nimic?
– Nu ne-a dat nimica. Nu útiam ce-i ăla contract de cas ă, pentru prima dat ă am
cumpărat.
(Interviu cu o tân ără femeie din Z ăbrăuĠi)
Ca urmare a interven Ġiei PNUD, raziile Poli Ġiei s-au diminuat
semnificativ, în urma încheierii unui parteneriat în vederea realiz ării
proiectului din Z ăbrăuĠi.
Insecuritatea locuirii
În lipsa unui contract de închiriere, locatarii blocurilor erau vulnerabili
la diferite forme de expulzare din camere. Camerele sunt o resurs ă foarte
preĠioasă, de care locatarii sim Ġeau că pot fi deposeda Ġi în orice moment, cu
sau fără justificare legal ă. AutorităĠile înseúi puteau decide s ă evacueze
camerele, dar locatarii puteau fi sili Ġi să plece úi prin for Ġă sau prin alte
presiuni de c ătre alĠi doritori de locuin Ġă. Fiind în afara legii, ei nu beneficiau
de protec Ġia acesteia. Locatarii nu se sim Ġeau apăraĠi de poli Ġieúi nici de
autorităĠile locale; dimpotriv ă, ei se sim Ġeau victimele acestora.
Lipsa facilit ăĠilor elementare ale locuirii
În lipsa unui proprietar legal al cl ădirilor, nu exista motiva Ġia unor
investiĠii serioase în infrastructura lor. Mai mult, consumul colectiv úi
clandestin de resurse, precum apa sau electricitatea, a condus pe termen lung la un impas: datoriile oamenilor s-au multiplicat, în lipsa unui feedback
dat de posibilitatea real ă de plată. Atunci când s-a pus problema legaliz ării
consumului, condi Ġia impus ă de întreprinderile furnizoare a fost plata
acestor datorii. Sumele au fost foarte mari relativ la posibilit ăĠile familiilor
din vecin ătate. Familiile nou venite nu în Ġelegeau de ce trebuie s ă
plătească pentru consumul de un an al locatarilor preceden Ġi. Astfel,
situaĠia de ilegalitate a început s ă se autoperpetueze, spre disperarea
locatarilor care au f ăcut efortul de a pl ăti suma care le revenea.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 57
Nu numai investi Ġiile de mare amploare au fost împiedicate de lipsa
unei situa Ġii legale clare, ci úi micile investi Ġii individuale sau comune.
– Actele astea, nu útiu ce-om face cu ele. Asta e în primul plan, úi scandalurile, le
evităm, facem noi ce-om face. Dar… c ăldura, apa, deci sunt… S ă facem ceva úi
cu actele astea. Deci dac ă noi am úti sigur că ne face actele, deci noi – mai sunt
úi sus câteva familii – am pune mân ă de la mân ăúi-am mai face ceva pentru bloc.
În primul rând, ne-am face poate singuri instala Ġia sanitar ă, ca să funcĠioneze cum
trebuie. Am intra în subsol, am cump ăraĠeavă, ne-am pune-o noi, deci am face
ceva ca s ă ne fie mai u úor. Am face scara, sunt destui zugravi, am pune mâna,
am zugrăvi, am vopsi scara… Geamuri, u úi – aĠi văzut ce uúi avem la intrarea
blocului… Când venim seara nici bec la intrare nu e. Dar dac ă noi nu suntem
siguri… Deci facem un lucru úi ce facem, investim ni úte bani úi la urmă… să
rămânem… majoritatea chiar úi lumina nu úi-au plătit-o că ei nu útiu sigur. C ă ei pe
baza asta are o idee fix ă, mănâncăă útia banii, eu nu-mi pl ătesc lumina.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
Acces problematic la servicii sociale
În condiĠiile în care asisten Ġa medical ă, educaĠiaúi asistenĠa socială
sunt realizate în circumscrip Ġii teritoriale, absen Ġa unei adrese legale sau
existenĠa unei adrese legale care nu corespunde cu adresa real ă creează
probleme insolvabile de acces la aceste servicii. Persoanele din Z ăbrăuĠi
nu puteau primi ajutor social de la Prim ăria Sectorului 5, dac ă nu aveau
domiciliu stabil în raza acesteia de administrare. În egal ă măsură, nu-úi
puteau da copiii la úcolile din zon ăúi nu puteau beneficia de asisten Ġă
medicală gratuită la dispensarul local. Uneori oamenii aveau probleme úi în
primitul aloca Ġiilor pentru copii sau a pensiilor.
– Dispensarul de aici l-au pus pentru noi, ne-a dat voie, c ă înainte nu primea un
copil din zona noastr ă. Când auzea de Z ăbrăuĠi putea s ă moară copilul aici.
– Mă duceam la medic úi mă trimitea la mine în sector.
– Sau te trimitea tocmai la Ġară!
– Unde aveai domiciliul stabil.
– Acuma, s-au luat m ăsuriúi mai vine úi prin zon ă doctorul.
(Interviu de grup cu b ărbaĠii, ZăbrăuĠi)
– Că eu normal unde-am stat, am stat în Drumul Taberei, acolo am úi fetiĠa la
creúă.ùi din cauza la buletin, c ă eu am muta Ġia acolo unde… cu toate c ă eu nu
mai stau acolo. Dar, de exemplu, eu nu pot s ă duc fetiĠa la creúă în sectorul 5,
că pe buletin scrie sectorul 6. Deci nu pot, chiar dac ă vreau eu s-o duc aici în
sectorul 5 c ă-i mai aproape, nu pot c ă n-am…
(Interviu cu o femeie tân ără, ZăbrăuĠi)

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 58
– SoĠia n-a mai lucrat de exact 7 ani de când suntem împreun ă, n-a mai lucrat
deloc. Bine, datorit ă la copii, la situa Ġie. Aú vrea să-i fac úi ei un ajutor social –
nu pot să-i fac pentru c ă n-are o adres ă sigură. Am aloca Ġiile copiilor, sunt pe
adresa veche. Dar s ă mai prinzi, s ă pot să iau úi eu un ajutor sau ceva, nu pot –
că nimeni nu se uit ă, că sunt cu actele în neregul ă. Ar mai fi problem ă de
exemplu úi la mine, c ă nu mă feresc úiútie, de exemplu, úi circa de poli Ġie, sunt
luat în eviden Ġă… Mi s-a expirat buletinul de 2 luni de zile. Deci nu pot s ă-l fac –
mă costă 80.000 numai s ă mă duc să-l fac la Ġară, 80 de mii înapoi, v ă daĠi
seama.
(Interviu cu un b ărbat tânăr, ZăbrăuĠi)
Unii dintre locatari nu sufer ă numai de lipsa unei adrese legale, ci
chiar de lipsa actelor. Cei care nu au acte au dificult ăĠi financiare în a- úi
rezolva situa Ġia, dar în acela úi timp marginalizarea lor este agravat ă de
lipsa documentelor:
– Păiúi eu… nu am adres ă aici. Adic ă am, dar mi-a trecut flotantul, nu mai
am…Tre’ s ă mă duc să schimb buletinul acuma, úi cum mi-am pierdut
certificatul de na útere, tre’ s ă mă duc tocmai la Craiova… úi-Ġi dai seama c ă mă
costă drumul 200.000 dus-întors. Ce mai dau úi la certificat, aproape 300.000.
ÎĠi dai seama c ă eu n-am banii ăútia?
(Interviu cu o femeie tân ără, ZăbrăuĠi)
Chiar în condi Ġiile în care accesul este legal posibil, lipse úte
capacitatea, competen Ġa de a obĠine efectiv respectivele beneficii.
– AĠi încercat s ă vă faceĠi ajutor social?
– Nu.
– De ce?
– Nu útiu să umblu. ùi când m-am dus pentru copilul ăsta, m-am dus cu altcineva.
Cu o vecin ă de la mine din bloc de acolo, de unde lucrez eu (ca femeie de
serviciu, n.n.). Altminteri eu nu útiu să umblu. ùi a mers cu mine, m-a ajutat – a
zis, mă, dacă ea nu útie carte, o l ăsăm chiar a nim ănui? Mi-a f ăcut carte de
muncă pentru copilul ăsta [ca îngrijitoare pentru fiul handicapat, n.n.]
(Interviu cu o femeie de vârst ă mijlocie, Z ăbrăuĠi)
-ùi mai útii pe cineva care a luat acest ajutor [un ajutor pentru copii dat de
Departamentul pentru Protec Ġia Copilului, n.n.]?
– Da.
– De aici?
– De aici din bloc, nu. Pentru c ă nu útie să umble, úi nu umbl ă nici ele. S ăútii că

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 59
săĠi-o spun pe aia bun ă, nici eu n-am útiut, m-a dus tot a úa o familie din P8
care stă la parter, c ă are tot a úa copii mul Ġi.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
Mecanisme sociale în Z ăbrăuĠi:
dezvoltarea prin proiect
În mod paradoxal, excluderea social ă a zăbrăuĠenilor este asociat ă
cu o centralitate nu mai pu Ġin reală a ZăbrăuĠiului în politicile publice locale.
Primarul capitalei, primarul úi viceprimarul sectorului 5, înal Ġi ofiĠeri de
poliĠie, înalĠi funcĠionari ai ambasadei SUA în Bucure úti, reprezentan Ġi
PNUD, pre úedinĠiúi funcĠionari ai organiza Ġiilor nonguvernamentale úi mai
ales reprezentan Ġi ai mass-media au vizitat Z ăbrăuĠiul, au schimbat câteva
cuvinte cu locatarii úi au negociat proiecte cu cei doi lideri. Despre Z ăbrăuĠi
s-a vorbit la televizor úi s-a scris atât în ziare, cât úi în săptămânale de
cultură. ZăbrăuĠenii sunt obi únuiĠi să fie vizita Ġi, studiaĠiúi evaluaĠiúi speră
constant c ă situaĠia lor se va îmbun ătăĠi în urma acestor evenimente – care
de altfel nici nu mai sunt evenimente, ci au devenit de domeniul cotidianului. Proiectele din Z ăbrăuĠi au dat de lucru nu numai organizatorilor
úi liderilor, ci úi, ocazional, altor locuitori. În general, ace útia au fost
selectaĠi de lideri (mai ales în cadrul proiectului PNUD). Totu úi, au existat úi
excepĠii.
M.G. este una dintre pu Ġinele femei care au ajuns s ă beneficieze de statutul
privilegiat al Z ăbrăuĠiului fără implicarea liderilor, în 1999. Aflând de la o vecin ă,
eaúi alte trei tinere femei au ajuns s ă lucreze într-un proiect de combatere
SIDA în Z ăbrăuĠi, finanĠatúi administrat de o organiza Ġie a rromilor. M.G. este
foarte mul Ġumită, deoarece activitatea lor este pl ăcutăúi bine plătită.
Programul PNUD
Programul pilot de combatere a s ărăciei a fost ini Ġiat de PNUD în
1996úi s-a terminat în decembrie 1998. Ca orientare fundamental ă,
programul urm ărea reducerea s ărăciei prin dezvoltare comunitar ă, prin
sporirea capacit ăĠii comunit ăĠiiúi a autorit ăĠilor locale de a- úi rezolva
problemele. Proiectul PNUD a reprezentat de departe cea mai important ă
intervenĠie în ZăbrăuĠi.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 60
Proiectul PNUD a avut cinci dimensiuni. Principala sa component ă a
vizat legalizarea locuirii în ZăbrăuĠi, prin transformarea celor patru blocuri
în “locuin Ġe sociale”, administrate de Prim ăria Sectorului 5, care s ă fie
închiriate locatarilor lor.
O altă component ă a reprezentat-o úcolarizarea copiilor din
ZăbrăuĠi, prin înfiin Ġarea unor clase speciale pentru ei într-o úcoală din zonă
úi subven Ġionarea unor locuri într-o gr ădiniĠă cu program s ăptămânal.
Programul s-a adresat, de asemenea, adul Ġilor, încercând s ă le creeze
surse stabile de venit . În acest sens, s-a înfiin Ġat “Cooperativa de Consum
ZăbrăuĠi” – care, de úi actualmente este legal înfiin Ġată, este inactiv ă din
lipsă de fonduri. În plus, s-au acordat ni úte mici credite în vederea sus Ġinerii
femeilor care inten Ġionau s ă ofere diverse servicii în comunitate
(curăĠătorie, coafor, cantin ă etc.). Programul PNUD a adus, de asemenea,
îmbunătăĠiri substan Ġiale în ceea ce prive úteinfrastructura , instalând ap ă
rece curent ă într-unul dintre blocuri, cur ăĠind subsolurile úi zonele dintre
blocuri de de úeurile acumulate úi reparând sistemul de canalizare. De
asemenea, a existat úi un program de planificare familial ă, prin care ni úte
tinere femei din Z ăbrăuĠi au fost formate pentru a distribui (gratis) materiale
contraceptive în cele patru blocuri.
DificultăĠiúi rezisten Ġe în realizarea proiectului PNUD
Legalizarea locuirii
Principala dificultate în calea legaliz ării locuirii a reprezentat-o lipsa
unui proprietar al clădirilor. Prim ăria Sectorului 5 a devenit proprietar
printr-o procedur ă judiciar ă special ă, dovedind lipsa unor preten Ġii de
proprietate alternative. O dat ă reglementat ă situaĠia de proprietate, a urmat
declararea blocurilor ca locuinĠe sociale .
Statutul locuin Ġelor sociale este îns ă strict reglementat prin Legea
nr. 116/1996 (republicat ă). Unele prevederi ale legii erau în contradic Ġie cu
obiectivul dezvolt ării comunitare a Z ăbrăuĠiului. Conform legii, nu pot
beneficia de locuin Ġe sociale persoanele sau familiile care, printre altele,
„deĠin în proprietate o locuin Ġă” sau „au înstr ăinat o locuin Ġă după data de 1
ianuarie 1990”. Unele familii din Z ăbrăuĠi se aflau în aceast ă situaĠie. Mai
mult, locuin Ġele sociale nu ar fi putut fi acordate persoanelor care nu î úi
dovedeau domiciliul stabil în Bucure úti, prevedere care afecta un num ăr
semnificativ de mare de oameni, care fie veneau din provincie, fie nu mai aveau acte de identitate. Totu úi, dezvoltarea comunitar ă presupunea

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 61
rezolvarea problemelor comunit ăĠii existente, ale locatarilor afla Ġi acolo, úi
nucrearea unei noi comunit ăĠi prin expulzarea din motive administrative
a locatarilor prezen Ġiúi prin înlocuirea lor cu alte familii îndrept ăĠite legal.
Pentru a rezolva problema, prim ăria a trebuit s ă se men Ġinăla
marginea legii , făcând compromisuri cu exigen Ġele stabiliz ării comunit ăĠii.
Legea stabile úte, de asemenea, c ă „beneficiarii locuin Ġelor sociale
nu au dreptul s ă subînchirieze, s ă transmit ă dreptul de locuire sau s ă
schimbe destina Ġia spaĠiului închiriat”. Politica prim ăriei a fost îns ă de a
îngădui mobilitatea locatarilor conform logicii proprii. Prim ăria nu a ini Ġiat
schimbări în vecin ătateúi nici nu s-a opus lor. De exemplu, o dat ă ce un
nou locatar „cump ără” o camer ă în ZăbrăuĠi, acesta ia leg ătura cu cei doi
lideri, făcând un dosar, úi aceútia duc dosarul la prim ărie spre aprobare,
legalizând deci schimbul. De altminteri, în total ă contradic Ġie cu prevederile
legii, într-una dintre camere func Ġionează un mic magazin. Nu prim ăria este
cea care selecteaz ă locatarii, ci interac Ġiunea liber ă dintre oameni. Practic,
este vorba despre o pia Ġă de locuin Ġe instituĠionalizată sub denumirea de
„locuinĠe sociale”.
Legea define úte locuinĠa socială ca fiind „locuin Ġa care se atribuie cu
chirie subven Ġionată unor persoane sau familii, a c ăror situaĠie economic ă
nu le permite accesul la o locuin Ġă în proprietate sau închirierea unei
locuinĠeîn condi Ġiile pieĠei” (s.n). Defini Ġia este, de fapt, aplicabil ă în
măsura în care camerele din Z ăbrăuĠi au fost practic obiectul unor tranzac Ġii
clandestine, în lipsa unor costuri reale impuse de plata apei, electricit ăĠii,
serviciilor de cur ăĠenieúi a chiriei propriu-zise. Pân ă în prezent camerele
din ZăbrăuĠi nu sunt propriu-zis vândute în condi Ġiile pieĠei legale, ci în
condiĠii de ilegalitate. Ca urmare a transform ării imobilelor în locuin Ġe
sociale, prim ăria va suporta o parte din chirie, dar locatarii sunt cei care
trebuie s ă suporte celelalte consecin Ġe financiare ale legaliz ării situaĠiei lor.
Paradoxal, aceast ă transformare în locuin Ġe sociale sprijin ă apariĠia unei
pieĠe legale de locuin Ġe în ZăbrăuĠi, contrar spiritului legii.
Legea are îns ăúi prevederi favorabile dezvolt ării comunitare în
cazul ZăbrăuĠiului. Cel pu Ġin în principiu, prim ăria poate rezilia contractele
locatarilor în condi Ġiile în care:
a. chiriaúul nu a achitat chiria cel pu Ġin 3 luni consecutiv;
b. chiriaúul a pricinuit însemnate stric ăciuni locuin Ġei, clădirii în care
este situat ă aceasta, instala Ġiilor, precum úi oricăror alte bunuri
aferente lor, sau dac ă înstrăinează fără drept părĠi ale acestora;
c. chiriaúul are un comportament care face imposibil ă convieĠuirea
sau împiedic ă folosirea normal ă a locuinĠei;

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 62
d. chiriaúul nu a respectat clauzele contractuale.
În ZăbrăuĠi nu s-au f ăcut însă evacuări, deúi toate persoanele pe
care le-am intervievat, inclusiv cei doi lideri, consider ă că este indispensabil
ca măcar un num ăr minimal de aproximativ 20-30 de familii s ă fie excluse
din comunitate.
Legea prevede, de asemenea, un venit maxim pentru chiria úii
locuinĠelor sociale3. În februarie 2000, contractul pentru locuin Ġa socială
poate fi reziliat în cazul unui venit pe cap de persoan ă de cel mult 219.780
lei (nivelul scade progresiv pentru familiile cu mai mul Ġi membri). În aceste
condiĠii,un proiect de reducere a s ărăciei într-o vecin ătate de locuin Ġe
sociale este practic o contradic Ġie în termeni .
Observăm în ZăbrăuĠi întretăierea a trei logici diferite de alocare a
camerelor. Logica pie Ġei este cea originar ă: dreptul de ocupare a camerei
este tranzac Ġionat pe o pia Ġă imobiliar ă informal ă. Ulterior, PNUD a
intervenit cu o logic ă a dezvoltării comunitare . Fără a se opune explicit
tranzacĠionării camerelor, aceasta vizeaz ă totuúi stabilizarea locatarilor úi
deci reducerea migra Ġiei. Numai astfel poate fi vorba despre o real ă
comunitate, úi nu despre un flux sau o vecin ătate teritorial ă. Legalizarea
locuirii s-a f ăcut în cadrul sistemului de „ locuinĠe sociale ”, care are o
logică proprie.
Aflată la intersec Ġia acestor trei logici diferite, procedura de
legalizare a locuirii din Z ăbrăuĠi a fost totu úi predominant legat ă de logica
pieĠei. Nici una dintre prevederile specifice locuirii sociale nu a fost intro-
dusă. Primăria s-a ar ătat dispus ă să urmeze logica dezvolt ării comunitare,
acordând contracte locatarilor de fapt ai camerelor.
OscilaĠia continu ă între aceste trei logici produce confuzie úi anxie-
tate printre locatari. Ei se tem s ă nu fie evacua Ġi de alte persoane care ar
putea ob Ġine contract pe camera lor de la prim ărie sau chiar prin
intermediul celor doi lideri.

3 LocuinĠele sociale se acord ă în cazul în care familia are un venit mediu net lunar
realizat în ultimele 12 luni sub nivelul venitului net lunar pe familie pentru care se acordă ajutor social potrivit legii, majorat cu 10 %. Contractul poate fi reziliat dac ă
venitul familiei dep ăúeúte cu peste 20% nivelul maxim pentru încheierea
contractului (deci un venit de 132% din venitul pentru care se acord ă ajutor
social).

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 63
EducaĠia
EducaĠia este evaluat ă de PNUD ca fiind domeniul în care s-au
petrecut cele mai importante realiz ări ale proiectului. Pe parcurs îns ă
PNUD a trebuit s ă depăúească probleme institu Ġionale aparent insolvabile.
Copiii din Zabr ăuĠi nu aveau fi úe medicale care s ă dovedeasc ă faptul că au
fost vaccina Ġi, iar mul Ġi dintre ei nu aveau nici certificat de na útere.
Doctorul de la dispensarul local úi-a amintit de ziua când copiii care
urmau s ă fie înscri úi la grădiniĠă úiúcoală au fost adu úi cu autobuzul la
dispensar. Pentru a putea fi úcolarizaĠi, la insisten Ġele coordonatorului de
proiect PNUD, doctorul le-a f ăcut fiúe medicale conform unei declara Ġii pe
proprie r ăspundere a p ărinĠilor, conform c ăreia copiii fuseser ă vaccina Ġi.
Doctorul a caracterizat aceast ă procedur ă ca fiind „total ilegal ă”.
Problemele nu s-au oprit la aspectul medical. Din punct de vedere
teritorial, copiii apar Ġineau de ùcoala nr. 114, care îns ă a refuzat s ă îi
primeasc ă – cu excep Ġia celor care aveau p ărinĠi salaria Ġi. Majoritatea
copiilor au fost primi Ġi la ùcoala nr. 136, precum úi la ùcolile nr. 2 úi nr. 134.
PNUD a trebuit s ă rezolve úi o serie de dificult ăĠi materiale. În
spaĠiulùcolii nr. 136, PNUD a construit (cu for Ġă de munc ă din ZăbrăuĠi)úi
a mobilat o sal ă de clasă cu o capacitate de 25 de locuri, pentru copiii din
ZăbrăuĠi. Copiii primesc o gustare la prânz, precum úi rechizite úi alte
ajutoare. PNUD a amenajat úi a mobilat, de asemenea, spa Ġiul suplimentar
alocat de gr ădiniĠă pentru copiii din Z ăbrăuĠiúi a găsit finanĠare pentru
acoperirea cheltuielilor legate de copii (gr ădiniĠa are program s ăptămânalúi
părinĠii copiilor trebuie s ă plătească o taxă, exigenĠă practic imposibil de
îndeplinit în cazul familiilor s ărace din Z ăbrăuĠi).
Crearea de surse de venit
PNUD a ini Ġiat trei proiecte vizând crearea de surse de venit.
Principala ini Ġiativă o reprezint ă crearea Cooperativei de Consum Z ăbrăuĠi,
cu activitate în principal în domeniul construc Ġiilor. Procedura legal ă de
constituire a cooperativei a durat peste doi ani, dep ăúind aúteptările cele
mai defavorabile ale tuturor celor interesa Ġi. Chiar úi după ce úi-a obĠinut
statutul legal, cooperativa a r ămas inactiv ă din lipsă de fonduri. PNUD a
oferit cooperativei utilaje de specialitate úi capitalul social minim, dar
membrii cooperativei mai au înc ă nevoie, conform declara Ġiilor lor, de un
fond de garantare a lucr ărilor, indispensabil pentru ob Ġinerea de contracte.
În lipsa acestui fond pe care membrii nu- úi pot permite s ă-l constituie din
fonduri proprii, oamenii continu ă să lucreze individual în domeniul
construc Ġiilor, pe cont propriu úi deseori în sectorul informal. De altfel, este

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 64
posibil ca munca în sectorul informal s ă fie mai profitabil ă decât activarea
cooperativei.
O a doua component ă a strategiei de creare a surselor de venit a
reprezentat-o schema de sprijinire a antreprenoriatului feminin prin mici credite. (Liderii úi membrii marcan Ġi ai comunit ăĠii constitui Ġi în Comitetul de
IniĠiativă au convenit s ă acorde aceste microcredite femeilor, ca o
compensare pentru caracterul predominant masculin al cooperativei.) Un număr de cinci astfel de credite au fost acordate, pentru achizi Ġionarea de
aparate în vederea începerii unei mici afaceri: congelator úi aragaz, ma úină
de cusut, ma úină de spălatú.a. În perioada desf ăúurării proiectului PNUD,
singurii clien Ġi ai acestor mici afaceri au fost institu Ġiile partenere – respectiv
úcoalaúi grădiniĠa. După terminarea programului, activitatea s-a redus
practic total. De úi au fost oferite în mod expres pentru stimularea micii
iniĠiative, aparatele au sfâr úit prin a intra în economia casnic ă, nici una
dintre micile afaceri nedep ăúind propriu-zis stadiul de proiect.
Întrebate despre posibila utilitate a unei mici sp ălătorii în Z ăbrăuĠi
(iniĠiată de o femeie care a primit o ma úină de spălat), femeile cu care am
discutat au p ă
rut mai degrab ă sceptice:
(…) Deci mie una nu mi-ar conveni… deci am copil mic… s ă mă duc cu h ăinuĠele
lui să le spăl la persoana respectiv ă, care se duce úi altul, úi altul… De
exemplu, dac ăăla are boal ă, râie, urât, scarlatin ă,úi altele… deci sunt multe
cazuri, úi mai ales la noi în bloc… Sunt ni úte chestii care mie una nu mi-ar
conveni. Prefer s ă le spăl la cădiĠa mea, acolo unde trebuie, úi cu asta tot.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi, mamă a unui bebelu ú)
– CredeĠi că oamenii s-ar duce s ă-úi spele hainele la ea?
– Din curiozitate m ăcar s-ar duce, da…
– Dar dvs. v-a Ġi duce?
– Drept s ă spun, nu.
– De ce?
– În primul rând mi-e jen ă. Nu am copii, nu am greut ăĠi, deci aú putea să-mi spăl
singură. Sunt femei care au 5–6 copii úi poate au servici úi poate au greut ăĠiúi
poate ca s ă ai un ajutor, s ă-úi pună într-o plas ă sau într-o saco úă câteva lucruri,
măcar pentru copii, s ă le ducăúi când se întoarce s ă fie curate úi călcate.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi, fără copii)
Proiectele acestor mici afaceri aveau avantajul c ă ofereau servicii
comunitare în ZăbrăuĠi, având deci efecte secundare pozitive în
dezvoltarea comunitar ă (încurajarea igienei úi a hranei corespunz ătoare a

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 65
copiilor). Totu úi, chiar acest presupus avantaj s-a întors împotriva lor,
deoarece comunitatea Z ăbrăuĠiului, în criz ă de resurse financiare úi de
încredere , nu a răspuns aúteptărilor.
Această component ă ar fi avut probabil mai mult succes dac ă ar fi
încurajat micile afaceri deja existente, în loc s ă încerce s ă creeze altele noi.
Multe femei din Z ăbrăuĠi lucrează deja pe cont propriu, în sectorul informal,
mai ales în comerĠ. Este adev ărat că acestea nu au efecte secundare de
dezvoltare comunitar ă, dar au în schimb avantajul viabilit ăĠii dovedite.
A treia component ă a proiectului de creare de locuri de munc ă a
constat din finan Ġarea organiza Ġiilor dispuse s ă angajeze for Ġă de munc ă din
ZăbrăuĠi. Rezultatele au fost, de asemenea, modeste: din cele 20 de locuri
anunĠate de Administra Ġia Domeniului Public, numai unul a sfâr úit prin a fi
efectiv ocupat de o persoan ă din ZăbrăuĠi. Cauzele acestui e úec nu sunt
clare, dar este posibil ca úi în acest caz munca în sectorul informal s ă fi fost
mai profitabil ă decât slujbele oferite.
Mecanisme sociale în Z ăbrăuĠi: comunitatea
DificultăĠile vieĠii comunitare
Un blocaj intern: polarizarea comunitare
Întreaga dinamic ă a relaĠiilor comunitare este regizat ă de tensiunea
dintre dou ă atitudini fundamentale fa Ġă de oportunit ăĠile oferite de Z ăbrăuĠi.
Pentru unii, Z ăbrăuĠiul a reprezentat úansa unei vie Ġi noi , începutul unei
noi ordini în propria via Ġă. Pentru al Ġii, experien Ġa de aici nu a reprezentat
decât continuarea unei vie Ġi degradate de s ărăcieúi adaptate la
mizerie , continuarea chiar a procesului de afundare în mizerie.
Cei mai vizibili în procesul de dezvoltare comunitar ă, chiar dac ă nu
neapărat majoritari, sunt primii. Ei vor s ă transforme Z ăbrăuĠiul, în ciuda
precarităĠii condiĠiilor, în spa Ġiul unei vie Ġi “normale”. Sunt for Ġele comunitare
care au participat de la început activ la programul de dezvoltare local ă. Cea
de a doua categorie sunt for Ġele perturbatoare ale procesului. Din aceast ă
categorie fac parte dou ă tipuri de persoane. În primul rând, este vorba despre
cei lipsiĠi cronic de cele mai elementare resurse atât economice, cât úi fizice,
trăind, în consecin Ġă, într-o mizerie cumplit ă care nu poate s ă nu îi afecteze
negativ pe vecini. Camerele acestora sunt deseori mult sub standardele

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 66
de normalitate ale locuirii urbane împ ărtăúite de vecinii lor . Ele sunt
caracterizate de lipsa igienei, lipsa facilit ăĠilor elementare de locuire (mobilier
minimal, dotare sanitar ă). Unele dintre aceste familii tr ăiesc chiar din
recuperatul obiectelor din pubelele de gunoi.
– (…) Degeaba sunt eu curat ă,úi fac curat, úi fac aia, úi nu arunc afar ă, v-am
spus, că te treze úti… UitaĠi, acum dou ă săptămâni mi-am sp ălat geamurile, úi
am o fată care pune rufele exact pe geam: bate vântul, toate l ăturile pe geamul
meu. ùi ce să-i fac, dac ă i-am spus o dat ă, i-am spus de dou ă ori, i-am spus de
trei ori, „f ăi fată, când pui rufele alea, stoarce-le úi tu, că zic, eu sp ăl geamul din
cauza ta la dou ă-trei săptămâni!” C ă le stoarce. Da de unde – eu am vorbit, eu
am auzit. Ce s ă-i fac, nu pot s ă mă duc să mă cert cu ea din cauza la ni úte
geamuri. Le sp ăl, iar mai se murd ăreúte, iar le sp ălúi tot aúa.
(Interviu cu o mam ă tânără din ZăbrăuĠi)
Cei care îns ă reprezint ă ameninĠarea cea mai mare sunt cei care s-au
adaptat la o via Ġă mizeră, reproducând-o pe aceasta, la nivel colectiv, prin
propriul lor comportament: manifest ă o agresivitate distructiv ă faĠă de ceilal Ġi –
violenĠă gratuită, distrugerea condi Ġiilor de locuit deja precare (inclusiv prin
spargerea geamurilor úi a uúilor sau murd ărirea spa Ġiului comun).
La limit ă, liderii locali pot identifica nominal câteva familii
considerate a fi factori distructivi. Global, ei estimeaz ă mărimea acestui
grup la aproximativ 10% din familii (în jur de 30). Cel mai probabil este c ă
distincĠia dintre „buni” úi „răi” nu este nici pe departe clar ă, fiind adesea
expresia úi a intereselor divergente úi ale suspiciunilor reciproce.
Această a doua categorie reprezint ăsursa major ă a rezisten Ġelor
la dezvoltarea comunitar ă. Pe de o parte, aceste persoane nu coopereaz ă
în diferite activit ăĠi, producând blocaje f ără ieúire (de exemplu, nu depun
actele pentru reglementarea situa Ġiei locative, nu contribuie financiar la
achitarea serviciilor publice). Pe de alt ă parte, degradeaz ă condiĠiile de
locuit comune, sabotând efortul celorlal Ġi. Aceast ă categorie reprezint ă o
sursă continu ă de tensiuni úi conflicte în comunitate. Furturile sunt
frecvente în Z ăbrăuĠiúi, conform persoanelor intervievate, ele r ămân
nepedepsite; reclama Ġia la poli Ġie nu ajut ă cu nimic în recuperarea
bunurilor.
– Vi s-a furat vreodat ă ceva sau…
– (Fiica) Asta nu mai v ă zic, că nu útiu de câte ori mi s-a furat de aici-i úa,úi paturi,
úi mi-a lăsat úi copii dezbr ăcaĠi, tot, dac ă nu stăm uite aúa lângă ele, se fur ă, se
sparge camerele.
(Femeile stau úi păzesc rufele puse la uscat)
– (Mama) Se sparg u úile, se fur ă, face nenorociri. Care lucreaz ă, lucreaz ă, care

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 67
nu, nu – úade toată ziua acas ă, degeaba a úaúade.(…) ùi la multă lume li s-a
furat buteliile, se fur ă uúile, banii…
– (Vecina) Uita Ġi, uitaĠi, vecinul de lâng ă noi aicea i-a furat pân ăúi giurgiuvelele,
paturile, tot, i-a l ăsat casa goal ă.
– Când asta?
– Luna trecut ă.
– Da?
– (Fiica) Tot, tot. ùi lucreaz ăúi femeia lui, lucreaz ăúi el. ùi e úi cu burta la gur ă
femeia.ùi lucrează.ùi-a găsit uúa de perete. Nu útiu ce e cu blocurile astea la
noi.
– (Vecina) Ca-n Texas.
(Interviu cu trei femei, Z ăbrăuĠi)
Interlocutorii no útriacuză poliĠia de corup Ġieúi consider ă că
ZăbrăuĠiul este penetrat de o re Ġea mafiot ă de răufăcători. Ace útia, se
spune, de úi înstăriĠiúi chiar proprietari ai unor case în alte localit ăĠi, ar sta
în ZăbrăuĠi datorită oportunit ăĠilor de câ útig ilegal pe care le au aici.
– Existăúi oameni boga Ġi, în blocurile astea, sau nu prea?
– (Vecina) Da, da, cum s ă nu. Normal. Câ Ġi sunt care au vândut casele úi-au
venit…
– (Mama) P ăi numai lui ăia vrea domnul B. s ă le facă actele, care sunt boga Ġi,
ăútia care sunt s ăraci, să-i dea afar ă, să rămânem pe drumuri, pe str ăzi. Aúa
vrea domnul B.
– (Fiica) P ăiúi nu ia m ăsuri domnul B., s ă vadă care este oameni, s ă-i lase, care
nu, să-i dea afar ă. Păi aici-iúa este oameni care are úi maúini mici, care úi-a
vândutúi locuinĠeleúi plini de aur úi fel úi fel de alea, care úade în bloc cu noi.
De ce nu ia m ăsuri să facă treaba asta, dac ă era un om judecat? Dar el pe cine
a vrut, pe ăia a lăsat. Care a v ăzut că e blindat de aur, care a v ăzut că are bani
úi ii da dreptul, pe ăla l-a primit.
– (Vecina) Dac ăúi-a luat milionul, de noi nu mai are nevoie.
-Dar de ce ar sta cineva bogat aici úi nu úi-ar lua o cas ă mai ca lumea în
altă parte?
– (Mama) P ăi de ce s ă ia, aicea st ă degeaba, doamn ă, aicea st ă degeaba úi face
ce vor, úi de asta úade, le convine s ăúade la lume.
– (Fiica) Al Ġiiúi-au vândut casele, au venit aici-i úa,úi tot la ăia care úi-au vândut
casele, tot la ăia le-a făcut acte, s ă rămână aici, săúadă…Majoritatea care sunt
de la noi din bloc, to Ġi lucreaz ă – care trebuie s ă se ia măsuri, să le dea úi lor;
alĠii are câte patru-cinci copii…
– (Mama) Nu-i vorba c ă lucrează, e vorba c ă suntem am ărâĠi. Dacă eu sunt
bolnavăúi am o cas ă de copii úi nu pot s ă lucrez úi n-am bărbat, ce s ă facă, să
mă dea afar ă, să-l opreasc ă pe ăla care e bogat úi care e pricopsit?…
(Interviu cu trei femei, Z ăbrăuĠi)

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 68
Aceste persoane încearc ă să obĠină o parte din resurse pe seama
celorlalĠi, fie furând, fie recurgând chiar la forme de exploatare de tip mafiot
(taxe de protec Ġie, amenin Ġări, răpiri, "amenzi" impuse pretextând jigniri
etc.).
– N-avem nici un drept asupra lor. ùi au case prin toate p ărĠile. Au case prin
Alexandria, prin toate p ărĠile oraúului. Dar ei stau aici pentru interes, c ăútie că
ia de la ăla un TV, de la ăla un pat bun. Ce-are omul în cas ă. Le ia de-aici, le
cară la casa lor. Pentru interes st au. Ne mai face câte-o ceart ă, care noi de
frică ne face s ă plătim milioane?
– Cum adic ă?
– Cum să vă fac să-nĠelegeĠi? Eu m-a ú certa cu vecina asta a mea reciproc. ùi
dacă ea este mai puternic ă decât mine úi eu i-am gre úit, eventual ca s ă poată
să scoată niúte bani de la mine, aduce înc ă câĠiva inúi, patru-cinci in úi, îi aduce
aiciúi-mi spune: „Pân ă diseară îmi dai un milion”. Dac ă nu ai un milion pân ă
diseară, mâine se dubleaz ă. Dubleaz ă banii, dac ă nu avem bani, sechestreaz ă
copiii, intr ă peste noi, ne bate.
– Vi s-a întâmplat vreodat ă aúa ceva pân ă acum?
– A fost s ă mi se întâmple. În schimb ce s-a întâmplat, i-am ar ătat actele lui
bărbatu-meu, úi toĠiútie că boala asta e periculoas ă. Cum de-am sc ăpat? C-am
fost úi eu, aúa cum m ă vedeĠi, însărcinatăúi ce-a zis, „stai m ă puĠin c-aicea nu
e loc de întors, asta e gravid ă,ăsta e bolnav de pl ămâni, ăútia ne bag ă în
puúcărie”. ùi ne-au lăsat în pace.
(Interviu cu o femeie, al c ărei soĠ e bolnav de tuberculoz ă, ZăbrăuĠi)
O altă sursă frecvent ă de conflicte în Z ăbrăuĠi este practica
acordării/luării de credite f ără garanĠii, dar cu dobânzi foarte ridicate, de
minimum 100% lunar. Desigur, este vorba despre o interac Ġiune
consensual ă, despre ofert ă, dar úi cerere de credit. Problemele apar atunci
când datornicul nu- úi poate achita obliga Ġiile. Crean Ġele neonorate sunt
recuperate cu for Ġa, datornicul fiind silit s ă-úi vândă diferite bunuri
(televizoare, casetofoane), mergând pân ă la a i se confisca locuin Ġa. În
această situaĠie, cele dou ă părĠi au puteri asimetrice de negociere úi
datornicul se simte nedrept ăĠitúi jefuit.
Unul dintre interlocutorii no útri s-a aflat în aceast ă situaĠie, din care
a ieúit cu bine prin apelul la poli Ġie. (În general îns ă datornicilor le este fric ă
să apeleze la poli Ġieúi de altfel nici nu au încredere în succesul unui
asemenea demers.) Memoriul s ău ilustreaz ă acest tip de situa Ġie:

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 69
“Domnule comandant,
Subsemnatul S.N., domiciliat în Bucure úti, strada….blocul…..scara…. apt…, v ă
aduc la cuno útinĠă următoarele:
Mi-a murit so Ġia în anul 1985 úi trăiesc în concubinaj cu numita M.S. la adresa de
mai sus úi am patru copii minori dintre care o feti Ġă de 11 ani bolnav ă infectată
HIV ceea ce dovedesc cu certificat medical.
La data de 31/10/1998 lui numita M.S. i-a murit un b ăiat de 21 de ani.
Din lipsă de bani pentru înmormântare am împrumutat ni úte bani de la ni úteĠigani
spoitori cu dobând ă 100%. Am împrumutat 500000 lei4úi să le dau 1000000 lei,
úi 1300000 s ă le dau 3000000, sum ă ce trebuia achitat ă la 30/11/1998.
Din cauz ă că patronul unde am lucrat zilier nu a mai avut de lucru m-a dat afar ă
úi nu am putut s ă-mi achit datoria fa Ġă de Ġigani.
Pe data de 8/02/1999 orele 21 au venit femeile care am s ă le dau bani cu
scandalúi mi-au speriat cei patru copii minori; scandalul a decurs f ără bătaie.
Tot în seara de 8/02/1999 orele 23.30 au venit ni úte băieĠi cu taxiul înarma Ġi cu
cuĠiteúi au intrat peste noi în cas ăúi ne-a amenin Ġat că ne ia garsoniera úi ne
bate dac ă nu le dăm banii.
În acelaúi timp a b ătut pe un vecin care era la mine din alt bloc apropiat, care
venise la noi f ără săútie că eu sunt în scandal pentru datoria de la
înmormântare.
DOMNULE COMANDANT, am o mare rug ăminte la dvs., s ă dispune Ġi a-i obliga
să nu mai vin ă peste mine s ă-mi sperie copiii pân ă la data când pot s ă-mi achit
datoria, deoarece suntem oameni lini útiĠiúi nu am înc ălcat legile Ġării.
Am muncit pe unde am putut ca s ă ne creútem copiii. Banii ce-i avem de pl ătit îi
vom plăti în cel mai scurt timp pentru c ă avem s ă luăm alocaĠia la cei patru
minori din urm ă adică din noiembrie 1996.
Vă aduc la cuno útinĠă că suntem atât de s ăraci că nu am avut nici 60000 lei ca s ă
putem merge la notariat úi la financiar s ă facem actele pentru cantina de ajutor.
Vă mulĠumesc,…..”
Regăsim aici aventura unei familii care, într-o situa Ġie de criz ă,
găseúte soluĠia într-una dintre oportunit ăĠile cu dou ă tăiúuri ale
ZăbrăuĠiului – în acest caz posibilitatea de a lua un credit. Afla Ġi în
incapacitate de a pl ăti, sunt confrunta Ġi cu violen Ġa verbal ă din partea
femeilor, apoi cu violen Ġa fizică din partea b ărbaĠilorúi amenin Ġarea de a- úi
pierde casa – camera în care locuiesc cei úase membri r ămaúi ai familiei.
Bărbatul îi înfrunt ă pe agresori úi face apel la poli Ġie, un gest de care este
mândru, considerându-l curajos úi chiar o sfidare. Ca urmare a interven Ġiei
poliĠiei, cuplul scap ă de amenin Ġări. Aceast ă luptă a fost dus ă în numele

4 Aproximativ 60 USD.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 70
familiei, cu ajutorul familiei. Nimeni altcineva nu ar fi intervenit în acest
conflict. De altfel, atitudinea creditorilor are în comunitate o oarecare legitimitate dată de regula jocului: datoria trebuie pl ătită.
– Sunt dincolo pe úină niúte spoitori úi acolo se duc to Ġiúi fac la datorii acolo de îi
dau afară din camer ă;când vine îi d ă afară, da’ dac ă nu dai banii omului?!
Cine te pune s ă ceri?
– DacăĠi-a trecut timpul dai triplu, dai patru.
– De exemplu, eu alalt ăieri am luat 200000, trebuie s ă dau 400000 úi acuma s ă
vedem…
– Sunt oameni care úi-au vândut ghetourile ca s ă scape de chestii de-astea!
– AlĠii care au fugit din ghetouri.
– Au fugit ca s ă nu mai dea banii c ă nu aveau de unde s ă dea banii.
-ùi deci dobânda e 100% pe 2 s ăptămâni.
– Dacă îl cunoa úte bine îi d ă cu 50%…
-La banc ă dacă ne ducem ăia nu ne cer dobând ă?
– Păi da’…
-ùi dacă nu-i dai la timp úi…
– Faci pu úcărie.
– Bine, da’ aici la spoitori nu faci pu úcărie.
– Dar ce faci?
– Dacă nu-i dai la timp úi ai un televizor, un casetofon, Ġi-l ia…
– Ce ai în cas ă.
– Dacă nu, îĠi vinzi camera asta, dai banu’ la om…
– Îi dăúi una dup ă ceafă…
– Îi sechestreaz ă…
– Îi bagă în portbagaj…
– Oriunde e asta; n-ai bani s ă-i dai, Ġi-a luat casa!
– Aici între ei nu e chiar a úa. Dar dac ă iau de la un ba útan aúa mai cunoscut, nu
i-a dat banii la timp, vine, îl leag ă, la portbagaj cu el s ă-l facă de râs; mai îl
plimbă puĠinúi cu untur ă…
– Nu mai pl ăteúteăla, plăteúte neamu’.
– Bine, acum nu mai fac nici ei chestiile astea cum f ăceau înainte, cum luau
camere, c ă mulĠi dintre ei au plecat de aici; acum au r ămas oameni care te
înĠeleg, că eu nu te oblig; deci acuma dac ă nu ai de unde s ă dai zice:
„Dă-mi banii mei“, nu mai este cum era înainte .
(Interviu de grup cu b ărbaĠi din ZăbrăuĠi, subl.n.)
Pe lâng ă furturi úi împrumuturi, tema care produce tensiunea
comunitar ă cea mai ridicat ă o reprezint ămediul colectiv de via Ġă.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 71
Poluarea grav ă produs ă de cei care arunc ă deúeurile menajere pe
fereastră sau care tr ăiesc fără a avea o toalet ă cu canalizare în camera lor
din bloc se r ăsfrânge asupra tuturor celorlal Ġi, pentru care reprezint ă o
degradare de neînchipuit înainte. De fapt, tocmai adaptarea la acest mediu definit ca esen Ġialmente “ impur ” a reprezentat adev ărata provocare pentru
noii veniĠi, mobilizând toate resursele disponibile de solidaritate familial ă.
-ùtiĠi ce a fost aici, vai, dac ă veneaĠi… A venit vicele-primar al capitalei… a venit
de la IDEB, a venit de la RENEL, de la SANEPID… ùtiĠi ce a spus SANEPID-
ul? "Aici e un focar imens de infec Ġie, oricând poate izbucni… a spus un microb,
nuútiu cum a spus; úi a spus a úa: pentru prima úi ultima oar ă care va face
curăĠenie aici, în termen de 5 zile va lua tot gunoiul de aici, úi va turna ciment…
úi a zis aúa, că dacă într-o lun ă de zile va fi la loc, a spus c ă va scoate blocurile
la licitaĠieúi ne va evacua pe to Ġi. Pentru 20-30, s ă fim toĠi daĠi afară! (…) Nu
útiu unde au fost ei crescu Ġi… Dacă te duci, vezi c ă îĠi aruncă punga cu gunoi,
cu rahat, pe geam… Oamenii ăútia pot tr ăi aici? Sau au în cas ă un focar de
infecĠie, de miroase… dac ă vă duceĠi la etajul 4, e o chioar ă acolo care bea, úi
e-mpuĠită de mori… vecina úterge clan Ġa la uúă cu spirt, úi uúa pe dinafar ă, are
doi băieĠi mari úi zice, "îĠi dai seama… Vine úi căldura…"
(Interviu cu dna B., Z ăbrăuĠi)
– (…) Noi avem o familie la parter, este ceva de groaz ă, n-am văzut de când sunt
aúa ceva… Am impresia c ă de-aia a úi murit copilul. Deci toat ă porĠiunea asta
de-aicea, cât ar Ġine bucătăria, o are pân ă-n tavan numai cu lucruri de prin
gunoi. Ce strâng ei de pe unde se duc, nu útiu de pe unde le-aduce. Dar e
până-n tavan, úi miroase a úa de urât, úi aúa de-mpu ĠiĠi, ce n-am v ăzut pe lume.
Păiúi cum să trăiască un copil nou n ăscut în asemenea infec Ġie.Ăla-i un focar
pentru el. ùi iese úi-úi bea cafeaua la scar ăúi fumeaz ă, deci ele propriu-zis
n-are nimic de f ăcut. Ele la 7 pleac ă la servici: în fa Ġa blocului î úi bea cafeaua,
deciăsta e serviciul lor. Deci dac ă le-ntrebi, „ai terminat?” – se mai întreab ă…
„da!” ùi dac-ai ajuns în u úa lor… Nu se poate, e mult ă, multă mizerie… Trebuie
cineva să facă, să-úi ia inima-n din Ġi, deci să nu mai aib ă milă de ei…
(Interviu cu o femeie tân ără, ZăbrăuĠi)
Dilemele bunurilor publice
Dacă investiĠiile în infrastructura cl ădirilor au fost serios împiedicate
de clandestinitatea locuirii, alte bunuri publice sunt subminate de divergen Ġa extrem ă a intereselor úi stilurilor de via Ġă ale locatarilor.
CurăĠenia este un exemplu evident, Zabr ăuĠiul fiind pentru mult timp un
dezastru ecologic urban.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 72
PNUD a intervenit în for Ġă, cu utilaje specializate (basculante)
pentru a cur ăĠa mormanele de gunoaie care la apogeu a atins primul etaj al
clădirilor. Pe lâng ă aceste eforturi organiza Ġionale, situa Ġia era ameliorat ă
periodic prin interven Ġia locatarilor, care ie úeau afar ă pentru a cur ăĠa
gunoiul din fa Ġa clădirii – acolo unde copiii se jucau úi adulĠii ieúeau să se
bucure de aer. Desigur, nu toate persoanele participau la aceste ac Ġiuni
comune de cur ăĠenieúi nu exista nici o modalitate de a impune participarea
celor care efectiv provocau mizeria. Singura modalitate eficient ă de a spori
participarea a apar Ġinut, paradoxal, unui grup de familii care, folosindu-se
de violen Ġa verbal ăúi chiar fizic ă, le impuneau altor locatari s ă iasă să
cureĠe gunoiul.
(…) În afar ă de noi, iese femeile mai slabe. C ă vine úi le brutalizeaz ă…Deci v-am
spus că sunt câteva persoane care nu pot s ă le dau nume care vorbesc foarte
urât. Deci începe úi le ia exact… care sunt mai slabe, útie că nu le place
scandalul sau are b ărbaĠii mai slabi, deci alea ies s ăracele în permanen Ġă afară
úi fac… Deci úi că vrei úi că nu vrei… în primul rând nu sunt obligat ă să ies.
Dar… bine c ă la noi nu- úi permite s ă vine să ne-njure, v-am spus c ă aicea nu
prea intră nimeni. Dar în general, ele úi dacă vrea sau are treab ă sau copil mic,
ele trebuie s ă iasă afară.
– În fiecare zi?
– Nu în fiecare zi, dar la 2-3 zile, când li se pune lor pata, c ă a dat cur ăĠenia
peste ei úi vrea ei s ă facă curat, s ă stea să fumeze, s ă-úi bea cafeaua în
curăĠenie… Pune tu mâna úi fă-Ġi! Dar ei scoate úi pe celelalte, úi ele stă cu
mătura-n mân ă,úi alelalte munce úte.
-ùi cam câte femei ies a úa cu de-a sila?
– Sunt destule s ăracele, sunt a úa vreo 6-7 femei… ùi plus că n-ar fi… ie úi, că
trebuie s ă ieúim până la urmă, dar dup ă asta te úi-njură, vorbeúteúi urât, fel de
fel de vorbe úi… Aicea e exact legea junglei, fiecare- úi face legea lui.
-ùi cei care le pun s ă iasă afară, cam câ Ġi sunt?
– În general nu sunt mul Ġi, cam trei-patru… Sunt cam familii, un complot…
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
Una dintre femeile care particip ă la acest tip de mobilizare (S.) o
descrie în termenii rezolv ării unei crize a ac Ġiunii colective:
– S: Da, de când a venit c ăldura, ne place foarte mult s ă stăm afarăúi, în primul
rând, eu simt nevoia s ă ies cu cana de cafea úi să stau, aúa de drag, afar ă,
chiar de nu iese nimeni, stau singur ă.ùi nu putem sta, domni úoară, în aúa hal
de mizerie cu cazanul de gunoi gol úi grămada de mizerie pe jos. Cum a ú putea
să scot cana aia de cafea úi să mă uit la atâta mizerie; úi i-am zis de câteva ori,
ùtefane (so Ġul ei, n.n.), hai s ă strângem câteva fete s ă facem cur ăĠenie;úi

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 73
suntem acelea úi persoane care am ie úit de când stau în bloc, acelea úi
persoane; numai noi ie úim. Eu m-am s ăturat să ieúim numai noi, numai noi. Al Ġii
suntúmecheri? Ei sunt mai úmecheri, noi suntem pro úti, că aúa vine vorba.
N-am încotro decât s ă iau mătura… Am rupt nu útiu câte cozi de m ătură pe
femeile care nu au vrut s ă iasă la curăĠenie.
– C: E una pe palier la mine, dou ă adică: TanĠaúi cu Adriana. Se închid în cas ăúi
nu ies pur úi simplu. Dac ă ai crăpaúi nu ies.
– S: Bătaie mănâncă, dacă nu ies afar ă. Dar dup ă ce este aer, úi măturat,úi
stropit,úi curăĠenie de Ġi-e mai mare dragul…
– C: Iese cu copiii la plimbare…
(Interviu de grup cu femei din Z ăbrăuĠi)
Desigur, acest tip de mobilizare are dezavantaje evidente, care de
altfel îi fac pe al Ġi locatari s ă îl dezaprobe: folosirea violen Ġei, în special
asupra persoanelor vulnerabile.
Un exemplu mai pu Ġin evident de criz ă a unui bun public este
asistenĠa medical ă de urgen Ġă; în repetate rânduri locatarii s-au plâns de
efectele distructive ale abuzului de încredere:
– Dar salvarea vine când o chema Ġi?
– (Mama) Vine, dar vine greu. C ă la aúa ceva ne-a zis doctorii c ă, aúa cum e el,
într-un sfert de or ă trebuie s ă apară! Indiferent!
– (Tânărul) Dar cred c ă-úi mai bate ăútia joc de ea, úi atâtea p ăcăleli, care mai o
păcăleúte, eu útiu…
– (Mama) Salvarea când se anun Ġă, trebuie s ă vină într-un sfert de or ă. El nu are
voie să stea, că se înfund ăăla…
– (Tânărul) Zice da, da, da, imediat viu, imediat!
– (Mama) Am dat telefon la ora 10, pân ă la úase seara!
(Interviu cu un tân ăr handicapat fizic úi cu mama sa, Z ăbrăuĠi)
– Aici, dac ă aĠi avea vreo problem ă, ar veni salvarea?
– Vine, dar vine mai greu. Mai greu, pentru c ă e unii care face mi úto pe la
telefoane, deci úi tu pe urm ă când tragi s ă mori, de-abia vine. Pân ă vine ei, úi tu
nu mai po Ġi, nu mai po Ġi să reziúti, înseamn ă că tu dacă ai un ban sau
te-mprumu Ġi, plăteúti pe altul s ă te ducă mai repede. Câteodat ă vine foarte
repede. Deci depinde, colegii lor, care-i mai cumsecade úi înĠelege.
(Interviu cu o femeie de vârst ă mijlocie, Z ăbrăuĠi)

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 74
– A venit salvarea când a Ġi chemat-o?
– A venit – a venit mai greu, dar a venit. Dup ă aproape o or ă! Că aici dacă se fac
fel de fel de… Mai sunt feti úoarele astea care nu sunt m ăritate, nu nimic, se
duce dă telefon aiurea: veni Ġi la adresa cutare c ă e o problem ă. Vine salvarea
degeaba, pleac ă înapoi, úi acuma când e câte ceva, obligatoriu nu mai vine, c ă
zice că iar e bătaie de joc!
(Interviu cu o femeie tân ără, ZăbrăuĠi)
Legalizarea consumului de electricitate a fost úi ea împiedicat ă de
dificultăĠile proprii consumului colectiv. O propor Ġie semnificativ ă dintre
locatari nu au pl ătit suma ce le revenea conform calculelor CONEL
(compania distribuitoare de electricitate); ca urmare, comunitatea mai are încă datorii de pl ătit. Chiar când compania s-a ar ătat dispus ă să instaleze
contoare individuale în blocurile în care cel pu Ġin 20 de persoane au muta Ġie
pe buletin, proiectul nu a func Ġionat conform a úteptărilor. Din diferite motive,
cele 20 de persoane nu au fost de g ăsit sau nu s-au g ăsit unele pe altele.
– Dar nu au to Ġi mutaĠiile… nu úi le-au făcut.
– Care sunt ăútia 20 de in úi care au actele?!
– La ICRAL, ieri am fost, la ICRAL sunt dosarele f ăcute úi nu se duc.
-ùi de emo Ġie… că alĠii fură… au contracte úi nu se duc c ă sunt urm ăriĠi. AlĠii au
amenzi peste amenzi úi dacă se duc îi opre úte… sunt mai multe probleme.
– AlĠii trebuie s ă divorĠeze ca să poată să ia contractele…
– AlĠii nu au acte… le-au pierdut, le au pe la Ġară…
– Sunt mul Ġi fără acte?
– Da, sunt mul Ġi, că le-au pierdut úi nu le-au mai f ăcut.
– N-au buletine, n-au certificate de na útere.
(Interviu de grup cu b ărbaĠii, ZăbrăuĠi)
– Dar s-a zis s ă se strâng ă 20 de persoane care au contracte de viz ă puse pe
buletinúi să se ducă cu el la IDEB cu dânsul [cu unul dintre lideri]. Dar dânsul
ar trebui s ă vină să le adune c ă eu nu cunosc. Uite, eu sunt pe palier unde
majoritatea avem to Ġi mutaĠiile făcute… dar el nu vine. Tot el ar trebui s ă vină să
strângă astea 20 de persoane s ă meargă la IDEB s ă dea lumina.
(Interviu cu o tân ără femeie din Z ăbrăuĠi)
Lipsa electricit ăĠii este principala problem ă invocată de femeile din
ZăbrăuĠi. În timp ce electricitatea ilegal ă avea ini Ġial avantajul gratuit ăĠii, în
prezent persoanele care accept ă să conecteze úi pe altcineva percep o
taxă substan Ġială (uneori aceasta e chiar mai mare decât suma pe care

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 75
familia conectat ă ar plăti-o pentru acela úi consum în condi Ġii de legalitate).
DefecĠiunile sunt frecvente úi riscul de electrocutare este de ignorat.
Răspunsuri la stresul social
Apelul la familie úi la vecin ătate
Incapacitatea de a realiza o solidarizare colectiv ă pentru realizarea
obiectivelor comune a instaurat perceperea mediului colectiv ca fiind fundamental ostil, imposibil de controlat. Solu Ġia a fost dubl ă: pe de o parte,
izolarea de ceilal Ġi, minimizarea contactelor pentru a evita expunerea la
risc, pe de alt ă parte, cre úterea solidarit ăĠii familiei úi dezvoltarea unor
reĠele de vecinătate imediat ă.
Familia este valoarea esen Ġială pentru mul Ġi dintre cei sosi Ġi în
ZăbrăuĠi. Inserarea în acest spa Ġiu s-a făcut în numele familiei úi cu ajutorul
ei, împotriva unui mediu ostil. Coeziunea familiei a reprezentat resursa cea mai important ă în efortul de a face fa Ġă activ dificult ăĠilor enorme ale vie Ġii.
O a doua resurs ă extrem de important ă a reprezentat-o vecinătatea
imediată.În general, mobilitatea locatarilor úi eterogenitatea lor au f ăcut
dificilă structurarea unor rela Ġii durabile, de încredere între vecini la un nivel
mai general. Semnul vizibil al acestei realit ăĠi este reprezentat de u úile
rezistente, metalice, pe care multe familii úi le-au instalat la propria camer ă
sau la intrarea pe palier. Acestea sunt “paza bun ă care trece primejdia rea”,
reprezentat
ă de furturi, cer úetorie sau amenin Ġări.
Marea majoritate a persoanelor intervievate se definesc ca fiind
“singuratice”, “izolate”, manifest ă neîncredere în vecini în general úi cred că
strategia cea mai potrivit ă de relaĠionare cu ei este pruden Ġaúi evitarea
interacĠiunii. Totu úi, în ciuda acestor declara Ġii, cooperarea exist ă:
-ùi vă aveĠi bine cu vecinii?
– Da, nu avem probleme cu vecinii.
-ùi vă mai ajuta Ġi cu ei?
– Nu, nu ne ajut ăm nici la o Ġigară.
– De ce?
– Unu-i mai bogat, altu-i mai s ărac.
– (…) Crede Ġi că veĠi reuúi să văruiĠi holul sâmb ăta asta?
– Da, păi am vorbit asear ăúi s-a spus c ă fiecare d ă câte 1000 de lei sau 2000.
– Cu cine a Ġi vorbit?
– Cu vecinele toate. Ne facem noi singure, cu bidineaua…
(Interviu cu o femeie de vârst ă mijlocie din Z ăbrăuĠi)

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 76
-Eu cu vecina mea ne ajut ăm reciproc a úa. Eu pe ea, ea pe mine.
-Cum vă ajutaĠi?
-Cum putem. Alt ă dată mai pleac ă ea după cine útie ce, se duce la pia Ġă, mai
stau eu cu copiii, când plec eu, st ă ea cu ai mei.
-Cu altcineva de pe palier v ă mai ajuta Ġi?
-Nu. Cum s ă vă spun eu dv. Aici lumea e din ce în ce mai ridica Ġi, cu alte
posibilităĠi.
(Interviu cu o tân ără femeie din Z ăbrăuĠi)
Cooperarea dintre vecinii de pe acela úi palier este uneori foarte bine
structurat ă:
– Nu avem posibilitatea s ă spălăm toate o dat ă. Deci sunt patru sârme pe hol. E
una, dou ă, trei camere care avem 2 zile pe s ăptămână. Deci úase zile. A
úaptea, cine are copil mic. Deci tre’ s ă ne-ngăduim, că n-avem alt ă soluĠie.ùi
curăĠenia, tot cu rândul se face. Palierul îl sp ălăm în fiecare zi. Am zugr ăvit
palierul, c ă nu era a úa, vă daĠi seama c ă era foarte oribil. Am ie úit cu toĠii – deci
am zugr ăvit, am vopsit… Fiecare a f ăcut câte ceva. Ie úim cu to Ġii – deci
indiferent ce se face, úi-un bec dac ă se pune, ie úim cu to Ġii.ùi becurile le
cumpărăm pe rând. Femeia de serviciu nu intr ă la noi… dac ă noi ne facem úi
ne-am în Ġeles, ce rost mai are s ă intre altul, s ăĠinem uúa deschis ă. Aicea orice
se fură. Aicea holul niciodat ă nu rămâne singur. Noi ne-n Ġelegem: dac ă tu pleci
astăzi la maic ă-ta, rămân eu. Deci nu plec ăm toĠi, să lăsăm palierul f ără nimeni.
(Interviu cu o femeie tân ără, ZăbrăuĠi)
Organizarea politico-administrative
ZăbrăuĠiul este deci o societate atomizat ă, fragmentat ă, străbătută
mai ales de re Ġele de rudenie úi de vecin ătate imediat ă. Insecuritatea fa Ġă
de condi Ġiile elementare de supravie Ġuire, dublat ă de insecuritatea difuz ă
provenită dintr-un mediu social mai degrab ă ostil genereaz ă o atitudine
ambivalent ă: pe de o parte, individualism, izolare , teama de contactele cu
ceilalĠi, iar pe de alt ă parte, nevoia acut ă de solidaritate úi suport social,
de acĠiune colectiv ă. În aceast ă atitudine ambivalent ă, cuplat ă cu
caracteristicile programului de dezvoltare comunitar ă, se află explicaĠia
atitudinii complexe fa Ġă de conducerea comunit ăĠii, instituit ă pe parcurs.
Geneza organiz ării politico-administrative
Prima form ă de organizare colectiv ă îúi are originea în func Ġia de
“preúedinte de bloc”, introdus ă într-unul dintre blocuri de locatarii dornici s ă-úi
îmbunătăĠească situaĠia. IniĠial (până în 1995) aceast ă funcĠie a fost ocupat ă

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 77
de o femeie rrom ă, care îns ă (conform interlocutorilor no útri care î úi mai
amintesc de acea perioad ă) datorită lipsei de educa Ġieúcolară nu avea mare
influenĠă pe lâng ă instituĠiile publice úi nici autoritate în cadrul comunit ăĠii.
Locatarii l-au ales apoi pe dl B., deoarece (î úi amintesc persoanele
intervievate) era românúibărbat. Aceste dou ă atribute p ăreau să fie o
garanĠie a unei eficien Ġeúi influenĠe sporite. A fi român însemna în ochii
locatarilor din Z ăbrăuĠi nu numai un acces real la autorit ăĠile publice , ci úi
imparĠialitate în conflictele din comunitate úi, în consecin Ġă, o anumit ă
autoritate.
– De fapt a fost o femeie înainte – înainte s ă fie dl B., era o femeie. Ea era cu
organiza Ġia aicea. Deci banii pentru între Ġinere, pentru femeia de serviciu, ce se
mai auzea pe aicea…
-ùi cum a preluat dl B.?
– (O femeie) Ei, a zis c ă ea este Ġigancă,úi dacă el e român, are succes mai
mult…
– (Vecina) Nu-i adev ărat! Deci în momentul când s-a f ăcut o úedinĠă afară, a zis
care e pentru dl B. ùi care e pentru M. Deci, oricum, vreau s ă spun că faĠă de
M., dl B. a rezolvat foarte mult. Ne-a f ăcut contractele… deci noi ne mul Ġumim.
Înainte primeam foarte multe amenzi.
(Interviu cu dou ă femei din Z ăbrăuĠi)
Acestuia i s-a al ăturat un adjunct, competent în abordarea rela Ġiilor
interpersonale. Stabilitatea acestui nucleu de conducere este consolidat ăúi
de faptul c ă adjunctul pare a accepta f ără rezerve autoritatea liderului.
Ambii lideri sunt români.
Structurarea acestui nucleu a fost marcat ăúi de caracteristicile
personale ale liderului, o personalitate puternic ăúi cu o traiectorie
individual ă atipică.
IniĠial muncitor necalificat, dup ă 1990 a început o mic ă afacere, deschizând o
consigna Ġie în municipiul P. În cele din urm ă nu a reu úit însă să plătească
împrumutul contractat la o banc ăúi astfel úi-a pierdut apartamentul. Împreun ă
cu soĠia sa, a locuit timp de un an în gara din P., în sala de a úteptare de clasa I,
beneficiind de protec Ġia directorului g ării pe care îl cuno útea personal. Cu
ajutorul unor cuno útinĠe, cei doi p ărinĠi au reuúit să-úi dea patru dintre cei úase
copii într-un c ămin special, cu condi Ġii foarte bune. Dup ă un an, so Ġiiúi cei doi
copii mai mari au venit în Bucure úti, unde un prieten i-a ajutat s ă-úi găsească
slujbe. În timpul verii au locuit într-un cort, dar cum iarna se apropia, au început
să îúi caute o locuin Ġă mai potrivit ă. Astfel au ajuns în Z ăbrăuĠi. În timp ce fiul a
continuat s ă lucreze, p ărinĠii au devenit úomeri. Tat ăl s-a impus ca lider al unuia
dintre blocuri úi ulterior a fost inclus în programul PNUD.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 78
În momentul de început al programului PNUD, ambii lideri erau
úomeri . Aceasta a fost ceea ce le-a permis (din punct de vedere al timpului
disponibil) s ă se implice într-o activitate politic ă cu perspective incerte úi
care, cel pu Ġin la început, nu le-a adus nici un beneficiu personal (ulterior
fiind remunera Ġi de PNUD cu salariul de 50 USD lunar).
În jurul celor doi lideri s-a format un comitet de ini Ġiativă, menit s ă
includă persoanele active din comunitate, care s ă-i reprezinte interesele.
Proiectul PNUD era ca acest comitet de ini Ġiativă să includă opt bărbaĠiúi
opt femei. În realitate, participan Ġii la întâlniri sunt în jur de úase bărbaĠi, în
timp ce deciziile efective sunt luate în special de cei doi lideri. Comitetul a fostúi a rămas exclusiv un spaĠiu al sociabilit ăĠii masculine , funcĠionând
pe baza colegialit ăĠii (membrii muncesc în comun în domeniul
construc Ġiilor)úi a întâlnirilor “la un pahar de vin” sau “la o bere”.
Mecanisme de organizare politic ă
Dinamica rela Ġiilor politice din Z ăbrăuĠi poate fi în Ġeleasăúi prin prisma
agregării strategiilor individuale, dependente la rândul lor de resurse. Cea
mai important ă resursă în acest context este competen Ġa civică, incluzând
cele dou ă dimensiuni – competen Ġa cetăĠeneascăúi cea politic ă, folosind
conceptele lui Almond úi Verba5. Marea majoritate a locatarilor din Z ăbrăuĠi
au o competen Ġă civică redusă: ei nu útiu să îúi foloseasc ă drepturile úi să
profite de oportunit ăĠile oferite pe cale institu Ġional-administrativ ă.
Pe de alt ă parte, cei care au aceast ă competen Ġă fie prefer ă să nu
se implice úi eventual s ă abandoneze comunitatea (mutându-se), fie nu au
timpul necesar pentru a se implica, datorit ă slujbei. În Z ăbrăuĠiprotestul
este o strategie rezervat ă celor care úi-au făcut o profesie din el, practic
exclusiv celor doi lideri. Restul popula Ġiei oscileaz ă între abandon úi
pasivitate resemnat ă (loialitate, în termenii lui A. Hirschman)6.
PoziĠia în comunitate
Programul PNUD este cel care a institu Ġionalizat practic “Comitetul
de IniĠiativă” ca principal reprezentant (administrator úi purtător de
cuvânt) al comunit ăĠii. Acesta a devenit mediatorul rela Ġiilor comunit ăĠii cu
toate institu Ġiile implicate într-un fel sau altul în via Ġa ei: Prim ăria, PNUD
(unde liderul úi adjunctul s ău au fost úi remunera Ġi ca mediatori pe
parcursul programului), CONEL, ICRAL úi chiar úi PoliĠia. Cei doi au
devenit administratorii resurselor comunit ăĠii (colectând taxa de între Ġinere,

5 Almond, Gabriel, Verba, S., Cultura civil ă, Du Syle, Bucure úti, 1996.
6 Hirschman, Albert O., Abandon, contestare úi loialitate , Nemira, Bucure úti,1999.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 79
banii pentru plata electricit ăĠii sau a apei, administrând resursele date de
PNUD sau al Ġi donatori).
Cei doi lideri au o pozi Ġie cheie în alocarea camerelor, ei fiind cei ce
primesc dosarele, le duc la prim ărieúi confirm ă prin semn ătura lor c ă
persoanele în cauz ăúi-au plătit obliga Ġiile financiare c ătre comunitate.
Această poziĠie de intermediar, creând posibilitatea profitului personal, este
osursă structural ă de suspiciune úi neîncredere . Cei doi lideri sunt
sistematic acuza Ġi de a fi folosit fondurile comunit ăĠii în scopuri personale úi
de a fi alocat resursele (microcreditele PNUD, dar mai ales camerele) în funcĠie de preferin Ġele proprii úi eventual contra cost. Aceste acuza Ġii au luat
amploare în urma interven Ġiei unei organiza Ġii a rromilor, care a protestat
publicúi a încercat s ă îi implice pe cei doi lideri într-un proces penal. Poli Ġia a
stabilit îns ă nevinovăĠia celor doi lideri în ceea ce prive úte acuzaĠiile aduse.
Comitetul nu func Ġionează de fel ca un mecanism de reprezentare
a comunit ăĠii. Cu excep Ġia unuia dintre membri, care are atribu Ġii
administrative într-una dintre cl ădiri, ceilal Ġi membri nu au nici un fel de
responsabilit ăĠ
i, constituind pur úi simplu un cerc de prieteni/apropia Ġi ai
liderilor. Locatarii îi contacteaz ă direct pe cei doi lideri, care apoi
contacteaz ă diferitele institu Ġii. Acest circuit este par Ġial „scurtcircuitat” de
contactele directe între locatari úi instituĠiile în cauz ă.
Figura 1 – Schema rela Ġiilor politico-administrative în Z ăbrăuĠi

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 80
Caúi comunitate politic ă, ZăbrăuĠiul este foarte centralizat . Toată
autoritatea existent ă rezidă în mâinile celor doi lideri – ceea ce nu exclude
o important ă zonă de anomie. ExplicaĠia acestei ambivalen Ġe constă în
faptul că autoritatea din cadrul comunit ăĠii s-a constituit în două contexte
distincte . Primul îl reprezint ă nevoia locuitorilor de a rezolva colectiv
problema legalit ăĠii locuirii úi a reglement ării relaĠiilor cu serviciile publice
(electricitate, gaz, canalizare, gunoi); cel de al doilea context îl reprezint ă
relaĠia cu PNUD (comitetul intermediind derularea programelor oferite de
PNUD).
Acest al doilea context (proiectul PNUD) este îns ă principala surs ă
care a oferit conducerii o anumit ă acceptare colectiv ă – fiind perceput ă de
comunitate ca o condi Ġie a continu ării efortului extern. De fapt, în acest
context conducerea a înregistrat úi cele mai importante succese. Este
indiscutabil c ă prezenĠa celor doi lideri a facilitat substan Ġial interac Ġiunea
comunităĠii cu ceilal Ġi parteneri institu Ġionaliúi a făcut posibil procesul de
„includere social ă” a zăbrăuĠenilor în termeni de legalitate a locuirii, acces
la servicii sociale etc.
În rest îns ă, cu greu se poate vorbi de o legitimitate a conducerii ca
promotoare a intereselor colective. Conducerea existent ă nu pare a avea
resursele de autoritate necesare pentru implicarea în organizarea unor programe complexe de dezvoltare comunitar ă.
Mecanisme sociale în Z ăbrăuĠi: piaĠa
Camerele úi electricitatea sunt resursele cheie ale Z ăbrăuĠiului. În
mod simptomatic, ambele au ajuns s ă fie administrate mai mult printr-o logic ă
a pieĠei decât printr-una a bunurilor comune, a drepturilor sau a nevoilor.
Camerele, resursa cea mai important ă a ZăbrăuĠiului, au intrat în
mecanismul cererii úi ofertei o dat ă ce cererea a ap ărut efectiv prin apari Ġia
unui num ăr mai mare de doritori de locuin Ġe în „ghetouri”. Intrarea în
legalitate a cl ădirilor ca “locuin Ġe sociale” nu a schimbat, pân ă în prezent
cel puĠin, logica aloc ării într-una a dreptului úi nevoii, cum ar trebui s ă fie
conform legii. Închirierea este de fapt o consacrare a ocupantului ca chiria ú,
iar în momentul în care ocuparea se face contra cost, nu se mai poate vorbi de un criteriu “social” al aloc ării camerelor. Politica general ă a primăriei,
consecvent ă cu obiectivul dezvolt ării comunitare a Z ăbrăuĠiului aúa cum s-a
constituit ( úi încă se mai constituie) el, a fost s ă privilegieze ocupan Ġii de
fapt ai camerelor.

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 81
– De ce nu v-a Ġi făcut actele?
– Păi nu ne-au ie úit actele, din cauz ă că… N-am avut bani ca s ă plătesc alea
340.000 lumina, úi actele e în prim ărie.ùi mi-a zis c ă are altul contractul pe
cameră aicea, a zis s ă aúteptăm ca să ne vină de la prim ărie comisia ca s ă
vadă cine locuie úte în cameri, c ă de exemplu are altul contract úi a vândut
camerele, úi care e în cameri ca s ă rămână ea, úi să se facă contract pe care
stă în ele. ùi n-a venit (…).
– Dar totu úi alĠii au contracte.
– Are, drag ă, contracte, din cauz ă… care-a pl ătit lumina. Care-a pl ătit lumina, úi
ce s-a dat contractele, c ă jumate e în prim ărie.ùi a zis că nu se mai d ă nici un
contract, pân ă nu vine comisia la fa Ġa locului.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
ExcepĠia faĠă de aceast ă regularitate a constituit-o decizia pe care
primăria a luat-o la un moment dat de a nu acorda contracte pe 5 ani
locatarilor care nu au buletin de Bucure úti – sanc Ġionându-i astfel pe cei
care nu au profitat de contractele pe un an pentru a- úi legaliza situa Ġia.
Această decizie nu a fost îns ă pusă în practic ă.
Unii dintre locatari îi suspecteaz ă pe cei doi lideri c ă abuzeaz ă de
puterea pe care o au, „vânzând” camere deja ocupate unor solicitan Ġi
dispuúi să plătească:
-ùtii de ce sunt probleme? Pentru c ă B. a vândut camere de la lume – de
exemplu, eu stau în camera asta. ùi vine altul la el úi spune: vreau úi eu o
cameră.ùi spune da, îmi dai atât úi-Ġi dau camer ă.ùi îl trimite pe ăla sau merge
cu el la prim ărie cu úmecherie úi face o hârtie ce-i face, úiăla vine "te rog
frumos ie úi afară, sunt eu cu contract". Dar eu nu-i dau cu paru-n cap s ă vină el
cu contract când eu am de-atâ Ġia ani úi stau aici úiútiu că sunt în forme legale?
Nu pot să ies afară.
(Interviu cu o femeie tân ără din ZăbrăuĠi)
Totuúi, nu am întâlnit cazuri concrete de evacuare. De úi se pare c ă
există uneori preten Ġii conflictuale, pe parcursul cercet ării nu am g ăsit nici
un exemplu de persoan ă care să fi fost efectiv expulzat ă din locuin Ġa sa
prin intermediul prim ăriei7.
– A venit unul cu reparti Ġie astă iarnă. M-am pomenit a úa o dată cu el. Zice: m ăi
fată, în două zile să-mi liberezi camera. ùi unde să mă duc eu? Eu am stat de
cinci–úase ani de zile aici. Dac ă n-am pe nimenea – mama a murit, tata e vai
de mama lui…

7 Deúi am întâlnit cazuri de persoane care au fost mutate dintr-o camer ă în alta.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 82
-ùi omul acela, de unde avea reparti Ġie?
– Nu útiu. De la prim ărie.
– (Vecina) P ăi dacă n-ar avea dreptul la prim ărie,úi a dat banii s ă facă la altul
contract s ă dea pe altul afar ă, normal c ă nu venea s ă dea lumea afar ă aúa
degeaba.
-ùi deci a venit persoana aceasta cu reparti Ġie…
– Da, a venit prima dat ă, cu contractul de la prim ărie. Măi fată, zice, vreau s ă-mi
liberezi camera în dou ă zile, că eu am contract. Zic, adu mâine contractul, s ă-l
vădúi eu, să fiu úi eu mâhnit ă în sufletul meu c ă ai contractul la mân ă.ùi mă
duc la domnul B., m ă duc la ăútia – Domnul B., zic, uite a venit ăútia să mă dea
afară. "Măi fato, stai acolo, c ă nu te dă nimeni afar ă, până îĠi găsesc camer ă".
ùi dacă nu e nici o camer ă liberă, unde să mă dea, să stau în strad ă?
– Deci înc ă nu s-a rezolvat…
– Nu s-a rezolvat nimica – am contractul, la domnul B., úi nu mi l-a b ăgat în
primărie. E la el de dou ă-trei luni de zile úi nu mi l-a b ăgat.ùi din amărăciunea
mea am pl ătit 150 de mii [pentru electricitate, n.n.], din am ărăciunea mea. Dac ă
o veni ăsta să mă dea afar ă, eu sunt pe drumuri.
-ùi de când locui Ġi aici?
– Am úase ani de zile de când locuiesc aici. Prima dat ă am stat în blocul cel ălalt,
din faĠă.ùi pe urm ă m-am mutat aici. (…) Dac ă vine ălaúi mă dă afară cu
contractul, eu ce fac? Nici o camer ă goală nu mai e, e ocupate toate.
(Interviu cu o femeie de vârst ă mijlocie din Z ăbrăuĠi)
Am întâlnit îns ă multe cazuri de comerĠ cu camere – persoane
care se mutau în Z ăbrăuĠi sau care doreau dou ă camere (precum cazul
celor doi lideri, dar nu numai al lor) sau persoane nevoite s ă-úi vândă
camera pentru a- úi plăti datoriile.
– Sunt datoare trei milioane dou ă sute. Pentru c-am luat de-am pl ătit spitalul, c ă
cine stă cu el, îngrijitorul, se pl ăteúte.ùi obligat trebuia… Vine omul s ă-i dau o
cameră, că-i trei milioane dou ă sute, de unde s ă-i dau? ùi am zis care se
hotărăúte omul s ă-i dau, ori pe aia, ori pe aia. N-am atâtea milioane de unde s ă-i
dau.
-ùi o să locuiĠi după aia toĠi într-o camer ă [úapte persoane, n.n.]?
– ToĠi într-o camer ă, păi ce să fac, să mă omor aicea cu lumea, cu Ġiganii? M-a
ajutat, nu?
(Interviu cu mama unui tân ăr handicapat, Z ăbrăuĠi)
Acest comer Ġ este nereglementat legal úi, ca urmare, exist ă riscul ca
unul dintre parteneri s ă se simtă nedreptăĠit sau chiar supus unei ilegalit ăĠi.
– Eu am luat de la spoitori dou ă milioane. Dou ă milioane, mi-a luat patru. Eu

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 83
n-am avut banii ăútia că nu fur, nu sparg, muncesc úi eu. M-am dus la veri úoara
mea care mi-a dat un TV, ăla mi l-a b ăgat la un milion care úiăla e dou ă
milioane, am dat úi 800000 din mân ă.
– Dar cum v-a luat camera?
– Păi mie mi-a fost fric ă de ei. Că mi-a zis, „eu am g ăsit să vând camera asta, ie úi
afară”úi mi-a spart u úa.ùi am avut contract pe ea. ùi când m-am dus la dl B. úi
i-am zis: "Domnu’ B., mie mi s-a luat contractul” (…) el putea, pentru c ă este
administrator, pre úedinte aicea, el putea s ă zică: „măi fraĠilor, voi a Ġi luat
camera la femeia asta, dar eu nu m ă bag fiindc ă aicea e un act scris”. Deci eu
aveam actul meu, deci v ă daĠi seama c ă nu se poate. Când m-am dus la ICRAL
a zis că n-are ce s ă facă, că trebuie s ă mă scoată de acolo, cu alte cuvinte c ă
i-a dat oamenii bani. Nu a fost unul s ă zică: „bă, nu se poate face nimica. Face Ġi
ce vreĠi, aúteptaĠi să vă dea banii úi cu asta basta”. (…) ùi camera mea tot a úa
s-a luat, s-a f ăcut chitan Ġă de mână, eu n-am v ăzut un leu Ġ. Deci fără buletinul
meu, care asta dac ă se face se face dup ă un buletin, se face dup ă serie, dup ă
nume. C ă numele M. D. l-a útiut gata, asta a fost, dar unde e seria? ùi n-am
semnat. V ă dau cuvântul meu c ă nici n-am v ăzut foaia.
(Interviu cu o femeie de vârst ă mijlocie, Z ăbrăuĠi)
Observăm că posibilitatea comer Ġului informal cu camere, ca úi
creditele luate de la c ămătari sunt o oportunitate cu dou ă tăiúuri. În lipsa
unor formalit ăĠi legale, procesul se desf ăúoară după norme nescrise úi în
raport cu puterea de negociere a partenerilor. „Contractele” se renegociaz ă
în funcĠie de evolu Ġia situaĠiei, accentuând uneori dezavantajul p ărĠii
vulnerabile.
Aceeaúi piaĠă informal ă o găsim úi în domeniul electricit ăĠii.
Consumul de electricitate a ajuns s ă fie administrat prin intermediari priva Ġi,
într-o adev ărată economie informal ă. Pentru a deveni „furnizor” este nevoie
de un cablu suficient de lung care s ă ajungă până la sursă. Deoarece
cablul este scump úi trebuie deseori s ă fie înlocuit, nu to Ġi oamenii î úi pot
permite s ă se conecteze direct. Astfel, ei apeleaz ă la un intermediar care le
cere însă să plătească o taxă lunară. Taxele pl ătite sunt comparabile în
mod absolut cu cele percepute în general de c ătre compania furnizoare –
dar probabil consumul este în medie mai ridicat în Z ăbrăuĠi, unde
electricitatea este folosit ăúi pentru înc ălzireúi pentru g ătit.
Aceste interac Ġiuni nu sunt de natur ă să încurajeze
solidaritatea între vecini, fiind chiar surs ă de tensiuni . Caracterul
informal al negocierilor este ceea ce face posibil abuzul, de úi în acela úi
timp las ă uneori loc unei anumite simpatii, unei în Ġelegeri interumane.
Cazurile în care aceasta apare sunt îns ă considerate de interlocutorii no útri
ca fiind excep Ġiile care confirm ă regula urm ăririi interesului propriu.

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 84
– 1) A.B. locuie úte la etajul patru al blocului P2. În urma separ ării de soĠ, a rămas
singură cu cei patru copii minori. Una dintre fiice sufer ă de un handicap mental
gravúi necesită îngrijire special ă. Familia este foarte s ăracă. Vecina de la care
iau electricitate nu le cere bani, deoarece îi în Ġelege că au o situa Ġie grea. În
schimb, A.B. merge úi o ajută pe vecin ă la curăĠenie o dat ă pe săptămână.
– 2) M.G. este o tân ără mamă, salariat ă,úi are o familie relativ înst ărită. Ei iau
electricitate de la un vecin dintr-un bloc al ăturat. Acesta, în memoria r ăposatei
sale surori, nu îi cere bani lui M.G., deoarece seam ănă foarte mult cu sora sa úi
îi aminte úte de ea. De úi îi este recunosc ătoare, M.G. evit ă orice rela Ġie
personal ă cu vecinul respectiv, pentru a nu da na útere la suspiciuni din partea
soĠului sau a altor vecini.
Concluzii
Ce s-a schimbat în Z ăbrăuĠi ca urmare a interven Ġiei PNUD?
Locuitorii recunosc c ă ultimii ani au însemnat o „umanizare” progresiv ă a
condiĠiilor de via Ġă din ZăbrăuĠi. Câteva dintre schimb ări sunt vizibile cu
ochiul liber, mai ales în ceea ce prive úte curăĠenia – atât din interiorul, cât úi
din exteriorul cl ădirilor. În spatele acestor manifest ări vizibile se afl ă însă
condiĠia care le-a f ăcut posibile: crearea unei anumite cetăĠenii pentru
oamenii care tr ăiesc în cele patru blocuri. Z ăbrăuĠiul s-a mutat socialmente
dintr-un teren al nim ănui în Bucure úti, acolo unde se afl ă din punct de
vedere geografic. Aceast ă cetăĠenie înseamn ă actualizarea accesului la
anumite drepturi úi beneficii . Legalizarea locuirii úiúcolarizarea copiilor
sunt infrastructura acestei cet ăĠenii. Totu úi, posibilitatea accesului la aceste
drepturi trebuie s ă fie completat ă de o educare a competen Ġei, a
capacităĠii actualiz ării acestor posibilit ăĠi. În repetate rânduri am întâlnit
cazuri în care oportunit ăĠile existente nu erau folosite din lips ă de
cunoaútere.
O dată dobândit ă această „cetăĠenie extern ă”, prin raportare la
localitate úi instituĠiile ei, mai r ămâne să fie creat ă o anume „cet ăĠenie
internă”, prin raportare la comunitatea îns ăúi. Totuúi, ZăbrăuĠiul a fost úi
rămâne mai degrab ă o piaĠă (informal ă) decât o comunitate propriu-zis ă.
Pare plauzibil faptul c ă, pentru unii locatari, Z ăbrăuĠiul era mai degrab ă un
spaĠiu favorabil de afaceri (ieftin, bine pozi Ġionat, ancorat într-o
informalitate úi deci o libertate relativ stabil ă) decât o locuin Ġă
indispensabil ă. Pentru ceilal Ġi, în afara familiei úi a unei vecin ătăĠi restrânse,
relaĠiile de pia Ġă (nereglementate formal) coexist ă cu refuzul prudent al
interacĠiunii. AbsenĠa încrederii este ceea ce d ă profilul specific

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 85
interacĠiunilor sociale din Z ăbrăuĠi. Metafora cea mai frecvent întâlnit ă este
cea a „ vestului s ălbatic ”, o luptă a tuturor împotriva tuturor, dar úi o luptă a
civilizaĠiei împotriva unei st ări „de natur ă” (referitoare mai ales la lipsa
igienei).
Există însă o anumit ă tendinĠă de schimbare úi în aceast ă direcĠie.
Desigur, schimb ările nu sunt foarte mari, dar ele se compun într-un cerc
virtuos al încrederii. Îmbun ătăĠirea condi Ġiilor de locuit antreneaz ă o
stabilitate crescut ă a locatarilor, care la rândul ei face ca aceast ă
îmbunătăĠire să fie posibil ă în continuare. Indicii ale prezen Ġei acĠiunii
comune au devenit din ce în ce mai frecvente – mai ales în ceea ce priveúte curăĠeniaúi condiĠiile de locuit din cl ădiri. Pe m ăsură ce camerele
sunt ocupate de familii decise s ă locuiasc ă în ZăbrăuĠ
i, conflictele scad úi
convergen Ġa intereselor de vecin ătate creúte.
În aceste condi Ġii devine posibil ă reformarea organiz ării politico-
administrative din Z ăbrăuĠi. FuncĠia principal ă a acesteia ar trebui s ă fie nu
intermedierea interacĠiunii cu autorit ăĠile locale, deoarece dobândirea unei
cetăĠenii externe face posibil contactul direct. Intermedierea trebuie s ă devină
o funcĠie secundar ă, subordonat ă obiectivului cre ăriiúi administr ării
bunurilor comune . Astfel, dezvoltarea comunitar ă capătă o dimensiune
afirmativă, în prelungirea accep Ġiunii anterioare de „ie úire din subdezvoltare”.
Mecanismul dezvolt ării prin proiect este cel care a creat condi Ġiile
unei cetăĠenii externe. Aceasta, în condi Ġiile de pia Ġă care înc ă guverneaz ă
ZăbrăuĠiul, a condus la un cerc virtuos de creare a unei cet ăĠenii interne.
Procesul este înc ă lent, dar rezultatele sunt evidente.
Recomand ări
Dincolo de particularit ăĠile individuale ale Z ăbrăuĠiului, mecanismele
sociale care îl pun în mi úcare pot fi reg ăsiteúi în alte cazuri.
CetăĠenia extern ă
Dezvoltarea de oportunit ăĠi
Există încă multe proceduri birocratice care sunt foarte complicate úi
care sunt uneori agravate de lipsa de interes a func Ġionarilor publici.
PopulaĠia săracăúi marginalizat ă este cea care resimte cel mai mult efectul
combinat al acestor doi factori. Problemele acestor oameni risc ă să rămână
nerezolvate chiar dac ă în principiu ele ar putea avea o solu Ġie. Starea de

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 86
descurajare care se instaleaz ă uneori nu vine decât s ă accentueze
marginalizarea úi lipsa oportunit ăĠilor.
Experien Ġa ZăbrăuĠiului indic ă o serie de astfel de dificult ăĠi, care pot
genera adev ărate crize personale sau familiale: lipsa actelor de identitate,
în special a certificatelor de na útere; lipsa fi úelor medicale (a certificatelor
de vaccinare) pentru copii; lipsa unei adrese stabile în buletin etc.
Reducerea acestui risc de c ădere cronic ă în marginalitate ar
implica:
a) o sensibilitate crescut ă a autorit ăĠilor locale úi naĠionale fa Ġă de
problemele specifice ale popula Ġiei marginale;
b) elaborarea unor proceduri relativ simple de rezolvare a acestor
probleme;
c) dezvoltarea capacit ăĠii autorit ăĠilor locale de a ini Ġiaúi a se
implica ca partener în programe de includere social ăúi de
dezvoltare comunitar ă;
d) consolidarea mecanismelor de cooperare interinstitu Ġională atât
la nivel local, cât úi între diferite niveluri. Proiectul din Z ăbrăuĠi a
arătat nevoia, dar úi dificultatea coordon ării acĠiunii unor institu Ġii
precum Prim ăria, PoliĠia, JustiĠia,úcolile, dispensarul etc.;
e) protec Ġia popula Ġiei marginale în fa Ġa abuzurilor de diferite tipuri
(tranzacĠii frauduloase cu locuin Ġe, credite acordate în condi Ġii
critice, corup Ġie etc.). În aceste sens, Poli Ġiaúi JustiĠia trebuie s ă
aibă un rol important în programele de combatere a s ărăciei,
deoarece misiunile lor sunt esen Ġiale pentru dezvoltare. Aceste
instituĠii trebuie mobilizate printr-o sensibilitate, dar úi o compe-
tenĠă crescut ă în abordarea cazurilor/mecanismelor de abuz
asupra celor marginali.
Dezvoltarea de capacit ăĠi
PopulaĠia marginal ă are un important deficit de capacitate în a
utiliza serviciile administra Ġiei publice locale pentru a- úi rezolva problemele
– accentuat de e úecurile anterioare în acest sens. Deseori nu atât lipsa
oportunit ăĠilor, cât lipsa competen Ġei de a le identifica úi folosi este
adevărata problem ă.
O posibil ă soluĠie este crearea unor mecanisme de intermediere a
interacĠiunii dintre popula Ġieiúi ofertan Ġii de servicii (autorit ăĠi locale,
companii furnizoare de servicii etc.). Experien Ġa din ZăbrăuĠi indică faptul
că această abordare este eficient ă pe termen scurt, dar nu pe termen lung

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 87
– datorită problemelor de încredere úi legitimitate care vor ap ărea inevitabil
în aceast ă structur ă. Intermedierea este deci o ac Ġiune temporar ă menită
să creeze posibilitatea contactului direct între popula Ġieúi ofertanĠi. O dată
ce aceast ă posibilitate apare, intermedierea poate s ă continue, dar ea nu
va mai func Ġiona în condi Ġii de monopol úi deci nu va mai crea suspiciuni úi
crize de încredere insolvabile.
CetăĠenia intern ă
Proiectul din Z ăbrăuĠi arată că o comunitate marginalizat ă poate să
îúi sporeasc ă solidaritatea úi deci să-úi creeze mecanisme de cet ăĠenie
interne prin proiecte comune de reabilitare a condi Ġiilor colective de via Ġă.
O variant ă a acestor proiecte cu poten Ġial de dezvoltare ridicat sunt
cele în care în care un grup de locatari special selecta Ġiúi instruiĠi acordă
asistenĠă în diferite domenii celorlal Ġi locatari din vecin ătate. Astfel, locatarii
participă nu numai la execu Ġie, ci úi la organizare úi chiar la luarea
deciziilor, mobilizându-se capitalul uman existent.
Un astfel de proiect trebuie s ă urmărească două tipuri de efecte
simultan: 1) îmbun ătăĠirea condi Ġiei locatarilor asista Ġi; 2) crearea unei
competen Ġe specifice, a unei capacit ăĠi de ac Ġiune colectiv ă, a unei
solidarităĠi reale a asisten Ġilor.
Mai mult, este esen Ġial ca distincĠia dintre statutul de asistent úi
cel de asistat să nu fie rigid ăúi să nu se bazeze pe o rela Ġie de inferioritate
úi dependen Ġă. Locatarii asista Ġi trebuie s ă îúi aducăpropria contribu Ġie,
oricât de mic ă, la reuúita proiectului ca întreg . Astfel, proiectele nu
trebuie s ă furnizeze servicii “pe gratis”, ci în schimbul unei contribu Ġii
modice de orice natur ă. Aceste contribu Ġii nu trebuie s ă fie fixate de la bun
începutúi invariabile, ci trebuie negociate cu fiecare în parte, în func Ġie de
disponibilit ăĠile sale. O asemenea rela Ġie de tip “serviciu contra serviciu” úi
nu pe un schimb “la valoarea pie Ġei” încurajeaz ăresponsabilitatea tuturor
participan Ġilor, precum úirelaĠiile orizontale , de colegialitate. De
asemenea, acest sistem va duce la cre úterea stimei de sine a locatarilor
asistaĠiúi va împiedica transformarea statutului de asistent într-o pozi Ġie cu
valoare simbolic ăúi de status ridicat ă.
Pentru a fi atractive, aceste proiecte trebuie s ă ofere recompense
clare pentru munca locatarilor asisten Ġiúi să fie compatibile cu celelalte
responsabilit ăĠi pe care le au în gospod ărie sau la locul de munc ă.
Astfel de proiecte ar putea fi realizate în domeniile s ănătăĠiiúi
educaĠiei. De exemplu, ar fi posibil úi important de realizat interven Ġii privind
planificarea familial ă, monitorizarea vaccin ărilor copiilor de vârst ă

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 88
preúcolară sau supravegherea copiilor de vârst ăúcolară după terminarea
orelor pentru a-i ajuta s ă îúi facă temele. Un alt domeniu principal este cel
al asisten Ġei juridice, ajutându-i pe locatari s ă îúi acceseze drepturile legale.
Pe lângă atingerea scopului principal, aceste proiecte trebuie s ă
încurajeze solidaritatea tuturor persoanelor implicate, activit ăĠile împreun ă,
comunicarea, luarea de decizii úi asumarea de responsabilit ăĠi comune.
Dincolo de Ġinta specific ă a proiectului, solidaritatea úi participarea
efectivă sunt produsele “secundare” cele mai importante, care trebuie
avute explicit în vedere de organizatori. Un alt produs derivat important este o anume competen Ġă ú i o experien Ġă care s ă contribuie la
sustenabilitatea rezultatelor proiectului.
O altă direcĠie a acestor proiecte trebuie s ă fie aceea a punerii în
contact a locatarilor din Z ăbrăuĠi cu diferite organiza Ġii (nonprofit sau pentru
profit) care organizeaz ă proiecte similare úi cu care ar putea colabora.
Proiectele nu trebuie s ă fie strict circumscrise local, ci dimpotriv ă, să
încurajeze contactele cu exteriorul . O reĠea de solidaritate este desigur
cu atât mai valoroas ă cu cât membrii ei au acces la resurse mai variate úi
mai bogate.
Participan Ġi la dezvoltare
Copiii, ca Ġinte prioritare a programelor de dezvoltare comunitare
úi combatere a s ărăciei
Proiectul din Z ăbrăuĠi a arătat dificult ăĠile, dar úi posibilit ăĠile de
inovare în abordarea problematicii copiilor în colectivit ăĠile sărace,
marginalizate. Copiii sunt victime sigure ale s ărăcieiúi excluderii sociale, cu
consecin Ġe de multe ori ireversibile asupra viitorului lor. De aceea ei trebuie
să fie inclu úi cu prioritate în proiecte de integrare social ă. Proiectul din
ZăbrăuĠi arată că sunt posibile succese spectaculoase în aceast ă direcĠie,
dar în acela úi timp pune problema sustenabilit ăĠii rezultatelor.
Hrana deficitar ă. În comunit ăĠile sărace, hrana copiilor aste
afectată sistematic de dezechilibre majore cu consecin Ġe negative majore.
Programele care ofer ă o masă gratuită sunt o solu Ġie în aceste situa Ġii de
criză, ele fiind deseori combinate cu proiectele de úcolarizare. Acest tip de
proiecte (o mas ă gratuită pentru copiii din gr ădiniĠeúiúcoli) trebuie s ă fie
inclus în politicile autorit ăĠilor publice.
CondiĠii deficitare de locuit . Aglomera Ġia, lipsa electricit ăĠiiúi a
încălzirii afecteaz ă puternic via Ġa copiilor, inclusiv s ănătatea lor úi
capacitatea lor de úcolarizare. Aceast ă problem ă nu úi-a găsit încă nici o

MECANISMELE SOCIALE ALE DEZVOLT ĂRII COMUNITARE 89
rezolvare în Z ăbrăuĠi, cu excep Ġia grădiniĠei cu program prelungit care a
scos câĠiva dintre copii din mediul lor dificil de locuit. Z ăbrăuĠiul este de
altfel o dovad ă vie a crizei locuin Ġelorúi a necesit ăĠii dezvolt ării unui sistem
comprehensiv úi viabil de locuin Ġe sociale.
Integrarea copiilor în sistemul educativ . Participarea copiilor la
educaĠia preúcolarăúiúcolară este una dintre reu úitele majore ale
proiectului din Z ăbrăuĠi. Educa Ġia copiilor din popula Ġia marginalizat ă
trebuie s ă devină o prioritate la nivel na Ġional. Dup ă absolvire, tinerii trebuie
orientaĠi spre forme de integrare profesional ă, dar experien Ġa din ZăbrăuĠi
indică necesitatea unei precau Ġii sporite în dezvoltarea unor asemenea
programe. Ele se afl ă într-o rela Ġie directă cu piaĠa forĠei de munc ă, motiv
din care pot e úua în mai multe direc Ġii: atractivitate redus ă comparativ cu
oportunit ăĠile de munc ă din sectorul informal (ceea ce pare s ă se fi
întâmplat în Z ăbrăuĠi), dezvoltare artificial ă susĠinută de resursele alocate
iniĠial prin proiect (de asemenea, cazul Z ăbrăuĠiului), efecte de redistribuire
a forĠei de munc ă fără o sporire real ă a locurilor de munc ă etc.
Dezvoltarea capacit ăĠii de planificare familial ă. Experien Ġa din
ZăbrăuĠi dovede úte o dată în plus c ă în comunit ăĠile marginalizate exist ă un
deficit serios de capacitate de planificare familial ă, dar în acela úi timp o
nevoie ridicat ăúi o capacitate de absorb Ġie rapidă a acestor servicii.
Dezvoltarea comunitar ă în comunit ăĠile de rromi
Procesele sociale din Z ăbrăuĠi atrag aten Ġia asupra unor stereotipuri
úi mituri referitoare la popula Ġia de rromi, percep Ġii care pot influen Ġa
fundamental op Ġiunile de politici publice:
Mitul separ ării etnice . Comunitatea din Z ăbrăuĠi este eterogen ă din
punct de vedere etnic. Totu úi, contrar mitului unei diferen Ġieri „naturale” pe
criterii etnice, în Z ăbrăuĠi persoanele se raporteaz ă unele la altele mai mult
ca vecini pu úi într-o situa Ġie comun ă de criză,úi nu ca persoane cu identit ăĠi
diferite.
Mitul omogenit ăĠii socio-culturale a popula Ġiei de rromi . Există
percepĠia că populaĠia de rromi are un mod specific de definire úi rezolvare
a propriilor probleme, diferit de celelalte etnii. Pornind de la premisa unor valoriúi strategii proprii ireductibile, se ajunge la concluzia c ă lipsa unui
cadru de referin Ġă comun face imposibil ă cooperarea. Totu úi, nu etnia este
cea care structureaz ă percepĠia problemelor în Z ăbrăuĠi. SoluĠiile sunt
deseori definite în acela úi mod úi chiar implicând cooperarea
necondiĠ
ionată de apartenen Ġa etnică. Barierele úi diferenĠele ireductibile Ġin

CĂTĂLIN ZAMFIR úi COSIMA RUGHINI ù 90
de istoriile personale de adaptare la s ărăcie extrem ăúi sunt amplificate de
configura Ġia instituĠională în care este inserat ă comunitatea.
Mitul coeziunii interne ridicate a popula Ġiei de rromi . În ciuda
percepĠiei conform c ăreia ar exista o solidaritate intens ă a popula Ġiei de
rromi în definirea úi rezolvarea problemelor, care ar face imposibil ă
cooperarea, în Z ăbrăuĠi majoritatea rromilor se percep, ca úi românii, ca
aflându-se singuri într-o situa Ġie extrem de dificil ă. Ei nu se bazeaz ă în nici
un fel pe o a úa-numită „solidaritate etnic ă” în a-úi rezolva problemele, ci
doar eventual pe sprijinul familiei l ărgite. Chiar úi această solidaritate este
însă dificil de accesat, deoarece multe cupluri venite în Z ăbrăuĠi s-au
distanĠat de familiile lor, iar s ărăcia limiteaz ă resursele ce pot fi mobilizate
de familie. Mai mult, singur ătatea este uneori amplificat ă de rela Ġii de
exploatare ilegal ă a unor persoane de c ătre altele, independent de
apartenen Ġa etnică,úi chiar în interiorul unui grup etnic. Majoritatea rromilor
simt că au nevoie de protec Ġia institu Ġiilor publice împotriva unei eventuale
exploatări de care pot fi lovi Ġiúi faĠă de care identitatea etnic ă nu îi
protejeaz ă în nici un fel. Totu úi, dacă o institu Ġie îúi bazeaz ă politica pe
mitul unei „comunit ăĠi etnice” speciale, ea poate fi tentat ă să nu intervin ă,
delegându- úi funcĠia presupuselor mecanisme de autoreglare comunitare.
Deoarece acestea nu exist ă, oamenii sunt de fapt abandona Ġi de institu Ġiile
care ar trebui s ă îi reprezinte.

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 91
PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI
PUBLICE LOCALE DIN JUDE ğUL
PRAHOVA
Marian PREDA
Acest capitol este destinat analizei unor caracteristici ale
administra Ġiei locale din jude Ġul Prahova (printre care dotarea cu mijloace
de comunicare, comunicarea în interiorul institu Ġiei, comunicarea cu
cetăĠeniiúi cu eúaloanele superioare, stilurile de conducere în administra Ġia
publică locală). Cercetarea de teren (câteva interviuri de grup focalizate úi
ancheta pe baz ă de chestionar) a fost parte a unui proiect privind
comunicarea în administra Ġia public ă locală din jude Ġul Prahova1.
Interpretarea datelor în acest capitol a fost ulterioar ă finalizării proiectului
amintitúi porneúte de la nevoia de analiz ă mai aprofundat ă a problemelor
pe care le are administra Ġia public ă dintr-un jude Ġ din perspectiv ă
preponderent comunitar ăúi mai puĠin comunica Ġională.
Cercetarea de teren a constat în dou ă etape distincte:
Prima etap ă, cu caracter strict explorator, a constat în realizarea
a trei interviuri de grup focalizate cu subiec Ġi din administra Ġia
publică locală din jude Ġul Prahova, pornind de la un ghid de
interviu structurat pe care eu l-am alc ătuit pe baza opiniilor
membrilor echipei de cercetare (în calitate de grup de exper Ġi)
privind principalele teme ce ar trebui studiate în leg ătură cu
comunicarea în cadrul APL. Cele trei discu Ġii de grup au fost
moderate de Rodica Ghete úi Cristina Carp. Scopul acestei etape
a fost identificarea principalelor întreb ări care s ă fie plasate în
chestionarul ce urma s ă fie aplicat în etapa a doua úi a

1 Proiectul "Comunicarea în administra Ġia locală din Prahova", realizat în 1998, a
fost coordonat de Rodica Ghete úi Cristina Carp, iar metodologia de cercetare,
ghidul de interviu, chestionarul, prelucrarea úi interpretarea datelor au fost
realizate de Marian Preda. Pentru formularea unor întreb ări din chestionar am
primit sugestii úi de la ceilal Ġi membri ai echipei. Consiliul Jude Ġean Prahova a
sprijinit realizarea proiectului în general úi a cercet ării de teren în special.

MARIN PREDA 92
variantelor de r ăspuns posibile, astfel încât s ă nu existe variante
de răspuns nepotrivite sau omise úi să nu rămână prea multe
întrebări închise. Pe de alt ă parte, răspunsurile/opiniile exprimate
de participan Ġii la discu Ġiile de grup pot fi ele însele utile pentru
concluziile cercet ăriiúi pot înso Ġi rezultatele statistice sub form ă
de exemple.
Cea de-a doua etap ă a constituit-o cercetarea pe baz ă de
chestionar. Chestionarul a cuprins 28 de întreb ăriúi a fost aplicat
(prin autocompletare) unui num ăr de 262 de subiec Ġi din
administra Ġia publică locală a judeĠului Prahova în anul 1998.
Interviurile de grup focalizate (focus groups) fac parte dintre metodele
de cercetare calitative, utilizate frecvent în ultima vreme mai ales cu caracter explorator, pe teme noi, insuficient cercetate úi/sau care nu se preteaz ă la
cercetări cantitative precum cele pe baz ă de chestionar. Ele nu au gradul de
reprezentativitate al cercet ărilor cantitative realizate pe un e úantion
reprezentativ, dar sunt foarte relevante pentru tipurile de opinii/atitudini/ probleme ale categoriei de subiec Ġi chestionate. Mai concret, de úi nu vom
putea afirma c ă opiniile/problemele celor ce vor participa la discu Ġiile noastre
sunt acelea úi cu opiniile tuturor angaja Ġilor DAPL, ele vor fi cu certitudine
valabileúi pentru mul Ġi alĠi funcĠ
ionariúi aleúi locali din aceea úi zonă.
Caracteristicile subiec Ġilor
Referitor la cercetarea pe baz ă de chestionar, caracteristicile celor
262 de subiec Ġi care au completat chestionarele úi le-au returnat autorilor
cercetării sunt urm ătoarele:
Vârsta (în ani împlini Ġi):
Minimă: 23 de ani Maxim ă: 74 ani

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 93
Vârsta medie (pe func Ġii):
FuncĠia Media de vârst ă
FuncĠionar al prefecturii vârsta în ani 43,0
Membru în CJ vârsta în ani 53,0
FuncĠionar al CJ vârsta în ani 52,9
Primar vârsta în ani 49,9
Consilier local vârsta în ani 51,1
Secretar vârsta în ani 42,3
FuncĠionar al prim ăriei vârsta în ani 45,4
Nr. vârsta în ani 63,0
Distribu Ġia pe sexe a responden Ġilor:
Masculin: 76,7% Feminin: 23,3%
FuncĠiile responden Ġilor:
1. Primar 22,1%
2. Consilier local 36,6%
3. Secretar 26,0%
4. Func Ġionar al prim ăriei 6,1%
5. Membru în Consiliul Jude Ġean (ales) 2,7%
6. Func Ġionar al Consiliului Jude Ġean 2,7%
7. Func Ġionar al prefecturii 3,4%

MARIN PREDA 94
Vechimea în func Ġieúi vechimea în DAPL (în ani) a subiec Ġilor a
fost urm ătoarea:

FuncĠia Mediile (în ani)
FuncĠionar al prefecturii vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 2,5
6,9
Membru în CJ vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 4,4
13,0
FuncĠionar al CJ vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 17,2
17,1
Primar vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 6,6
8,4
Consilier local vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 5,8
6,4
Secretar vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 11,6
14,7
FuncĠionar al prim ăriei vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 6,7
7,3
Nr. vechimea în func Ġie (ani)
vechimea în APL (ani) 7,0
Distribuirea subiec Ġilor în func Ġie de tipul de localitate a fost
următoarea:
1. Din comune 70,2%
2. Din ora úe (altele decât Ploie úti) 21,0%
3. Din municipiul Ploie úti 8,4%
* Un subiect nu a r ăspuns la aceast ă întrebare.
Apartenen Ġa politic ă:
Membru de partid 59,5%
Independent 22,9%
Nu declar ă 17,6%

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 95
Partidul celor care sunt membri de partid:
PNğCD PD PDSR APR PNR PUR PNL PRM PSM ALTELE
7,3% 23,7% 9,5% 7,6% 1,1% 1,5% 2,7% 1,5% 0,4% 3,2%
* Nu s-au declarat membri de partid sau nu au r ăspuns: 41,2%.
Evident, aceste date ar trebui comparate cu structura de
reprezentare a partidelor politice în APL a jude Ġului Prahova pentru a putea
vorbi de o reprezentativitate a lor. ğinând totu úi cont de num ărul destul de
mare de responden Ġi, consideram c ărezultatele cercet ării noastre sunt
semnificative pentru problemele abordate, úi nu pentru structura
reprezent ării politice a partidelor, criteriu care are, de altfel, o importan Ġă
relativ redus ă la nivel local în România .
Administra Ġia locală (aleúii locali úi funcĠionarii) din Prahova poate
fi caracterizat ă, potrivit datelor din cercetarea de teren, ca fiind:
preponderent masculin ă;
îmbătrânită;
învechit ă (cu multe persoane foarte vechi în func Ġie).
Se remarc ă, printre caracteristicile responden Ġilor, reprezentarea
redusă a femeilor (doar un sfert dintre membrii administra Ġiei publice locale),
mediile de vârst ă relativ ridicate (dac ăĠinem seama de vârsta medie real ă de
pensionare în România, constat ăm că aleúiiúi funcĠionarii Consiliului
JudeĠean Prahova úi consilierii locali au media de vârst ă apropiat ă de
aceasta, primarii fiind úi ei “pe aproape de vârsta pension ării”).Vechimea în
APL a membrilor Consiliului Jude Ġean (14 ani), a func Ġionarilor acestuia (17
ani)úi a secretarilor prim ăriilor (aproape 15 ani) în 1998 ne demonstreaz ă că
cea mai mare parte dintre ace útiasunt func Ġionarii din perioada
comunist ă. Ca urmare, pe lâng ă experien Ġă – nu întotdeauna pozitiv ă în sine
– este de presupus ( úi, pentru unii indicatori, se poate demonstra) c ă unii
dintre ace útia au p ăstratúi “ethosul” birocratic úi autoritar al perioadei
comuniste, stilurile de lucru, dar úi de comunicare cu cet ăĠenii institu Ġiilor din
acea perioad ă.
Iată două citate din discu Ġiile de grup care confirm ă datele cantitative:
“… sunt primar din 1987 úi am acela úi personal cu care lucrez … v ă daĠi seama
de calitatea rela Ġiilor noastre” (dl Dascălu).
“În ce prive úte alte rela Ġii pe care nu vi le-am putut da mai devreme, cu consilierii,
ne cunoa útem de atâ Ġia ani, nu sunt probleme. Probleme au fost úi sunt cu
bibliotecara…” ( primarul C ăpriĠă).

MARIN PREDA 96
Probleme cu care se confrunt ă comunit ăĠile
localeúi administra Ġia locală
Cele mai grave probleme ale comunit ăĠilor locale din Prahova
în anul 1998 au fost apreciate de responden Ġii noútri ca fiind:
1. Lipsa fondurilor – men Ġionată de 23,2% dintre subiec Ġi, dintre care
21% pe primul loc;
2.ùomajul – 22,5%, la 19,1% fiind pe primul loc;
3. Alimentarea cu ap ă a localit ăĠii – men Ġionată de 23,6% dintre
subiecĠi, dintre care 16,4% pe primul loc;
4. Aplicarea Legii nr. 18 – 11,5%, dintre care 8% pe primul loc; 5. Drumurile – 11,4, dintre care 5,3% pe primul loc; 6. Birocra Ġia – 2,7%;
7. Racordul la gaze – 4,9%, din care 1,9% pe primul loc; 8. Altele (men Ġionate de sub 1% dintre subiec Ġi).
Se remarc ă cele dou ă probleme care sunt de fapt probleme (ale
economiei) na Ġionale: lipsa fondurilor úiúomajul, urmând apoi o serie de
probleme concrete, foarte practice: re Ġelele de ap ă, reîmpropriet ărirea cu
pământ, drumurile, racordul la gaze. Mi se pare semnificativ faptul c ă
problemele enun Ġate de ale úiiúi funcĠionarii locali Ġin de “nevoile de baz ă”
ale cetăĠenilorúi localităĠilor, salariul, apa curent ă, drumurile, gazele fiind
probleme primordiale, necesit ăĠi esenĠiale pentru condi Ġii de viaĠă. Este un
prim argument pentru a afirma c ă administra Ġia locală
are mai degrab ă un
rol de sprijinire a popula Ġieiúi localităĠilor într-un fel de “lupt ă de
supravie Ġuire”, deci, prin consecin Ġe, nu este suficient preocupat ă de
activităĠile de timp liber, de dezvoltare, de cooperare cu alte localit ăĠi, de
investiĠii (în dezvoltare, nu în consum/în nevoile de baz ă).
Fiind întreba Ġi care este cea mai grav ă problem ă cu care se
confruntă ei personal în cadrul administra Ġiei publice locale, subiec Ġii au
oferit urm ătoarele răspunsuri:
1. Lipsa fondurilor – 16%, dintre care 14,9% o men Ġionează pe
primul loc;
2. Modific ările aduse aplic ării Legii nr. 18/91 – 15,3%, pentru 14,9%
dintre ei pe primul loc;
3. Incompeten Ġa funcĠionarilor – 6,5%, din care 6,1% prima;

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 97
4. Comunicarea proast ă între autorit ăĠile locale – 5%, cu 4,2%
prima;
5. Legisla Ġia proast ă – 3,8%;
6. Veniturile mici – 3,8%; 7. Lipsa dot ărilor tehnice – 3,1%;
8. Apa potabil ă – 3,1%;
9. Lipsa legii func Ġionarului public – 2,3%.
Spre deosebire de problemele localit ăĠii, se constat ă că printre
problemele cu care ale úiiúi funcĠionarii locali se confrunt ă în mod personal
apar problemele legate de legisla Ġie (care este apreciat ă ca fiind “ proastă,
confuză”, uneori “ inexistent ă”), problema incompeten Ġei funcĠionarilor
(menĠionată în special de ale úii locali: primari, consilieri care nu sunt
mulĠumiĠi de calităĠile subordona Ġilor), problema salariz ării în APL, problema
lipsei dot ării tehnice.
Elaborarea legisla Ġiei în “turnul de filde ú” al puterii
centrale determin ă disfunc Ġii, confuzie úi nemulĠumiri
în plan local
LegislaĠia pare s ă fie perceput ă negativ de cople úitoarea majoritate a
subiecĠilor noútri. Tabelul urm ător este semnificativ pentru principalele critici
aduse legisla Ġiei privind administra Ġia locală chiar de cei care o utilizeaz ă.
Problema principal ă a legisla Ġiei pare s ă fie modalitatea de adoptare a ei: de
la centru úi fără consultarea comunit ăĠilor locale, modalitate acuzat ă de 45%
dintre subiec Ġi. Neclaritatea legisla Ġiei, faptul c ă “permite multe interpret ări”
(care este acuzat de 72,5% dintre subiec Ġi) constituie tot o consecin Ġă a lipsei
de consultare a speciali útilor locali, deci a ne/desconsider ării unor situa Ġii
specifice anumitor comunit ăĠi, situaĠii care ar fi impus preciz ări, nuanĠăriúi
care ar fi redus ambiguitatea legisla Ġiei. Adoptarea legisla Ġiei numai prin
consultări la nivel central (guvern, partidele din coali Ġie, parlament,
preúedinĠie) o separ ă pe aceasta de realit ăĠileúi de nevoile comunitare.
Faptul că este stufoas ă, incomplet ă, că nu prevede clar obliga Ġiiúi sancĠiuni
denotă o competen Ġă redusă a celor care au elaborat úi votat legisla Ġia
privind administra Ġia localăúi o modalitate “reactiv ă”, pripită, “hei-rup-ist ă” de
lucru, care în locul strategiilor coerente pune conformismul fa Ġă de interese

MARIN PREDA 98
de grup, de partid, fa Ġă de “recomand ări”impuse de organisme
internaĠionaleúi de clien Ġii politici interni.
Iată cum aprecieaz ă subiecĠiiadecvarea legisla Ġiei referitoare la
administra Ġia public ă localăúi la problemele locale ale cet ăĠenilor :
Aprecieri privind legisla Ġia % de acord cu
aprecierea
este neclar ă, permite prea multe interpret ări 72,5%
este neadecvat ă pentru c ă nu au fost consulta Ġi
úi specialiútii din teritoriu (comune, ora úe, judeĠe)
la redactarea ei 44,7%
este prea “stufoas ă“ (multe acte normative
pentru o singur ă problem ă) 37,4%
sunt probleme importante
nereglementate legal. Legea patrimoniului
12,6% 28,6%
Exemple:Statutul func Ġionarului
public 6,9%
este inoperant ă pentru c ă nu prevede
obligativitatea unor m ăsuriúi sancĠiunile pentru
nerespectarea ei 13,7%
este foarte bun ă, sunt mul Ġumit de ea 5%
altă apreciere personal ă
privind legisla Ġia din dome “Se schimb ă prea des” 2,3%
niul administra Ġiei locale “Este neclar ă” 1,1%
Comunicarea cu cet ăĠenii
Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, comunicarea în
administra Ġia public ă locală din Prahova este preponderent pasiv ă, se
desfăúoară de obicei într-un singur sens – dinspre institu Ġii spre cet ăĠeni
(prin panouri de afi úaj, radio local, bro úuri) – úi este plasat ă la sediile
instituĠiilor (prin panouri de afi úajúi audienĠe) (vezi tabelul urm ător).

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 99
Comunicarea cu cet ăĠenii este în mic ă măsură interactiv ă
(úedinĠe/întâlniri cu cet ăĠenii). Toate acestea fac administra Ġia publică să-úi
păstreze caracteristica din perioada comunist ă, anume rolul administrativ,
aplicarea în teren a dispozi Ġiilor centrale úi mai puĠin atragerea cet ăĠenilor la
luarea deciziilor. Neîncurajarea particip ării cetăĠenilor la treburile localit ăĠii,
la luarea deciziilor privind propria localitate atrage, în mod logic, dup ă sine
úi o susĠinere mai redus ă a măsurilor de reform ă, a eventualelor schimb ări
pe care administra Ġia locală doreúte să le introduc ă în comunitate, o
participare sc ăzută din partea membrilor comunit ăĠii.
ModalităĠi/mijloace de comunicare utilizate în institu Ġiile
administra Ġiei locale pentru comunicarea cu cet ăĠenii:
ModalităĠi de comunicare
cu cetăĠenii% declar ă
că le
utilizeaz ă
Panouri de afi úaj la prim ărie 83,2%
AudienĠe pe toat ă perioada programului de lucru 62,6%
Transmiterea de informa Ġii în mod individual, prin consilieri 61,5%
Panouri de afi úaj în alte locuri ale comunei
(în afara prim ăriei) 56,5%
ùedinĠe ad-hoc cu cet ăĠenii, în teren 41,6%
ùedinĠe periodice cu cet ăĠenii 37,4%
Program fix de audien Ġe 36,6%
StaĠie/post de radio local 14,5%
Program TV local 11,8%
Rubrici/anun Ġuri în presa local ă 9,5%
Broúuri de informare sau flutura úi 3,1%
Deúi, aúa cum se poate observa din tabelul urm ător,persoanele
responsabile cu administrarea comunit ăĠilor sunt con útiente de eficien Ġa
ridicată a măsurilor directe (audien Ġe,úedinĠe cu cet ătenii)úi a celor
“moderne” de comunicare (radio sau TV local), continu ă să recurgă la cele
tradiĠionaleúi pasive, precum panourile de afi úajúi clasicele audien Ġe
individuale, care sunt modalit ăĠi de comunicare specifice crizei úi care
genereaz ă, pe de-o parte, favoritisme úi corupĠieúi, pe de alta, suspiciune din
partea restului popula Ġiei. AfirmaĠiile unui primar sunt semnificative în acest
sens:

MARIN PREDA 100
“Sistemul de comunicare a cet ăĠenilor la sate este terminat…. criteriile de
informare cele mai bune se afl ă la oraúe, prin mass-media, ziare, televiziune,
cablu. Unele zone ale Ġării, precum Valea Cricovului, sunt foarte vitregite din
acest punct de vedere. Nu avem pres ă, nu prindem sistemul de canale existent
la oraúe. Nu prindem nici programul na Ġional de televiziune, ce s ă mai vorbim
de programul doi sau altele, care s-au dezvoltat în ultima vreme. … Nu avem
telefonie bine pus ă la punct, nici difuzare a presei. Ne-ar trebui úi un ORAC,
cum erau sta Ġiile la prim ărie. Sunt multe ora úe unde în zece minute vorbe úte
primarul. Conteaz ă foarte mult ca zilnic sau s ăptămânal, timp de zece minute
să facem o discu Ġie prin radioemisie cu cet ăĠenii. Conteaz ă foarte mult o
asemenea discu Ġie cu cet ăĠenii. I-am îndemna la multe ac Ġiuni…” ( Primarul
comunei B ărĠeúti).
Rolul consilierilor în comunicarea cu cet ăĠenii pare redus, iar
deplasarea în teren este rar ă, comunicarea desf ăúurându-se în cea mai mare
parte la sediile administra Ġiei publice locale.
ModalităĠile de comunicare (din lista anterioar ă) pe care le
consider ă subiecĠii ca fiind cele mai eficiente:
Mijloace de comunicare Cel mai
eficientAl doilea ca
eficienĠă
1. Panouri de afi úaj la prim ărie
2. Panouri de afi úaj în alte locuri ale
comunei (în afara prim ăriei)
3. StaĠie/post de radio local
4. Program TV local 5. Program fix de audien Ġe
6.Audien
Ġe pe toat ă perioada
programului de lucru
7. Rubrici/anun Ġuri în presa local ă
8. Broúuri de informare sau flutura úi
9.ùedinĠe periodice cu cet ăĠenii
10.ùedinĠe ad-hoc cu cet ăĠenii, în teren
11. Transmiterea de informa Ġii în mod
individual, prin consilieri
12. Nu r ăspund8,8%
3,1%
14,5%
9,9%5,3%
27,9%
1,1%1,5%
13,4%
8%
4,6%
5,0%11,5%
8,4%
6,1%7,3%3,4%
11,5%
2,7%1,5%
15,3%13,4%
12,2%
6,9%

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 101
Comunicarea în interiorul institu Ġiilor
Comunicarea în interiorul institu Ġiilor de administra Ġie locală din
Prahova este în general informal ă, conform r ăspunsurilor subiec Ġilor. În
bună parte datorit ă dimensiunii reduse a num ărului de func Ġionari din
primării, dar úi datorită stilului de conducere preponderent autoritar al
majorităĠiiúefilor care recurg rar la delegarea de autoritate, comunicarea
direct cu func Ġionarii este preponderent ă. AdjuncĠii par să aibă un rol mai
mult decorativ, doar 13% dintre ei constituind veriga de comunicare între úefúi funcĠionari. Rolul pur decorativ al adjunc Ġilor este favorizat în multe
cazuri de apartenen Ġa lor (a viceprimarilor, de exemplu) la alte partide
politice decât cel al úefului, de condi Ġia lor de adversari politici sau chiar de
potenĠiali adversari în urm ătoarele alegeri locale.
Singurul func Ġionar pe care îl consult ă primarii în mod sistematic
pare a fi secretarul prim ăriei, restul, inclusiv viceprimarii având rol mai
degrabă "decorativ" în plan decizional, a úa cum rezult ăúi din declara Ġia
unuia dintre primarii intervieva Ġi:
“Chiar dac ă, de exemplu, în perioada concediului… dac ă ar fi, sarcinile primarului
le ia viceprimarul, dar în special îl deleg s ă-mi Ġină locul pe secretarul
consiliului, în care am o încredere deosebit ă, e jurist de meserie” ( dl Dascălu).
Benefică în planul eficien Ġei transmiterii mesajului, comunicarea
directă dintre úefúi funcĠionari poate fi contraproductiv ă datorită volumului
mare de timp pe care úeful institu Ġiei trebuie s ă-l aloce pentru interac Ġiuni
individuale succesive. Asta cu atât mai mult cu cât úedinĠele, ca modalitate
de comunicare în grup, de dialog, de decizie colectiv ăúi de participare la
luarea deciziilor sunt, în majoritatea institu Ġiilor, rare (în 40% din cazuri –
săptămânaleúi în 35% – doar ocazionale, pentru situa Ġii de urgen Ġă).
Cum se realizeaz ă comunicarea informa Ġiilor în interiorul
instituĠiilor APL:
Comunicare Direct între úefiúi funcĠionarii angaja Ġi 73,3%
informal ă Între úefúi adjuncĠiúi între ace útiaúi funcĠionari 13,4%
Comunicare Zilnice 4,2%
formală De câteva ori pe s ăptămână 10,7%
(úedinĠe) O dată pe săptămână 39,7%
Doar ocazional, în situa Ġii urgente 34,7%

MARIN PREDA 102
Comunicarea între membrii unei institu Ġii locale este deficitar ăúi
după orele de program, în afara institu Ġiei. Ea nu este institu Ġionalizatăúi se
rezumă în cea mai mare parte la întâlniri cu ocazia celebr ării unor
evenimente personale/de familie ale membrilor institu Ġiei.Faptul c ă 40%
dintre subiec Ġi nu se întâlnesc cu nici o ocazie în afara orelor de program,
că doar câteva procente particip ă împreun ă cu alĠi colegi la activit ăĠi
extraprofesionale care s ă favorizeze comunicarea úi cunoa úterea
reciprocă, alături de comunicarea în grup ( úedinĠe) destul de redus ă, arată
o coeziune sc ăzută a personalului institu Ġiilor din administra Ġia public ă
locală, o atitudine de indiferen Ġă faĠă de ceilal Ġi colegi úi deci fa Ġă de
instituĠieúi problemele ei, o atomizare func Ġionalăúi decizional ă care nu pot
fi decât contraproductive.
Întâlniri ale ale úilor locali úi funcĠionarilor în afara orelor de
program men Ġionate de subiec Ġi:
Pentru celebrarea zilelor de na útere/onomastice sau a unor
evenimente personale/de familie ale colegilor59,2%
Cu alte ocazii, cum ar fi: ùedinĠe ale consiliului local (sic!) 3,1%
Revelion, excursii 2,7%
S ărbători religioase 1,9%
1 Decembrie, Ziua Eroilor 1,9%
Dotareúi posibilit ăĠi de comunicare ale institu Ġiilor
úi localităĠilor din Prahova
Dotarea institu Ġiilor din administra Ġia locală din jude Ġul Prahova, unul
dintre cele mai bine situate din punct de vedere economic, era în 1998 extrem de deficitar ă. Faptul c ădoar pentru aproximativ 40% dintre subiec Ġi
instituĠia are un calculator, doar 1,5% aveau acces la e-mail, 30% la un fax,
doar 67% aveau un copiator tip xerox úi doar 78% dintre institu Ġii aveau
acces la un telefon direct, úi asta într-un jude Ġ precum Prahova, denot ă o
situaĠie gravă a dotării comunit ăĠilor locale din România cu mijloace de
comunicare. Situa Ġia cea mai grav ă este cea din rural unde, spre exemplu,
calculatorul, e-mailul úi faxul sunt aproape inexistente.
Ca urmare, comunicarea cu angaja Ġii în situa Ġii de urgen Ġă se face înc ă
prin curier în aproape jum ătate dintre institu Ġii, după cum se vede mai jos.

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 103
RugaĠi să menĠioneze modalităĠile de comunicare ale institu Ġiilor
din administra Ġia public ă cu angaja Ġii lor în situa Ġii de urgen Ġă, subiecĠii
le-au indicat pe urm ătoarele:
telefonul direct (acas ă) – 82,8%;
prin curier – 48,9%;
telefon prin central ă – 23,3%;
telefonul mobil – 17,9%;
Iatăaceeaúi situaĠie în func Ġie de tipul de localitate :
Tip localitate
comun ă oraú municipiu nr.
Contacta Ġi prin
TELEFONDIRECTmembrii institu Ġiei
dvs.?% nu
dadeplasareaNr.total21,2%
78,8%
100,0%5,5%
95,5%
100,0%13,6%
86,4%
100,0%100,0%
100,0%
Contacta Ġi prin
TELEFON PRIN CENTRAL Ă
membrii institu Ġiei
dvs.?% nu
dadeplasareaNr.total78,3%
21,7%
100,0%78,2%
21,8%
100,0%59,1%
40,9%
100,0%100,0%
100,0%
Contacta Ġi prin
CURIERPERSONALmembrii institu Ġiei
dvs.?% nu
dadeplasareaNr.total40,8%
59,2%
100,0%67,3%
32,7%
100,0%95,5%
4,5%
100,0%100,0%
100,0%
Contacta Ġi prin
TELEFON MOBIL membrii institu Ġiei
dvs.?% nu
dadeplasareaNr.
total94,6%
5,4%
100,0%67,3%
32,7%
100,0%18,2%
81,8%
100,0%100,0%
100,0%
Contacta Ġi prin
E-MAILmembrii institu Ġiei
dvs.?% nu
dadeplasareaNr.total100,0%
100,0%100,0%
100,0%95,5%
4,5%
100,0%100,0%
100,0%
Prin ce ALTE
MIJLOACEcontacta Ġi membrii
instituĠiei dvs.? % nu
dadeplasareaNr.total5%
99,5%
100,0%100,0%
100,0%100,0%
100,0%100,0%
100,0%

MARIN PREDA 104
Mijloacele de comunicare la care subiec Ġii au acces pentru a
comunica cu alte institu Ġii (de la nivelul ierarhic superior sau inferior):
Mijlocul de comunicare Câ Ġi pot comunica cu alte
instituĠii cu ajutorul lui
1. Telefon mobil 16,8%
2. Telefon direct 77,9%
3. Telefon prin central ă 37,0%
4. Fax 30,2%
5. E-mail 1,5%
6. Telex 6,5%
Pe lângă lipsa unor mijloace de comunicare indispensabile în lumea
modernă, multe institu Ġii din administra Ġia publică locală sunt prost dotate úi
cu mijloace care faciliteaz ă indirect comunicarea úi care uúurează munca úi
sporesc eficien Ġa în institu Ġiile birocratice. Numărul mic al calculatoarelor úi
copiatoarelor reduce practic eficien Ġa instituĠiilorúi în acela úi timp reduce
calitatea serviciilor oferite cet ăĠenilor, iar lipsa unui autoturism, de exemplu,
reduce capacitatea de interac Ġiune direct ă a conducerilor locale cu alte
instituĠii, dar úi cu cetăĠenii, cu comunit ăĠile locale “în teren”, acolo unde
sunt plasate úi multe dintre problemele comunit ăĠilor.
InstituĠiile deĠin în proprietate:
autoturism – 42,7%;
calculator (computer) – 39,7%;
copiator (xerox) – 67,2%.
Faptul c ă peste 5% dintre responden Ġi nu au în comunitatea lor
úosea asfaltat ă, peste 55% nu au cale ferat ăúi aproape un sfert nu pot
recepĠiona alte posturi TV decât cel na Ġional (obedient adesea fa Ġă de
partidele aflate la putere) constituie înc ă o cauză a izolării comunica Ġionale
a unor comunit ăĠi locale.
În localitate exist ă:
úosea asfaltat ă – 94,3% au r ăspuns “Da”;
posibilitatea de a recep Ġiona alte posturi TV decât TVR 1 –
76,3%;
cale ferat ă – 46,6%.

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 105
Izolarea comunica Ġională parĠială a unor comunit ăĠi locale nu a
contribuit îns ă la păstrarea sau multiplicarea unor evenimente comunitare
care să faciliteze participarea cet ăĠenilorúi să sporeasc ă comunicarea
informalăúi ataúamentul fa Ġă de comunitate. Faptul c ădoar în 35% dintre
comunităĠi primăria este implicat ă în evenimente/manifest ări cu caracter
comunitar denot ă o dezagregare grav ă a spiritului úi a iniĠiativelor
comunitare în România. Dacă mai ad ăugăm căúi dintre aceste 35%
comunităĠi în majoritatea evenimentele au un caracter preponderent
economic (bâlciuri, târguri), r ămân extrem de pu Ġine cazuri de manifest ări
(culturale, artistice, religioase, aniversare) care înt ăresc într-adev ăr
identitatea úi participarea comunitare.
ÎntrebaĠi dacă în localitatea lor exist ă serbări/manifest ări
anuale/periodice cu caracter local în care prim ăria să fie implicat ă
(gen Ziua Recoltei, bâlciuri, festivaluri), subiec Ġii au răspuns:
NU – 58,8% DA 35,5% 5,7% NU AU R ĂSPUNS
Pentru cei 35,5% care au r ăspuns “Da”, s ărbătorile sunt:
Sărbătoarea Cât la sut ă dintre
subiecĠi au men Ġionat-o
Bâlciuri, târguri anuale 30,2%
Bâlciuri, târguri s ăptămânale 6,1%
Ziua NaĠională/Ziua Eroilor 10,2%
Manifest ări culturale 11,1%
Ziua ora úului/Întâlniri cu fiii ora úului sau
comunei8,0%
Hramuri ale bisericilor 3,1%
Zile ale unor profesii (ex., Ziua petrolistului) 2,3%
Sărbători de iarn ă sau de Pa úte 3,0%
Ziua recoltei, vinului, Ġuicii 2,7%
Serbările zăpezii 3,4%
Serbăriúcolare 3,4%
Dezagregarea comunit ăĠilor locale este rezultatul distrugerii seturilor
de valori tradi Ġionaleúi a institu Ġiilor care le-au promovat. Diminuarea
manifest ărilor care au promovat la nivel comunitar valorile moralei cre útine,
munca, respectul fa Ġă de tradi Ġieúi înainta úi sunt evidente în tabelul

MARIN PREDA 106
anterior. Dup ă perioada comunist ă în care obligativitatea particip ăriiúi
falsul formalism al întrunirilor au degradat importan Ġa comunit ăĠii locale,
familiaúi poate grupul de rude úi de prieteni au r ămas, probabil, singurele
medii de transmitere a valorilor (nun Ġile, botezurile, s ărbătorile religioase,
onomasticele continuând s ă fie importante pentru indivizi în aceste “grupuri
mici”). Lipsa controlului comunit ăĠii (ca “grup mare” care uniformizeaz ă,
sancĠioneazăúi conserv ă fondul cultural al localit ăĠilor) asupra valorilor
promovate în familie úi grupul de prieteni úi rude (ca grupuri “mici”) a
favorizat degradarea tradi Ġiei, devian Ġa, alienarea unor indivizi úi grupuri
mici.
Stiluri de conducere în APL
Pentru comunit ăĠi în general úi pentru institu Ġiile din administra Ġia
publică locală – formele institu Ġionalizate de organizare-administrare a
comunităĠilor locale – conducerea (liderii úi stilurile lor de conducere) are o
maximă importan Ġă. Este motivul pentru care am alocat un calup de
întrebări unor teme care se refer ă la stilurile de conducere ale úefilor de
instituĠiúi, în direct ă legătură cu acestea, la modalit ăĠile de luare a deciziilor
úi de participare la luarea deciziilor în comunit ăĠi.
ÎntrebaĠi cum cred c ă ar merge lucrurile la ei în institu Ġie, dacă
úeful (primarul/prefectul/ pre úedintele Consiliului Jude Ġean) ar lipsi o
perioadă mai lung ă (2-3 săptămâni), subiec Ġii au răspuns :
1. La fel – 66,8%; 2. Mai bine – 2,7%; 3. Mai rău – 27,1%; 4. Nu au r ăspuns – 3,4%.
În privin Ġa stilurilor de conducere, subiec Ġii cred c ă un
primar/pre úedinte de Consiliu Jude Ġean este mai bun (mai eficient)
dacă:
a)ğine totul sub control astfel încât s ă
prevină neregulile, iar
prezenĠa lui este esen Ġială pentru ca lucrurile s ă meargă bine –
21,4%;
b) A organizat totul astfel încât lucrurile s ă meargă bine chiar dac ă
el lipseúte pentru o perioad ă mai lung ă – 76,7%;
c) Nu au r ăspuns – 1,9%.

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 107
Răspunsurile de mai sus sugereaz ă o înclina Ġie a preferin Ġei privind
stilurile de conducere úi chiar a stilurilor de conducere spre modelul
”democrat” úi mai puĠin spre cel “autoritar”. Cu toate acestea, conducerea
mai degrab ă “centralist ă”, “autoritar ă” a institu Ġiilor administra Ġiei locale este
evidentă la indicatorul “luarea deciziilor”, exemplificat în seria de r ăspunsuri
următoare.
Dincolo de legi úi de regulamente, în institu Ġia subiec Ġilor
deciziile importante le ia :
1.ùeful institu Ġiei (primar, prefect, pre úedinte de Consiliu Jude Ġean)
– 73,7%;
2. Secretarul institu Ġiei,úeful fiind informat despre ele úi uneori
consultat – 1,5%;
3. În special Consiliul (comunal, or ăúenesc, jude Ġean) – 16%;
4. ToĠi angajaĠii instituĠiei în func Ġie de responsabilit ăĠi – 3,8%.
Iatăúi o declara Ġie, consider elocvent ă, a unui primar "autoritar":
“La primărie, la Albe úti, nu prea ia nimeni hot ărâri în locul meu, pentru c ă nu prea
am avut concediu. În lipsa mea numai adeverin Ġe se elibereaz ă, dar nici o
hotărâre. Aúa am hot ărât cu toĠii de la început” ( dl CăpriĠă).
Modelul “conduc ătorului unic, atot útiutor” promovat în perioada
comunist ă de Ceau úescuúi reprodus de sistem úi la nivel jude Ġeanúi local
în acea perioad ă s-a conservat în bun ă măsură. Iată un exemplu de "stil de
lucru" promovat înc ă:
“Cea mai bun ă relaĠie este cea direct ă, mai sigur ă decât cea prin telefon. A úa te
úi cunoúti, cunoúti persoana. (…) Pe vremuri Chivu Stoica era deputat de
Marea Adunare Na Ġională de Prahova. La un moment dat, unui primar nu-i
prelungea întreprinderea auto traseul cursei cu vreo 600 de metri. La care
primarul se ridic ă în úedinĠă úi-úi spune oful, la care e l ăsat în pace, nu-l
întrerupe nimeni, ca dup ă aceea r ăposatul Chivu Stoica îi zice: "Auzi, m ăi
omule (nu i-a zis nici tovar ăúe, nici domnule), ai fost vreodat ă la directorul ăsta
care e cu transpoartele ? Te-ai dus la el cu o damigean ă, să staĠi de vorb ă, să
vă puneĠi de acord?" "N-am fost, da' i-am f ăcut nu útiu câte hârtii…" "E, atunci
rămâi cu hârtiile tale." Comunicarea direct ă de la individ la individ este cea mai
bunăúi cea mai benefic ă”(membru al CJ Prahova).
Rolul speciali útilor (secretarul úi funcĠionarii) pare s ă fie pur
executoriu, oricum insignifiant în luarea deciziilor importante. Rezultatul este, probabil, neprofesionalitatea, amatorismul, arbitrarul multor decizii. ùi

MARIN PREDA 108
mai mult surprinde rolul sc ăzut în luarea deciziilor al reprezentan Ġilor aleúi
ai comunit ăĠilor (consiliile locale úi judeĠene), reprezentan Ġi cu func Ġie pur
decizional ă în “logica” sistemului democratic. Doar 16% influen Ġă pentru
consiliu comparativ cu 74% pentru úeful institu Ġiei presupune o doz ă
însemnat ă de centralism, autoritarism úi mimare a democra Ġieiúi
participării. Deúi aleúii locali sunt consulta Ġi în bună măsură (este, de fapt,
obligatoriu prin lege), faptul că funcĠionarii (speciali útii) sunt consulta Ġi în
mare úi foarte mare m ăsurădoar în jum ătate (49,6%) din deciziile care
Ġin de domeniul lor de competen Ġă este alarmant úi subliniaz ă
amatorismul deciziilor luate de conducerile locale .
Sunt consulta Ġi în luarea deciziilor legate de domeniul lor de
competen Ġă:
În foarte
mare
măsurăÎn mare
măsurăÎn mică
măsurăÎn foarte
mică
măsurăDeloc Nu
răspund
Aleúii locali de c ătre
primarul/pre úedintele
Consiliului Jude Ġean 32,1% 42% 9,9% 2,7% 0,8% 12,6%
FuncĠionarii locali de
către Consiliul comunal/
orăúenesc/jude Ġean 13,7% 35,9% 21% 3,4% 2,7% 23,3%
Primarii din comune úi
oraúe de către Consiliul
JudeĠean 26% 37,4% 12,6% 5,7% 0,4% 17,9%
Cei din jude Ġe de către
DAPL 9,5% 12,6% 12,6% 7,6% 4,6% 53,1%%
Având în spate votul concet ăĠenilor lor, dar úi povara
responsabilit ăĠii privind deciziile luate, mul Ġi aleúi locali nu accept ă uúor
amestecul "jude Ġului" în problemele úi proiectele care privesc strict
comunitatea local ă sau cet ăĠenii, precum în exemplele urm ătoare în care
instituĠiile de la nivel jude Ġean sunt percepute ca frâne, obstacole
suplimentare în rezolvarea unor probleme.
“S-a ajuns la situa Ġia că, pentru a ob Ġine o autoriza Ġie, cetăĠeanului i se pretinde
(prin legisla Ġie) douăzeci de avize: pompieri, RENEL, Romtelecom, Sanepid,
Mediu, Ape, Ap ărare Civil ă etc., etc. Unde cu gândul nu gânde úti îl trimiĠi să
obĠină un aviz. Pentru c ă toată lumea vrea s ă aibă un aviz. Culmea, úi acesta
aviz este destul de costisitor, taxat serios de tot. Ori nemul Ġumirea se transpune
vizavi de consiliul jude Ġean, nu acesta le-a stabilit. Dar CJ este obligat s ă le
pretindă omului. Situa Ġia consiliului jude Ġean nu e mai pu Ġin necăjită decât a

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 109
cetăĠeanului. Cu 20 de avize, omul înnebune úte” (membru al CJ Prahova).
“La BălĠeúti, o singur ă problem ă. Am avut o investi Ġie declan úată de către
primărie – asfaltarea DC 45 – Podenii Vechi-M ăgurele-Nevesteasca. Dup ă ce
noi am dus toat ă lupta, drumul a fost luat de CJ. Costa 700 de milioane la
momentul respectiv, la ora actual ă costă 2 miliarde 400; ni s-a alocat în primul
an 170 milioane, al doilea an ni s-a dat 300 milioane. 2,4 deci cost ă 2,300
miliarde. Anul ăsta ni s-a preg ătit 400 metri, s-a asfaltat 300 metri, 100 metri
dacă nu primim bani pân ă la sfârúitul anului se pierde úi o luăm din nou pân ă la
capăt. Consider, prin urmare, c ă mă joc de-a úoarecele úi pisica cu cet ăĠenii din
comună. Dacă în doi ani, în trei ani, nu reu úesc să fac 2,4 kilometri úi am
deranjat oamenii, deci am început cu 200 metri de betonare, le-am închis c ăile
de acces, am traversat prin lucerna unei societ ăĠi, am dus o munc ă să găsesc
înĠelegerea, chinui o var ă întreagă oamenii ăútia pentru 200 metri de asfalt…
D-aia am úi zis, e joc de-a úoarecele úi pisica” ( primar B ălĠeúti).
Ruptura este úi mai mare între nivelul jude Ġeanúi cel na Ġional
(central), doar în 22% dintre cazuri subiec Ġii apreciind c ă cei din teritorii
sunt consulta Ġi de cei “de la centru” în luarea deciziilor care-i privesc .
Numărul mare de subiec Ġi care nu au r ăspuns la aceast ă întrebare (mul Ġi
probabil preferând s ă nu critice “centrul”) nu diminueaz ă imaginea de
centralism, de autoritarism în luarea deciziilor care privesc comunit ăĠile
locale. Ca o dovad ă în plus c ă nonrăspunsurile de mai sus sunt în mare
măsură o opĠiune determinat ă de “pruden Ġă”, de teama de a critica
nivelurile ierarhic superioare úi mai puĠin de lipsa de informa Ġii privind tema,
în tabelul urm ător se vede c ă, deúi au varianta “nu pot aprecia”, mai mult
de jumătate dintre responden Ġi preferă să nu dea nici un r ăspuns la
întrebările privind comunicarea între institu Ġii la nivel jude Ġeanúi naĠional.
Dar chiar úi dintre cei care r ăspund, aprecierile privind o bun ă comunicare
pe traseul cet ăĠeni-institu Ġii locale-institu Ġii judeĠene-institu Ġii naĠionale scad
pe măsură ce se ajunge la nivelul jude Ġeanúi mai ales na Ġional.
Iată două citate din interviurile de grup care confirm ă aceste
afirmaĠii:
“ … consider c ă există un flux bun pân ă la nivel de jude Ġ. Când a trecut de jude Ġ,
totul s-a útrangulat úi nu mai ai cu cine comunica. Nici cet ăĠeanul, nici primarul
úi nici pre úedintele jude Ġului. Trebuie armonizat sistemul acesta de sus pân ă
jos. V-o spun cu toat ă sinceritatea úi fără nici un fel de tendin Ġă. Bucure útiul e
rupt de restul Ġării sau de Prahova, ca s ă nu vorbesc în numele tuturor. N-am
văzut aici, în opt ani de zile, un om de specialitate care s ă vină să vadă ce face
Popescu, n-am pomenit! Poate c ă lucrăm greúit, poate c ă nu lucrăm ca lumea.
Cineva trebuia s ă vină. Nu să mă controleze, c ă sunt autonom, dar s ă-mi zică:
"Uite, domn'le Popescu, aici cam a úa scrie legea úi cam aúa trebuie f ăcut.
Dumneavoastr ă n-aĠi făcut bine. Ia s ă vedem cum o îndrept ăm. … Treaba

MARIN PREDA 110
merge mai bine când se apropie alegerile…
Până în 1989 veneau peste mine úi peste al Ġii fel de fel de controlori, fel de fel de
inspectori. Organigrama ministerului avea o sutăúi ceva de oameni. Acum
aceeaúi organigram ă are patru sute de oameni, úi nu vine nimeni."
“… voiam s ă punctez rela Ġia nu a noastr ă, în jos, ci în sus, cu DAPL. Nu exist ă
relaĠii! DAPL are un stil care ne úi enerveaz ă, este lipsit total de cuno útinĠa
realităĠilor din jude Ġ, profesional poate or fi oameni de valoare, dar nu cunosc
nimic din administra Ġie, sunt str ăini complet, solu Ġii complet anapoda, aiurea, úi
atunci comunicarea noastr ă telefonic ă, prin fax, nu exist ă; există doar niúte hârtii
pe care ni le transmit úi care în ultima perioad ă iau aspectul unor dispozi Ġii cu
caracter obligatoriu vizavi de consiliu – care este un organism ales, nu trebuie s ă-i
dea lui seama. Dându- úi seama c ă consiliile nu prea se supun orbe úte oridinelor
lor, în ultima perioad ă se încearc ă o relaĠie cu noi de natura intimid ării. Toate
comunicările scrise se încheie cu "R ămâneĠi răspunzători dacă… Potrivit legii ve Ġi
suporta consecin Ġele…" Se încearc ă o subordonare necondi Ġionată.ùi nelegal ă
totodată” (membru al CJ).
Guvernul, atât prin Departamentul Administra Ġiei Publice Locale, cât
úi prin prefectur ă, pare să comunice foarte greu cu institu Ġiile alese la nivel
judeĠean sau local, aceast ă dificultate fiind înso Ġită de tendin Ġa amintit ă
anterior de autoritarism úi lipsă de consultare a celor din teritoriu în luarea
deciziilor la nivel central.
Pe traseul informa Ġiei de la problemele reale ale cet ăĠenilor
până la deciden Ġii din conducerea central ăúi înapoi, subiec Ġii
apreciaz ă comunicarea dup ă cum urmeaz ă:
Comunicarea…Foarte
bunăBunăProastăFoarte
proastăNu pot
apreciaNu
răspunde
1. Dintre cet ăĠeniúi
primărie 23,3% 57,3% 10,7% 1,9% 0,8% 6,1%
2. Dintre prim ărieúi
alte prim ării 17,9% 51,1% 8,4% 1,9% 6,9% 13,7%
3. Dintre prim ărieúi
Consiliul Jude Ġean
/prefectur ă 36,3% 48,5% 3,8% 0,8% 1,5% 9,2%
4. Dintre Consiliul
JudeĠeanúi prefectur ă11,5% 23,7% 1,9% 0,4% 13,4% 49.3%
5. Dintre Consiliul
JudeĠeanúi DAPL 6,1% 16% 6,9% 0,8% 16% 54,2%
6. Dintre prefectur ăúi
guvern 7,3% 20,2% 2,3% 0,4% 14,9% 55%

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 111
Paradoxul prizonierului se reg ăseúteúi în APL, unde
necooperarea pare s ă fie regula
Una dintre explica Ġiile posibile pentru comunicarea úi colaborarea
reduse între “centru” úi judeĠ sau localit ăĠi, dar úi între úefiúi subordona Ġi în
administra Ġia locală este abordarea acestor interac Ġiuni din perspectiva
jocului cu sum ă nulă care presupune abordarea individualist ăúi
necooperarea mai degrab ă decât cooperarea. Precum în “paradoxul
prizonierului”, institu Ġiile centrale sau úefii ierarhiilor locale consider ă că prin
colaborarea cu institu Ġii/persoane de la nivel ierarhic inferior ei au de
pierdut (autoritatea lor se diminueaz ă ca úi cum ar fi o sum ă fixă a acesteia
care se împarte între ei úi subordona Ġi). Acest fapt îi determin ă să conducă
autoritarist, individualist, s ă resping ă modalit ăĠile colective de luare a
deciziilor, participarea subordona Ġilorúi cetăĠenilor, consultarea
specialiútilor. Stilul acesta de lucru este îns ă în contradic Ġie cu principiile
democra Ġieiúi cu interesele comunit ăĠilor care se fondeaz ă tocmai pe
nevoia de a administra în comun anumite bunuri (bunurile comunitare,
bunurile publice), pe nevoia de cooperare care aduce avantaje tuturor (comunit ăĠ
ii în general). Discrepan Ġa dintre tendin Ġa autoritarist ă,
centralist ă, individualist ă a liderilor úi instituĠiilor administra Ġiei locale de
abordare a problemelor comunit ăĠilorúi imperativul cooper ării în rezolvarea
acestor probleme constituie, consider eu, principala cauz ă a calităĠii slabe a
majorităĠii serviciilor oferite sau administrate de institu Ġiile de la nivel local.
Drumurile publice, re Ġelele de ap ă, de canalizare, de gaze, cur ăĠenia
publică, izlazurile comunale, activit ăĠile culturale, tradi Ġiile se afl ă adesea
abandonate undeva între necooperarea úefilorúi instituĠiilor comunit ăĠilorúi
imperativul cooper ăriiúi particip ării cetăĠenilorúi institu Ġiilor pentru
administrarea lor.
Un foarte bun exemplu de insuficient ă cooperare, dar úi de rezultate
bune ale proiectelor realizate în comun este dat de r ăspunsurile la
întrebările privind colaborarea în rezolvarea unor probleme cu alte institu Ġii
de acela úi fel.
ÎntrebaĠi dacă instituĠia lor a avut colabor ări cu institu Ġii de
acelaúi fel (prim ăria cu alte prim ării, prefectura cu alte prefecturi,
Consiliul Jude Ġean cu alte consilii jude Ġene), 56,1% dintre subiec Ġi au
răspuns “nu”, ceilal Ġi menĠionând cel pu Ġin o colaborare.
Dintre tipurile de colabor ări, 15,3% au fost “cu prim ăria din
localitatea vecin ă”, 7,6% “cu alte prim ării”, 1,9% “cu prim ării din alt ăĠară,
3,1% “cu prefectura”, 2,7% “cu CJ Prahova” úi 2,3% “cu alte prefecturi sau
consilii jude Ġene”.

MARIN PREDA 112
ùi interviurile de grup au relevat aprecierile pozitive ale celor care
au avut colabor ări faĠă de rezultatele acestora úi nevoia (expres formulat ă
uneori) de a colabora cu alte comunit ăĠi în rezolvarea mai eficient ă a unor
probleme zonale.
“- De pild ă am avut recent o colaborare în domeniul protec Ġiei copilului. Sunt deja
stabilite un num ăr de jude Ġe care se întâlnesc de regul ă la Târgovi úte, s-a
discutat proiectul legii úi modificările Ordonan Ġei 26, de protec Ġie a copilului.
-( Intervievator): Sunt bune asemenea activit ăĠi?
– Sunt perfecte. În sensul c ă întotdeauna când auzi mai multe p ăreri, ajungi la o
concluzie mai bun ă” (membru al CJ Prahova).
* * *
“…dacă sar putea face de c ătre CJ acele gropi de gunoi. S ă nu ne coste pe fiecare
comună să facem proiecte, c ă ne distrug, s ă ne uneasc ă 4-5 comune, s ă facem o
singură groapă de gunoi, ne-ar aduce mari avantaje. La ora actual ă toate satele
sunt la p ământ cu cur ăĠenia.ùi nu putem repro úa nimic oamenilor, c ă unde duc
gunoiul… pân ă când nu are unde, eu nu pot s ă-i dau omului acela amend ă. S-ar
face economii foarte mari dac ă s-ar da curs unei asemenea idei” (un primar).
54% dintre cei care au avut colabor ări apreciaz ă rezultatele ca
fiind bune sau foarte bune úi doar 1,5% ca fiind proaste (ceilal Ġi nu au
răspuns).
Concluzii
Pe fondul degrad ării sistemelor de valori, coeziunii úi tradiĠiei
comunităĠilor, institu Ġiile administra Ġiei publice locale sunt esen Ġiale pentru
existenĠa localit ăĠilorúi pentru reconstruc Ġia spiritului comunitar úi a
structurilor úi funcĠiilor comunit ăĠilor.
Prin calitatea resurselor umane de care dispune (îmb ătrânite, for Ġe
vechi în func Ġii, cu experien Ġa perioadei comuniste), prin dot ările (în
echipamente de birotic ă, de transport úi de comunicare) total
necorespunz ătoare, prin stilul de conducere promovat în cele mai multe
cazuri (autoritar, individualist, centralist), prin modalit ăĠile de comunicare cu
cetăĠenii sau între institu Ġii (pasiv, cu evitarea dialogului úi a mijloacelor
moderne de comunicare), prin modalit ăĠile de luare a deciziilor (de c ătreúefi
úi niveluri ierarhic superioare, preponderent f ără participarea speciali útilor,
subordona Ġilor sau cet ăĠenilor), institu Ġiile administra Ġiei locale nu sprijin ă
întotdeauna în mod eficient interesul comunit ăĠilor, precum alimentarea cu
apă, drumurile, alimentarea cu gaze, proprietatea asupra p ământului, alte
servicii comunitare, via Ġa cultural ă a comunit ăĠii etc., rămân nerezolvate sau
prost rezolvate.

PROBLEME ALE ADMINISTRA ğIEI PUBLICE LOCALE – PRAHOVA 113
În judeĠul Prahova, în anul 1998, administra Ġia locală era alcătuită în
mare m ăsură din foútii funcĠionariúi lideri locali, media vechimii în
administra Ġia locală a subiec Ġilor noútri fiind pentru anumite categorii dubl ă
faĠă de perioada trecut ă de la revolu Ġie. Aceast ă "experien Ġă" din perioada
comunist ă i-a făcut pe mul Ġi să păstreze "stilul de munc ă", etosul
administra Ġiei comuniste, s ă fie autoritari, s ă evite implicarea nivelurilor de
specialiúti ierarhic inferioare în luarea deciziilor, s ă evite deciziile colective.
Democra Ġia este adesea mimat ă, iar consiliile locale, organe colective de
luare a deciziilor, sunt marginalizate de primarii úi preúedinĠii care decid úi
conduc discre Ġionar, cu stiluri de conducere preponderent autoritare.
Legăturile dintre angaja Ġii institu Ġiilor se rezum ă adesea la
comunicarea formal ă, iar activit ăĠile comune extraprofesionale sunt foarte
rare, coeziunea intern ă a institu Ġiilor, ca úi a comunit ăĠilor locale fiind foarte
scăzută.
Comunicarea se face rudimentar, cu mijloace tradi Ġionale (afi úaj la
primărie), ineficiente. Exist ă blocaje serioase în comunicare, în special între
nivelul central úi cel jude Ġean.
Dotarea cu calculatoare, faxuri, copiatoare este total insuficient ă, iar
mijloacele de comunicare moderne precum e-mail-ul úi mai rare.
Problemele sunt abordate mai degrab ă individualist, neexistând
prea multe programe de colaborare între institu Ġiile administra Ġiei locale,
chiar dac ă multe probleme (drumurile, p ământul, problemele ecologice,
conductele de ap ă sau de gaze) sunt, prin natura lor, comune mai multor
localităĠiúi ar presupune proiecte comune de rezolvare.
Toate concluziile de mai sus converg spre imaginea unei anumite
crize a institu Ġiilor administra Ġiei publice locale, criz ă paralelă cu (sau poate
determinat ă de) o anumit ă criză a comunit ăĠilor. Ieúirea din aceast ă criză
se poate face prin programe de dezvoltare comunitar ă, programe care
devin esen Ġiale, în opinia mea, pentru revigorarea spiritului comunitar,
participării, tradiĠiilor comunitare, pentru utilizarea resurselor interne înc ă
mari (resurse umane, mai ales) care sunt în bun ă măsură neconútientizate
úi nevalorificate. Rolul institu Ġiilor administra Ġiei publice, al prim ăriilor în
special, în reformarea proprie úi în revigorarea comunit ăĠilor este
fundamental. Statul (nivelul central) trebuie îns ă să ofere cadrul institu Ġional
(úi resurse materiale suplimentare uneori), iar institu Ġiile interna Ġionale
finanĠatoare de programe s ă sprijine logistic ini Ġiativele locale pozitive. Rolul
instituĠiilor academice, al speciali útilor în dezvoltare comunitar ă este acela
de a furniza diagnoze ale problemelor sociale comunitare úi de a propune
soluĠiiúi metodologii de implementare a lor. Este úi cazul acestui capitol
care se vrea un semnal de alarm ă privind problemele majore din sfera
administra Ġiei publice locale din jude Ġul Prahova úi, prin extensie, din
România.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 114
CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE
COMUNITAR Ă
– Studiu de caz –
Lucian POP
Cosima RUGHINI ù
Obiectivele cercet ării
În România ultimilor ani dezvoltarea comunitar ă a devenit o tem ă
din ce în ce mai central ă, atât în ceea ce prive úte preocup ările comunit ăĠii
útiinĠifice, cât úi în ce prive úte actualitatea ei pe agenda diverselor institu Ġii
guvernamentale sau nonguvernamentale (e.g., Fondul Român de Dezvoltare Social ă, Funda Ġia pentru o Societate Deschis ă etc.). De úi
“istoria” problematicii caracteristice dezvolt ării comunitare este una
remarcabil ă, unii autori situându-i originile în eforturile “civilizatoare” ale
misionarilor din Colonii (Midgley et al., 1986), conceptul de dezvoltare comunitar ă rămâne totu úi unul mai degrab ă vag úi ambiguu, datorit ă în
special dificult ăĠilorúi controverselor întâmpinate în definirea celor doi
termeni care stau la baza lui: cel de “dezvoltare” úi cel de “comunitate”.
Dincolo îns ă de marea varietate a defini Ġiilor în domeniu, unul dintre
elementele comune aproape tuturor abord ărilor îl constituie – în ciuda unor
terminologii oarecum diferite – problema ac Ġiunii colective úi deci, implicit,
întreaga problematic ă asociată “bunurilor colective”.
Pentru a defini comunitatea, studiul de fa Ġă va folosi o defini Ġie “de
lucru”, considerând satul ca unitate de analiz ă, definiĠie de altfel
consistent ă cu principalele criterii utilizate în multe din cercet ările de acest
tip
1. Principalul obiectiv al studiului îl constituie analiza rela Ġiei dintre
problema ac Ġiunii colective úi formele de capital social existente la nivelul
comunităĠii. OpĠiunea pentru aceast ă direcĠie de analiz ă a avut la baz ă, pe

1 Câteva din aceste criterii sunt: grani Ġe geografice sau func Ġionale;
istorie/identitate comun ă; interdependen Ġă úi interac Ġiuni stabile între membri;
existenĠa/utilizarea unor “aranjamente institu Ġionale”, cum ar fi biserica, úcoala
etc.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 115
lângă interesul autorilor pentru studiul dezvolt ării comunitare úi al reĠelelor
sociale, nu numai inten Ġia de “integrare” în “curentul principal” al literaturii în
domeniu – literatur ă care abund ă în utilizarea capitalului social ca principal
factor facilitator al dezvolt ării2 – ci úi oportunitatea de a utiliza materialele
rezultate în urma unei cercet ări cu tema “Antreprenoriat úi capital social în
comunităĠile rurale din România”, coordonat ă de profesorul Dumitru Sandu
– Universitatea Bucure úti. Dezvoltarea úi aplicarea în teren a unei
metodologii specifice studiului re Ġelelor sociale din Cânde útiúi Comiúani s-a
realizat în cadrul proiectului "Diagnoza problemelor sociale comunitare úi
dezvoltare comunitar ă" – coordonat de profesor Elena Zamfir –
Universitatea Bucure úti. Am avut astfel posibilitatea de a observa influen Ġa
pe care o au caracteristicile unor anumite tipuri de structuri de rela Ġii sociale
asupra circula Ġiei informa Ġiei, difuz ării tehnologiei úi, nu în ultimul rând,
asupra capacit ăĠii unei comunit ăĠi de a rezolva probleme care Ġin de
“proprietatea comun ă”. Studiul de fa Ġă va încerca, în primul rând, o
descriere a acestor fenomene, evitând pe cât posibil s ă intre în amplele
controverse teoretice care exist ă în jurul no Ġiunilor de capital social sau
dezvoltare comunitar ă.
Metodologie
Cercetarea de teren pe care e bazat acest text s-a desf ăúurat în
aprilie 1999, având o durat ă de aproximativ 10 zile, în dou ă sate ale
comunei Cânde úti (judeĠul Dâmbovi Ġa): Cânde úti Vale (satul centru de
comună)úi Cânde úti Deal. În teren au fost aplicate dou ă3 tipuri de
chestionare: primul tip de chestionar a fost aplicat unui num ăr de 75 de
gospodării (40 selectate aleator din Cânde úti Vale úi, respectiv, 35 din
Cândeúti Deal) úi a vizat culegerea de date cu privire la situa Ġia socio-
economic ă a gospod ăriilorúi la atitudinile úi percep Ġiile acestora fa Ġă de
diferite aspecte legate de comunitate. Al doilea tip de chestionar a vizat

2 Capitalul social a fost subiectul unui transfer care s-a desf ăúurat cu o vitez ă
neobiúnuită din aria academic ă în domeniul interven Ġiei politice (i.e. politicilor
publice/sociale), transfer datorat în mare parte lucr ării lui R. Putnam, Making
Democracy Work . Un exemplu relevant este ponderea pe care o ocupau
abordările din perspectiva capitalului social în literatura B ăncii Mondiale privind
prevenirea úi combaterea s ărăciei (e.g., World Development Report 2000 ).
3 Este vorba despre cele dou ă tipuri de chestionare care reprezint ă interes pentru
acest studiu. În teren a mai fost aplicat, de asemenea, un al treilea chestionar care viza culegerea de date referitoare la probleme specifice antreprenoriatului (mărimea afacerii, istoria afacerii etc.).

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 116
identificarea re Ġelelor sociale personale4 ale antreprenorilor din cele dou ă
localităĠi. În paralel cu aplicarea chestionarelor, s-au desf ăúurat interviuri în
profunzime cu reprezentan Ġi ai administra Ġiei locale úi antreprenori din cele
două comunit ăĠi studiate, precum úi culegerea de date factuale despre
aspecte relevante la nivelul comunit ăĠii. Echipa de teren a fost constituit ă
din doi doctoranzi ai departamentului de sociologie din Universitatea Bucureútiúi trei studen Ġi
5 ai aceluia úi departament, afla Ġi în anii terminali.
Cadru conceptual: capitalul social
Termenul de capital social acoper ă o familie de concepte referitoare
la anumite particularit ăĠi ale structurii sociale a unei comunit ăĠi. Capitalul
social a fost caracterizat de Bourdieu (1986) ca fiind “un agregat al
resurselor actuale sau poten Ġiale care sunt legate de posesia unei re Ġele
durabile de rela Ġii de cunoa útereúi recunoa útere reciproc ă mai mult sau
mai puĠin institu Ġionalizate…” úi de Coleman (1988) ca „ acea parte a
structurii sociale care face posibile ac Ġiuni, care altfel ar fi irealizabile ”.
Aproximativ aceea úi este úi caracterizarea lui Adler úi Kwon: capitalul social
reprezint ă „trăsăturile structurii sociale care faciliteaz ă acĠiunea ” (Adler &
Kwon, p. 3)6.
Capitalul social este localizat în re Ġelele sociale úi este o resurs ă
atât pentru individul inserat într-o re Ġea, cât úi pentru re Ġea ca actor colectiv,
putând fi deci analizat dintr-o dubl ă perspectiv ă: atât din aceea a leg ăturilor
externe ale unui actor, cât úi din perspectiva leg ăturilor interne constituente
ale actorilor colectivi (grupuri, organiza Ġii, comunit ăĠi etc.) (Adler & Kwon, p.
4). Această distincĠie este una important ă din perspectiva studiului de fa Ġă,
în încercarea de a descrie impactul rela Ġiilor pe care le dezvolt ă un
individ/gospod ărie (i.e. capitalul social din perspectiva leg ăturilor externe
ale membrilor comunit ăĠii) asupra structurii de rela Ġii în comunitate (i.e.
capitalului social din perspectiva comunit ăĠii ca actor colectiv).

4 Este vorba despre un chestionar de tip “ego-centrat”.
5 Cărora le suntem recunosc ători pentru felul în care au útiut să ne fie de ajutor pe
tot parcursul studiului.
6 Pentru o discu Ġie mai ampl ă în limba român ă asupra conceptului de capital social,
vezi Vladimir Mare ú, 1995.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 117
Capitalul social poate fi considerat un „bun cvasipublic” (vezi úi V.
Mareú, p. 43) care îmbin ă foloasele bunurilor publice cu avantajele
bunurilor private (interesul individual în crearea lui úi chiar posibilitatea
excluderii unui individ de la beneficiile lui)7.
Printre beneficiile produse de capitalul social eviden Ġiate în literatura
sociologic ă, putem reg ăsi:
1. reducerea costurilor de tranzac Ġie (prin încredere);
2. reducerea costurilor de monitorizare (prin cunoa útere
reciprocă care fluidizeaz ă circuitul informa Ġiilorúi genereaz ă
vizibilitate sporit ă a comportamentelor individuale);
3. reĠea de sprijin reciproc în caz de nevoie, constituind practic un
sistem de pseudoasigur ări sociale ;
4. eficien Ġă sporită a sancĠiunilor (prin faptul c ă sunt aplicate de
mai mulĠi oameni úi inevitabil asociate cu riscul stigmatiz ăriiúi
excluderii sociale).
Prin urmare, capitalul social faciliteaz ă atât acĠiunea individual ă
(prin acces sporit la informa Ġieúi imunitate crescut ă în faĠa riscurilor), cât úi
acĠiunea colectiv ă (cooperare, posibilitate crescut ă de identificare úi
sancĠionare a „c ălătorilor clandestini” – free-riders ).
Totuúi, efectele capitalului social asupra dezvolt ării sociale nu sunt
univoce. Dac ă reducerea costurilor de tranzac Ġieúi de monitorizare este
clar favorabil ădezvoltării economice , nu acela úi lucru poate fi spus
despre beneficiile sprijinului reciproc úi ale controlului social sporit. Ca orice
asigurare social ă, o reĠea de sprijin reciproc se men Ġine printr-o investi Ġie
costisitoare – iar în unele circumstan Ġe, aceste costuri pot descuraja, de
exemplu, antreprenoriatul (deoarece surplusul de venit ajunge s ă fie
redistribuit în comunitate) (Portes, 1996, Adler úi Kwon, 1999). Controlul
social împiedic ăinovaĠia care poate fi uneori esen Ġială pentru dezvoltare.
Mai mult, beneficiile capitalului social depind de caracteristicile
structurale ale grupurilor/comunit ăĠiiúi de tipurile de rela Ġii existente în
interiorul acestora. Teoria capitalului social distinge între „leg ături slabe”
versus „leg ături tari” ( weak ties/strong ties – vezi Granovetter), respectiv

7 Acest tip de abordare este ini Ġiată de către James Coleman. Totu úi, Coleman
(1990) eviden Ġiazăúi situaĠiile în care capitalul social în multe din formele sale
reprezint ă un bun public, creat de c ătre actorul ra Ġional în urma unei ac Ġiuni nu
neapărat interesate. Capitalul social este în aceste cazuri un produs secundar,
“colateral” ( by-product ).

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 118
între leg ături de contopire (bonding )úi legături de conectare (bridging )
(Narayan), între re Ġele sociale închise úi reĠele deschise, între re Ġele dense
úi reĠele marcate de goluri structurale8.
Legăturile tari, de contopire, sunt caracteristice comunit ăĠilor
omogene (în grupuri etnice sau de rudenie, de exemplu), creeaz ă legături
puternice de sprijin reciproc úi control social, dar ofer ă informaĠie limitatăúi
redundant ă, iar men Ġinerea lor este relativ costisitoare.
Spre deosebire de ele, leg ăturile slabe, de conectare, leag ă indivizi
diferiĠi care pot apar Ġine unor grupuri diferite; sunt mai u úor de între Ġinut,
oferă mai puĠin sprijin úi mai puĠin control social, dar în schimb faciliteaz ă
accesul la informa Ġii noi. O categorie aparte de leg ături de conectare sunt
relaĠiile verticale ( linking ), a căror utilitate este intens dezb ătută. Beneficiul
lor este crearea de circuite informa Ġionale de sus în jos úi de jos în sus,
esenĠiale guvern ării democratice úi emancip ării grupurilor marginale.
Dezavantajul îns ă constă în posibilitatea constituirii unor rela Ġii ierarhice de
dependen Ġă úi chiar de corup Ġie, esenĠialmente anticivice (vezi Putnam).
Dincolo de considerentele structurale , o form ă sau alta a
capitalului social poate fi util ă sau nu în func Ġie de obiectivul urmărit, de
valorile comunit ăĠii în cauz ăúi de resursele complementare pe care le
are la dispozi Ġie (Adler úi Kwon).
Scurtă descriere a comunei Cânde úti
Localizare úi acces
Comuna Cânde úti este situat ă la 35 de km distan Ġă faĠă de
Târgoviúte, în direc Ġia Câmpulung. Accesul în localitate este îns ă relativ
dificil. Absen Ġa liniilor de cale ferat ă prin Cânde úti sau localit ăĠile vecine
face ca úoseaua s ă fie practic unica solu Ġie pentru accesul în comun ă, care
se află de cealalt ă parte a râului Dâmbovi Ġa faĠă de drumul na Ġional care
leagă Târgovi úte de Câmpulung. Pentru a ajunge în oricare din satele
aparĠinătoare de comun ă există două căi de acces9: cea mai scurt ă dintre
ele prezint ă inconvenientul de a avea o por Ġiune neasfaltat ă relativ dificil ă
pentru autoturisme úi imposibil de folosit pentru autocamioane, deoarece

8 Pentru o discu Ġie asupra rela Ġiei între capitalul social úi aceste dou ă tipuri de
reĠele, vezi, de exemplu, Burt, 1999.
9 Este vorba, bineîn Ġeles, de cele mai frecventate c ăi de acces.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 119
traversarea Dâmbovi Ġei se face peste un pod de lemn care nu permite
circulaĠia simultan ă în două sensuri úi care nu rezist ă unor vehicule grele.
Cea de-a doua variant ă de acces este în întregime asfaltat ă până în satul
centru de comun ă (Cândeúti Vale), îns ă prezintă dezavantajul unui ocol de
circa 15 km, via Gemenea. Din acest motiv, mare parte din locuitorii comunei prefer ă prima variant ă.
Adevăratele dificult ăĠi în
ce prive úte accesibilitatea se
întâlnesc îns ă în cazul
localităĠilor Cânde úti Deal úi
Valea Mare: drumul care le leag ă
de satul centru de comun ă este
dificil, în pant ă, cu por Ġiuni
abrupte care pe alocuri nu permit trecerea simultan ă a dou ă
vehicule. În plus, c ătre Valea
Mare nu exist ă nici un mijloc de
transport în comun. Spre Cândeúti Deal exist ă un autobuz
care face drumul dus-întors de două ori pe zi în timpul
săptămâniiúi o dată pe zi la
sfârúit de săptămână; până de
curând, când a fost pietruit10,
drumul era impracticabil în anotimpurile ploioase sau pe timp de iarnă.
Dimensiuni ale dezvolt ării comunitare
Infrastructura fizic ăúi socială
Comuna Cânde úti este compus ă din cinci sate, având ca centru de
comună localitatea Cânde úti Vale. Conform Recens ământului din 1992,
populaĠia totală a comunei era de 3.314 locuitori, dintre care mai pu Ġin de
20% apar Ġin de Cânde úti Deal úi Valea Mare, comunit ăĠi izolate úi relativ
îmbătrânite.

10 În vara lui 1998.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 120
Cele dou ă comunit ăĠi pe care este centrat studiul de fa Ġă (Cândeúti
Vale, respectiv Cânde úti Deal) sunt omogene ca structur ă etnică, fiind
compuse aproape în exclusivitate din români: cu ocazia recens ământului
din 1992 se înregistrau la nivelul comunei, prin autoidentificare, 11 rromi; funcĠionarii de la prim ărie apreciaz ă (heteroidentificare) c ă în localitatea
Cândeúti Vale tr ăiesc la ora actual ă circa 5 familii apar Ġinând acestei etnii.
Deúi datele privind situa Ġia actual ă a popula Ġiei pe localit ăĠi sunt practic
inexistente, statisticile oficiale la nivel de comun ă oferă o imagine
semnificativ ă pentru o perspectiv ă dinamic ă: faĠă de 1992, popula Ġia
comunei a sc ăzut cu aproximativ 5,3% pân ă la 1 ianuarie 1998 (dat ă la
care CNS înregistra 3.138 locuitori). În ce prive úte cauzele acestei sc ăderi,
ele pot fi u úor identificate: sporul natural negativ úi soldul negativ al
schimbărilor de re úedinĠă
11.
Privită din perspectiva infrastructurii fizice, comuna Cânde úti ar
putea fi caracterizat ă ca făcând parte din categoria comunelor slab
dezvoltate . Până în 1998, în comun ă nu exista nici un drum asfaltat, iar
drumurile principale, de úi pietruite, erau într-o stare relativ proast ă. Drumul
principal din Cânde úti Vale a fost asfaltat în vara anului 1998. Celelalte sate
ale comunei nu au drumuri asfaltate (cu excep Ġia satului Anino úani, care
este practic o prelungire a satului Cânde úti Vale). Tot în 1998 au fost
pietruite drumurile c ătre Cânde úti Deal úi a fost ini Ġiat un proiect de
asfaltare a drumului care leag ă această localitate de satul Bote úti, care
aparĠine de jude Ġul Argeú12.
În comun ă nu exist ă canalizare úi nici ap ă curentă la reĠea.
Aproximativ 40% din gospod ării au îns ă apă curentă în sistem propriu
(hidrofor). Nu exist ă conducte de gaz úi nu exist ă nici iluminat public.
Conform estim ărilor prim ăriei, majoritatea locuin Ġelor comunei (excep Ġie
făcând un num ăr de maximum 10 locuin Ġe) sunt electrificate. Cu excep Ġia
satului Dragod ăneútiúi a primăriei din Cânde úti, care sunt conectate la
centrala automat ă din Voine úti, restul comunei este conectat ă telefonic la o

11 Aceúti doi indicatori par a se “redresa” în 1997: dac ă în 1993 diferen Ġa între
numărul de n ăscuĠi vii úi numărul de deceda Ġi era de –32, în 1997 valoarea
acestei diferen Ġe a fost egal ă cu –5. De asemenea, soldul schimb ărilor de
reúedinĠă înregistreaz ă o creútere de la –18 în 1993 la –3 în 1997 (conform
datelor culese de Comisia Na Ġională pentru Statistic ă).
12 Acest proiect îns ă pare a fi suferit un e úec datorit ă necooper ării/necoordon ării
Consiliilor Jude Ġene Arge úúi respectiv Dâmbovi Ġa. În timp ce Consiliul acestui din
urmă judeĠ a alocat banii pentru por Ġiunea de drum care se afl ă în raza sa
administrativ ă, Consiliul Jude Ġean Arge ú a preferat s ă dea o alt ă destina Ġie
fondurilor necesare pentru finalizarea proiectului.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 121
centrală cu operatoare. De serviciile acestei centrale beneficiaz ă în
principal locuitorii din Cânde úti Vale, num ărul posturilor telefonice din
celelalte sate ale comunei fiind insignifiant.
IniĠiativele privind îmbun ătăĠirea infrastructurii fizice sunt înc ă în faza
de proiect, cu grade diferite de finalizare:
Proiect Statut
Introducerea apei curente x Realizat în propor Ġie de aproximativ 80%;
x Finalizarea amânat ă, datorit ă înghe Ġării
fondurilor pentru investi Ġii.
Introducerea gazului metan x În faza de proiect;
x Primarul a aderat la Asocia Ġia Primarilor de pe
Valea Dâmbovi Ġei, afiliata Zonei de Dezvoltare
III Sud-Muntenia, prin care inten Ġionează să
promoveze prelungirea re Ġelei de gaz metan
până în comuna Cânde úti.
Comuna Cânde úti are dou ă dispensare (în Cânde úti Vale úi
Dragodăneúti)úi două puncte sanitare (în Valea Mare úi Cândeúti Deal) –
tabelul A4 . Dispensarul din Cânde úti Vale dispune inclusiv de cabinet
stomatologic. Punctul sanitar din Valea Mare func Ġionează în condi Ġii
improprii, în casa asistentei medicale. Exist ă un proiect de construc Ġie a
unui sediu pentru acest punct sanitar. În Cânde úti Vale exist ă o farmacie
privată; cu excep Ġia ei, cele mai apropiate farmacii sunt în Voine úti.
Fiecare sat din comun ă, cu excep Ġia localităĠii Aninoúani, dispune de
grădiniĠă cu program normal úi de úcoală. În localitatea Valea Mare exist ă
numai clasele I-IV, în timp ce în celelalte trei localit ăĠi (Dragod ăneúti,
Cândeúti Deal, Cânde úti Vale) exist ă atât înv ăĠământ primar, cât úi
învăĠământ gimnazial ( tabelul A5 ). Datorit ă numărului scăzut de elevi, în
toateúcolile apare fenomenul predării simultane (cumularea a dou ă sau
mai multe clase), în special la clasele mici (clasa I úi a II-a).
În Cânde úti Vale, directoarea úcolii estimeaz ă că, în următorii ani,
tendinĠa de scădere a num ărului de elevi se va accentua: în timp ce în anul
úcolar 1999/2000 vor intra în clasa I un num ăr de 16 elevi, conform
previziunilor, în anul 2003 num ărul noilor înscri úi va fi de numai doi elevi. În
această localitate personalul didactic are, cu dou ă excepĠii, gradul I, iar
profesorii, înv ăĠătoriiúi educatorii sunt titulari.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 122
Atât Cânde úti Deal, cât úi Cândeúti Vale dispun de c ămine culturale.
Paradoxal îns ă, în timp ce c ăminul din Deal este proasp ăt renovat úi
întreĠinut, cel din Vale, în al c ărui sediu func Ġioneazăúi biblioteca comunei,
este aproape în paragin ă, deúi funcĠionarii prim ăriei prefer ă să numeasc ă
această stare “renovare”. Renovarea s-a redus îns ă până acum, din motive
financiare, la zugr ăvirea unuia din pere Ġii laterali exteriori. C ăminul din Deal
a fost construit de curând, nu din fondurile locale, ci cu ajutorul fiilor preotului satului, care sunt patronii unei firme de construc Ġii
13.
Dezvoltarea economic ă
Pentru a în Ġelege mai bine situa Ġia economic ă a locuitorilor comunei
Cândeúti, este important de útiut faptul c ă aceasta face parte din categoria
relativ restrâns ă a comunelor necooperativizate în perioada comunist ă. În
consecin Ġă,respectarea propriet ăĠii private este o norm ă larg acceptat ă
în Cânde úti. Locuitorii î úi lasă casele úi maúinile descuiate f ără teamă. De
asemenea, spre deosebire de localit ăĠile din vecin ătate care au fost
cooperativizate (ex., Mane úti), în Cânde úti nu prea exist ă cazuri de furturi
din livezile oamenilor. Mai mult, dac ă proprietatea unui vecin este
ameninĠată de vreo calamitate (e.g., incendii), oamenii sar în ajutor
instantaneu.
În 1962 a luat fiin Ġă “Întovărăúirea 30 Decembrie ”, care a durat
până în 1969, când oamenii úi-au retras p ământurile pe care de atunci au
continuat s ă le lucreze pe cont propriu. Cu toate acestea, “întov ărăúirea” a
avut asupra comunei dou ă efecte benefice14: primul dintre ele a fost
difuzarea tehnologiei specifice pomiculturii (care, a úa cum se va vedea
mai jos, reprezint ă principala ocupa Ġie pentru mul Ġi dintre locuitorii satelor
Cândeúti Vale, respectiv Cânde úti Deal); al doilea efect a fost acela al
extinderii suprafe Ġelor de planta Ġii pomicole prin munca colectiv ă

13 Construc Ġia acestui c ămin a început practic înainte de 1990, cu un scop foarte
precis (conform celor spuse de preotul comunit ăĠii): acela de a folosi drept
argument împotriva ini Ġiativei prim ăriei comunei úi a administra Ġiei judeĠene de a
dezafecta satul. C ăminul cultural urma s ă fie dovada faptului c ă localitatea
dispune de toate elementele necesare unei comunit ăĠi (magazin al coopera Ġiei,
cămin cultural, úcoală). Construc Ġia a fost început ă cu munca voluntar ă a
localnicilor úi cu materiale “procurate” de la o antrepriz ă de construc Ġii de stat,
însă lipsa banilor a împiedicat finalizarea ei, pân ă în 1992, când a fost finalizat ă
cu ajutor din exteriorul comunit ăĠii.
14 Aceste aspecte au reie úit în urma interviurilor cu localnicii.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 123
(suprafeĠe care, o dat ă cu desfiin Ġarea “întov ărăúirii”, au fost preluate de
localnici gata plantate15).
În momentul de fa Ġă, tipurile de teren agricol cu ponderea cea mai
mare de pe raza comunei sunt fâne Ġeleúi plantaĠiile de pomi – în principal
meri. În localit ăĠile Cânde úti Deal úi Cândeúti Vale ponderea planta Ġiilor de
pomi în totalul terenurilor este la ora actual ă de 26,58%, respectiv 29,16%16.
AbsenĠa cooperativiz ăriiúi ponderea ridicat ă a planta Ġiilor pomicole explic ă în
bună măsură procentele mari de persoane ocupate în agricultur ă, înregistrate
cu ocazia recens ământului din 199217. Calitatea p ământului nu este îns ă
aceeaúi în cele dou ă localităĠi. Terenurile pomicole din Cânde úti Deal sunt de
o calitate mai slab ă; în consecin Ġă, în aceasta zon ă, pe lâng ă pomicultur ă,
creúterea animalelor reprezint ă un alt tip important de activitate agricol ă.
Din perspectiva celei mai importante surse de venit pentru
gospodărie, cele dou ă comunit ăĠi care fac obiectul studiului de fa Ġă sunt
complet diferite (vezi tabelul 1 ). Conform aprecierilor subiec Ġilor cuprin úi în
cele doua e úantioane, majoritatea gospod ăriilor din Cânde úti Vale au ca
principal ă sursă de venituri activit ăĠile agricole, în timp ce în Cânde úti
Deal principala surs ă o reprezint ă veniturile din transferuri sociale, în
special pensiile de asigur ări de stat, pentru vechime în munc ă.
Tabelul 1
Cea mai important ă sursă de venit a gospod ăriei
Cânde úti Vale
(%) Cândeúti Deal
(%)
Salarii (sector de stat sau privat) 13,3 16,7
Transferuri sociale (pensii de asigur ări
sociale, de urma ú, de veteran) 33,3 56,7
Venituri din agricultur ă (pomicultur ă,
animale) 48,9 26,7
Alte venituri (din munci pl ătite cu ziua etc.) 4,4 0
Total 100,0 100,0
Sursa datelor: "Social capital and entrepreneurship survey", martie 1999.

15 Este vorba în special de planta Ġii din zona Cânde úti Deal.
16 Dacă din totalul terenurilor se exclud p ădurile, terenurile neproductive úi cele
aferente cur Ġilor, aceste procente devin 33,47%, respectiv 37,56% (pentru
compara Ġie, la nivelul întregii Ġări, ponderea livezilor úi pepinierelor pomicole în
suprafaĠa agricol ă era de numai 1,8% în 1997) .
17 Cândeúti Vale – 63,99%; Cânde úti Deal – 71,08% (procente din total popula Ġie
activă pe localitate).

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 124
Această diferenĠă provine în principal din dou ă surse: prima ar fi
aceea a deosebirilor dintre structurile de vârst ă ale celor dou ă comunit ăĠi
(i.e. ponderea ridicat ă a vârstnicilor în Cânde úti Deal18); a doua surs ă o
constituie discrepan Ġa între calitatea terenurilor pomicole din Deal (mai
slabă)úi calitatea celor din Vale (comparativ mai ridicat ă).
Calitatea diferit ă a planta Ġiilor este îns ă dublatăúi de un alt element:
tehnologia19. În Cânde úti Vale s ătenii “stropesc” pomii în medie de dou ă
ori mai des decât cei din Cânde úti Deal (cu o excep Ġie sau dou ă), ceea ce îi
expune pe ace útia din urm ă într-o m ăsură mai mare riscului de a r ămâne
fără producĠie sau de a ob Ġine produse de calitate slab ă, care înseamn ă de
altfel un beneficiu sc ăzut20. Ca un exemplu, anul 1998 a fost un an relativ
prost pentru to Ġi cei care nu úi-au putut permite s ă stropeasc ă mai des,
printre altele datorit ă faptului c ă ploile au înl ăturat substan Ġele, ceea ce a
dus la o produc Ġie scăzutăúi deci vânz ări reduse (corela Ġia parĠială dintre
vânzăriúi cumpărarea de inputuri este foarte ridicat ă: 0,85, în condi Ġiile
Ġinerii sub control a urm ătoarelor variabile: suprafa Ġa de pământ lucrat ă;
vârsta medie a adul Ġilor din gospod ărie; numărul de persoane de peste 15
ani care lucreaz ă în agricultur ă – timp întreg sau par Ġial; utilizarea de
oameni pl ătiĠi cu ziua sau de munca la schimb – variabile dummy;
înzestrarea gospod ăriei cu utilaje agricole úi satul de apartenen Ġă –
variabile dummy).

18 Vârsta medie a adul Ġilor din gospod ărie este asociat ă semnificativ statistic cu
aprecierea principalei surse de venit a gospod ăriei (pentru estimarea nivelului de
probabilitate a fost folosit ă metoda Monte Carlo) atât în Cânde úti Vale, cât úi în
Cândeúti Deal. În ambele comunit ăĠi responden Ġii din gospod ăriile cu vârsta
medie a adul Ġilor de peste 60 de ani (cu o pondere de 24,4%, respectiv 50,0% în
cele dou ă eúantioane – Vale, respectiv Deal) consider ă că principala lor surs ă de
venit sunt pensiile (de diverse tipuri).
19 Dată fiind influen Ġa acestui element pentru diferitele aspecte ale vie Ġii economice
úi sociale din cele dou ă comunit ăĠi, ar fi utile câteva preciz ări suplimentare:
tehnologia necesar ă plantaĠiilor de meri presupune în mare trei opera Ġiuni:
săpatul pomilor, “copcitul” (taierea/înl ăturarea crengilor uscate sau bolnave) úi
“stropitul” (tratarea cu îngr ăúăminte, pesticide etc.). Atât calitatea, cât úi
cantitatea produc Ġiei de fructe sunt strict dependente de aceste opera Ġiuni. În
plus, nerespectarea lor conduce pe termen lung la distrugerea planta Ġiei.
20 Aici avem, de fapt, de-a face cu un cerc vicios: tratamentele rar aplicate duc la
venituri mici, care la rândul lor duc la imposibilitatea de a cump ăra inputuri, ceea
ce înseamn ă deci tratamente pu Ġine.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 125
Cumparari insecticide (lei)Vinzari fructe (lei) Rsq = 0.7165
Graficul 1 – RelaĠia dintre cump ărarea de inputuri úi vânzări
Valorificarea produselor agricole se face în dou ă moduri: fie direct în
marile ora úe, la piaĠă, fie prin intermediari care cump ărăen gros direct de la
poarta produc ătorului. Aceast ă din urm ă modalitate este preferat ă însă
numai de cei c ărora le este greu s ă se deplaseze în pie Ġe sau de c ătre unii
dintre “marii produc ători”, care au renun Ġat să se mai ocupe úi de
desfacere. În principiu, fiecare produc ător încearc ă să îúi desfacă singur
produsele, deoarece pre Ġurile pe care le ofer ă intermediarii sunt coborâte.
Locuitorii satului Cânde úti Vale sunt relativ înst ăriĠi. Mare parte din
ei au autoturisme21, care le sunt necesare pentru transportul fructelor la
piaĠă. Majoritatea gospod ăriilor (cu foarte mici excep Ġii) au pământ în
proprietate atât în Cânde úti Vale, cât úi în Deal. Spre deosebire de cei din
Vale, locuitorii din Deal sunt mai s ăraci. Din datele culese, aceast ă
comunitate pare a se caracteriza printr-o puternic ă polarizare a bun ăstării.
Autoturismele sunt mai pu Ġine. Din spusele localnicilor, cre úterea sărăciei
se datoreaz ă inclusiv dispari Ġiei uneia dintre sursele lor de venit, úi anume
creútereaúi vânzarea animalelor , care a devenit nerentabil ă ca urmare a
preĠurilor coborâte practicate de abatoarele din zon ă.

21 Din păcate, date cu privire la num ărul de autoturisme la nivel de localitate nu
există. Estimările sunt bazate pe observa Ġiile din teren. Din datele oficiale, la
nivelul întregii comune exist ă un număr de 442 autoturisme.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 126
Tabelul 2
Aspecte ale balan Ġei efectivului de animale
Anul Bovine Porcine Ovine Caprine
Vânzări de animale vii 1994 228 162 190
1996 530 370 640 –
1998 83 95 400 –
Existent la începutul anului 1994 1,108 950 850 200
1996 1,410 1,607 1,190 200
1998 998 1,083 600 184
Sursă: AGR, CNS.
În plus, o dat ă cu dispari Ġia fermelor de animale din satele
învecinate a disp ărut posibilitatea de valorificare a fânului (în condi Ġiile în
care 44,68% din totalul terenurilor din Cânde úti Deal îl reprezint ă fâneĠele).
Pe de alt ă parte, dup ă 1990 au început s ă disparălocurile de munc ă din
oraúe – dacă până în ’90 existau în jur de 40 de naveti úti, în momentul de
faĠă mai exist ă maximum 3-422.
Oportunit ăĠile de a g ăsi un loc de munc ă stabil în Cânde úti sunt
limitate. În schimb, în anumite perioade ale anului (de exemplu, prim ăvara
úi toamna), exist ă o cerere relativ mare de muncitori zilieri pentru munci
necalificate, cum ar fi s ăpatul pomilor, sau pentru munci mai “specializate”,
cum ar fi t ăiatul crengilor sau culesul fructelor23.
Conform analizelor statistice efectuate24, categoriile aflate sub
incidenĠasărăciei au profiluri diferite în cele dou ă comunit ăĠi: în Cânde úti
Deal, săracii se g ăsesc în special în gospod ăriile cu num ăr mic de membri
(1-2), cu vârsta medie a adul Ġilor din gospod ărie peste 60 de ani úi fără
surse permanente de venit (i.e. salarii, pensii). În Cânde úti Vale, principalul
criteriu care diferen Ġiază între săraciúi nonsăraci este vânzarea fructelor:
gospodăriile nes ărace sunt cele care declar ă că au vândut fructe în
decursul anului anterior. În plus, în Cânde úti Vale, a beneficia de pensie
este mai degrab ă o caracteristic ă a săracilor, spre deosebire de Cânde úti
Deal.

22 Cifrele reprezint ă estimări ale persoanelor intervievate.
23 În perioada în care s-a desf ăúurat studiul, o zi de munc ă era plătită cu 40.000–
50.000 mii lei, plus mâncare úi băutură.
24 Teste de asociere úi teste de diferen Ġe între medii.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 127
La primărie sunt înregistrate 13 dosare pentru ajutor social, dintre
care 9 în Cânde úti Vale úi 4 în Dragod ăneúti. Doisprezece din cei
treisprezece solicitan Ġi sunt îndrept ăĠiĠi să primeasc ă ajutorul social,
conform evalu ării făcute de prim ărie. Totu úi, datorită lipsei de fonduri, nu
s-a efectuat nici o plat ă până în aprilie 1999 (data realiz ării cercet ării).
Familiile foarte s ărace trăiesc în principiu din veniturile ob Ġinute ca zilieri,
prin prestarea de munci necalificate.
Antreprenoriatul în Cânde úti
În Cânde úti, antreprenorii neagricoli pot fi num ăraĠi pe degete. În
Deal exist ă înregistrat ă o singur ă societate comercial ă, care, mai precis,
este un mic magazin mixt. Pe lâng ă aceasta mai sunt înregistrate patru
persoane fizice: dou ă se ocup ă cu fabricarea Ġuicii, una cu “huruitul”
porumbului, iar cea de-a patra este un mic meseria ú – tâmplar/dulgher. În
Cândeúti Vale domeniile de activitate nu sunt cu mult mai diversificate: pe
lângă obiúnuitele afaceri exclusiv comerciale – în num ăr de trei25 (care sunt
fie societ ăĠi comerciale, fie asocia Ġii familiale) – mai exist ă un service auto,
un tâmplar, un fierar úi un transportator de m ărfuri. În plus, este pe cale de
a fi deschis ă o firmă de brutărie-patiserie.
Categoria cea mai important ă de antreprenori o constituie îns ă
antreprenorii agricoli. Num ărul micilor antreprenori agricoli este greu de
precizat – mai ales în Cânde úti Vale, unde mai toat ă lumea se ocup ă de
mere; în ce-i prive úte pe cei cu afaceri agricole mai serioase, estimativ26, ar fi
vorba de aproximativ douăzeci de gospodarii în Vale27úi vreo trei în Deal .
Întreprinz ătorii din Cânde úti pot fi deci clasifica Ġi în trei mari
categorii: comercian Ġi, ofertan Ġi de servicii úi antreprenori agricoli.
Dintre toate afacerile înscrise formal la prim ărie (mai pu Ġin cele
agricole), despre pu Ġine se poate spune ca func Ġionează cu adev ărat. De
altfel, majoritatea antreprenorilor neagricoli se ocup ăúi de pomicultur ă.

25 De fapt, înregistrate sunt patru, dar una dintre ele a fost închis ă. MotivaĠia: nu
aducea nici cel mai mic profit.
26 Estimările au fost f ăcute pe baza interviurilor cu localnicii. În consecin Ġă, ele sunt
relative la defini Ġiile opera Ġionale elaborate în teren. Tendin Ġa sătenilor a fost
aceea de a-i indica pe cei care au mai mult p ământ úi, în consecin Ġă, produc mai
mult. Am încercat totu úi ca dintre ace útia să îi select ăm pe cei orienta Ġi în mod
deosebit spre aplicarea riguroas ă a tehnologiei, în scopul cre úterii performan Ġelor
plantaĠiilor.
27 Dintre ace útia, există o singur ă persoan ă care a luat p ământ în parte (arend ă)
(din comuna vecin ă, Măneúti); restul se mul Ġumesc cu p ământul lor.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 128
DiferenĠa între Deal úi Vale este din nou vizibil ă:afacerile celor din Deal
sunt mai degrab ă la limita supravie Ġuirii, atunci când func Ġionează.
De altfel, dac ă stai de vorb ă cu “antreprenorii” de aici (i.e. Cânde úti
Deal), nici unul nu pare încântat de propria afacere, iar motivele pentru care au pornit-o nu au mai nimic de-a face cu a úa-numitul “spirit
antreprenorial”. Un exemplu relevant este patroana singurei societ ăĠi
comerciale din localitate, fost ă gestionar ă la magazinul coopera Ġiei din sat,
al cărei actual magazin func Ġionează într-o cl ădire mic ă, cu o singur ă
cămăruĠă de aproximativ 6 mp, aflat ă chiar în curtea casei ei. Motiva Ġia
principală pentru care a deschis magazinul a fost faptul ca atunci când a
plecat de la coopera Ġie nu avea dreptul la pensie. Cu magazinul, dac ă îúi
plăteúte CAS-ul (contribu Ġia de asigur ări sociale), în câ Ġiva ani poate ie úi la
pensie. Magazinul nu merge grozav, printre altele úi pentru c ă un patron din
Cândeúti Vale a închiriat un spa Ġiu chiar peste drum în care a deschis un
magazin mult mai mare úi mai bine aprovizionat.
Tabelul 3
Antreprenori agricoli úi neagricoli în Cânde
úti
Indicator Comun ă Cânde úti
ValeCândeúti
DealAninoúani Valea
MareDragodă-
neúti
SocietăĠi
comercialeneagricole – nr.
28: 3292 1 – – –
AsociaĠii familiale
neagricole 12 3 1 1 1 6
AsociaĠii familiale
agricole – – – – – –
Persoane fizice 9 3 3 1 – 2
Certificate de producător, 1998
30400
Sursă: Primăria Cânde úti.

28 Numărul patronilor de SRL locali. Este vorba despre magazine mixte úi un
service.
29 Inclusiv farmacia úi SRL Buna Vestire. Patroana farmaciei din Cânde úti Vale
locuieúte în Târgovi úte; SRL Buna Vestire din Cânde úti Vale are cinci magazine.
30 Pe un certificat de produc ător se trec un titular úi trei membri ai familiei. Anul
trecut au fost mai pu Ġine certificate decât în al Ġi ani, deoarece nu au fost mere.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 129
Nici celelalte afaceri din Deal nu sunt mari aduc ătoare de venit
pentru proprietarii lor, fie datorit ă dependen Ġei de produc Ġia de fructe úi de o
anumită sezonalitate (cum e cazul cazanelor de Ġuică), fie calit ăĠii mai slabe
a pământului, în cazul agricultorilor. În compara Ġie cu Dealul, Valea are o
“viaĠă antreprenorial ă” mai plin ă: patronul service-ului auto inten Ġionează să
extindă gama serviciilor pe care le ofer ă, principalul comerciant din comun ă
– patronul a cinci magazine (dintre care unul în Deal úi trei în Vale) –
intenĠioneazăúi el să îúi extindă unul din magazine, iar în curând un alt
patron de magazin va deschide o brut ărie-patiserie.
Probleme comunitare/sociale
Principalele probleme resim Ġite de comunitate pot fi împ ărĠite în
două mari categorii: a) probleme vizând infrastructura úib) probleme în
domeniul serviciilor : pe de o parte, probleme datorate reformei
administra Ġiei locale úi sistemului de asigur ări de sănătate, în ceea ce
priveúte serviciile publice; pe de alt ă parte, probleme legate strict de oferta
de servicii destinate pomiculturii.
Problemele legate de infrastructur ăĠin desigur de absen Ġa reĠelei de
canalizare úi apă curentă, a reĠelei de gaze úi, nu în ultimul rând, de
condiĠia drumurilor laterale din cele dou ă comunit ăĠi, drumuri care devin
impracticabile în perioadele ploioase.
Pentru o parte a satului Cânde úti Deal o problem ă deosebit ă o
constituie apa potabil ă. În special în timpul verii, o parte din gospod ării se
află în situaĠia de a transporta apa cu animalele, deoarece pu Ġurile seac ă.
Reforma administra Ġiei publice locale (i.e. descentralizarea
finanĠelor publice locale) a l ăsat bugetul local “descoperit”, cel pu Ġin pe
termen scurt, ceea ce a dus la înghe Ġarea investi Ġiilor pentru infrastructur ă
(apă curentă) în 1999. Mai mult, diverse servicii publice sunt preluate de
bugetul local (e.g., serviciile de medicin ă veterinar ă). Ca o consecin Ġă,
prima reac Ġie a prim ăriei a fost canalizarea aten Ġiei spre asigurarea fondului
de salarii necesar noilor angaja Ġi. Pe de alt ă parte, reforma din sistemul
sanitar surprinde nepreg ătită o parte a locuitorilor comunei, care nu
dispune nici de pensii, nici de salarii31úi care, în consecin Ġă, trebuie s ă îúi

31 Acesta este unul din efectele faptului c ă zona nu a fost cooperativizat ă. În primul
rând, nu exist ă pensionari CAP, care ar fi fost automat asigura Ġi împreun ă cu
persoanele în între Ġinere (so Ġ, soĠie); în al doilea rând, num ărul de salaria Ġi (care
sunt, de asemenea, automat asigura Ġi împreun ă cu copiii úi/sau părinĠii) este mic,
datorită opĠiunii locuitorilor de a lucra p ământul în proprietate în loc s ă meargă să
munceasc ă la oraú, cum au f ăcut mulĠi dintre locuitorii satelor cooperativizate.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 130
plătească din buzunar asigur ările de s ănătate. Din estim ările făcute pe
baza chestionarelor aplicate în cele dou ă comunit ăĠi, cel pu Ġin 35% din
totalul membrilor gospod ăriilor din Cânde úti Vale úi, respectiv, 20% din
totalul membrilor gospod ăriilor din Cânde úti Deal se afl ă în situaĠia de a nu
mai avea acces la serviciile de s ănătate public ă o dată cu introducerea
noului sistem.
Lipsa serviciilor pentru pomicultur ă se converte úte într-o
problemă comunitar ă, în contextul în care cultivarea merilor este principala
ocupaĠie în zon ă. Principalele probleme resim Ġite de către oameni din acest
punct de vedere se refer ă la:
x accesibilitatea redus ă a centrelor de comercializare a
îngrăúămintelor úi pesticidelor, care în general sunt situate la
distanĠe mari de localitate (în special în cazul satului Cânde úti
Deal);
x absenĠa serviciilor de repara Ġieúi întreĠinere a echipamentelor
agricole (pompe de stropit, tractoare etc.).
InstituĠii
Caúi interacĠiunile interpersonale, cele cu principalele institu Ġii din
comună sunt relativ rare în via Ġa cândeútenilor.
Biserica . Participarea la slujbele religioase de duminic ă este
redusă32. În Cânde úti Vale exist ă două parohii33, ambele de aproximativ
200 de gospod ării. Una din biserici a fost reparat ă de curând34, cu ajutorul
enoriaúilor, după ce o vreme a stat închis ă. Totuúi, din spusele preo Ġilor,
mobilizarea s ătenilor pentru munca voluntar ă se face cu dificultate, atât în
Vale, cât úi în Deal.
Participarea cu bani este obligatorie în Cânde úti Vale numai la una
dintre parohii, unde contribu Ġia anuală e stabilit ă la 100.000 lei. Practic,
această contribu Ġie e plătită de numai jum ătate din enoria úi. Preotul celei
de-a doua parohii, fiind mai vechi în sat, prefer ă să apeleze la enoria úii
care se num ără printre “cuno útinĠele” sale (aproximativ 10 familii) atunci
când e vorba de muncă voluntar ă pentru lucr ările necesare bisericii. În

32 Din estim ările preoĠilor, cam 15-25 de persoane pe parohie în Cânde úti Vale, iar
în Deal, în jur de 8-10. Conform estim ărilor bazate pe ancheta prin chestionar,
aproximativ 9% din s ătenii localit ăĠii Cânde úti Vale úi 3% din Cânde úti Deal –
tabelul A13 .
33 Delimitarea între parohii e pur teritorial ă.
34 O dată cu venirea unui nou preot în locul celui vechi, care a murit.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 131
ceea ce prive úte strângerea de fonduri, o surs ă important ă o reprezint ă “fiii
satului ”, adică persoanele plecate din sat care úi-au făcut o oarecare
“situaĠie” la ora ú.
AutorităĠile locale . Încrederea în prim ărie este mare atât în cazul
locuitorilor din Vale, cât úi al celor din Deal35. Cu toate acestea, majoritatea
persoanelor intervievate – inclusiv membri ai elitei locale úi chiar angaja Ġi ai
primăriei – sunt de p ărere că primăria are prea mul Ġi angajaĠi.
În Cânde úti nu exist ă probleme majore privind retrocedarea
pământului36. În consecin Ġă, oamenii vin la prim ărie relativ rar, pentru plata
taxelor, pentru eliberarea de acte sau pentru a- úi ridica certificatele de
producător. Eliberarea actelor se face rapid, deseori pe loc. Prioritate au
locuitorii din Valea Mare (datorit ă izolării acestei localit ăĠi), precum úi
„străinaúii”, fiii satului pleca Ġi la oraú. Aceútia sunt în multe cazuri oameni cu
poziĠii importante (directori etc.), dar prioritatea pe care o au nu este o
“favoare”, ci respect ă practic acela úi criteriu ca în cazul locuitorilor din
Valea Mare, úi anume criteriul distan Ġei/accesibilit ăĠii.
Primarul este o persoan ă destul de controversat ă: fost inginer
minier, a candidat pe listele PDSR, pentru ca imediat dup ă alegerile
generale din octombrie 1996 s ă treacă la PNğCD, partidul care a câ útigat
alegerile. Justificarea acestui gest o face simplu: îi e mai u úor să comunice
cu autorit ăĠile regionale/centrale úi e sigur c ă cererile lui au mai mare úansă
de reuúită dacă face parte din partidul la putere decât din principalul partid
de opozi Ġie. A útiut să facă astfel încât s ă atragă în consiliul comunal
persoane37 care prin rela Ġiile lor puteau fi utile prim ărieiúi comunit ăĠii. De
altfel, toata lumea din sat recunoa úte că marea majoritate a lucr ărilor de
infrastructur ă executate în comun ă în ultimii doi ani se datoreaz ă
acestor rela Ġii.
Consilierii locali din Cânde úti se bucur ă de cea mai pu Ġină încredere
printre locuitori, fa Ġă de alĠi reprezentan Ġi ai institu Ġiilor locale38. De altfel, lor
li se repro úează în primul rând lipsa de ini Ġiativăúi incapacitatea de a

35 În jur de 70% în ambele comunit ăĠi.
36 Există un num ăr de gospod ării care au înc ă o parte din p ământ în posesia
StaĠiunii Pomicole Voine úti. O dată cu desfiin Ġarea staĠiunii, care va avea loc în
acest an, ei î úi vor recupera probabil p ământurile.
37 Este vorba despre fratele pre úedintelui unuia dintre principalele partide la putere,
care e preot într-una din localit ăĠile comunei. Unul din fiii acestuia este
preúedintele Consiliului Jude Ġean Dâmbovi Ġa, iar altul este deputat de Dâmbovi Ġa.
38 În Cânde úti Vale 65%, iar în Deal 40% dintre responden Ġi declară că au puĠină
sau foarte pu Ġină încredere în consilierii locali.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 132
propune proiecte úi acĠiuni în folosul comunit ăĠii. Comisiile Consiliului local
se întrunesc regulat, dar în cadrul lor rareori se iau decizii privitoare la programe comunitare. Din interviurile avute cu unul din actualii func Ġionari
ai primăriei (fost primar al comunei), reiese c ă în general membrii
Consiliului local î úi rezervă exclusiv un rol critic la adresa primarului – în
ciuda faptului c ă, prin statusul lor (i.e. ca participan Ġi la administrarea
comunei), ei sunt solidari cu primarul în rezolvarea problemelor.
Relevant este, de asemenea, faptul c ă la ultima întâlnire a s ătenilor
cu primarul (întâlniri care au loc foarte rar de altfel) nu a fost prezent nici un membru al Consiliului.
Atitudinea cânde útenilor fa Ġă de autorit ăĠile locale poate fi cel mai
bine surprins ă prin perceperea lipsei de impact a acestora asupra vie Ġii
sătenilor: aproximativ 70% din subiec Ġii chestiona Ġi în Cânde úti Vale úi
peste 80% din cei chestiona Ġi în Deal apreciaz ă că viaĠa lor úi a familiei lor
nu este influen Ġată de autorit ăĠile locale decât în foarte mic ă sau mic ă
măsură
39.
Bunuri publice, mobilizare úi acĠiune colectiv ă
Preocuparea cânde útenilor pentru bunurile “comune” este
scăzută. După cum spunea fostul primar, pe cânde útean “de la poart ă
încolo nu-l mai intereseaz ă”. De altfel, percep Ġia membrilor comunit ăĠii este
consonant ă cu aceast ă observa Ġie (tabelul 4 ).
Tabelul 4
Cei mai mul Ġi oameni de pe aici î úi văd numai de propria gospod ărie,
fără să le pese cum arat ă satul
Cânde úti Vale Cânde úti Deal
Nu este a úa 17,8 23,3
Este aúa 80,0 73,3
NS/NR 2,2 3,3
Total 100,0 100,0

39 Locuitorii din Deal s-au sim Ġit întotdeauna mai marginaliza Ġi, poate úi pentru c ă,
din punct de vedere administrativ, au fost “trecu Ġi” de-a lungul timpului de la o
comună la alta.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 133
Cazurile de depunere în drum a gunoiului din curte sau a cr ăcilor
tăiate din pomi nu sunt deloc rare40. Deúi afiúele prim ăriei care prev ăd
sancĠionarea acestor obiceiuri sunt lipite în locuri vizibile, pân ă acum
primarul nu a aplicat nici o amend ă (ca úi cel dinaintea lui, de altfel).
Lipsa capacit ăĠii de mobilizare pentru producerea de “bunuri
publice” este sesizabil ă de altfel úi în ce prive úte accesibilitatea pe
drumurile laterale ale satelor, care sunt deseori impracticabile datorit ă
neîntreĠineriiúanĠurilor , ceea ce conduce la transformarea drumurilor în
adevărate mlaútini imposibil de parcurs pe jos sau cu automobilul41.
Pentru mul Ġi cândeúteni, singurul responsabil de tot ce poate
însemna “bun public” este primăria, aúa cum reiese de altfel úi din datele
de sondaj: 53% din persoanele chestionate în Cânde úti Vale úi 70% dintre
cele din Deal sunt de acord cu afirma Ġia: “Primăria este singura care trebuie
să se ocupe cu îngrijirea localit ăĠii”.
Un alt exemplu de ac Ġiune colectiv ă “eúuată” a reieúit din interviurile
cu câĠiva dintre “antreprenorii” agricoli din localitate. Conform acestora, în
perioada vânz ărilor, pre Ġul fructelor42 se stabile úte prin întreb ări între
principalii produc ătoriúi se schimb ă săptămânal. Discu Ġiile între produc ători
stabilesc îns ă mai degrab ă un punct de reper decât un pre Ġ efectiv. Pre Ġul
variază, de fapt, în func Ġie de circumstan Ġele individuale – adic ă în principal
de cantitatea de care dispune fiecare produc ătorúi/sau pe care e dispus s ă
o vândă. Practic, cei care au o produc Ġie mare tind s ă scadă preĠul. Dar,
datorită faptului c ă exploatarea “nera Ġională” a planta Ġiilor duce la
distrugerea acestora, nici unul dintre “marii produc ători” nu î úi poate
permite o produc Ġie maxim ă an de an. Pentru a rezolva aceast ă problem ă,
a existat o ini Ġiativă de a face o asocia Ġie a marilor produc ători de mere din
Cândeúti, care practic ar fi dat posibilitatea ca pre Ġul să fie stabilit în fiecare
săptămână de un alt membru al asocia Ġiei; aceasta ar fi constituit astfel úi
un fel de mecanism asiguratoriu pentru cei cu o produc Ġie mai slab ă
(inclusiv din cauza calamit ăĠilor etc.). Ini Ġiativa nu s-a concretizat.

40 Deúi oamenii spun c ă această din urm ă situaĠie se poate dovedi periculoas ă
pentru planta Ġii, deoarece cr ăcile bolnave sunt deseori purt ătoare de d ăunători.
41 Probabil c ă una dintre explica Ġiile posibile pentru acest tip de atitudine este úi
absenĠa unei “institu Ġii” a vecin ătăĠii. RelaĠiile dintre cânde úteni sunt marcate
puternic de leg ăturile de rudenie sau de rela Ġiile de munc ă la schimb. Dup ă cum
reiese din interviuri, proximitatea fizic ă a gospod ăriilor nu este asociat ă în mod
special cu nici una dintre acestea.
42 Este vorba despre fructele care sunt vândute pe loc, “la poart ă”, úi nu la pia Ġă.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 134
Pot fi găsite explica Ġii la nivelul “capitalului social” în analiza acestor
fenomene? Sa ne întoarcem c ătre două ipostazieri devenite deja clasice
ale acestuia: via Ġa asociativ ăúi reĠelele sociale.
ViaĠa asociativ ă a comunit ăĠii
Se poate spune c ă atât în Cânde úti Vale, cât úi în Cânde úti Deal
viaĠa asociativ ă este mai degrab ă absent ă. Singurele asocia Ġii
semnificative care exist ă sunt comitetele de p ărinĠi de pe lâng ăúcoli.
Aceste asocia Ġii sunt îns ă oarecum “exclusive”, având în vedere faptul c ă
accesul e condi Ġionat de statutul de p ărinte. Membrii comitetelor de p ărinĠi
sunt “selecta Ġi” oarecum pragmatic: de obicei, sunt locuitori relativ mai
înstăriĠi sau care se dovedesc a avea ini Ġiativă. PreúedinĠii comitetelor de
părinĠi pe clas ă sunt de obicei persoane cu un status social úi resurse
economice ridicate; ei formeaz ă comitetul de p ărinĠi pe úcoală, al cărui
preúedinte face parte din Consiliul de administra Ġie al úcolii. Întâlnirile
comitetelor de p ărinĠi sunt relativ rare. În principiu, sarcina pre úedinĠilor de
comitet e strângerea de fonduri pentru diferitele necesit ăĠi ale clasei sau
úcolii. PărinĠii sunt mobiliza Ġi pentru ac Ġiuni de genul t ăiatului sau
transportului de lemne sau pentru cur ăĠenia anual ă a úcolii. Cei care nu pot
participa efectiv, dau bani.
Istoria vie Ġii asociative din cele dou ă comunit ăĠi este úi ea săracă. În
Cândeúti Deal, cu excep Ġia întov ărăúirii, localnicii nu pomenesc de
existenĠa vreunei forme asociative nici înainte de 1990. În Cânde úti Vale
este men Ġionată fiinĠarea unei formaĠii de frunza úi (cântători din frunze),
cu care satul participa la festivalurile “Cântarea României”. Forma Ġia a
dispărut însă o dată cu festivalul.
ReĠele sociale
În absen Ġa vieĠii asociative, locuitorii celor dou ă comunit ăĠi studiate
dispun de relativ pu Ġine oportunit ăĠi de a interac Ġiona frecvent. NunĠile, deúi
mari – cu peste 100 de invita Ġi, sunt evenimente rare, iar în ceea ce prive úte
participarea cânde útenilor la slujbele religioase de duminica, aceasta este
mai degrab ă de propor Ġii reduse. Nici întâlnirile sau petrecerile cu prietenii
sau rudele nu sunt foarte des onorate.
Totuúi, între cele dou ă comunit ăĠi există diferenĠe. În Cânde úti Vale
participarea la astfel de evenimente este mai ridicat ă comparativ cu
Cândeúti Deal. Exist ă două motive din care se întâmpl ă acest lucru: în
primul rând, a úa cum am mai ar ătat, în Cânde úti Deal populaĠia este
îmbătrânită, iar evenimentele de acest tip au loc mai rar; în al doilea rând,

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 135
tineretul din Deal a migrat c ătre alte localit ăĠi într-o m ăsură mai mare
decât cel din Vale43, astfel încât majoritatea rudelor apropiate ale s ătenilor
din Deal sunt acum la ora ú sau în alte sate/comune. Acesta este de altfel
unul din motivele pentru care în Cânde úti Vale ponderea celor care
participă la întâlniri/petreceri cu rude este dubl ă în compara Ġie cu Dealul úi
tot din acest motiv în aceast ă din urmă comunitate întâlnirile cu prietenii úi
cele cu rudele au o pondere relativ egal ă, spre deosebire de Cânde úti Vale,
unde se poate observa o participare mai ridicat ă în cazul petrecerilor cu
rudele decât în cazul petrecerilor cu prietenii44.
Dacă în ceea ce prive úte relaĠiile cu “altul generalizat” pruden Ġa este
preferabil ăîncrederii (tabelul 5 ), în privin Ġa mediului social specific
comunităĠii percep Ġiile sunt oarecum mai pozitive: cânde útenii consider ă că
pot avea încredere în cons ătenii lor în propor Ġie de 62% în Vale úi în
proporĠie de 53% în Deal.
Tabelul 5
PrudenĠa ca norm ă generalizat ă
Cânde úti Vale Cânde úti Deal
În relaĠiile cu oamenii e DA 71,1 66,7
bine să fii prudent NU 17,8 10,0
NS/NR 11,1 23,3
TOTAL 100 100
În relaĠiile cu oamenii e DA 46,7 40,0
bine să ai încredere NU 51,1 56,7
NS/NR 2,2 3,3
TOTAL 100 100
Sursă: "Social capital and entrepreneurship survey", 1999.

43 Nu este vorba despre un fenomen recent. În general, atât înainte, cât úi după
1990, tendin Ġa de a migra c ătre alte localit ăĠi a fost mai mare în Cânde úti Deal,
probabil datorit ă calităĠii mai proaste a p ământului úi poziĠiei dezavantajoase a
satului. De altfel, sâmbetele úi duminicile, prin sat pot fi v ăzute multe ma úini ale
celor care vin s ă îúi viziteze p ărinĠii; iar dac ă, făcând o plimbare prin sat, întrebi
lumea a cui e o cas ă sau alta, de multe ori Ġi se dau mai întâi informa Ġii despre
cine sunt copiii proprietarului úi unde lucreaz ă ei la ora ú.
44 Din estim ările făcute pe baza anchetei prin chestionar reiese c ă în Cânde úti Vale
procentul celor care particip ă (din obliga Ġie sau nu) la petreceri cu rudele este de
60%, în timp ce procentul celor care particip ă la întâlniri/petreceri cu prietenii este
de 51% din total e úantion. În Cânde úti Deal ponderea particip ării atât la
petrecerile cu rude, cât úi la cele cu prieteni este de 33%.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 136
Chiar dac ă predictibilitatea celorlal Ġiúi convingerea c ă aceútia nu
vor înúela aúteptările pozitive fa Ġă de ei scad costurile de tranzac Ġie ale
unor posibile interac Ġiuni viitoare, în Cânde úti cooperarea úi reciprocitatea
funcĠionează în primul rând în re Ġele sociale bine delimitate prin rela Ġiile de
rudenie sau/ úi munca la schimb45. Din analiza re Ġelelor de întrajutorare46
ale subiec Ġilor reiese c ă 25 dintre cei 36 care posed ă măcar o rela Ġie de
întrajutorare din Vale úi respectiv 11 din 23 în Deal cer ajutorul exclusiv
persoanelor cu care au un grad mai apropiat sau mai îndep ărtat de
rudenie. În multe cazuri, relaĠiile de rudenie sunt preferate pentru ajutorul
la munci agricole sau munci în gospod ărie relaĠiilor cu vecinii/prietenii, chiar
dacă respectivele rude locuiesc în alte localit ăĠi47. De asemenea, este
important de remarcat faptul c ă în fiecare din cele dou ă comunit ăĠi
aproximativ 20% dintre subiec Ġi declară că nu ar avea cui s ă ceară ajutorul
sau nu ar cere ajutorul nim ănui pentru nici una din situa Ġiile menĠionate în
chestionar.
ReĠelele de întrajutorare ale locuitorilor celor dou ă sate nu sunt
mult diferite. Totu úi, în Cânde úti Vale ele sunt relativ mai dense48, cu un
grad mai mare de multiplexitate49 a legăturilor între “ego” úi ceilalĠi actori
din reĠeaúi localizate în mai mare m ăsură în acela úi sat cu subiectul. Acest
din urmă aspect este semnificativ din perspectiva încrederii în cons ăteni în
cazul locuitorilor din Deal: cei care nu au încredere în oamenii din sat sunt cei cu o pondere mare a rela Ġiilor în afara localit ăĠii; tot ei sunt úi cei care au
o pondere mai mare a rudelor în totalul persoanelor cu care s-ar ajuta. DiferenĠele dintre cele dou ă comunit ăĠi sunt induse atât de diferen Ġa în
structura demografic ă, cât úi de diferen Ġa în raport cu migraĠia spre alte

45 Aúa cum se va vedea, chiar úi munca la schimb este bazat ă în multe cazuri pe
relaĠii de rudenie.
46 Au fost luate în considerare urm ătoarele tipuri de rela Ġii: ajutor la muncile
agricole, ajutor în gospod ărie, împrumutul unei sume mai mari de bani úi ajutor în
găsirea unui loc de munc ă pentru cineva din gospod ărie.
47 Acest lucru este valabil în special pentru Cânde úti Deal
48 Densitatea re Ġelelor a fost m ăsurată ca pondere a rela Ġiilor de apropiere în totalul
relaĠiilor dintre membrii re Ġelei subiectului.
49 Multiplexitatea unei leg ături se refer ă la numărul de tipuri de rela Ġii pe care un
individ le are cu o persoan ă din reĠea. În cazul de fa Ġă, multiplexitatea este
măsurată prin num ărul de tipuri de ajutor pe care subiectul le prime úte de la o
persoană (raportul între num ărul de ajutoare primite úi numărul de persoane
indicate de subiect). Un grad mai mare de multiplexitate înseamn ă în acest caz
(datorită metodologiei de culegere a datelor) úi un num ăr mai mic de alter-i
(indivizi din re Ġeaua subiectului- ego).

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 137
localităĠi: îmbătrânirea popula Ġiei din Deal a condus la o erodare a
structurilor de interdependen Ġă între localnici (e.g., munca la schimb) în
favoarea celor de dependen Ġă faĠă de genera Ġia mai tân ără, aflată acum,
în mare parte, în alte localit ăĠi.
Din perspectiva rela Ġiilor de tip economic, un fenomen important îl
constituie asocierile informale, “naturale”, între s ăteni, pentru munca la
schimb50. Acestea se rezum ă la grupuri de doi, maximum trei oameni care
se ajută între ei în principal pentru muncile specifice pomiculturii – în
special t ăiereaúi stropirea pomilor. De cele mai multe ori, “schimbul” nu
vizează numai munca, ci úiparticiparea cu echipamente agricole (tractor,
pompă). Munca la schimb este un fenomen relativ frecvent în Cânde úti, mai
ales în compara Ġie cu datele na Ġionale51. În cele mai multe cazuri, acest tip
de relaĠie este permanent. Din interviuri reiese c ă acest tip de asociere se
formează de obicei între prieteni sau rude úi mai pu Ġin pe criterii de
vecinătateúi că “reĠelele”52 astfel formate sunt de obicei “închise” (se ajut ă
numai între ei).
Două categorii de pomicultori se autoexclud din acest tip de rela Ġie:
cei înstăriĠiúi cu suprafe Ġe mari de p ământ, care prefer ăsă angajeze
zilieri ,úi cei mai s ăraci, care nu au echipamente agricole, au suprafe Ġe mici
de pământ pe care úi le lucreaz ă singuri úi preferăsă se angajeze ca
zilieri la cei din prima categorie pentru a- úi completa veniturile.
În Cânde úti sociabilitatea este a úadar într-o puternic ă relaĠie cu
dimensiunea economic ă a vieĠii comunitare, dar úi cu tehnologia specifică
pomiculturii. Un exemplu care vizeaz ă direct impactul acesteia din urm ă
asupra vie Ġii comunit ăĠilor din Cânde úti este circulaĠia informa Ġiei cu
privire la aplicarea tratamentelor pentru meri sau, mai simplu spus, stropitul. Aceasta se face oarecum prin contagiune : în momentul în care

50 Analizele arat ă că munca la schimb este puternic asociat ă cu vânzarea de
produse agricole.
51 51% dintre subiec Ġii din Cânde úti Vale, respectiv 47% din Deal lucreaz ă la
schimb. La nivel na Ġional, conform estim ărilor făcute pe baza "Anchetei pie Ġelor
financiare rurale" (World Bank, 1998), procentul de gospod ării care folosesc
munca la schimb din totalul gospod ăriilor de fermieri este de 11,3%.
52 În unele cazuri, “re Ġele” e cam mult spus, deoarece, a úa cum am mai ar ătat,
aceste asocieri ajung rareori s ă depăúească doi, maximum trei membri. Sau,
cum spunea unul din preo Ġii din Cânde úti Vale: “… când apare al patrulea, se
strică asociaĠia”. Totu úi, de cele mai multe ori, este vorba despre rela Ġii între
gospodării (i.e. membrii acestora) úi deci acest tip de re Ġele nu sunt simple diode,
dacă consider ăm individul unitate de analiz ă.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 138
sătenii care sunt cunoscu Ġi ca fiind buni pomicultori încep s ă stropeasc ă,
ceilalĠi se iau dup ă ei.
Tratarea pomilor este un subiect foarte controversat în Cânde úti:
există cazuri în care oamenii se suspecteaz ă unii pe al Ġii că nu vor s ă
spună ce substan Ġe folosesc. Primii suspecta Ġi sunt cei care de obicei ob Ġin
producĠie mai bogat ăúi chiar inginerii agronomi de la Sta Ġiunea Pomicol ă
Voineúti, care au p ământuri în localitate. “Capitalizarea” (sau chiar
monopolizarea) informa Ġiei este nu numai o garan Ġie a unei produc Ġii mai
mariúi mai de calitate, dar úi o sursă important ă de autoritate úi prestigiu.
Sătenii care chestioneaz ă autoritatea unuia dintre “liderii tehnologici”
informali risc ă să piardă accesul la informa Ġie: unul dintre ace úti “lideri”
spunea ca el sf ătuieúte pe toat ă lumea care îl întreab ă, atâta timp cât cel
care întreab ă nu merge s ă îl “verifice”. De úi afiúele cu tipurile de tratamente
necesare în anumite perioade sunt lipite pe toate avizierele din sat, iar
inginerul agronom de la Centrul de Consultan Ġă53 organizeaz ă întâlniri cu
sătenii pentru a-i informa asupra nout ăĠilor, difuzarea inova Ġiilor tehnologice
are loc în primul rând prin ace úti lideri: rezultatele lor sunt principala dovad ă
a eficienĠei unui tratament sau a altuia54.
În final, din perspectiva comunit ăĠii ca actor colectiv, poate fi
identificat ă o altă categorie important ă de reĠele sociale, úi anume rela Ġiile
cu“fiii satului ”, care sunt în general o resurs ă important ă pentru
comunitate. Prin ei se rezolv ă diferite probleme, cum ar fi procurarea
tablelor pentru úcoli (úcoala din Cânde úti Vale are aproape toate tablele de
sticlă), procurarea de fonduri pentru renovarea bisericii-monument din
comună, cărĠile care se dau ca premii la úcoală sau, aúa cum am ar ătat mai
sus, chiar ob Ġinerea unor fonduri din partea administra Ġiei regionale
(judeĠene) pentru lucr ările de infrastructur ă necesare comunei.
Rezultate úi concluzii
Impresia general ă pe care o las ă cele dou ă localităĠi studiate
(Cândeúti Vale, respectiv Cânde úti Deal) este în general aceea de

53 Centrul este rezultatul finan Ġării PHARE.
54 Încrederea în inginerii agronomi nu e foarte mare: 40% dintre subiec Ġii din
Cândeúti Vale nu au încredere sau au foarte pu Ġină încredere, în timp ce în
Cândeúti Deal 33% r ăspund cu “nu e cazul”, iar 13% au foarte pu Ġină încredere
sau deloc.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 139
comunităĠi fragmentate, ai c ăror membri valorizeaz ă înalt individualismul úi
proprietatea privat ă:
– Problema asta cu egoismul nu e de ieri. Este de cel pu Ġin două sute de ani. (…)
Am văzut o istoriografie a a úezării Cânde úti. La vremea la care se referea
lucrarea asta, localitatea Cânde úti cuprindea úapte sate, ca Roma. (…) Iar în
satele astea erau familii, patru familii, dou ă familii, zece familii… Cel mai mult
avea Cânde útiul, zece familii. A mai venit cineva, a unsprezecea familie. (…)
ToĠi moúneni, stăpâni de p ământ: locuitorii zonei au fost st ăpâni de când s-au
útiut, n-au fost sub nici un fel de st ăpânire. P ământul l-au cump ărat sau l-au
primit în urma actelor de vitejie în timpul luptelor lui Mihai Viteazul. L-au primit,
l-au cump ărat, l-au st ăpânit. L-au ap ărat de orice neam care a trecut pe Vale,
dar l-au ap ăratúi între ei – aici e problema. Acest duh de ap ărare între ei s-a
moútenit, pân ă astăzi, conservând a úa structura lui “a avea”. Foarte multe
dintre actele pe care le-am v ăzut nu erau acte de mo útenire, sau de dot ă,
sau… Erau hotărâri judec ătoreúti. Deci oamenii se judecau. ùi se judecau úi
cu vecini úi cu rude, mai ales cu rude, fra Ġi, între rude, se judecau ani în úir
până când ap ărea o hot ărâre judec ătorească definitiv ăúi irevocabil ă până la
proba contrarie. Astea au r ămas de baz ă. Astea le-am v ăzut acuma cu adaosul
la legea 18 – mai multe persoane au venit cu ele úi m-au rugat s ă le citesc:
erau în chirilic ă – úi le-am citit. Hotărâri judec ătoreúti: de la moar ăúi
fierăstrăuúi loturi de p ădure pân ă la ultima roat ă de la c ăruĠă – e a lu’
cutareúi nu a lu’ cutare .
(Interviu cu p ărintele C.V, Cânde úti Vale, subl.n.)
Aceste tr ăsături, dup ă cum am v ăzut, nu exclud cooperarea (e.g.,
munca la schimb): capitalul social al cânde útenilor rezid ă în principal în
grupuri/re Ġele mici, care arareori se întretaie55. În scopuri analitice, în
funcĠie de tipul de actor úi de tipul de leg ături avute în vedere (interne sau
externe), putem distinge între:
1. Legăturile externe ale indivizilor/gospod ăriilor, bazate pe rela Ġii
de întrajutorare úi, în special, pe munca la schimb. Analiza
acestor leg ături scoate în eviden Ġă existen Ġa unor re Ġele (de
multe ori de tip “triad ă”), dense úi cu un grad ridicat de
“închidere”56.
2. În interiorul comunit ăĠii pot fi observate rela Ġii de interconectare a
grupurilor de indivizi/gospod ării, relativ pu Ġine ca num ărúi slabe
în intensitate.

55 Caracterul “închis” al acestor re Ġele a fost relevat din interviuri.
56 În literatura dedicat ă analizei re Ġelelor sociale, acest tip de re Ġele poart ă
denumirea de “clic ă”.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 140
3. Legăturile comunităĠii, ca actor colectiv, cu mediul extern , prin “fiii
satului”.
Capital social úi dezvoltare economic ă
Prin caracteristicile lor, re Ġelele sociale în care sunt integra Ġi
locuitorii comunit ăĠii reprezint ă pentru ace útia resurse importante în ce
priveúte bunăstarea gospod ăriilor. Absen Ġa sau prezen Ġa relaĠiilor de
muncă la schimb influen Ġează direct capacitatea gospod ăriei de a trece de
la un tip de economie “autarhic ă” la un comportament orientat spre pia Ġă:
úansa (odds57) ca o gospod ărie să vândă din produc Ġia de fructe cre úte o
dată cu existen Ġa unor rela Ġii de munc ă la schimb ( tabelul 6 ).
Tabelul 6
Predictorii ecua Ġiei de regresie logistic ă având ca variabil ă
dependent ă vânzarea de fructe58
B PROB.
(WALD)
Localizare în Cânde úti Vale 3,079 0,010
Numărul de persoane din gospod ărie care muncesc în
agricultur ă0,188 0,632
SuprafaĠa de pământ lucrat ă -0,239 0,640
Gospodăria dispune de utilaje agricole 0,695 0,532
Angajeaz ă zilieri 1,575 0,270
Vârsta medie a adul Ġilor din gospod ărie -0,070 0,002
Investeúte în inputuri 1,062 0,234
Munca la schimb 3,339 0,016
Pe de alta parte, gradul ridicat de înrudire a membrilor úi densitatea
crescută a reĠelelor de întrajutorare prezint ă avantajul unei vizibilit ăĠi sporite a
alter-ilorúi deci scad costurile de monitorizare a acestora. Totodat ă, ele se
pot constitui în adev ărate “sisteme de asigur ări” informale. Cu toate acestea,
caracterul “închis” al acestor re Ġele prezint ă dezavantajul unei slabe circula Ġii
a informa Ġieiúi în special a celei referitoare la tehnologie (tratamentele

57 Este vorba despre raportul dintre probabilitatea de “succes” al unui eveniment úi
probabilitatea sa de “e úec”.
58 Cox & Snell R2- 0,58, Nagelkerke R2- 0,77, Hosmer and Lemeshow Test Prob. –
0,17. Cazuri corect prezise: 76%, respectiv 96% – total 89%.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 141
aplicate pe planta Ġii), între diversele grupuri de gospod ării. Dacă relaĠiile de
muncă la schimb reprezint ă o important ă sursă de capital social (fiind bazate
pe reciprocitate, cooperare etc.) pentru acei membri ai comunit ăĠii integraĠi în
astfel de re Ġele, slaba prezen Ġă a legăturilor între aceste re Ġele (i.e. slaba
integrare a acestora) pare a reprezenta “veriga lips ă” în ceea ce prive úte
capitalul social al comunit ăĠii. Aceast ă caracteristic ă structural ă a relaĠiilor din
interiorul comunit ăĠii reprezint ă una din dimensiunile definitorii ale vie Ġii
comunitare în Cânde úti, cu posibile efecte negative asupra dezvolt ării
economice a întregii comunit ăĠi datorită dificultăĠilor în difuzarea inova Ġiilor
tehnologice úi a informa Ġiei.
Administrarea bunurilor publice
“Parohialismul” de care dau dovad ă cândeútenii se concretizeaz ă
probabil cel mai bine în incapacitatea de a rezolva problemele specifice “spaĠiului” public. Regimul comunist, de úi poate p ărea paradoxal, a
accentuat probabil aceast ă incapacitate, prin centralismul extrem al
deciziilor politice. Solu Ġia găsită la vremea respectiv ă a fost obligativitatea
prestării unor zile de munc ă în folosul comunit ăĠii. O serie întreag ă de
clădiri din Cânde úti Vale au fost construite astfel, prin “munc ă voluntar ă”:
grădiniĠa, dispensarul, c ăminul cultural. Obligativitatea ac Ġiunilor culturale a
dus la constituirea forma Ġiei de frunza úi, de care participan Ġii îúi amintesc cu
nostalgie. O dat ă obligativitatea disp ărută, nici o practic ă alternativ ă nu a
instituĠionalizat munca în folosul comunit ăĠii.
Administra Ġia public ă locală este ea îns ăúi tributar ă unui regim
“delegativ” de func Ġionare, mai degrab ă decât unuia participativ. Primarul úi
primăria sunt privi Ġi ca “întruchiparea” capacit ăĠ
ii colective de ac Ġiuneúi
singurii responsabili de aceasta. Din perspectiva prim ăriei, aceast ă
capacitate de ac Ġiune este dependent ă de resurse exterioare comunit ăĠii –
transferuri financiare de la nivel regional/central, de exemplu (vezi úi
Lăzăroiu, p. 38). Bugetul prim ăriei este ilustrativ în aceast ă privinĠă:
veniturile proprii reprezint ă doar 12% din totalul bugetului prim ăriei, în timp
ce bugetul autofinan Ġat reprezint ă un modic 2%. Veniturile proprii ar fi mai
mult decât suficiente pentru cheltuielile din înv ăĠământ, sănătate, cultur ăúi
asistenĠă socială. Ele nu ar acoperi îns ă decât pe jum ătate cheltuielile
proprii prim ărieiúi doar o treime din cheltuielile de gospod ărie comunal ă (în
condiĠiile în care ar fi dedicate în întregime acestui obiectiv)!

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 142
Primarie
21%Gospodarie
Comunala
32%Drumuri si
Poduri
42%
Sanatate
0%
Cultura
1%
Asistenta
Sociala
1%Alte
2%Invatamant
3%
Sursă: Primăria Cânde úti.
Graficul 2 – Structura cheltuielilor bugetare ale comunei Cânde úti, 1998.
“Fiii satului” sunt a doua surs ă externă de “împuternicire” a comu-
nităĠii, după bugetul central. Ace útia ajută fie prin rela Ġii care faciliteaz ă
accesul la fondurile jude Ġeneúi de investi Ġii, fie prin contribu Ġii proprii.
Incapacitatea de mobilizare a resurselor financiare locale (în care
un rol îl are desigur úi politica fiscal ă a statului) este amplificat ă de tendin Ġa
de direcĠionare a acestor resurse spre construc Ġia de noi obiective, decât
spre menĠinereaúiîntreĠinerea celor vechi. Este vorba probabil úi despre
fascinaĠia “moderniz ării”, cultivat ăúi de regimul comunist – un promotor
prin excelen Ġă al “construc Ġiei”úi “dezvolt ării”, nu al “p ăstrării”. Regăsim aici
úi observa Ġia fostului primar al Cânde útiului privind atractivitatea (din
considerente electorale) a noilor investi Ġii: continuarea úi păstrarea celor
vechi nu este la fel de vizibil ăúi de apreciat ă. A. Israel scria c ă “a inaugura
úi a construi este mai atractiv politic decât s ă construie úti organiza Ġia care
să o întreĠină” (Israel, 1994, p. 4).
PuĠinele eforturi colective (inclusiv ale fiilor satului) au fost
predominant direc Ġionate fie c ătre achizi Ġia de bunuri cu valoare simbolic ă
(reparaĠia bisericii monument istoric, pictura bisericii, construc Ġia unei
biserici, daruri de Cr ăciun, terminarea c ăminului cultural din Deal úi iniĠierea
renovării celui din Vale) – cu excep Ġiile notabile ale drumului principal úi
drumului spre Schei, care au fost drastic îmbun ătăĠite. Eforturile sistematice

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 143
de păstrare a infrastructurii existente sunt îns ă practic nule – fie c ă este
vorba despre depozitarea diferitelor de úeuri, despre men ĠinereaúanĠurilor
úi drumurilor neasfaltate, cur ăĠenia cimitirului etc.
– Satul Cânde úti Vale e împ ărĠit în dou ă parohii, fiecare de vreo 200 de
familii…
– Părintele: Am impresia c ăúi aici s-a mers tot pe aceea úi idee: dom’le, de ce s ă
nu avem noi fiecare biserica noastr ă. Dacă se poate, zece familii biserica, zece
familii biserica. Dar s ă n-o între Ġinem. O între Ġine Doamne–Doamne.
(Interviu cu p ărintele C.V., Cânde úti Vale)
Problema întreĠinerii apare a úadar ca o provocare deloc neglijabil ă
pentru colectivitate, pentru capacitatea acesteia de a se mobiliza úi, de ce
nu, pentru proiectele comunitare de dezvoltare.
Capitalul social úi menĠinerea bunurilor
Dacă episoadele de construc Ġie au un caracter extraordinar úi sunt
deseori înc ărcate cu valoare simbolic ă (fie aceasta “progresul”,
“modernizarea”, “înnoirea”, “dezvoltarea” etc.), activit ăĠile de men Ġinere sunt
“ordinare” úi lipsite de orice eroism. Ele necesit ă cu atât mai mult o re Ġea
socială funcĠională, activă. Deoarece în aceste situa Ġii prozaice úi cotidiene
informaĠia nouă conteaz ă mai puĠin decât monitorizarea precis ă, legăturile
de “contopire” ( bonding ) sunt mai importante decât cele de “conexiune”
(bridging ).
În acelaúi timp, astfel de activit ăĠi comune cotidiene sunt o surs ă
puternică de capital social de “contopire”, generând comunalitate de
interese úi experien Ġe, precum úi comunicare frecvent ă.
Participarea “fondatoare” la crearea bunurilor comune este probabil
suficientă (deúi nenecesar ă) pentru a legitima utilizarea lor. Participarea la
întreĠinerea lor reprezint ă însă adevăratul răspuns pe care comunitatea îl
dă în faĠa clasicei dileme a ac Ġiunii colective. Desigur, prim ăria este agentul
principal al comunit ăĠii în gospod ărirea comunal ă – dar “ informaĠiileúi
socotelile legate de bunul colectiv sunt deseori în sine un bun colectiv "
(Olson, p. 49). Simpla delegare úi neimplicarea pot fi echivalate la limit ă cu
problema “c ălătorului clandestin”.
Pe aceea úi linie cu Olson, putem observa c ă păstrarea unui bun
colectiv este în sine un bun colectiv. Generarea unui astfel de bun aduce cu sine un întreg pachet de obliga Ġii privind folosirea úi menĠinerea lui
ulterioară.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 144
În ceea ce prive úte bunurile private, în via Ġa economic ă a
Cândeútiului activit ăĠile comune de “men Ġinere”59 se realizeaz ă deseori prin
munca la schimb , creând celule sociale puternic unite, dar relativ de-
conectate unele de altele. Acest capital este îns ă dificil de folosit în
administrarea bunurilor publice, ale c ăror drepturi de folosire se extind
dincolo de grani Ġele celulelor de familii prietene.
Bibliografie
Adler, Paul; Kwon, S., Social Capital: the Good, the Bad and the Ugly ,
The World Bank, 1999
Bourdieu, Pierre, Forms of capital , în John G. Richardson – "Handbook of
Theory and Research for the Sociology of Education", Greenwood Press, New York, 1986
Burt, R. S., Structural Holes versus Network Closure as Social Capital ,
1999, prepared for "Social Capital", eds. Nan Lin, Karen S. Cook, R. S. Burt, Aldine, 2000
Coleman, James, Social Capital in the Creation of Human Capital ,
"American Journal of Sociology", 1988
Coleman, James, Foundations of Social Theory , Harvard University
Press, Cambridge, 1990
Dăianu, Daniel, Transformarea ca proces real , IRLI, 1996
Edwards, Michael, Enthusiasts, Tacticians and Sceptics: The World
Bank, Civil Society and Social Capital , The World Bank
Granovetter, Mark S., The Strenght of Weak Ties , în "Amercian Journal of
Sociology", vol. 78, nr. 6
Israel, Arturo, Institutional development. Incentives to performance , The
Johns Hopkins University Press, 1994
Lăzăroiu, Sebastian, ReĠele de capital social úi antreprenori în
Comiúani, în "Sociologie româneasc ă", nr. 2/1999
Mareú, Vladimir, Încredere úi procese de institu Ġionalizare , în "Revista
de cercet ări sociale", nr. 3, 1995

59 În definitiv, tratamentul aplicat livezilor reprezint ă o modalitate de a p ăstra
productivitatea planta Ġiei.

CAPITAL SOCIAL ùI DEZVOLTARE COMUNITAR Ă 145
Mihăilescu, Vintil ă,Două sate în tranzi Ġie, în "Revista de cercet ări
sociale", nr. 3, 1996
Narayan, Deepa, Bonds and Bridges: Social Capital and Poverty , The
World Bank, 1999
O’Donnell, Guillermo, Democra Ġia delegativ ă, în "Polis", nr. 3, 1994
Olson, Mancur, Creútereaúi declinul na Ġiunilor , Humanitas, 1999
Paldam, Martin; Gert T., Is Social Capital an Effective Smoke
Condenser? , The World Bank, "Social Capital Initiative
Working Paper" No. 11, 1999
Portes, Alejandro; Landolt, P., The Downside of Social Capital , în "The
American prospect" No. 26, http://epn.org.prospect/26/26-cnt2, 1996
Putnam, Robert D.; Leonardi, R.; Nanetti, R., Making Democracy Work ,
Princeton University Press, 1993
Stiglitz, Joseph E., Whither Reform? Ten Years of Transition , "The
Annual Bank Conference on Development Economics", The World Bank, 1999
Woolcock, Michael
,Managing Risk, Shocks, and Opportunity in
Developing Economies: the Role of Social Capital , The
World Bank, 1999
Zamfir, C ătălin,Spre o paradigm ă a gândirii sociologice , Cantes, 1999

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 146
ANEXE
Tabelul A1
PopulaĠia comunei Cânde úti
Indicator Comun ă Cânde úti
ValeAninoúani Cânde úti
DealValea
MareDragodă-
neúti
Nr. locuin Ġelor 1.295 457 51 128 105 554
PopulaĠie 3.314 1.178 125 351 181 1479
Pondere popula Ġie
de 60 ani úi peste
(România: rural = 22,08%) 25,11% 23,17% 25,60% 30,20% 37,57% 23,87%
Sursa : Recens ământ 1992.
Tabelul A2
DistanĠele până la Cânde úti Vale úi Târgovi úte
Indicator Cânde úti
ValeCândeúti
DealAninoúani Valea
MareDragodă-
neúti
DistanĠa până la
Cândeúti Vale (km) 7 2 14 5
DistanĠa până la
Târgoviúte (km) 35 42 33 49 30
Tabelul A3
Telefoane în Cânde úti
Indicator Cânde úti
total1Cândeúti
ValeCândeúti
DealAninoúani Valea
MareDragodă-
neúti
Telefoane –
total 210 5 17 1
Din care – instituĠii 3 – – –
Din care –
telefoanepublice 1 1 – 1

1 Deoarece telefoanele din Dragod ăneúti aparĠin de comuna Voine úti, nu avem
date despre satul Dragod ăneútiúi totalul comunei Cânde úti.

ANEXE 147
Tabelul A4
Sistemul sanitar din Cânde úti
Indicator Cânde úti
totalCândeúti
ValeCândeúti
DealAnino-
úaniValea
MareDragodă
-neúti
Dispensare úi
puncte sanitare 4 1 1 – 1 1
AngajaĠi în
sistemul sanitar 11 6 1 – 1 3
Din care: doctori 3 2 – – – 1
Tabelul A5
ùcoli în Cânde úti
Indicator Cânde úti
totalCândeúti
ValeCândeúti
DealAninoúani Valea
MareDragodă-
neúti
Numărulúcolilor 5 1 1 – 1 2
Numărul grădiniĠelor 5 1 1 – 1 2
Elevi la úcoală 263 98 33 10 122
Elevi la gr ădiniĠă 122 42 10 10 60
ÎnvăĠători 29 11 7 – 1 12
Educatori 7 2 1 – 1 3
Personal auxiliar în
úcoliúi grădiniĠe7 3 1 – 1 2
Total angaja Ġi în
sistemul educa Ġional 43 16 9 – 3 17
Tabelul A6
SituaĠia terenurilor agricole pe sate – ha
Satul Arabil P ăúuni Fâne ĠeP o m i P ăduri Neprod. Cur Ġi Total
Valea Mare 11,3 7,08 77,8 31,8 34,69 7,83 2,15 172,65
Cândeúti Deal 12,36 13,19 139,96 83,28 56,02 3,97 4,49 313,27
Cândeúti Vale 18,89 49,25 212,03 168,51 106,88 9,73 12,68 577,97
Aninoúani 4,3 3,39 22,96 21,74 12,3 4,54 1,8 71,03
Dragodăneúti 88,71 18,47 206,09 136,39 36,84 10,93 14,53 511,96
Străinaúi 22,4 11,35 132,48 100,55 25,59 4,91 7,31 304,59
Total general 157,96 102,73 791,32 542,27 272,32 41,91 42,96 1951,47
Sursa: Primăria Cânde úti – Registrul agricol 1997-2000.

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 148
Tabelul A7
Vânzarea de produse agricole
Gospod ării care: Cânde úti Vale (%) Cânde úti Deal (%)
Au vândut produse agricole în 1998 88,9 46,7
Au vândut fructe în 1998 86,7 36,7
Au vândut animale vii în 1998 4,4 26,7
Merg la ora ú pentru vânzare de produse
agricole de cel pu Ġin câteva ori pe an 44,5 13,3
Sursa : Social capital and entrepreneurship survey.
Tabelul A8
Vehicule motorizate în Cânde úti
Indicator Total
Autoturisme, autofurgonete 442
Tractoare 65
Remorci mici 118
Remorci mari 2
Autobuze / microbuze 11
Autocamioane 21
Motociclete 10
Ataúe 1
Motorete 25
Semănători –
Combine –
Sursa : Primăria Cânde úti.

ANEXE 149
Tabelul A9
Nivel de s ărăcie al gospod ăriilorúi indivizilor din Cânde úti (cheltuieli
de consum pe cap de persoan ă)
Cânde úti Vale Cânde úti Deal
% Procente
cumulate% Procente
cumulate
Persoane
Foarte sărace**
Săraci*
Peste pragul de s ărăcie*
Total22,7
28,049,2
100,022,7
50,8
100,045,2
8,3
46,4
10045,2
53,6
100,0
Gospod ării
Foarte sărace**
Sărace*
Peste pragul de s ărăcie*
Total20,0
25,055,0
100,020,0
45,0
100,056,7
3,3
40,0
100,056,7
60,0
100,0
*faĠă de un prag de s ărăcie de 420.345 ROL.
** faĠă de un prag de s ărăcie 280.234 ROL.
Pragurile de s ărăcie au fost calculate ca 60%, respectiv 40% din cheltuielile medii de
consum pe anul 1995, transformate în pre Ġuri curente – martie 1999.
Tabelul A10
Beneficii sociale în Cânde úti Vale úi Cândeúti Deal
Indicator
Pensii de asigur ări de stat 316
Pensii pentru agricultori 22
Ajutoare de úomaj 54
Pensii pentru veteranii de r ăzboi 110
AlocaĠii pentru copii 128
AlocaĠii suplimentare 106
Pensii pentru handicapa Ġi 42
Pensii militare 6
Pensii de ajutor social 2
Beneficii sociale – total 780

LUCIAN POP úi COSIMA RUGHINI ù 150
Tabelul A11
Case construite sau extinse în Cânde úti
Cânde úti – total
1992 – 1996 73
1997 38
1998 18
Tabelul A12
Probleme comunitare
Probleme de infrastructur ă Lipsa serviciilor pentru agricultur ă
AbsenĠa apei curente
AbsenĠa reĠelei de gaze
AbsenĠa reĠelei de canalizare
Drumuri neasfaltate Nu există centru de distribuire a pesticidelor
AbsenĠa serviciilor pentru echipamente
agricole
Probleme generale privind agricultura:
inaccesibilitatea creditelor
Tabelul A13
Participarea la slujbele religioase
Cât de des merge Ġi la biseric ă? (%) Cânde úti Vale Cânde úti Deal
Aproape în toate duminicile 8,9 3,3
Numai de s ărbătorile mari 37,8 46,7
Numai la nun Ġi/înmormânt ări 48,9 33,3
Deloc/niciodat ă 2,2 13,3
Ns/nr 2,2 3,3
Total 100,0 100,0
Sursa :Social capital and entrepreneurship survey , 1999.

ANEXE 151
Harta 1 – Comuna Cânde útiúi vecinătatea sa
Dimbovita

ANEXE
Harta 2 – Satul Cânde úti Vale

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 153
COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă
MODELE1
Andra LĂZĂROIU
Sebastian L ĂZĂROIU
RelevanĠa iniĠială a alegerii comunei Comi úani ca obiect al unui
studiu comunitar a fost dat ă de apropierea de ora úul Târgovi úte, fapt care
era de a úteptat să-úi pună amprenta asupra dezvolt ării ei. Ulterior studiului
am constatat c ă, în fapt, Comi úani este o comun ă cu dou ă modele –
Târgoviúte, oraúul din apropiere, úi Băleni – a úezare rural ă dezvoltat ă.
Astfel, rândurile urm ătoare dezv ăluie atât devenirea comunei Comi úani de-a
lungul timpului, cât úi influen Ġele zonale suferite de aceasta. Pentru
aceasta, metodologia de culegere a datelor a fost complex ă, fiind o
îmbinare de metodologie cantitativ ă (anchet ă pe baz ă de chestionar,
analiză secundar ă a datelor CNS) úi calitativ ă (interviuri în profunzime,
interviuri de grup), nelipsind analiza documentelor sociale (monografie).
2Localizare în spa Ġiuúi timp a comunei
Comuna Comi úani este alc ătuită din satele Comi úani (centrul de
comună)úi Lazuri, a úezate în partea central ă a judeĠului, în regiunea de
câmpie înalt ă a Târgovi útei. Are o suprafa Ġă de 3.464 hectare úi este udat ă,

1Acest studiu a fost realizat printr-o dubl ă finanĠare, World Bank úi CNCSU.
Rezultatele sunt incluse, în alt ă formă, în raportul înaintat c ătre World Bank
("Entrepreneurship and Social Capital in Romanian Rural Communities") úi prezentat
de profesorul Dumitru Sandu la conferin Ġa interna Ġională pe tema capitalului social
din 1999. Dezvoltarea úi aplicarea în teren a unei metodologii specifice studiului
reĠelelor sociale a fost finan Ġată din proiectul "Diagnoza problemelor sociale
comunitare úi dezvoltare comunitar ă", coordonat de prof. Elena Zamfir. Cu aceast ă
ocazie am putut remarca influen Ġa avută de caracteristicile anumitor tipuri de structuri
de reĠele sociale asupra circula Ġiei informa Ġiei, difuziei tehnologiei úi, respectiv,
asupra capacit ăĠii comunit ăĠilor investigate de a rezolva problemele care Ġin de
proprietatea comun ă.
2 InformaĠiile despre istoria satului sunt preluate din Tiberiu Musca, Aúezarea de tip
Tei de la Comi úani, jud. Dâmbovi Ġa, comunicare, 1978, úi au fost puse la dispozi Ġia
echipei de cercetare cu amabilitate de doamna profesoar ă Maria Simion.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 154
spre margini, de apele Ialomi Ġeiúi ale pârâului Dovleac. În partea de sud a
satului Comi úani se întinde p ădurea Iuda, rest din codrul Vl ăsiei.
Comuna Comi úani se afl ă la 14 km de Târgovi úte (din centrul de
comună)úi are ca vecini importan Ġi comunele: Buc úani, Racovi Ġă, Băleniúi
Văcăreúti. Văcăreúti este o comun ă situată pe calea ferat ă (prima sta Ġie
înainte de Târgovi úte pe linia Titu-Târgovi úte)úi se află la 7 km de Lazuri.
Prin Comi úani trece úoseaua jude Ġeană Tg. Bilciure úti–Butimanu, care de
altfel face úi legătura cu Bucure úti (76 km Bucure úti-Comiúani). Aceasta
este varianta mai pu Ġin circulat ă Bucureúti-Târgovi úte. Cealalt ă variantă,
Bucureúti-Răcari-Târgovi úte, trece la 3 km de Lazuri. Satul Lazuri este
plasat mai aproape de Târgovi úte (12 km), iar satul Comi úani mai aproape
de Băleni (12 km).
Între Bucure útiúi Comiúani exist ă curse auto regulate (5 pe zi)
având un cap ăt de linie în Târgovi úteúi un cap ăt în Câmpulung Muscel.
Între Comi úaniúi Târgovi úte există 22 de curse auto care fac traseul dus úi
întors. Calea ferat ă este accesibil ă doar prin V ăcăreúti sau Târgovi úte.
DistanĠa dintre Comi úaniúi Bucureúti poate fi acoperit ă într-o or ăúi un sfert
cu autoturismul úi două ore úi un sfert cu mijloacele de transport în comun.
DistanĠa dintre Comi úaniúi Târgovi úte poate fi acoperit ă cu autoturismul în
aproximativ 10 minute úi 25 de minute cu mijloacele de transport în comun.
Până în 1949, Comi úaniúi Lazuri erau dou ă comune separate, cu
centre administrative separate. Din 1949 se unesc, iar Comi úani devine
centrul de comun ă, deoarece avea o popula Ġie mai numeroas ă.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 155
Prima atestare documentar ă a
satului Comi úani este 20 martie
1571, când Zlate v ătaf este
amintit ca primul proprietar cunoscut al satului. Mai târziu, la 10 august 1619 úi la 16 iunie
1621, este men Ġionat Neac úu,
postelnic din Comi úani. În sec.
XVII se fac diverse tranzac Ġii de
obcine la Comi úani, precum
cea din 12 februarie 1663, când se vinde un loc “în poiana Comiúanilor”. ùtiri interesante
despre toponimia satului afl ăm
dintr-o hot ărnicie a mo úiei
RacoviĠă din 25 iunie 1736,
unde se arat ă că s-au pus
pietre “la capul mo úii daspre DobraBucsani
BaleniNucetVacarestiComisaniUlmiTirgovisteComisani
IalomiĠa, dan sus din piatra hotarul Comi úanilor, ce iaste pus ă pe marginea
drumului Târgovi útii, unde se nume úte Cetatea, drept în jos” pân ă la hotarul
Bucúanilor. În apropierea satului trecea Drumul Mocanilor, cunoscut úi din
alte documente. Satul î úi trage numele de la dreg ătoria de comis, fie de la
un proprietar al satului, fie de la faptul ca printre localnici s-au aflat úi comiúi
sau comi úei.
La 1911, mo úia Comiúani se afla în st ăpânirea lui I. Dalles úi avea o
suprafaĠă de 965 ha, din care 440 ha teren arabil úi 347 ha islaz. ğinând
seama c ă locuitorii din Comi úaniúi Lazuri aveau 728 de vite mari úi 2.042
de vite mici, li s-a aprobat cump ărarea a 215 ha de la proprietar. Popula Ġia
număra 211 locuitori la 1810 (din care 84 Ġigani) cu 54 de case; la 1831 –
125 de capi de familie; la 1835 – 59 de gospod ării; la 1838 – 380 de
locuitori cu 108 familii; la sfâr úitul sec. XIX –1.246 de locuitori; 1912 – 1.834
de locuitori; 1930 – 2.250 de locuitori cu 491 de gospod ăriiúi 1975 – 904
gospodării.ùcoala din Comi úani s-a înfiin Ġat în 1841; la 1842 înregistra o
frecvenĠă de 20 de elevi din 47 înscri úi. La 1885 dispunea de un local nou
cu patru s ăli de clas ă, funcĠionând împreun ă cu prim ăria. Un alt local s-a
construit în 1900; la 1928 func Ġiona cu trei posturi pentru 7 clase. La 1933,
din 433 de copii de vârst ăúcolară, frecventau úcoala numai 150. C ăminul
cultural “Înfr ăĠirea” a luat fiin Ġă la 8 februarie 1939 úi îúi avea sediul în
localul prim ăriei. Biserica din Comi úani a fost construit ă de clucerul
Mihăilescu la 1842.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 156
Satul Lazuri este atestat documentar la 22 ianuarie 1572 într-un
document dat de Alexandru Mircea Voievod, prin care domnul înt ăreúte
părĠi din ocina în Lazuri, cump ărată de la Stan, fiul Chirtopei, pe 5.000 de
aspri. În 1926, satul Lazuri era comun ă compus ă din satele Lazuri cu 1.200
de suflete úi 295 de capi de familie úi Dimani cu 122 de suflete úi 31 de
capi de familie. “Laz” înseamn ă loc defri úat. Astfel de locuri se întâlnesc úi
în restul jude Ġului (Fieni, Gemenea etc.). Popula Ġia: în 1810 – 73 de case,
268 de locuitori; la 1835 – 58 de gospod ării; la 1838 – 434 de locuitori cu
123 de familii; la sfâr úitul sec. XIX era comun ă rurală cu 740 de locuitori;
1911 – 263 de familii; 1975 – 665 gospod ării.ùcoala a fost înfiin Ġată la
1841úi funcĠiona în casa de sfat. Dup ă înfiinĠarea sa în 1848, se fac
eforturi pentru repararea casei de sfat, pentru desf ăúurarea procesului de
învăĠământ în condi Ġii mai bune. În 1938, úcoala din Lazuri func Ġiona cu trei
posturi de înv ăĠător. Căminul cultural “Neni úori” a luat fiin Ġă în 1939, când
îúi desfăúura activitatea în localul úcolii primare. C ăminul îúi propunea
înfiinĠarea unei farmacii s ăteúti, procurarea de c ărĠiúi reviste pentru
înjghebarea unei biblioteci a c ăminului, o libr ărie, procurarea unui aparat de
radio, desf ăúurarea de activit ăĠi culturale cu tinerii. În 1948, c ăminul cultural
avea numele “Nicolae B ălcescu”. Biserica din Lazuri a fost construit ă la
1849 de Scarlat Mih ăilescu, fiind reparat ă la 1887 úi 1984 (prin contribu Ġia
localnicilor).
Dimensiuni ale dezvolt ării comunitare
Pentru ilustrarea dezvolt ării comunitare a comunei Comi úani, am
optat pentru detalierea urm ătoarelor aspecte: infrastructura fizic ă,
infrastructura social ă, mediul economic úi structura social ă. Deúi descrise
succint în continuare, ele ofer ă informa Ġiile necesare definitiv ării
“portretului” comunei Comi úani, necesare caracteriz ării tipului de dezvoltare
comunitar ă.
Infrastructura fizic ă
Infrastructura fizic ă are aici în vedere descrierea principalelor
trăsături ale urm ătoarelor re Ġele specifice: drumurile, apa curent ă, gazele,
telecomunica Ġiile.
Comuna Comi úani este str ăbătută de drumuri asfaltate sau pietruite.
Ponderea drumurilor asfaltate la nivel de comun ă este de 65% din

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 157
lungimea total ă, cu diferen Ġe considerabile între Comi úaniúi Lazuri (54% úi
90%). Totu úi trebuie Ġinut cont de faptul c ă lungimea drumurilor este mai
mică în Lazuri decât în Comi úani.
În Comi úani exist ă, conform raport ărilor prim ăriei, 658 de
autoturisme proprietate personal ă, ceea ce înseamn ă, raportat la num ărul
de gospod ării, aproximativ 35%. Este probabil ca procentul de gospod ării
cu acces la autoturism personal s ă fie mai mic datorit ă situaĠiilor (destul de
frecvente, din observa Ġiile echipei de cercetare) în care o gospod ărie are
mai mult de un autoturism. Chiar úi în cazul unui procent de 30%
gospodării cu acces la autoturism, procentul este semnificativ mai mare nu
doar faĠă de ponderea gospod ăriilor din rural aflate în aceast ă situaĠie
(11,3%, conform unor estim ări CNS: Aspecte privind calitatea vie Ġii
populaĠiei în perioada iulie 1996–iunie 1997 ), dar úi faĠă de media din urban
(25,5%, conform acelora úi estimări). Num ărul de gospod ării care de Ġin
autoturism este un indicator important al bun ăstării unei comune.
Din păcate nu exist ă date despre modul în care au fost achizi Ġionate
aceste autoturisme. Din discu Ġiile cu localnicii este probabil ca majoritatea
să fi fost cump ărate înainte de 1989, când cei mai mul Ġi oameni lucrau în
industrie în Târgovi úte, aveau salarii relativ mari úi îúi puteau asigura hrana
din agricultura practicat ă pe suprafe Ġe mici (este aceea úi situaĠie cu cea a
caselor construite). Nu pu Ġine sunt cazurile în care ma úinile au fost
achiziĠionate din str ăinătate. Exist ă o funda Ġie care se pare c ă, printre
activităĠile curente, o include úi pe aceea de aducere de autoturisme din
străinătate (situa Ġie deja cunoscut ă la nivel na Ġional), dar exist ă un num ăr
mare de persoane care dup ă 1990 au plecat s ă lucreze în alte Ġări ale
Europei. Existen Ġa unui num ăr atât de mare de autoturisme personale
creúte în mod evident preocuparea oamenilor pentru starea drumurilor din
comună. Din discu Ġiile purtate reiese aceast ă preocupare, dar úi plângeri la
adresa indiferen Ġei primăriei faĠă de problema drumurilor pietruite.
Deúi nu exist ă o reĠea de ap ă curentă care să alimenteze întreaga
comună, fântânile úi puĠurile sunt foarte frecvente úi există multe gospod ării
dotate cu ap ă curentă în sistem propriu (100 în comun ă).
SituaĠia conductei de gaze este înc ă neclară. A fost stabilit ă prin
hotărâre de guvern în 1994 o investi Ġie de 15 miliarde pentru racordarea
comunei la conducta de gaze, din care 25% din sum ă trebuia acoperit ă din
contribuĠii personale ale locuitorilor, iar restul de 75% din bugetul de stat.
Locuitorii úi-au achitat la timpul potrivit partea care le revenea, s-au úi
început lucr ările, dar dup ă 1996 lucr ările au fost sistate prin mic úorarea
bugetului úi anularea investi Ġiei. În orice caz, chiar pentru reînceperea
lucrărilor este nevoie de o reactualizare a întregii sume úi, probabil, de
contribuĠii suplimentare ale locuitorilor.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 158
Va fi pus ă în funcĠiune, în aproximativ dou ă luni, conform estim ărilor
secretarului prim ăriei, o central ă telefonic ă digitală Goldstar. Ea este deja
instalată, dar din cauza lipsei de fonduri nu au fost înc ă achiziĠionateúi
instalate cablurile necesare. Local exist ă trei tipuri de posturi telefonice, în
afara reĠelei de telefonie mobil ă: posturi telefonice fixe locale (acordate
abonaĠilor persoane fizice sau juridice), abonamente directe la Târgovi úteúi
linii telefonice închiriate. Datorit ă apropierii de ora úul Târgovi úte, comuna
este acoperit ă în întregime de re Ġelele CONNEX úi DIALOG. Conform
informaĠiilor secretarului de la prim ărie, exist ă 40 de de Ġinători de telefoane
mobile în comun ă.
Existăúi o reĠea de cablu de televiziune care acoper ă parĠial comuna.
Satul Lazuri nu este acoperit de aceast ă reĠea, deúi au fost pl ătite sumele
pentru conectare. În acest caz, locuitorii úi-au construit antene speciale cu
ajutorul c ărora pot recep Ġionaúi câteva posturi private. În afar ă de posturile
de radio publice, în sat sunt recep Ġionateúi două posturi de radio private din
Târgoviúte. Conform estim ărilor pe un e úantion mic (75 de persoane),
reprezentativ pentru comun ă, există 68% posesori de televizoare color, 59%
posesori de televizoare alb-negru úi 95% posesori de televizor indiferent de
tip. Chiar dac ă ultima estimare este supus ă unor erori inevitabile de
reprezentativitate úi procentul ar putea fi mai mic în realitate, comparativ cu
media la nivelul popula Ġiei rurale de doar 77% (CNS: Aspecte privind
calitatea vie Ġii popula Ġiei în perioada iulie 1996–iunie 1997), ponderea
posesorilor de televizor indic ă un nivel înalt al dezvolt ării comunitare.
În consecin Ġă, remarc ăm o preocupare pentru dezvoltarea
infrastructurii fizice la nivel comunitar, dar cu úanse momentan sc ăzute de
realizare efectiv ă.
Infrastructura social ă
Infrastructura social ă include în acest caz date relevante referitoare
la evoluĠia structurii popula Ġiei, precum úi la educa Ġie, activitate cultural ăúi
sănătate.
PopulaĠie
În 1998, popula Ġia comunei Comi úani era de 5.562 de persoane
grupate în 1.865 de gospod ării. Din totalul popula Ġiei comunei, aproximativ
63% dintre locuitori sunt concentra Ġi în satul Comi úani. Observ ăm că
diferenĠa de popula Ġie între cele dou ă sate componente este destul de
mică. Dinamica ascendent ă a popula Ġiei (úi a numărului de gospod ării) între
1992úi 1998 nu difer ă semnificativ de la un sat la altul, a úa cum se poate
observa în graficul al ăturat.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 159
Evolutia numarului de gospodarii din comuna Comisani pe sate 1992-1997
0200400600800100012001400160018002000
1992 1996 1998
Comuna Comisani Lazuri
Din informa Ġiile culese, este foarte probabil c ă această creútere de
populaĠie se datoreaz ă fluxului de revenire de la ora ú la sat de dup ă 1992,
o dată cu închiderea marilor întreprinderi úi cu pierderea locurilor de munc ă
de către cei care lucrau în Târgovi úteúi erau născuĠi în Comi úani. Analiza
pe cohorte de 5 ani arat ă o creútere netă de popula Ġie pe categoria 5-14 ani
din 1998 fa Ġă de 1992 de 46 de persoane. În condi Ġiile în care rata natalit ăĠii
a scăzut din 1992 pân ă în 1998, aceast ă creútere de popula Ġie poate fi
pusă pe seama migra Ġiei urban-rural a familiilor cu copii. De asemenea, pe
grupa de vârst ă 25-29 de ani, analiza de cohort ă arată că există un spor
net de 102 persoane, care ar putea s ă includă migraĠia oraú-sat a părinĠilor
careúi-au pierdut locul de munc ă sau care s-au confruntat cu probleme de
supravie Ġuire, dar úi a copiilor din categoria 18-23 de ani. Din 1975 úi până
în 1998, num ărul gospod ăriilor a crescut de la 1.569 la 1.865, cu o
modificare sensibil ă a ponderii acestora în cele dou ă sate (de la 57% la
63% în Comi úani). Din 1992, num ărul de gospodarii a crescut de la 1.672
la 1.865. 65% din aceast ă creútere este partea reprezentat ă de creúterea
din 1992-1998, adic ă în ultimii 6 ani, spre deosebire perioada de 17 ani
dintre 1975 úi 1992. Aceasta este o confirmare a cre úterii dramatice a
fluxului de migra Ġie oraú-sat de dup ă revoluĠie. Există două cazuri întâlnite
în Comiúani de echipa de cercetare: familia directorului úcolii din Lazuri,
înstărită, cu prestigiu înalt, în care gospod ăria a fost constituit ă în Comi úani

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 160
prin venirea so Ġiei din Târgovi úte. Un alt caz, de revenire de aceast ă dată,
este cel al unei familii s ărace, în care so Ġia provenea din Lazuri. Atât so Ġia,
câtúi soĠul s-au confruntat cu problema úomajului (simultan), úi-au vândut
casa din Târgovi úte în speran Ġa rezolv ării problemei financiare prin
plecarea so Ġului în str ăinătate, dar au pierdut o parte din bani la o firm ă de
intermedieri pentru lucru în str ăinătate. Familia are trei copii, dintre care doi
învaĠă în continuare în Târgovi úte, iar al treilea înva Ġă la úcoala din Lazuri.
DistribuĠia pe sexe este echilibrat ă în comun ă: aproximativ 50%
femei, 50% b ărbaĠi. Media de vârsta la nivelul întregii popula Ġii este de
aproximativ 37 de ani, cu diferen Ġe semnificative pe sexe (39,6 ani femei,
36,1 ani b ărbaĠi). Rata mortalit ăĠii a fost în 1998 de 9,8%, iar sporul natural
negativ, de –0,7 Rata mortalit ăĠii infantile raportat ă în 1998 este de 19,6.
La recens ământul din 1992, din cei 5.404 locuitori, 5.400 s-au
declarat în func Ġie de limba vorbit ă români, trei sârbo-croa Ġiúi unul singur
maghiar. De úi în comun ă există gospodării de Ġigani, num ărul acestora nu
poate fi estimat decât cu anumite riscuri. Cert este c ă gospodăriile cu Ġigani
sunt concentrate pe o singur ă stradă a comunei (numit ă Floreasca, precum
úi pe o mic ă deviaĠie a sa – Cotina), pietruit ăúi localizat ă în centrul de
comună, în apropierea prim ărieiúi bisericii. Acest loc apare în convorbirile
cu locuitorii sub denumirea “pe linie”3. Din estim ările unui operator de
interviu care a lucrat în zona Floreasca, reiese c ă aici ar putea fi în jur de
150 de case cu Ġigani, din care aproximativ un sfert sunt familii mixte (so Ġia

3 Linie în limbajul locuitorilor din Comi úani desemneaz ă orice strad ă neasfaltat ă a
comunei. Exist ă astfel “linia dispensarului” (între sate), “linia bisericii” (în Lazuri).
Totuúi, în limbajul curent al comi úanilor, “pe linie” înseamn ă strada Floreasca
(strada locuit ă de rromi) úi, datorit ă caselor înghesuite care contrasteaz ă cu
restul satului úi sărăciei întotdeauna asociate cu etnia rrom ă, sensul este
adeseori ironic. De exemplu: “Primarul e de acolo, de pe linie”. A locui pe linie este un fapt clar asociat cu un status socio-economic sc ăzut. Problema principal ă
a unor estim ări făcute de locuitori este legat ă de faptul c ă primarul actual
locuieúte pe linie úi este pe jum ătateĠigan. Criticii primarului sunt convin úi că
acesta a câ útigat alegerile pentru ca “l-au votat ai lui de pe linie”. De asemenea,
din declara Ġiile locuitorilor cu care echipa de cercetare a interac Ġionat rezult ă
acelaúi mesaj " ăútia nu sunt Ġigani, sunt Ġigani romaniza Ġi”. Sintagmele “ Ġigani
romaniza Ġi” sau “Ġigani civiliza Ġi” apar adesea atât în discursul autorit ăĠilor, cât úi
în discursul oamenilor obi únuiĠi. Primarul, de exemplu, spune: “ Ăú
tia nu sunt
Ġigani.Ăútia sunt Ġigani romaniza Ġi. Sunt foarte lini útiĠi, muncitori, au situa Ġii bune”;
un antreprenor local adventist: “Iau la munc ă numai Ġigani, că-i găseúti atunci
când ai nevoie úi sunt buni de munc ă”. O a treia problem ă a estimării numărului
este prezen Ġa gospod ăriilor mixte români-rromi.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 161
– românc ă, soĠul – Ġigan, în cele mai multe cazuri). În zona Floreasca nu
sunt case cu etaj, sunt case stil “vagon”, cu suprafe Ġe de pământ mici, doar
cu o alee care permite accesul în cas ă. Gospod ăriile sunt caracterizate
printr-un num ăr mai ridicat de copii. Exist ăúi situaĠii în care un num ăr mare
de persoane locuie úte într-o singur ă cameră, care este úi bucătărie. În
Lazuri oamenii men Ġionează o singur ă familie mixt ă (români-rromi), dar
care este considerat ă familie de români. Cea mai important ă dificultate în
estimarea num ărului de rromi care locuiesc în Comi úani este tocmai
prezenĠa gospod ăriilor mixte. În mediul rural din România, referirile la
categorii de persoane sunt mult mai dificile decât în mediul urban. În general, unitatea de referin Ġă pentru caracteristici precum etnie sau religie
este gospod ăria. De exemplu, preo Ġii din Lazuri úi Comiúani, precum úi un
important membru al sectei adventiste nu se refer ă la numărul de enoria úi,
ci la num ărul de familii care apar Ġin de biserica/cultul respectiv.
Din punct de vedere al religiei, avem cinci categorii importante de
locuitori ai comunei: ortodoc úi (majoritari), adventi úti, penticostali, cre útini
după Evanghelie (evangheli ú
ti)úi ortodoc úi membri ai grup ării “Oastea
Domnului”. Adventi útiiúi penticostalii sunt a úezaĠi, în principal, în Comi úani,
iar creútiniiúi adepĠii grupării Oastea Domnului – în Lazuri. Ca pondere, dup ă
ortodocúi, cei mai numero úi sunt adventi útii, care de altfel au úi o anume
tradiĠie în regiune (o comunitate mai important ă este localizat ă în Văcăreúti),
spre deosebire de evangheli útiúi penticostali care úi-au mărit numărul de
membri prin convertire dup ă 1990. În cadrul sectei adventiste coexist ă
ambele categorii cunoscute: adventi útii reformi útiúi aventiútii după ziua a
úaptea.4 Numărul de membri ai fiec ărei grupări nu poate fi prezentat aici
decât ca o estimare, rezultat ă din surse competente, úi aceasta pe num ăr de

4 Profesorul Trebici men Ġionează că “adventi útii sunt bine reprezenta Ġi în Muntenia,
în special în jude Ġele Prahova, Dâmbovi Ġaúi Buzău. În schimb, cre útinii după
Evanghelie sunt concentra Ġi în judeĠele Prahova, Arge úúi Dâmbovi Ġa. (PopulaĠia
României dup ă naĠionalitate úi religie , "Bibliotheca Demographica" nr.8,
Bucureúti, 1998). Penticostalii, conform aceluia úi studiu al acad. Trebici, au o mai
mare răspândire în nordul Moldovei úi Oltenia. Profesorul Vladimir Trebici
observa c ă structura religioas ă nu este f ără consecin Ġe pentru anumite fenomene
demografice: ”Fertilitatea dup ă religie trebuie pus ă în legătură cu doctrina religiei
respective, dar úi cu practica religioas ă. Unele doctrine religioase sunt nataliste,
afirmă principiul fertilit ăĠii naturale, nu admit întreruperea cursului natural al
sarcinii, sunt restrictive în ce prive úte planificarea familial ă. Altele sunt mai
permisive.” Din datele prezentate în studiul citat mai sus rezult ă că penticostalii,
adventiútiiúi creútinii după Evanghelie au o rat ă a fertilit ăĠii sensibil mai mare
decât media la nivel na Ġional (178%, 110%, 161% fa Ġă de 100%).

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 162
familii arondate unei biserici (Comi úani sau Lazuri) sau participante frecvent
la întâlnirile sectelor amintite. Astfel, în 1992, preotul din Comi úani declara c ă
a găsit 1.000 de familii care apar Ġineau de biserica ortodox ă din centrul de
comună. În prezent, sunt estimate în jur de 800 de familii (“Mul Ġi sunt la
grupările sectante. ùi mai pleac ă. Dacă pleacă unul sau doi din familie, pe
urmă pleacă toată familia úi aúa se pierd”). Preotul din Lazuri estimeaz ă în jur
de 575 de familii care apar Ġin de biserica în care sluje úte. M.P. (un membru
marcant al adventi útilorúi important antreprenor local) estimeaz ă în jur de
125 de familii care apar Ġin de acest cult. O pondere considerabil ă (95%) din
aceútia o reprezint ă cei concentra Ġi în satul Comi úani. Tot el valorizeaz ă
comparativ anumite caracteristici, în special h ărnicia (“La 11 <seara, n.n.> în
comună, lumina este aprins ă mai ales la adventi úti; se lucreaz ă.”)úi
planificarea cheltuielilor: “B ăutura, fumatul, cafelele e o cheltuial ă în plus
pentru ortodoc úi.” Un membru al sectei penticostalilor estimeaz ă un num ăr
de aproximativ 125 de familii (fa Ġă de 25 de familii acum 40 de ani) grupate în
această sectă (cifra pare s ă fie oricum o exagerare). S-ar p ărea ca doar 7
familii apar Ġin de gruparea “cre útini după Evanghelie”. Liderul grupului a
înfiinĠat o funda Ġie, dar, prin fiul s ău, desfăúoarăúi activităĠi comerciale. De
altfel, organizarea unei secte a surprins mult ă lume; el este v ăzut ca “un
negustor care a adunat câ Ġiva oameni în jurul lui” (preot Lazuri), “un cet ăĠean
care nu avea nimic în comun cu nici o credin Ġă”úi care a atras “s ăraci cu
haineúi plimbări cu microbuzul la alte întâlniri” (director úcoala Lazuri).
Oastea Domnului este o form ă de asociere religioas ă a credincio úilor
ortodocúi. Ea este condus ă chiar de dasc ălul bisericii din Lazuri, iar
activităĠile ei specifice au loc de multe ori chiar în biseric ă. Din acest motiv,
preotul din Lazuri este v ăzut ca un om tolerant. Preotul însu úi menĠionează
cazuri în care credincio úi aparĠinând aceleia úi grupări au fost îndep ărtaĠi de
biserică în anumite cazuri, prin interzicerea (de c ătre alt preot) activit ăĠilor
(unii au trecut la sectele din comun ă).
EducaĠie
În satul Comi úani func Ġionează o úcoală cu clasele I-VIII úi o
grădiniĠă.ùcoala are úi clase paralele. Orele se desf ăúoară în dou ă
schimburi úi în dou ă localuri; unul dintre ele este plasat în vecin ătatea
primărieiúi găzduieúteúi două grupe de gr ădiniĠă (o grupă mare úi o grupă
pregătitoare). Cel ălalt local se afl ă în relativa vecin ătate a dispensarului.
GrădiniĠa din Comi úani are grupe paralele, respectiv câte dou ă grupe
mijlocii, mari úi pregătitoare. În satul Lazuri exist ă, de asemenea, o úcoală
pentru clasele I–VIII úi o grădiniĠă.ùcoala nu are clase paralele úi
beneficiaz ă de un spa Ġiu mai mare în urma renov ării clădirii ei. Orele se
desfăúoară diminea Ġa. Diferen Ġele dintre cele dou ăúcoli sunt sensibile, dar

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 163
vizibile. În primul rând, directorul úcolii din Lazuri (care locuie úte în
Comiúani) este persoana cu cel mai înalt prestigiu în comun ă.ùcoala din
Lazuri are un singur suplinitor, spre deosebire de úcoala din Comi úani cu 4
suplinitori. ùcoala din Lazuri raporteaz ă un singur caz de repeten Ġie pentru
anulúcolar 1997/1998, pe când úcoala din Comi úani raporteaz ă nouă
cazuri. Ratele de reu úităúcolară într-un stadiu superior de educa Ġie sunt
comparabile pentru cele dou ăúcoli. Oricum, trebuie men Ġionat faptul c ă
directorul úcolii din Comi úani locuie úte în Târgovi úteúi este vizibil mai pu Ġin
preocupat, din declara Ġiile localnicilor, de educa Ġia copiilor úi activitatea
úcolii. Faptul c ă există 10 elevi din Comi úani care înva Ġă în úcoala din
Lazuri este poate un ultim argument al diferen Ġei percepute între calitatea
procesului de înv ăĠământ în cele dou ăúcoli. Directorul úcolii din Lazuri este
oricum o figur ă reprezentativ ă pentru persoana cu ini Ġiativă, “din comun ăúi
pentru comun ă”, preocupat ă de nevoile comunit ăĠii. Face parte dintr-o
familie înst ărităúi, deúi locuieúte, cum spuneam, în Comi úani, a investit
timp, energie úi relaĠii pentru renovarea localului úcolii din Lazuri (construit ă
cu forĠă de munc ă locală, dar din materiale procurate prin rela Ġiile
directorului la marile întreprinderi de stat din Târgovi úte înainte de 1989).
Profesor de sport, directorul din Lazuri a reu úit să construiasc ă prin
aceleaúi relaĠii de prietenie, dup ă 1990, o sal ă de sport pentru úcoala din
Lazuri (“Din ’93 m-am zb ătutúi abia acum am terminat o sal ă de sport úi o
anexă gospodărească pentru úcoală”).
Activitate cultural ă
În fiecare dintre cele dou ă sate exist ă cămine culturale, unde se
desfăúoară diverse activit ăĠi. Căminul din Comi úani a fost par Ġial închiriat în
locaĠie de gestiune úi transformat în discotec ă. În căminul cultural din
Lazuri au loc diverse întâlniri tematice úi cursuri de recalificare. Exist ă o
bibliotecă comunal ă cu 680 de fi úe de cititor, dar úi două biblioteci în cele
douăúcoli din comun ă. Din informa Ġiile primite, aceste dou ă biblioteci au un
fond de carte care dep ăúeúte tematica úcolară, ceea ce face posibil
împrumutul de c ărĠi de către părinĠi prin copii.
Sănătate
Dispensarul este localizat în zona numit ă “între sate”, care
delimiteaz ă cu adev ărat Lazuri de Comi úani pe úoseaua principal ă. Există
trei medici (doi locuiesc în Târgovi úte, unul în Buc úani), 4 asisten Ġiúi o soră
medicală. În fiecare zi lucr ătoare exist ă cel puĠin un medic (conform
programului) care se afl ă în dispensar pentru consulta Ġii între 7 úi 16. Din
declaraĠiile directoarei dispensarului, pân ă în acest moment, exist ă 4.300
de persoane din comun ă înscrise la doi medici de familie. Restul popula Ġiei
s-a înscris foarte probabil la medici din Târgovi úte din întreprinderile în care

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 164
localnicii au lucrat sau mai lucreaz ă încă. Dispensarul nu are dot ări
deosebite úi medicii se plâng de lipsa de fonduri. Trecerea de sub
patronajul prim ăriei sub patronajul Inspectoratului jude Ġean a dus la o
scădere considerabil ă a bugetului alocat. Relat ările medicilor indicau
posibilitatea unor investi Ġii înainte, pe când din punct de vedere bugetar
dispensarul apar Ġinea de prim ărie,úi situaĠii critice (cum ar fi imposibilitatea
de a plăti nota telefonic ăúi întreruperea acestuia) acum, dup ă ce bugetul
dispensarului este alocat de la Inspectoratul jude Ġean. Situa Ġiile critice au
fost depăúite prin “sponsoriz ările” unor patroni locali (plata notei telefonice).
Există un grup sanitar în interiorul cl ădirii, dar nu este func Ġional din cauza
întreruperii investi Ġiilor. În afar ă de dispensar, în comun ă funcĠionează două
farmacii private localizate în Lazuri úi în Comi úani.
Atât starea infrastructurii fizice, cât úi cea a serviciilor sociale
comunitare (înv ăĠământ, sănătate) confirm ă influenĠa apropierii de ora ú
asupra dezvolt ării comunei. De altfel, comuna poate fi comparat ă cu
uúurinĠă cu localit ăĠile urbane din România pe anumite criterii. În mod cert,
comuna are un nivel de dezvoltare superior multor ora úe mici, foste
comune cu pu Ġin timp înainte de 1989. Cu toate acestea, situa Ġia comunei
nu poate fi în Ġeleasă decât în contextul mai larg al microregiunii din care
face parte. Mult mai îndep ărtate de Târgovi úte sunt comunele B ăleniúi
Dobra. B ălenii reprezint ă însă un centru de atrac Ġie mult mai important
pentru cei din Comi úani decât chiar ora úul Târgovi úte, cel pu Ġin sub unele
aspecte. F ără a ne raporta la cifre exacte, este foarte probabil ca starea
infrastructurii în B ăleni să fie superioar ă celei din Comi úani. Ar fi de ajuns
să adăugăm aici c ă în Băleni exist ă un post local de televiziune. Toate
acestea úi faptul ca putem observa o comparabilitate mai mult a unor
indicatori de dezvoltare la nivel de gospod ărie decât la nivel de comun ă cu
standardele urbane, ne îndeamn ă să gândim la o diferen Ġiere a
microregiunii rurale Comi úani-Băleni-Dobra în termeni de ini Ġiativeúi
eforturi individuale. Dezvoltarea comunitar ă ar putea s ă fie doar un efect
secundar al acestor ini Ġiative integrate prin fenomene de difuziune úi
imitaĠie.
Mediul economic
Desigur c ă ne-am a útepta ca în mediul rural din România s ă
întâlnim mai multe afaceri în agricultur ă. Specificul economic rural ar fi dat
de proasp ăt dezvoltatul antreprenoriat rural care, prin ingeniozitate úi
adaptare la pia Ġă, reuúeúte să dea valoare mediului economic úi social. În
fapt, la nivel na Ġional, mediul rural este caracterizat de o agricultur ă de
subzisten Ġă, privată de avantajele tehnologiei moderne úi grevată nu doar
de “moútenirea regimului trecut”, dar úi de avatarurile modului defectuos de
desfăúurare a tranzi Ġiei economice (exemplu: distrugerea sistemului de
irigaĠii în momentul desfiin Ġării CAP-urilor).

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 165
În Comiúani situa Ġia nu este diferit ă din acest punct de vedere de
situaĠia la nivel na Ġional. În general, se practic ă o agricultur ă de subzisen Ġă.
SuprafeĠele de teren sunt relativ mici (cu abateri nesemnificative fa Ġă de
media de 2 hectare), îns ă creúterea animalelor mari (vite, porci) produce
anumite discrimin ări între gospod ării. Chiar úi creúterea animalelor se face
tot în folosul subzisten Ġei. Marea problem ă a vânz ărilor agricole este
imposibilitatea de a reduce costurile de produc Ġie (din cauza lipsei utilajelor
propriiúi suprafe Ġelor mici exploatate) úi, legat de acest fapt, existen Ġa unor
lanĠuri de intermediari care fac presiuni asupra pre Ġurilor de vânzare la
producător (aceútia sunt constrân úi, la rândul lor, de cre úterea periodic ă a
preĠurilor la energie úi carburan Ġi care se reflect ă imediat în costurile de
transport úi prelucrare)5. Din ce în ce mai mul Ġi agricultori particulari se
întorc din târgul de la Târgovi úte cu marfa nevândut ă (cereale úi carne).
Foarte profitabil ă în regiune este legumicultura, dar acest tip de munc ă
agricolă necesită specializare, experien Ġă úi efort considerabil. Num ărul
celor care vor s ă lucreze suprafe Ġe mai mari, prin luare în arend ă, este
insignifiant. Nici cei care vor s ă arendeze nu sunt prea mul Ġi. În afara de
străinaúi, care úi-au primit de curând p ământul din fostul IAS úi este de
aúteptat să îl vândă sau să îl dea în arend ă în viitorul apropiat, ar fi de
aúteptat să recurgă la darea p ământului în parte persoanele în vârst ă.
Totuúi ele prefer ă ajutorul pe care îl primesc în termeni de for Ġă de munc ă
de la copii, care fie lucreaz ă în Târgovi úte, fie locuiesc în aceea úi
gospodărie cu părinĠii. În aceast ă privinĠă nu exist ă o piaĠă a înstrăinării
pământului, iar asocierile sunt mai degrab ă sporadice. Tendin Ġa general ă
este mai degrab ă de conservare a propriet ăĠiiúi practicilor agricole.

5 În acest punct trebuie spus c ă existăúi o legend ă care se Ġese în jurul acestor
intermediari, de care se plâng mul Ġi agricultori. Legenda se amplific ă în momentul în
care categoria intermediarilor, f ără îndoială existent ă, include diverse personaje
antreprenoriale rurale sau se refer ă la acĠiuni ilegitim clasificate drept “de
intermediere”. Legenda devine un bun prilej de ra Ġionalizare a incapacit ăĠii multor
producători agricoli de a- úi crea propriile strategii de marketing. Un agricultor se
plânge, de exemplu, c ă vin tot felul de persoane din sudul Ġării (de exemplu,
Teleorman) care vând cereale în jude Ġul Dâmbovi Ġa cu preĠuri mult mai mici decât
cele practicate de localnicii din Comi úani. Fără a fi o zon ă deluroas ă, dar fiind mai
degrabă un úes înalt, zona rural ă din jurul Târgovi útei este probabil mai pu Ġin
adecvată culturii de cereale. Suprafe Ġele de câmpie mult mai întinse din regiunea
de sud fac produc Ġia de cereale mult mai eficient ă. Astfel, pre Ġurile de vânzare sunt
mult mai mici (incluzând chiar úi preĠul transportului) pentru cerealele produse, de
exemplu, în Teleorman úi vândute în Dâmbovi Ġa. Mobilitatea teritorial ăúi căutarea
pieĠelor de desfacere este un atribut al antreprenorului de succes. Este destul de
greu de crezut c ă persoanele care vând cerealele din Teleorman sunt ni úte
intermediari vero úi care fac presiuni atât de mari asupra produc ătorilor din acea
zonă încât pre Ġurile obĠinute (ad ăugândúi transportul pân ă în Dâmbovi Ġa) ajung sub
preĠurile practicate de dâmbovi Ġeni.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 166
Să mai remarc ăm că, deúi zona a fost cooperativizat ă, loturile
individuale dinainte de 1989 au ajutat considerabil oamenii s ă
economiseasc ăúi să investeasc ă, de exemplu, în case. La aceasta se
adaugă desigur veniturile monetare câ útigate în industrie. Num ărul mare de
persoane disponibilizate nu a determinat o schimbare radical ă sau
căutarea unor solu Ġii de schimbare, ci mai degrab ă o adaptare la standarde
mai modeste de via Ġă. Pensia a devenit, de exemplu, o surs ă de
discriminare cel pu Ġin la nivel perceptiv:
“E greu. Dac ă nu ai nici m ăcar o pensie, nu ai cu ce s ă te mai descurci, c ă sunt
cheltuielile mari cu p ământul”. În grupul de s ăraci a ap ărut următoarea
afirmaĠie:
“Parlamentarii câ útigă 10 milioane úi unii din ei mai au úi pensie” sau o femeie
dintr-o gospod ărie în care principalele venituri sunt pensia úi ajutorul de úomaj :
“Din pensie d ămúi la arătură, să luămúi de mâncare, c ă suntem la Ġară, da’ uite
că păsările ne-au murit, suntem aproape ca úi la oraú”.
Pensia p ărinĠilor este un venit care practic exclude tinerii c ăsătoriĠi
(care trăiesc în aceea úi gospod ărie) de la ajutorul social. Un fenomen inedit
a fost acela al pensiei pe caz de boal ă, luate înainte de vârsta de
pensionare. Relat ările localnicilor arat ă că aceasta a fost o modalitate de a
maximiza venitul dup ă disponibilizare (în loc de compensa Ġii salariale au
“aranjat” ie úirea la pensie înainte de limita de vârst ă)6. Aúadar, agricultura

6 Graficele de mai jos arat ă că pensionarii cu vârste mai mici de 54 de ani din
Comiúani reprezint ă procentual în jur de 26%, în vreme ce pensionarii din rural la
nivel naĠional sub aceea úi vârstă sunt doar 9%. Sursa datelor pentru al doilea
grafic: Barometrul de opinie public ă, octombrie 1999.
AGE Stem-and-Leaf Plot –
Comișani AGE Stem-and-Leaf Plot- Rural
Frequency Stem & Leaf 1.00 Extremes (=<33) Frequency Stem & Leaf
.00 4 . 1.00 Extremes (=<30)
4.00 4 . 5& 2.00 3 . 99
18.00 5 . 01122444 4.00 4 . 2334
25.00 5 . 55677788999 13.00 4 . 5556667778999
9.00 5 . 011112234 14.00 5 . 55666777888899 24.00 6 .
000000011122223333344444 48.00 6 .
00000011122333333444444
22.00 6 .
5555566666777888889999 54.00 6 .
5555556667777788888889999
44.00 7 .
000001222223333334444
23.00 7 . 55666778899 12.00 7 . 000022233334
8.00 8 . 024& 7.00 7 . 5555789
8.00 8 . 56& 1.00 8 . 0
Stem width: 10 2.00 8 . 57
Each leaf: 2 case(s) Stem width: 10
233 cases Each leaf: 1 case(s)
111 cases

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 167
practicat ă în gospod ărie înainte de 1989 nu difer ă substan Ġial de cea
practicat ă după 10 ani, cu excep Ġia măririi suprafe Ġelor “loturilor
individuale”. În acela úi timp, faptul c ă nu exist ă asocieri eficiente pentru
munca p ământului sau o pia Ġă a arendei î úi are cauza úi în conflictele
asupra p ământului. Aici versiunile autorit ăĠilor locale sunt diferite, dar
probabil versiunile idilice încearc ă o cosmetizare a realit ăĠii. Să luăm în
considerare declara Ġia preotului din Comi úani:
“Au fost câteva conflicte. Unul dintre ele s-a soldat cu moartea unui om. Dup ă cât
mi-am dat eu seama, nu este familie care s ă nu se certe din cauza p ământului”.
ùi aceasta, în condi Ġiile în care titlurile de proprietate s-au dat în
proporĠie de 99%.
În rest, exist ă mulĠi comercian Ġi care vând diverse produse
alimentare úi nealimentare (gen “butic”) ori care úi-au deschis o cârcium ă,
dar acestea din urm ă, prin modul în care sunt amenajate, nu pot fi
încadrate în categoria serviciilor. Exist ă un singur caz local care
impresioneaz ă prin ingeniozitate. Locul se nume úte “La Gândacu’” (dup ă
porecla proprietarului) úi este amenajat în spatele unei cur Ġi. Prin săparea
unorúanĠuri adânci úi aducerea unui curs de ap ă în balta format ă în spatele
casei, proprietarul a construit ni úte adăposturi lacustre din stuf, legate între
ele prin poduri metalice, care dau o imagine foarte pitoreasc ă locului.
Acesta este un loc de agrement foarte atractiv vara pentru localnici, care beneficiaz ă aici de servicii de restaurant (mâncare, b ăutură), dar úi de
oportunitatea de a pescui. Proprietarul este fostul administrator al úcolii din
Comiúani, demisionat în urma unor conflicte cu directorul. Majoritatea
acestor afaceri în domeniul comer Ġuluiúi serviciilor sunt înregistrate ca
asociaĠii familiale, úi nu ca societ ăĠi comerciale. A úa se explic ă numărul
dispropor Ġionat de mare al asocia Ġiilor familiale în raport cu cel al
societăĠilor comerciale din comun ă
.
În comun ă există câteva întreprinderi private în domeniul produc Ġiei
úi serviciilor. SC Balastiera are ca activitate principal ă producĠia de balast
prin concasarea pietrelor mari. În anul anterior, firma a achizi Ġionat prin
concesionare pentru 15 ani dou ă heleútee care au apar Ġinut fostei ferme a
partidului din comun ă. Aflate în paragin ă la preluare, ele au fost reumplute
cu apăúi populate cu pe úti în câteva luni. Firma func Ġionează în Comi úani.
Star Interna Ġional este o întreprindere privat ă care a preluat sec Ġia de
prelucrare a pieilor de la fosta ferm ă a partidului (transformat ă după 1990
în societate agricol ă de stat) úi care este un joint-venture româno-italian.
Toata produc Ġia merge la export în Italia. Sursele de materii prime sunt
persoanele fizice, dar în special abatoarele de animale mari. Firma funcĠionează în Comi úani. Mercator úi Merpan, dou ă firme aflate sub

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 168
aceeaúi umbrelă, se ocup ă cu morăritulúi produsele de panifica Ġie. În plus,
firma mai are úi un magazin de desfacere en-gros. Firma este localizat ă în
zona numit ă “Între sate”. SC Friendly SRL din Lazuri a fostului inginer- úef
de la CAP se ocup ă de prest ări de servicii agricole, dar úi-a înfiinĠatúi o
fermă de porci de curând. Exist ă câteva persoane care au afaceri în
domeniul transporturilor (taximetrie úi curse de transport în comun
Bucureúti-Târgovi úte). De asemenea, mai exist ă un service auto în Lazuri.
Firmele de stat existente sunt: Chimaltex Târgovi úte (în curs de
privatizare), întreprindere de produse chimice, Asocia Ġia agricol ă CERES,
cu prest ări de servicii mecanizate, SC Agroindustrial, fosta ferm ă a
partidului, care a r ămas cu o ferm ă zootehnic ă, un abator úi o secĠie de
confecĠii din piele, úi SC Drumuri Na Ġionale.
Germenii antreprenoriatului sunt forma Ġi totuúi în jurul micilor
gospodării agricole care reu úesc să vândă animale sau cereale. Micile
magazine care vând în general m ărfuri de o calitate îndoielnic ăúi destul de
scumpe au úanse mici de supravie Ġuire, mai ales din cauza apropierii
comunei de ora úul Târgovi úte. Aceea úi apropiere de ora ú ar putea îns ă să
dea o mai mare amploare turismului rural úi locurilor de agrement. În sat
există mai multe hele útee, unele amenajate de proprietari sau persoane
care le-au concesionat, dup ă ce, la începutul anilor ’90, secaser ăúi
ajunseser ă gropi de gunoi. De fapt, ingeniosul loc de agrement de “La
Gândacu’”, este o copie la scar ă mai mic ă a heleúteelor concesionate de
directorul Balastierei úi amenajate pentru pescuit. În agricultur ă, “secretul”
l-ar putea constitui suplinirea lan Ġului de intermediari dintre produc ătorúi
consumator prin aceea úi firmă. Aceasta s-ar putea întâmpla, spre exemplu,
în cazul în care o asocia Ġie agricol ă sau o gospod ărie cu mai mult p ământ
úi-ar construi sau cump ăra o moar ăúi chiar ar prelucra f ăina într-o fabric ă
de pâine proprie. Acela úi lucru e posibil s ă se întâmple în cazul
crescătorilor de animale care ar putea deschide un abator, o t ăbăcărieúi un
magazin de desfacere. Transporturile ar putea fi o oportunitate de afaceri în momentul în care B ăleniúi Târgovi úte ar deveni importante centre
comerciale în jude Ġ sau chiar în regiune.
În afara comunei Comi ú
ani două locaĠii sunt de o importan Ġă
covârúitoare pentru micii antreprenori: Târgovi úteúi Băleni, situate la o
distanĠă aproximativ egal ă, unul la nord úi celălalt la sud. Târgurile renumite
din aceste dou ă localităĠi sunt cumva concurente (ele se Ġin în aceea úi zi,
duminica). Dac ă în Târgovi úte oborul este mai specializat în produse
agricole, în B ăleni o atrac Ġie o constituie materialele de construc Ġie. Bălenii
au o importan Ġă mare úi pentru comi úănenii săraci, deoarece aici se
plăteúte mai bine ziua de munc ă la câmp (gr ădinărit), decât în comuna

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 169
natală. În ultimii ani dispar unele oportunit ăĠi de vânzare a produselor
animale. Este vorba de cantinele muncitore úti de pe lâng ă marile
întreprinderi industriale. Imediat dup ă 1990, cresc ătorii de animale au
rezolvat relativ u úor problema vânz ărilor, găsindu-úi clienĠi fideli în aceste
cantine. Pe m ăsură ce marile întreprinderi au fost lichidate sau úi-au
restructurat activit ăĠile, aceste cantine au disp ărut sau úi-au restrâns mult
numărul de beneficiari, bugetul alocat, astfel încât produc ătorii sunt nevoi Ġi
să meargă cu marfa în târg sau în pie Ġele agroalimentare. Aici sau în alt ă
parte, intermediarii, mai pu Ġiniúi mai bine organiza Ġi, fac presiuni asupra
preĠului de vânzare pentru a acoperi costurile de transport úi prelucrare
(variabil-cresc ătoare în func Ġie de cre úterea pre Ġurilor la energie úi
combustibili) úi pentru a ob Ġine profituri.
Structura social ă
Structura social ă a comunei Comi úani intereseaz ă mai ales ca o
reflectare a constrângerilor úi oportunit ăĠilor comunitare. Ea poate fi
analizată pornind de la câteva criterii esen Ġiale: educa Ġia, ocupa Ġia,
consumul, veniturile úi dotările gospod ăriei. Constrângerile úi oportunit ăĠile
specifice localit ăĠii, luând în considerare structura social ă, sunt determinate
de cererea de for Ġă de munc ă, dar úi de calitatea acesteia. În primul caz,
este necesar ă o succint ă trecere în revist ă a principalelor tipuri de activit ăĠi
economice úi a principalelor unit ăĠi de profil din cadrul comunei. În cel de-al
doilea caz, avem în vedere caracterizarea capitalului uman în func Ġie de
educaĠieúi ocupaĠie. Capitalul material poate constitui o constrângere sau
o oportunitate în func Ġie de natura lui, dar úi de modul în care este
gestionat. În plus, el este o surs ă important ă de stratificare social ă, adesea
cea mai important ă pentru extremele avute în vedere: boga Ġiúi săraci.
Descrierea persoanelor úi gospod ăriilor, luând în considerare consumul úi
veniturile, ilustreaz ă mediul social care poten Ġează sau nu antreprenoriatul.
Principalele firme din comun ă, reflectare a cererii de for Ġă de
muncă, sunt:
x SC Chimaltex Târgovi úte – specializat în produse chimice,
întreprindere fost ă proprietate de stat privatizat ă;
x Asocia Ġia Agricol ă Ceres, provenit ă din fostul CAP al comunei úi
localizată în Comiúani;
x complexul de mor ăritúi panifica Ġie Mercator, Merpan, Bresciana
cu acĠionari principali Ion Anghelache úi Mircea Lucescu;
x SC Prodbalast SRL, desemnat ă de localnici drept “Balastiera”,
înfiinĠată prin preluarea sec Ġiei de profil din cadrul Chimaltex úi

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 170
privatizarea ei (exist ă doi acĠionari, unul este din Târgovi úte,
celălalt din Lazuri);
x SC Star Interna Ġional SRL – filial ă a firmei româno-italiane din
Bucureúti, cu acela úi nume; profilul firmei este t ăbăcăria; firma a
fost înfiin Ġată prin preluarea sec Ġiei de tăbăcărie a fostei ferme a
partidului, actualmente SC AGROINDUSTRIAL TÂRGOVI ùTE;
activitatea propriu-zis ă constă în prelucrarea par Ġială a pieilor de
viĠel pentru ob Ġinerea pieilor cromate solicitate de partea italian ă;
directorul firmei este fostul inginer úef al fostei ferme de partid;
structura organizatoric ă este proiectat ă pentru 30 de persoane,
dar exist ă doar 26 de anagaja Ġi, majoritatea din M ărgeúti (ceilalĠi
fiind din Comi úaniúi Târgovi úte);
x SC Agroindustrial Târgovi úte, fosta ferm ă de partid, care înainte
avea ferm ă zootehnic ă, abator, t ăbăcărieúi confecĠii din piele;
acum activitatea ei este mult redus ă;
x SC Repara Ġii Drumuri úi Poduri, filial ă a societăĠii judeĠene;
x SC Friendly SRL, societate agricol ă privată din Lazuri,
specializat ă în prest ări de servicii în agricultur ăúi zootehnie,
condusă de inginerul Vasile Stana (inginerul úef al CAP-lui
Comiúani);
x Asocia Ġia 11 Noiembrie – asocia Ġia agricol ă Lazuri;
x unităĠi de alimenta Ġie publică (cea mai performant ă – Billy Bar) úi
unităĠi comerciale de dimensiuni mici, specializate în
comercializarea de produse diverse, alimentare úi nealimentare,
dintre care nu lipsesc produsele de panifica Ġie (prezen Ġa lor
printre m ărfurile oferite spre vânzare este semnalizat ă prin
atârnarea unei pungi transparente cu o pâine úi, eventual, un
covrig deasupra u úii prăvăliei); din cele trei magazine mixte
săteúti a mai r ămas doar unul singur, plasat central, în apropiere
de două instituĠii importante – prim ăriaúi unul dintre sediile úcolii
din Comi úani; el ofer ă în special produse alimentare úi de
papetărie; pentru a rezista concuren Ġei, preĠurile mărfurilor sunt
rotunjite în minus, sub valoarea de achizi Ġie.
Din enumerarea anterioar ă remarcăm caracterul nespecific al cererii
de forĠă de munc ă în compara Ġie cu situa Ġia mediului rural la nivel na Ġional,
în comuna Comi úani existând un num ăr mare de unit ăĠi industriale
neagricole. Acest fenomen poate fi pus pe seama vecin ătăĠii cu Târgovi úte.
Cererea de for Ġă de munc ă specializat ă este totu úi în scădere datorit ă
proceselor de restructurare úi privatizare. Astfel, aceste procese

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 171
influenĠează atât direct, în plan local, cât úi indirect, prin intermediul
Târgoviútei, structura ocupa Ġională a comunei Comi úani.
EducaĠia este o fa Ġetă esenĠială a capitalului uman, ilustrând
calitatea acestuia. Pe baza e úantionului de indivizi constituit din totalitatea
persoanelor din gospod ăriile intervievate, am estimat nivelul de instruc Ġie al
persoanelor de 18 ani úi peste din Comi úani. Ea poate fi comparat ăúi cu
distribuĠia nivelului de instruc Ġie al persoanelor intervievate în cele 75 de
gospodării evaluate.
SituaĠia persoanelor în vârst ă de 18 ani úi peste în func Ġie de
ultimaúcoală absolvit ă
Eúantion constituit pe baza
tuturor persoanelor din
gospodăriiEúantionul persoanelor
intervievate
Ultima úcoală
absolvit ăNumăr
persoaneFrecven Ġe
relative Număr
persoaneFrecven Ġe
relative
Fărăúcoală 42 %1 1 %
1-4 clase 49 21% 15 20%
5-8 clase 53 22% 19 25%
ùcoală profesional ă 65 27% 18 24%
Liceu 40 17% 13 17%
ùcoală postliceal ă,
de maiútri 17 7% 6 8%
Colegiu, facultate 11 5% 3 4%
Total 239 100% 75 100%
ğinând cont de faptul c ă estimările privind ponderea absolven Ġilor de
liceu în mediul rural indic ă valori cuprinse între 9% úi 12%, putem aprecia
că, cel puĠin din punct de vedere al educa Ġieiúcolare, în Comi úani avem
de-a face cu o popula Ġie care împrumut ă caracteristici urbane (17% – nivel
de instruc Ġie liceal).

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 172
SituaĠia persoanelor în func Ġie de statutul ocupa Ġional
Persoane în vârst ă de 18
aniúi peste Persoane în vârst ă de 15
aniúi peste Statut
ocupaĠional Num ăr
persoaneFrecven Ġe
relative Număr
persoaneFrecven Ġe
relative
Pensionar 111 46% 111 45%
Elev, student, militar 8 3% 15 6%
Casnică 21 9% 21 9%
ùomer înregistrat care ia
un ajutor b ănesc 11 5% 11 4%
ùomer înregistrat care
nu ia un ajutor b ănesc 94 % 94 %
ùomer neînregistrat 15 6% 16 6%
Ocupat 64 27% 64 26%
Total 239 100% 247 100%
Ponderea persoanelor neocupate, mai ales a pensionarilor úi
úomerilor, este ridicat ă.
Dinamica structurii domeniului de activitate al popula Ġiei
comunei Comi úani
PopulaĠia activă după domeniul de activitate la recens ământul
din 1992, pe sate
Comuna Comi úani Lazuri
Agricultur ă 11,35% 13,02% 8,38%
Industrie+construc Ġii 58,41% 56,80% 60,42%
ComerĠ, activitate hotelier ă,
alimenta Ġie publică6,30% 5,60% 7,40%
Transporturi, telecomunica Ġii, finanĠe,
cercetare8,27% 7,42% 9,62%
ÎnvăĠământ, sănătate, cultur ă 6,25% 6,25% 6,17%
Alte activit ăĠi, servicii 1,19% 1,24% 1,11%
Administra Ġie publică 2,90% 2,98% 2,71%
Persoane în c ăutarea primului loc de
muncă5,33% 5,96% 4,19%
Total 100,00% 100,00% 100,00%

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 173
La nivelul întregii comune, o mare parte din popula Ġie era ocupat ă în
industrie, iar ponderea celor implica Ġi în agricultur ă era destul de sc ăzută
pentru mediul rural – 11%. Vecin ătatea ora úului marcheaz ă mai puternic
satul cel mai apropiat de Târgovi úte – Lazuri, unde de agricultur ă se ocup ă
doar 8% din popula Ġia sa ocupat ă, iar în industrie, comer Ġ, transporturi úi
telecomunica Ġii activeaz ă 77% dintre persoanele ocupate. Aceast ă
configura Ġie se schimb ă în urma proceselor de restructurare úi privatizare
care afecteaz ă deopotriv ă comuna úi oraúul apropiat. Situa Ġiile următoare
cuprind o arie mai mare de persoane decât cele luate în considerare la recensământul din 1992.
SituaĠia persoanelor în vârst ă de 15 ani úi peste în func Ġie de
domeniul principal de activitate
Domeniul principal de
activitate Număr
persoaneFrecven Ġe relative
total eúantionFrecven Ġe relative
ocupaĠi
Agricultur ă 47 19% 35%
Agro-industrial 9 4% 7%
Industrie, construc Ġii 41 17% 30%
Servicii 14 6% 10%
ComerĠ 73 %5 %
Administra Ġie 5 2% 4%
Altele 13 5% 10%
Neocupat 111 45% –
Total 247 100% 100%
Pentru o mai bun ă comparabilitate cu datele de recens ământ,
prezentăm în continuare doar situa Ġia domeniului de activitate pentru
persoanele apte de munc ă din punct de vedere al vârstei. Chiar úi în acest
caz sunt incluse úi persoanele neocupate, de úi în vârst ă de munc ă.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 174
SituaĠia persoanelor în vârst ă de munc ă, 15-59 de ani,
în funcĠie de domeniul principal de activitate
Domeniul principal de
activitate Număr
persoaneFrecven Ġe relative
total eúantionFrecven Ġe
relative ocupa Ġi
Agricultur ă 29 16% 27%
Agro-industrial 9 5% 8%
Industrie, construc Ġii 32 18% 30%
Servicii 13 7% 12%
ComerĠ 74 % 6 %
Administra Ġie 5 3% 5%
Altele 13 7% 12%
Neocupat 68 39% –
Total 176 100% 100%
Datele releva dou ă aspecte importante: ponderea neocupa Ġilor în
rândul persoanelor în vârst ă de munc ă este însemnat ăúi procentul
persoanelor care lucreaz ă în domeniul agro-industrial, industrial úi cel al
construc Ġiilor este înc ă ridicat.
În interviurile cu persoane cheie din comun ă, a fost adesea
menĠionată pensionarea acelora care lucrau în industrie, atât în Târgovi úte,
câtúi în Comi úani:
“Până în revolu Ġie, ponderea salaria Ġilor era circa 90-98% din popula Ġia aptă
pentru munc ă. La ora actual ă – 15%. Acum s-au pensionat.” “Cei cu p ământ au
fost primii pe listele de disponibiliz ări.”
O strategie de via Ġă preferat ă în cazul confrunt ării cu eventualitatea
disponibiliz ării a fost cea a pension ării pe caz de boal ă sau datorit ă vârstei.
Din interviuri a reie úit că această variantă a fost aleas ă pentru c ă oferă
certitudinea unui viitor sigur în mai mare m ăsură decât cea
corespunz ătoare disponibiliz ării. Astfel, exist ă un num ăr relativ mare de
persoane pensionate, înc ă suficient de capabile s ă-úi lucreze p ământulúi
să obĠină venituri rezonabile. O ilustrare a acestei situa Ġii este dat ăúi de
distribuĠia principalelor surse de venit.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 175
SituaĠia persoanelor úi gospod ăriilor în func Ġie de sursa de
venit
Sursa
de venit Sursa cea mai
important ă de
venit a
gospodărieiSursa principal ă
de venit a
persoanei
intervievate Sursa principal ă
de venit pentru
toate persoanele
de 15 ani úi peste
din gospod ăriile
intervievate
nr. pers. % nr. pers. % nr. pers. %
Salariu de stat 19 25,3% 14 18,7% 49 19,8%
Salariu de la
particular 4 5,3% 4 5,3% 16 6,5%
AlocaĠie copil – – 1 1,3% 9 3,6%
Pensie stat 42 56,0% 31 41,3% 83 33,6%
Pensie CAP 1 1,3% 4 5,3% 13 5,3%
Ajutor social 1 1,3% 1 1,3% 2 0,8%
Ajutorúomaj – – 3 4,0% 9 3,6%
Venituri din afacere 1 1,3% 1 1,3% 2 0,8%
Venituri agricole 1 1,3% 1 1,3% 2 0,8%
Alte venituri 2 2,7% 5 6,7% 18 7,3%
Nuútie, nu
răspunde 3 4,0% 1 1,3% 4 1,6%
Nu au avut venituri
băneúti luna trecut ă – 10 13,3% 40 16,2%
Total 75 100,0% 75 100,0% 247 100,0%
Conform estim ărilor, cea mai important ă sursă a veniturilor
monetare este pensia de stat, pentru toate ierarhiile prezentate. Următoarele surse importante sunt salariul ob Ġinut de la o întreprindere sau
organiza Ġie deĠinută de stat úi, cu o pondere mult mai sc ăzută, salariul
obĠinut în cadrul firmelor particulare. Categoria “alte venituri”, puternic
reprezentat ă în toate variantele, const ă în special din pensii de boal ă, de
urmaúúi de veteran. Practic, tabelul relev ă o foarte mare dependen Ġă de
stat, atât ca proprietar de întreprinderi (pentru 25% dintre gospod ării fiind
chiar sursa principal ă de venit), dar úi ca ofertant de asisten Ġă socială (65%
dintre gospod ării au drept principal ă sursă de venit pensia, ajutorul social
sau aloca Ġia pentru copii).
Veniturile monetare lunare ale gospod ăriilor sunt un puternic criteriu
de stratificare social ă. Determinarea s ărăciei pe baza acestora poate fi

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 176
realizată prin mai multe metode. În acest caz, am optat pentru stabilirea
pragului de s ărăcie la 60% din venitul mediu pe persoan ă (respectiv 60%
din 478.193 lei per capita – 286.916 lei).
SituaĠia persoanelor úi gospod ăriilor în func Ġie de venitul
monetar lunar
Venit lunar per capita Gospod ării Persoane
Număr % Num ăr%
Sub 60% din venitul mediu 33 44,6% 115 47,1%
Peste 60% din venitul mediu 41 55,5% 129 52,9%
Total 74 100,0% 244 100,0%
Un alt criteriu de stratificare este consumul estimat per capita,
calculat pe baza consumului monetar úi a autoconsumului alimentar
echivalat în lei7. Pragurile relative calculate de CNS în 1995 úi inflatate cu
indicele pre Ġurilor de consum sunt de 40% din consumul mediu estimat –
280.234 lei pe persoan ăúi 60% din acesta – 420.345 lei pe persoan ă.
SituaĠia persoanelor úi gospod ăriilor în func Ġie de consumul
estimat per capita
Consum (lei / pers.) Gospod ării Persoane
Număr % Num ăr%
Sub 280.234 26 37,1% 92 40,2%
280134 – 420.345 8 11,4% 27 11,8%
Peste 420.345 36 51,5% 110 48,0%
Total 70 100,0% 229 100,0%

7 Metodologia de calcul a consumului estimat per capita este urm ătoarea:
Autoconsumul alimentar echivalat în lei AUTOCLEI = p x CA / (1-p), unde p –
ponderea consumului autoestimat ă, iar CA – cheltuielile alimentare.
Consumul estimat per capita CONSPERS = (AUTOCLEI+CONSLEI)/N, unde
CONSLEI este suma cheltuielilor pentru alimenta Ġie public ă, îmbrăcăminte,
încălĠăminte, locuin Ġă, medicamente úi îngrijire medical ă, transport, cultur ăúi
educaĠie, telefon, iar N este num ărul de persoane care locuiesc efectiv în
gospodărie.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 177
Din punct de vedere al ponderii gospod ăriilor aflate sub pragul
sărăciei consumului de 280.234 lei pe persoan ă, comuna Comi úani este
similară cu media nivelului rural na Ġional, calculat ă la nivelul anului 1997 –
37%.
Deosebit de interesant este c ă persoanele din gospod ăriile cu un
consum de sub 280.234 lei per capita declar ă mai adesea c ă reuúesc să
facă economii. Este foarte probabil ca în spatele “s ărăciei” consumului s ă
se ascund ă, în anumite cazuri, spiritul de economisire specific zonei.
Modelul exemplar men Ġionat în interviuri este acela al gospodarului
muncitor, care fie lucrând úi la oraú,úi în gospod ărie, fie cultivând legume,
reuúeúte nu doar s ă asigure supravie Ġuirea gospod ăriei sale, dar úi
economisirea unei sume de bani (destinate în special reconstruirii casei).
Pentru o analiz ă mai detaliat ă a persoanelor úi gospod ăriilor, am
intersectat cele dou ă criterii úi am optat pentru descrierea a patru din cele
úase tipuri posibile, pe baza ponderii de Ġinute de acestea în e úantioane. În
urma analizelor detaliate8, cele patru tipuri sociale sunt: s ăraci, săracii
ridicaĠi, consumeri útiiúi chibzuiĠii.
Principalele tipuri sociale construite pe baza veniturilor
monetare úi a consumului estimat
Consum estimat Categorii venit
sub 60% din venitul mediu peste 60% din venitul mediu
sub 280.234 s ăracii cump ătaĠii
peste 420.345 s ăracii ridica Ġi consumeri útii
Gospod ăriile sărace sunt 16 din cele 70 de gospod ării evaluate
(23%). Persoanele intervievate din aceste gospod ării tind mai degrab ă să
aprecieze c ă au o situa Ġie proast ă a bunurilor din gospod ărie (9 din 20). Ele
ar accepta mai adesea ca un str ăin de sat s ă le fie vecin (4 din 8) úi să se
înrudeasc ă cu un Ġigan (5 din 10). Dac ă au probleme, mai întâi vor c ăuta o
cale de rezolvare a lor (14 din 39). În leg ătură cu oamenii din sat úi sarcinile
în cadrul comunit ăĠii, săracii cred mai frecvent c ă doar prim ăria trebuie s ă
se ocupe cu îngrijirea comunei (13 din 39), c ă important este cum se poart ă
oamenii cu ei, nu cu ceilal Ġi (13 din 38), úi că nu conteaz ă ce spune satul, ci

8 Semnifica Ġia asocierii a fost testat ă cu ajutorul valorii reziduale ajustate pentru
tabelele de contingen Ġă analizate úi prin compararea mediilor prin intermediul
testului t, pentru variabilele continue.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 178
să-Ġi fie Ġie bine (13 din 43). Ei au încredere mult ă în cooperativele de credit
(8 din 16) úi în străinii care aduc ajutoare (9 din 22). Unii dintre ei merg la
biserică în fiecare duminic ă (5 din 11). S ăracii cred mai adesea c ă cei buni
merg în rai (13 din 20) úi respect ă în mai mare m ăsură posturile în
întregime (6 din 12). Ei sunt mai degrab ă convinúi că privatizarea le va
schimba via Ġa în rău (8 din 20). Au în medie mai mul Ġi copii sub 15 ani
decât ceilal Ġiúi se plaseaz ă mai adesea pe pozi Ġia 1, sărăcie maxim ă, atât
în cadrul societ ăĠii (7 din 10), cât úi în satul lor (6 din 8).Gospod ăriile lor tind
să se regăsească printre cele care nu ob Ġin produse (4 din 8) úi nu au
utilaje agricole (2 din 2). Ei men Ġionează că nu obĠin sau primesc alimente
care să le acopere nevoile alimentare (7 din 14). V ăduvii se întâlnesc mai
adesea în rândul s ăracilor (5 din 8). Nivelul de instruc Ġie al săracilor
intervieva Ġiúi al membrilor gospod ăriilor în vârst ă de 15 ani úi peste este
mai scăzut decât al celorlal Ġi. Ponderea acestei categorii în e úantionul
tuturor persoanelor din gospod ării este de 24% (55 din 229).
În cadrul studiului a avut loc o discu Ġie de grup cu persoane
recunoscute úi autodefinite drept s ărace. La aceasta au participat numai
femei, persoane care se reg ăsesc cu u úurinĠă în modelul prezentat mai sus
(gospodărie săracă): văduve cu copii, femei c ăsătorite cu mul Ġi copii,
persoane de etnie rrom ă, inclusiv femei cu mari probleme de s ănătate (a
membrilor de familie úi/sau a lor personal) sau cu so Ġi beĠivi. Un sentiment
comun tuturor participantelor era acela de dependen Ġă teribilă faĠă de
societate în ansamblul ei, ca “stat”, dar úi faĠă de componentele sale, cum
ar fi biserica, organiza Ġiile de binefacere sau sectele. De altfel patru dintre
participante erau membre ale unor secte locale, 3 – penticostale, 1 –evanghelist ă. Datorită “fraĠilor”úi “surorilor” de credin Ġă au fost ajutate cu
baniúi obiecte. Exemple elocvente de men Ġionare a “datoriei societ ăĠii” faĠă
de ele sunt urm ătoarele:
“Nici neamurile nu- Ġi mai dă. Fiecare cu familia lor.” “Cine ne aduce în situa Ġia asta?
Guvernul. Pentru c ă ei nu ne ajut ă. De ce nu ne ajut ă, de ce nu ne d ă?” “Să ne
deaúi nouă alocaĠie mai mare, s ă ne dea burs ă la copii la úcoală.” “Pentru cine
cresc copiii ăútia? Îi cresc pentru mine? Îi cresc pentru stat! P ăi să fie un război,
nu mi-i duce? De ce nu ne d ă să creútem aceúti copii?” (are 8 copii). “Am ales pe
Constantinescu, pe Radu Vasile, pe Ciorbea. De ce I-am ales? C ă-mi dăúi mie
alocaĠie pentru copiii ăútia. Nu m ă mai duc la vot.” (aceeaúi persoan ă)
SoĠii acestor femei, ca úi ele, nu au un loc de munc ă stabil úi
muncesc adesea ca zilieri:
“Asta-i norocul, c ă altfel nu am putea tr ăi dacă n-am munci cu ziua. În c ăutarea
unei plăĠi mai bune, una dintre femei se duce s ă munceasc ă în Băleni – “Merg
la Băleni, la sârbi, <pentru> 30-35 de mii pe zi. Îi cheam ă pe cei care muncesc.
La sapă nu e ca la servicii. E munca grea la câmp.”

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 179
În unele cazuri, ei se confrunt ăúi cu probleme de s ănătate.
Densitatea locuirii atinge cote ridicate în cazul participantelor la grup. Dou ă
situaĠii sunt semnificative: 11 membri ai gospod ăriei locuiesc în dou ă
camere, iar în alt caz 7 persoane î úi duc traiul într-o singur ă cameră, care
esteúi bucătărie (locuin Ġa multifamilial ă a uneia dintre persoanele de etnie
rromă, părinĠii persoanei intervievate au úi probleme de s ănătate). Chiar un
câútig poten Ġial mare de bani, 100 de milioane de lei, este alocat tot “din
sărăcie”, pentru rumegu ú (este mai ieftin ca lemnul; “sobele de rumegu ú”
pot arde úi lemn úi se întâlnesc mai ales la s ăraci), pentru extinderea sau
reconstruirea casei în care stau, pentru tratarea personal ă, a copiilor, a
soĠului sau a p ărinĠilor, haine úi mâncare pentru copii.
Sărăcia este v ăzută diferit úi oarecum asem ănător de mul Ġi membri
marcanĠi ai comunei Comi úani – cel mai adesea un rezultat al lenei úi
uneori o consecin Ġă a neputin Ġei. Astfel, un antreprenor local sus Ġine că
săracii sunt:
“Ġigănimea úiăi de nu le place s ă munceasc ă. Mai sunt úi neputincio úi, da’ sunt úi
d’ăútia care bea to Ġi banii de nu-i r ămâne nici de mâncare”.
Sărăcia adesea genereaz ă invidie, cel pu Ġin în opinia persoanelor
de succes:
“Oamenii sunt invidio úi, nu au cap… Nenoroci Ġi d’ăútia beĠivi care de la 8 sunt cu
sticla-n nas úi nu útiu să facă nimic, cad casele pe ei.”
Indiscutabil este c ă săracii sunt ajuta Ġi de comunitate, fie cu haine,
mâncare, bani, fie prin oferirea unui loc de munc ă. Se întâmpl ă chiar să
existe un fel de burs ă ocazional ă a locurilor de munc ă pentru ziliere.
“M-a căutatúi mi-a spus c ă are nevoie de bani <despre o femeie cu mul Ġi copii
bolnavi>. I-am spus c ă s-a îmboln ăvit nora lu’ G. úi că are nevoie de ajutor la
gospodărieúi plăteúte bine.” (educatoare)
Săracii ridica Ġi acoperă 14% din e úantionul tuturor persoanelor (33
din 229) úi 13% din cel al gospod ăriilor intervievate (9 din 70). Ei au sub
60% din venitul mediu úi un consum pe persoan ă evaluat la peste 420.335
lei. Deúi prezen Ġa veniturilor monetare sc ăzuteúi a consumului ridicat
presupune teoretic un nivel considerabil mai mare al autoconsumului, nu se constată o relaĠie de acest tip semnificativ ă statistic. S ăracii ridica Ġi adesea
nu au bani s ă meargă la petreceri cu rudele (3 din 9) úi merg la biseric ă
doar de s ărbători (8 din 36). Ei nu útiu dacă să creadă în viaĠa de dup ă
moarte (3 din 9) sau c ă cei buni ajung în rai (4 din 8). În rela Ġiile cu ceilal Ġi,
săracii ridica Ġi tind mai adesea s ă creadă că nu este bine s ă fii prudent (6
din 7) úi sunt toleran Ġi faĠă de rromi, acceptând s ă le fie vecini (6 din 24)
sau colegi de munc ă (6 din 26). Cei mai mul Ġi dintre ei au cea mai mare
încredere în personalitatea politic ă Ion Iliescu (6 din 17). În privin
Ġa

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 180
încrederii în institu Ġii, au încredere mult ă în justiĠie (5 din 19) úi puĠină în
cooperativele de credit (4 din 11); au încredere mult ă în poliĠiútii din
comună (7 din 33). S ăracii ridica Ġi cred că au un cuvânt de spus în privin Ġa
hotărârilor importante din comun ă (6 din 23) úi că pot influen Ġa în mare
măsură hotărârile decisive pentru întreaga Ġară. În cazul plas ării pe scala
sărac–bogat, se distribuie similar cu întregul e úantion în compara Ġie cu
societatea, dar în cazul satului opteaz ă mai adesea pentru pozi Ġia 4 (4 din
12). Ei se împrumut ă rar (6 din 24) úi schimb ă o parte din produsele
agricole ob Ġinute pentru alte bunuri sau servicii (3 din 8). Atât educa Ġia, cât
úi numărul de copii nu difer ă semnificativ de distribu Ġia caracteristicilor
tuturor persoanelor intervievate.
Deosebirea esen Ġială dintre cele dou ă categorii de s ăraci este dat ă
de cuantumul veniturilor monetare lunare úi de num ărul de copii.
Consumeri útii sunt aceia care au un venit peste 60% din valoarea
medie pe persoan ăúi un consum per capita evaluat la peste 420.335 lei. Ei
reprezint ă 39% din e úantionul de gospod ării (27 din 70) úi 34% din cel de
persoane (77 din 229). Persoanele din acest tip de gospod ării tind în mai
mare măsură să fie mulĠumiĠi de suprafa Ġa de pământ deĠinută (16 din 29)
úi se întâlnesc mai adesea printre cei care consum ă aproape toate
produsele alimentare pe care le produc (10 din 13). Consumeri útii sunt
mulĠumiĠi de rela Ġiile lor cu ceilal Ġi oameni (24 din 54), dar nu merg la
petrecerile cu prietenii pentru c ă nu au bani (7 din 10). Dac ă au o
problemă, tind mai degrab ă să analizeze cauza acesteia (16 din 27). În
legătură cu oamenii din sat, ei se num ără mai adesea printre cei care cred
mai frecvent c ă oamenii din sat sunt destul de recunosc ători (15 din 28), c ă
nu conteaz ă doar cum se poart ă omul cu ei (15 din 28), dar úi
comportamentul fa Ġă de ceilal Ġi (16 din 27) úi că nu prea se pot în Ġelege cu
ai lor cons ăteni doar pe cuvânt (16 din 27). Dintre personalit ăĠile politice,
printre ei sunt aceia care au cea mai mare încredere în Adrian N ăstase (3
din 3). Au pu Ġină încredere în parlament (10 din 17) úi întreprinderile de stat
(13 din 23) úi multă în armat ă (22 din 47). Între consumeri úti pot fi întâlni Ġi
aceia care au încredere mult ă în maghiari (5 din 6), în germani (10 din 15)
úi în evrei (6 din 7). În rândul lor sunt aceia care citesc c ărĠi zilnic (5 din 5),
merg la biseric ă doar la nun Ġiúi înmormânt ări (11 din 19), nu cred în via Ġa
de apoi (14 din 22) úi sunt mai degrab ă printre cei care au pu Ġină încredere
în preot (6 din 9). Ei cred c ă sunt pu Ġine neînĠelegeri între ceilal Ġi oameni
din sat úi tineri (21 din 43) sau cu sectan Ġii (26 din 52). Mul Ġi dintre ei sunt
convinúi că privatizarea le va schimba via Ġa în bine (14 din 24), dar c ă nu
prea pot influen Ġa hotărârile importante luate pentru Ġară (14 din 26). Din
punct de vedere al dot ării gospod ăriei, consumeri útii se reg ăsesc mai
degrabă printre cei care au telefon (10 din 16) úi casă cu bucătărie (27 din
55). La autodefinirea situa Ġiei pe scala s ărac-bogat, ei se întâlnesc mai ales

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 181
în rândul celor care opteaz ă pentru pozi Ġia 6 în cadrul societ ăĠii (5 din 7) úi
8 în cazul satului (3 din 3). Dac ă ar avea o sum ă mare de bani, ar da altora
din ei (prima alegere, 6 din 9) sau ar depune la banc ă (a doua alegere, 9
din 12). Din punct de vedere al statusului persoanei intervievate, consumeri útii tind să se numere printre pensionari (18 din 36) úi să nu aibă
copii sub 15 ani în gospod ărie (19 din 38). Printre ei se afl ă majoritatea
celor care au ca utilaj agricol carul (5 din 7) úi care dau o parte din
produsele agricole cunoscu Ġilor sau rudelor (6 din 6).
Practic, peste o treime dintre comi úăneni se bazeaz ă pe produc Ġia
proprie de produse alimentare úi un grad de modernitate relativ ridicat, fiind
toleranĠi faĠă de minorit ăĠile etnice úi optimiúti în privin Ġa impactului
privatizării asupra vie Ġii proprii. O parte însemnat ă a lor (dou ă treimi) sunt
acei pensionari înc ă în putere.
CumpătaĠiise remarc ă printr-un venit peste 60% din medie úi un
consum sub limita minimal ă de 280.234 lei de persoan ă. În date, ei num ără
14% din e úantionul de gospod ării (10 din 70) úi 16% din e úantionul de
persoane (37 din 229). Ei se num
ără mai adesea printre cei care cred c ă
relaĠiile cu ceilal Ġi sunt foarte bune (5 din 14) úi merg la petreceri la prieteni
dacă au obliga Ġii (3 din 5). Cump ătaĠii tind să se regăsească printre aceia
care cred c ă e mai bine s ă renunĠi dacă te love úti de obstacole în
îndeplinirea unui plan (5 din 15). Ei apreciaz ă mai adesea c ă celor din sat
le pasă cum arat ă el, nu doar de gospod ăriile lor (5 din 16). Cump ătaĠii se
vor regăsi mai ales printre aceia care sunt membri în societate agricol ă cu
întreaga gospod ărie. Ei sunt destul de neîncrez ători faĠă de institu Ġii
importante locale úi centrale: au pu Ġină încredere în armat ă (6 din 22) úi în
primărie (6 din 19). Nici în primar (6 din 20) sau în consilierii locali nu prea
au încredere (9 din 28). Au doar pu Ġină încredere úi în oamenii veni Ġi în sat
în ultimii ani (6 din 24), precum úi în inginerii agronomi (5 din 17). Ei sunt
convinúi că privatizarea nu le va schimba via Ġa în nici un fel (6 din 22), c ă
hotărârile autorit ăĠilor centrale le influen Ġează viaĠa în mic ă măsură (5 din
16)úi că ei pot influen Ġa hotărârile importante luate pentru comun ă doar în
foarte mic ă măsură (5 din 18). Ei se reg ăsesc adesea printre cei cu un
consum de radio lunar sau mai rar (4 din 11), dar care citesc ziare mai adesea zilnic (4 din 12) úi cărĠi de câteva ori pe s ăptămână (4 din 9). Fa Ġă
de celelalte categorii, cump ătaĠii au în medie mai pu Ġini copii, iar tinerii úi
copiii din gospod ăria lor pot fi întâlni Ġi printre cei care merg des la ora ú
pentru distrac Ġie (4 din 11). În ipoteza unui câ útig de 500 milioane lei, prima
alegere a lor este, în mai mare m ăsură decât la nivelul întregului e úantion,
de a începe o afacere (2 din 3). De altfel doi dintre ace útia menĠionează că
au intenĠia să porneasc ă o afacere. În cazul localiz ării pe scala s ărăciei-
bog
ăĠiei, cump ătaĠii se plaseaz ă adesea pe locul 2 în ambele situa Ġii,úi în
compara Ġie cu societatea (4 din 7), úi cu satul (3 din 7).

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 182
CumpătaĠii sunt cei care acumuleaz ă capital úi din rândul lor pot
apărea antreprenori .
Tipurile sociale au fost prezentate în func Ġie de ierarhia venitului
mediu pe persoan ă. CumpătaĠii, atât în e úantionul de gospod ării, cât úi în
cel de persoane, au cel mai ridicat venit mediu pe persoan ă, iar săracii –
cel mai sc ăzut.
Probleme sociale
Principalele probleme cu care se confrunt ă satele, cel pu Ġin la nivelul
declaraĠiilor persoanelor intervievate, sunt prezentate în tabelul urm ător.
Problemele comunitare percepute
Problema Num ăr%
Sărăcia (toată lumea e s ăracă, satul e s ărac, neajunsurile, nu
ajung banii din pensii) 13 17%
Conducta de gaze 11 15%
Probleme cu agricultura 8 11%
Conducerea satului, conducerea comunei, s ă dăm acest primar jos 6 8%
Drumurile (pe str. Bisericii, s ă fie făcuteúoselele, str ăzile ar trebui
asfaltate) 68 %
Locurile de munc ă, oamenii nu au serviciu 4 5%
RelaĠia primărie-Lazuri: comuna Comi úani nu se ocup ă de Lazuri,
primarul Ġine cu Comi úaniul, necolaborarea de la prim ărie cu
oamenii 34 %
Foarte mul Ġi speculan Ġi,úmecheriile 2 3%
Telefonie 1 1%
InstalaĠia de apă 11 %
Cablu TV 1 1%
Promisiuni nerespectate 1 1%
NeînĠelegeri cu p ământul 1 1%
Buget redus pentru prim ărie 1 1%
Lipsă privatizare, tractoare 1 1%
Nici o problem ă 45 %
Nonrăspuns 11 15%
Total 75 100%

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 183
Putem distinge dou ă categorii mari de probleme comunitare:
probleme comunitare generate de contextul economic general na Ġionalúi
probleme comunitare specifice contextului local. Din prima categorie fac parte urm ătoarele: s ărăcia, problemele cu agricultura, num ărul scăzut de
locuri de munc ă, bugetul redus al prim ăriilorúi lipsa privatiz ăriiúi a dotărilor
tehnice (27 din 75, 35%).
Primul aspect din ierarhie este specific satelor comunei Comi úani în
măsura în care acestea sunt afectate de procesul de pauperizare general.
Sărăciaúi absenĠa locurilor de munc ă sunt dou ă faĠete ale sc ăderii nivelului
de trai úi reprezint ă unul din principalele costuri economice ale tranzi Ġiei.
Agricultura este o alt ă problem ă important ă a comunei, prin costul
lucrărilor agricole (“lucr ările agricole scumpe”), lipsa ajutorului (“nu ne ajut ă
cu nimic, pe Ġăranii agricultori”, “nu s-au dat cupoane”), proasta plat ă a
munciiĠăranului, nevalorificarea p ământului. Gradul sc ăzut de mecanizare
al lucrărilor agricole, datorat costurilor ridicate, genereaz ă o problem ă
prezentă în mai toate zonele agricole din Ġară.
Problemele contextuale men Ġionate se refer ă la infrastructur ăúi ele
preocupă pe 20 din cele 75 de persoane intervievate, respectiv 26% din
eúantion. De úi infrastructura comunei Comi úani nu este deficitar ă în
compara Ġie cu situa Ġia mediului rural na Ġional, remarc ăm un nivel înalt de
aspiraĠii al comi úănenilor, datorat úi apropierii de dou ă localităĠi importante
– Târgovi úteúi Băleni. Dac ă Târgovi úte este un termen de compara Ġie
firesc, ora ú cu infrastructur ă fizică superioar ă mediului rural, B ăleni este
una dintre pu Ġinele comune cu o infrastructur ă deosebit ă, având, spre
exemplu, post de televiziune propriu.
O problem ă comună a satelor Comi úaniúi Lazuri este cea a re Ġelei
de gaze naturale. De úi au plătit executarea lucr ăriiúi aceasta este în bun ă
măsură realizată, nu mai sunt fonduri pentru finalizare. Astfel, oamenii nu
pot beneficia înc ă de punerea în func Ġiune a re Ġelei de gaze úi sunt
nemulĠumiĠi de acest fapt.
Primăria apare ca problem ă în mod diferit în cele dou ă sate; în
Comiúani nemul Ġumirea se îndreapt ă spre conducerea acesteia, spre
calitatea organiz ării activit ăĠii, iar în Lazuri s ătenii se simt neglija Ġi,
nedreptăĠiĠi de primar. Cumulând “voturile de neîncredere” acordate
primăriei, observ ăm că relaĠia cu aceasta devine o problem ă mai
important ă decât costul lucr ărilor agricole.
Restul problemelor sunt mai degrab ă punctuale úi localizate.
Astfel, o problem ă întâlnită mai ales pe strada Bisericii din satul
Lazuri este neacoperirea zonei de re Ġea de cablu TV. De úi sătenii sunt

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 184
dispuúi să plătească acest serviciu, lucr ările par s ă se fi oprit relativ
aproape de ei.
O altă categorie de probleme ar putea fi aceea care transpare din
evaluarea rela Ġiilor dintre anumite grupuri de persoane, completat ă cu
încrederea în acestea.
Săracii constituie unul dintre grupurile marginalizate. Sunt ei
acceptaĠi sau exclu úi din comunitate? Cei mai mul Ġi dintre responden Ġi
apreciaz ă că există puĠineúi foarte pu Ġine neînĠelegeri între s ăraciúi ceilalĠi
oameni din sat (65 din 75, respectiv 87%). Chiar úi în cazul încrederii în
oamenii s ăraci din sat, distribu Ġia răspunsurilor r ămâne asem ănătoare, cei
mai mulĠi având mult ăúi foarte mult ă încredere în acest grup de oameni: 53
din 75, respectiv 70,7%.
Un alt grup exclus în general din multe comunit ăĠi este cel al
Ġiganilor. De úi cei mai mul Ġi declară că sunt puĠine neînĠelegeri între rromi úi
ceilalĠi oameni din sat (55 din 75, respectiv 73%), majoritatea nu are
încredere în Ġigani (68 au pu Ġinăúi foarte pu Ġină încredere în ei, ceea ce
reprezint ă 91% din popula Ġie). De altfel, de úi ei sunt considera Ġi romaniza Ġi,
referirile la ei se fac ironic. “A fi de pe linie” (de pe linia Ġiganilor) nu
constituie un compliment.
O institu Ġie care apare ca o problem ă direct men Ġionată este
primăria. Din evaluarea neîn Ġelegerilor dintre aceasta úi oamenii din sat nu
reies probleme deosebite (47 din 75, respectiv 63% apreciaz ă că sunt
puĠineúi foarte pu Ġine neînĠelegeri), îns ă faĠă de consilierii locali exist ă mai
multă neîncredere decât fa Ġă de primar. Aceasta reiese din datele
cantitative (doar 26 au mult ăúi foarte mult ă încredere în consilieri, fa Ġă de
41 care au mult ăúi foarte mult ă încredere în primar), dar úi din interviuri,
unde apare o mare nemul Ġumire faĠă de activitatea acestora din urm ă (care
este prea bine pl ătită faĠă de efortul depus).
NeînĠelegerile cu sectan Ġii sunt pu Ġine, ceea ce apare úi din
evaluarea neîn Ġelegerilor (72% din cele 75 de persoane intervievate
consider ă că sunt puĠineúi foarte pu Ġine), dar úi din interviuri, unde nu sunt
menĠionate probleme, ci mai degrab ă cazuri de ajutorare reciproc ă.
Pe scurt, problemele din Comi úaniĠin fie de impactul general al
schimbărilor economice, fie de infrastructura comunit ăĠii, dar nu ating cote
foarte grave.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 185
InstituĠiiúi dezvoltare comunitar ă.
Mobilizare úi acĠiune colectiv ă
RelaĠia dintre institu Ġiiúi dezvoltarea comunitar ă intereseaz ă în
măsura în care privim institu Ġiile ca poten Ġiale surse ale mobiliz ăriiúi chiar
ale acĠiunii colective. În acest context, un concept important este cel al
sociabilit ăĠii productive.
Ideea de sociabilitate productiv ă este într-o rela Ġie strâns ă cu două
modele de comunit ăĠi. Există comune în care bog ăĠia se concentreaz ă în
gospodării. Din acest punct de vedere, este destul de greu de vorbit de
dezvoltare comunitar ă. Existăúi comune în care preocuparea pentru
bunăstarea propriei gospod ării se transfer ă la nivelul comunit ăĠii. Sigur c ă
în a doua situa Ġie institu Ġiile sunt cele capabile de a mobiliza resursele la
nivel de gospod ărie pentru binele comunit ăĠii. Întrebările relevante sunt: În
ce măsură aceste institu Ġii sunt func Ġionale la nivelul comunit ăĠii? Care este
diferenĠa între func Ġionarea institu Ġiilor cu un grad mai mare de formalizare
(care de altfel func Ġionează prin organiza Ġii)úi instituĠiile informale care
suplinesc automat o parte din nevoile comunit ăĠii nerezolvate de institu Ġiile
formale? Exist ăúi alte canale de agregare prin care bun ăstarea indivizilor
úi gospod ăriilor se transfer ă, la nivelul comunit ăĠii, în afara institu Ġiilor? Cum
pot lucra oamenii împreun ă dincolo de constrângerile institu Ġiilor?
Încredere úi asocieri
Din analiza datelor se contureaz ă două modele pregnante în
Comiúani: modelul încrederii în oameni úi cel al pruden Ġei faĠă de oameni.
Cele dou ă nu sunt, a úa cum ar putea p ărea la prima vedere, opuse. Ar fi
util să punem în rela Ġie cele dou ă modele:
Încredere în oameni
PrudenĠa Da Nu Total
faĠă de 15* 44 60 Da
oameni 1 6 7 Nu
20 54 Total
*nr. de persoane în celulele tabelului.
Pentru a în Ġelege mai bine diferen Ġa, să remarcăm mai întâi c ă
încrederea este în strâns ă legătură cu capacitatea asociativ ă, pe când

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 186
prudenĠa este asociat ă cu participarea la evenimente centrale în via Ġa
instituĠiilor comunit ăĠii (primărie, biseric ă)9. În fapt, cele dou ă modele sunt
asociate unor patternuri diferite de participare la via Ġa comunit ăĠii sau la
acĠiunile colective. Pe de o parte, încrederea în oameni faciliteaz ă un tip de
raportare direct ă la ceilal Ġi, comunicarea direct ăúi asocierea la nivel
informal sau, în orice caz, pe grupuri de interese bine segmentate. PrudenĠa faĠă de oameni este o atitudine modelat ă de institu Ġiile formale ale
comunităĠii cu ritualurile úi prescrip Ġiile lor de interac Ġiune. Sunt, de fapt,
două instituĠii care în plan civic sau moral (prim ăria sau biserica) ordoneaz ă
interacĠiunile, creeaz ă dependen Ġe, reglementeaz ă un set de prescrip Ġiiúi
sancĠiuni. Încrederea înseamn ă libertatea de a- Ġi exercita drepturile,
prudenĠa se refer ă la datoria de a- Ġi exercita acelea úi drepturi. Nu e
surprinzător, arată analizele, c ă cei care sunt pruden Ġi faĠă de oameni au o
probabilitate mai mare s ă fi participat la vot pentru alegerile la prim ărie, în
vreme ce cei care au încredere în oameni sunt dintre cei care nu au încredere în prim ărie. Aúadar, cele dou ă tipuri nu sunt opuse. Unii au o
probabilitate mai mare s ă participe la vot (f
ără să se poat ă spune despre
ceilalĠi că au o participare sc ăzută), ceilalĠi au o probabilitate mare s ă
refuze creditarea prim ăriei din comun ă (fără să rezulte c ă ceilalĠi crediteaz ă
primăria). Analizele nu arat ă opoziĠii, ci pun în eviden Ġă tipuri de raport ări
relevante pentru distinc Ġia pe care am f ăcut-o între asociere úi participare.
Mai interesant este c ă pe anumite dimensiuni socio-demografice, cum
ar fi: starea material ă a gospod ăriei, educa Ġie, sex, religie, etnie, vârst ă, nu
apare nici un fel de dominant ă a unui model fa Ġă de altul. Ceea ce se poate
spune este c ă, de exemplu, modelul încrederii este predominant întâlnit în
Lazuri (f ără ca modelul pruden Ġei să apară mai frecvent în Comi úani), la
persoane aflate în re Ġele dense10, care dau o parte din produsele gospod ăriei

9 Capacitatea asociativ ă a fost m ăsurată prin num ărul de apartenen Ġe individuale
sau ale gospod ăriei la diferite tipuri de asocia Ġii: agricole, comitet parohial,
comitet de p ărinĠi, consiliu comunal, asocia Ġie artistic ă, partid politic, roata pentru
bani, CAR. Participarea a fost m ăsurată prin num ărarea prezen Ġelor obiúnuite la
evenimente din via Ġa celor dou ă instituĠii centrale ale comunei: biserica úi
primăria. Mediile pe cele patru grupuri, luate dou ă câte dou ă, sunt semnificativ
diferite la un nivel de încredere p=0,05.
10 Densitatea re Ġelelor este m ăsurată aici prin apropierea rela Ġiilor dintre
persoanele aflate în re Ġeaua imediat ă a individului úi este calculat ă ca medie a
tipurilor de apropiere: “sunt prieteni/apropia Ġi”, “doar se cunosc”, “nu se cunosc”
dintre persoanele men Ġionate în re Ġea: cei cu care se ajut ă la munci agricole, la
treburile obi únuite ale gospod ăriei, pentru un împrumut mai mare de bani, pentru
a găsi un loc de munc ă.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 187
apropiaĠilorúi care cred c ă în satul lor oamenilor le pas ă de sat, r ăsplătesc
bunătatea cu recuno útinĠă úi este mai important pentru ei cuvântul decât
bogăĠia. Sigur c ă acestea din urm ă sunt percep Ġii, dar ele se structureaz ă în
viaĠa de zi cu zi în defini Ġii ale aproapelui, cel cu care interac Ġioneazăúi se
asociază în mod informal pentru treburile de zi cu zi. Iat ă un exemplu
relevant. O problem ă frecvent întâlnit ă în agricultura privat ă din România este
aceea a f ărâmiĠării parcelelor de teren. Fostul inginer- úef al CAP Comi úani,
acum antreprenor agricol local:
“ÎmpărĠirea pământului a fost dezastruoas ă pentru exploatare. Dac ă oamenii s-ar
asocia, s-ar uni mai mul Ġi,úi-ar alege o conducere úiúi-ar angaja un specialist
pe probleme tehnice, s-ar rezolva problema exploat ării terenului” (cercet ător:
“cum s-a ajuns la aceasta situa Ġie?”) “Oamenii s-au gr ăbit să-úi ia terenul.
Existau úi diferen Ġe de fertilitate úi atunci, ca s ă evite scandalurile, au luat
pământul din buc ăĠi”.
Problema esen Ġială este aceea c ă multe ma úini agricole nu pot lucra
decât pe suprafe Ġe mari, nu pe fâ úii dezordonate. Iat ă cum procedeaz ă
oamenii:
“Când vine combina sau tractorul la cutare sau la cutare se anun Ġă între ei. Zice:
vezi, să fii atent c ă mâine vine la mine s ă lucreze… Oamenii se anun Ġă unii pe
alĠii când vin ma úinile să lucreze. Exist ă o asociere pe vecin ătate a terenurilor”
(primarul).
Modelul asocia Ġiilor formale care s ă se transforme în organiza Ġii (cu o
conducere aleas ă, cu speciali úti angaja Ġi), propus de inginer, nu este deloc
frecvent întâlnit în Comi úani. Aceasta nu înseamn ă că cineva nu va intra în
asociaĠie pentru c ă nu are încredere în oameni, în poten Ġialii asocia Ġi, cum
s-ar putea interpreta la prima vedere. Dar evitarea organiza Ġiilor este central ă
pentru acest tip de gândire. Vecin ătatea terenurilor este un criteriu natural de
asociere, chiar dac ă are consecin Ġe negative pentru practicarea unei
agriculturi performante (în func Ġie de interesele individuale, exist ă tipuri de
culturi diferite pe suprafe Ġe apropiate). Vecin ătatea devine o institu Ġie
informală, cu reguli tacite de genul: te anun Ġ când vine tractorul s ă are la
mineúi tu mă anunĠi când vine combina la tine; pe terenuri învecinate, chiar
dacă punem culturi diferite, vom Ġine cont ca mediul natural al culturii
fiecăruia să nu afecteze cultura celuilalt. Astfel de reguli de convie Ġuire sunt
suficiente atâta timp cât exist ă principiul reciprocit ăĠii, fiecare are încredere c ă
celălalt îl respect ă, există chiar úi sancĠiuni tradi Ġionale în comunitate pentru
încălcarea acestor reguli.
Un alt exemplu de asocieri naturale este alegerea v ăcarilor pentru
turma satului. Posesorii de vaci se adun ă în fiecare an, prim ăvara (aprilie-
mai), la c ăminul cultural din Lazuri úi aleg văcarii. De obicei, v ăcarii nu sunt

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 188
din sat. În ultimii ani, v ăcarii au fost membrii unei familii de Ġigani rudari din
satul Lude úti. Se stabilesc obliga Ġiileúi drepturile v ăcarilor, c ărora de obicei
li se plăteúte în natur ă (jumătate de co ú de porumb pentru o vi Ġică pentru
tot timpul anului, iar pentru o vac ă 5 kg de f ăină sau 5 kg de legume).
Interesant este c ă, deúi plăĠile se fac de obicei în natur ă direct către văcari
de către beneficiarii acestui tip de servicii, dup ă ce sunt ale úi, văcarii
încheie o conven Ġie civilă de prest ări servicii cu prim ăria din localitate în
perioada 1 mai-1 noiembrie. Iat ă un caz de asociere informal ă, care are cu
siguranĠă tradiĠii îndelungate în sat. Cu toate acestea, prim ăria devine
garant al respect ării contractului. Este o “imixtiune” necesar ă, dar probabil
nedorită. În satul Comi úani exist ă un căprar care lucreaz ă pentru oameni
fără contract, pe baz ă de înĠelegere verbal ă. Cei care locuiesc “între sate”,
mai aproape de islaz, au grij ă de vacile proprii prin rota Ġie. Iată exemple de
asocieri informale bazate pe încredere, în care cel mult o institu Ġie
exterioar ă, reprezentant al autorit ăĠii comunale, joac ă rol de garant al unui
contract altfel stabilit în detaliile esen Ġiale verbal sau tacit prin anumite
tradiĠii locale.
Din celălalt punct de vedere, participarea la evenimentele úi
activităĠile institu Ġiilor formale modeleaz ă prudenĠa faĠă de oameni. În acest
caz este vorba de persoane cu un nivel de instruc Ġie ridicat, de obicei
bărbaĠi, care particip ă la evenimente informale ca: nun Ġi, petreceri numai
dacă “au obliga Ġii”, au un consum media ridicat11úi o competen Ġă
subiectiv ă la nivel local sc ăzută12. InstituĠiile la nivelul comunit ăĠilor au rolul
important de a transcende paradoxul ac Ġiunii colective. Ele apar din nevoia
coordonării acĠiunilor individuale pentru realizarea unor obiective comune úi
sunt organizate ca rezultant ă a voinĠei majorit ăĠii. Organizarea în sine
produce ierarhii, ordoneaz ă vertical rela Ġiile din re Ġelele comunit ăĠiiúi
distribuie diferen Ġiat puterea. Dac ă se formeaz ă grupuri de interese în jurul
centrelor de putere, apar imediat dependen Ġeúi se creeaz ă clientele.
Mecanismul votului, în democra Ġiile tinere, nu este un mijloc suficient de
puternic de control. Pentru a deveni eficient, el cere o acomodare în timp úi
presupune un proces de înv ăĠare din partea elitelor úi maselor: guvernarea
úi controlul guvern ării. În aceste instan Ġe formale de via Ġă comunitar ă,
prudenĠa se înva Ġă prin participare. Indivizi sau grupuri de indivizi încearc ă
permanent s ă foloseasc ă instituĠiile comunitare (adeseori constituite în
distribuitori) ca pârghii de realizare a intereselor proprii în defavoarea altor

11 Consumul media m ăsurat prin frecven Ġa cu care localnicii citesc ziare, ascult ă
radioúi se uită la programele TV.
12 Competenta subiectiv ă este dat ă de măsura în care individul simte c ă poate
influenĠa deciziile care se iau pentru comunitatea sa.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 189
grupuri. Interac Ġiunile prin institu Ġii reclam ă o mai mare pruden Ġă faĠă de
partenerii de interac Ġiune, tocmai datorit ă competi Ġiei acerbe ap ărute în
mod natural, pentru resurse. Participarea este adeseori formal ăúi de aici o
competen Ġă subiectiv ă scăzută. Iată câteva exemple în acest sens.
Primarul din comun ă despre consilieri:
“Ne vedem numai la úedinĠele de consiliu. Alt ă activitate domnii consilieri nu au.
Activitatea lor e cam nul ă. Ne întâlnim atunci dou ă ore, mai mult întreb ări
despre ce am f ăcut noi – executivul – úi după ce se încheie úedinĠa, ne
întreabă: indemniza Ġia când ne-o da Ġi? I-am úi solicitat în unele cazuri. Le
13spunem úi obligaĠiile sau atribu Ġiunile pe care le au prin lege. Dar degeaba”.
Tot primarul din comun ă relateaz ă modul în care au fost
concesionate hele úteele din Comi úani.
“Trebuia s ă facem asta din luna mai 1998. Dar s-a f ăcut abia în septembrie,
pentru c ă s-au opus unii consilieri. Prim ăria a pierdut ni úte bani pentru lunile
acelea. Au zis c ă să le Ġină primăria, să-úi formeze servicii. C ă, ce, e mare lucru
să pui un paznic de la prim ărie să se ocupe? Dar alea trebuie populate,
curăĠate, adus ă apă. E o investi Ġie. De fapt, ei s-au opus pentru c ă au zis c ă e
afacerea primarului. S-au pierdut bani la buget.”
Nu e de ignorat faptul c ă mulĠi dintre cei care sunt mai degrab ă
prudenĠi în rela Ġiile cu oamenii inten Ġionează să-úi deschid ă o afacere.
RelaĠia dintre comportamentul antreprenorial úi pruden Ġa în rela Ġiile cu
oamenii a mai fost pus ă în eviden Ġă în alte analize.14 InteracĠiunile prin
instituĠii, în cazul în care acestea nu func Ġionează, aplică discriminatoriu
reglement ărileúi încurajeaz ă clientelar competi Ġia pentru resurse, devin
instanĠe de cultivare a pruden Ġei. Nu este deci o contradic Ġie faptul c ă
tocmai cei care vor s ă îúi asume un risc nu acord ă încredere semenilor
(pentru reducerea costurilor tranzac Ġionale, a úa cum spune teoria), atâta
vreme cât pruden Ġa în relaĠiile cu ceilal Ġi este o strategie ra Ġională de a evita
“ieúirea din jocul” pentru resurse încurajat de institu Ġiile distribu Ġiei.
În Comiúani nu e surprinz ător că oamenii au rezerve fa Ġă de institu Ġii
precum prim ăria. Dacă ne gândim doar la un episod înc ă apăsător în

13 Problema consilierilor este extrem de discutat ă în comun ă. Participarea acestora
la treburile comunit ăĠii este serios pus ă sub semnul întreb ării de localnici. Un
antreprenor local, adventist, comparând situa Ġia cu cea din secta de care
aparĠine: “Asta nu e bun ă! O dată pe lună să te duci úi să le dai 600 de mii de lei
la 15 oameni?! Nu e bun ă, nu sunt de acord. Dai 9 milioane la ni úte puturo úi. La
noi (adventi úti, n.n.) nou ă inúi în comitet, da’ f ără bani”.
14 Vezi Berevoiescu, I.; Com úa, M.; Chiribuc ă, D.; Grigorescu, N.; L ăzăroiu, A.;
Lăzăroiu, S.; Pop, L.; Pan ă, M.; Stănculescu, M., FeĠele schimb ării. Românii úi
provocările tranzi Ġiei, Ed. Nemira, 1999.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 190
memoria colectivit ăĠii,úi anume e úecul racord ării la conducta de gaze, e úec
datorat în bun ă măsură încălcării înĠelegerii cu localnicii de c ătre autorit ăĠile
localeúi centrale, putem s ă înĠelegem cum interac Ġiunile în úi prin institu Ġii
devin impregnate de atitudini de pruden Ġă faĠă de partenerii de interac Ġiune.
Faptul că autonomia local ă este înc ă un concept, na úte suspiciuni naturale
faĠă de capacitatea prim ăriei de a gestiona problemele locale utilizând
resursele locale f ără dependen Ġe de redistribu Ġii la nivel central. De
asemenea, faptul c ă cele dou ă sate, Comi úaniúi Lazuri, au fost pân ă la un
moment dat (1950) dou ă comune separate cu dou ă centre administrative
separate (lâng ăúcoala din Lazuri a fost cândva prim ăria din Lazuri, iar
acelui loc i se spune úi astăzi “centru Lazuri”15) produce unele frustr ări
latente în rândul localnicilor din Lazuri. Operatorii de interviu semnaleaz ă
nemulĠumirile oamenilor din acest sat, din discu Ġiile purtate, fa Ġă de
ignorarea de c ătre primărie (aflat ă în “centru Comi úani”) a problemelor
celor din Lazuri. “Primarul este din Comi úani”, spun cei mai mul Ġi, cu o
nuanĠă de repro ú. Ei se plâng c ă investiĠiile sunt direc Ġionate mai degrab ă
spre centrul de comun ă. Membrii mai vârstnici ai comunit ăĠii fac chiar
compara Ġii între “înainte” úi “după”. “Înainte” avantajul era “s ă ai un primar
al satului Lazuri, care s ăĠină cu oamenii úi cu satul úi care să fie cunoscut
de săteni”. “Dup ă” există o lipsă de preocupare a autorit ăĠilor comunei fa Ġă
de satul Lazuri. Aceea úi stare de lucruri este remarcat ă de directorul úcolii
din Lazuri, dar úi de preotul din Lazuri (care, fidel unei anumite conduite, se
exprimă adeseori prin t ăceri semnificative sau prin accente eufemistice).
Acesta din urm ă spune:
“Nu depinde doar de oameni, ci úi de conducere. Cândva aveau prim ărieúi cam
după ce au venit comuni útii s-a schimbat situa Ġia. Exista o prim ărieúi oamenii
au dorit o prim ărie. Ar fi fost mai bine, s-ar fi f ăcut mai multe pentru sat. De
exemplu, úoseaua (linia Bisericii, o devia Ġie din strada principal ă, parĠial
asfaltată, n.n.)” (la insisten Ġele intervievatorului despre rela Ġia cu prim ăria) …
Oamenii cred c ă Lazuri e neglijat de prim ărie. Oamenii cred.”
De altfel, la întrebarea dac ă simt că viaĠa le este influen Ġată în vreun fel
de primărie, cei din Lazuri care r ăspund în mic ăúi foarte mic ă măsură sunt 25
din 35, spre deosebire de raportul la nivel de comun ă care este 36:75.
Mai exist ă un aspect remarcabil pentru comuna Comi úani, ceea ce
unul dintre subiec Ġii intervieva Ġi numeúte “concura Ġie”. Aici p ărerile sunt
împărĠite. Unii spun c ă oamenii din Comi úani pot lucra împreun ă. De
exemplu, preotul din Comi úani:
“La fiecare lucrare, de fiecare dat ă sunt cel pu Ġin 5-10 oameni care nu au ce s ă
facă. Sunt prea mul Ġi (lucrări la prim ărie, la úcoală, la biseric ă). Oamenii sunt
săritori”.

15 În Comi úani nu exist ă un “centru” din punct de vedere semantic. Aici oamenii
vorbesc de “centru Lazuri” úi “centru Comi úani”.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 191
Preotul din Lazuri:
“Am apelat la ei pentru fântân ăúi oamenii au fost foarte s ăritori” (acela úi preot
relatează cum, înainte de fiecare s ărbătoare religioas ă mare, femeile din sat vin
din proprie ini Ġiativă, iau covoarele din biseric ăúi le spală acasă).
Ne amintim desigur úi istoria construc Ġieiúcolii din Lazuri înainte de
1990, doar cu for Ġă de munc ă locală. PercepĠiile sătenilor fa Ġă de cons ăteni,
aúa cum rezulta din e úantion, sunt mai pesimiste decât declara Ġiile
autorităĠilor locale: astfel, 36 din 75 sunt de acord c ă oamenii din sat nu
reuúesc niciodat ă să ducă o treabă la capătúi 55 din 75 sunt de acord c ă
cei mai mul Ġi oameni de pe aici î úi văd numai de propria gospod ărie, fără să
le pese cum arat ă satul. Totu úi apar úi diferenĠe între sate. În Lazuri, 17 din
35 nu sunt de acord cu prima afirma Ġie, în vreme ce pe total comun ă doar
25 din 75 au aceast ă părere. În unele situa Ġii, concuren Ġaúi preocuparea
pentru propria gospod ărie produc efecte agregate mai degrab ă favorabile
comunei. Casele, construite pe acest principiu al imita Ġieiúi concuren Ġei, de
exemplu, ofer ă un aspect vizibil pl ăcut vizitatorului. În alte cazuri, cum ar fi
lucrul pământului, izolarea, parcelarea16úi lipsa acordului asupra unui
singur tip de cultur ă fac practicile agricole din gospod ăriile individuale mai
degrabă ineficiente.
Trăind cu úi prin institu Ġii
Până acum am v ăzut că există două tipuri: unii tr ăiesc în afara
instituĠiilorúi singurul mecanism de reducere a incertitudinilor în via Ġa de zi cu
zi a comunit ăĠii este încrederea în ceilal Ġi, care la rândul ei produce asocieri
mai puĠin formalizate, dar care suplinesc institu Ġiile; alĠii interac Ġioneazăúi
participă la acĠiunile comune prin institu Ġii formale, dar organiz ările ierarhice úi
competiĠia pentru distribu Ġia resurselor le imprim ă o anumit ă prudenĠă în
relaĠiile cu ceilal Ġi, fără de care s-ar situa “în afara jocului”.
În Comiúani se mai v ăd încă urmele institu Ġionale ale dedubl ării:
douăúcoli, dou ă biserici ortodoxe, dou ă cămine culturale, fiecare cu via Ġa
proprie. Doar prim ăria a rămas una singur ă. O altă mare ruptur ă care a
avut loc în via Ġa comiúănenilor a fost perioada care a urmat dup ă 1990 cu
evenimente deosebite: desfiin Ġarea CAP úi reîmpărĠirea pământului, valurile
de disponibiliz ări (care continu ă încă) de la marile întreprinderi de stat din
Târgoviúte. Comuna tr ăieúte încă în imediata apropiere a ora úului reúedinĠă
de judeĠ, un fapt cu consecin Ġe zilnice în via Ġa localnicilor.

16 Răzoarele (locurile care delimiteaz ă parcelele) scad considerabil suprafa Ġa de
pământ arabil ă, după cum afirma un personaj local. Se d ă exemplul unei asocia Ġii
agricole care a adunat o por Ġiune continu ă, cu o singur ă cultură, care a câ útigat
aproape 5 000 de mp din desfiin Ġarea răzoarelor.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 192
Noul model al organiz ării primăriei este înc ă de neîn Ġeles pentru
săteni: “Executivul”, cum îi place primarului s ă spună, format din tripletul
primar, viceprimar, secretar úi un organ consultativ, Consiliul local, în care
ar fi reprezentate diferite interese ale comunit ăĠii. Atât primarul, cât úi
Consiliul local sunt organe alese. Consiliul local nu este perceput altfel decât parlamentul la nivel na Ġional. Impresia general ă a fost c ă acest
Consiliu local înseamn ă “consilierii”, a úa cum parlamentul înseamn ă adeseori
“parlamentarii”. Aproape fiecare om din sat útie care este indemniza Ġia unui
consilier într-o lun ă. Comentariile sunt invariabil acelea úi: se înmul Ġeúte
numărul de 15 consilieri cu 600.000 de lei úi rezultă 9.000.000 de lei. Chiar úi
primarul, atunci când se plânge de activitatea consilierilor úi lipsa de
participare activ ă în deciziile comunit ăĠii, remarca faptul c ă “aceúti
9.000.000 se pierd din bugetul local”. Pe de alt ă parte, primarul este
conútient de importan Ġa Consiliului local:
“Cei care sunt consilieri reprezint ă niúte partide. Dac ă ei nu se implic ă, nu ai nici
un ajutor”. Alteori decizii majore în via Ġa comunit ăĠii sunt blocate de acest
“demonic” Consiliu local. Atunci apare pregnant falia putere-opozi Ġie: “Cei de la
PD (primarul este PDSR, n.n.) voteaz ă împotriv ă. Au interes s ă nu se fac ă
nimic, să arate cu degetul c ă a trecut atâta timp úi nu s-a f ăcut nimic”.
Dar tot primarul continu ă, gândindu-se la perioada anterioar ă, 1992-
1996, când Consiliul local era dominat de PDSR:
“Înainte se vota f ără să se gândeasc ă. Dacă fostul primar zicea ceva, to Ġi erau cu
mâna sus. Dar acum se mai cenzureaz ă”.
Dar iată care era compozi Ġia Consiliului local dup ă alegerile din
1996:
Partid Num ăr de consilieri
17PDAR 8
PS 1
PD 1
PSM 1
PDSR 2
PNT-CD 1
PNL 1

17 Datele pentru alegerile parlamentare din 1992 la nivel na Ġional arat ă că judeĠul
Dâmbovi Ġa era un fief al PDAR (7% fa Ġă de doar 3% la nivel na Ġional), al ături de
judeĠele Iaúi, Vaslui, Gala Ġi, Tulcea, Constan Ġa, Mehedin Ġi. În 1996, PDAR a
participat al ături de MER într-o alian Ġă electoral ă numită ANLE. PDAR a avut
majoritatea aderen Ġilor în fostele zone cooperativizate de câmpie sau de deal.
Principalii activi úti în teritoriu erau fo útii ingineri de la CAP, cu un înalt prestigiu
local.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 193
Între timp, este foarte probabil ca aceast ă compozi Ġie să se fi
schimbat datorit ă dispariĠiei PDAR ca partid úi migraĠiei către alte partide,
însă nu se cunosc exact noile apartenen Ġe. Cert este c ă chiar actualul primar
a candidat ca reprezentant PDAR în alegerile locale: “Dac ă PDAR s-a
desfiinĠat, am trecut la PDSR”. Din declara Ġiile primarului, doar PDSR are
filială în Comi úani. Au úi alte partide, dar “scriptic, nu faptic”, ceea ce
înseamn ă că acestea nu au un sediu úi nici o organiza Ġie locală. Rezultatele
votului din 1996 pentru preziden Ġiale pe sate arat ă o distribu Ġie interesant ă:
Tur 1 Comun ă Comiúani Lazuri
Rata particip ării 77% 76% 77%
Procente pentru:
Iliescu 45% 48% 40%
Constantinescu 25% 23% 27%
Roman 19% 18% 22%
Tur 2 Comun ă Comiúani Lazuri
Rata participarii 73% 75% 71%
Procente pentru:
Iliescu 61% 64% 56%
Constantinescu 39% 36% 44%
Aúa cum se poate observa din tabelul de mai sus, voturile celor din
Comiúani erau orientate mai mult spre stânga, pe când voturile locuitorilor
din Lazuri au mers preponderent spre Constantinescu úi Roman în primul
tur de scrutin. În al doilea tur, diferen Ġele de orientare sunt úi mai
pregnante: Iliescu îl domina pe Constantinescu la o distan Ġă mai mic ă
(56%-44%) în Lazuri, spre deosebire de Comi úani, unde domina Ġia lui
Iliescu a fost mult ă mai clar ă (64%-36%). În orice caz, trebuie observat c ă
voturile de stânga au constituit regula la nivelul întregii comune (comparativ cu distribu Ġia voturilor la nivel na Ġional, Iliescu ob Ġine 45% în Comi úani faĠă
de 32% pentru întreaga Ġară). Acest fapt nu ne surprinde, dac ă ne gândim
că locuitorii acestei comune au lucrat în propor Ġie covâr úitoare în
întreprinderile de stat din Târgovi úte, deci erau muncitori industriali cu
principala surs ă de venituri salariul de stat. Mesajul lui Iliescu úi al PDSR în
campanie era mult mai protectiv fa Ġă de aceste categorii, care riscau s ă-úi
piardă locul de munc ă în urma unei politici liberale de privatizare sau
lichidare a colo úilor industriali. Votul pentru Iliescu se datoreaz ă în bună
măsurăúi caracterului rural-agricol al zonei. Din analiza datelor úi a
discursului oamenilor, se útie că, până în 1996, Ġăranii au r ămas
recunosc ători celui care întruchipa “autoritatea binef ă
cătoare” post-
revoluĠionară care a desfiin Ġat CAP-urile úi a împărĠit pământul. Datele din

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 194
eúantionul de 75 de persoane, reprezentativ pentru popula Ġia comunei,
arată căúi în prezent una din patru persoane declar ă că Iliescu este
personalitatea politic ă în care are cea mai mare încredere. Diferen Ġele între
cele dou ă sate se pare c ă s-au diminuat considerabil (6 din 35 au încredere
în Iliescu în Lazuri úi 13 din 40 au încredere în Iliescu în Comi úani).
ProporĠia celor care s-au retras din via Ġa politică domină în schimb în Lazuri
(7 din 35 nu útiu în ce persoan ă politică au cea mai mare încredere, spre
deosebire de 1 din 40 în Comi úani). Acest fapt este consistent cu o
participare politic ă (úi în general în via Ġa instituĠiilor) mai mare în Comi úani
decât în Lazuri. De altfel, la turul doi de scrutin au participat la vot 71% din Lazuriúi 75% din Comi úani.
18
Consiliul local interfereaz ă cu alte institu Ġii locale. Spre exemplu,
directorul úcolii din Lazuri, o persoan ă foarte cunoscut ăúi respectat ă în
comună, este membru în Consiliul local. Cu toate acestea, a rezolvat multe
din problemele úcolii (asfaltarea unei alei, construc Ġia sălii de sport) cu
ajutorul unor agen Ġi privaĠi din Comi úani sau Târgovi úte. Liniile politice sunt
destul de greu de trasat la nivelul oamenilor de rând. Întrebat ă despre
apartenen Ġa politica a directorului úcolii Lazuri, o persoan ă ridică din umeri,
alte declara Ġii sunt contradictorii (PNL sau PN ğCD ori PDSR). Apartenen Ġa
politică nu pare a fi un criteriu de segregare important în Comi úani. Se pare
că există o toleran Ġă destul de mare fa Ġă de “celălalt politic”, dup ă cum
arată datele de mai jos19:
Număr de persoane
AĠi fi de acord ca o persoan ă cu opinii
politice diferite s ă vă fie… DA NU
Vecin 51 20
Să lucraĠi împreun ă cu el 57 14
Rudă 45 24

18 Având în vedere o anumit ă preferinĠă dominant ă pentru Roman în Lazuri, este
posibil ca unii dintre s ăteni să nu fi participat, deoarece candidatul preferat a ie úit
din cursă în al doilea tur.
19 Dincolo de aceast ă imagine idilic ă a toleran Ġei politice, datele pe re Ġele ale
indivizilor arat ă că din 73 de persoane (nu familii) nominalizate din re Ġeaua
apropiată, doar 4 persoane au opinii diferite de cele ale subiectului, în vreme ce
41 de persoane au acelea úi opinii politice cu subiectul úi 28 de persoane nu
discută politică în interac Ġiunea de zi cu zi cu subiectul. F ără a diminua în vreun
fel ideea de toleran Ġă, aceste date sus Ġin că, de fapt, re Ġelele apropiate se
constituie în jurul unor afinit ăĠi politice, desigur úi în urma unor procese de
acomodare reciproc ă.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 195
Oricum, în cazul înrudirii cu alteritatea politic ă avem diferen Ġe
semnificative între sate (28 din 40 în Comi úani, cei care sunt de acord s ă
se înrudeasc ă cu o persoan ă cu opinii politice diferite, spre deosebire de 45
din 75 la nivel de comun ă), acomodarea politic ă fiind, se pare, mai
accentuat ă în satul centru de comun ă. În general, consilierii – cum este
directorul úcolii din Lazuri – sunt aprecia Ġi pentru activitatea lor în general úi
preocuparea fa Ġă de problemele comunei. De úi partidele sunt institu Ġii
politice care agreg ă interesele oamenilor, ele nu func Ġionează ca atare la
nivelul comunei. În general, partidele mari se reproduc ca distribu Ġie la nivel
local, chiar dac ă în 1992 úi chiar la localele din 1996 PDAR (în mod clar
mai apropiat de interesele unei popula Ġii preocupate de agricultur ă) domina
spectrul politic al comunei. Din p ăcate, oportunismul partidelor mici úi
presiunea spre realizarea de coali Ġii artificiale prin absorb Ġie lasă
nereprezentate multe interese, care, chiar dac ă sunt la un moment dat
minoritare, î úi pierd canalele de expresie pe termen lung.
Primăria este institu Ġia central ă în viaĠa comunit ăĠii. Încrederea în
primărie depinde îns ă în mod esen Ġial de încrederea în figurile centrale ale
acestei institu Ġii20: primarul úi consilierii locali. Lipsesc în mod evident în
Comiúani mecanisme de control al modului în care aceste persoane alese
îúi exercit ă mandatul. Dispari Ġia partidului majoritar la alegerile locale
(PDAR), lipsa unor filiale puternice de partid îngusteaz ă considerabil
canalele de comunicare dintre aleg ătoriúi aleúi. În plus, dependen Ġa
primăriei din punct de vedere bugetar de institu Ġiile centrale face orice
control sau protest al cet ăĠenilor inutil. Dincolo de aceasta, starea de
dependen Ġă este resim Ġităúi la nivelul deciden Ġilorúi paralizeaz ă orice
iniĠiativă. Primarul despre situa Ġia racord ării la conducta de gaze (cum
crede ca s-ar putea rezolva):
“Din venituri proprii n-avem cum. Sincer s ă vă spun aúteptăm un alt guvern. A úa
a fost hot ărârea, 75% din bugetul de stat. Tot statul trebuie s ă acorde ace úti
bani. Acest ministru liberal a spus c ă, ce, bani pentru ap ăúi gaze la sat. Pân ă
nu se redreseaz ă economia nu mai dau nici un ban pentru a úa ceva”.
Comunicarea dintre prim ărieúi cetăĠeni este, de asemenea,
deficitară. Deúi nu sunt decât patru persoane care primesc ajutor social la
nivelul comunei, au fost totu úi 120 de dosare pentru ajutor social. Întrebat
de ce au depus dosare atât de mul Ġi (“nu cuno úteau criteriile?”), primarul
spune:
“Ei, au auzit c ă se dă de la prim ărie. Vezi, doamne, c ă dacă ai 3-4 copii… Unul

20 55% din varia Ġia variabilei încredere în prim ărie este explicat ă de variabilele
încredere în consilieri locali úi încredere în primar.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 196
avea o pensie… úi se ia venitul pe gospod ărie, unii mai st ăteau cu p ărinĠii.
Separat poate c ă familia nu avea venituri, dar stând cu p ărinĠii,ăútia mai aveau
pensie sau animale…”
Altfel, prim ăria ajută persoanele din sat cu probleme deosebite
(bolnavi, copii mul Ġi) cu sume de bani totu úi nesemnificative.
ùcoala este o alt ă instituĠie central ă în viaĠa comunit ăĠii. Totuúi
directorul úcolii din Comi úani se plânge de dezinteresul p ărinĠilor faĠă de
educaĠia copiilor.
“Principala problem ă a noastr ă este nesus Ġinerea actului educativ de c ătre
părinĠi. În primul rând, e o chestiune de mentalitate: ce vrea s ă facă din copil?
Lipseúte aceast ă preocupare. Din punctul lor de vedere, înainte statul avea
grijă de tot. În Lazuri 15% din p ărinĠi sunt pentru copii úi încă 15% care
încearcă; ponderea cea mai mare este totu úi a celor care nu sunt nici al ături de
copii, nici al ături de úcoală. Nu avem r ăspunsuri pozitive la úedinĠele cu părinĠii.
Sunt unii care persifleaz ă actul educativ.”
În acela úi timp, trebuie remarcat ă rata înalt ă de promovabilitate
pentru liceele ( úiúcolile profesionale) din Târgovi úte atât la úcoala din
Comiúani, cât úi la cea din Lazuri (17 din 18 úi, respectiv, 22 din 23). De
asemenea, num ărul de abandonuri úcolare (1) raportat la num ărul de elevi
este nesemnificativ, ca úi numărul celor care au vârst ăúcolarăúi nu
frecventeaz ăúcoala (aici este o problem ă de înregistrare statistic ă, pentru
căúi aceúti trei copii, considera Ġi neúcolarizaĠi, învaĠă în Târgovi úte). Cam
60% merg spre liceu dup ă ce termin ăúcoalaúi 40% la úcoli profesionale
(din estim ările directorului din Lazuri). Majoritatea celor care termin ă liceul
se întorc în comun ă chiar dac ă lucrează în Târgovi úte.
“Nu se întorc în comun ă cei care efectiv exceleaz ăúi au alte oferte de munc ă.
Dar sunt pu Ġini. În general, cel mare opteaz ă, cei mici r ămân cu familia"
(director la úcoala din Lazuri).
Lipsa preocup ării părinĠilor faĠă de activitatea úcolară a copiilor, în
măsura în care aceasta exist ă, are ca principal ă cauză percepĠia asupra
lipsei de perspective. Dependen Ġa de stat, în ce prive úte educa Ġiaúi
calificarea copiilor, este o realitate, care poate este cel mai mult vizibil ă la
nivelul discursului familiilor s ărace. Trebuie remarcat ă în acest caz
prezenĠa modelului tradi Ġional: copiii fac parte din zestrea (averea) familiei
(în proprietatea c ăreia se afl ă): ei reprezint ă forĠa de munc ăúi sprijinul la
bătrâneĠe. Iată câteva citate semnificative:
“Fata a terminat úcoalaúi nu am avut unde s-o bag. Înainte (de 1989, n.n.) statul
avea grija s ă-i găsească un loc de munc ă”sau “În întreprinderile de stat nu mai
găseúti locuri de munc ă. Unde auzi: s ă te duci la patron. P ăi, cum aú avea eu
fetiĠa mea de 18 ani. Am eu încredere s ă o trimit la patron? Patronii sunt a úa
cum sunt. Întâi s ă-úi bată joc de copil s ă-l aibă la mână,Ġi-l tine câteva luni de

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 197
zile, să nu plătească ei la cărĠile de munc ăúiĠi-l dă înapoi. Î Ġi convine s ă-Ġi fie
copilul b ătaie de joc?” sau “Mai bine era la început când era domnul Iliescu la
putere…S ă facă asociaĠie (agricol ă, n.n.) că lumea muncea. S-a dat p ământul
înapoiúi pământul e pârloag ă… Da’ de ce nu face o ferm ă? Că mă duc la
fermăúi muncesc úi iau úi copiii cu mine“ sau, dup ă proteste úi reproúuri la
adresa statului “care nu ne d ă”, atitudinea devine deferent ă, se invoc ă un
contract “Pentru cine cresc copiii ăútia? Îi cresc pentru mine? Îi cresc pentru
stat. Păi, să fie un război, nu ni-i duce?…De ce nu ne d ă să ne creútemúi noi
copiiiăútia?” apoi amenin Ġător: “Răbdăm, îndurăm. Când oi vedea c ă mi-a murit
un copil de foame, pun mâna pe coas ăúi mă duc la Bucure úti”.
Întrebarea referitoare la locul unde ar trebui s ă-úi facă tinerii un rost
arată ataúamentul p ărinĠilor faĠă de copii, dar úi o percep Ġie pozitiv ă a
condiĠiilor de via Ġă din comun ă21. Apropierea de un ora ú mare (Târgovi úte)
este evident considerat ă un avantaj pentru oportunit ăĠile pe care le ofer ă
acest mediu urban tinerilor din Comi úani. Să nu uităm, de asemenea,
explicaĠiile date de unii localnici pentru casele mari care au fost úi sunt
construite (mai multe camere pentru familiile întemeiate de copii, un stimulent pentru a-i Ġine pe copii al ături de părinĠi).
ùcoala în orice caz înseamn ă pentru mul Ġi viitorul copiilor. Dasc ălul
este o figur ă centrală tradiĠională pentru mediul rural din România. 60 din
75 de persoane intervievate au declarat ca au mult ăúi foarte mult ă
încredere în profesori. Procesul de înv ăĠământ, ca în întreaga Ġară, are úi în
Comiúani ramifica Ġiile sale informale: medita Ġiile particulare cu profesori de
laúcolile din comun ă (cazurile au fost observate de echipa de cercet ători).
Acest aspect informal al înv ăĠământului produce o dedublare atât în cazul
profesorilor, cât úi în cazul elevilor. Transferul în zona informal ă a institu Ġiei
se datoreaz ă, pe de o parte, programei úcolare înc ărcateúi unei organiz ări
deficitare, dar úi salariză
rii scăzute a cadrelor didactice, care se orienteaz ă
în zona “economiei f ără impozite”.
InstituĠiile religioase descriu un peisaj inedit al comunei. Din
estimările pe eúantionul de 75 de persoane, aproape 87% din localnici sunt
ortodocúi, iar restul apar Ġin de alte secte. Biserica este, al ături de úcoalăúi
primărie, o institu Ġie central ă în viaĠa comunit ăĠilor rurale din România,
înzestrat ă cu autoritate tradi Ġională. În Comi úani, fiecare sat are câte o
biserică ortodoxă, care grupeaz ă în jur de 1.400 de familii. Participarea la
activităĠile bisericii este destul de frecvent ă. Contribu Ġiile băneúti însă sunt
plătite, de exemplu, în Comi úani, de doar jum ătate din enoria úi, din

21 Un studiu realizat de PNUD (coord. Sebastian L ăzăroiu) în patru comunit ăĠi
rurale sărace din România arat ă procente mult mai ridicate la o întrebare similar ă
(acordul fa Ġă de afirma Ġia “copiii din comun ă ar trebui s ă-úi facă un rost în alt ă
parte”) pentru acceptarea faptului c ă tinerii trebuie s ă plece din comun ă.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 198
declaraĠiile preotului. Bisericile se confrunt ă cu problemele bugetare
obiúnuite. Spre deosebire de alte institu Ġii, acestea pot apela úi la colect ări
informale de taxe (cutii). În Comi úani, bunăoară, deoarece cânt ăreĠul nu e
plătit oficial, cu contract de munc ă, s-a recurs la retribuirea acestuia din
cutia milei. Pentru a evita discu Ġiiúi tensiuni din partea enoria úilor, s-a
recurs în final la dou ă cutii: cutia milei úi cutia cânt ăreĠului. Pentru renov ări
periodice, bisericile beneficiaz ă de ajutorul credincio úilor. Preotul din
Lazuri:
“Biserica e a úa datorita lor (s ătenii, n.n.). În ’84 erau cr ăpături în ziduri, picturile
erau afumate. A fost destul un apel de suflet. Din bunul lor sim Ġ au făcut tabele
úi au strâns bani. Le aduceau constructorilor de mâncare cu rândul.”
Biserica din Comi úani a beneficiat de ajutorul financiar al unui
patron din Târgovi úte (născut în Comi úani), pentru betonarea unei alei de la
intrare. Preo Ġii din sat se bucur ă chiar de mai mult ă încredere din partea
oamenilor decât profesorii (69 din 75, încredere mult ăúi foarte mult ă)úi
comparabil cu medicii (66 din 75, încredere mult ăúi foarte mult ă).
Partea interesant ă este convie Ġuirea dintre ortodoc úiúi celelalte
secte. Cei mai numero úi sunt adventi útii, care au úi o anumit ă tradiĠie în
comună. În Comi úani sunt grupate toate familiile adventise (exist ă o
singură familie în Lazuri), iar aici au úi lăcaúul de cult în care se adun ă în
special sâmb ăta. Din când în când (printr-un sistem rotativ), la l ăcaúul de
cult adventist se adun ă credincio úi din mai multe zone ale jude Ġului.
Sâmbăta, la adunare, pot fi v ăzute în fa Ġa lăcaúului de cult o mul Ġime de
maúini. Uneori oamenii se amuz ă pe seama felului în care vin îmbr ăcaĠi
adventiútii la adunare úi pe seama “gen Ġii diplomat, care este nelipsit ă”. Un
lucru deja cunoscut este solidaritatea de grup în cazul sectelor, în special adventiútii. Aceútia au o contribu Ġie bănească obligatorie, numit ă
“zeciuială”. Sunt ajuta Ġi necondi Ġionat din aceste fonduri membrii cultului.
Cu toate acestea, exist ă cazuri, relatate din multiple surse (adventi útiúi
ortodocúi), în care adventi útii au ajutat condi Ġionat sau necondi Ġionat
ortodocúi. Unul din cele mai frapante este ajutorul b ănesc pe care
comunitatea adventist ă l-a acordat preotului ortodox tân ăr din Comi úani,
când a venit în sat (era o persoan ă săracă) pentru a- úi construi casa. Un alt
caz este ajutorul acordat de adventi úti unei femei (ortodoxe) c ăreia i-a ars
acoperiúul casei.
“Acum câteva luni o femeie a avut o problem ă. I-a ars acoperi úul casei úi este
vecină cu unul dintre membrii sectei adventiste. Am în Ġeles că a ajutat-o. La
început b ătrâna spunea c ă a încercat condi Ġionat să o ajute, pentru a trece de
partea cealalt ăúi pe urm ă a ajutat-o dezinteresat. Bine, c ăúi noi (biserica
ortodoxă, n.n.) am ajutat-o. Bine, úi cred că e normal ca vecinii s ă se ajute
indiferent de apartenen Ġa religioas ă” (preotul din Comi úani).

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 199
Sunt relatate úi cazuri în care ortodoc úii particip ă la înmormânt ări
(sau alte evenimente religioase) adventiste, dar úi invers. De asemenea,
unul din cei mai boga Ġi adventi útiúi prestigios membru al sectei (cre úte oi,
încă dinainte de 1989) are ca ajutor angajat un ortodox. Ajutorul dormea
multă vreme în câmp sau cu oile în saivan. Echipa de cercet ători a putut
vedea o cas ă impunătoare pe care oierul adventist a construit-o pentru
ajutorul s ău. Acelaúi personaj spune c ă lucrează în aceea úi măsurăúi cu
ortodocúiúi cu adventi úti la recoltarea plantelor furajere (angaja Ġi zilieri).
Conflictele religioase sunt aproape inexistente. Preotul ortodox din Comiúani confirm ă acest fapt:
“Gazanu’ are printre angaja Ġiúi ortodoc úi.ùi nu se pune problema. Rela Ġiile dintre
mine úi ei sunt normale. Ne salut ăm creútineúte”.
Discursurile ambelor p ărĠi (ortodoc úi sau sectan Ġi) nu sunt lipsite
însă de pilde sau pove úti (adevărate sau nu) care încearc ă să discrediteze
cealaltă parte. Mul Ġi dintre membrii sectelor povestesc despre preo Ġi
ortodocúi corupĠi sau imorali. Preotul din Comi úani spune:
“Auzim c ă se mai discut ă acolo la adun ările lor despre noi. E adev ărat ca ni s-a
spusúi nouă că ar trebui s ă nu mai discut ăm despre secte la slujb ă. Dar nu o
facem cu gând r ău, o facem, a úa, ca idee…”
Membru al sectei adventiste:
“Băutura, fumatul, cafelele e o cheltuial ă în plus la ortodoc úi. Am un cioban care
dă 5.000 de lei pe pachet pe zi. Ce faci tu, m ă, îi zic, dai bani pe Ġigări, munce úti
peĠigări. Noi îi d ăm 500.000 lei pe lun ă”.
Să mai adăugăm aici că mulĠi dintre adventi úti formeaz ă echipe de
zidari, tinichigii, renumite în zon ă. PiaĠa construc Ġiilor de cl ădiri este
înfloritoare în regiune, deci putem presupune c ă aceasta reprezint ă o sursă
de venit important ă pentru unii adventi úti.
Celelalte secte (evangheli útiúi penticostali) au mai pu Ġini membri,
beneficiaz ă de multe ajutoare din str ăinătateúi, în general, cuprind noi
convertiĠi (în special s ăraci). Ele sunt secte f ără tradiĠie în sat, dar cu tradi Ġie
în regiune. Singurul punct de divergen Ġă dintre ortodoc úiúi membrii acestor
secte îl reprezint ă prozelitismul. Preotul din Lazuri declara c ă ortodocúii au
devenit mai toleran Ġi cu cei din Oastea Domnului (grupare religioas ă de
sorginte ortodox ă), pentru c ă au fost cazuri în care membrii acestei asocia Ġii
au fost îndep ărtaĠi de biseric ăúi au trecut la alte secte. Grup ările religioase
creează totuúi identităĠi puternice în comun ăúi modeleaz ă stiluri de via Ġă.
ToleranĠa care exist ă (chiar úi la nivel perceput, 54 din 76 cred c ă sunt puĠine
úi foarte pu Ġine conflicte între sectan Ġiúi ceilalĠi locuitori din comun ă) se
datoreaz ă în special vecin ătăĠilor spaĠiale. Nu exist ă concentr ări teritoriale ale
unui anumit tip religios úi pentru c ă noile secte neoprotestante úi-au recrutat
mulĠi membri prin convertirea ortodoc úilor.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 200
InstituĠiile religioase suplinesc adeseori serviciile de asisten Ġă socială.
Săracii sunt ajuta Ġi prin contribu Ġiile enoria úilor cu mâncare sau bani. Cu cât
membrii grup ărilor sunt mai prosperi cu atât ajutorul pentru s ăraci este mai
mare. Ajutorul transgreseaz ă în situa Ġii excepĠionale delimit ările religioase.
Sigur că în aceste situa Ġii nu trebuie ignorat prozelitismul care face apel úi la
stimulente materiale. Se spune, de exemplu, c ă în Comi úani mulĠiĠigani au
trecut la penticostali pentru c ă erau ajuta Ġi material de ace útia. Săracii
raĠionalizeaz ă în diferite feluri apartenen Ġa la secte, dar recunosc c ă
beneficiaz ă de ajutor material din partea acestor grup ări. Iată un gen de
raĠionalizare:
“FetiĠele mele se duceau la biseric ă (ortodox ă, n.n.) úi le mai d ădea lumea, c ă
dacă eu am fost mereu s ăracă,úi când se duceau iar la biseric ă îmbrăcate cu
ce le dădea femeile râdea de ele”.
Penticostalii ajut ă prin sistemul colectei la adun ări. Cineva poveste úte
cum au ajutat o familie care avea nevoie de bani pentru a opera feti Ġa
bolnavă. Remarc ă:
“Dar dac ă era să vină omul bogat din sat úi să facă o colect ă să ajute feti Ġa,
credeĠi că făcea? Nu f ăcea.”
În cazul s ăracilor, dependen Ġele de autorit ăĠi superioare sunt atât de
accentuate (în grupul de discu Ġii cu femeile s ărace apare extrem de frecvent
expresia: “nu ne d ă”, “să ne dea”, “nu ne-a dat”) úi lipsa de ini Ġiativă
individual ă aproape inexistent ă, încât solu Ġia apartenen Ġei la o sect ă a fost
opĠiunea cea mai apropiat ă. Interesant este c ă săracii sunt mai pu Ġin orienta Ġi
spre adventi úti, care valorizeaz ă intens munca úi iniĠiativa (ceea ce explic ăúi
faptul că majoritatea lor sunt mai înst ăriĠi decât ceilal Ġi localnici).
ReĠele
Oamenii din Comi úani nu tr ăiesc doar în úi prin institu Ġii, ci úi în
reĠele. În mediul rural din România, re Ġelele sunt bazate pe úi construite în
jurul rela Ġiilor de rudenie. Comuna Comi úani nu este o excep Ġie din acest
punct de vedere. În general, re Ġelele au func Ġii importante de schimb, dar úi
de punere în comun a resurselor. Re Ġelele sociale devin pân ă la urmă
forme stabile úi incipiente ale solidarit ăĠii umane. În general, schimburile úi
circulaĠia resurselor în cadrul acestor re Ġele scap ă de sub controlul
instituĠiilor formale úi astfel se explic ă adeseori de ce membrii gospod ăriilor
cu venituri monetare declarate mici supravie Ġuiescúi reuúesc să reducă
incertitudinea legat ă de ziua de mâine. Analizele la nivel na Ġional “ofer ă
măcar o imagine par Ġială asupra modului în care sunt utilizate resursele
sociale care rezult ă din apropiere. Re Ġelele de rudenie sunt ideale pentru
construirea unei strategii de subzisten Ġă. Sărăcia cronicizat ă a resurselor
necesare pentru aspira Ġii de consum mai înalte orienteaz ă individul spre

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 201
satisfacerea unor nevoi elementare. Aceste nevoi pot fi satisf ăcute prin
schimburi bazate pe afec Ġiune sau leg ături de sânge ori pe folosirea
împreună a unor oportunit ăĠi (…) Accesarea rela Ġiilor de vecin ătate, nu atât
de apropiate individului precum cele de rudenie, are loc prin mecanismele de transfer al dificult ăĠilor în viitor (de obicei, împrumuturile de bani sau
obiecte) (…) În fine, strategiile de adaptare prin asumarea riscului úi
crearea de valoare (ambele fundamente ale schimb ării) necesit ă încredere
úi capital uman (…) Mediile de colegialitate integrate pot asigura deci
punerea în comun a capitalului uman úi distribuirea riscului.”
22
Totuúi, reĠelele sociale úi instituĠiile interfereaz ă adeseori, dar în
feluri diferite. Un exemplu de interferen Ġă din Comi úani este cazul úcolii din
Lazuriúi al directorului acesteia, care a reu úit să construiasc ă o sală de
sport cu ajutorul unor prieteni.
“Am avut doi prieteni, unul din comun ăúi unul din Târgovi úte, director úi director
adjunct al Societ ăĠii de Drumuri Na Ġionale. Am reu úit să asfaltăm curtea úcolii,
ne-au împrumutat o ma úină dezinteresat”.
Un alt exemplu este cel al “caietelor” de datorii la magazinele
particulare din localitate. Pentru unele persoane, existen Ġa “caietelor“ este
un semn al s ărăciei (“Oamenii sunt din ce în ce mai s ăraci. S-au înmul Ġit
caietele”, informator local); pentru cercet ător, existen Ġa caietelor este un
semn al încrederii23. InflaĠiaúi devalorizarea cursului leu-dolar submineaz ă

22 Berevoiescu, I., FeĠele schimb ării. Românii úi provoc ările tranzi Ġiei (p.142-143),
Ed. Nemira, 1999.
23 Chiar dac ă formele contractuale scrise sunt considerate de obicei un semn al
inexisten Ġei încrederii úi monitoriz ării informale, în acest caz, fiind vorba de
antreprenori locali, cu o afacere nu foarte prosper ă, aflată la început de drum, trebuie
să remarcăm riscul pe care úi-l asumă aceúti antreprenori (dincolo de criteriile
aplicate statutului de “datornic”, care se bazeaz ă tot pe monitorizare, proximitate
spaĠialăúi recomand ări cu un grad înalt de încredere) în cazul vânz ărilor pe datorie.
Încrederea este singurul mecanism care poate face acest risc mai suportabil. Legătura dintre capitalul social úi spiritul antreprenorial este în acest punct mai
degrabă controversat ă. Patricia Landolt úi Aljandro Portes exemplific ă două dintre
consecin Ġele negative ale capitalului social asupra spiritului antreprenorial: “Tight
social networks can also undermine business initiatives. Often, family and friends beseech initially successful entrepreneurs for support. The social capital of the petitioners consists precisely in their right to demand and receive assistance from fellow group members. But in the process, as anthropologist Clifford Geertz has shown in his studies of Bali, promising economic initiatives fail to accumulate capital and turn into welfare hotels… Restrictions on individual freedom and business
initiative. Membership in a community also brings demands for conformity. In small
towns, all your neighbors may know you, and you can get supplies on credit at the corner store. The claustrophobia, however, may be asphyxiating to the individual

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 202
în mod evident institu Ġia “caietelor”, care conserv ă reĠelele la nivel
comunitar. Un antreprenor local spune:
“Dăm din ce în ce mai pu Ġin pe datorie. Dac ă dolarul cre úte de la o zi la alta úi noi
ne recuper ăm banii pe datorie la sfâr úitul lunii, în scurt timp n-o s ă mai putem
cumpăra marfă”.
Dincolo de principii úi strategii economice clare stau totu úi legăturile
informale úi presiunea normelor asociate lor.24 Cum va fi înclinat ă balanĠa?
Se vor muta ini Ġiativele de succes în mediul urban sau se vor transforma în
case de binefacere (a úa cum spun unii autori, v. nota 23).
VecinătăĠile funcĠionează ca reĠele de sprijin. S ă ne amintim ajutorul
pe care vecinul adventist l-a dat femeii de religie ortodox ă atunci când
acesteia i-a ars acoperi úul casei, dar úi remarca preotului din Comi úani: “e
normal ca vecinii s ă se ajute”. Vecin ătăĠile sunt úi medii de concuren Ġă, de
imitaĠie. Am v ăzut că fără a fi întotdeauna surs ă de invidie, vecin ătatea
spaĠială duce la înflorirea spa Ġiului construit. Am discutat deja despre
vecinătăĠile parcelelor, care, de úi nu produc asocieri agricole eficiente în
termeni de output, ofer ă soluĠii pentru munca mecanizat ă eficientă.
În ce prive úte relaĠiile de colegialitate, specifice mai degrab ă
mediului urban (cu industrie úi servicii dezvoltate), este probabil c ă valurile
de disponibiliz ări de dup ă 1989 au destr ămat o bun ă parte a acestor re Ġele
sau, în orice caz, au diminuat func Ġionalitatea lor. Posibile restructur ări s-ar
fi putut produce, a úa cum ar ătam mai sus, în cazul asocierilor în vederea
unei iniĠiative private. Directorul Balastierei din Comi úani a plecat în 1990
din Chimaltex împreun ă cu un coleg, începând o afacere fiecare pe cont
propriu. În 1993 úi-au unit eforturile în aceea úi întreprindere.
SituaĠia reĠelelor de rudenie mai are o particularitate, altfel des
întâlnită în localit ăĠile rurale aflate în apropierea ora úelor. Tinerii din
comună, având o educa Ġieúi o calificare mai bun ă decât p ărinĠii, lucreaz ă
în oraú. În vreme ce mijloacele de subzisten Ġă devin din ce în mai precare
în mediile urbane afectate de restructurarea activit ăĠilor în întreprinderile de
stat, copiii apeleaz ă la resursele alimentare furnizate de gospod ăria

spirit, which is why the more independent-minded have always sought to escape
from these conditions and so much modern thought has celebrated the freedom of urban life.” Portes, Alejandro; Landolt, Patricia, The Downside of Social Capital ,
The American Prospect no. 26 (May-June 1996): 18-21, 94 (http://epn.org/prospect/26/26-cnt2).
24 Banii sunt pân ă la urmă, în viziunea lui Georg Simmel, “a symbol of objectivity that
emerges în a relationship among subjective elements” sau “money allows for anonimity and emotional detachment among persons; thus it breaks down the omnipresent group controls of traditional society. Money is the basis for individual freedom”

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 203
agricolă din care au plecat. Ajutorul este reciproc în acest caz. Primarul
despre avantajele apropierii ora úului:
“În Târgovi úte sunt pie Ġe de desfacere, acolo se g ăsesc lucruri care aici nu se
găsesc. ùi copiii (din sat, n.n.) sunt din Târgovi úteúi se mai ajut ă cu părinĠii. Vin
úi ei în week-end la sapa porumbului. Iau de aici produse, dar le cump ără
părinĠilor unele lucruri care nu pot fi g ăsite aici”.
În cazul familiilor s ărace cu persoane în vârst ă întâlnim acela úi fe-
nomen. O femeie vârstnic ă, care are o parcel ă de teren, explic ă cum reu-
úeúte să lucreze terenul pentru c ă nu-úi poate permite s ă angajeze zilieri:
“Mai vin ginere-meu úi fiica-mea din ora úúi mă mai ajut ă la sfârúitul săptămânii.
ùi le mai dau úi eu lor”.
Acelaúi mecanism func Ġioneazăúi în cazurile plec ărilor în
străinătate. Din relat ările localnicilor, au fost foarte mul Ġi tineri sau mai pu Ġin
tineri din comun ă care au plecat s ă lucreze în str ăinătate. Mul Ġi s-au întors
cu maúini, bani, úi-au construit case mari, au început o afacere. Apoi au
plecatúi rudele lor. Exist ă cazul unei familii tinere, despre care am mai
relatat. Veni Ġi din Târgovi úte în Comi úani, dup ă ce úi-au vândut
apartamentul în speran Ġa folosirii banilor pentru plecarea so Ġului la lucru în
străinătate, tinerii nu au renun Ġat la idee (de úi au fost în úelaĠi de o firm ă de
intermedieri pentru locuri de munc ă în străinătate)úi aúteaptă sprijinul unei
veriúoare, stabilit ă într-o Ġară occidental ă, pentru facilitarea plec ării soĠului.
Pentru săraci însă sprijinul rudelor devine o himer ă.
“Nici neamurile nu- Ġi mai dă. Fiecare cu familia lor.”
În afara acestor re Ġele informale stabilite pe criterii naturale: rude
(legături de sânge), vecini (proximitate spa Ġială)úi colegi (afinit ăĠi
profesionale úi vocaĠionale), alte tipuri de asocieri semnificative sunt cele
religioase, în cazul sectelor, dar acestea au un grad mai mare de formalizare úi tind să se organizeze din ce în ce mai bine într-un sistem
care transâcende nu doar grani Ġele comunei, ci úi cele ale Ġării.
Să vedem acum cum sunt structurate re Ġelele apropierii în
Comiúani. Am ales în analiz ă instanĠele cele mai obi únuiteúi mai ancorate
în viaĠa cotidian ă a individului din rural: ajutor la munca p ământului, ajutor
în gospod ărie, împrumut de bani úi ajutor pentru g ăsirea unui loc de
muncă. Întrebarea din interviul pe baz ă de chestionar standardizat
sondeaz ă atât poten Ġialul, cât úi substan Ġa reală a acestor rela Ġii (“cui a Ġi
cere ajutorul pentru…”). Prin “ajutor” au fost surprinse mai ales re Ġelele
funcĠionale ale individului. Mai întâi s ă vedem cine sunt cei care nu ar avea
cui să ceară ajutor în nici una din situa Ġiile menĠionate mai sus ( úase
persoane din 75). Este vorba de persoane izolate, marginalizate în via
Ġa
socială a comunit ăĠii: săraci, cu un nivel sc ăzut de educa Ġie, cu pu Ġine

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 204
contacte cu ora úul, cu un consum media sc ăzut, preponderent localizate în
Lazuri.
Au fost men Ġionate 73 de persoane în re Ġeaua apropiat ăúi 33 de
familii. 69 de subiec Ġi au men Ġionat măcar o persoan ă pentru cel pu Ġin unul
din tipurile de ajutor. Am încercat s ă caracteriz ăm reĠelele din jurul
indivizilor, dup ă mai multe criterii: diversitatea localiz ării persoanelor din
reĠea, diversitatea tipurilor de rela Ġii cu persoanele din re Ġea, densitatea
reĠelei apropiate, pozi Ġia individului în re Ġea din punct de vedere
economic25. Între unele din aceste criterii exist ă corelaĠii semnificative, care
dincolo de interpret ările posibile înt ărescúi validitatea unor m ăsurări. Există
o corela Ġie pozitiv ă mare (0,52, semnificativ nenul ă pentru p=0,05) între
densitatea re Ġelei măsurată ca medie a rela Ġiilor dintre persoanele din re Ġea
úi măsurată ca num ăr de persoane cu care au prieteni comuni. Exist ă
corelaĠii mari între diversitatea re Ġelei din punct de vedere al localiz ăriiúi
diversitatea re Ġelei din punct de vedere al tipului de rela Ġie, poziĠia
economic ă a individului în re Ġea: prin “mai înst ărit”úi prin “num ăr de
antreprenori” (0,65, 0,62, 0,41, semnificativ nenule pentru p=0,01). De asemenea, exist ă o corela Ġie mare (0,45, semnificativ nenul ă pentru
p=0,01) între cele dou ă măsuri ale pozi Ġiei individului în re Ġea din punct de
vedere economic.
Aúadar, diversitatea re Ġelei este dat ă atât de localizare, cât úi de
tipurile de rela Ġii,ú
i cu cât re Ġeaua este mai divers ă după localizare, cu atât
ea este mai divers ă după tipul de rela Ġie. Intuitiv, majoritatea rudelor (ca úi

25Diversitatea localiz ării persoanelor: indice calculat ca IQV (indice al varia Ġiei
calitative) pentru cele patru tipuri de ajutor, în func Ġie de localizarea persoanelor
în localitate, într-un sat din comun ă, alt sat din afara comunei, la ora ú. O valoare
mare a indicelui arat ă o diversitate mai mare a re Ġelei din punct de vedere al
localizării persoanelor.
Diversitatea tipurilor de rela Ġii cu persoanele din re Ġea: indice calculat ca IQV
(indice al varia Ġiei calitative) pentru cele patru tipuri de ajutor, în func Ġie de rela Ġia
cu persoanele: rude, vecini, colegi, prieteni. O valoare mare a indicelui arat ă o
diversitate mai mare a re Ġelei din punct de vedere al tipului de rela Ġie.
Densitatea re Ġelei (în dou ă variante) 1. Media tipului de rela Ġie dintre membrii
reĠelei apropiate (sunt prieteni/apropia Ġi, se cunosc, nu se cunosc (au fost
eliminate persoanele care au men Ġionat un singur nume sau care nu au
menĠionat nici un nume); 2. Num ărul de persoane din re Ġea cu care au prieteni
comuni.
PoziĠia individului în re Ġea din punct de vedere economic (în dou ă variante): 1.
Numărul de antreprenori din re Ġea; 2. num ărul de persoane mai înst ărite din
reĠea.

COMIùANI – O COMUN Ă CU DOU Ă MODELE 205
a vecinilor) locuiesc în localitate. Dac ă în reĠea au în aceea úi măsură colegi
sau prieteni, este probabil ca re Ġeaua lui “ego” s ă depăúească graniĠele
localităĠii.
Dacă încercăm să explicăm de ce unii indivizi tr ăiesc în re Ġele mai
dense, iar al Ġii nu, vom g ăsi câteva caracteristici úi legături importante ale
densităĠii reĠelei lui “ego”. Ecua Ġia de regresie de mai jos este realizat ă pe
două niveluri: individ úi reĠea centrat ă în jurul (apropierea) individului.
densitate=.42*divrel – .19*divloc – .32*avere + .34*animale-.02*vârsta-
†.17*educa Ġie -.39*asocia Ġii-.68*sate+4.45
Adj. R square=.73
†coeficient nesemnificativ diferit de 0 (t = -1,7)
densitate = densitatea re Ġelei ca medie a tipurilor de rela Ġii dintre persoanele din
reĠea26
divrel = diversitatea re Ġelei din punct de vedere al rela Ġiei
divloc = diversitatea re Ġelei din punct de vedere al localiz ării
avere = are TV color, frigider, autoturism, ma úină de spălat
animale = indice ponderat dup ă formula: bovine+.35*porcine+.12*ovine+.04*p ăsări
vârsta = vârsta subiectului educaĠie = num ăr de ani de úcoală ai subiectului
asociaĠii = număr de asocia Ġii în care este membru
sate = locuie úte în Comi úani (1-0)
Observăm că reĠeaua centrat ă în individ este cu atât mai dens ă cu
cât diversitatea dup ă tipul de rela Ġii este mai mare, diversitatea dup ă
localizare este mai mic ă, are un num ăr mai mic de bunuri moderne în
gospodărie, are un num ăr mai mare de animale în gospod ărie, este mai
tânăr, nu apar Ġine unor asocia Ġiiúi este din Lazuri. Toate acestea, în
condiĠiile în care sunt Ġinute sub control efectele celorlalte variabile din
model. Iat ă deci că avem de-a face cu persoane care dispun de un tip de
avere “tradi Ġională” (dată de num ărul de animale în gospod ărie), relativ
tinereúi localizate în satul Lazuri. Re Ġelele dense, în aceste condi Ġii de
control al altor variabile, apar Ġin persoanelor care evit ă asocierile ce nu sunt
bazate pe leg ături naturale, dar úi persoanelor cu o diversitate mai mare de
tipuri de leg ături. În mod firesc, diversitatea spa Ġială a reĠelei (dup ă

26 Dacă se folose úte ca măsură a densit ăĠii reĠelelor num ărul de persoane cu care
“ego” are prieteni comuni, r ămâne semnificativ ă doar influen Ġa vârstei úi localizării
în Lazuri.

ANDRA LÃZÃROIU úi SEBASTIAN L ĂZĂROIU 206
localizare) are un efect negativ asupra densit ăĠii reĠelei (cu cât persoanele
din reĠea se afl ă la distan Ġe mai mari din punct de vedere geografic cu atât
este mai probabil s ă nu se cunoasc ă). Efectul diversit ăĠii releelor dup ă tipul
de legătură cu “ego” asupra densit ăĠii este mai degrab ă straniu. Aici e
posibil s ă apară un tip de rela Ġie statistic ă între variabile care s ă pună în
evidenĠă legătura dintre num ărul de persoane din re Ġeaúi diversitatea
reĠelei.
* *
*
Comuna Comi úani, ca tip de dezvoltare comunitar ă, ne ofer ă
posibilitatea sesiz ării influen Ġelor exercitate de variabile clasice, precum
apropierea de ora ú, dar úi de specificul zonei, modelul dâmbovi Ġean cu
locuinĠa ca element simbolic de mare valoare, având o importan Ġă
deosebit ă. Comuna B ăleni, încununare a dezideratelor propuse de acest
model de munc ăúi relaĠii (interac Ġiunile cu ceilal Ġi fiind mai degrab ă privite
drept “concura Ġie”) este termen de referin Ġă în discursul úi strategiile de
viaĠă ale comi úănenilor. Ora úul Târgoviste, cu economia sa în declin, dar
cu oportunit ăĠile specifice unei a úezări urbane (pia Ġă de desfacere,
educaĠie) exercit ă un alt tip de influen Ġă asupra dezvolt ării comunitare.
Astfel, aflat ă între dou ă modele de devenire, comuna Comi úani ne ofer ă un
remarcabil exemplu de dezvoltare comunitar ă.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 207
BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA
VIITORULUI1
Paula SANDU
Claudiu TUFI ù
Comuna Biertan – prezentare general ă
Probabil c ă mai devreme sau mai târziu tot am fi ajuns în Biertan,
un sat plin de istorie, dar studiul realizat de World Bank úi Ministerul Culturii
a făcut ca aceast ă întâlnire s ă aibă loc în prim ăvara anului 1999. Studiul a
inclus o component ă regional ă, o component ă de acĠiuneúiúase studii de
caz, având ca principal obiectiv identificarea c ăilor prin care restaurarea
cetăĠilor săseúti ar putea determina o revigorare a situa Ġiei economice a
satelor. Din punct de vedere metodologic, cercetarea a îmbinat abordarea calitativă cu cea cantitativ ă: interviuri în profunzime cu reprezentan Ġi ai
instituĠiilor locale úi cu antreprenori locali, dou ă focus-grupuri cu localnici
(unul cu rromi úi unul cu români, maghiari úi saúi), anchet ă pe bază de
chestionar standardizat: câte 40 de chestionare în satul centru de comun ă
úi într-un sat periferic, la care s-au ad ăugat 10 chestionare aplicate
antreprenorilor din Biertan. Acest articol se axeaz ă în principal asupra
posibilelor direc Ġii de dezvoltare în fa Ġa cărora se afl ă comuna Biertan, a úa
cum au fost ele identificate fie de localnici, fie de autorii studiului.
Comuna Biertan este situat ă în nordul jude Ġului Sibiu úi cuprinde trei
sate: Biertan – satul centru de comun ă – Richiúúi Copú
a Mare. Cel mai
apropiat ora ú este Dumbr ăveni (la 13 kilometri), dar localnicii au indicat
Mediaúul (la 25 de kilometri) drept cel mai apropiat ora ú. Acest lucru este
de înĠeles, dat fiind c ă Dumbrăveniul seam ănă mult mai mult a sat decât a

1 O primă formă a acestui articol a fost elaborat ă de autori în cadrul studiului
Rebuilding community space. Six former Saxon villages in Romania , World
Bankúi Ministerul Culturii, 1999. La acest studiu au mai participat cu materiale
independente Dana Sima Costin, Maria Homm, Dumitru Sandu (coord.), Manuela Sofia Stănculescu (coord.). Primele dou ă studii de caz au fost realizate în 1998 în
Moúnaúi Viscri (comuna Bune úti). Ulterior, în 1999, au fost realizate studiile de
caz din Biertan, Cop úa Mare, Cincu úi Toarcla. La aplicarea chestionarelor au
participat úi Valentina C ăprioarăúi Eugenia Glomnicu.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 208
oraú. În plus, majoritatea locuitorilor din Biertan merg la Media ú pentru a- úi
rezolva problemele. Cel mai apropiat drum na Ġional (DN 14) se afl ă la 9
kilometri de Biertan úi face leg ătura între Media úúi Sighiúoara. Satul Richi ú
se află la 7 kilometri de Biertan pe drum asfaltat, în timp ce satul Cop úa
Mare se afl ă la numai 2 kilometri, drumul fiind doar pietruit.
Prima impresie pe care o ofer ă Biertanul unei priviri fugare este
aceea a unui sat relativ bogat, datorit ă clădirilorúi parcului din centru bine
îngrijite, datorit ă existenĠei unui minihotel modern utilat úi chiar a unui bloc
la intrarea în sat. În momentul în care intri în teren úi îi întrebi pe localnici
dacă Biertanul e un sat bogat sau s ărac, răspunsurile înclin ă înspre
“mediu”. Casele sunt îns ă vechi úi, după cum ne spun câ Ġiva oameni,
aspectul exterior neîngrijit se datoreaz ă faptului c ă oamenii prefer ă să
investeasc ă puĠinii bani pe care îi câ útigă în “de-ale gurii” mai degrab ă
decât în aspectul casei.
Figura 1 – Harta satului Biertan

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 209
În centrul satului se afl ă cetatea s ăsească, vizitată anual de
aproximativ 3.000 de persoane, din care peste jum ătate turiúti străini.
Biserica poart ă hramul Sfintei Maria úi este atestat ă pentru prima oar ă la
1468. Altarul bisericii este cel mai bogat altar triptic gotic târziu din România (are nu mai pu Ġin de 28 de picturi). U úa sacristiei, construit ă în
1515, a fost premiat ă la Paris pentru încuietoarea sa care pune în mi úcare
15 zăvoare plus cele 4 ale broa útei. Biserica are 6 turnuri úi 3 bastioane,
printre acestea num ărându-se úi Turnul Sl ăniniiúi Bastionul de est care
servea atât ap ărării cetăĠii, cât úi pentru cei care doreau s ă divorĠeze
(aceútia erau închi úi aici, dându-li-se doar pâine úi apă, având doar un pat,
o masă, un scaun, o farfurie úi un tacâm, pân ă când se hot ărau să rămână
împreunăúi să se înĠeleagă mai bine
2).
Biertanul a fost pentru prima oar ă atestat documentar la 1283, cu
numele Berthelm, numele suferind de-a lungul timpului numeroase modificări în documentele istorice: Burathalm, Berethalm, Virthalm,
Birchalin, Byrthalben, Bertan, Giertan etc. În 1572, Biertanul a devenit pentru timp de 300 de ani re úedinĠa medieval ă a saúilor din România. La
1532, Biertanul era un târg puternic, cu 345 de gospod ării, pe când
Mediaúul avea doar 286. Timp de 295 de ani aici s-a aflat úi sediul
episcopal evanghelic din Transilvania
3.
După 1989, satul a trecut printr-o drastic ă remodelare social ăúi
economic ă, datorită schimbărilor care au loc la nivelul întregii Ġări, dar úi
datorită plecării masive a sa úilor din sat. Desfiin Ġarea cooperativelor
agricole, împ ărĠirea pământurilor, diminuarea num ărului locurilor de munc ă
în oraúele apropiate, unde oamenii din Biertan f ăceau naveta, úi
modificarea structurii etnice a popula Ġiei satului au generat modific ări mai
mult sau mai pu Ġin percepute de c ătre biertomeni4.
Am găsit aici oameni caracteriza Ġi de un puternic individualism
(trăsătură proprie ,teoretic, mediului urban), un sat în care oamenii se
grupează în jurul diferitelor interese existente la nivelul elitelor locale. În

2 Acest ritual e pu Ġin diferit în Biertan fa Ġă de alte sate s ăseúti cu cetăĠi săseúti, în
care un turn era rezervat tinerilor c ăsătoriĠi, care treceau prin acela úi ritual, care
avea rolul de “prob ă de foc”. E foarte posibil îns ă ca acest turn s ă fi avut mai
multe func Ġii de acest gen, s ătenii dintr-un anumit sat re Ġinând unele dintre
acestea, alte sate re Ġinând altele, pentru c ă e puĠin posibil ca în sate s ăseúti atât
de apropiate spa Ġialúi cultural ritualurile s ă difere atât de mult.
3 Date provenind din monografia în lucru a satului realizat ă de către preotul greco-
catolic din Biertan.
4 “Biertomean” este termenul utilizat de c ătre săteni pentru a se defini ca locuitori ai
Biertanului.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 210
continuare, vom încerca s ă schiĠăm un portret al comunit ăĠii prin prisma
datelor statistice úi a imaginii pe care noi ne-am format-o despre sat.
Localnicii
Structura úi dinamica popula Ġiei
Atât la nivelul gospod ăriilor, cât úi la nivelul popula Ġiei, pe total
comună se înregistreaz ă o scădere în perioada 1989-1998: num ărul
gospodăriilor a sc ăzut de la 1.357 la 1.188, înregistrându-se deci o
diminuare cu 12,5%, iar num ărul popula Ġiei a scăzut de la 3.420 la 3.175,
deci cu 7,2% (vezi anexa – tabelul A1). Sc ăderea num ărului popula Ġiei nu
are un caracter drastic, în pofida masivei emigr ări a saúilor, deoarece este
relativ compensat ă de imigr ăriúi natalitate crescut ă.
Dintre cele trei sate ale comunei, Biertanul concentreaz ă maximul
de popula Ġie, 55,4% din totalul popula Ġiei comunei, restul distribuindu-se în
procent de 18,8% în Cop úa Mare úi 25,8% în Richi ú. VariaĠiile în
concentrarea popula Ġiei pe aceste sate în anii anteriori sunt prea mici
pentru a putea spune c ă din 1989 pân ă acum s-a produs un fenomen de
concentrare mai mare a popula Ġiei într-un sat sau altul dintre acestea.
Structura úi dinamica popula Ġiei după etnie
Structura etnic ă a comunei s-a schimbat drastic în ultima sut ă de
ani, inclusiv statutul de popula Ġie majoritar ă, care a trecut de la germani la
români. Dac ă în 1880, popula Ġia german ă era popula Ġia majoritar ă în sat,
cu un procent de 64,2%, în prezent, popula Ġia româneasc ă e popula Ġia
majoritar ă în sat, cu un procent de 58%. Conform datelor furnizate de
primărie, structura pe etnii a popula Ġiei comunei Biertan în 1998 cuprinde
56,57% români, 4,13% germani, 32,60% Ġigani5úi 6,71% maghiari.
Structura pe etnii rezultat ă din datele prim ăriei pentru situa Ġia din 1998
diferă destul de mult de structura rezultat ă din datele de recens ământ pe
1992. Diferen Ġele sugerate îns ă de aceste cifre trebuie interpretate cu

5Vom folosi úi termenul “ Ġigan” în lucrare, întrucât Ġiganii de aici folosesc acest
termen când vorbesc despre ei, spunând c ă ei nu sunt rromi, ace útia din urm ă
având un conduc ător al lor, fiind mai degrab ă corturari sau pricepu Ġi la diferite
meserii (focus-grupul cu Ġiganii).

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 211
precauĠie, având în vedere faptul c ă datele de recens ământ folosesc
autoidentificarea, iar cele furnizate de prim ărie pot avea la baz ă
heteroidentific ări făcute de personalul prim ăriei. Luând deci în considerare
faptul că la recens ământ rromii au tendin Ġa de a se declara ca f ăcând parte
dintr-o alt ă etnie (român, în cazul Biertanului), cre úterea num ărului
populaĠiei de Ġigani nu este atât de mare precum sugereaz ă datele. Mai
trebuie luate în considerare úi diferenĠele care exist ă în cazul sa úilor între
autoidentificare úi heteroidentificare, datorit ă căsătoriilor mixte existente.
Aceleaúi tendinĠe descrise mai sus prin compararea unor date de
recensământ cu date de la prim ărie se confirm ă prin compararea datelor
pentru 1989, 1992 úi 1998, date furnizate exclusiv de prim ărie. Aceste date
elimină într-o oarecare m ăsură erorile provenite din diferen Ġa
heteroidentificare-autoidentificare. Se observ ă că dacă, în cadrul grupurilor
etnice de români, sa úiúi maghiari, tendin Ġa popula Ġiei este de sc ădere,
grupul care înregistreaz ă o creútere a num ărului popula Ġiei este cel al
rromilor, explicabil ă în primul rând prin natalitatea crescut ăúi în al doilea
rând prin imigrare. Grupul care înregistreaz ă cea mai drastic ă scădere
este, evident, cel al sa úilor (vezi anexa – tabelul A1).
La nivelul comunei úi satului Biertan, calculând ritmurile de cre útereúi
de scădere ale popula Ġiilor etnice pe datele prim ăriei, se observ ă mai clar
faptul că populaĠia rromilor prezint ă un ritm de cre útere de 167,2% pentru co-
munăúi de 145,4% pentru sat, în timp ce toate celelalte etnii prezint ă ritmuri
de scădere lent ă (vezi anexa – tabelul A4). Se observ ă faptul c ă rata de
creútere a popula Ġiei de rromi este mult mai mare în Cop úa Mare úi în Richi ú
decât în Biertan. Având în vedere faptul c ă o creútere a popula Ġiei oglinde úte
atât o cre útere a natalit ăĠii, cât úi o creútere a imigr ăriiúi presupunând c ă rata
natalităĠii pentru popula Ġia de rromi este apropiat ă în cele trei sate, putem
concluziona c ă Richiúulúi Copúa au fost mai deschise (ca spa Ġiu disponibil)
úi mai tolerante (ca politic ă a locuirii) pentru imigran ĠiiĠigani.
Românii de Ġin ponderea principal ă în satul Biertan (58%), urma Ġi de
rromi (30,8%), maghiari (6,8%) úi germani (4,4%). Procentul cel mai mare
de popula Ġie îmbătrânită în cadrul etniilor este acela pentru germani (26,9%
din popula Ġia german ă are peste 60 de ani), iar cel mai mic este acela
pentruĠigani (doar 18,7% din popula Ġia de Ġigani are peste 60 de ani). O
compara Ġie cu structura pe vârste pe comun ă între 1992 úi 1998 arat ă că
populaĠia din '98 este mai îmb ătrânită decât cea din '92, semn c ă, per
ansamblu, natalitatea este sc ăzutăúi mortalitatea are úi ea valori mai
scăzute (vezi anexa – tabelele A2 úi A3).
Pe ansamblul comunei, structura popula Ġiei pe vârste este destul de
echilibrat ă:

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 212
-200 -150 -100 -50 0 50 100 150 200masculin
feminin
Sursa: Date CNS
Figura 2 – Piramida vârstelor – comuna Biertan, 1998
-600000 -400000 -200000 0 200000 400000 6000000-4 ani10-14 ani20-24 ani30-34 ani40-44 ani50-54 ani60-64 ani70- 74 ani80-84 anirural
barbati
ruralfemei
Sursa: Date CNS
Figura 3 – Piramida vârstelor – mediul rural, 1998

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 213
Comparând structura popula Ġiei pe vârste pentru comuna Biertan úi
cea pe ruralul românesc, se observ ă diferenĠe mai mari între formele
piramidelor vârstelor la categoriile de vârst ă 0-24 de ani úi 35-69 de ani.
Pentru ruralul românesc, forma piramidei între 0-24 de ani arat ă o scădere
constant ă a natalit ăĠii6, pe când în Biertan se observ ă o uúoară scădere a
natalităĠii în perioada 1979-1983, apoi o cre útere progresiv ă în perioada
1984-1993, pentru ca aceasta s ă scadă din nou în perioada 1994-1998. De
asemenea, se observ ă un “gol” mai pronun Ġat pentru categoria de 40-64 de
ani pentru comuna Biertan decât pentru total rural, ceea ce, cumulat cu tendinĠa amintit ă la categoria 0-24 de ani, sugereaz ă o popula Ġie mai tân ără
în comuna Biertan decât cea de la nivelul ruralului românesc în general. Per ansamblu, se poate spune c ă structura popula Ġiei pe vârste este mai
echilibrat ă la nivelul comunei Biertan decât la nivelul întregului rural
românesc.
Grupuri etnice, rela Ġii interetnice,
grupuri cu probleme
Saúii
Cele mai multe dintre informa Ġiile despre comunitatea s ăsească ne-au
fost furnizate de c ătre preotul evanghelic úi de către epitropul din Biertan.
Comunitatea evanghelic ă numără 95 de persoane, dintre care 15 nu
locuiesc în Biertan, îns ă au fost n ăscuĠi în Biertan úi au vrut s ă rămână în
continuare în comunitatea evanghelic ă de acolo. Mai exist ă în Biertan 5-6
saúi care nu fac parte din comunitatea evanghelic ă7. În cadrul acestei
comunităĠi, informatorii no útri au estimat c ă mai mult de jum ătate din
persoane provin din c ăsătorii mixte, iar aproximativ 40% sunt v ăduvi.
Datele de la prim ărie consemneaz ă 37 de gospod ării de sa úiúi 78 de
germani în satul Biertan. Aceast ă populaĠie reprezint ă 5,3% din popula Ġia
germană a satului Biertan la 18808.

6 Forma piramidei vârstelor între 0 úi 24 de ani poate fi un indicator al cre úterii sau
scăderii natalit ăĠii, însă poate fi influen Ġatăúi de num ărul de imigr ări sau emigr ări.
7 Cifre aproximative furnizate de epitropul din Biertan. Diferen Ġa faĠă de numărul de
saúi din Biertan furnizat de prim ărie este mic ă – două persoane.
8 Conform datelor de la recens ământul din 1880, comunitatea german ă din satul
Biertan num ăra 1.479 de persoane, iar cea evanghelic ă număra 1.526 de
persoane. ( Studia Censualia Transsilvanica. Recens ământul din 1880.
Transilvania , Bucureúti, Editura Staff, 1997).

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 214
În 1998 a avut loc o singur ă confirmare în comunitatea evanghelic ă,
iar în 1999 nu a avut loc nici una. În 1999, cursul de religie este urmat de 12 copii. Tot o estimare oferit ă de informatori este cea de aproximativ 38 de
ani vârsta medie, îns ă, aúa cum ne spune úi preotul evanghelic, nu exist ă o
grupă de vârst ă mijlocie, în jurul vârstei de 38 de ani, ci numai grupele de
vârstă extreme – copii, tineri úi persoane mai în vârst ă. Conform datelor
primăriei, sunt 21 de copii cu vârste cuprinse între 0 úi 14 ani, 21 de b ătrâni
peste 60 de ani, iar restul, 32 de persoane, între 15 úi 59 de ani. Vârsta
medie nu este, prin urmare, relevant ă pentru situa Ġia acestei comunit ăĠi.
Aruncând o privire dincolo de datele statistice, care arat ă că avem
de-a face cu o comunitate mic ă (4,4% din popula Ġia satului), cu o structur ă
de vârst ă dezechilibrat ă, o comunitate care s-a transformat dintr-una
închisă într-una deschis ă
9úi care a fost marcat ă în ultimii ani de un exod
masiv al membrilor s ăi, se contureaz ă imaginea unei comunit ăĠi slab
structurate, c ăreia îi lipse úte un lider local úi, paradoxal pentru o comunitate
în aceast ă situaĠie (comunitate mic ă, amenin Ġată de dezagregare, care
odată a fost o comunitate puternic ă), îi lipsesc fenomenele de întrajutorare
úi cooperare. Pe lâng ă faptul că nu exist ă un lider informal local, nu exist ă
nici o putere politic ă ce ar putea s ă apere interesele sa úilorúi astfel s ă-i
unească în jurul ei, iar puterea úi liderii religio úi nu reuúesc aici s ă fie un
element catalizator al comunit ăĠii. În acest sens, al slabei structur ări a
comunităĠii saúilor, preotul evanghelic ne spunea:
“noi (comunitatea) avem indivizi acum, nu mai lucr ăm cu o structur ă, cu o
comunitate; … trebuie g ăsit un nou context care s ă-i aducă împreun ă. Viitorul
depinde dac ă se va na úte un lider al comunit ăĠii săseúti.”
Cei care fac parte din comunitatea s ăsească din Biertan sunt ajuta Ġi
de prieteni úi rude din Germania, îns ă în mod individual (ajutoarele nu vin
pentru comunitate, ci pentru persoane, direct la destinatar). Nici acest lucru nu este menit s ă se transforme într-un liant al comunit ăĠii. Mai mult, se pare
că o parte din problemele comunit ăĠii săseúti de azi din Biertan provin din
faptul că “au rămas saúii care se descurcau mai greu”.
Prin urmare, comunitatea s ăsească de azi din Biertan, lipsit ă de un
lider, fără prea multe resurse materiale, r ămasă fără forma tradi Ġională de
organizare local ă – vecinătatea – úi caracterizat ă de forme foarte slabe de
întrajutorare úi cooperare, este mai degrab ă o sumă de indivizi úi nu o
comunitate. Singurul lucru care ar putea fi un catalizator al acestei comunităĠi ar putea fi mo útenirea cultural ă,úi mai exact Cetatea, în jurul

9 Termenii de “închis ăúi “deschis ă” se refer ă la regulile de c ăsătorie endogame,
pentru comunit ăĠile închise, úi exogame, pentru cele deschise.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 215
căreia s-ar putea reconstrui spontan, f ără interven Ġie exterioar ă, această
comunitate10.
ğiganii
Având în vedere c ă în sat exist ă atât români, cât úi maghiari, sa úiúi
Ġigani, am încercat s ă aflăm dacă există neînĠelegeri în sat pornind de la
etnie. Imaginea promovat ă cu preponderen Ġă, atât de autorit ăĠi, cât úi de
majoritatea oamenilor simpli, este aceea a unei “armonii depline” între grupurile etnice. Nici Ġiganii nu sunt aici cum sunt în alte p ărĠi, ne spun atât
autorităĠile, inclusiv poli Ġia, cât úi oamenii simpli. R ăspunsul stereotip atunci
când sunt întreba Ġi despre probleme sau neîn Ġelegeri cu Ġiganii este “Orice
pădure are usc ături”, adic ă mai furăúi se iau la b ătaieúiĠiganii, dar nu în
mai mare m ăsură ca alĠii, la fel ca úi saúii, maghiarii úi românii de aici.
Faptul că infracĠionalitatea e sc ăzută la Ġigani poate fi adev ărat, însă
problema care apare úi care este trecut ă
sub tăcere de majoritatea
oamenilor este marginalizarea acestora, atât spa Ġială, cât úi provocat ă de
comportamentul s ătenilorúi autorităĠilor faĠă de Ġigani. Ceea ce ne-a dat de
bănuitúi ne-a determinat s ă sondăm problema mai în profunzime au fost în
primul rând declara ĠiileĠiganilor, dar úi unele declara Ġii ale sătenilor, în
general, despre comportamentul celor de la prim ărieúi celor de la po útă
faĠă de Ġigani. Realitatea se afl ă probabil, ca mai totdeauna, între ceea ce
afirmăĠiganiiúi ceea ce afirm ă ceilalĠi despre problemele cu Ġiganii.
Un lucru cert este localizarea spa Ġială la marginea satului: Ġiganii
sunt concentra Ġi pe trei str ăzi periferice – Brazilor, M ărginaúúi Criúan, străzi
de pământ, care atunci când plou ă sunt aproape impracticabile, singurul
lucru care le “salveaz ă” fiind o potec ă de dale de ciment pe marginea lor.
BineînĠeles că există familii de Ġigani răspândite prin tot satul, inclusiv pe
strada principal ă, însă acestea sunt mai degrab ă excepĠia decât regula.
Această localizare spa Ġială împreun ă cu situaĠia precar ă material ă a acestui
grup etnic sunt unii dintre factorii care genereaz ă marginalizarea social ă
(considerarea Ġiganului drept inferior, “slug ă”11).
Nu vrem s ă spunem prin aceasta c ă în Biertan situa Ġia este mult
diferită de alte sate ale Ġării cu popula Ġie de rromi. Nici c ăexistă conflicte

10 Ar fi posibil ca aceast ă comunitate s ă se mobilizeze în vederea repara Ġiilor
CetăĠiiúi apoi să “supravegheze” urm ările investi Ġiilor ei (în munc ă sau în bani),
acest lucru putând constitui un catalizator al comunit ăĠii.
11 Cineva ne-a declarat într-un interviu c ă nu sunt probleme cu Ġiganii, deoarece
aceútia, prin cultura úi educaĠia pe care au primit-o, au fost obi únuiĠi cu munca de
slugă la români úi saúi, muncă pe care majoritatea o îndeplinesc f ără să se simtă
inferiori.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 216
aleĠiganilor cu ceilal Ġi săteni, ci că este vorba de tensiuni latente întreĠigani
úi autorităĠi în satul Biertan. Aceste tensiuni sunt Ġinute în frâu, dar totodat ă
alimentate de politica prim ăriei faĠă de acest grup care se rezum ă prin
remarca unora dintre oficialit ăĠile primăriei faĠă de unele cereri ale Ġiganilor:
“Mai întâi casa úi apoi grajdul”12. Politica este deci aceea de a l ăsa pe
ultimul loc problemele legate de zonele periferice úi de acest grup etnic úi
de a investi în “fa Ġadă”.
Problemele pe care le men ĠioneazăĠiganiiúi care au un
corespondent cât se poate de vizibil în realitatea satului sunt: calitatea jalnică a străzilor periferice populate majoritar cu aceia úiĠigani,
neacordarea ajutorului social (care este îns ă o problem ă generalizat ă, ce
nu vizeaz ă doar pe Ġigani)úi întârzierea pl ăĠilor aloca Ġiilor. Primele dou ă
probleme î úi găsesc justificarea facil ă a lipsei de fonduri la prim ărie, însă
mai grav este c ăĠiganii se plâng c ă sunt trata Ġi în mod discriminatoriu la
plata aloca Ġiilorúi a pensiilor de c ătre func Ġionarii de la po útă
(comportament ostil, nepoliticos úi chiar întârzierea pl ăĠilor numai c ătre
anumite persoane sau grupuri).
ğiganii par s ă uite toate aceste probleme pe care le au cu
autorităĠileúi mai ales cu cei de la prim ărie, atunci când iau în considerare
faptul că “primarul le d ă pâine pe datorie”. Una dintre brut
ăriile private din
sat aparĠine soĠiei primarului úi practică vânzarea pâinii pe datorie. ğiganii
atribuie acest fapt primarului, ca un lucru bun care “ úterge” toate celelalte
“rele”. Un exemplu care s ă susĠină această afirmaĠie este urm ătorul: în
cadrul focus-grupului cu Ġiganii, am rugat persoanele prezente, la câteva
minute dup ă începerea discu Ġiei, să-i acorde primarului o not ă, ca la úcoală.
Ne-au furnizat nota colectiv ăúi unanim ă – zece. La sfâr úitul discu Ġiei, după
aproape dou ă ore în care ne-au relatat úi problemele pe care le au cu
primăria, inclusiv cu primarul (ei consider ă că cei de la prim ărie nu îi
tratează cu respect úi, mai mult, rezolv ă preferen Ġial problemele s ătenilor în
defavoarea Ġiganilor – problema caselor, problema drumurilor neasfaltate,
problema materialelor pentru repara Ġii la casele de stat…), i-am rugat din
nou să acorde note primarului în lumina celor discutate. Din nou, tot
colectiv úi unanim, primarului i s-a acordat nota zece, argumentând cu
faptul că nu conteaz ă celelalte lucruri, ci numai faptul c ă “primarul d ă pâine
pe credit”. Practica vânz ării pe credit nu este foarte r ăspândită în Biertan,
ea mai fiind practicat ă doar de un bar din sat.

12 Remarca ne-a fost adus ă la cuno útinĠă atât de unii Ġigani din zonele periferice
ale Biertanului, cât úi de alĠi câĠiva români din sat.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 217
RelaĠii interetnice
Majoritatea subiec Ġilor chestiona Ġi susĠin că în domeniul rela Ġiilor
interetnice domne úte o armonie total ă, neexistând conflicte. A úa cum am
amintit, úiĠiganii sus Ġin aceea úi versiune, conflictele lor fiind plasate la
nivelul rela Ġiilor cu autorit ăĠile. Nu putem s ă nu remarc ămúi admira Ġia
exprimat ă de o parte dintre s ăteni, atât români, cât úi maghiari úiĠigani,
pentru rela Ġiile care existau cu cei care f ăceau parte din comunitatea
săsească, atunci când aceasta mai era înc ă o comunitate puternic ă.
Se pare c ă există în prezent un tip special de colaborare între cele
două comunit ăĠi etnice mai mici din Biertan: maghiarii úi saúii, relaĠii
declanúate probabil tocmai de aceast ă situaĠie de minoritate a acestor
comunităĠi din Biertan. Acest tip de colaborare, mult mai pu Ġin structurat ă
decât colaborarea din cadrul unei vecin ătăĠi, “Ġine locul” unei vecin ătăĠi.
Ultima vecin ătate a sa úilor mai exist ă doar “oficial”, îns ă nu úi în practic ă.
Stoparea func Ġionării acestei vecin ătăĠiúi faptul c ă ambele comunit ăĠi (cea
de saúiúi cea de maghiari) sunt comunit ăĠi mici, cu resurse pu Ġine, le-a
determinat s ă dezvolte forme de întrajutorare. Aceast ă întrajutorare nu este
instituĠionalizată la nivelul celor dou ă comunit ăĠi, ci, din instinct, membrii
acestora dezvolt ă strategii individuale de întrajutorare.
Se poate spune, prin urmare, c ă relaĠiile interetnice la nivelul
oamenilor simpli din Biertan nu se definesc conflictual, ci mai degrab ă
printr-o toleran Ġă crescută. Există, bineînĠeles,úi au fost amintite úi de către
săteni, conflicte interpersonale, îns ă nu exclusiv pe baz ă de etnie, ci mai
degrabă generate de consumul de alcool.
Localizarea spa Ġială a diferitelor grupuri etnice în sat nu eviden Ġiază
decât o zon ă cu locuitori majoritar Ġigani, restul zonelor fiind populate mixt,
cu popula Ġie majoritar român ă, dar úi cu reprezentan Ġi ai celorlalte etnii.
SituaĠia localiz ării este diferit ă de cea existent ă înainte de 1989, când exista
o zonă locuită de saúi bine definit ă, o zonă locuită de Ġiganiúi o zonă locuită
majoritar de români. Plecarea sa úilor a deschis prima zon ă locuirii mixte din
punct de vedere etnic úi a redus segregarea teritorial ă etnică în sat.
Infrastructura
Diferitele tipuri de drumuri sunt distribuite astfel pe zonele satului
Biertan: asfaltate – zonele centrale (str ăzile Bălcescuúi Aurel Vlaicu, care
formează axul principal al satului, úi porĠiuni mici din alte str ăzi doar în jurul

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 218
CetăĠii – zonă relativ bogat ă),pietruite – zonele medii (str ăzile Vladimirescu,
Avram Iancu, Co úbuc, Cuza, derivate din axul principal, conducând înspre
periferie, înspre str ăzile de p ământ – zon ă mediu bogat ă, plus str. Horia,
stradă paralelă cu axul principal, care a fost pietruit ă, dar s-a degradat,
ajungând la nivelul unei str ăzi de pământ – zon ă mediu săracă), de pământ –
zonele periferice (Brazilor, M ărginaúúi Criúan, zonă predominant s ăracă). Se
poate spune deci c ă în general exist ă o corela Ġie între gradul de modernizare
a drumurilor, localizarea geografic ăúi nivelul bun ăstării.
Din lungimea total ă de 18 kilometri a drumurilor interioare comunei,
nouă kilometri revin satului centru de comun ă Biertan, trei Cop úei Mari úi
úase Richi úului. În satul Biertan, din cei 9 kilometri de drumuri interioare,
trei kilometri sunt de drum asfaltat, 5 kilometri de drum pietruit úi un
kilometru de drum de p ământ (sursa: Prim ăria Biertan).
Drumul care face leg ătura între Biertan úi cele mai apropiate ora úe
(Dumbrăveni, Media úúi Sighiúoara) este asfaltat. Acest drum se continu ă
înspre Richi ú, deci úi acest sat beneficiaz ă de legătură asfaltată cu cele trei
oraúe menĠionate mai sus. În schimb, drumul care face leg ătura între
Biertanúi Copúa Mare este pietruit (trei kilometri), ceea ce îngreuneaz ă
legătura acestui sat cu localit ăĠile din apropiere. Calitatea acestui drum úi
lipsa mijloacelor de transport în comun care s ă lege Cop úa Mare de
localităĠile din jur constituie un impediment atât pentru popula Ġia activă a
satului, cât úi pentru copiii din clasele V–VIII, care trebuie s ă vină pe jos
până în Biertan la úcoală.
Deúi mai mul Ġi oameni ne-au spus c ă numărul autobuzelor care
pleacă acum din Biertan e mai mic decât cel de dinainte de 1989, surse de
la primărie declar ă că numărul a rămas acela úi, singura diferen Ġă fiind
aceea că acum autobuzele sunt mult mai goale. Exist ă trei curse pe ruta
Richiú–Biertan-Media úúi o cursă pe ruta Richi ú–Biertan–Dumbr ăveni. Din
punct de vedere al drumurilor úi posibilit ăĠilor de transport, Biertan este prin
urmare favorizat.
Problemele legate de infrastructur ă încep îns ă o dată cu reĠeaua de
canalizare úi cu apa curent ă. Satul nu dispune de re Ġea de canalizare úi nici
de o surs ă de apă în apropiere care ar facilita construirea acestei re Ġele.
Oamenii din sat úi-au făcut însă instalaĠii proprii de canalizare, cei care au
avut posibilitatea. Problema care r ămâne este aceea a inexisten Ġei unui
decantor. La fel stau lucrurile úi cu apa curent ă: cei care au avut
posibilitatea úi-au construit instala Ġii proprii, îns ă se ridică problema calit ăĠii
apei (care este feruginoas ăúi calcaroas ăúi prezintă impurităĠi)úi deci a
unei sta Ġii de epurare. Din p ăcate, cei de la prim ăria din Biertan nu
dispuneau de date referitoare la num ărul de case care au instala Ġii de apă

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 219
curentă, de canalizare, gaz metan úi electricitate. Am fost îns ă informaĠi că
majoritatea caselor au electricitate úi că dintre casele care nu au gaz metan
majoritatea sunt ale Ġiganilor.
Locuirea
Casele s ăseúti ale căror proprietari au emigrat se împart în trei
categorii: cele care au intrat în proprietatea statului, care apoi le-a închiriat, úi după noua lege pot fi úi cumpărate de c ătre chiria úii lor, case vândute
direct de sa úiúi case lăsate în custodie. Func Ġionarii de la prim ărie nu au
putut să ne ofere date despre câte case libere mai sunt în Biertan, îns ă
oamenii din sat ne-au spus c ă mai sunt foarte pu Ġine, cât despre case
libere care mai pot fi închiriate sau vândute de prim ărie se pare c ă nu mai
sunt deloc, ne spun oamenii care au f ăcut cerere în acest sens úi li s-a
răspuns că nu mai sunt case disponibile. Nici num ărul de case l ăsate în
custodie nu ne-a putut fi furnizat pentru fiecare sat în parte, ci doar pentru toată comuna.
În Biertan, din totalul de 146 de case foste s ăseúti, administrate de
primărieúi vândute direct de c ătre proprietari dup ă 1989 (lăsând la o parte
casele lăsate în custodie), aproximativ 39% au fost cump ărate direct de la
foútii proprietari sa úi, 23% au fost cump ărate de la stat úi 38% sunt
închiriate de la stat. Din acest fond de 146 de case, 80% sunt ocupate de români (ocupate însemnând atât cump ărate direct de la proprietar, cât úi
cumpărateúi închiriate de la stat), 4% sunt ocupate de maghiari, 14% sunt
ocupate de rromi, iar restul de 2% sunt ocupate de sa úi. Se observ ă că în
cadrul fiec ărei categorii de ocupare a unei case foste s ăseúti (cumpărare
direct de la proprietar, cump ărare de la stat sau închiriere de la stat),
ocupanĠii români de Ġin ponderea maxim ă, ponderea urm ătoare, la o
diferenĠă considerabil ă, fiind de Ġinută de Ġigani. Faptul c ă românii au avut
acces mai u úor la casele foste s ăseúti poate fi explicat atât prin factori
financiari, cât úi prin factori care Ġin probabil de contextul satului (politica
primăriei de distribuire a caselor, num ărul de imigran Ġi pe diferite etnii). Se
pare că politica prim ăriei de distribuire a caselor foste s ăseúti a urmărit
menĠinerea localiz ării pe grupuri etnice existente (popula Ġie majoritar
româneasc ă în centru úi populaĠie de rromi la periferie), fiind în general
evitată vânzarea sau închirierea caselor s ăseúti (aflate majoritatea în
centrul satului) c ătreĠigani. Dac ă facem o compara Ġie între modul în care
este împ ărĠit fondul de case foste s ăseúti pe diferite etnii úi distribu Ġia
caselor în general din sat pe diferite etnii, observ ăm ca în cadrul fondului

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 220
de case foste s ăseúti ponderea celor care sunt ocupate de români este mai
mare decât ponderea caselor din sat ocupate de români (cu 16,6%), iar ponderea caselor foste s ăseúti ocupate de Ġigani e mai mic ă decât
ponderea caselor de Ġigani din sat (cu 9,8%). Deci dup ă 1989 aceste case
foste săseúti au fost mai u úor accesibile românilor úi mai greu accesibile
Ġiganilor, din motive, a úa cum am spus, úi de natur ă financiar ă, dar úi legate
de contextul local.
La capitolul renov ăriúi case noi, Biertanul nu are decât patru
renovări la activ din 1989 încoace (renov ări cu aprobare
13 de la prim ărie)úi
două case noi. Multe din casele atât de pe strada principal ă, cât úi de pe
celelalte str ăzi ale satului reflect ă acest num ăr mic de renov ări (exterioare).
Majoritatea caselor din Biertan sunt din c ărămidăúi piatră, cu excep Ġia
celor aproximativ 28 de case din chirpici concentrate în zonele s ărace ale
satuluiúi care au proprietari exclusiv Ġigani.
Serviciile publice
Poúta
În comuna Biertan exist ă două oficii po útale, unul în satul Biertan úi
unul în satul Richi ú. Oficiul po útal din Biertan este caracterizat de o parte
din localnici drept o surs ă de conflict, conflict generat de atitudinea celor
care lucreaz ă aici. Disfunc ĠionalităĠile au fost precizate în numeroase
interviuri cu diferi Ġi localnici:
x Plata aloca Ġiilor pentru copii la data fixat ă este selectiv ă pentru
anumite categorii.
x Există cazuri în care scrisorile trimise din Biertan nu ajung la
destinatar, precum úi cazuri în care scrisorile trimise în Biertan nu
sunt primite. Unii localnici ne-au spus c ă preferă să trimită
scrisorile din ùaroú pe Târnave, Dumbr ăveni sau din Media ú.
x Există persoane care în mod constant primesc scrisorile
desfăcute.
x În perioadele ploioase, str ăzile neasfaltate sunt “evitate” de
angajatele oficiului po útal.

13 Aprobarea pentru renov ări este necesar ă pentru casele s ăseúti, ai căror
proprietari sunt obliga Ġi să păstreze culoarea exterioar ă a casei.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 221
Aceste probleme sunt cu atât mai grave cu cât ele nu sunt
generalizate, ci vizeaz ă doar o anumit ă parte a locuitorilor Biertanului. Din
păcate însă, nu am reu úit să identificăm criteriile în func Ġie de care se face
această diferenĠiere de c ătre angajatele oficiului po útal.
Centrala telefonic ă
Există o singur ă centrală telefonic ă, în satul Biertan, deservit ă de
două operatoare. Aceasta este o central ă manual ă destul de veche,
existând 209 abona Ġi: 201 în Biertan, 2 în Cop úa Mare úi 6 în Richi ú. Datele
furnizate de oficiul po útal din Biertan difer ă însă de cele ob Ġinute de la
primărie, conform c ărora în Richi ú există doar dou ă posturi telefonice.
Capacitatea centralei telefonice este utilizat ă la maximum, existând chiar úi
familii cuplate pe acela úi post telefonic. Din acest punct de vedere, exist ă
nemulĠumiri generate fie de calitatea centralei telefonice, fie de calitatea
serviciilor oferite de operatoarele centralei: abona Ġii sunt nemul ĠumiĠi de
calitatea leg ăturilor telefonice (în special în perioadele ploioase); în Richi ú
există sesizări din partea locuitorilor c ă le este interzis accesul la posturile
telefonice, sesiz ări care au ajuns pân ă la Prefectura Jude Ġului Sibiu; în
Biertan, localnicii sunt nemul ĠumiĠi de faptul c ă una dintre cele dou ă
operatoare care lucreaz ă la centrala telefonic ă refuză să le facă legătura.
De altfel, în majoritatea interviurilor, atât autorit ăĠile locale, cât úi
cetăĠenii au subliniat necesitatea introducerii unei noi centrale telefonice
digitale pentru a putea r ăspunde cererii de posturi telefonice úi pentru a
rezolva aceste probleme. Casa de oaspe Ġi, de exemplu, ar putea face
rezervări prin telefon, dar lipsa unei centrale telefonice adecvate împiedic ă
acest lucru, astfel încât pentru a face o rezervare turistul trebuie s ă sune la
biroul din Media ú de unde cererile sunt aduse la Biertan. Teritoriul comunei
Biertan nu este acoperit de nici unul dintre operatorii de telefonie mobil ă din
România.
Mass-media
Presa scris ă nu ajunge la Biertan decât pe baz ă de abonament.
Datele furnizate de oficiul PTTR – Biertan arat ă că lunar în comuna Biertan
sosesc 2.984 de publica Ġii, din care 50 în Cop úa Mare úi 80 în Richi ú.
Diriginta oficiului po útal nu ne-a putut oferi nici o informa Ġie privind num ărul
de abonamente, de aceea consider ăm că aceste date trebuie privite cu
precauĠie, deoarece în num ărul de publica Ġii care sosesc în sat sunt incluse
úi publica Ġiile pentru institu Ġiile locale (prim ărie,úcoală, poliĠie, firme). În
Biertan nu se pot recep Ġiona decât posturile de radio emise de

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 222
Radiodifuziunea Român ă. Singurul post de televiziune care poate fi
recepĠionat cu ajutorul unei antene obi únuite este TVR 1. Exist ăúi o firmă
de televiziune prin cablu care furnizeaz ă un pachet con Ġinând 7 programe:
două române úti (TVR 1 úi Prima TV) úi cinci str ăine. Abona Ġii sunt îns ă
nemulĠumiĠi de calitatea serviciilor oferite de aceast ă firmă, în special
datorită deselor întreruperi de emisie. O parte a localnicilor dispun úi de
antenă satelit, ceea ce le permite accesul la mai multe posturi de
televiziune. În satul Biertan exist ă 217 persoane care pl ătesc abonamentul
TV, dar acest num ăr pare a fi mult mai mic decât num ărul persoanelor care
au televizor.
Serviciile culturale
Singurele institu Ġii publice locale ce au ca scop furnizarea serviciilor
culturale c ătre popula Ġie sunt c ăminul cultural úi biblioteca public ă. Ambele
instituĠii sunt situate în chiar centrul satului Biertan, în aceea úi piaĠă în care
mai exist ăúcoala cu clasele V–VIII, prim ăriaúi poliĠia. Bibliotecara ocup ă în
acelaúi timp úi funcĠia de director al C ăminului cultural.
Biblioteca public ă este folosit ă în principal de elevii celor dou ăúcoli
din Biertan, dar pe lâng ă aceútia mai exist ă, după estimarea bibliotecarei,
aproximativ 30–40 de cititori constan Ġi. Principala problem ă a bibliotecii o
reprezint ă lipsa banilor pentru îmbog ăĠirea fondului de carte existent. De
cel puĠin patru ani biblioteca nu a mai cump ăratúi nici nu a mai primit nici o
carte.
Căminul cultural
Căminul cultural se afl ă într-o clădire cu o capacitate de aproximativ
úase–úapte sute de persoane, dar este relativ subutilizat. Cl ădirea este într-
o stare relativ bun ă, nu necesit ă lucrări de repara Ġii majore, ci doar mici
lucrări de între Ġinere (zugr ăvit etc.). În perioada imediat urm ătoare anului
1989, la c ăminul cultural au avut loc úi o serie de spectacole cu arti úti
români: Mirabela Dauer, Nicolae Furdui Iancu, Stela Popescu úi Alexandru
Arúinel etc. Acum, dup ă cum ne-au spus localnicii, acest lucru nu mai este
posibil pentru c ă “oamenii nu mai au bani pentru distrac Ġie”. La aceste
spectacole, intrarea se f ăcea pe baz ă de bilet, pentru a putea pl ăti artiútii
invitaĠiúi, în plus, oamenii aduceau úi alimente úi băuturi pentru a organiza
o masă pentru arti úti după spectacol. C ăminul cultural dispune úi de o sal ă
pentru proiec Ġie de filme, dar oamenii au uitat când a fost ultimul film. În
prezent, activit ăĠile care se desf ăúoară la căminul cultural pot fi încadrate în
general în cinci categorii:

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 223
Tabelul 1
ActivităĠi organizate în c ăminul cultural
Organizator Tip activitate Frecven Ġă
Primăria Adunarea cet ăĠenească O dată pe an
ùcoala Serb ăriúcolare De dou ă ori pe an
Comunitatea Serb ări săteúti De dou ă ori pe an
Persoane fizice Nun Ġi, botezuri, petreceri –
Persoane juridice Discotec ă –
Pentru nun Ġi, botezuri úi alte petreceri organizate de localnici se
percepe o tax ă de închiriere fixat ă de Consiliul local, iar pentru discotec ă
se percepe o tax ă de 10% din încas ări, aceúti bani intrând în bugetul local.
În afară de discoteca organizat ă la cămin nu mai exist ă alte locuri unde î Ġi
poĠi petrece timpul liber, cu excep Ġia barurilor. În Biertan exist ă trei baruri,
din care unul are dou ă mese de biliard úi jocuri electronice (tip poker), iar
un al doilea doar jocuri electronice. În aceste baruri merg în general bărbaĠii, indiferent de vârst ă sau de starea material ă.
ViaĠa cultural ă. În Biertan exist ă iniĠiativă cultural ă, iniĠiativă
manifestat ă în primul rând prin serb ările care au loc la c ăminul cultural. Un
al doilea semn al acestui lucru este existen Ġa până acum câtva timp a unei
reviste locale, “ Nu dăm cu parul ”, conĠinând pamflete ai c ăror autori erau
chiar localnici. Din lips ă de fonduri, apari Ġia acestei reviste a încetat.
Există, de asemenea, forme de asociere voluntar ă a oamenilor din
Biertan, în scopuri culturale. Una dintre aceste forme de asociere este fostul colectiv de redac Ġie al revistei. Printre ini Ġ
iatorii revistei se num ără
úeful de post din comuna Biertan. O alt ă formă de asociere este “trupa de
actori” care joac ă în piesele montate pentru serb ările din Biertan úi care
este compus ă tot din localnici. Aceasta devine activ ă sub form ă de trupă de
actori în perioada repeti Ġiilor pentru piese, premerg ătoare spectacolului.
Această formă de asociere se suprapune peste forma mai general ă de
asociere a vecin ătăĠii.14 Deúi cei care fac parte din trupa de teatru nu
rămân aceia úi de la an la an, forma de asociere ca atare r ămâne. Tot

14 Am găsit un grup dintre cei care au jucat anul acesta în piesa de la serbarea de
Paúte, ajutând la renovarea casei unuia dintre actori ca membri ai aceleia úi
vecinătăĠi. Acesta este probabil un caz particular úi o situaĠie de scurt ă durată
(întrucât componen Ġa trupei de actori se schimb ă de la an la an) úi nu avem
cunoútinĠe despre alte forme de asociere care s ă se suprapun ă peste vecin ătăĠi
sau chiar între ele.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 224
serbarea este cadrul care ofer ă motiv de existen Ġă úi altor forme de
asociere: corul cadrelor didactice, trupa de c ăluúariúi, mai nou, trupa de
dans modern.
Prin urmare, exist ă un grup de oameni în Biertan care sunt
interesaĠiúi au resurse pentru via Ġa cultural ă a satului. Exist ăúi interesul
sătenilor pentru aceste manifest ări culturale, drept dovad ă fiind faptul c ă la
serbarea de Pa úte sala c ăminului cultural a fost plin ă (aproximativ 400 de
oameni). Singura problem ă este îns ă aceea c ă publicul nu poate finan Ġa
aceste manifest ări culturale, oamenii preferând s ă dea banii pe alte lucruri.
Serviciile sanitare
În Biertan exist ă un dispensar medical úi o farmacie privat ă, ambele
deservind atât locuitorii Biertanului, cât úi pe cei ai satelor apar Ġinătoare.
Tot în Biertan exist ăúi un cămin de b ătrâni subordonat Secretariatului de
Stat pentru Handicapa Ġi.
Dispensarul medical se află într-o clădire veche de aproximativ 100
de ani, care se confrunt ă cu problema apei din subsol. Dup ă cum spunea
doctoriĠa din Biertan, “cineva ne-a mai dat doi ani, dup ă care ne trezim în
piscină”. Dar aceasta nu este singura problem ă a dispensarului. Înainte de
1989, în Biertan, pe lâng ă medicul generalist, mai existau un medic
ginecolog úi un medic stomatolog. În prezent în Biertan nu mai exist ă decât
un medic generalist care locuie úte în localitate úi care are jum ătate de
normăúi la căminul de b ătrâni. Pân ă luna trecut ă mai exista un doctor
pentru satul Richi ú, doctor care f ăcea naveta din Media ú, dar a renun Ġat
datorită distanĠei prea mari. Astfel, pentru toate cele trei sate a mai r ămas
doar “doamna doctor”, despre care localnicii ne-au spus c ă este un “foarte
bun diagnostician úi asta e-al naibii de important”. În dispensar nu lucreaz ă
decât o singur ă asistent ă medicală. În timpul interviului, doctori Ġa ne-a spus
că atât ea, cât úi asisten Ġa medical ă pot fi chemate, în caz de urgen Ġă, la
orice oră, lucru confirmat úi de cea mai mare parte dintre localnici. Unii
dintre biertomenii intervieva Ġi ne-au spus c ă, pentru a fi trata Ġi, trebuie s ă
meargă “cu ceva la doamna doctor”, dar acestea au fost doar cazuri
izolate. În plus, un astfel de comportament intr ă încă în normalul rela Ġiei ce
se stabile úte între pacient úi medic la nivelul întregii Ġări.
În fiecare s ăptămână, doctori Ġa merge în Cop úa Mare, iar acum,
după plecarea celui de-al doilea medic, trebuie s ă-úi rezerve o zi úi pentru
Richiú. Dacă la Richi ú se poate ajunge relativ u úor, existând autobuze
Biertan–Richi ú, drumul spre Cop úa Mare este deosebit de dificil, în special

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 225
iarna. Doctori Ġa spunea c ă dacă ar avea m ăcar o biciclet ă i-ar fi mult mai
uúor.
SituaĠia cadrelor medicale a fost con útientizată în toate interviurile
drept una dintre principalele probleme ale Biertanului. Localnicii sunt
nemulĠumiĠi că trebuie s ă meargă la Dumbr ăveni sau la Media ú, chiar úi
pentru cea mai mic ă durere de din Ġi. Pentru cazurile urgente, doctori Ġa
aplică primul ajutor úi apeleaz ă la Salvarea din Media ú care de obicei
ajunge în 30 de minute.
Dispensarul a primit pentru o perioad ă, imediat dup ă 1989, ajutoare
de la nem Ġiúi de la belgieni (din satele cu care comuna Biertan este
înfrăĠită), ajutoare constând în aparatur ăúi medicamente, dar aparatura –
de cele mai multe ori – nu poate fi folosit ă, fiind învechit ă. Materialele de
strictă necesitate se primesc lunar de la Direc Ġia Sanitar ă Mediaú. Din acest
punct de vedere, dispensarul este destul de slab dotat, astfel încât “lucr ăm
tot cum útim noi, dup ă ureche úi după cum ne spune pacientul”.
Discutând despre starea de s ănătate a locuitorilor, doctori Ġa ne-a
spus că are clien Ġi permanen Ġi, unii prezentând chiar boli ale s ărăciei. Cei
mai mul Ġi dintre cei care apeleaz ă la asisten Ġă medical ă au boli/infec Ġii
acute. În luna martie 1999 erau înscri úi în eviden Ġa dispensarului 15 cazuri
de TBC, 11 cazuri de cancer, 18 cazuri de boli psihice úi nici un caz de
SIDA, acestea fiind cele mai grave boli. Exist ăúi pacienĠi cărora li s-a
prescris tratamentul, dar, neavând bani, nu au putut s ă-úi cumpere
medicamentele úi astfel boala li s-a agravat. În general, afirm ă doctoriĠa,
localnicii nu- úi pot cump ăra medicamentele decât dac ă sunt compensate,
altfel sunt prea scumpe.
Localnicii sunt înscri úi pe listele medicului de familie înc ă din anul
1994, deoarece jude Ġul Sibiu a fost jude Ġ experimental pentru noul sistem.
Problema a ap ărut după plecarea medicului care f ăcea naveta, doctori Ġa
din sat, care are deja 1.800 de persoane, fiind acum obligat ă să îi includ ă
pe listele sale úi pe cei care se înscriseser ă la acesta.
Farmacia din Biertan este cea mai veche farmacie din Transilvania,
existând din anul 1810. În prezent, farmacia apar Ġine societ ăĠii comerciale
“Natura SRL”, societate înregistrat ă în Biertan. Pe lâng ă farmacie, “Natura
SRL” are úi un mic laborator de producere a medicamentelor pe baz ă de
plante (ceaiuri, lo Ġiuni, unguente etc.). “Natura SRL” de Ġineúi un centru de
distribuire a produselor sale în Bucure úti. Activitatea acestei firme este
strâns legat ă de activitatea Societ ăĠii NaĠionale de Fitoterapie. Locuitorii
sunt mul ĠumiĠi de serviciile pe care le ofer ă farmacia. Din interviuri am aflat
că se pot comanda medicamentele necesare care nu se g ăsesc în

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 226
farmacie. Farmacista este foarte apreciat ă, în principal deoarece vinde
medicamentele úi pe credit.
Căminul de b ătrâni
În anul 1949, c ăminul de copii orfani care exista în Biertan a fost
mutat la Media ú, în locul s ău fiind transferat c ăminul de b ătrâni. Căminul
are o capacitate de 105 locuri, de doi ani fiind ocupat în totalitate úi are 30
de angaja Ġi, toĠi din Biertan. Cei îngriji Ġi în acest c ămin sunt fie pensionari
(cu pensie de vârst ă sau de boal ă), fie persoane f ără nici un venit, fie
persoane cu diferite handicapuri (nev ăzători, handicap fizic, handicap
neuro-psihic). Dintre cei interna Ġi în cămin doar o parte sunt din Biertan,
ceilalĠi fiind din alte localit ăĠi din jude Ġ.
Clădirile care apar Ġin căminului sunt foste case de locuit, adaptate,
fiind oarecum improprii pentru func Ġionarea unui c ămin. Exist ăúi o aripă
nouă unde, pe lâng ă o parte din camere, se afl ăúi birourile. Camerele au
de la dou ă până la opt paturi úi asistaĠii sunt repartiza Ġi pe camere astfel
încât să se poată ajuta unul pe altul. În fiecare camer ă “există câte unul, doi
care să-i mai dirijeze pe ceilal Ġi cât de cât”. Asista Ġilor li se asigur ă trei mese
calde pe zi (directorul ne-a spus c ă el este cel mai slab din c ămin), igiena
corporală, spălatul hainelor, asisten Ġa medical ă necesar ă (căminul are
două asistente medicale, urmând s ă fie angajat ă încă o persoan ă).
Căminul este finan Ġat de la bugetul statului, banii care vin “sunt
relativ pu Ġini, dar nu chiar de moarte”, de ajuns totu úi cât “s ă asiguri
mâncare, s ă asiguri medicamente, cur ăĠenie, aúa … elementele de baz ă”.
Pentru lucr ările de între Ġinere ale c ăminului, directorul a fost nevoit s ă caute
sponsoriz ări. Cu toate acestea, “de baz ă a fost bugetul”. Sponsoriz ările
primite se încadreaz ă în două categorii: sponsoriz ări primite de la firmele
din judeĠ (Gazmetan Media ú, două–trei firme din Biertan) au o valoare mic ă
úi apar de obicei în perioadele s ărbătorilor de iarn ă sau de Pa úti sub form ă
de alimente, îmbr ăcăminte etc. úi sponsoriz ări din Germania úi Olanda,
primite sub form ă de ajutoare: o ma úină din Germania, aparatur ă pentru
dotarea buc ătăriei, maúini de cusut, ma úini de spălat etc. Sponsoriz ările din
afaraĠării – după cum ne-a spus directorul – au venit “în perioada aia când
a fost România la mod ă. Acuma nu mai e. Au venit Bosnia, a venit
Somalia, a venit Algeria, altele. Noi nu mai suntem acuma.” Directorul a fost mulĠumitúi de ajutoarele venite de la firmele din Biertan, deoarece “nici
n-am avut preten Ġia, oamenii sunt în formare ca úi patroni. S ă adune în
primul rând.”

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 227
Cu toate acestea, c ăminul este foarte curat úi se mănâncă foarte
bine. În parte, aceasta se datoreaz ăúi directorului, care este un bun
gospodar. C ăminul are o gospod ărie anexă (în care întotdeauna exist ă cel
puĠin 20-25 de porci), dou ă hectare de p ământ arabil intravilan, o gr ădină,
sere pentru r ăsaduri. Produsele ob Ġinute sunt folosite în totalitate pentru a
asigura masa celor asista Ġi, astfel încât se economisesc destul de mul Ġi
bani, care pot fi folosi Ġi pentru alte necesit ăĠi. În aceste anexe ale c ăminului
lucrează o parte din angaja Ġi, dar úi o parte dintre cei asista Ġi: cei care sunt
apĠi de munc ăúi vor să munceasc ă. “Sunt oameni care prefer ă să
munceasc ă … că-n viaĠa lor au útiut să munceasc ă, să facă treaba aia sau
să facă ceva. Dac ă nu-i laúi să facă nimic e r ău.” În timpul interviului,
directorul ne-a dest ăinuit care este viziunea sa despre cum trebuie s ă
funcĠioneze căminul:
“Aici trebuie s ă fie ca într-o gospod ărie, ca într-o familie. Asta rezolv ă problema.
Dacă tata gânde úte bine úi pune pe fiecare la locul lui, face treaba. Dac ă nu, nu
merge.”
EducaĠia
În comuna Biertan exist ă trei úcoli: în Cop úa Mare úi în Richi ú câte o
úcoală cu clasele I–IV, iar în Biertan o úcoală cu clasele I–VIII. ùcoala din
Biertan func Ġionează în două sedii, bine între Ġinute: în centrul satului se afl ă
clădirea unde înva Ġă elevii din ciclul gimnazial, iar elevii din ciclul primar
învaĠă în clădirea situat ă pe strada Avram Iancu, într-o pia Ġă despre care
am aflat c ă înainte de 1989 reprezenta centrul zonei în care locuiau
românii.
Directorul úcolii ne-a spus c ăúcoala se confrunt ă cu dou ă mari
probleme: fluctua Ġia cadrelor didactice úi lipsa materialelor necesare
desfăúurării în bune condi Ġii a procesului de înv ăĠământ. Materialele
didactice sunt învechite, dup ă 1989 úcoala primind mult prea pu Ġine. Spre
deosebire de úcoala din Mo úna15, unde directorul a reu úit să înfiinĠeze încă
două clase complementare úi a reuúit să doteze úcoala chiar úi cu
calculatoare, în Biertan se pare c ă au lipsit atât resursele, cât úi omul care
să facă toate acestea. Dac ă în Moúna o mare parte din dotarea úcolii a fost
oferită de germanii care au adus ajutoare, în Biertan ajutoarele au “ocolit”
úcoala, îndreptându-se cu prec ădere spre c ăminul de b ătrâniúi către
grădiniĠă. Spunem c ă a lipsit úi omul care ar fi putut s ă ajute úcoala,
deoarece înfiin Ġarea claselor complementare nu necesit ă un efort financiar

15 Vezi Berevoescu, Ionica; St ănculescu, Manuela, Moúna, un sat care se
reinventeaz ă, în "Sociologie Româneasc ă", Bucure úti, nr.1/1999.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 228
uriaú, aceste clase fiind cu atât mai necesare în Biertan cu cât distan Ġa
până în Dumbr ăveni – unde exist ă un liceu úi o úcoală profesional ă – este
mai mare decât distan Ġa dintre Mo únaúi Mediaú, accesul fiind úi mai dificil.
Astfel, putem spune c ă dacăúcoala din Mo úna reprezint ă o excep Ġieúi, în
acelaúi timp, un posibil model, úcoala din Biertan este un exemplu tipic
pentru situa Ġiaúcolilor din mediul rural.
A doua problem ă majoră pentru úcoala din Biertan o reprezint ă
situaĠia cadrelor didactice. În prezent, exist ă un num ăr suficient de cadre
didactice, dup ă cum ne-a spus directorul úcolii, dar nu sunt toate calificate.
Pentru ciclul primar exist ăúase clase (o clas ă întâi, o clas ă a doua, dou ă
clase a treia úi două clase a patra) în sistem normal, la care se adaug ăúi o
clasă specială cu predare în limba german ă. Din cei úapte învăĠători, doar
doi sunt califica Ġi, restul de cinci fiind în curs de calificare. În Cop úa Mare úi
Richiú situaĠia este úi mai grea, neexistând decât trei înv ăĠători în fiecare
sat, astfel încât clasele a doua úi a treia au cursurile împreun ă. Din cei zece
profesori din Biertan (vârsta medie este de 33 de ani), trei sunt naveti útiúi
doarúapte sunt califica Ġi. Aceast ă situaĠie îi nemul Ġumeúte pe p ărinĠii
elevilor. Un localnic ne-a spus c ă există o clasă care a avut în trei ani patru
diriginĠi, fiecare cu alt stil de predare, ceea ce nu face altceva decât s ă
producă dificultăĠi în procesul de înv ăĠământ. De altfel, din cei zece
profesori, doar doi sunt titulari. O posibil ă cauză a acestei fluctua Ġii o
reprezint ăúi lipsa caselor care s ă fie date de c ătre primărie profesorilor
care vin în Biertan. În prezent, cei care vin pentru a preda ori fac naveta, ori stau cu chirie.
Doar jum ătate din absolven Ġii clasei a opta î úi continu ă studiile, cea
mai mare parte la liceul sau la úcoala profesional ă din Dumbr ăveni, unde
anul trecut au fost admi úiúase, respectiv 16 elevi.
O altă problem
ă o constituie transportul elevilor din Cop úa Mare úi
Richiú la Biertan. Cei din Cop úa Mare vin la úcoală pe jos, în condi Ġiile în
care drumul are aproximativ 3 km úi nu este asfaltat. De obicei elevii
parcurg acest drum în aproximativ 60 de minute. Elevii din Richi ú, care se
află la úapte km de Biertan, pot veni cu autobuzul, dar trebuie s ă cumpere
abonament, care cost ă 100.000 de lei pe lun ă, sumă destul de mare pentru
bugetul localnicilor. Directorul úcolii ne-a spus c ă proprietarul autobuzului
este din Mo únaúi stabileúte preĠul după cum vrea el, neexistând o firm ă
concurent ă.
Localnicii erau nemul ĠumiĠiúi de faptul c ă anul acesta nu s-au mai
acordat bursele sociale (în Biertan exist ă 179 de elevi care ar trebui s ă
primeasc ă acest tip de presta Ġie social ă). Autorit ăĠile locale nu sunt îns ă
vinovate de aceast ă situaĠie, deoarece bursele sociale se acord ă de către

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 229
inspectoratul jude Ġean. În satul Biertan exist ă 305 elevi, num ărul copiilor de
vârstăúcolară care nu frecventeaz ăúcoala fiind redus: este vorba de doar
20 de copii. Directorul ne-a spus c ă unul dintre principalele motive pentru
care părinĠii îúi trimit copiii la úcoală îl reprezint ă alocaĠia de copil. De altfel,
am putut observa, în urma aplic ării chestionarelor, c ă există familii a c ăror
singură sursă de venit const ă din aceste aloca Ġii.
ùcoala are îns ăúi alte probleme decât cele enumerate de director.
Laúcoală orele de religie se fac separat, în func Ġie de cultul de care apar Ġin
copiii. Acest lucru este normal, date fiind diferen Ġele existente între culte.
Problema a ap ărut însă în momentul în care o parte din cadrele didactice
au început s ă facă presiuni asupra elevilor pentru a nu merge la grupa
greco-catolic ă, presiuni înso Ġite de amenin Ġări. Informa Ġia nu a fost
confirmat ăúi de alte surse, dar este consistent ă cu ceea ce am aflat despre
conflictul “mocnit” care exist ă între cele dou ă culte la nivelul liderilor (al
preoĠilor). În acest caz, putem vorbi despre o anumit ă stare de intoleran Ġă
religioasă, din fericire pu Ġin răspândită în rândul locuitorilor.
În fiecare din cele trei sate ale comunei exist ă câte o gr ădiniĠă cu
program normal. Educatoarele din Cop úa Mare úi Richiú sunt în curs de
calificare. Biertanul are în plus úi o grădiniĠă cu program prelungit, la care
însă părinĠii trebuie s ă plătească o taxă de 120.000 de lei lunar. Aceast ă
sumă ni se pare mare pentru mediul rural, astfel încât o parte dintre cei
care au nevoie de serviciile sale nu o pot folosi din cauza lipsei banilor. Acest lucru nu este îns ă o sursă de inegalit ăĠi sociale (cum era cazul la
Moúna), deoarece exist ăúi o grădiniĠă cu program normal.
Biserica
În Biertan exist ă trei mari culte: cre útin-ortodoc úii, greco-catolicii úi
evanghelicii, la care se adaug ăúi cultele cu mai pu Ġini enoria úi: romano-
catolicii, penticostalii, adventi útii. Biserica evanghelic ă este chiar cetatea
săsească, aflată în centrul satului, biserica greco-catolic ă se află pe strada
Avram Iancu, iar biserica ortodox ă este situat ă pe strada Horia, într-o zon ă
periferică. Atât biserica ortodox ă, cât úi cea greco-catolic ă se află într-o
stare bun ă, neavând nevoie de repara Ġii. De altfel, biserica ortodox ă a fost
renovată cu câĠiva ani în urm ăúi se află încă într-o stare foarte bun ă, la
aceasta contribuind úi interdic Ġia, stabilit ă de preot, de a se aprinde
lumânări în biseric ă. Iarna evanghelicii Ġin slujbele într-o cl ădire lâng ă casa
parohială evanghelic ă, deoarece în cetate este foarte frig.
Localnicii ne-au spus c ă între ei nu exist ă conflicte pornind de la
religie. Dup ă 1989 a existat un singur conflict, între biserica ortodox ăúi cea

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 230
greco-catolic ă, generat de retrocedarea casei parohiale greco-catolice. În
perioada în care cultul grec-catolic era interzis, casa parohial ă a acestui
cult a fost trecut ă în proprietatea bisericii ortodoxe. Având dou ă case
parohiale, biserica ortodox ă a vândut una úi a păstrat-o pe cea greco-
catolică. La legalizarea bisericii greco-catolice, biserica ortodox ă nu a mai
vrut să înapoieze casa parohial ă proprietarului de drept, ceea ce a generat
conflictul dintre cele dou ă biserici. Conflictul îns ă nu a c ăpătat o mare
amploare în rândul localnicilor, fiind în cele din urm ă soluĠionat. Bisericii
greco-catolice i s-a pus la dispozi Ġie o nouă casă parohial ă. De altfel, exist ă
cazuri în care aceea úi familie pl ăteúte taxele atât la biserica ortodox ă, cât úi
la cea greco-catolic ă. Cu toate acestea, conflictul între cei doi preo Ġi încă
există. De 9 mai în Biertan se s ărbătoreúte Ziua Eroilor, iar anul trecut
trebuia ca cei doi preo Ġi să oficieze slujba împreun ă, la aceea úi masă. Cu
puĠin înaintea slujbei îns ă, preotul ortodox a refuzat s ă mai oficieze slujba
la aceea úi masă cu preotul greco-catolic (fiind puternic influen Ġat de so Ġia
sa)úi astfel slujba, de úi a fost Ġinută de cei doi preo Ġi împreun ă, s-a Ġinut la
mese separate.
Studiul de teren a avut loc în perioada s ărbătorilor de Pa úteúi am
putut să participăm la slujbele Ġinute cu aceast ă ocazie. În biserica ortodox ă
ni s-a p ărut interesant faptul c ă existau b ănci pentru ca aceia care
participau la slujb ă să se poată aúeza. Acest model este în mod clar preluat
de la biserica evanghelic ă. Tot de influen Ġă evanghelic ă ni s-a p ărutúi
poziĠionarea în biseric ă în funcĠie de vârst ă: tinerii care au peste 14 ani pot
participa la slujbe cu condi Ġia să stea la balcon. Aceast ă regulă se aplic ă
doar pân ă în momentul c ăsătoriei. În biserica evanghelic ă tinerii peste 14
ani stau în spatele celorlal Ġi participan Ġi la slujb ă. Aceste influen Ġe indică
respectul pe care localnicii îl au înc ă pentru modelul cultural s ăsescúi
flexibilitatea comunit ăĠii religioase. Tot la slujba de Înviere am putut observa
úi sumele de bani l ăsate la icoan ă de către credincio úi. Cea mai mare parte
a localnicilor au donat sume de cel mult o mie de lei, ceea ce se poate interpreta drept un semn de s ărăcie a locuitorilor satului.
AutorităĠile locale
Din 1989 pân ă în prezent, Biertanul a avut úase primari, dintre care
patru în perioada 1989–1992. La alegerile din 1996 au fost patru candida Ġi
pentru postul de primar. Primarul actual a candidat din partea PUNR-ului úi
a mai fost primar úi înainte de 1989. Viceprimarul a candidat din partea

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 231
PDAR-ului úi a mai fost primar în perioada 1992–1996, iar la alegerile din
1996 a ocupat locul doi. În prezent el ocup ă funcĠia de viceprimar, fiind
numit de consiliul local. Consiliul local este format din 11 consilieri úi are
următoarele caracteristici: to Ġi consilierii locali sunt de na Ġionalitate român ă,
există o singur ă femeie consilier, Biertanul are nou ă consilieri (PUNR – 4,
PDAR – 4, PD – 1, PDSR – 1, PN ğCD – 1), Cop úa Mare are doi consilieri
(PUNRúi PDAR), iar din Richi ú nu este nici un consilier.
Istoria postdecembrist ă a autorit ăĠilor locale a cunoscut dou ă etape.
Prima etap ă, din 1990 pân ă în 1992, poate fi caracterizat ă drept o perioad ă
de “căutări”, de “incertitudini”, ceea ce explic ă numărul mare de ocupan Ġi ai
fotoliului de primar. A doua etap ă, după 1992, se caracterizeaz ă printr-o
oarecare stabilitate, mai ales dac ăĠinem seam ă de faptul c ă fostul primar
ocupă în prezent func Ġia de viceprimar.
Se pare c ă la alegerile din 1996 au fost o serie de nereguli. Dac ă în
Biertan au fost 8 voturi anulate, iar în Cop úa Mare 9, în Richi ú au fost nu
mai puĠin de 100 de voturi anulate, fapt interpretat de unii localnici drept
fraudă în alegeri. Primarul nu a câ útigat alegerile în Biertan, ci în Richi úúi
în Copúa Mare (localitatea sa natal ă). Interesant este úi faptul c ă între cei
11 consilieri nu exist ă nici un consilier Ġigan, în timp ce 32,6% din popula Ġia
Biertanului este alc ătuită din Ġigani. Un informator Ġigan din sat ne-a spus c ă
la alegerile din 1996 úi-a depus candidatura pentru consiliu úi un Ġigan, care
s-a retras îns ă deoarece fusese pus ultimul pe buletinul de vot, situa Ġie
considerat ă de candidat drept “b ătaie de joc”. O alt ă persoan ă ne-a spus
într-un interviu c ă primarul a avut o politic ă foarte bun ă, care a dat o úansă
comunei, de a-i grupa pe Ġigani în zonele periferice ale satului pentru a nu fi
“prea vizibili.” Alte discu Ġii au arătat replica func Ġionarilor prim ăriei la cererile
venite din partea Ġiganilor de a se repara str ăzile pe care stau: “mai întâi
casaúi apoi grajdurile” (cu varianta “mai întâi fa Ġaúi apoi spatele”). Toate
aceste date indic ă o posibil ă politică de izolare a Ġiganilor din Biertan, ceea
ce, în combina Ġie cu situa Ġia material ă precară a acestora, poate genera, în
timp, o serie de tensiuni interetnice.
La întrebarea “Care sunt oamenii cei mai respecta Ġi din sat?”, din 46
de răspunsuri, 22 l-au indicat pe primar úi 6 pe viceprimar, ceea ce indic ă
un nivel mare de încredere. Respectul pentru primar pare s ă fie influen Ġat
de doi factori: este singurul proprietar de brut ărie care d ă pâine pe credit úi,
în al doilea rând, în perioada în care a lucrat ca veterinar a ajutat oamenii ori de câte ori ace útia au avut nevoie. Profesia sa i-a adus în mod clar un
mare capital de încredere, deoarece “omul e strict legat prin animale, prin activitatea zilnic ă pe care o face, de vite, de porci. Aia e averea lui. ùi dacă
ăsta nu se ducea s ă le repare … omul era în pierdere. ùi aúa că îi făceau

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 232
pe plac”. Un localnic ne-a spus c ă sloganul primarului în alegeri a fost
“Dacă nu sunte Ġi cu mine, nu v ă mai vindec animalele”. Probabil c ă este
vorba despre un slogan “neoficial.” În perioada de dinainte de 1989, când a mai fost primar, oamenii ne-au spus c ă era o “mân ă de fier”, "t ăiaúi
spânzura", unii caracterizându-l drept “genul de om de cast ă”. Dar aceste
lucruri au fost uitate (sau iertate), pentru s ăteni fiind mai important
comportamentul primarului în prezent.
Există foarte multe plângeri din partea oamenilor care nu úi-au mai
primit ajutorul social de aproape un an de zile, ace útia considerând c ă
primarul este vinovat de aceast ă situaĠie. Primarul sus Ġine că nu exist ă bani
pentru a pl ăti ajutorul social, dar oamenii se întreab ă de ce în alte comune
din jur sunt bani úi în Biertan nu sunt. Un informator ne-a spus c ă nu prea
sunt bani pentru ajutoare sociale, dar, chiar dac ă ar fi, acestea nu s-ar da,
deoarece prim ăria nu a mai depus dosarele la Sibiu.
Aspectele negative prezentate mai sus se echilibreaz ă însă cu ceea
ce s-a făcut la prim ăria din Biertan, c ăci existăúi plusuri, nu doar minusuri.
Anul trecut (1998), prim ăria a primit de la consiliul jude Ġean un
calculator. Deocamdat ă, nimeni din prim ărie nu útie să foloseasc ă acest
calculator (exist ă două persoane care sunt dispuse s ă urmeze un curs de
pregătire în utilizarea calculatoarelor), dar primarul are în vedere
"întocmirea unui contract cu o firm ă specializat ă în a introduce pe
calculator toate datele privind eviden Ġele contabile de la nivel de prim ărie,
evidenĠele registrului agricol." Prim ăria mai dispune úi de un tractor cu dou ă
remorci cu care "în primul rând, execut ăm scosul gunoiului menajer din
cele trei sate ale comunei, transportul îngr ăúămintelor chimice de la
combinate în p ăúune, al materialelor de construc Ġii, precum úi posibilitatea
închirierii de c ătre persoane fizice sau juridice a tractorului, conform
hotărârii consiliului local úi normativelor de taxare". Tractorul este folosit úi
ca "instrument de schimb". Am asistat la un astfel de aranjament: directorul căminului de b ătrâni avea nevoie de un tractor pentru a transporta ceva, în
timp ce primarul avea nevoie de oameni care s ă cureĠe centrul comunei
înainte de s ărbătorile de Pa úte. Astfel, s-a ajuns la un schimb echitabil:
primarul a împrumutat tractorul c ăminului de b ătrâni, în timp ce directorul
căminului a dat oameni pentru cur ăĠenie. Astfel de în Ġelegeri sunt relativ
frecvente, nu doar cu c ăminul de b ătrâni, ci úi cu celelalte institu Ġii. De
altfel, primarul afirm ă: "noi le st ăm la dispozi Ġie, din toat ă sărăcia, să-i
ajutăm cu ce putem." Acest tip de colaborare, serviciu contra serviciu, este
des utilizat de prim
ărie. Trebuie spus c ă primarul acord ă o aten Ġie
deosebit ă modului în care se prezint ă comuna, mai cu seam ă datorită
numărului mare de vizitatori str ăini. Pentru a putea îngriji parcul din centrul

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 233
comunei, prim ăria a angajat o persoan ăúi, pentru c ă nu exist ă fonduri din
care să fie plătită, i s-a dat în folosin Ġă o grădină.
Primarul a indicat o serie de proiecte care au fost deja finalizate
după 1996: construc Ġia unui pod din beton în aval de Biertan, pod care face
legătura între patru hotare (aproximativ 500 de hectare de teren agricol);
asfaltarea str ăzii Coúbuc, strad ă care înconjoar ă biserica-cetate;
amenajarea parcului din centrul satului Biertan; s-a rezolvat iluminatul public în toat ă comuna, iar pe artera principal ă a satului Biertan s-au
instalat l ămpi noi; pe strada Brazilor s-a construit un pode Ġúi alte dou ă au
fost refăcute; s-a regularizat úi curăĠat pârâul de pe strada Clo úca din satul
Biertan; în Cop úa Mare, pe artera principal ă, s-au ref ăcut două poduri cu
role de scurgere; în Richi ú s-a construit un bazin de îmb ăiere a oilor pentru
tratamentul scabiei; s-au ref ăcut mai multe poduri úi podeĠe în câmp, pentru
a facilita transportul produselor úi accesul tractoarelor la lucr ările
pământului; anual, au loc lucr ări minore de între Ġinere: văruire, între Ġinerea
úi decolmatarea ú
anĠurilor etc.
Viceprimarul sus Ġine că aceste proiecte au fost, într-adev ăr,
finalizate de actuala conducere, dar au fost ini Ġiate de el, în perioada când
era primar, fiind nemul Ġumit că primarul nu recunoa úteúi contribu Ġia sa.
Acestea sunt mici neîn Ġelegeri, generate probabil de dorin Ġa de a câ útiga
capital electoral. Ceea ce conteaz ă este că proiectele au fost continuate úi
după schimbarea echipei care le-a demarat úi că sătenii au fost cei care au
avut de câ útigat cel mai mult.
La prim ărie exist ă mai multe proiecte de viitor: studii de
prefezabilitate pentru modernizarea altor str ăzi din Biertan; racordarea
comunei la circuitul telefonic interurban; canalizarea; introducerea apei; dotareaúcolii cu aparatur ă modernă; asfaltarea drumurilor dintre Biertan úi
Copúa Mare, dintre Richi úúi Hula Peri úorului (DJ 141b); omologarea, în
colaborarea cu ANTREC, a cel pu Ġin 10-15 gospod ării care s ă practice
turismul rural; crearea unei rampe ecologice de colectare a gunoiului menajer. Scopul tuturor acestor proiecte este de a transforma Biertanul din comună în oraú turistic. Primarul este pu Ġin încrez ător în úansele de reu úită
ale acestor proiecte, în principal datorit ă lipsei banilor de la buget, care
"anul acesta parc ă e mai s
ărac ca niciodat ă." Consider ă că noua lege a
administra Ġiei locale va împiedica finalizarea acestor proiecte:
"Având în vedere c ă din acest an execu Ġia bugetar ă este local ă, sursele de
venituri foarte mici, volumul de lucr ări pe care am dori noi s ă le execut ăm –
multe ar fi. Dar din lipsa fondurilor financiare, la capitolul venituri st ăm foarte
rău. Ne mai gândim úi la aspectul … dac ă sursa de venit este mic ă denotă căúi
sursa de finan Ġare, sursa de venit a locuitorilor comunei este s ăracă. Bani să

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 234
fie, că restul ar fi totul în regul ă."
În fiecare an sau ori de câte ori este nevoie, prim ăria organizeaz ă
adunarea cet ăĠenească, adunare în care primarul prezint ă raportul privind
starea economic ăúi socială a comunei. La aceast ă adunare, care este o
úedinĠă publică, deschis ă, pot participa toate persoanele din sat, dar, de
cele mai multe ori, fiecare familie î úi trimite un reprezentant. De obicei la
aceastăúedinĠă căminul cultural este plin, s ătenii fiind interesa Ġi să afle
“cum merge” comuna lor. La prim ărie nu exist ă program special pentru
audienĠe. Orice persoan ă care are treab ă cu primarul poate veni la orice
oră din timpul programului. Anul trecut (1998) primarul a avut 376 de
audienĠe, iar anul acesta, în primele patru luni, 186 de audien Ġe.
Primăria, alături de Societatea de Fitoterapie din România
(reprezentat ă de dl R.L.), a înfiin Ġat în 1996 Funda Ġia Biertan 2000, despre
care R.L. spunea:
“FundaĠia Biertan 2000 s-a creat ca un consor Ġiu local în 1996, în septembrie, cu
ocazia întâlnirii sa úilor de pretutindeni. Am convenit, împreun ă cu primăria, să
realizăm fundamentele unui consor Ġiu local […] se sim Ġea că există posibilitatea
de a antrena, de a dezvolta proiecte pe baza acestui consor Ġiu. Membrii
fondatori sunt prim ăriaúi SFR. Este un ONG.”
ActivităĠi economice
Agricultura
“Păi numai de la Biertan în jos c ătre
ùaroú parcă îmi vine s ă plâng când v ăd
acolo tot pustiu tot… E p ăcat de atâta
teren să nu fie lucrat” (localnic).
Comuna Biertan este una dintre cele mai mari comune din jude Ġul
Sibiu, având o suprafa Ġă agricolă totală de 9.291 hectare. Din aceast ă
suprafaĠă, 18% este teren arabil, 41% reprezint ă păduri, 37% – p ăúuniúi
fâneĠe, iar restul, 4%, sunt vii úi livezi. Aceast ă configura Ġie a pământului
Biertanului – cu mai pu Ġin de o cincime din p ământ arabil – indic ă în mod
clar că zona este mult mai potrivit ă zootehniei decât agriculturii.
Din suprafa Ġa arabil ă totală, 62% se afl ă în proprietatea
gospodăriilor particulare, 17% în proprietatea str ăinaúilor, 19% sunt în

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 235
proprietatea IAS-ului, iar 2% în proprietatea Asocia Ġiei Saúilor (vezi anexa –
tabelul A7). În aceste condi Ġii, nu mai pu Ġin de 79% din suprafa Ġa arabilă
(pământul de Ġinut de gospod ăriile particulare úi de străinaúi) este fie lucrat ă
la nivel de gospod ărie, fie dat ă în arend ă. Pentru cei care î úi lucreaz ă
pământul în cadrul gospod ăriei, aceast ă situaĠie este deosebit de dificil ă.
PreĠurile prea mari pentru lucr ările mecanizate, lipsa utilajelor mecanizate,
preĠurile prea mici ob Ġinute pentru produse, lipsa pie Ġelor de desfacere nu
fac altceva decât s ă “împingă”Ġăranul către practicarea unei agriculturi de
subzisten Ġă. În majoritatea cazurilor p ământul nu a fost înapoiat într-un
singur loc, ci în dou ă-trei parcele sau chiar mai multe, astfel încât cei mai
mulĠi dintre oameni muncesc parcela cea mai bun ă, lăsând nelucrate
celelalte parcele pe care le au în proprietate. Vânzarea produselor agricole obĠinute de pe p ământ este un comportament rar întâlnit în Biertan,
oamenii preferând s ă foloseasc ă aceste produse în propria gospod ărie fie
pentru consumul propriu, fie pentru hrana animalelor.
Pentru p ăúuniú
i fâneĠe situaĠia este diferit ă: gospod ăriile particulare
deĠin doar 40%, IAS-ul de Ġine 48%, str ăinaúii au 10%, iar Asocia Ġia Saúilor
restul de 2%. IAS-ul de Ġine cea mai mare suprafa Ġă de păúuniúi fâneĠe,
lucru explicat de prezen Ġa în Biertan a unei ferme zootehnice, filial ă a IAS-
ului din Dumbr ăveni. Localnicii au, de asemenea, o suprafa Ġă important ă de
păúuniúi fâneĠe, deoarece, la împ ărĠirea pământurilor, cei care nu aveau
pământ au primit cel pu Ġin o parcel ă de fânea Ġă. O mare parte dintre cei
împropriet ăriĠi au primit 50 de ari de teren arabil úi 60 de ari de fânea Ġă. De
pe acest p ământ localnicii î úi asigură hrana pentru animale în special
pentru perioada de iarn ă.
IAS-ul din Dumbr ăveni mai de Ġine în Biertan úi o ferm ă viticolă,
acest lucru explicând de ce 94% din viile úi livezile Biertanului se afl ă în
proprietatea IAS-ului. Localnicii de Ġin doar 9% din p ăduri, restul fiind în
proprietatea persoanelor juridice.
Inginerul agronom ne-a spus c ă doar 30% din p ământ este bun
(este considerat de categoria întâi pe zon ă), restul fiind p ământ de
categoria a treia. Înainte de 1989 se lucra dup ă bonitare úi se cultivau:
grâu, porumb, cartofi, sfecl ă furajeră, sfeclă de zahăr, trifoi, lucern ă. Pe
întreaga comun ă există în jur de 600 hectare, din care 150 în satul Biertan,
care “sunt foarte bune, se preteaz ă la orice cultur ă, ai garan Ġia că duc orice
plantă”. Din cauza climei din zon ă nu se pot cultiva îns ă plante cu ciclu de
vegetaĠie lung (care sunt plante de produc Ġie mare), deoarece nu ajung la
maturitate.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 236
ÎmpărĠirea pământului
Până în prezent, în Biertan au fost eliberate 94% din titlurile de
proprietate (954 dintr-un total de 1017), situa Ġie destul de rar întâlnit ă în
satele din România. Împ ărĠirea pământului a avut loc f ără probleme, cu mici
excepĠii: au existat câteva persoane care au dorit s ă primeasc ă pământul
doar într-o anumit ă zonă, ceea ce a generat câteva certuri minore. Îns ă
marea parte a popula Ġiei din Biertan este mul Ġumită de modul în care a fost
împărĠit pământul, lucru confirmat de toate persoanele cu care am discutat.
În comun ă există încă 331 de gospod ării fără pământ, dintre care 157 în
Biertan.
În Biertan úi în Cop úa Mare p ământul s-a împ ărĠit pe vechile
amplasamente, în timp ce la Richi ú s-a aplicat sistemul “primul venit –
primul servit”. La Richi ú a fost posibil acest lucru deoarece înainte de 1989
Richiúul avea un mai mare procent de sa úi. După plecarea sa úilor a rămas
o mare suprafa Ġă de pământ excedentar, astfel încât s-a hot ărât să se dea
fiecăruia pământ acolo unde dore úte, iar pământul r ămas nedistribuit s ă
intre la rezerva prim ăriei. Aceast ă modalitate de împ ărĠire a pământului a
fost mai avantajoas ă, deoarece to Ġi cei care au primit p ământ au primit de
categoria întâi, pe când, dac ă ar fi primit pe vechile amplasamente,
pământul ar fi fost úi de calitate mai slab ă. Primăria deĠine ca rezerv ă 396
hectare de p ământ, din care cea mai mare parte se afl ă în satul Richi ú. Din
acest pământ, o treime este arabil.
ÎmpărĠirea pământului pe vechile amplasamente a avut îns ăúi
consecin Ġe neplăcute, cea mai grav ă fiind puternica fragmentare a
pământului. Un localnic ne spunea în timpul interviului c ă biertomenii poate
ar fi acceptat s ă primeasc ă pământulúi în alt loc decât cel în care l-au avut
înainte, dar “str ăinaúii au venit s ă-úi ia pământulúi nu au vrut decât pe
vechile amplasamente úi au frac Ġionat pământul”. Aceast ă fragmentare a
pământului, combinat ă cu lipsa utilajelor úi cu configura Ġia terenului, care
este puĠin prielnic lucr ărilor mecanizate, au împiedicat formarea asocia Ġiilor
agricole în Biertan.
Din datele furnizate de prim ărie, reiese c ă în Biertan p ământul nu s-a
vândut. Exist ă doar dou ă persoane care au vândut în total 5 hectare la un
preĠ mediu de 1.000.000 lei pe hectar. Un s ătean ne-a explicat:
“Pământ n-au vândut, c ă cine-l cump ără?ùi scump… Mai degrab ă, care-l ia, îl ia
(în arend ă, n.n.) úi-l lucră cu 20-30% de la an la an.”
Tot de la prim ărie am aflat c ă există 31 de gospod ării care dau
pământ în arend ă. Dintre acestea îns ă doar dou ă dau pământul cu acte,
restul preferând “s ă se înĠeleagă” cu cel care ia p ământul. Cei care dau

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 237
pământ în arend ă sunt în principal b ătrânii – care nu au bani pentru a- úi
lucra terenul úi nici nu dispun de for Ġa de munc ă necesar ă – úi străinaúii,
dar în mai mic ă măsură. Pentru p ământul lor, ei primesc între 20 úi 30% din
ceea ce s-a produs. Cei care iau p ământul în arend ă sunt cei care nu au
pământ sau au prea pu Ġin, dar dispun de resursele necesare pentru a îl
lucra: fie utilaje, fie bani, fie for Ġă de munc ă. Există însă puĠine persoane
care sunt dispuse s ă ia pământ în arend ă. Există două explicaĠii pentru
faptul că oamenii nu înregistreaz ă la primărie pământul dat în arend ă: în
acest fel nu se mai pl ăteúte impozit úi/sau cei care iau p ământul sunt
oameni de încredere.
Cei care nu aveau p ământ au primit pe baz ă de cerere (în
conformitate cu Legea nr. 18/1991) 50 de ari de teren arabil úi 60 de ari de
fâneaĠă, pământ din rezerva prim ăriei. Din p ăcate, acest p ământ nu este
comasat, ci se afl ă în trei hotare diferite úi destul de departe de sat. Acest
lucru împiedic ă folosirea p ământului la întreaga capacitate. La nivelul
anului 1998, în Biertan doar 25% din gospod ării nu aveau p ământ în
proprietate, în timp ce în Cop úa Mare procentul era de 31%, iar în Richi ú de
30%. Pe întreaga comun ă, 28% din gospod ării nu aveau p ământ. În satul
Biertan nu se observ ă diferenĠe între etnii privind num ărul gospod ăriilor fără
pământ. Procentul gospod ăriilor de rromi care nu au p ământ în Biertan este
apropiat de cel al celorlalte etnii, demonstrând c ă etnia nu a fost un criteriu
pentru împ ărĠirea pământului.
Întrebând de ce exist ă gospod ării fără pământ, ni s-a r ăspuns:
“Acum ar mai fi p ământ, dar cine merge s ă lucre prin alte p ărĠi, că vin porcii
mistreĠi…” Ca úi în cazul Mo únei, exist ă pământ, dar este departe de sat,
este de calitate mai slab ăúi culturile sunt distruse de animalele s ălbatice.
CAP–AGROMEC (SMA)–IAS
După 1989 s-au desfiin Ġat atât AGROMEC-ul, cât úi CAP-ul.
SecĠiile, maúinileúi animalele CAP-ului “s-au vândut aproape pe nimic”. În
momentul desfiin Ġării, în cadrul CAP-ului func Ġionau mai multe sec Ġii de
producĠie: o sec Ġie de sucuri, o forj ă, două tâmplării, o sec Ġie de sărăĠele,
solarii etc. În CAP nu au fost decât dou ă maúiniúi un tractor, majoritatea
utilajelor apar Ġinând AGROMEC-ului: 12 tractoare utilate complet, 5
combine (alt ă persoan ă, care lucrase de asemenea în AGROMEC, ne-a
spus că înainte de 1989 erau 25 de tractoare úi 10 combine). Utilajele au
fost scoase la licita Ġie, cei care lucraser ă în cadrul AGROMEC-ului având
prioritate la cump ărare. Astfel, o parte din utilaje au ajuns la oameni din
Dumbrăveni, care lucraser ă în Biertan. Tractoarele din cadrul AGROMEC
s-au vândut în rate tractori útilor din sat pe un pre Ġ scăzut. Dar din toate

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 238
tractoarele vândute la lichidare, acum nu mai exist ă în Biertan decât unul
singur. Ulterior am aflat, de la unul din tractori útii din sat, c ă dintre cei care
au cump ărat tractoarele în acea perioad ă doar unul sau doi le-au cump ărat
pentru ei, restul licitând pentru o alt ă persoan ă care dispunea de bani, dar
nu avea dreptul s ă le cumpere, nelocuind în sat. Din cele cinci combine
existente, în prezent mai exist ă doar dou ă, ambele fiind stricate úi imposibil
de reparat. Astfel, în urma desfiin Ġării acestor dou ă unităĠi, nici satul úi nici
localnicii nu au avut mai nimic de câ útigat. Dimpotriv ă, după spusele unui
localnic, “dup ă ce s-a desfiin Ġat CAP-ul s-au cam desfiin Ġatúi ei, au r ămas
cu pământul pe care l-au primit úi nu mai pot s ă-úi câútige existen Ġa”.
În Biertan exist ă două secĠii ale IAS Dumbr ăveni: o ferm ă
zootehnic ăúi o cramă, iar în Richi ú există o fermă de vie. Sec Ġia din Richi ú
lucrează în pierdere, dar cele dou ă secĠii din Biertan lucreaz ă foarte bine.
Dat fiind c ă secĠiile din Biertan apar Ġin de Dumbr ăveni, conducerea local ă
nu se poate implica în modul de administrare a acestor sec Ġii. Discutând
despre situa Ġia în care se afl ă secĠiile IAS-ului din Biertan, ni s-a spus:
“Eu nu útiu de ce tot se bate apa în piu ă cu privatizarea IAS-urilor. IAS-urile sunt
privatizate de cel pu Ġin doi ani jumate, trei. Îi zice de stat, pentru c ă e
patrimoniu, dar cu ce i-a ajutat statul de trei ani de zile? P ăi ca să fiu copilul
dumitale, dumneatale trebuie s ă mă ajuĠi cu ceva… Dar pe IAS-ul îi omoar ă
dobânzile bancare în primul rând úi în al doilea rând guvernul, c ă nu le rezolv ă
ceva cu dobânzile, cu banii ce i-o luat… Ei tot ce muncesc, muncesc pentru
dobânzi, muncesc pentru b ănci… Acum lucreaz ă altfel, îúi drămuiesc fiecare
litru de motorin ă, nu lucreaz ă de mântuial ă, nu lucreaz ă pe pierdere, lucreaz ă
pe câútig, dar ce câ útigă le ia banca, pe dobânzi bancare. Asta îi omoar ă, cu
dobânzile bancare, pe ei. Asta una la mân ă. A doua: datoriile care s-au f ăcut,
când s-au f ăcut, s-au f ăcut în general pe IAS-ul întreg úi acuma pl ătesc toate
fermele în mod egal. Nu-i cinstit. ùi-asta la nivel de Ġară e, nu numai la nivel de
Biertan. Nu-i cinstit. Fiecare s ă-úi plătească datoria lui. De exemplu, avem
zootehnia aici, care merge foarte bine, avem crama, care merge foarte bine. Nu
au lucrat pe pierdere niciodat ă, dar ei pl ătesc datoriile altora” (C.I., antreprenor).
Ferma de vie de la Richi ú “s-a cam distrus din lips ă de fonduri.”
Terasele f ăcute înainte de 1989 pentru vi Ġa de vie au fost f ăcute greúit, cu o
lăĠime de trei–patru metri, iar rândurile din margine nu dau rod, ceea ce
înseamn ă o produc Ġie redusă de struguri.
Crama merge relativ bine, dar, dac ă înainte de 1989 f ăcea 100 de
vagoane de must, care apoi era prelucrat úi transformat în vin, anul trecut
nu s-au f ăcut decât 2 vagoane – deci o sc ădere a produc Ġiei cu 98%. La
cramă se face un vin foarte bun, dar nu au tehnologie de pasteurizare.
Localnicii sunt mândri cu vinul produs de cram ă. Ei spun c ă regele Mihai

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 239
obiúnuia să bea vin de Biertan, dup ă cum úi la întâlnirile oficiale româno–
sovietice la nivel înalt se consuma numai vin de Biertan.
IAS-ul are în jur de 50 de angaja Ġi permanen Ġi, plus, vara, angaja Ġii
sezonieri, majoritatea din alte zone ale Ġării.ùtiind că una dintre cele mai
mari probleme ale Biertanului este lipsa locurilor de munc ă, am întrebat de
ce nu sunt angaja Ġi la IAS localnicii úi de ce sunt prefera Ġi cei din alte zone.
Ni s-a răspuns:
“Chiarúi eu mi-am pus întrebarea asta de n ori úi le-am pus-o úi lor. Le-a r ămas
un fix. La ăia le dăúi mâncare úi cazare, c ă le-au rămas dormitoare, le-au
rămas cantine. ùiăútia n-au preten Ġia la aúa ceva, localnicii. Dar le-a r ămas un
fix. Asta e iar ă o greúeală a lor. ùi numai la vie o fac. La zootehnie au dreptate.
Aduc maramure úeni. Păi cu angaja Ġii lor oricum nu pot úi maramure úenii sunt
specializa Ġi în producerea furajelor. Ăia muncesc ca un tractor: cosesc úi deal în
susúi deal în jos. Ăia nu útiu săracii…ùi pot profita de timpul bun c ă la fân aúa
e,úi atunci aduc maramure úeni, că acolo nu se gre úeúte, la zootehnie.” (C.I.)
Această politică de a aduce oameni din alte zone ale Ġării este
stabilită de conducerea IAS-ului de la Dumbr ăveni, “aúa că la noi, la nivel
de conducere local ă, nu avem cum s ă ne amestec ăm.”
AsociaĠii agricole
În Biertan nu exist ă decât o asocia Ġie agricol ă – a sa úilor – úi,
glumind, putem spune c ă nici aceasta nu se simte prea bine. Principalul
motiv pentru care asocia Ġia saúilor nu func Ġionează cum trebuie ni l-a spus
un localnic: “Asocia Ġia a fost prost conceput ă. Adică, în primul úi în primul
rând, i-o lipsit managementul úi de la cap se împute pe útele…” Asocia Ġia
saúilor – în care sunt grupa Ġi saúii din Biertan úi cei din Richi ú – este
condusă de o s ăsoaică ce locuie úte la Bucure útiúi este de profesie
jurnalistă. Vom lăsa un localnic s ă ne povesteasc ă despre asocia Ġie:
“Când vii un jurnalist care ai lucrat numai la jurnalistic ă, la scris poezii úi impui la
ăla – c-au avut úi aici administratori, au avut úi oameni de bine printre ei – i-a
zăpăcit încât ăla a zis, ăla de-a fost b ăiat bun, s-a apucat úi el să fure. Că n-au
16pământuri rele. Dac ă a făcut ceva bine, a f ăcut că au luat p ământul comasat .
Aia au făcut-o bine. ùi treaba nu-i târzie s ă se repare, dar n-au mâna aia, mâna
aia n-o au, care trebuie s ă fie úi să nu-l bâzâie nimeni la cap. S ă-i deie pace úi
numai când vin rezultatele s ă-l ieie de urechi: m ă, ai făcut bine, sau… Le
lipseúte specialistul úi omul de încredere úi omul harnic […] Nu útiu cum î úi

16 Pământul asocia Ġiei se afl ă în Richi ú, unde oamenilor li s-a înapoiat p ământul
acolo unde au dorit, nu pe vechile amplasamente, astfel încât sa úii au putut s ă-úi
unească pământul.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 240
permite ea s ă dirijeze din Bucure úti agricultura din Biertan úi Richiú, că eu unul
n-aú putea face chestia asta.” (C.I.)
În asocia Ġie au pământ numai sa úii, atât cei din Biertan, cât úi cei
din Richi ú. Pământul este împ ărĠit în dou ă locuri: au comasat p ăúunea
într-un loc úi arabilul în alt hotar. P ământul este lucrat în fiecare an, “d-apoi,
vai de ea produc Ġia.” Din ceea ce am aflat, se pare c ă lucrurile nu merg
bine din cauza úefei asocia Ġiei: “Ea úi-a făcut asocia Ġiaúi-apoi niúte vise
mari … s ă facă hotel în câmp, unde nu este nici ap ă, nici curent, nici gaz
metan … ea e vis ătoare, a úa…” Activitatea acestei femei a fost
caracterizat ă de cel care ne-a oferit informa Ġiile despre asocia Ġie “tot aúa,
din greúeală în greúeală, spre victoria final ă.” Aceste gre úeli nu sunt f ăcute
însă din rea credin Ġă, ci doar pentru c ă nu se pricepe deloc la agricultur ă.
Ne-a fost dat chiar úi un exemplu despre soarta unuia dintre administratorii
asociaĠiei:
“O fost unul mai bun, s-o zdrobit s ăracul, l-o bubuit asta de nu s-o v ăzut úi a pus
dup-aia unul, acuma un Ġigan în Richi ú, care se ocup ă … S-o dus cu al ĠiĠigani
la cules porumbul ast ă toamnă. O dus acolo trupe de Ġigani la cules la porumb
úi-o zis c-a terminat în termen record fa Ġă de ălălalt care a fost înainte. ùi zice,
ăútia au muncit, i-o úi plătit, dar au úi muncit. Io am stat úi-am râs c ăăia n-o
cules pământul decât jumate ca s ă aibă ce fura dup ă aceea. ùi i-o úi plătit mai
bine, c-o fost harnici. Adic ă niúte chestii, domnule, de… ùi-atuncia cum ai
pretenĠia să meargă treaba?” (C.I.)
O altă persoan ă ne-a spus:
“Dânsa conduce de la Bucure úti o chestiune care o dep ăúeúte total. Suntem noi
amici aúa, nu vreau s ă spun prea multe, dar ea cam pic ă de fazan în toat ă
afacerea asta.”
AsociaĠia are utilaje cu care ar putea s ă mai câútige bani úi lucrând
pământul oamenilor, dar
“o dată fură tractoristul, c ă merge de nu útieúeful lui: zice, am fost la nenea Ion úi
am arat 30 de ari, da' el o arat 80. D ăăla banii pe 30 de ari, da-i taie chitan Ġă
pe 10. ùi-atuncia el a arat 80 de ari úi asociaĠia ia banii pe 10 ari.”
Iată că nici măcar o asocia Ġie care are p ământul comasat úi care are
utilaje cu care s ă lucreze terenul nu reu úeúte să devină o asocia Ġie
profitabil ă. Este de remarcat c ă atât în Biertan, cât úi în Moúna sau în Viscri
singurele asocia Ġii care exist ă sunt ale sa úilorúi nici una dintre ele nu este
performant ă. În toate trei cazurile vinovat este considerat a fi cel care
conduce asocia Ġia, pentru c ă nu a útiut să o administreze eficient.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 241
Românii nu au îns ă nici o asocia Ġie. Biertomenii ne-au indicat
următoarele motive pentru care românii nu úi-au putut forma o asocia Ġie
agricolă: fragmentarea p ământului, lipsa utilajelor úi lipsa unei persoane
care să fie capabil ă să ducă la capăt o astfel de ac Ġiune. Inginerul agronom
ne-a spus c ă greúeala s-a produs imediat dup ă desfiinĠarea CAP-ului, când
ar fi trebuit s ă se formeze o asocia Ġie agricol ă. Dacă aceasta ar fi fost
creată atunci, ar fi beneficiat de facilit ăĠile oferite de lege úi ar fi fost mult
mai uúor “să se pună pe picioare”.
După desfiinĠarea CAP-ului, s ătenii au încercat s ă formeze o
asociaĠie: “Cooperatorii au vrut s ă rămână în asocia Ġie. Ei cuno úteau
realităĠile din agricultur ă.” S-au opus îns ă cei care veniser ă de la ora ú
pentru a- úi lua pământul înapoi. Unii dintre ei chiar i-au acuzat pe localnici
de comunism când li s-a propus s ă reînfiinĠeze o asocia Ġie agricol ă. Aúa
încât “ne-au distrus terenul cei care nu cuno úteau realit ăĠile din agricultur ă
… practic, cei de la ora ú”. Tema str ăinaúilor a revenit des în discursul
localnicilor, care îi acuz ă de fragmentarea p ământului, de blocarea
iniĠiativelor de formare a asocia Ġiilor agricole. Dac ă în perioada de început
străinaúii erau interesa Ġi de pământul pe care îl aveau, acum acest p ământ
rămâne în cea mai mare parte nelucrat. Explica Ġia unui s ătean este
următoarea:
“Au lucrat primul an cu entuziasm c ă au crezut c ă în agricultur ă e numai lapte úi
miere úi pe urm ă, când au v ăzut de fapt c ă e dură agricultura, e aspr ă, au
renunĠat. În 1992, de exemplu, numai ma úini vedeai pe toate dealurile, în slip
de plajă, au crezut c ă vin la distrac Ġie aicia”.
Localnicii sunt pu Ġin încrez ători în úansele de formare a unei
asociaĠii agricole:
“– Crede Ġi că o să se formeze o asocia Ġie agricol ă?
– Nu cred. Nu are cine s ă se ocupe, s ă facă o asocia Ġie. Le pare r ău la oameni.
La mulĠi le pare r ău că la desfiin Ġarea CAP-ului n-au f ăcut o asocia Ġie.ùi-acuma
văd că nu mai pot lucra p ământul.” Pentru a înfiin Ġa o asocia Ġie profitabil ă “îĠi
trebuie un coordonator úi tractori úti cu tractoare. Dac ă ai trei–patru oameni
buni, nu- Ġi trebuie 20 úi poĠi să lucrezi p ământul.”
“Nu s-a f ăcut asocia Ġie pentru c ă nu s-o g ăsit nici o bucat ă de teren comasat ca
să fie… că sunt câĠiva proprietari de teren care Ġin la… au posibilitatea s ăúi-l
lucreze singuri cu animalele sau cu altceva, nu vrea s ă-l lucreze împreun ă, nu
vrea să-l deie c ă-l lucreaz ă cu animalele lui úi te fragmenteaz ă. Ca exemplu,
sunt aicia 20 de hectare, patru din ei nu-l dau. Unul are tractor, doi au atelaje cu
cai, nu vreau úiĠi-l rupe în patru úi de-acolo încolo nu- Ġi mai convine s ă faci
nimic.”
“Nuútiu dacă cineva s-ar angaja acuma s ă porneasc ă o asocia Ġie. Ar fi teren úi-
ar fi oameni care poate l-ar da, dar nu útiu dacă cineva úi-ar asuma

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 242
răspunderea s ă formeze o asocia Ġie.”
MulĠi dintre cei cu care am discutat regret ă că în Biertan nu exist ă
nici o asocia Ġie:
“Dacă era asocia Ġie, era foarte bine… dac ă se ocupa cineva de o asocia Ġie,
numai atuncia po Ġi să scoĠi pământul ăla la cale, s ă-l lucri tot.”
Gospodăriile individuale
În satul Biertan exist ă un num ăr de 471 de gospod ării care au
pământ în proprietate. Pentru cei care au p ământ, suprafa Ġa medie pe
gospodărie este de 2,11 hectare, mai mic ă cu un hectar decât suprafa Ġa
medie pe gospod ărie în Mo úna. Trebuie amintit faptul c ă localnicii au cel
mult 5 hectare în proprietate, cei care au mai mult de cinci hectare fiind străinaúi (vezi anexa – tabelul A9).
În ceea ce prive úte stocul de animale, am observat diferen Ġe mari
între gospod ăriile românilor úi cele ale Ġiganilor privind num ărul de animale
din gospod ărie. Conform datelor furnizate de prim ărie, din cele 96 de
gospodării care au vaci, doar 4 sunt gospod ării de Ġigani, cu un total de 6
capete; din cele 152 de gospod ării care cresc porci, doar 5 sunt de Ġigani,
cu un total de 12 capete (vezi anexa – tabelul A10). Acest lucru agraveaz ă
úi mai mult situa ĠiaĠiganilor, care, pe lâng ă faptul că nu au animale, nici nu-
úi lucreaz ă pământul. Datele sunt consistente cu ceea ce am aflat din
interviuri: o mare parte din Ġigani au ca singur ă sursă de venit aloca Ġia
copiilor.
Nu există decât trei tractoare, toate trei aflându-se în gospod ării de
români. Din cele 46 de c ăruĠ
e existente, 28 apar Ġin românilor, 15 Ġiganilorúi
3 maghiarilor.
Ce se întâmpl ă cu pământul care se afl ă în proprietatea
gospodăriilor particulare? Localnicii au mai multe strategii. Cea mai mare
parte dintre ei lucreaz ă doar o parte din p ământul pe care îl au, exact atât
cât le trebuie pentru a putea tr ăi de la o recolt ă la alta. Ace útia ar putea fi
caracteriza Ġi astfel: “Agricultorii de început de tranzi Ġie din România sunt în
principal Ġărani sau agricultori de autoconsum. Ei produc pentru
autoconsum, cu ritmuri minime ale inputurilor (îngr ăúăminte, insecticide,
erbicide, servicii specializate etc.) pentru produc Ġia agricol ă.
Comportamentul antreprenorial le este str ăin, nu cump ără, nu vând, nu
investesc úi nu îúi fac planuri de investi Ġii agricole”17. Ce înseamn ă pentru

17 Sandu, Dumitru, Cine sunt antreprenorii din agricultura de tranzi Ġie? în
"Sociologie Româneasc ă", nr. 1/1999, Bucure úti, p. 35.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 243
ei agricultura? În primul rând, lucreaz ă cât pot din p ământ, din ce
recolteaz ă o parte folosesc pentru consumul propriu, iar cu restul î úi cresc
animalele, vând o parte din animale pentru a putea lucra din nou p ământul
anul viitor úi iarăúi de la cap ăt. După cum ne spunea un localnic:
“Produsele le Ġin acasăúi-úi îngrijesc porcii, vacile … De vândut vinde chiar numai
care are poate c ă mai mult. Grâu nu vinde nimeni c ă nu se face. Porumb mai
vând aúa, de la unul la altul. Dar nu s ă te duci în baz ă, fiindcă nu se plăteúte.”
Am încercat s ă aflăm cum îúi lucreaz ă oamenii p ământul. Porumbul
úi cartofii sunt principalele culturi. S-ar putea face úi grâu, dar nu exist ă nici
o combin ă pentru p ăioase. Într-un interviu ni s-a spus:
“După revoluĠie a fost o chestie: <<ce ne trebuie nou ă ingineri agronomi? Noi
útim mai mult ă agricultur ă decât zootehnistul sau decât veterinarul sau decât
agronomul. Nu ne mai trebuie speciali úti. Nu ne trebuie nou ă speciali úti,noi
suntem speciali úti>>. Ei, úi s-au apucat úi-au făcut o agricultur ă după ureche de
au zăpăcit-o… Tehnologie nu útiu de loc. O tehnologie… c ă aúa a făcut
străbunicul. Acuma ne-a mai r ămas un singur inginer úi să vezi cum merg la el:
cât îmi trebuie din asta, cât îmi trebuie din aialalt ă, să vedeĠi cum merg la
consultan Ġă tehnică la el… Au început speciali útii să prindă în sat úi pot să
dirijeze un pic cât de cât. Dar dirijeaz ă pe cine are bani s ă vină să o facă, că nu
plăteúte la inginer nimica, dar s ă aibă bani să-úi cultive p ământul. ùi-o început
să vadă că el cum a mers dup ă ureche pân ă acuma i-a mers prost úi-a văzut că
dacă ascultă de ingineru', se cam schimb ă treaba.” (C.I.)
Agricultura, a úa cum este f ăcută de majoritatea celor din sat, pare a
fi o agricultur ă situată sub zodia lui NU:
“Nu se respect ă tehnologia, nu se bag ă sămânĠă de calitate, nu se respect ă
epoca de îns ămânĠare, nu se respect ă distanĠa între plante úi, unde-i cultivat,
ori îi prea rar, de nu se face, ori îi prea des. Nu se útie respecta tehnologia. Nu
se fac lucr ările la timp.”
Nuútim însă în ce m ăsură modul în care se face agricultur ă este
determinat de lipsa cuno útinĠelor de specialitate sau, dimpotriv ă, de lipsa
resurselor financiare, deoarece chiar úi un specialist ne-a spus:
“Acuma am ajuns úi eu, care útiu chestiile astea (rota Ġia culturilor, n.n.), de pun
de nouă ani porumb în acela úi loc. Se merge pe monocultur ă.”
O a doua categorie este format ă de cei care, de úi au pământ, fie
sunt prea b ătrâni pentru a-l putea lucra, fie nu au cu ce s ă îl lucreze úi îl
dau în arend ă. În 1998, acesta a fost cazul pentru doar 31 de gospod ării.
Pentru p ământul lor, ace útia obĠin, de regul ă, între 20 úi 30% din produc Ġie.
În a treia categorie sunt inclu úi cei care au p ământ, sunt capabili s ă
îl lucreze, dar nu au cu ce pl ăti lucrările. Aceútia (după părerea localnicilor,

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 244
majoritatea sunt Ġigani) îúi lasă pământul nelucrat úi preferă să lucreze în
sat ca zilieri. Cei din aceast ă categorie se afl ă într-o situa Ġie extrem de
dificilă, trăind de pe urma aloca Ġiei copiilor. Lucrul cu ziua nu le ofer ă nici un
fel de siguran Ġă în ceea ce prive úte veniturile. Dou ă întâmplări ni s-au p ărut
a fi semne clare ale situa Ġiei în care se afl ă: umblând prin sat, de trei ori am
fost întrebat ( úi de fiecare dat ă de Ġigani) dac ă nu cumva am venit s ă strâng
oameni pentru munca la câmp. Unul dintre ei chiar nu m-a crezut când i-am explicat c ă eu am alte treburi cu oamenii úi m-a întrebat de ce nu vreau s ă
îl iau úi pe el. Un al doilea semn am considerat faptul c ăĠiganii mergeau la
cules de melci chiar dac ă în cinci ore de lucru nu culegeau decât o
jumătate de kilogram, pe care ob Ġineau 3.000 de lei.
În fine, ultima categorie este format ă din cei care nu au p ământ sau
au foarte pu Ġin, dar au utilaje úi bani. Ace útia sunt cei care iau p ământul în
arendă. Cel care d ă în arend ă contribuie cu p ământul s ă
u, iar arenda úul
lucrează pământulúi plăteúte toate inputurile necesare (s ămânĠă tratată,
erbicide etc.). Membrii acestei categorii au úi multe animale (pe care le
cresc pe p ământ închiriat de la prim ărie), îmbinând lucrul p ământului cu
creúterea animalelor pentru a- úi spori veniturile. Ni s-a explicat c ă doar
pământul nu este profitabil, deoarece produsele se pl ătesc foarte slab.
Pentru a avea profit trebuie neap ărat să creútiúi animale.
Viitorul agriculturii
DiscuĠiile purtate cu oamenii au urm ărit nu numai descoperirea
problemelor din Biertan, ci úi a posibilelor solu Ġii pentru aceste probleme.
Cauzele care duc la subutilizarea p ământului pot fi clasificate, din ceea ce
ne-au spus localnicii, în dou ă categorii.
O primă categorie este format ă de cauze ce pot fi reg ăsite în întreg
mediul rural românesc: pre Ġul mare al lucr ărilor mecanizate, pre Ġul mare al
inputurilor, lipsa utilajelor agricole, pre Ġul mic ob Ġinut pe produse, lipsa
pieĠelor de desfacere, lipsa protec Ġiei produselor agricole la grani Ġă.
Cea de-a doua categorie este format ă de cauze “specifice”
Biertanului, în sensul c ă ele nu sunt generalizate la nivelul întregii Ġări, ci se
regăsesc fie numai în Biertan, fie numai în anumite zone ale Ġării:
fragmentarea p ământului, ceea ce produce o serie de dificult ăĠi pentru
lucrul mecanizat; configura Ġia terenului – Biertanul se afl ă într-o zon ă
predominant deluroas ă, care necesit ă utilaje speciale; distrugerile
provocate de animalele s ălbatice, în special de porcii mistre Ġi – o problem ă
care exist ă încă de dinainte de 1989; starea jalnic ă a drumurilor dinspre sat
înspre diferitele hotare, unele dintre ele devenind impracticabile chiar úi

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 245
pentru c ăruĠe în perioadele ploioase; inexisten Ġa infrastructurii necesare
terenurilor (instala Ġiile pentru iriga Ġii, de exemplu).
Care sunt îns ă soluĠiile indicate de biertomeni? Cum v ăd ei viitorul
agriculturii? Întrebarea la care i-am rugat s ă ne răspundă a fost: Cum
vedeĠi dumneavoastr ă o afacere profitabil ă în domeniul agriculturii?
Răspunsurile au fost similare. Ne-au fost enumerate urm ătoarele
caracteristici ale unei astfel de afaceri: p ământul se poate lucra profitabil
doar în asocia Ġie (fie asocia Ġie agricol ă, fie asocia Ġie familial ă); trebuie
făcute investi Ġii pentru sistemele de iriga Ġii, pentru drumurile de pe hotare;
lucrul pământului trebuie s ă fie însoĠitúi de creúterea animalelor (care “este
sfântă”), în principal din dou ă motive: 1. Biertanul dispune de multe p ăúuni
úi fâneĠe (în Biertan exist ă o păúune foarte mare, Fetea, unde merg, în
general, toate animalele satului) úi 2. este mai profitabil s ă foloseúti o parte
din produse pentru cre úterea animalelor decât s ă le vinzi.
Mica industrie úi comerĠul
Biertanul a fost un sat de meseria úi. Oamenii î úi amintesc cu
plăcere de vremurile de demult, în care în sat existau 19 bresle cu 21 de
meserii. În acele vremuri existau mezelari, l ăptari, morari, zidari, zugravi,
dulgheri, tâmplari, dogari, rotari, forjori, tinichigii etc. Breslele erau structuri puĠin permeabile, accesul la o breasl ă fiind condi Ġionat de apartenen Ġa la
grupul etnic al sa úilor, astfel încât marea majoritate a acestor meserii erau
exclusiv ale sa úilor, exodul acestora determinând dispari Ġia meseria úilor.
După 1989 aceste meserii au disp ărut sau sunt pe cale de dispari Ġie,
sătenii considerând c ă unul dintre punctele în care trebuie intervenit urgent
este revitalizarea micilor me úteúugari.
Aceasta era situa Ġia înainte de 1989. În prezent, comparativ cu alte
sate, Biertanul este “destul de s ărac” în ceea ce prive úte firmele: nu exist ă
decât dou ă brutăriiúi două mici fabrici de prelucrare a laptelui (fiecare
dispunând de puncte de desfacere a produselor). Pe lâng ă acestea, mai
există un atelier de repara Ġii auto úi două baruri. Peisajul pare destul de
“sărăcăcios”, mai cu seam ă dacă îl compar ăm cu ceea ce exist ă în Moúna.
Localnicii consider ă că principalele piedici în calea dezvolt ării sectorului
economic în Biertan sunt: lipsa unei c ăi ferate, distan Ġa mare pân ă la cel
mai apropiat ora úúi inexisten Ġa unui curs de ap ă suficient de mare încât s ă
poată fi folosit pentru activit ăĠi economice. În acela úi timp, o mare parte
dintre cei cu care am discutat consider ă că una dintre condi Ġiile ce trebuie
neapărat îndeplinite pentru ca Biertanul s ă se dezvolte este dezvoltarea
sectorului economic în sat.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 246
ApariĠia unor firme în sat ar rezolva mai multe probleme: ar asigura
locuri de munc ă pentru s ăteni, ar cre úte veniturile prim ăriei, ceea ce ar
permite dezvoltarea satului, úi ar creúte puterea de cump ărare a sătenilor.
I-am întrebat pe oameni de ce nu exist ă mai mul Ġi întreprinz ători:
“Neútiu pe noi care deja ne-am privatizat úi le poate ajunge. N-au curaj s ă plece
(să porneasc ă o afacere, n.n.). To Ġi spun: ai fost nebun când ai plecat. Le e
frică să riúte. Plus c ă, cum o mi úcat unul, vine fiscul pe el úi îl termin ă.”
Pe lâng ă individualism, iat ă că locuitorii Biertanului par s ă fie
caracteriza Ġiúi de un anumit grad de aversiune fa Ġă de risc, aceasta
îndepărtându-i de tipul antreprenorului.
Cum ar putea fi caracteriza Ġi întreprinz ătorii din Biertan? De úi puĠini,
strategiile lor sunt diferite.
Un prim tip de antreprenor este ilustrat de A.N., proprietarul celor
două baruri úi al unui magazin alimentar. Dl A.N. este cel mai tân ăr dintre
întreprinz ătorii din Biertan. Principalele activit ăĠi ale firmei sale sunt
comerĠul, serviciile de alimenta Ġie publicăúi transportul de m ărfuri. Pân ă în
1993 a fost gestionar la bufetul din Biertan úi, când s-a dat în licita Ġie, “a
avut curaj” úi l-a închiriat. Nu a apelat úi nici nu va apela la b ănci pentru
împrumuturi, din cauza dobânzilor mari. Afacerea a pornit-o cu banii pe care i-a câ útigat la nunt ă. Aceasta a fost perioada cea mai bun ă pentru
firma sa, deoarece era singurul privat cu crâ úmă în Biertan, avea mul Ġi
clienĠiúi oamenii aveau putere de cump ărare. Patru luni a muncit în
Germania úi a venit de acolo cu bani pe care i-a folosit pentru dezvoltarea
firmei: a închiriat un al doilea spa Ġiu. Pentru acest spa Ġiu chiria era foarte
mare, dar a considerat c ă în doi–trei ani infla Ġia va diminua valoarea chiriei,
lucru care s-a ú
i întâmplat de altfel. Singurele investi Ġii pe care le-a f ăcut au
fost lucrări de între Ġinere la spa Ġiile pe care le are în chirie. Ar dori s ă facăúi
alte investi Ġii – care i-ar cre úte profitul – dar atâta vreme cât nu poate
cumpăra spaĠiile închiriate nu va investi nimic, deoarece “nu se útie la cine
vor ajunge spa Ġiile dacă se dau în vânzare.” Crede c ă cel puĠin pentru
câĠiva ani afacerea sa va merge la fel sau chiar mai r ău. Cel mai dificil
moment a fost anul acesta, când a trebuit s ă plătească taxele stabilite de
Ordonan Ġa 50 (pentru comercializarea alcoolului úi a tutunului). A pl ătit
taxeleúi aúteaptă închiderea anului contabil pentru a vedea dac ă a avut
profit sau nu. Dac ă va încheia anul f ără profit va renun Ġa la unul din cele
două spaĠii pe care le are. Singura solu Ġie pe care o vede pentru a- úi
dezvolta afacerea este s ă poată cumpăra aceste spa Ġiiúi atunci ar avea
“mai mult interes”. Activitatea sa se caracterizeaz ă prin risc minim, investi Ġii
minime, centrare pe profit.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 247
Al doilea tip de antreprenor este cel reprezentat de R.C. Acesta are
o brutărie, un magazin alimentar, o fabric ă de prelucrare a laptelui úi, ca
“hobby”, o ferm ă cu 75 de vaci. Dl R.C. nu este din Biertan, este din
Mediaú, dar aici are o parte dintre afacerile sale. Înainte de 1989 a avut 400
de stupi în Biertan, dar, când afacerea a devenit mai pu Ġin profitabil ă, i-a
vândutúi astfel a f ăcut rost de bani pentru o nou ă afacere. A fost primul
particular cu brut ărie în sat. Patru ani a lucrat în Germania, iar din când în
când venea úi în Ġară pentru a se ocupa de afacerea sa. Banii câ útigaĠi în
Germania i-a investit în firm ă: a cump ărat maúini pentru transport, úi-a
deschis fabrica de prelucrare a laptelui úi a cump ărat încă o brutărie în
Dumbrăveni. Principala condi Ġie pe care úi-a impus-o înainte de a începe
afacerea a fost: “investesc, dar f ără bancă, nici un fel de bani din banc ă.”
Întrebat fiind de ce úi-a ales ca domeniu tocmai brut ăria, a spus:
“Dacă ai pâinea, ai úi cuĠitul în mân ă. Aúa este, pur úi simplu. ùi nu în sensul de
hegemonie sau de… dar pâinea se m ănâncăúi este unul din alimentele de
bază ale românului… Deci pâinea, e clar, asta ar fi ultima chestie care nu s-ar
mai vinde.”
Acest răspuns indic ă existen Ġa unui calcul ra Ġional care, la
momentul respectiv, maximiza profitul (în Biertan exista o singur ă brutărie,
de stat) úi minimiza riscurile (pâinea se vinde întotdeauna). Brut ăria merge
fără probleme. Se aprovizioneaz ă cu făină, în general, de la particulari úi
are o re Ġea de distribu Ġie (cu ma úinile proprii) în Media ú, Sighiúoaraúi
Dumbrăveni. Singura problem ă în ceea ce prive úte brutăria
“e concuren Ġa, ceea ce e fire úte, e foarte normal s ă existe… Concuren Ġa, care
totuúi nu e o problem ă. Concuren Ġa este care e cel mai bun r ămâne úi va
rămâne. Asta e clar ă treaba. Este o lege a capitalismului.”
Ulterior a investit bani úi în fabrica de prelucrare a laptelui, pas
considerat normal, deoarece dispunea úi de reĠea de distribu Ġieúi de ferma
proprie (ferma nu este trecut ă pe firmă, este doar un hobby) care îi asigur ă
laptele necesar. Aici produce lapte, brânz ă telemea, brânz ă de burduf, ca ú.
Pe măsură ce s-a dezvoltat, a început s ă ia lapte úi de la s ăteni. A
cumpărat păúune în Cop úa Mare (în jur de 40 de hectare) úi acolo îúi duce
vacile vara. Aici sunt mai multe probleme, cea mai important ă fiind legat ă
de distribu Ġie. PiaĠa este saturat ă de lapte úi produse lactate. În prezent are
60 de angaja Ġi (45 permanen Ġiúi 15 temporari), din care numai doi sunt din
afara Biertanului. Consider ă că este cel mai important investitor în Biertan.
În viitor inten Ġionează să achiziĠioneze o linie de pasteurizare a laptelui úi
un laborator de testare a calit ăĠii produselor. Scopul s ău este “s ă prelucrăm
laptele autohton în condi Ġii occidentale, cam a úa ceva. ùi vânzarea, la fel,
că dacă nu, murim.” Cel mai dificil moment prin care a trecut de când úi-a

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 248
deschis afacerea a fost atunci când contabilul s ău (care îi era úi fin) a
plecat din firm ăúi “mi-a trimis úi garda financiar ă pe cap.” Iat ă cum a
rezolvat aceast ă problem ă: “Cum m-am descurcat? P ăi… vă las asta a úa,
în coadă de peúte. Aúa cum se descurc ă toată lumea. A úa… ca la noi.” Ca
tip de antreprenor, se caracterizeaz ă prin centrare pe investi Ġii, flexibilitate
în afaceri, combinarea mai multor activit ăĠi pentru maximizarea profitului,
acceptarea úi valorizarea regulilor economiei de pia Ġă.
Un al treilea tip de antreprenor se reg ăseúte în persoana lui C.I.
Înainte de 1989 a fost pre úedinte de CAP în Biertan. În 1990 pleac ă de la
CAP la o sec Ġie de prelucrare a laptelui în Richi ú, ca úef de sec Ġie.
“Cum aveam cuno útinĠe de agricultur ăúi experien Ġă în practic ă, mă pricepeam
cât de cât în lapte. Acolo am lucrat trei ani de zile, am f ăcut meserie pentru c ă
am luat c ărĠi, m-am pus cu burta pe carte. Am avut ni úte necalifica Ġi care, totu úi,
útiau meserie úi am învăĠatúi de la ei úi aúa am pornit în domeniu.”
În 1993, când sec Ġia din Richi ú a început s ă aibă probleme, “m-am
supăratúi atunci am zis: pornesc acas ă la mine.” La început a avut un
asociat (cumnatul s ău) care i-a dat un milion úi jumătate, dar, dup ă un an,
“a făcut niúte minuni, omul a ajuns dator prin banc ăúi mi-a pretins 30 de milioane
să iasă din firmă… I-am dat 30 de milioane, dar mi-am vândut tot, am r ămas lefter
úi i-am dat banii, a ie úit din firm ă. Am rămas singur, am pornit iar de la zero.”
Cu toate acestea, perioada de început a fost cea mai bun ă
perioadă. Laptele era subven Ġionat, oamenii aveau putere de cump ărare,
produsele nu erau departajate prin pre Ġ, ci prin calitate, úi astfel “m-am
impus pe pia Ġă cu calitatea produselor úi am scos de pe pia Ġă pe vechi… cu
tradiĠie.” În primii doi ani, în perioadele de vârf colecta 3.500 de litri de lapte
pe zi, din care f ăcea caú, brânză telemea, de burduf, ca úcaval úi, la
comandă, diferite specialit ăĠi. Prospături (iaurt, lapte) nu face fiindc ă au
termen de valabilitate mic úi cel mai apropiat ora ú e prea departe. De
distribuĠie se ocupa singur, lucrând foarte mult cu Bucure útiulúi Constan Ġa.
În 1996 a avut anul cel mai bun, a terminat cu 170 de milioane profit úi a
făcut investi Ġii. 1997 aduce îns ă o perioad ă mai grea:
“În 1997 s-a t ăiat subven Ġia, am intrat în declin. Din vârful curbei am pornit la
vale. Laptele a sc ăzut úi asta mi-a fost totu úi un noroc. Eu, care m ă zbăteam să
adun lapte, s ă nu útiu ce… cum face acuma R.C. c ă-i începătorúi se zbate s ă-mi
ia oamenii. El nu útie că-úi sapă groapa singur, s ăracul…”
A fost nevoit s ă reducă din angaja Ġi, dar a încheiat anii 1997 úi 1998
în pierdere. R ăspunsul s ău la aceast ă provocare a fost reducerea activit ăĠii
firmei, cu speran Ġa că lucrurile se vor îmbun ătăĠi:
“Eu sper c ă după ploaie vine úi vreme bun ă, sunt un optimist la modul general úi
atunci, când e cazul s ă mai forĠez nota o for Ġez iară, dar deocamdat ă sunt aúa

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 249
de pasiv c ă toĠi se miră cum Dumnezeu po Ġi fi aúa de dezinteresat.”
Pentru a putea ie úi din acest impas, are nevoie de investi Ġii. Cu
ajutorul acestora úi-ar finaliza noua sec Ġie de produc Ġie. Nu are îns ă de
unde obĠine aceste investi Ġii, iar la banc ă nu apeleaz ă din cauza dobânzilor.
Acest tip de antreprenor se caracterizeaz ă prin centrare pe investi Ġie, dar,
în acelaúi timp, úi printr-un anumit grad de rigiditate în fa Ġa provoc ărilor
economiei de pia Ġă. Dacă primii doi antreprenori úi-au format capitalul ini Ġial
cu bani proveni Ġi din afaceri anterioare sau din munca în Germania, C.I. nu
a avut o astfel de surs ă de finan Ġareúi, cel mai probabil, a beneficiat de
avantajele pe care i le-a oferit pozi Ġia sa înainte de 1989.
Se pot observa o serie de tr ăsături comune celor trei tipuri de
întreprinz ători: refuzul de a apela la b ănci pentru sprijin financiar, preferin Ġa
pentru investi Ġii cu risc minim (pâine, lapte, alimenta Ġie publică)úi, probabil,
preferinĠa de a- úi conduce firma singuri, f ără asocia Ġi. Un singur
întreprinz ător are planuri de dezvoltare a afacerii (R.C.), ceilal Ġi aúteptând o
stabilizare a legisla Ġiei sau “vremuri mai bune”.
Societatea de Fitoterapie din România (SFR)
Unul dintre personajele cele mai “contestate” din Biertan este dl
R.L., specialist în fitoterapie, membru fondator al SFR (societate înfiin Ġată
în 1993). În perioada 1984–1998 a lucrat la farmacia din Biertan, renun Ġând
la acest post în momentul în care a fost primit în catedra Facult ăĠii de
Medicinăúi Farmacie din Târgu Mure ú. Din 1985, cu sprijinul domnului
O.V., care era primar úi în acea perioad ă, a reuúit să organizeze anual
simpozioane na Ġionale cu participare interna Ġională în domeniul fitoterapiei.
Este “specializat de Uniunea European ă în proiecte de dezvoltare local ă.”
Părerile, în ceea ce-l prive úte pe dl R.L., sunt împ ărĠite. Unii
consider ă că este un bun specialist úi un bun om de afaceri, în timp ce al Ġii
consider ă că este “un ho Ġ”, “un mafiot”. Aceast ă situaĠie este cu atât mai
ciudată cu cât dl R.L. nu locuie úte în Biertan. Este clar c ă o astfel de
segmentare nu putea fi provocat ă decât de o persoan ă cu o puternic ă
personalitate úi doar dac ă exista o anumit ă miză în joc.
Înainte de a discuta cu dl R.L., am fost avertiza Ġi:
“Am înĠeles că domnii de la Banca Mondial ă au fost primi Ġi de ăsta, de R.L., cu
primarul împreun ă, i-au dus pe la friptane, la fel de fel de chestii, au cosmetizat
totul. Aúa a fost, v ă spun, că eu cunosc pe cineva care a fost cu ei, arhitect din
Sibiu, exact ca pe vremuri. Pentru c ă eu aúa cred, c ă ei vor să canalizeze suma
asta de bani sau fondurile astea, s ă le foloseasc ă ei. …Mare aten Ġie din partea

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 250
lor (a Băncii Mondiale, n.n.) în momentul când vor da banii. ùi o să vedeĠi,
probabil R.L. o s ă aibă o politic ă mult mai ampl ă,úi în discu Ġiile pe care o s ă le
aveĠi cu ei, el prezint ă clar, că el úi-a pregătit în sensul ăsta, ar avea el nevoie,
cumva cosmetizat, tot pe undeva pe canalele lui s ă ajungă banii” (R.C.,
antreprenor).
Istoria domnului R.L. se intersecteaz ă cu istoria Biertanului în dou ă
puncte generatoare de conflict. S ătenii au povestit despre existen Ġa unei
asociaĠii agricole, Fitofarma, ce fusese înfiin Ġată de R.L. în 1991. Pentru o
perioadă a mers bine, a primit utilaje agricole de la Funda Ġia Saxonia, “cu
titlu expres pentru Biertan”, dup ă care asocia Ġia a fost vândut ă lui Dinu
Patriciu, cu tot cu utilaje, úi aúa a rămas Biertanul f ără tractoare úi combine.
Aceasta este povestea Fitofarmei, a úa cum a fost v ăzutăúi înĠeleasă de
unii dintre localnici. Versiunea lui R.L. este diferit ă:
“În 1991 eu am înfiin Ġat aceast ă societate pe ac Ġiuni. A fost primul SA din jude Ġul
Sibiu cu capital exclusiv privat. Inten Ġiile acestei societ ăĠi erau de a realiza
culturi de plante medicinale, de a valorifica flora spontan ă, de a prelucra, într-o
perspectiv ă ulterioar ă, aceste materii prime vegetale. Ini Ġial am fost peste 100
de acĠionari. Am reu úit, într-un r ăstimp relativ scurt, s ă concesion ăm circa 100
de hectare de teren în zon ă. Am reu úit să dezvolt ăm un parc de ma úini
agricole, cu ajutorul Funda Ġiei Saxonia, care era unic în toat ă zona. Probleme
desigur au fost úi sunt în continuare, pentru c ă a fost o perioad ă în care se
lucra cu credite cu dobând ă extrem de mare. Deci firma nu putea s ă meargă pe
profit sau era un profit absolut simbolic. Practic, dac ă iei partea agricol ă în
general, rezultatele, din punct de vedere economic, nu sunt extrem de
favorabile. Atunci, fiind în rela Ġii apropiate cu Raymond Luca, i-am solicitat,
útiind că este apropiat de Patriciu, s ă preia ei firma. Firma a fost preluat ă în
1994, Patriciu devenind ac Ġionarul majoritar, cu inten Ġia, care s-a úi realizat, de
a cumpăra Plafar-ul din Sighi úoara. Ei au renun Ġat însă,úi consider c ă greúit,
au renun Ġat la programul agricol. ùi vă spun de ce. Fiindc ă nu era rentabil, pur
úi simplu nu era rentabil úi s-au bazat pe cump ărare de materie prim ă vegetală
de la alĠi furnizori. ùi-atunci partea aceasta din Biertan a fost practic închis ă.
Maúinile agricole, care, v ă spun, erau ca un SMT privat, toate au fost reluate
înapoi de Funda Ġia Saxonia. P ământurile au fost retrocedate acelora care erau
proprietari, cl ădirile practic sunt nefolosite. În 1991 s-a preluat tot ce avea mai
bun CAP-ul la vremea respectiv ă (magazie, atelier mecanic). Deci firma
Fitofarma exist ă, are sediul în Bucure úti, Dinu Patriciu este ac Ġionarul majoritar
úi în momentul de fa Ġă firma este evaluat ă la trei miliarde de lei, este de
vânzare úi se pare c ă există investitori germani interesa Ġi de a prelua aceast ă
firmă. Eu am fost pre úedinte pân ă la preluarea firmei de c ătre Dinu Patriciu,
după care rela Ġiile mele cu dânsul au încetat. …Dac ă Fitofarma reu úea, era
astăzi, aceast ă comună, era rezolvat ă în propor Ġie de cel pu Ġin 50–60% cu
locuri de munc ă, valorificarea terenurilor agricole, perspective de dezvoltare“.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 251
Din toată această afacere R.L. a pierdut o parte din prestigiul pe
care îl avea în sat, oamenii acuzându-l de distrugerea parcului agricol, chiar dac ă acele utilaje erau ale Fitofarmei, úi nu ale satului, firma fiind cea
care le luase în sistem leasing. Al doilea moment dificil a ap ărut în 1998,
când consiliul local aprob ă darea în folosin Ġă a blocului din Biertan pe o
perioadă de 20 de ani, f ără plata nici unei chirii, Societ ăĠii de Fitoterapie din
România. Sunt nemul ĠumiĠiĠiganii, care se întreab ă de ce nu li s-au dat lor
apartamente în acest bloc, sunt nemul ĠumiĠi adversarii primarului, care cred
că primarul a avut ceva de câ útigat de pe urma acestei afaceri.
NemulĠumirile lor au ajuns pân ă la Prefectura jude Ġului Sibiu. Unii
informatori chiar ne-au spus c ă această hotărâre a fost adoptat ă de
consiliul local sub presiune, c ă R.L. obi únuieúte să participe la úedinĠele
consiliului úi că el este persoana care îl conduce pe primar din umbr ă.
“Faimosul” bloc este un bloc de locuin Ġe, care a fost construit din fondurile
primăriei înainte de 1989, cu scopul de a furniza apartamente speciali útilor
ce urmau s ă lucreze în sat. Blocul nu este îns ă terminat, nu este racordat la
reĠeaua de gaz metan, nu este racordat nici la conductele de ap ă, ceea ce
îl face de nelocuit. Dac
ă până la momentul semn ării contractului blocul nu
prezenta nici un interes, dup ă aceea s-a remarcat un interes deosebit
pentru soarta acestei cl ădiri. Pentru a în Ġelege exact ce se întâmpl ă, trebuie
spusă povestea Societ ăĠii de Fitoterapie din România.
În 1997, SFR depune un proiect intitulat “Laborator de control al
calităĠii produselor ob Ġinute din plante medicinale”, proiect care este
aprobat úi finanĠat de Uniunea European ă printr-un program FIDEL/Phare.
Banii ob ĠinuĠi prin acest program au fost folosi Ġi pentru dotarea acestui
laborator cu aparatur ă performant ă, astfel încât, în acest moment,
“laboratorul este cel mai bine dotat laborator de acest fel din Transilvania.” Acesta este momentul în care se solicit ă primăriei punerea la dispozi Ġie a
blocului din localitate, pentru a putea realiza proiectul propus. Dup ă
înfiinĠarea laboratorului, s-au creat contactele necesare pentru demararea a
altor dou ă proiecte: produc Ġie ecologic ă de ulei de trandafir (în colaborare
cu o firm ă din Germania) úi cultură de plante medicinale în condi Ġii
ecologice (în colaborare cu regiunea Piemonte, Italia). Domnul R.L. ne-a prezentat în am ănunt aceste dou ă proiecte:
“Ce ne pute Ġi spune despre proiectul cu firma WALA ?
Acest proiect este deosebit de frumos úi, din punct de vedere al impactului
social, gândesc c ă este unul dintre cele mai importante, deoarece dv. a Ġi simĠit,
în mod sigur, lipsa locurilor de munc ă. Acest proiect î úi propune realizarea unei
culturi ecologice de trandafiri, în vederea ob Ġinerii uleiului volatil de trandafiri,
care rena úte în cosmetologia modern ă. Firma WALA este al doilea produc ător
din lume în acest domeniu: ulei de trandafir ecologic. Dân úii doresc s ă fiinĠeze

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 252
aici, văzând rezultatele existente pân ă în momentul de fa Ġă úi laboratorul acesta
de cercetare úi control, doresc s ă înfiinĠeze aici o ferm ă, o cultur ă de trandafiri
de circa 100 de hectare, ceea ce înseamn ă lucru pentru circa 300 de familii,
deoarece o familie, proprietar de teren, în medie, poate cultiva cam jum ătate de
hectar de trandafiri, deoarece este o cultur ă cu manoper ă multă, mai ales la
recoltare. Programul a început deja, au fost aduse 11 specii de trandafiri,
verificate din punct de vedere al calit ăĠii, din diverse p ărĠi ale lumii, úi se
urmăreúte adaptarea lor la condi Ġiile pedoclimaterice din zona Biertanului. În
această toamnă se vor înfiin Ġa 10 hectare úi, progresiv, se va ajunge pân ă la
100 de hectare de cultur ă de trandafir. Tot aici, în zona noastr ă, se va crea úi o
distilărie modern ă pentru ob Ġinerea acestui ulei de trandafir, pentru care firma
WALA deja zice: Da, asta este, pre Ġul este de 6000 DM kilogramul, noi suntem
interesaĠi să cumpărăm 100 de kilograme. Deci toat ă producĠia rezultat ă va fi
exportată în Germania. Greul vine, dup ă părerea mea, din partea agricol ă. De
pe o jum ătate de hectar se poate asigura un venit de circa dou ă–trei mii de
mărci, un venit sigur pentru cultivatorul respectiv. Ceea ce înseamn ă foarte
mult, dac ă compara Ġi cu o cultur ă de grâu sau de porumb úi unde ve Ġi vedea c ă,
de fapt, omul iese în minus, dar… Acest proiect va însemna úi din punct de
vedere al turismului local înc ă un pas înainte. Eu parc ă văd că alături de
superba biseric ă-cetate mul Ġi vor dori s ă viziteze úi o cultur ă de trandafiri: arat ă
bine, miroase frumos.
Cum veĠi face cu p ământul ?
Fiecare familie care dore úte să participe la acest program va intra… P ământul e
proprietatea lui, familia se angajeaz ă să-úi lucreze acest p ământ úi să-úi
valorifice produsul final, care este petala de trandafir, úi în funcĠie de aceasta, el
va fi retribuit. Trebuie îns ă să fie pământuri controlate din punct de vedere
ecologic. Asta înseamn ă că timp de doi ani acolo nu se poate face o cultur ă cu
pesticide, cu insecticide, cu îngr ăúăminte artificiale. Pe aceast ă perioadă însă,
firma WALA este dispus ă să achite, úi pe perioada înfiin Ġării culturii, este
dispusă să achite cât ar fi cultivat, de exemplu, cu porumb sau cu grâu, pentru
a putea fi preg ătitúi atestat ecologic. Dac ă va reuúi, va fi prima cultur ă
ecologică de trandafiri din România.
Proiectul cu regiunea Piemonte ?
Este o colaborare, care se dore úte a fi o colaborare interregional ă între jude Ġul
Sibiuúi regiunea Piemonte, cu sus Ġinere prin programul TACIT. Acest program
îúi propune înfiin Ġarea unor culturi ecologice de plante medicinale, respectiv de
arbuúti fructiferi (coac ăz, agriúe etc.). Inten Ġia este tot de a produce produse
atestate ecologic, pentru care s ă fie rezolvat exportul în Italia sau pe pie Ġe
vestice. Printre colaboratori este o asocia Ġie agricol ă italiană a agricultorilor din
domeniul acesta al produselor biologice, bio-dinamice. De ce se leag ă aceste
proiecte? Fiindc ă s-a realizat un prim proiect: proiectul Phare. Acest laborator
de control permite atestarea calit ăĠii produselor care se vor realiza aicia” (R.L.).

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 253
Astfel, realizarea primului proiect reprezint ă o úansă în plus úi chiar
o condiĠie pentru realizarea celorlalte proiecte ini Ġiate de SFR. P ământul
Biertanului este foarte bun pentru culturile de trandafiri sau de plante medicinale, deoarece “zona e prielnic ă pentru recolt ări din flora spontan ă,
este una dintre zonele cele mai bine protejate din punct de vedere ecologic.”
Unii localnici sunt, totu úi, neîncrez ători în úansele de reu úită ale
acestor proiecte. Mai mult, consider ă că blocul dat de prim ărie a fost dat
ilegal. În contract se spune c ă blocul este dat în folosin Ġă unei organiza Ġii
non-profit, dar realizarea acestor proiecte va fi generatoare de profit, astfel încât oamenii consider ă că “cineva va r ăspunde penal pentru toate astea.”
Dl R.L. consider ă că aceste disensiuni sunt generate de dorin Ġa de
a avea acces la posibilele resurse:
“Este foarte greu s ă vă explic ce încrâncen ări au fost úi ce încrâncen ări vor veni
– deja se simt – în momentul finan Ġării acestor proiecte de c ătre Banca
Mondială. De altfel, în toate cele patru localit ăĠi veĠi simĠi acest lucru.”
Planurile dlui R.L. nu se opresc aici. Începând cu acest an, va
organiza o universitate de var ă, mai exact un curs postuniversitar de
fitoterapie, la care s ă poată participa absolven Ġi de medicin ăúi farmacie din
întreaga Ġară. Pentru viitor, dac ă proiectele sale se vor realiza, se gânde úte
la înfiinĠarea unei úcoli de meserii: viticultori, tâmplari, fierari, persoane care
să poată valorifica resursele de plante medicinale. Atât universitatea de
vară, cât úiúcoala de meserii vor avea sediul în blocul dat de prim ărie.
SFR va avea în continuare un rol important în dezvoltarea
Biertanului:
“Sunt convins c ă, fiind parte component ă a consor Ġiului local, deci a Funda Ġiei
Biertan 2000, al ături de prim ărie, va fi poarta prin care se vor realiza proiecte úi
ale Băncii Mondiale… Noi avem în preg ătire deja o serie de proiecte. Sunt
discutate, structurate úi în momentul în care va exista forma final ă de depunere
a acestor proiecte, desigur, într-un timp foarte scurt, vom finaliza.”
Turismul
Turismul a fost men Ġionat ca o posibil ă sursă de dezvoltare pentru
Biertan de absolut toate persoanele intervievate. Turismul în Biertan se desfăúoară pe mai multe niveluri. Un prim nivel este cel al turismului centrat
pe vizitarea cet ăĠii. Existen Ġa bisericii-cetate este considerat ă de localnici
un mare avantaj al Biertanului, în compara Ġie cu alte sate. ùi aceasta, cu
atât mai mult cu cât Biertanul este centru UNESCO, iar cetatea, din 1989

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 254
până acum, a avut nu mai pu Ġin de 20.000 de vizitatori, media situându-se
în jurul cifrei de 3.000 de vizitatori anual. În perioadele de vârf (lunile de vară), zilnic sunt trei–patru autocare cu turi úti care viziteaz ă cetatea. De
altfel,úeful de post ne-a spus c ă există perioade în care sunt a úa multe
autocare încât trebuie dirijate úi pe străzile din jurul cet ăĠii. Cetatea din
Biertan este una dintre cele mai renumite cet ăĠi de acest fel din România,
poateúi datorită faptului c ă aici a fost sediul episcopiei evanghelice. Un alt
avantaj este dat de peisajul înconjur ător, Biertanul fiind înconjurat de
dealuriúi păduri. Vizitatorul care dore úte să înnopteze în Biertan are
posibilitatea de a alege între trei oferte: casa de oaspe Ġi, casa
predicatorului sau gospod ăriile particulare. Casa de oaspe Ġi este un mini-
hotel, care a fost construit de Asocia Ġia Saúilorúi apoi a fost dat în
administrare unei firme. Casa de oaspe Ġi are camere cu dou ăúi cu patru
paturi, dotate cu baie. Exist ăúi o sală de mese úi o bucătăreasă care poate
pregăti mâncare dac ă este nevoie. Epitropul bisericii evanghelice ne-a spus
că există anumite perioade pentru care se fac rezerv ări chiar úi cu un an
înainte. Casa predicatorului este o cl ădire cu patru camere a câte trei
paturi, o buc
ătărieúi o baie comun ă.
Cel de-al doilea plan al turismului din Biertan este furnizat de
Societatea de Fitoterapie din România. La simpozioanele organizate anual de SFR particip ă persoane din toat ăĠaraúi de peste hotare. Înainte de
începerea lucr ărilor unui simpozion, la sediul SFR se face o list ă pe care se
înscriu toate persoanele care doresc s ă cazeze turi úti. Din 1985, când a
avut loc primul simpozion, niciodat ă nu au fost probleme cu cazarea
turiútilor.
O a treia categorie de turi úti o reprezint ă saúii care au plecat din
Biertan. Ace útia prefer ă să stea, pe perioada vizitei, în casele pe care le-au
lăsat în custodie, la fo úti prieteni, în fostele lor case, pe care le-au vândut
înainte de plecare, sau la casa de oaspe Ġi. După datele furnizate de
primărie, în 1998 Biertanul a fost vizitat de 90 de sa úi care au locuit aici
înainte de 1989. Este de remarcat faptul c ă, tot în anul 1998, Mo úna a fost
vizitată de un num ăr aproape dublu de sa úi: 175. Acest lucru arat ă că între
Moúnaúi foútii ei saúi există o legătură mult mai strâns ă decât în cazul
Biertanului. Aceast ă diferenĠă sugereaz ă c
ă saúii plecaĠi din Biertan au o
comunitate mai pu Ġin “închegat ă” decât cea a sa úilor pleca Ġi din Mo úna.
Această explicaĠie pare rezonabil ă, cu atât mai mult cu cât cei cu care am
vorbit îi caracterizeaz ă pe biertomeni ca fiind persoane extrem de
individualiste.
Ultimul nivel al turismului se afl ă într-o stare incipient ă. Este vorba
de proiectul prim ăriei, care a început negocierile cu ANTREC-ul, pentru

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 255
omologarea a 14 gospod ării din Biertan care s ă practice agroturismul.
Două dintre aceste gospod ării au dosarele complete, urmând s ă primeasc ă
autorizaĠia din partea ANTREC-ului. Pentru a putea primi autoriza Ġia,
aceste gospod ării trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi Ġiiúi, după
spusele primarului, acestea au fost criteriile dup ă care au fost alese cele 14
gospodării. Acest proiect a generat o serie de nemul Ġumiri în rândul
localnicilor, existând persoane care acuz ă primăria că nu a fost cunoscut ă
dataúedinĠei în care au fost alese aceste gospod ăriiúi că primarul le-a ales
în funcĠie de propriile simpatii.
Aceste patru niveluri reprezint ă potenĠialul de dezvoltare a
turismului în Biertan, dar primarul consider ă că nu se poate vorbi cu
adevărat de turism decât în momentul în care infrastructura va permite un
acces mult mai u úor între cele trei sate ale comunei úi accesul la re Ġeaua
telefonică interurban ă.
Capital social
Forme de asociere – vecin ătăĠile
În comuna Biertan exist ă în momentul actual 22 de vecin ătăĠi, dintre
care 11 în satul Biertan (6 române úti – dintre care dou ă de tineri, 3 ale
Ġiganilor, una a maghiarilor úi una a sa úilor, aceasta din urm ă însă fiind în
proces de destr ămare). De úi numele vecin ătăĠilor sugereaz ă un criteriu
etnic de formare a vecin ătăĠilor, cel pu Ġin vecinătăĠile române úti conĠinúi
membri de alte etnii.
VecinătăĠile sunt o form ă de organizare local ă preluată de la sa úi,
răspândite în zona Transilvaniei. Au reguli proprii de gestionare a
comportamentului membrilor úi de întrajutorare, mai ales în cazul
înmormânt ărilor, dar úi în cazul unor munci comunitare sau în cazul în care
unul dintre membri necesit ă ajutor pentru construirea sau repararea unei
case. Vecin ătatea are o ierarhie proprie de func Ġii, începând cu tat ăl mare
de vecin ătateúi tatăl mic de vecin ătate (cu corespondentele lor mama
mare de vecin ătateúi mama mic ă de vecin ătate), apoi contabil, cârciumar
etc., aceste ultime func Ġii diferind de la zon ă la zonă. Vecinătatea mai
dispune de vesel ă, mese úi scaune proprii, folosite atât la înmormânt ări, cât
úi la petrecerile organizate în cadrul ei. Membrii vecin ătăĠii stabilesc în mod
democratic taxele cu care trebuie s ă contribuie periodic fiecare membru,
banii rezulta Ġi în acest fel intrând în patrimoniul vecin ătăĠii.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 256
Structura româneasc ă a vecin ătăĠii se axeaz ă în principal pe
ajutorul la înmormântare, împingând în plan secund func Ġia de întrajutorare
în alte cazuri (munci comunitare, repara Ġii, construiri de case) úi funcĠia de
organizare social ă. Spre deosebire îns ă de alte zone ale Transilvaniei (de
exemplu, satele Cristian úi Moúna, judeĠul Sibiu, úi Viscri, jude Ġul Braúov),
în vecinătăĠile satului Biertan se pune ceva mai mult accentul pe func Ġia de
întrajutorare pentru repara Ġii la case. Acest fapt sugereaz ă că oamenii din
Biertan sunt deschi úi ideii de cooperare úi mobilizare colectiv ă pentru
atingerea unui scop anume. Un exemplu concludent în acest sens este mobilizarea care are loc fie voluntar, fie la cerin Ġa primăriei, în vederea
reparării drumurilor care fac leg ătura între hotarele Biertanului; cei care au
pământurile la care accesul se face pe un drum deteriorat se adun ăúi
încearcă să îl repare.
Existăúi alte particularit ăĠi ale vecin ătăĠilor române úti din Biertan,
care sunt semne ale unui tip special de comportament al oamenilor de aici. Spre exemplu, exist ă o vecin ătate româneasc ă cu “tată permanent”. Prin
tradiĠie, în general, în vecin
ătăĠi tatăl se schimb ă la un an sau la doi ani.
Prin rota Ġie, toĠi membrii de sex masculin ai vecin ătăĠii ajung tat ă de
vecinătate, în ordinea caselor de pe strad ă (dacă vecinătatea cuprinde
casele de pe aceea úi stradă) sau în ordinea unei liste cu membrii
vecinătăĠii, după momentul în care ace útia s-au înscris în vecin ătate sau
după un alt criteriu. Indiferent deci de structura vecin ătăĠii (casele de pe o
stradă sau case r ăspândite prin tot satul) úi indiferent de criteriul de
alcătuire a listelor cu membrii vecin ătăĠii, tatăl de vecin ătate deĠine aceast ă
funcĠie pe o perioad ă limitată de timp úi toĠi membrii de sex masculin ai
vecinătăĠii au posibilitate teoretic egal ă de a deveni ta Ġi de vecin ătate.
Datorită faptului c ă soĠia tatălui de vecin ătate devine automat mam ă de
vecinătate, aceast ă egalitate a úanselor de “ úefie” este valabil ăúi pentru
femeile din vecin ătate. Nu útim ce i-a determinat pe cei din aceast ă
vecinătate româneasc ă din Biertan s ă stabileasc ă regula unui tat ă
permanent de vecin ătate. Acest lucru este îns ă un semn al faptului c ă un
om sau un grup de oameni din aceast ă vecinătate au avut ini Ġiativaúi
autoritatea de a modifica o regul ă, o norm ă, în scopuri personale. Este, de
asemenea, un semn al “îndep ărtării de tradi Ġionalism”.
Astfel de semne apar úi în alte cazuri în satul Biertan, úi tot legate
de institu Ġia vecinătăĠii. Spre exemplu, exist ă vecinătăĠi înfiinĠate mai recent,
la iniĠiativa unui s ătean sau a unui grup de s ăteni. O astfel de vecin ătate
este cea a tinerilor. De úi în alte sate vecin ătatea tinerilor cuprindea membrii
în jurul vârstei de 20 de ani, grupul tinerilor care se duceau împreun ă la
discotecă sau al celor care f ăceau parte din forma Ġia de căluúari (cazul

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 257
satului Cristian), aici, în Biertan, vecin ătatea tinerilor cuprinde membri în
jurul vârstei de 30-40 de ani. Ace úti oameni au hot ărât să se despart ă de
vecinătăĠile din care f ăceau parte úi, pe baza unei prietenii úi a unor
interese comune, s ă se uneasc ă în aceast ă vecinătate. Aceasta s-a
întâmplat acum patru ani, iar primul tat ă de vecin ătate (úeful de post din
Biertan) de atunci ne-a povestit cum a fost întocmit statutul vecin ătăĠii,
astfel încât vecin ătatea să fie o “vecin ătate în toat ă regula”, dup ă tradiĠia
vecinătăĠilor săseúti.
VecinătăĠile recent formate stau sub semnul unui comportament
specific economiei de pia Ġă, exemple în acest sens fiind stabilirea valorii
taxei în dolari úi reactualizarea ei în func Ġie de cursul valutar, strângerea
ajutorului de înmormântare pentru o înmormântare înainte, pentru a avea siguranĠa existen Ġei în momentul potrivit a acestor fonduri sau gestionarea
patrimoniului financiar al vecin ătăĠilor cu ajutorul cecurilor sau al b ăncilor. În
pofida acestui fapt úi deúi ajutorul la înmormântare, ajutorul la repararea
unei case, plata taxelor au un caracter economic, acesta este doar secundar, func Ġia principal ă a vecin
ătăĠii rămânând aceea de întrajutorare.
SituaĠia economic ă actuală accentueaz ă caracterul economic al acestei
instituĠii, însă vecinătăĠile din Biertan î úi păstrează încă drept principal
caracter pe acela de întrajutorare. O alt ă iniĠiativă de modificare a statutului
actual al vecin ătăĠilor din Biertan este propunerea viceprimarului (ca
sătean,úi nu ca autoritate oficial ă) de a forma o vecin ătate a caselor de pe
aceeaúi stradă, deci chiar a vecinilor, pentru c ă, ne explic ă dumnealui, úi pe
bună dreptate, mai degrab ă se ajut ă vecinii între ei decât membrii
vecinătăĠii. Sau, tot viceprimarul, în aceea úi calitate a sa de s ătean, a
propus ca vecin ătatea să cuprindă oameni care au p ământurile apropiate,
comasate în acela úi loc. Aceste propuneri de organizare a vecin ătăĠii pe
criterii logice, care aduc în prim plan, înaintea ajutorului la înmormântare, întrajutorarea pentru treburi casnice, repara Ġii la case sau lucrul p ământului,
s-au lovit de dezacordul s ătenilor.ùi acest lucru era de a úteptat, având în
vedere faptul c ă formarea unei astfel de vecin ătăĠi presupune acordul
majorităĠii dintre viitorii membri de a ie úi dintr-o vecin ătate deja format ă.
Oamenii pe care îi vizeaz ă această idee ar trebui s ă renunĠe la câteva
criterii de apartenen Ġă la vecinătate,úi anume cel pe baza prieteniei sau cel
pe baza mo útenirii de la p ărinĠi18, în schimbul unor criterii mai “abstracte”,
cum ar fi cel spa Ġial, după aúezarea casei sau dup ă cea a p ământului în
proprietate.

18 Uneori se obi únuieúte ca cei care au vârsta de intrare în vecin ătateúi vor să
intre într-o vecin ătate să intre în vecin ătatea în care au fost úi părinĠii lor (dac ă e
vorba de o familie, atunci intr ă în vecinătatea în care au fost sau p ărinĠii fetei, sau
cei ai băiatului).

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 258
Aceste ini Ġiative de formare a unor vecin ătăĠi noi, de schimbare a
unor reguli de func Ġionare sau a criteriului de apartenen Ġă la vecin ătate
(chiar dac ă acesta din urm ă nu a fost pus în aplicare) împreun ă cu faptul c ă
funcĠia de întrajutorare a vecin ătăĠii este mai bine dezvoltat ă ca în alte p ărĠi
demonstreaz ă că în Biertan exist ă atât o “elit ă de iniĠiativă”, cât úi o “masă
dispusă să coopereze”. Acest lucru este úi un semn pentru faptul c ă aici, în
Biertan, vecin ătăĠile se transform ă din asocia Ġii tradiĠionale, pe criterii de
rudenie úi spaĠiale, în asocia Ġii voluntare de tip modern, pe criterii de
socializare úi prietenii.
Dacă vecinătăĠile române úti din Biertan sunt caracterizate de acest
dinamism, cele de Ġigani – prin ceva mai mult tradi Ġionalism (toate cele trei
vecinătăĠi ale Ġiganilor intr ă, după descrierile acestora, în patternul
vecinătăĠilor române úti tradiĠionale), vecin ătatea săsească, ultima r ămasă
din cele 11 existente în trecut (înainte de 89), men Ġionate de preotul
evanghelic, este destr ămată. Nu se mai poate vorbi despre o vecin ătate
săsească, ne spun preotul úi curatorul evanghelic. Aceasta a fost
substituit ă de o form ă de întrajutorare neinstitu Ġională între comunitatea
săseascăúi cea a maghiarilor (ambele comunit ăĠi mici în Biertan).
Încredere, rela Ġii interpersonale úi interinstitu Ġionale
Aúa cum am amintit úi în începutul lucr ării, Biertanul este o
comunitate caracterizat ă printr-un individualism destul de puternic. Acest
faptúi legăturile destul de puternice cu lumea exterioar ă (Biertanul nu e un
sat izolat, nici spa Ġialúi nici informa Ġional) ne determin ă să credem c ă
încrederea interpersonal ă, dar úi în institu Ġii nu este foarte pronun Ġată în
Biertan. Aceast ă ipoteză ne-a fost confirmat ăúi în cadrul interviurilor úi
focus-grupurilor. Explica Ġia standard pentru încrederea interpersonal ă mică
a fost aceea c ă “oamenii de aici sunt r ăi”, dar úi aceea, analizat ă în
capitolul urm ător, că “fiecare se consider ă deúteptúi nimeni nu e mai
deútept decât el”, determinând îndreptarea încrederii spre propria
persoană.
19Ipoteza este confirmat ăúi de datele de chestionar . Doar 37,2%
dintre subiec Ġi spun că în Biertan se poate avea încredere în cei mai mul Ġi
dintre oameni. 58,1% nu sunt de acord cu aceast ă afirmaĠie, iar restul de
4,7% nu r ăspund. De asemenea, 58,1% spun c ă este mai bine s ă fii

19 Baza de date folosit ă e rezultat ă în urma aplic ării chestionarelor în luna aprilie úi
conĠine 43 de cazuri. Subiec Ġii sunt numai locuitori ai satului Biertan, selecta Ġi de
pe listele electorale de la prim ărie. Selectarea a fost f ăcută aleator, cu pas.
Eúantionul este reprezentativ pentru satul Biertan.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 259
prudent în rela Ġiile cu ceilal Ġi oameni úi numai 18,6% spun c ă e mai bine s ă
ai încredere în cei mai mul Ġi dintre oameni. Majoritatea se orienteaz ă deci
spre neîncredere în rela Ġiile interpersonale.
InstituĠiile care sunt învestite cu cea mai mare încredere în Biertan
sunt biserica úi armata, iar cele mai mici procente de încredere sunt
acordate partidelor politice, guvernului úi parlamentului (între 81% úi 86%
dintre subiec Ġi spun c ă au puĠinăúi foarte pu Ġină încredere în aceste
instituĠii). Un procent relativ mare de încredere se manifest ă pentru
instituĠia primăriei în general, pentru posturile de televiziune úi pentru
casele de ajutor reciproc (vezi anexa – tabelul A15).
ÎntrebaĠi câtă încredere au în diferite grupuri de oameni, subiec Ġii au
manifestat cea mai mare încredere în români úi în germani (81,4% au mult ă
sau foarte mult ă încredere în români úi 72,1% au mult ă sau foarte mult ă
încredere în germani). Cea mai pu Ġină încredere este îndreptat ă înspre
Ġigani – doar 30,2% dintre subiec Ġi au încredere mult ă sau foarte mult ă în
Ġigani (nu lu ăm în considerare procentul de încredere în evrei, despre care
oamenii ne-au spus c ă nu exist ă în sat). Încrederea grupului românilor în
fiecare dintre aceste grupuri nu se distribuie mult diferit de încrederea subiecĠilor, în general, în diferite grupuri de oameni (vezi anexa – tabelele
A16úi A17).
Procentul de încredere este mai ridicat pentru persoanele cheie în
viaĠa satului. Cele mai mari cote de încredere le de Ġin preotul úi doctoriĠa
(83,7%, respectiv 79,1%). Urmeaz ă primarul úi poliĠiútii (62,8%, respectiv
60,5%). Procentul mare de nonr ăspunsuri referitor la consilierii locali, la
profesori úi învăĠători, la patroni úi la inginerii agronomi este un semn c ă
aceste personaje nu sunt foarte pregnante în via Ġa satului (vezi anexa –
tabelul A18).
ReĠeaua de rela Ġii interinstitu Ġionaleúi relaĠii comunitate–institu Ġii are
ca noduri principale comunitatea pe care toate aceste institu Ġii o deservesc
úi primăria, care este “centrul administrativ”. Veriga colabor ării dintre
primărie ca institu Ġieúi comunitatea satului este asigurat ă prin “tobo úar”. Cu
ajutorul acestuia, prim ăria transmite mesajele sale c ătre comunitate20.
Comunicarea dintre prim ărie ca institu Ġieúi săteni se mai realizeaz ă prin
audienĠe (oricine poate intra în audien Ġă la primar la orice or ă din timpul

20 Un exemplu de astfel de colaborare intermediat ă cu ajutorul tobo úarului este
activitatea de r ăspândire a îngr ăúămintelor pe p ăúunea satului. Tobo úarul se
opreúte la intersec Ġiile străzilorúi strigă astfel încât s ă audă cât mai mult ă lume
oraúi locul de întâlnire de unde s ătenilor le vor fi furnizate substan Ġele necesare
úi de unde vor porni spre p ăúune.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 260
programului) úi prin adunarea cet ăĠenească (în care s ătenilor le este
prezentat ă situaĠia satului).
Majoritatea formelor de cooperare interinstitu Ġională se înscriu în
cooperarea pentru activit ăĠi oficiale (deci pe linie administrativ ă). O form ă
specială de colaborare, ie úită din patternurile colabor ărilor administrative, a
luat naútere anul trecut cu ocazia Zilei Eroilor, când prim ăria împreun ă cu
úcoalaúi biserica au organizat festivit ăĠileúi slujba religioas ă. Cu aceast ă
ocazie au cooperat inclusiv biserica ortodox ăúi cea catolic ă pentru
realizarea unei slujbe “în comun” în cinstea eroilor. În afar ă de aceast ă
colaborare, se pare c ă singura form ă de colaborare “neimpus ă
administrativ” este aceea dintre prim ărieúi căminul de b ătrâni (vezi
relatarea aranjamentului cu tractorul prim ăriei de la capitolul “Autorit ăĠile
locale”). Este de semnalat faptul c ă deúi cooperarea iese rar din limita
interacĠiunilor oficiale necesare21, în general nu exist ă conflicte între
instituĠiile comunit ăĠii sau între liderii acestor institu Ġii. Vecin ătatea, ca
instituĠie, nu între Ġine relaĠii foarte puternice de colaborare cu celelalte
instituĠii “oficiale” ale Biertanului.
Capitalul social
În concluzie, se poate vorbi de existen Ġa unui capital social în
Biertan, cu forme rare de asociere (în afar ă de forma tradi Ġională a
vecinătăĠii, care are în forma actual ă o mai mic ă relevanĠă pentru capitalul
social în sine úi mai mult pentru poten Ġialul de capital social), cu rela Ġii
interpersonale caracterizate de neîncredere úi individualism, cu o
colaborare slab ă între institu Ġii, colaborare ce nu dep ăúeúte limitele
interacĠiunilor oficiale. Poten Ġialul mare de formare a unui capital social
puternic e semnalat, a úa cum am amintit, de institu Ġia vecinătăĠii, de rela Ġiile
interetnice úi interconfesionale marcate de toleran Ġă, de dorin Ġa sinceră a
oamenilor de a înfiin Ġa asocia Ġii agricole (semn pentru poten Ġialul existent
de asociere).
Ceea ce se observ ă în urma analiz ării comportamentului
asociaĠionalúi a relaĠiilor interpersonale úi de încredere sugereaz ă o
uúoară contradic Ġie între comportament úi discurs. De úi satul prezint ă un
potenĠial mare de capital social, mai ales prin existen Ġa vecinătăĠilor, dar úi
prin existen Ġa unor forme de asociere voluntar ă mai mult sau mai pu Ġin
structurate – de exemplu, exist ă acĠiuni spontane organizate de s ăteni

21 Prin interac Ġiuni oficiale necesare în Ġelegem activit ăĠile administrative de tipul:
predarea situa Ġiilor de la úcoală, poliĠie, căminul de b ătrâni, dispensar c ătre
primărie, în general formalit ăĠile birocratice.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 261
22pentru repararea drumurilor de la hotare – la nivel declarativ, s ătenii pun
accentul pe individualism úi chiar pe faptul c ă “oamenii din Biertan nu pot
duce o treab ă împreun ă la capăt” (58,1% dintre subiec Ġii chestiona Ġi declară
acest lucru). Dup ă părerea noastr ă, aceast ă contradic Ġie între
comportamente úi discursuri în sat este o contradic Ġie aparent ă.
Comportamentul asocia Ġional se manifest ă în principal în afara sferei
economice23, în jurul unor activit ăĠi ce nu vizeaz ă profitul, pia Ġa, ci au mai
degrabă legătură cu tradi Ġia, pe când individualismul de care pomenesc
atât de des biertomenii se construie úte în principal pornind de la via Ġa
economic ă. În aceste condi Ġii, strategiile individualiste din via Ġa economic ă
sunt percepute de c ătre săteni ca strategii extinse la nivel comportamental
general. Cooperarea úi comportamentul asociativ poten Ġial existent, dar úi
actual existent, sunt extrem de dezvoltate în Biertan, chiar dac ă sătenii
percep mai puternic individualismul, decât cooperarea.
Structura social ăúi inegalit ăĠile sociale
În Biertan exist ă câteva criterii de diferen Ġiere a oamenilor, criterii
care se plaseaz ă pe mai multe dimensiuni (avere, status, roluri, interese,
moduri de via Ġă, localizare geografic ă), aceast ă multitudine de dimensiuni,
dând naútere unei clasific ări a oamenilor din Biertan extrem de complexe.
Pentru început, totul pare simplu: oamenii se împart în boga Ġiúi săraci. Însă
definiĠiile date bog ăĠieiúi sărăciei sunt extrem de diverse în Biertan. Pentru
unii, boga Ġii sunt “cei care se Ġin”, expresie a locului, însemnând “cei care
au o încredere mai mare în ei (a se citi “trufie”, “mândrie”), dat ă de faptul c ă
ei au ceva în plus fa Ġă de ceilal Ġi. Acest ceva în plus poate s ă varieze de la
avere pân ă la cunoútinĠe intelectuale. Pentru al Ġii, bogaĠii sunt cei cu avere
sau cu multe animale sau mult p ământ. Pentru al Ġii, bogaĠii sunt cei
respecta Ġi, cei cu prestigiu, prestigiu care a tras îns ă după sine úi averea în
cele mai multe cazuri. În Biertan oamenii cu prestigiu sunt atât cei cu func Ġii
autoritare, cât úi cei care au reu úit în afaceri.

22 Când un drum înspre hotare (p ământuri agricole) devine greu practicabil, s ătenii
care îl folosesc (cei care au p ământuri la care accesul se face pe acest drum) se
mobilizeaz ă voluntar sau sunt mobiliza Ġi de către primărie pentru repararea drumului.
23 Am men Ġionat la capitolul referitor la vecin ătăĠi faptul c ă, deúi se poate spune c ă
acestea au úi caracter economic, principala lor func Ġie a rămas în Biertan aceea
de întrajutorare. Din acest motiv putem spune c ă aceste comportamente
asociaĠionale se plaseaz ă mai ales în afara sferei economice.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 262
Dacă definiĠiile bogăĠiei graviteaz ă în jurul no Ġiunii de avere, cele ale
sărăciei sunt ceva mai diversificate. De obicei, este ocolit ă de către săteni
formularea “s ăracii sunt cei care nu au bani/avere”, adic ă este evitat ă
formularea defini Ġiei sărăciei ca opus al bog ăĠiei. Pentru biertomeni, s ăracii
sunt cei care “nu au cu ce tr ăi de pe azi pe mâine”, s ăracii mai sunt úi aceia
care nu pot Ġine banii de azi pe mâine, pentru c ă îi beau sau îi gestioneaz ă
prost. Săraci mai sunt úi aceia care nu au locuri de munc ă, aceia care au
pământ, dar nu au bani s ă-l lucreze, cei care au pu Ġine animale. S ăraci sunt
Ġiganii de pe str ăzile periferice, dar nu exclusiv, pentru c ă existăúi români
săraci,úi saúi săraci,úi maghiari s ăraci. Săraci sunt úi aceia care tr ăiesc
numai din aloca Ġia copiilor (majoritatea Ġigani). Tot s ăraci sunt úi bătrânii
singuri sau bolnavi. Toate acestea sunt defini Ġii date de s ăteni sărăciei. Un
biertomean ne explica:
“Săracul este acela care nu are existen Ġa traiului de pe o zi pe alta, c ă o locuin Ġă
de bine de r ău are, dar nu reu úeúte săúi-o întreĠină; sau câútigă, dar nu mai
are până mâine; sau vând din cas ă pentru b ăutură”(ù.I., sătean, etnie român ă).
Acestea sunt defini Ġii date în general de români úi presupun drept
cauză a sărăciei nu atât lipsa obiectiv ă de mijloace, ci mai mult proasta
gestionare a acestora. Defini Ġiile furnizate de Ġigani pentru s ărăcie pun mai
mult accentul pe motivele economice, úi nu psihologice ale s ărăciei – lipsa
de resurse sau o distribuire a resurselor în mod preferen Ġial, care
dezavantajeaz ă pe cei ce intr ă în categoria “s ăraci”, lipsa unui loc de
muncă, lipsa unui “acoperi ú deasupra capului”.
ÎntrebaĠi cam cum ar caracteriza satul úi sătenii din punct de vedere al
sărăcieiúi bogăĠiei, majoritatea subiec Ġilor ne-au r ăspuns că în Biertan
majoritatea nu sunt nici s ăraci, nici boga Ġi, ci “mediocri”, acesta fiind exact
cuvântul folosit de s ăteni. O statistic ă intuitivă furnizat ă de una dintre
autorităĠile Biertanului arat ă că din totalul de aproximativ 50-60% români,
15% sunt s ăraci, iar din totalul de 30% Ġigani, 20% sunt s ăraci. Aceea úi
statistică intuitivă arată că din totalul popula Ġiei Biertanului 30-35% sunt
săraci, 55-60% sunt mediocri, numai ceilal Ġi aproximativ 10% fiind “cei care
dispun de ceea ce doresc”. Îns ă plaja de procente furnizate de c ătre săteni
cu referire la ponderea s ăracilor din totalul popula Ġiei satului merge de la 30%
până la 90%. Lucrul cu care mai to Ġi sătenii s-au pus de acord este acela c ă
“bogaĠii Biertanului” nu s-au îmbog ăĠit “peste noapte”, ci prin consolidarea
unei afaceri, prin munc ă în străinătate sau prin ajutor bine gestionat primit de
la cunoútinĠe, prieteni, rude din str ăinătate. Însă expresia “om bogat” este
evitată. Se folose úte mai mult aceea de “om înst ărit”, care, ne explic ă sătenii,
înseamn ă mai puĠin bogat decât un om bogat.
Pe lângă diferenĠierile generale s ărac–bogat, oameni care “se Ġin”úi
ceilalĠi, mai exist ăúi diferenĠierile care apar datorit ă structur ării unei p ărĠi

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 263
din popula Ġia satului în grupuri de interes. Grupurile de interes se
structureaz ă pe interese electorale, care atrag dup ă sine úi alt gen de
interese (prestigiu, putere, avere, influen Ġă etc.). Aceste grupuri de interes
se structureaz ă în jurul câte unei persoane care de Ġine poten Ġial electoral,
mai mult în func Ġie de prietenii úi rudenie. De úi criteriul cel mai important,
probabil, de formare a acestor grupuri este prietenia úi rudenia, aceste
grupuri devin, prin interesele liderilor lor, grupuri de interes úi în special de
interes electoral. În Biertan exist ă, din ceea ce am aflat de la oamenii cu
care am discutat, trei sau patru grupuri cu interese diferite, grupuri care luptă unul împotriva celuilalt. Primul se structureaz ă în jurul primarului
(PUNR), al doilea în jurul viceprimarului (PDAR), iar al treilea în jurul unuia dintre priva Ġii din comun ă (PNğCD). Aceste lupte sunt animate de “orgoliul
de a conduce comuna”, de “dorin Ġa de a pune mâna pe diferitele locuri de
muncă” în special, pe resursele disponibile în general. Cel pu Ġin unul dintre
aceste grupuri, format din simpatizan Ġi PNğCD, este în conflict deschis cu
grupul format în jurul primarului. De altfel, ni s-a spus c ă la primărie “cei
care sunt úi-i fac pe plac, cei care sunt slujitorii s ăi umili sunt bine primi Ġi în
instituĠia pe care o p ăstoreúte”.
Un alt tip de diferen Ġiere cu miz ă socială este aceea localnic-
venetic
24. Gradul de toleran Ġă în Biertan la adresa veneticilor este foarte
scăzut. Întreba Ġi direct, localnicii nu recunosc acest lucru, îns ă
comportamentele (verbale) ale localnicilor úi afirma Ġiile veneticilor o
dovedesc25. De statutul de venetic nu scap ă nici măcar cei ce au venit în
Biertan acum mai mult de 10 ani.
În toată această reĠea de categorii sociale úi diferenĠieri, ne-am fi
aúteptat să găsim mai mult decât lideri formali úi lideri informali ai unor
grupuri de interes, un grup de lideri sau un lider informal la nivel comunitar sau lideri informali charismatici. S ătenii mărturisesc c ă nu exist ă nici un fel

24 “Venetic” este de obicei un om venit din afara satului úi stabilit în sat. În func Ġie
de zonă, statutul de venetic îl poate avea o persoan ă ai cărei părinĠi sunt din alt ă
localitate decât satul de referin Ġă, dar poate fi úi o persoan ă a cărei familie s-a
mutat în satul de referin Ġă cu câteva genera Ġii în urm ă. În Biertan, statutul de
venetic îl au în general persoanele din prima categorie. Probabil c ă statutul nu se
extinde pe mai multe genera Ġii din cauza faptului c ă există foarte multe familii
mixte (localnic–venetic); s ătenii spun chiar c ă aceasta este aproape o regul ă. În
acest caz, dac ă statutul de venetic s-ar extinde pe mai multe genera Ġii,
majoritatea popula Ġiei satului ar fi considerat ă venetică.
25 Un exemplu pentru intoleran Ġa faĠă de venetici este reac Ġia câtorva oameni de
tipul: “De ce a Ġi vorbit cu BM (venetic), c ă e venetic úi nu útie ce se întâmpl ă în
sat?” (BM fiind venit în Biertan acum 13 ani).

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 264
de astfel de lider, în afara autorit ăĠilor de la prim ărie (mai exact, a
primarului) – nici un “în Ġelept al satului”, nici o persoan ă cu influen Ġă asupra
sătenilor care s ă nu aibă o funcĠie de autoritate, nici m ăcar preo Ġii sau
bătrânii satului nu au acest rol de lideri comunitari informali. Motivul pentru
această situaĠie există, ne-au spus s ătenii neprovocat, este acela c ă
biertomenii s-au considerat dintotdeauna oameni de útepĠi care nu au
nevoie de sfatul sau ajutorul altora:
“Această categorie (a liderilor comunitari informali) n-a fost l ăsată să apară
datorită faptului c ă oamenii se cred de útepĠi” (R.L., persoan ă din afara
Biertanului, care are o afacere aici úi lucrează cu mai mul Ġi săteni).
“SeĠineau toĠi prea de útepĠiúi nu suporta niciunul s ă fie altul mai de útept decât
el. [ …] Nu a existat niciodat ă ca unu’ s ă-i desconsidere pe ceilal Ġi sau ca to Ġi
să-l considere pe unu’. [ …] Era o localitate cu oameni foarte dificili úi e úi acum.
Oamenii sunt foarte individuali úti” (ù. I., sătean care are úi funcĠie de autoritate
la primărie).
“Dacă unul se d ădea cu capul de un stâlp úi altul îi zicea: «Ce faci, m ăi, că nu e
bine!», acela continua s ă se dea cu capul de stâlp ca s ă demonstreze c ăútie
ce face úi face bine” (citat aproximativ, ù. I., sătean).
ğiganii motiveaz ă altfel lipsa unui lider “conduc ător al Ġiganilor”, prin
faptul că ei, Ġiganii din Biertan, nu sunt rromi (a fi rrom implic ă pentru ei a úti o
meserie tradi Ġională, a fi mai mult nomad úi a avea un rege, un conduc ător).
Lipsa unei astfel de personalit ăĠi în sat indic ă încrederea în propriile
planuri de gestionare a resurselor úi în propriile resurse ale majorit ăĠii
sătenilor, dar úi neîncrederea în ceilal Ġiúi faptul c ă nu sunt dispu úi să
investeasc ă încredere în altcineva decât în autorit ăĠile satului sau eventual
într-un lider al unui grup de interes.
Viitorul Biertanului
Avantaje–dezavantaje/probleme-solu Ġii
Toate discu Ġiile purtate cu localnicii s-au centrat pe problemele
actuale ale Biertanului, pe posibilele modalit ăĠi de rezolvare a acestora, pe
oportunit ăĠile de dezvoltare ale satului lor. În tabelul urm ător sunt
prezentate schematizat r ăspunsurile lor la aceste întreb ări. În acela úi tabel
este indicat úi ceea ce noi am considerat c ă ar reprezenta un avantaj,
dezavantaj, o problem ă sau o solu Ġie, dar care nu au fost identificate ca
atare de c ătre localnici.

Domeniul Avantaje Dezavantaje Probleme Solu Ġii
PoziĠia
geografic ă se află situat într-o
zonă foarte frumoas ă
este u úor accesibil
dinspre DN14 Media ú–
Sighiúoara4 distanĠă mare faĠă de cel mai
apropiat ora ú
4 distanĠa mare fa Ġă de reĠeaua
de căi ferate
4 lipsa unui curs de ap ă cu debit
mare, care s ă ajute industria 4 legătura dinspre
Richiú spre Agnita
este dificil ă în
perioadele umede, drumul nefiind modernizat asfaltarea DJ
141b între Richi úúi
Hula Peli úorului,
ceea ce ar permite accesul mai u úor
către Braúovúi Sibiu
Infra-
structura aproape toate casele
au gaz metan úi curent
electric
există 3 curse zilnice
spre Media úúi una spre
Dumbrăveni
în centrul satului
există un parc foarte
frumos4 drumul dintre Biertan úi Copúa
Mare nu este modernizat
4 nu exist ă apă curentăúi
canalizare
4 o parte din str ăzile Biertanului
se află într-o stare jalnic ă
4 nu exist ă spaĠii în care tinerii
să-úi petreac ă timpul liber
4 centrala telefonic ă are o
capacitate prea mic ă4 accesul copiilor
din Copúa Mare la
úcoală este dificil
4 apa existent ă în
localitate este o ap ă
dură, care necesit ă o
instalaĠie de
dedurizare asfaltarea
drumului dintre Biertanúi Copúa
Mare
Serviciipublice există un doctor
foarte bun
există un cămin de
bătrâni4 sunt prea pu Ġine cadrele
medicale
4úcoala are o dotare foarte
slabă4 există un singur
doctor pentru întreaga comună
4 fluctua Ġie mare a
cadrelor didactice primăria ar
trebui să ofere case
specialiútilor care
vin să lucreze în
Biertan (profesori, doctori etc.)
Agricultura pământul este foarte
bun pentru zootehnie sau pentru culturi de plante medicinale
comuna are cea mai
mare păúune din jude Ġul
Sibiu, la Fetea 4 nu exist ă utilaje agricole
4 pământul este fragmentat
4 nu sunt suficien Ġi tehnicieni
veterinari
4 drumurile dinspre sat înspre
hotare sunt impracticabile în perioadele ploioase
4 produsele ob Ġinute se vând
foarte greu, la pre Ġuri mici 4 foarte mult
pământ, aproape
jumătate, rămâne
nelucrat
4 lucrul p ământului
nu prea este rentabil
4 porcii mistre Ġi
distrug culturile să se închid ă
porcii mistre Ġi în
rezervaĠie
sprijinirea
zootehniei
crearea unor
culturi de plante medicinale sau de trandafiri

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 266
4 nu exist ă decât o asocia Ġie
agricolă – a saúilor repararea úi
întreĠinerea
drumurilor spre terenurile agricole
replantarea vi
Ġei
de vie pe dealurile deja terasate
Micaindustrie Biertanul are o veche
tradiĠie meúteúugărească4 în sat nu mai exist ă meseria úi
4 nu exist ă un curs de ap ă care
să permită înfiinĠarea unei fabrici 4 în sat sunt pu Ġine
locuri de munc ă în
această ramură
4 pentru repara Ġii
minore, oamenii trebuie s ă meargă în
altă localitate revitalizarea
micilor me úteúugari
ComerĠul 4 magazinele nu sunt foarte bine
aprovizionate
4 marfa este mai scump ă decât
la Media ú4 oamenii sunt
obligaĠi să se
aprovizioneze la Mediaú
Turismul existen Ġa bisericii –
cetate
zonă deosebit ă din
punct de vedere al peisajului
existen Ġa casei de
oaspeĠi
demararea
proiectului dintre prim ărie4 lipsa unor restaurante unde
turiútii să poată mânca
4 lipsa unei centrale telefonice
automate
4 cetatea necesit ă mici repara Ġiideschiderea cel
puĠin a unui
restaurant
înfiinĠarea unor
puncte de desfacere a produselor legate de cetate
instalarea unei

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 267
úi ANTREC centrale telefonice
automate
Sursele de venit există posibilitatea de
a lucra cu ziua (doar pe perioada verii)
există câteva firme la
care lucreaz ă oamenii
din sat 4 numărul naveti útilor a scăzut
4 în sat nu exist ă unităĠi
economice puternice care s ă
asigure locuri de munc ă4 lipsa veniturilor
duce la sc ăderea
puterii de cump ărare,
la imposibilitatea de a lucra pământul
4 individualismul puternic al
localnicilor
4 fragmentarea satului în jurul a
trei–patru grupuri cu interese diferiteCapitalul
social nu exist ă conflicte
interetnice
vecinătăĠile sunt
orientate úi spre sprijin
economic
existen Ġa unor forme
de asociere voluntar ă
individualismul
puternic al localnicilor
un grad ridicat de
colaborare între instituĠiile satului
existen Ġa unui capital
asociaĠional puternic

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 268
Oportunit ăĠi de dezvoltare
Răspunsurile la întrebarea “Care crede Ġi că sunt oportunit ăĠile de
dezvoltare existente în Biertan?” au gravitat în jurul a trei teme mari: turismul (inclusiv agroturismul, turismul rural), agricultura úi micii
meúteúugari. Dac ă prima dintre aceste oportunit ăĠi este real ă, fiind
considerat ă de unii drept “singura úansă a Biertanului”, cea de-a doua,
agricultura, se poate transforma din oportunitate în realitate doar în urma unor investi Ġii majore. În condi Ġiile în care în Biertan nu mai exist ă
meseriaúi, cea de-a treia, micii me úteúugari, este probabil perceput ă de
localnici ca o posibil ă sursă de dezvoltare doar fiindc ă ei îúi aduc aminte de
vremurile în care aici înc ă mai existau breslele.
“Două zic eu c ă ar fi. Prima, úi prioritar ă zic eu, agricultura. Pentru c ă trebuie s ă
ai o baz ă de la care s ă pleci. În industrie nu ai nici o baz ă, de moment.
Agricultura e baza, ai p ământul. Deci, în primul rând, ar fi agricultura, care ar
putea porni. În al doilea, ar fi úi agroturismul. ùi nu în al treilea rând, c ăăsta
trebuia al doilea, revitalizarea meseria úilor saúilor. Biertanul are, a Ġi văzut, úi
breslele în cetate. Revitalizarea micilor meseria úi. Biertanul a fost un sat de
meseriaúi. Că, dacă s-ar revitaliza chestiile astea, dar s ă dea niúte facilităĠi la
ăútia: dom’ne, nu pl ăteúti impozit atâ Ġia ani, deschide- Ġi atelier, începi cu
începutul, cu pu Ġin” (C.I.).
Turismul este considerat pilonul în jurul c ăruia se poate dezvolta
întreaga comun ă. De altfel, unul din “visele” primarului este de a transforma
Biertanul într-un or ăúel turistic rural, de a-l ajuta s ă-úi recâútige statutul pe
care l-a avut în urm ă cu sute de ani. Acesta “este un proiect de perspectiv ă
pentru care, indiferent cine va veni la conducerea comunei, va trebui s ă
militeze pentru ridicarea standardului comunei Biertan, de civiliza Ġie în
primul rând”. Primarul consider ă că “dezvoltarea turismului rural la sate ar
fi o surs ă de venit pentru locuitori. E o surs ă aducătoare de venit úi, pe
lângă venit, oblig ă cetăĠenii să menĠină comuna tot timpul curat ă, prosper ă,
ca să poată fi vizitat ă la orice or ă de către vizitatori”. Oamenii spun c ăúi
zona înconjur ătoare este deosebit de frumoas ă:
“În 1992 am avut în vizit ă un cetăĠean care a plecat de aici din localitate úi a venit
cu un american, din New Jersey, n-a mai fost niciodat ă, negru – se uitau to Ġi la
el, ca la ma úini străine. La Ġară, mai ales, ziceau: uite, ăsta-i mai Ġigan ca mine.
ùi tipul a fost foarte pl ăcut impresionat. Nu-i venea s ă creadă. Pentru c ă văzuse
imaginile astea care s-au dat prin satelit despre România: România, ho Ġii din
România, Ġiganii din România… Ei, nu-i venea s ă creadă totuúi. Umbla a úa, de
chiaun, prin sat, pe hotare. A umblat pe hotare úi-i plăcea să stea. L-am dus

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 269
într-o zi la pescuit: mam ă, doamne, c ă era înnebunit, nu mai puteam s ă-l luăm
de-acolo de pe lac. O zis c ă-i cel mai frumos concediu din via Ġa lui. Păi, aveam
atuncia vaca, úi-o zis că-i cel mai fericit american c ă el a băut lapte din ĠâĠa de
la vacă. I-am zis: dom’ne, stai c ă-l mulg în can ă, îl fierb… Nu, el vrea de acolo.
Apoi stai, c ă-Ġi mulg eu…” (C.,úef de post).
Există persoane care deja s-au gândit la modul în care ar putea
deschide o afacere în domeniul turismului:
“Cu agroturismul, solu Ġia o văd eu, úi vă spun eu sigur c ă-i cea mai bun ă, că
întotdeauna fiecare trage jar la oala lui, c ă fiecare e cel mai iste Ġ – io-s ăsta, de
exemplu. E bine s ă se dea ni úte bani pentru cei care vor s ă facă agroturism. De
obicei, oamenii care merg, turi útii, merg în grup. Vreau seara s ă petreac ă
împreună un pic, c ă d-aia au ie úit în week-end sau útiu eu unde au ie úit. Eu zic
că ar trebui pornit, în primul úi în primul rând, cu atâtea case libere ale parohiilor
săseúti. Astea ar trebui în primul rând ajutate úi puúi niúte oameni administratori
cumsecade. V ă dau úi un exemplu. Exist ă acest hotel (casa de oaspe Ġi, n.n.),
dar nu să fie al bisericii. Casele parohiale s ă nu fie ale bisericii, s ă fie date la un
om în loca Ġie de gestiune sau a úa, care s ăútie: măi, îs ale mele, le amenajez úi
atunci – date pe o perioad ă lungă de timp – s ă se amortizeze investi Ġia. Asta ar
trebui în primul rând. C ăúi pe la o gospod ărie mică, nu útiu ce, că vin dou ă
persoane la mine, cu asta nu prea am rezolvat mare lucru. Dar exist ă atâta
spaĠiu excedentar úi în Richi ú,úi în Copúa Mare, úi în Biertan. E o idee a mea
care mi-a venit în urm ă, mai încoace. Asta ar fi cel mai bine, dar numa’ a úa.
Pentru c ă există chestia asta la Richi ú. Crista, nu útiu cum a luat casele de la
Richiúúi aduce vara, pe dou ă luni de vacan Ġă, aduce copii din Bucure úti, din
aúa, că a fost úi televiziunea pe la mine úi le-am f ăcut úi eu reclam ă.ùi se
poate face în Biertan, úi-n Biertan, úi-n Copúa Mare, úi se pot aduce copii care-
s la úcoli în limba german ă. În fază de clasele V-VIII, în faz ă de clasele IX-XII.
ùi ar mai exista înc ă posibilitatea, chiar dac ă e tardiv ă, să vină aicia úi să
vorbeasc ă numai limba german ă. Vaaai, úi dacă s-ar face un pic de reclam ă…
ùi tinerii ăútia nu sunt nici preten Ġioúi. Nu-s preten Ġioúi să zică păi canapeaua
asta-i prea tare sau masa asta e prea mare. Mai un dans, între ei acolo… Asta
ar fi în primul rând. Dac ă s-ar face a úa, ar avea de câ útigatúi biserica, pentru
că absolut tot ce-mi intr ă mie aicia, eu trebuie s ă tai chitan Ġă. Ori, aicia, consiliul
parohial de la biseric ă, pe mine m ă verifică. Plus de asta, pe mine, dac ă eu am
locaĠie de gestiune, m ă ia pe partea cealalt ă, finanĠele, fiscul, garda financiar ă,
toate. …Nici nu trebuie oameni. Uite, p ărintele s ă vorbeasc ă c u a i l o r , c u
consilierii úi eu, de exemplu, astea le-a ú lua eu. Pe cuvântul meu, le-a ú lua.
Pentru început cu o investi Ġie mai mic ă, că stau rău cu banii, dar pe cuvântul
meu, le-a ú lua. Dac ă, de exemplu, mi-ar da-o mie – útiu că nu-mi vinde Ġi ideea
– mi-aú face o vinotec ă cu vin din Biertan, mi-a ú face o… îs multe chestii
dom’ne, mi-a ú face un muzeu al satului… ùi, când vine turistul, automat ar
conduce úi aicia s ă vadăúi chestiile astea. A ú mai face o monografie a
Biertanului, pe care mul Ġi mi-ar cump ăra-o. Asta am putea-o vorbi trei ore, n-are

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 270
sens… ce s-ar putea face. Dac ă aú putea eu pune mâna pe a úa ceva, asta e o
comoară. Asta a fost ideea mea, tr ăiască idiotul. Apoi, mai departe… Atunci,
într-adev ăr, s-ar putea face multe spa Ġii de cazare. ùi s-ar putea caza úi grupuri
úi puĠini. Adică, unde-i mare spa Ġiul, poĠi face úi mult, úi puĠin” (C.I.).
Este posibil ăúi înfiinĠarea de mici ferme agroturistice, cu condi Ġia ca
statul să protejeze interesele agricultorilor. Pentru agricultur ă este nevoie
însă de investi Ġii în utilaje cu care s ă se poată lucra pământul. Configura Ġia
terenurilor din Biertan necesit ă utilaje speciale: tractoare mai mici, combine
pentru pant ă etc. Singura úansă ar fi formarea de asocia Ġii agricole familiale
(căci celelalte nu ar fi profitabile) úi completarea p ământului cu zootehnia.
“Cum văd eu, dac ă cineva ne-ar sprijini, care nu útiu cine-i ăsta, pentru c ă în Ġară
deocamdat ă nu are cine, personal a ú face úi o asocia Ġie familial ă. Eu. DeĠinând
cu familia vreo 16 hectare de p ământ, aú face o asocia Ġie pe 16 hectare. ùi sunt
convins c ă ar mai adera imediat. Dup ă un an úi-ar da seama: m ă, uite ce bine
se descurc ă, haide s ă aderămúi noi. Aú grupa vecinii” (C.I.).
Pentru revitalizarea micilor me úteúugari, principala problem ă o
reprezint ă numărul mic de meseria úi care mai exist ă în sat în prezent. Cu
toate acestea, s ătenii consider ă că ar fi posibil ă reînfiinĠarea unora dintre
meserii:
“O dată cu plecarea sa úilor, dup ă care ne pare r ău, au plecat úi meseriile,
meseriaúii ca atare. S-ar putea crea, prin úcoală, ceva ateliere, s-ar putea crea
niúte ateliere în care s ă se redeschid ă sau să se reînfiin Ġeze aceste meserii
care au fost tradi Ġionale: dulgheritul, croitoria, cojoc ăria, tâmpl ăria. Meseria úi au
mai rămas însă puĠini. Ar mai fi o meserie care a fost tradi Ġională în comuna
noastră, mai ales Biertanul úi Richiúul: viticultura, care úi în anii trecu Ġi, mai ales
acum o sut ă, o sutăúi ceva de ani, satul Biertan a luat amploare úi s-a dezvoltat
datorită faimei privind viticultura. E p ăcat că încet, încet se pierde aceast ă
îndeletnicire a cet ăĠenilor din comun ă. Într-adev ăr, au fost úi ani mai vitregi, ani
mai grei cu care s-a confruntat viticultura, dar totu úi aú zice că ar fi păcat să se
piardă valoarea respectiv ă din comun ă, tradiĠia ca atare” (O.V., primar).
ùeful de post (poli Ġistul) din Biertan a fost persoana care "ne-a
uimit" prin viziunea sa asupra dezvolt ării Biertanului:
Din punct de vedere al micii industrii, deci m ă refer la refacerea fostelor bresle.
Aici s-ar putea, úi sunt câteva promisiuni în sensul ăsta, s-ar putea reface
breasla olarilor, care are, materialul este, chiar dac ă nu mai produc ei… Asta ar
merge, ar fi una.
Femeile de aicia, pentru c ă, vedeĠi, marea majoritate au lucrat la serele
Dumbrăveni. Acuma nu mai au ocupa Ġieúi se ocup ă cu croúetatul, cu broderii,
cu astea. Ar merge iar ăúi să producă goblenuri, a úa.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 271
Farmacia, deci cultivarea de plante medicinale úi obĠinerea de uleiuri volatile
pentru fabricarea medicamentelor, care s-ar putea realiza aici, pe plan local úi,
automat, ar crea ni úte locuri de munc ăúi pentru cet ăĠeni, pentru b ărbaĠi, dacă
ar fi o minidistil ărie. Din câte am în Ġeles, asta se inten Ġionează jos, la bloc. ùi,
plus de asta, úi omul ar avea o ocupa Ġie pe un teren pe care poate nu poate s ă
cultive produse agricole din cauza animalelor s ălbatice. Acolo ar merge cicoare,
mentă, că nu mănâncă porcii. Asta ar fi o solu Ġieúi la problema porcilor, care
frământă populaĠia. S-ar cultiva plante medicinale. Eu zic c ă…ùi tratamentul cu
plante medicinale nu-i a úa de costisitor cum îs medicamentele astea, úi nici aúa
de dăunător. Aúa e?
SecĠia gater, care, nu útiu dacă aĠi fost, e p ăcat, este o fabric ă, nu este un gater
propriu-zis. Este o fabric ă. Din câte am în Ġeles, inten Ġionează cineva acuma s ă
redeschid ă din nou, numai c ă sumele sunt fantastice, 600 de milioane, s ă
deschidă din nou. Automat s-ar putea face acolo …dintr-un foc, 25 de cet ăĠeni
din comun ă ar avea locuri de munc ă. În cadrul sec Ġiei de acolo pot s ă lucreze,
să facă un mic atelier pentru mobil ă.ùi mobilă din lemn, care, oricum, are
căutareúi în exterior. Mobil ă din lemn masiv, nu din pl ăci d-astea… aglomerate,
cum le zic cet ăĠenii pe aicia.
SecĠia de butoaie. Avem aicia sec Ġie, secĠie care a func Ġionatúi care, tot datorit ă
faptului c ă Forexib-ul este a úa… nu mai are materie prim ăúi nu mai are
personal. Dar sunt cet ăĠeni aicia care au f ăcut butoaie, deci ar putea s ă
reînfiinĠeze din nou dog ăria. Erau renumite butoaiele din Biertan úi ieftine. Era o
chestie nemaipomenit ă, care ar putea s ă funcĠioneze oricând. Numai c ă le
trebuie materie prim ă. Tot, toate sculele sunt acolo. ùi personalul e în sat.
Un cetăĠean din sat inten Ġionează, cu cineva care a plecat din sat, s ă
construiasc ă o microsec Ġie de prelucrare a metalelor pentru ni úte contracte cu
Olanda. Acuma inten Ġionează să facă o secĠie de prelucr ări metalice: freze,
strunguri, raboteze. E foarte bine úi pentru cei de aici. V ă daĠi seama, î Ġi trebuie
o planúă, unde te duci? C ă cine mai lucr ă în fabric ă? Nimeni. Unde o faci?
Refacerea situa Ġiei la viile de aici. Prin încredin Ġarea lor cet ăĠenilor din localitate,
chiar cu contract, deci o cot ă parte, dar s ă se asigure totu úi substan Ġele
necesare pentru stropit, ar ar ăta altfel dealurile.
Aici, la cetate. Am stat de vorb ă cu cineva din Austria care-mi spunea: voi sta Ġi pe
o mină de aur aici, dar nu v-o útiĠi fructifica. Unele îmbun ătăĠiri. Tot timpul
cetatea s ă arate, s ă fie gătită de sărbătoare. La intrarea în cetate, mare lucru,
când îĠi vin turi úti să ai doi din personalul care deserve úte cu trâmbi Ġele. La
intrare o ulcic ă, o Ġuică, o pâine cu sare, un port na Ġional. Înăuntru, pe interior,
pe gang, ar putea fi introduse câteva magazine care ar vinde: goblenuri f ăcute
în Biertan, broderie f ăcută în Biertan, mici machete cu cetatea, lucruri de
artizanat, ar fi nemaipomenit. ùi pe lâng ă aia, úi un suc, o ap ă minerală,úi
vederi cu Biertanul – ca s ă fie úi forumul împ ăcat (Forumul Democrat German,
n.n.) – úi cărĠi cu tot istoricul. ùi atunci s-ar schimba radical. Da-s ni úte “vederi”
de-ale mele… S-ar putea face astea úi nu cu un efort deosebit (C.).

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 272
Toate aceste oportunit ăĠi de dezvoltare au fost enumerate în timpul
unui singur interviu, poli Ġistul fiind sigur de el úi explicându-le ca úi cum în
fiecare sear ă ar sta úi s-ar gândi la toate acestea. Poli Ġistul chiar a încercat,
la un moment dat, s ă înceapă o afacere împreun ă cu un patron din
localitate, o afacere în domeniul turismului, afacere pe care o consider ă
extrem de profitabil ă. Patronul nu a vrut îns ă să investeasc ă, nefiind sigur
de rezultatul investi Ġiei, iar acum poli Ġistul caut ă o altă persoan ă care să fie
dispusă să facă o serie de investi Ġii.
Concluzii
Acestea sunt lucrurile pe care Biertanul ni le-a dezv ăluit de-a lungul
úederii noastre pe teren. ùi bune, úi rele. Lucruri care pe noi ne-au ajutat s ă
înĠelegem “ce se întâmpl ă în Biertan.” Lucruri care ne-au ar ătat că Biertanul
este o comun ă care îúi caută propriul drum prin h ăĠiúul tranziĠiei române úti,
încercând, în acela úi timp, să se obiúnuiască cu pierderea unuia dintre “fiii
ei dragi”: sa úii.
Biertanul se confrunt ă cu o serie de provoc ări cărora trebuie s ă la
facă faĠă: lipsa utilajelor agricole, fragmentarea p ământului, insuficien Ġa
specialiútilor (medici, cadre didactice, veterinari etc.), lipsa unui sector
economic bine dezvol tat. O mare parte dintre aceste provoc ări însă sunt
provocări care se reg ăsesc în multe alte sate din România. Acestora li se
opun o serie de avantaje úi iniĠiative locale. Pe de-o parte, exist ă avantajele
provenind din situarea geografic ă, din istoria sa: zon ă deosebit ă din punct de
vedere turistic, existen Ġa unui bogat fond cinegetic, biserica–cetate este una
dintre cele mai renumite cet ăĠi de acest gen (fiind, de altfel, centru UNESCO);
Biertanul este un sat “cu istorie”, cu o veche cultur ă, cu tradiĠie în meúteúuguri.
În plus fa Ġă de acestea, exist ăúi avantaje generate de mentalitatea
úi comportamentul oamenilor din sat: de úi este un sat cu o complex ă
structură etnică, în Biertan nu exist ăúi nici nu au existat conflicte
interetnice; vecin ătăĠile din Biertan, spre deosebire de cele din Mo úna sau
Viscri, nu se rezum ă la a activa doar în sfera vie Ġii culturale sau simbolice,
ci au úi o pronun Ġată funcĠie economic ă, de întrajutorare; institu Ġiile locale
colaboreaz ă ori de câte ori acest lucru este necesar, fie la nivel de
instituĠie, fie la nivel de lider institu Ġional; exist ă diferite forme de asociere,
atât voluntare, cât úi la cererea institu Ġiilor locale.
Principalul avantaj al Biertanului îl reprezint ă, pentru unii localnici,
chiar biertomenii, c ăci “úansa noastr ă a fost, úi încă este, c ă există o
populaĠie româneasc ă foarte bun ă. Dacă nu era a úa, acum ar ătam ca

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 273
26ùaroúu” .ùi credem c ă acest lucru este adev ărat. Contactul aproape
zilnic cu oameni str ăini de sat (în principal, vizitatori ai cet ăĠii) pare s ă fi
influenĠat mentalitatea s ătenilor. C ăci în Biertan am g ăsit oameni toleran Ġi,
am găsit oameni caracteriza Ġi de un puternic individualism (mai cu seam ă
în sfera economicului), am g ăsit oameni care ne-au spus c ă dacă un lucru
este bun, atunci trebuie încercat sau p ăstrat, am g ăsit institu Ġii tradiĠionale –
vecinătăĠile – care s-au adaptat la noile condi Ġiiúi, nu în ultimul rând, am
găsit oameni care formeaz ă o adev ărată “elită de iniĠiativă”, un mediu
inovativ bine închegat.
În Biertan exist ă, într-adev ăr, câteva grupuri cu interese diferite, dar
“lupta” dintre acestea este generat ă, la un anumit nivel, úi de viziunile
diferite pe care le au asupra a ceea ce este bine pentru sat. O astfel de confruntare nu poate decât s ă contribuie la dezvoltarea Biertanului. Liderii
acestor grupuri sunt nu doar persoane care au ini Ġiative, care dispun de
diferite tipuri de resurse (simbolice úi financiare în cazul primarului úi al
viceprimarului, financiare în cazul lui R.C., întreprinz ător), ci úi persoane
respectate în sat úi care pot concentra úi coordona o mare parte din
potenĠialul de ac Ġiune al satului. Am identificat în sat cinci posibile “centre
de acĠiune”, fiecare cu propriile ac Ġiuniúi strategii.
Un prim nod al re Ġelei de ac Ġiune este ocupat de prim ărie, care, pe
axa colabor ării între prim ărie–biserici– úcoală, reprezint ă punctul de maxim ă
influenĠă. Primăria este cea care ini Ġiază principalele proiecte din sat
(proiecte de îmbun ătăĠire a infrastructurii, proiectul cu ANTREC-ul). Tot
primăria, atunci când este cazul, mediaz ă posibilele conflicte între s ăteni
(cel mai important conflict rezolvat de prim ărie a fost cel dintre biserica
ortodoxăúi cea greco-catolic ă), ceea ce demonstreaz ă că primăria este
privită ca o institu Ġie neutră, nepărtinitoare, ca o institu Ġie în care po Ġi avea
încredere. Primarul însu úi joacă un rol important, este un om de ac Ġiune,
are o serie de proiecte úi obiective clar definite úi, mai mult, úi-a construit o
reĠea de persoane care s ă-l ajute s ă finalizeze aceste proiecte. Multe dintre
aceste proiecte vizeaz ă infrastructura satului, posibilit ăĠile de dezvoltare ale
acestuia (în viziunea primarului, cu cât aceste proiecte sunt mai vizibile pentru întreaga comunitate, cu atât mai bine, c ăci pot fi transformate în
capital electoral: “la Ġară nu merge cu politica, cu partidele. Aici conteaz ă
fapta, cum e omul, cât e de gospodar”). Viceprimarul beneficiaz ă, la rândul
său, de respectul biertomenilor. A fost indicat drept persoana care, dac ă ar
fi avut dreptul, ar fi putut organiza o asocia Ġie agricol ă rentabilă. Încercările

26ùaroú pe Târnave este satul care leag ă Biertanul de DN 14 Media ú–Sighiúoara,
sat cu un aspect s ărăcăcios, pe care l-am perceput ca fiind mai s ărac decât
Biertanul, de úi are avantajul de a fi situat pe un drum na Ġional.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 274
sale de a forma o nou ă vecinătate, dup ă criterii de întrajutorare în plan
economic, îl recomand ă drept o persoan ă ce se poate adapta u úor oricăror
provocări. Proiectele prim ărieiúi ale liderilor acesteia sunt, în principal,
proiecte extrem de vizibile úi care se adreseaz ă, de obicei, întregii
comunităĠi. Semnificativ ă pentru activitatea prim ăriei este înfiin Ġarea, în
colaborare cu Societatea de Fitoterapie din România, a Funda Ġiei Biertan
2000. La baza înfiin Ġării acestei funda Ġii (neguvernamental ă, fără caracter
politicúi nonprofit) s-a aflat predic Ġia primarului úi a lui R.L. c ă Biertanul va
atrage o serie de finan Ġări. Acest consor Ġiu local a fost creat special pentru
a putea administra aceste finan Ġări în momentul în care urmau s ă apară.
Al doilea nod al re Ġelei este format de întreprinz ătorii din comun ă.
Desigur, ace útia urmăresc, în primul rând, dezvoltarea úi eficientizarea
propriilor afaceri, dar o afacere puternic ă are efecte pozitive úi asupra satului
(locuri de munc ă, creúterea puterii de cump ărare a localnicilor etc.). Astfel de
proiecte sunt dezvoltarea fabricii de prelucrare a laptelui (R.C.) sau înfiin Ġarea
unei asocia Ġii agricole (C.I.). Un al doilea domeniu, în care întreprinz ătorii din
sat sunt interesa Ġi să investeasc ă dacă sunt ajuta Ġi, este turismul. Este vorba
de crearea de case de oaspe Ġi, de restaurante, de infrastructura necesar ă
turismului. O parte din aceste proiecte sunt foarte bine conturate, mergând până la a úti chiar úi ce investi Ġii sunt necesare úi cât de profitabil ă va fi
investiĠia. Proiectele acestora au ca Ġintă doar o mic ă parte din comunitate,
dar, în perspectiva realiz ării lor, vor ajuta întreg Biertanul.
În al treilea nod al re Ġelei sunt grupa Ġi o parte din localnici. Am v ăzut
deja că sătenii se asociaz ă voluntar pentru a rezolva anumite probleme, î úi
sar în ajutor unul altuia la necaz. Unii dintre ei s-au gândit la diferite tipuri de afaceri: carmangerie, restaurant pentru vizitatori, cursuri de calculatoare úi de limbi str ăine pentru copii etc. Ceea ce lipse úte însă pentru aplicarea
acestora în practic ă sunt banii.
Cel de-al patrulea nod este rezervat comunit ăĠii săseúti,
reprezentat ă prin liderii acesteia: preotul evanghelic úi epitropul. Proiectele
lor sunt centrate pe cetate, pe cl ădirile ce apar Ġin bisericii evanghelice. Cei
doi lideri pot beneficia în elaborarea úi finalizarea proiectelor atât de
propriile calit ăĠi (preotul este un tân ăr ambiĠios, puternic implicat în
activitatea Forumului Democrat German, epitropul este un bun meseria ú
),
câtúi de relaĠiile lor cu sa úii plecaĠi sau de rela Ġii furnizate de Forum. Chiar
dacă proiectele lor vizeaz ă numai cetatea, în final ele ajut ăúi satul, căci din
turism câ útigăúi Biertanul, nu doar cetatea.
Existăúi un al cincilea nod, centru de ac Ġiune: Societatea de
Fitoterapie din România, reprezentat ă în Biertan de dl R.L. Dac ă vor fi
semnate contratele cu firma WALA din Germania úi cu autorit ăĠile regiunii
Piemonte din Italia, acest lucru va reprezenta un puternic pas înainte

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 275
pentru întreg Biertanul, rezolvându-se o parte din problemele cu care
acesta se confrunt ă în prezent.
Această reĠea poate fi reprezentat ă grafic sub forma schemei din
figura 4. În aceast ă schemă, spre beneficiarii principali se îndreapt ă
săgeĠile mai groase, în timp ce s ăgeĠile mai sub Ġiri indică un beneficiar
secundar sau mediat. S ăgeĠile cu dublu sens dintre comunitatea local ăúi
satúi dintre cetate úi sat arat ă că investiĠia într-unul dintre aceste puncte
are efecte úi în celelalte.
Întreprinzatorii
localiSatenii PrimariaComunitatea
saseascaSocietatea de
Fitoterapie din
RomaniaCentru
de
actiune
Beneficiarii
actiuniiActorul actiuniiComunitatea
localãCetatea Satul
Figura 4 – ReĠeaua de ac Ġiune din Biertan
ExistenĠa acestei re Ġele de ac Ġiune, discu Ġiile noastre cu localnicii, în
care ni s-a ar ătat disponibilitatea pentru a face ceva, existen Ġa proiectelor
deja “gândite”, toate acestea ne fac s ă credem c ă, dacă în Biertan se vor
face investi Ġii, acestea î úi vor ajunge scopul. Sau, dup ă vorba unui localnic,
“Bani să fie, că în rest ne ocup ăm noi.”

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 276
Anexă – Biertan în cifre
Tabelul A1
Structura úi dinamica popula Ġiei
NaĠionali- Anul Biertan Cop úa Mare Richi ú Comună
tatea per-
soanegospo-
dăriiper-
soanegospo-
dăriiper-
soanegospo-
dăriiper-
soanegospo-
dării
Români 1989 1.098 417 405 176 504 240 2.007 833
1992 1.073 407 390 165 478 222 1.941 794
1998 1.020 387 334 145 442 206 1.796 738
Germani 1989 289 137 102 38 161 78 552 253
1992 120 57 64 22 46 20 230 99
1998 78 37 32 11 21 17 131 65
Rromi 1989 372 103 107 26 140 50 619 179
1992 380 105 130 32 214 77 724 214
1998 541 149 208 52 286 103 1.035 304
Maghiari 1989 130 46 27 10 85 36 242 88
1992 125 46 25 10 75 32 225 88
1998 120 43 22 8 71 30 213 81
Total 1989 1.889 703 641 250 890 404 3.420 1.357
1998 1.759 616 596 216 820 356 3.175 1.188
Sursa : Primăria comunei Biertan.
Tabelul A2
Structura popula Ġiei pe categorii de vârst ăúi etnie – comuna Biertan,
1998
Categoria de vârst ăRomâni Germani ğigani Maghiari Total
0 – 6 ani 125 28 95 27 275
7 – 14 ani 360 30 179 12 581
15 – 59 ani 797 43 447 114 1.401
60 de ani úi peste 514 30 314 60 918
Total 1.796 131 1.035 213 3.175
Sursa : Primăria comunei Biertan.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 277
Tabelul A3
Structura popula Ġiei pe categorii de vârst ăúi etnie – satul Biertan, 1998
Categoria de vârst ă Români Germani ğigani Maghiari Total
0 – 6 ani 80 15 68 23 186
7 – 14 ani 170 10 139 6 325
15 – 59 ani 434 32 314 61 841
60 de ani úi peste 236 21 120 30 407
Total 1.020 78 541 120 1.759
Sursa : Primăria comunei Biertan.
Tabelul A4
Creúterea popula Ġiei – 1998 comparativ cu 1989 (1989 = 100%)
Biertan Cop úa Mare Richi ú Total comun ă
Români 93% 82% 88% 89%
Germani 27% 30% 13% 24%
Rromi 145% 194% 206% 167%
Maghiari 92% 81% 83% 88%
Total 93% 93% 92% 93%
Notă: La calcularea ritmului de cre útere a popula Ġiei am folosit datele din Tabelul A1.
Tabelul A5
Telecomunica Ġii – comuna Biertan
Abonamente: Biertan Cop úa Mare Richi ú Comună
Telefon (1999) 201 2 6 209
TV (1999) 217 42 100 359
TV (1989) 387 30 75 492
Presă (1999) 2.854 50 80 2.984
Sursa : Oficiul PTTR Biertan.
Notă: În categoria abonamente de pres ă, pe lângă abonamentele persoanelor fizice,
sunt incluse úi abonamentele institu Ġiilor locale úi ale persoanelor juridice.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 278
Tabelul A6
Participarea úcolară – comuna Biertan, 1999
Biertan Cop úa Mare Richi ú Total
comună
Număr elevi, clasele I-IV, 1999 147 56 56 259
Număr elevi, clasele V-VIII, 1999 158 0 0 158
Număr învăĠători, 1999 3 0 0 3
Număr educatori, 1999 3 0 1 4
Număr profesori, 1999 8 0 0 8
Număr suplinitori, 1999 9 4 3 16
Elevi repeten Ġi I-IV, 1998 13 7 14 34
Elevi repeten Ġi V-VIII, 1998 7 0 0 7
Număr copii de vârst ăúcolară
care nu frecventeaz ăúcoala 20 3 3 26
Număr de burse sociale, 1998 182 18 30 230
Număr de burse sociale, 1999 179 38 28 245
Număr copii înscri úi la grădiniĠă 90 30 27 147
Sursa :ùcoala din Biertan.
Tabelul A7
Modul de folosin Ġă al pământului – comuna Biertan, 1998
SuprafaĠa
agricolă (ha)Gospo-
dăriiStrăinaúi Persoane
juridiceAsociaĠia
SaúilorPrimărie Total
Arabilă 1.035 285 317 40 127 1.678
Păúuni 328 37 1.284 10 0 1.659
FâneĠe 1.061 307 378 33 291 1.779
Vii 19 1 228 0 0 248
Livezi 0 0 107 0 0 107
Total 2.443 630 2.314 0 396 5.387
Păduri 341 0 3.480 0 0 3.821
TOTAL 2.784 630 5.794 83 396 9.291
Sursa : Registrul Agricol, Camera Agricol ă, comuna Biertan.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 279
Tabelul A8
Gospod ării fără pământ – comuna Biertan, 1998
NaĠionalitate Biertan Cop úa Mare Richi ú Comună
Români 96 26 59 181
Rromi 40 32 28 100
Maghiari 11 3 9 23
Germani 10 6 11 27
Total 157 67 107 331
Sursa : Camera Agricol ă, comuna Biertan.
Tabelul A9
Distribu Ġia gospod ăriilor* pe sate úi etnie dup ă suprafa Ġa agricol ă în
proprietate – comuna Biertan, 1999
SuprafaĠa Biertan Cop úa Mare Richi úTotal comun ăagricolă
0.5 – 1 ha 167 80 0 0 25 105 10 0 0 12 22 13 0 0 26 39
1 – 3 ha 363 153 5 3 61 222 38 3 2 23 66 32 2 3 37 75
3 – 5 ha 220 45 6 14 35 99 27 2 1 13 43 36 12 16 14 78
5 – 7 ha 72 14 9 7 2 32 24 3 2 0 29 6 2 1 4 11
7 – 10 ha 35 3 10 0 0 13 11 2 0 0 13 8 1 0 0 9
Total 857 295 29 24 123 471 110 10 5 48 173 94 17 20 81 21
2
Sursa : Registrul Agricol, Camera Agricol ă, comuna Biertan.
* După datele prim ăriei, în satul Biertan sunt 387 de gospod ării de români, dar
adunând gospod ăriile cu p ământ cu cele f ără pământ, ob Ġinem 391 de gospod ării
de români. Diferen Ġele au dou ă determin ări: 1. defini Ġii diferite ale gospod ăriei – în
datele prim ăriei, gospod ărie = ”fum” = cas ă, iar în datele de la Camera Agricol ă,
gospodărie = proprietar de teren agricol úi 2. identificarea etniei este realizat ă de
către persoane diferite.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 280
Tabelul A10
Stocul de animale – satul Biertan, 1999
Nr. de animale Nr. de animale la
IASNr. gospod ării
deĠigani care
au animale Nr. de animale
în gospod ăriile
Ġiganilorîn gospod ării
Bovine 345 345 4 6
Ovine 2270 0 0 0
Porcine 672 0 5 12
Sursa : Camera Agricol ă, comuna Biertan.
Tabelul A11
Gospod ării cu num ăr mare de animale – comuna Biertan, 1999
Satul Biertan Cop úa Mare Richi ú
Număr de Gospod ării Total
animaleGospodării Total
animaleGospodării Total
animale
Bovine 8 177 0 0 0 0
Ovine 3 250 1 180 3 220
Porcine 2 74 0 0 0 0
Sursa : Camera Agricol ă, comuna Biertan.
Tabelul A12
Distribu Ġia maúinilor agricole – satul Biertan, 1999
Tipul Gospod ării Asocia Ġie agricol ă
familialăFostul
AGROMECIAS
Tractoare 3 0 0 4
Pluguri 3 0 0 4
Semănători 3 0 0 1
Combine 0 0 0 0
Sursa : Camera Agricol ă, comuna Biertan.

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 281
Tabelul A13
Turism – satul Biertan, 1998
Biertan Cop úa
MareRichiú Total
comună
Gospodării în care au fost caza Ġi turiúti 15 4 5 24
Saúi care au locuit în Biertan înainte
de 1989 úi au vizitat Biertan 90 60 60 210
Turiúti străini care au vizitat Cetatea
Săseascăúi satul Biertan 300 15 20 335
Sursa : Liderul comunit ăĠii săseútiúi Primăria comunei Biertan.
Tabelul A14
Surse de venit – comuna Biertan, 1999
Biertan Cop úa Mare Richi úComună
PopulaĠia de vârst ă activă:
ùomeri 109 31 20 160
Gospodării cu úomeri 103 24 16 143
Persoane casnice 343 97 123 563
Persoane salariate 182 19 36 237
Persoane care vând produse
agricole 206 52 62 320
Familii care primesc ajutor
social* 36 16 15 67
Tineri (18 – 25 ani):
Număr tineri 163 72 88 323
SalariaĠi3 3 1 2 1 5 6 0
ùomeri 43 21 31 95
Casnici 87 39 42 168
PopulaĠia de 60 ani úi peste:
Număr persoane 506 176 294 976
Pensionari stat 296 84 134 514
Pensionari CAP 123 39 65 227
Persoane singure 55 10 12 77
Sursa : Primăria comunei Biertan.

PAULA SANDU ùi CLAUDIU TUFI ù 282
Tabelul A15
Încrederea în institu Ġii (%) – Biertan, 1999
Câtă încredere ave Ġi în
următoarele institu Ġii?Multăúi foarte Pu Ġinăúi foarte Nr.
multă încredere pu Ġină încredere
Biserică 81,4 14,0 4,7
PreúedinĠie 30,2 65,1 4,7
Guvern 16,3 79,1 4,7
Parlament 18,6 79,1 2,3
JustiĠie 30,2 60,5 9,3
Armată 79,1 14,0 7,0
PoliĠie 51,2 34,9 14,0
Primărie 58,1 32,6 9,3
Partide politice 11,6 69,8 18,6
Bănci 25,6 46,5 27,9
CEC 48,8 37,2 14,0
Întreprinderi de stat 30,2 41,9 27,9
Întreprinderi private 25,6 53,5 20,9
Posturi de televiziune 53,5 34,9 11,6
Ziare 27,9 53,5 18,6
Case de ajutor reciproc 44,2 18,6 37,2
Cooperative de credit 32,6 30,2 37,2
Tabelul A16
Încrederea în diferite grupuri de oameni (%) – Biertan, 1999
Câtă încredere ave Ġi în
următoareleMultăúi foarte Pu Ġinăúi foarte Nr.
multă încredere pu Ġină încredere
grupuri de oameni?
Români 81,4 18,6 0,0
Maghiari 37,2 46,5 16,3
Germani 72,1 18,6 9,3
ğigani 30,2 62,8 7,0
Evrei 11,6 37,2 51,2
Oameni veni Ġi în sat în ultimii ani 37,2 37,2 25,6
Oameni s ăraci din sat 65,1 23,3 11,6
Străinii care aduc ajutoare 60,5 30,2 9,3

BIERTAN – ÎN C ĂUTAREA VIITORULUI 283
Tabelul A17
Încrederea românilor în diferite grupuri
de oameni (%) – Biertan, 1999
Câtă încredere ave Ġi în
următoareleMultăúi foarte Pu Ġinăúi foarte Nr.
multă încredere pu Ġină încredere
grupuri de oameni?
Români 80,0 20,0 0,0
Maghiari 30,0 56,7 13,3
Germani 73,3 20,0 6,7
ğigani 26,7 70,0 3,3
Tabelul A18
Încrederea în diferite persoane
din comun ă (%) – Biertan, 1999
Câtă încredere ave Ġi în următorii Mult ăúi foarte
multăPuĠinăúi foarte
puĠinăNr.
oameni din comuna dvs.?
Primar 62,8 27,9 9,3
Consilieri locali 39,5 44,2 16,3
PoliĠiúti 60,5 30,2 9,3
Profesori úi învăĠători 48,8 30,2 20,9
Întreprinz ători patroni 44,2 41,9 14,0
Ingineri agronomi 32,6 37,2 30,2
Medic 79,1 16,3 4,7
Preot 83,7 11,6 4,7

GHEORGHE DEJEU 284
CĂMINUL FELIX – ORADEA
Gheorghe DEJEU
Introducere
De-a lungul istoriei, îngrijirea în cadrul unor institu Ġii, atât a copiilor,
câtúi a adulĠilor, a fost un subiect controversat.
În Evul Mediu, în tradi Ġia creútină româneasc ă, persoanele aflate în
situaĠii deosebit de grave (bolnavii, muribunzii, orfanii) erau adu úi la
mănăstire unde li se permitea s ă trăiască alături de călugăriĠe sau călugări.
După ce mănăstirileúi-au pierdut în timp rolul de asisten Ġă, guvernele au
preluat r ăspunderea pentru copiii proveni Ġi din familiile nevoia úe sau cu
probleme, internându-i în orfelinate. Astfel, pân ă în 1990, în România
existau dou ă forme de institu Ġii de ocrotire pentru copii: leagănul de copii ,
instituĠie cu profil sanitar care asigura îngrijirea, asisten Ġa medical ăúi
educaĠia copiilor de la na útere până la trei ani, úicasele de copii pre úcolari
sauúcolari centrate pe îngrijire, instruire úi educaĠie a copiilor, în func Ġie de
particularit ăĠile de vârst ă.
Acest tip de institu Ġionalizare a copilului a ridicat mereu probleme
privind dezvoltarea armonioas ă a acestuia.
După 1990, multe organiza Ġii nonguvernamentale, dar úi instituĠii
publice din domeniul protec Ġiei copilului au ini Ġiat diferite programe care vin
în ajutorul acestor copii defavoriza Ġi.
Un astfel de program este materializat úi eviden Ġiat în cadrul
Programului “C ăminul Felix”, institu Ġie de tip familial, ca alternativ ă la
instituĠionalizare. Acesta reprezint ă un model de c ămin familial pentru copiii
abandona Ġi sau copiii din institu Ġiile de stat. Modul de organizare al
căminului este apropiat celui familial, num ărul copiilor primi Ġi într-o “familie”
este restrâns (pân ă la 12-16) fete úi băieĠi, de vârste diferite. Prin aceasta,
se evită atât separarea fra Ġilor, cât úi schimb ările succesive de institu Ġie în
funcĠie de vârsta copilului.
Ideea constituirii unei astfel de institu Ġii în jude Ġul Bihor apar Ġine unei
familii de suedezi: Lars úi Linda H. Ace útia, în urma vizion ării unor emisiuni
prezentate de televiziunea suedez ă despre copiii institu ĠionalizaĠi din

CÃMINUL FELIX – ORADEA 285
România úi în special despre copiii institu ĠionalizaĠi la Căminul Spital din
localitatea Cighid, jud. Bihor, au ini Ġiat un program de recuperare a copiilor
abandona Ġi sau existen Ġi în institu Ġii de stat.
Larsúi Linda au cooptat în aceast ă acĠiune diferite organiza Ġii
umanitare, printre acestea fiind úi Eriks Jalpen, care s ă sprijine financiar
realizarea acestui proiect. Astfel, în 1990, proiectul înfiin Ġării unei institu Ġii
de tip familial a demarat în localitatea Sânmartin.
Ce este c ăminul Felix?
Cadrul de locuit
Fiind amplasat la marginea localit ăĠii Sânmartin, în apropierea unei
păduri, Căminul Felix reprezint ă o microcomunitate de tip rural în cadrul
comunităĠii lărgite a localit ăĠii Sânmartin, iar începând cu acest an, putem
vorbi de o extensie a primei institu Ġii: Căminul Felix 1 în C ăminul Felix 2
(Căminul Felix 2) situat la aproximativ 3 km de localitatea Sântandrei,
instituĠie ce prezint ă caracteristici asem ănătoare primei institu Ġii.
SuprafaĠa pe care se întind cele dou ă instituĠii este de 2,1,
respectiv, 9,6 ha, iar prin modul de organizare úi funcĠionare s-a urm ărit
imitarea unei mici localit ăĠi rurale, precum úi depărtarea de sursele de
pericol, izolarea de c ăile de circula Ġie sau posibilitatea unei mai bune
supravegheri.
Căminul Felix deschis pentru copii abandona Ġi sau pentru copii din
instituĠiile de stat este o a úezare privat ă, autonom ă, care în prezent
dispune de un num ăr de úase case ce ad ăpostesc 96 de copii, iar în
construc Ġie se mai afl ă încă zece case care vor ad ăposti un num ăr de
aproximativ 120 de copii din jude Ġ. În viitorul apropiat, în acest nou tip de
instituĠie vor fi 216 copii, la care se adaug ăúi copiii naturali ai p ărinĠilor
substitut care au acela úi regim cu cei din plasament. În fiecare cas ă,
numărul copiilor plasa Ġi este de 16 sau 12 b ăieĠiúi fete de vârste diferite,
cuprinse între 3 luni úi 18 ani.
AsistenĠa acestora în cadrul unei case este asigurat ă de cei doi
părinĠi substitut, un num ăr de patru infirmiere úi un pedagog.
Calitatea fizic ă a mediului institu Ġional este dintre cele mai bune úi
moderne instala Ġii de uz casnic, electric, de canalizare, iar locurile de joac ă,

GHEORGHE DEJEU 286
odihnă, educaĠie, precum úi mobilierul respect ă întocmai standardele de
igienăúi sunt de cea mai bun ă calitate.
Casele din dotare, precum úi întreg spa Ġiul Căminului Felix au fost
amenajate úi utilate de c ătre organiza Ġii caritabile din Suedia úi SUA, cu
materiale proprii. Costul unei case, incluzând toate dot ările (inclusiv sta Ġie
de epurare, canalizare, drumuri de acces), se ridic ă la aproximativ 200
000 $, respectiv 250 000 $.
Fiecare cas ă este constituit ă din dou ă apartamente, unul pentru
copii, iar cel ălalt pentru p ărinĠii substitut ( úi pentru copiii acestora), care au
úi funcĠia de educatori úi administratori în interiorul casei. Amenajarea úi
decorarea cadrului de locuit este apropiat ă de cea a unui mediu familial
foarte prietenos úi modern, fiecare copil dispunând de un “spa Ġiu privat”
care îi apar Ġine în exclusivitate. Astfel, apartamentul copiilor dispune de un
living larg, spa Ġiu în care copiii servesc masa ori î úi petrec o parte din timpul
liber desf ăúurând activit ăĠi diferite, cum ar fi vizionarea unui film la televizor,
activităĠi de joac ă, discuĠii cu prietenii etc. Se poate remarca faptul c ă în
dotarea fiec ărui living exist ă un TV, aparat video, radiocasetofon, precum úi
un mobilier confortabil pentru copii. De asemenea, acest apartament
dispune de buc ătărie proprie, dotat ă modern (frigider, congelator, cuptor cu
microunde, aragaz, ma úină de spălat rufe, ma úină de spălat vase etc.), prin
aceasta imitându-se fidel condi Ġiile existente într-o familie prosper ă.
Camerele copiilor sunt amenajate corespunz ător vârstei fiec ărui
copil. Acest spa Ġiu aparĠine în exclusivitate copilului, el putând fi amenajat
chiar de copii, reflectând astfel gusturile fiec ăruia dintre micii locatari. În
fiecare camer ă locuiesc doar câte doi copii, apartamentul dispunând de un
număr de opt/ úase camere (o “parte” a b ăieĠilorúi una a fetelor). Instala Ġiile
sanitare, dispozi Ġia lor (dou ă băi pe fiecare nivel) confer ă, de asemenea,
sentimentul intimit ăĠii, deoarece acestea nu sunt considerate a fi un spa Ġiu
comun, ci un spa Ġiu privat pentru un num ăr restrâns de utilizatori.
O distribu Ġie asemănătoare este úi în cazul apartamentului destinat
părinĠilor substitut, ace útia putând beneficia astfel de o anumit ă intimitate
(relativă).
Fiecare cas ă dispune de un mini-van destinat transportului copiilor.
Se poate spune c ă sunt îndeplinite aici toate condi Ġiile necesare
materiale úi afective pentru formarea armonioas ă, emoĠional-afectiv ăúi
educaĠională a copilului, C ăminul Felix r ăspunzând astfel la un nivel ridicat
tuturor criteriilor de evaluare impuse de agen Ġii străini implica Ġi în acĠiuni de
ocrotire a copilului.

CÃMINUL FELIX – ORADEA 287
Această instituĠie dispune de o ambian Ġă psihoafectiv ă de tip familial
deosebit ă datorită profesionalismului de care dau dovad ă părinĠii substitut
în educarea úi îngrijirea copilului.
SpaĠiul destinat jocului sau altor activit ăĠi
Casele de locuit atât la C ăminul Felix 1, cât úi la viitorul C ămin Felix
2 sunt în a úa fel amplasate încât s ă ofere libertate de mi úcare copiilor în
diferitele activit ăĠi ludice; spa Ġiile verzi, precum úi părculeĠele de joac ă
amenajate pentru vârstele mici dau impresia unui miniparc cu tent ă
occidental ă, spaĠii în care copiii dezvolt ă atât activit ăĠi individuale, cât úi în
grup, sub supraveghere.
Pentru preadolescen Ġiúi adolescen Ġi s-a avut în vedere construirea
unei baze sportive ce cuprinde teren de tenis, baschet, fotbal, spa Ġiu în
care copiii pot s ă-úi dezvolte aptitudinile sportive. De altfel, unii dintre ei
sunt integra Ġi în echipe sportive din cadrul unor cluburi sportive în
localitatea Oradea (exist ă copii care practic ă baschet, atletism, gimnastic ă,
tenis de câmp). Este demn de men Ġionat în acest sens performan Ġa uneia
dintre feti Ġe, care timp de un an a fost membr ă a echipei de gimnaste din
localitatea Deva, echip ă recunoscut ă pentru pepiniera de gimnaste
consacrate. Din motive de adaptare la condi Ġiile de via Ġă în cadrul
internatului, aceast ă fetiĠă a revenit în familia oferit ă de Căminul Felix,
reprofilându-se îns ă într-un alt domeniu sportiv.
De asemenea, la C ăminul Felix 1 exist ă o sală special amenajat ă în
care copiii s ă-úi petreac ă timpul liber în cazul în care condi Ġiile meteo sunt
nefavorabile.
După cum am men Ġionat anterior, C ăminul Felix 2 este în faza de
proiect (deocamdat ă aici func Ġionează doar dou ă case), îns ă se
preconizeaz ă pentru viitor ca aceast ă instituĠie să beneficieze de o baz ă
sportivă puternic ă, teren de fotbal, tenis de câmp, baschet, sal ă sportivăúi,
deoarece condi Ġiile sunt favorabile, se va construi úi un bazin de înot.
Un alt aspect important îl constituie sera existent ă în cadrul
Căminului Felix 1. Aceasta ofer ă într-o m ăsură suficient ă un anumit
necesar de legume pentru buc ătăria amenajat ă corespunz ător normelor
cerute de institu Ġiile de control sanitar. Scopul principal îns ă al acestei
minisere este acela de a crea un spa Ġiu verde, o gr ădină pentru a încuraja
dorinĠa pentru munc ăúi valoarea muncii la copii din institu Ġie. Astfel, fiecare
copil, pentru munca prestat ă, primeúte o anumit ă recompens ăúi în acela úi
timp are o anumit ă satisfacĠie văzând rezultatele palpabile ale muncii sale.

GHEORGHE DEJEU 288
Prin crearea unui climat specific de munc ăúi cooperare vârstelor
copiilor existen Ġi în Căminul Felix, se are în vedere dezvoltarea aptitudinilor
úi abilităĠilor acestora, care s ă conducă în timp la o bun ă socializare.
FacilităĠile menĠionate sunt destinate cu prec ădere copiilor existen Ġi
în Căminul Felix, dar datorit ă faptului c ă această instituĠie se vrea a fi un
aúezământ deschis, pot beneficia de acestea úi membrii comunit ăĠii
învecinate, în special copiii.
Politica culinar ă
Importan Ġa ce se acord ă copierii cât mai fidele posibil a condi Ġiilor
existente într-o familie prosper ă este dat ăúi de modalitatea politicii
culinare. Dac ă în aúezămintele de stat exist ă o cantin ă care deserve úte
întreaga institu Ġie, în aceast ă unitate, fiecare cas ă dispune de o buc ătărie
proprie, având dot ări moderne, unde personalul angajat (infirmiere cu
experien Ġă culinară) pregătesc masa Ġinând cont de necesit ăĠile calorice ale
unui copil, precum úi de consumul individual. Meniul zilnic este diversificat
úi de calitate. Astfel, vorbim de o educare a gustului culinar úi de o calitate
foarte bun ă a hranei. Copiii au preg ătit pentru fiecare zi “pache Ġelul cu
mâncare” pentru úcoală, pacheĠel care de cele mai multe ori îl împart cu al Ġi
copii (constatare f ăcută în urma povestirilor copiilor).
Consumul principal de produse alimentare necesare dezvolt ării
copilului este asigurat din produc Ġie proprie sau de la diferite unit ăĠi de
desfacere cu care institu Ġia noastr ă colaboreaz ă. Unele produse (dulciuri,
semipreparate) sunt primite din str ăinătate prin organiza Ġiile sau persoanele
care sponsorizeaz ă Căminul Felix.
Comparativ cu nivelul de trai al popula Ġiei române la ora actual ă, din
acest punct de vedere, institu Ġia noastr ă poate oferi copiilor mai mult decât
îúi poate permite o familie cu venit mediu din România. Cu diferite ocazii,
nu numai copiii, ci úi personalul aferent beneficiaz ă de aceste bunuri
alimentare.
Prin satisfacerea nevoilor de hran ă, dar úi de vestimenta Ġie de bun ă
calitate, se are în vedere nu numai îmbun ătăĠirea calit ăĠii vieĠii copiilor din
instituĠie, a prosperit ăĠii, ci úi cultivarea respectului de sine.

CÃMINUL FELIX – ORADEA 289
Veniturile úi alte propriet ăĠi
Datorită faptului c ă în prezent institu Ġia noastr ă nu are posibilitatea
să se autofinan Ġezeúi de altfel ini Ġiativa înfiin Ġării ei este de origine
suedeză, marea majoritate a capitalului “lichid” este de provenien Ġă străină
(donaĠiiúi sponsoriz ări), prin Organiza Ġia Eriks Jalpen din Suedia (în
intervalul de timp 1990-1998), precum úi prin contribu Ġia a foarte mul Ġi
sponsori individuali.
După obĠinerea acredit ării, în martie 1998, la sumele existente se
adaugăúi finanĠarea statului român prin aloca Ġia de plasament (300.000
lei/copil pentru o lun ă).
Din 1997, prin constituirea în cadrul FUNDA ğIEI CĂMINUL FELIX a
ASOCIA ğIEI ACğIUNEA FELIX, cu scopul declarat de a produce profit prin
ferma agrozootehnic ă, se încearc ă consolidarea unui departament de
“autogospod ărire”, în sensul c ă ne producem singuri lapte úi produse
lactate, precum úi carne, atât pentru consumul propriu, cât úi pentru
valorificare.
Ferma este coordonat ă de o familie de fermieri americani (Clark úi
Sue Philips) care s-au mutat în România pe o perioad ă de cinci ani pentru
a presta activit ăĠi în acest domeniu, în folosul institu Ġiei noastre.
MenĠionăm că în 1999 am cump ărat prin licita Ġie public ă o nouă
fermă zootehnic ă, spaĠiul acesteia fiind destinat altor viitoare proiecte, úi
anume: înfiin Ġarea unei úcoli profesionale pentru copiii care prezint ă
aptitudini pentru domeniul agricol, secretariat-computere, croitorie úi
tâmplărie sau pentru cei a c ăror dezvoltare fizic ă sau psihic ă nu le permite
orientarea spre alte domenii de activitate.
InvestiĠia în AcĠiunea Felix dep ăúeúte 2 milioane $ úi include, pe
lângă clădiri,úi cele 83 de capete de vaci de lapte Holstein, precum úi
tehnologie de procesare a laptelui (instala Ġie de muls "Tetrapark", sistem de
pasteurizare úi "Modul" de împachetare a laptelui). Pentru viitor se
preconizeaz ă un abator, un sistem de procesare diversificat ă a laptelui:
îngheĠată, brânză, unt etc.) úi extinderea fermei la 1000 de capete de
bovine.
La ora actual ă, în proprietatea funda Ġiei există 40 ha de teren arabil
plus 30 ha de teren în rent ă. Deoarece mijloacele tehnice permit extinderea
úi în aceast ă ramură, fundaĠia având în dotare patru tractoare "Ferguson" úi
"Johndeer", platforme de transport, sem ănători, cultivatori, discuri, plug,
tocător de furaje, coas ă mecanic ă, malaxor de furaje concentrate, se
intenĠionează extinderea la cel pu Ġin 400 ha de teren arabil, teren necesar

GHEORGHE DEJEU 290
pentru satisfacerea nevoilor fermei zootehnice, precum úi pentru cultivarea
de legume úi zarzavaturi necesare consumului.
Pentru a crea condi Ġii favorabile úi plăcute de petrecere a
vacanĠelor, funda Ġia deĠine o proprietate (caban ăúi 50 ari teren) la Barajul
Leúu, în Mun Ġii Apuseni.
De asemenea, în afara microbuzelor existente la fiecare cas ă,
FundaĠia Căminul Felix are în dotare un autobuz, o clinic ă mobilă cu
ajutorul c ăreia medicul institu Ġiei presteaz ă servicii de asisten Ġă medical ă în
diferite zone defavorizate, în comunit ăĠi sărace sau sate izolate.
Medicul institu Ġiei oferă asisten Ġă medical ă fiecărui copil din
instituĠie, cât úi personalului angajat, de Ġinând în acest scop un cabinet
medical în incinta unit ăĠii, cabinet dotat corespunz ător, fapt ce a f ăcut să nu
se înregistreze decât dou ă interven Ġii ce au necesitat spitalizare, în
perioada 1990-1999.
AtenĠia Funda Ġiei Căminul Felix este îndreptat ă din acest punct de
vedereúi spre copiii care au împlinit vârsta de 18 ani úi care, conform legii
în vigoare, p ărăsesc institu Ġia de ocrotire. Deocamdat ă sunt pu Ġini tineri
peste 18 ani úi aceútia locuiesc în apartamente închiriate, chiria fiind pl ătită
de funda Ġie. În viitorul apropiat se va construi în localitatea Oradea un bloc
cu 16 apartamente, de dou ă camere fiecare, în care vor locui nu numai
copiii din C ăminul Felix, ci úi alĠi tineri în situa Ġii dificile. Deocamdat ă există
terenulúi materialele necesare demar ării acestui proiect. Blocul de locuin Ġe
va face parte dintr-un viitor complex care va cuprinde úi un centru de
petrecere a timpului liber (centru cultural), precum úi o clinică de protezare
ortopedic ă.
Pe lângă beneficiile economice care nu sunt deloc de neglijat, ceea
ce oferă în primul rând Funda Ġia Căminul Felix úi AcĠiunea Căminul Felix
este un model de educa Ġie pentru munc ă a copiilor, locuri de munc ă pentru
copii, cât úi pentru alte persoane.
SelecĠia personalului úi stilul de lucru abordat
Totalul angaja Ġilor la Căminul Felix este de 96 de persoane, din care
úase angaja Ġi sunt în cadrul fermei agrozootehnice. Pentru viitor, num ărul
persoanelor salariate la Funda Ġia Cămin Felix va cre úte o dat ă cu
dezvoltarea acesteia.
InstituĠia prezint ă un bord de conducere unic úi puternic, constituit
din persoane care contribuie la finan Ġarea direct ă a proiectelor úi activităĠilor

CÃMINUL FELIX – ORADEA 291
desfăúurate, precum úi persoane care sunt implicate în institu Ġie ca părinĠi
substitut. Acest bord de conducere particip ă la selec Ġia personalului
existent în institu Ġia de ocrotire, cât úi la retribuirea acestuia prin ac Ġiuni de
strângere de fonduri în SUA, Suedia úi Anglia.
SelecĠia personalului se realizeaz ăĠinând cont de calit ăĠile psihice
úi morale ale fiec ărui părinte care poate deveni un model comportamental
pentru copil.
Pe lâng ă părinĠi, personalul de specialitate angajat (sociologi,
psihologi, pedagogi, asisten Ġi sociali, precum úi ingineri, profesori de
muzică, sport, religie) reu úeúte să dezvolte cu copiii rela Ġii de cooperare úi
formare în beneficiul copilului.
PărinĠii substitut, pe lâng ă rolul pe care îl au de administratori úi
educatori în interiorul casei, exercit ăúi o func Ġie specializat ă în cadrul
sistemului pentru organizarea unei activit ăĠi artistice sau sportive. A úa se
explică existenĠa unui cor muzical care a realizat diferite turnee în Ġarăúi
străinătate, o echip ă de fotbal, tenis de câmp sau gimnastic ă.
Stilul de comunicare în institu Ġie este unul democratic, deschis,
cooperant, favorizând asigurarea satisfac Ġiilor copiilor cu diferite activit ăĠi
úcolare, sportive sau de joac ă. Sentimentul colabor ării între personalul
angajat úi conducerea institu Ġiei sau între personal úi copiii existen Ġi în
instituĠie este presupus úi de necontestat.
Pentru a înt ări relaĠia de colaborare dintre conducere úi personalul
angajat, conducerea institu Ġiei creeaz ă anumite facilit ăĠi pentru angaja Ġiúi
pentru familiile acestora. Periodic (trimestrial) sunt organizate întâlniri cu tot personalul sau la iarb ă verde, sau la restaurant, ceea ce creeaz ă
posibilitatea unei comunic ări libere úi depăúirea inhibi Ġiilor provocate de
întâlnirile oficiale ( úedinĠe oficiale). Acest aspect confer ă siguran Ġa
continuităĠii locului de munc ă, precum úi încredere reciproc ă, fără să existe
riscul transform ării salariatului într-un simplu mecanism. Numai p ăstrarea
continuităĠii personalului va permite formarea unor leg ături de ata úament
între copil ú
i adult, care s ă poată înlocui calitatea îngrijirii parentale.
Mediul uman
Referindu-ne la aspectul calit ăĠii relaĠiilor în cadrul institu Ġiei noastre
sau cu comunitatea c ăreia îi apar Ġine, am putea s ă ne oprim la urm ătoarele
aspecte: relaĠiile ce se stabilesc pe orizontal ă: între membrii personalului,
între părinĠii substitut úi copii, între copiii existen Ġi într-o cas ă, relaĠiile de
vecinătate (implic ă atât rela Ġii între copii, cât úi relaĠii între părinĠii substitut),

GHEORGHE DEJEU 292
relaĠii ce se stabilesc pe vertical ăîntre colectivul de adul Ġiúi bordul de
conducere al institu Ġiei, precum úi modalit ăĠile de interac Ġiune cu familiile
naturale ale copiilor sau cu autorit ăĠile locale ori alte institu Ġii de stat sau
nonguvernamentale.
În cadrul acestui tip de institu Ġie sunt îndeplinite condi Ġiile necesare
unui copil pentru a se dezvolta pl ăcutúi armonios, aspect important în
vederea socializ ării sale.
Deoarece principiul de func Ġionare este asem ănător cu cel al unei
familii, putem spune c ă în fiecare “cas ă” se stabilesc anumite raporturi
intrafamiliale: raporturile dintre p ărinĠii substitut úi copiii lua Ġi în plasament,
raporturi dintre p ărinĠiúi personalul angajat úi repartizat în casa respectiv ă,
raporturile ce se stabilesc între copii.
Rolul părinĠilor substitut este acela úi cu al celor care iau copii în
plasament temporar, de educatori úi administratori, asigurând astfel
copilului identitate úi protec Ġie, dezvoltând în acela úi timp rela Ġii
individualizate, sigure, afective úi binevoitoare cu fiecare dintre copii.
PărinĠii substitut vor încuraja deschiderea spre societate, stimulând
dezvoltarea úi socializarea copiilor prin varietatea activit ăĠilorúi contactelor,
pregătindu-i astfel pentru viitoarea lor ie úire definitiv ă în societate.
Impactul p ărinĠilor în dezvoltarea personalit ăĠii copiilor este foarte
puternică, ei reprezentând pentru copii cea mai influent ă autoritate, fiecare
având îns ă un rol specific.
Un rol important, cu semnifica Ġii emoĠionale, expresive úi empatice,
revine mamei. În literatura de specialitate cei mai mul Ġi autori insist ă asupra
rolului mamei; ea are sarcina de a dezvolta în copil sim Ġul binelui úi al
frumosului, de a-i înt ări voinĠaúi educaĠia.
Tatăl este cel care, prin exemplul personal, inspir ă în conútiinĠa
copilului ideea adev ărului, a datoriei úi a regulilor. El reprezint ă autoritatea
úi raĠiunea care vor modela spiritul copilului.
În aceast ă distribuĠie de roluri, fiecare ac Ġionează în egală măsură,
precumúi cu responsabilitate, realizând un echilibru ra Ġional în recuperarea
copiilor, care la data “institu Ġionalizării” prezentau atât retard fizic, dar mai
ales psihic. Prin îndeplinirea rolurilor ce le revin, p ărinĠii substitut insufl ă
fiecărui copil “sentimentul” apartenen Ġei la familie úi al colabor ării.
O sarcină important ă ce revine fiec ăruia este aceea de a contribui la
realizarea úi crearea unor leg ături afective între membrii familiei, fiind
implicaĠi în acest proces úi copiii naturali ai familiei respective (copiii

CÃMINUL FELIX – ORADEA 293
naturali ai p ărinĠilor substitut). Afec Ġiunea este important ă, ea constituie
liantul între p ărinĠiúi copii.
Deoarece copiii apar Ġinători într-o cas ă sunt de vârste diferite úi din
medii diferite, modul în care p ărintele se raporteaz ă la fiecare este diferit, în
funcĠie de înĠelegerea copilului úi de nevoile lui. Astfel, nevoia copilului mic
este aceea de îngrijire, securitate úi protecĠie material ă, iar o dat ă cu
înaintarea în vârst ă, nevoile sunt mult mai complexe, fiind asociate cu tr ăiri
puternice în plan emo Ġionalúi al identit ăĠii.
În acelaúi timp, p ărintele creeaz ă o unitate în varietatea existent ă,
respectând totu úi identitatea fiec ăruia. Aceast ă muncă nu este deloc
uúoară, implică multă dăruire, pasiune, în Ġelegere, t ărie de caracter úi
vocaĠie.
Un alt aspect important în rela Ġiile dintre p ărinĠiúi copii îl reprezint ă
educaĠia în familie. Sarcina p ărinĠilorúi mai ales a mamei const ă în
educarea copiilor, men Ġinându-se úi o colaborare strâns ă cu úcoala.
Fiecare familie are o autonomie relativ ă, în sensul c ă îúi stabileúte singur ă
politica de educa Ġie, în func Ġie de calitatea intelectual ă a copilului. De úi
copiii au fost repartiza Ġi aleator pe familii, în urma procesului educa Ġional, ei
au avut performan Ġeúcolare.
Uneori, influen Ġa factorilor ereditari úi educaĠionali cu care copilul a
venit a îngreunat procesul de recuperare úi educare.
Pentru a se eviden Ġia la copii ponderea predispozi Ġiei ereditare, s-a
efectuat un studiu pe un e úantion de copii institu ĠionalizaĠi la Căminul Felix,
în colaborare cu o echip ă de psihologi de la Inspectoratul ùcolar Bihor.
Rezultatele analizei au condus la urm ătoarele concluzii:
x total copii investiga Ġi: Eúantionul a cuprins 96 de copii investiga Ġi,
din care: 18 normali din punct de vedere psihic;
30 cu intelect liminal;
25 cu deficien Ġă
mintală uúoară;
23 cu deficien Ġă mintală medie.
Grafic, situa Ġia se prezint ă astfel:

GHEORGHE DEJEU 294
18
302523
Q.I . normal
lim in ali
d.m.usoara
d. m. medi e
Graficul 1 – Structura grafic ă a copiilor institu ĠionalizaĠi în funcĠie de
întârzierea mintal ă pe care o prezint ă la intrarea în institu Ġie
De asemenea, în urma evalu ării comportamentului social, s-a
stabilit că, din 96 de copii, 28 prezint ă tulburări de comportament social.
Spre exemplu, în ce prive úte tulbur ările de comportament social,
situaĠia este urm ătoarea:
x total subiec Ġi cu comportament social deviant 28, din care:
Familia A – 6 subiec Ġi;
B – 2 subiec Ġi;
C – 10 subiec Ġi;
D – 6 subiec Ġi;
E – 2 subiec Ġi;
F – 2 subiec Ġi.
MenĠionăm că, la familia F, copiii sunt de vârste mai mici
(preúcolari),útiut fiind faptul c ă tulburările de comportament se manifest ă la
vârste mai mari.

CÃMINUL FELIX – ORADEA 295
6
2
10622Fam.A
Fam.B
Fam.C
Fam.D
Fam.E
Fam.F
Graficul 2 – Structura grafic ă privind tulbur ările de comportament ale
copiilor în cele úase case ale C ăminului Felix 1
Succesul în stabilirea unor rela Ġii fructuoase cu copilul depind úi de
vârsta la care acesta a fost institu Ġionalizat úi de bagajul de deprinderi úi
obiúnuinĠe al acestuia.
În acest sens, am putea spune c ăúi în institu Ġia noastr ă au existat
cazuri de devian Ġă úi inadaptare, aceasta datorit ă faptului c ă subiecĠii
instituĠionalizaĠi au intrat în orfelinat la 11-14 ani, vârst ă până la care s-a
realizat fixa Ġia comportamentului lor deviant.
Cazuri concrete avem în persoana urm ătorilor subiec Ġi:
Cazul nr.1: C.R., un mulatru (n ăscut de c ătre o mam ă necăsătorită,
în urma unei rela Ġii întâmpl ătoare cu un student african) care a tr ăit într-o
familie monoparental ăúi care a fost frustrat de influen Ġaúi autoritatea
tatălui, modelul principal pentru copil fiind strada. Copilul a prezentat la
instituĠionalizare tulbur ări în dezvoltare úi comportament (comportament
reticent, cu accese de furie úi instabilitate psihomotric ă). Recuperarea sa a
putut fi posibil ă doar par Ġial, încercându-se în acest scop dezvoltarea
aptitudinilor sale sportive (baschet). C.R. a fost integrat într-o echip ă
úcolară de baschet, ceea ce implic ăúi respectarea unui regulament de
ordine interioar ă în cadrul echipei, c ăruia subiectul respectiv a fost obligat
să se supun ă.
Cazul nr. 2 este cel al lui F.S. care a prezentat la “institu Ġionalizare”
comportament delincvent datorit ă faptului c ă a fost luat de pe strad ă, unde
a fost expus unui comportament de “ga úcă”, adoptând regulile úi normele

GHEORGHE DEJEU 296
antisociale impuse de membrii acesteia: violen Ġă, mizerie, consum de
substanĠe care creeaz ă dependen Ġă, prostitu Ġie etc. Recuperarea sa nu a
putut fi posibil ă, deoarece la intervale mici de timp acest subiect revenea
prin fugă în mediul de provenien Ġă. Dezinteresul úi atitudinile sale negative
prezentau o influen Ġă nefavorabil ă pentru copiii mai mici din cas ă. În cele
din urmă, după mai multe reveniri úi plecări din institu Ġie, a renun Ġat la
mediul familial din institu Ġie, preferând stilul de via Ġă de tip deviant. Nu a
putut fi resocializat.
Cazul nr. 3: FraĠii B. constituie, de asemenea, un caz demn de
menĠionat. Ace úti copii au venit în institu Ġia noastr ă dintr-un orfelinat de tip
tradiĠional. De úi de vârste diferite, cei trei fra Ġi au prezentat în egal ă măsură
un comportament agresiv fa Ġă de celelalte persoane din interiorul casei în
care au fost repartiza Ġi, chiar din prima zi a intr ării în institu Ġie.
O influen Ġă negativă în ceea ce prive úte comportamentul lor o are úi
familia natural ă a copiilor. Cu toate c ă studiile sus Ġin importan Ġa menĠinerii
legăturii cu familia natural ă, putem spune c ă în urma a zece ani de
observaĠii făcute în cadrul institu Ġiei, familia natural ă, sau mai bine spus
contactele prelungite ale copiilor cu familia natural ă, influenĠează în mod
negativ comportamentul la desp ărĠire, copiii prezint ă un nou sindrom de
abandon manifestat prin reac Ġii violente, la nivelul unui comportament
antisocial.
Din acest punct de vedere, relevant este cazul mai sus men Ġionat.
Aceúti copii B. provin dintr-o familie dezorganizat ă de Ġigani. Copiii au
păstrat legătura cu p ărinĠii naturali, în special cu mama, petrecându- úi o
mare parte din vacan Ġe la aceasta. În tot acest timp úi-au dezvoltat un spirit
reactiv, precum úi anumite tendin Ġe cleptomane úi mitomane, caracteristici
remarcate la persoanele deviante. Asupra celorlal Ġi copii úi asupra
personalului din cadrul casei, din institu Ġie, ei ac Ġionau ca un grup de
presiune.
După mai multe astfel de evenimente, li s-a pus în vedere atât
părinĠilor naturali (care prezint ă condiĠii bune pentru între Ġinerea acestor
copii, îns ă din motive subiective prefer ă instituĠionalizarea lor), cât úi
copiilor s ă aleagă între mediul C ăminului Felix sau mediul familial. În urma
acestei posibilit ăĠi de alegere, copiii au preferat mediul institu Ġiei noastre
fără să se exercite vreo presiune sau vreo alt ă formă de persuasiune
asupra lor. În urma lu ării acestor m ăsuri, comportamentul lor s-a
îmbunătăĠit temporar.
Cazurile mai sus men Ġionate au fost prezentate în ideea sublinierii
importan Ġei factorului ereditar úi a mediului din care provine copilul, precum

CÃMINUL FELIX – ORADEA 297
úi a vârstei la care acesta a fost “institu Ġionalizat,” la realizarea succesului
în educa Ġiaúi în recuperarea copilului în institu Ġia noastr ă. De asemenea,
relaĠiile ce se stabilesc între p ărinĠii substitut úi copil depind în bun ă măsură
de aceúti factori.
Ca o concluzie referitoare la rela Ġiile ce se stabilesc între p ărinĠii
substitut úi copii se poate spune c ă acestea sunt realizate având în vedere
binele copilului. Scopul îngrijirii copiilor în aceast ă formă se concentreaz ă
asupra nevoilor fizice úi asupra dezvolt ării psihice generale a copilului, ca úi
asupra preg ătirii sale în vederea p ărăsirii institu Ġiei.
În cadrul fiec ărei case din institu Ġie s-au conturat úirelaĠii între copiii
din casa în care ace útia convie Ġuiesc.
Prin num ărul redus al copiilor primi Ġi într-o familie s-a urm ărit de fapt
posibilitatea stabilirii de rela Ġii interpersonale cu fiecare dintre copii. Un alt
aspect urm ărit a fost acela de a aduce fra Ġii împreun ă, astfel c ă în fiecare
casă convieĠuiesc 16, respectiv, 12 copii, b ăieĠiúi fete, de vârste diferite,
proveniĠi din familii naturale diferite, fra Ġii însă fiind nedesp ărĠiĠi.
Cu toate c ă, în principiu, mediul din care provin este diferit, copiii se
adapteaz ă uúor noilor condi Ġiiúi stabilesc într-un timp scurt rela Ġii de
prietenie cu ceilal Ġi copii, precum úi cu personalul existent în cas ă. Acest
fapt poate fi observat în activit ăĠile ludice pe care le desf ăúoară, în lucrurile
pe care le ofer ă cadou sau le împrumut ă.
Datorită faptului c ă în institu Ġia noastr ă copiii beneficiaz ă de un
regim mai special din punct de vedere material, în sensul c ă primesc
numeroase cadouri din str ăinătate, prin organiza Ġiile nonguvernamentale
care ne sus Ġin, s-a dezvoltat un spirit comercial prin troc între copii. Ace útia
îúi schimb ă jucăriile între ei sau anumite lucruri primite, mediind aceast ă
tranzacĠie, lucru pe care îl extind úi în afara institu Ġiei, cu copiii din
comunitate. Un rol important în supravegherea acestui comportament îl au atât personalul, cât úi părinĠ
ii substitut. Este important s ă se dea libertate
copilului, îns ă această libertate trebuie dirijat ă spre un scop precis:
formarea unei conduite etice úi morale, precum úi a unor deprinderi
practice, conform normelor cerute de societate.
Un bun climat de munc ă este dat úi de personalul implicat în fiecare
casă. Pentru a se realiza un climat pozitiv este necesar ca rela Ġiile ce se
stabilesc cu fiecare dintre colaboratori s ă reflecte satisfac Ġia în munc ă,
colaborare loial ă, libertatea opiniilor úi promovarea valorilor.
Părintele substitut, ca un bun administrator, creeaz ă o ambian Ġă
plăcută. Gradul de angajare a personalului la realizarea obiectivelor
instituĠiei trebuie úi, de regul ă, este mare. Acest aspect al personalului

GHEORGHE DEJEU 298
angajat a fost discutat anterior. Ceea ce este important de subliniat este
faptul că angajaĠii instituĠiei noastre v ăd în aceasta o a doua cas ă unde
participă activ úi creativ la dezvoltarea cognitiv ăúi emoĠională a copiilor.
Numărul mic al persoanelor care p ărăsesc institu Ġia noastr ă
demonstreaz ă realitatea afirma Ġiei mai sus men Ġionatăúi este important
deoarece p ăstrarea continuit ăĠii personalului favorizeaz ă formarea unor
relaĠii interpersonale stabile.
Regulile de func Ġionare ale casei nu sunt rigide, fapt ce stimuleaz ă
libertatea opiniilor.
Personalul angajat pentru fiecare cas ă are: un num ăr de patru
infirmiere care au sarcina direct ă de a supraveghea copilul. Ele au rolul de
a supraveghea spa Ġiulúi sfera de existen Ġă a copilului, modul în care
acesta îúi depoziteaz ă îmbrăcămintea, juc ăriile, obiectele personale úi rolul
de îndrumare a acestuia pentru a le utiliza. De asemenea, o sarcin ă
important ă este aceea de a supraveghea copilul úi de a-l îndruma în
activităĠile de joc sau în activit ăĠile casnice. Împreun ă cu părinĠii, infirmierele
vor contribui la dezvoltarea sim Ġului estetic al copilului, al asum ării de roluri
într-o acĠiune colectiv ă, cultivând sentimentul pentru munc ă, necesitatea de
ordine prin participarea diferen Ġiată la activit ăĠile gospod ăriei.
Numărul mic al copiilor dintr-o cas ă permite stabilirea unor rela Ġii
profunde cu persoana de îngrijire. În perioada vacan Ġelor sau a week-end-
urilor, unii dintre copii sunt lua Ġi de către aceste persoane în familiile lor,
realizându-se în acest fel leg ăturaúi cu membrii familiei respective,
întărindu-se astfel rela Ġiile de încredere reciproc ă.
Profilul moral al personalului este bine selectat chiar de la angajarea
acestuia în institu Ġia noastr ă. Nu s-au înregistrat cazuri în care vreunul
dintre angaja Ġii noútri să exercite o anumit ă formă de abuz asupra copiilor
(fizic, psihic, moral-afectiv).
Un rol important în cadrul casei îl are úi pedagogul care
supravegheaz ă educaĠia copiilor, precum úi sarcinile úcolare pe care
aceútia le au de îndeplinit. Fiecare copil beneficiaz ă de asisten Ġă
pedagogic ă, fiind ajutat s ă îúi dezvolte un sistem de înv ăĠare specific
temperamentului úi ritmului s ău de munc ă.
AmbianĠa care se stabile úte pe perioada unei zile nu este aceea din
cadrul unei institu Ġii rigide, ci mai degrab ă copiază fidel ambian Ġa unei
familii extinse, în care fiecare î úi cunoaúte statutul úi rolul său. RelaĠiile ce
se stabilesc aici dep ăúesc stadiul strict profesional, de munc ă, al relaĠiilor
formale, dezvoltându-se adesea rela Ġii de prietenie, de sinceritate de tip
informal. Cunoa úterea reciproc ăúi formarea unui climat informal se

CÃMINUL FELIX – ORADEA 299
realizeaz ăúi prin participarea majorit ăĠii personalului din cadrul casei la
excursiile sau taberele pe care “familia” le organizeaz ă în vacan Ġe, când pot
participa la aceste activit ăĠiúi copiii persoanelor direct implicate (ai
angajaĠilor).
Respectul pentru fiecare copil presupune în mod special
respectarea urm ătoarelor principii în fiecare dintre casele existente úi în
relaĠiile ce se stabilesc între adul Ġiúi copii:
nu exist ă discriminare între copii; orice copil este înv ăĠat să
accepte c ă fiecare reprezint ă o valoare uman ă unicăúi toĠi sunt
la fel de importan Ġiúi buni;
fiecare copil are un nume úi are dreptul de a fi chemat pe numele
său; nu se numesc copiii conform unui termen generic sau
colectiv;
specificitatea fiec ărui copil este recunoscut ă în interiorul grupului,
fiecare copil beneficiaz ă de relaĠii individualizate cu adul Ġiiúi cu
familia;
copiii nu sunt trata Ġi niciodat ă ca obiect, ci numai ca persoane
distincte;
îngrijirea de baz ă (alimenta Ġie, toalet ă) este acordat ă întotdeauna
într-o manier ă respectuoas ă, individualizat ă;
nu se vorbe úte despre nici un copil ca despre un “caz” úi nu este
desemnat conform unui diagnostic, ci copilul este considerat o personalitate complex ă, cu puterile úi slăbiciunile lui;
personalul din cas ă se adapteaz ă ritmului copilului úi nu impune
acestuia s ă urmeze ritmul adul Ġilor;
persoanele implicate în institu Ġie prezint ă o reală implicare
personal ă, deoarece copilul are nevoie s ă se identifice cu o
persoană de referin Ġă stabilă (de regul ă, aceasta fiind p ărintele
substitut).
O importan Ġă deosebit ă o prezint ăúirelaĠiile de vecin ătate ce se
stabilesc între diferitele case din acest “s ătuc”.
RelaĠiile dintre p ărinĠii substitut existen Ġi în cele úase case sunt
deosebit de strânse. Ace útia se întâlnesc s ăptămânal în cadrul unor
úedinĠe de lucru, unde dezbat problemele legate de administra Ġia căminului,
probleme legate de copiii existen Ġi în căminúi stabilesc împreun
ă
obiectivele pe termen lung referitoare la buna dezvoltare a copiilor în cadrul acestui program. Ei se preocup ă de situa Ġia copiilor care la vârsta de 18 ani

GHEORGHE DEJEU 300
vor părăsi căminul. Ace úti copii sunt asista Ġi pe o perioad ă mai lung ă de
timp de familiile lor temporare, urm ărindu-se adaptarea úi socializarea lor.
În afara úedinĠelor săptămânale, p ărinĠii iniĠiază împreun ă diferite
activităĠi de stimulare a copiilor în diferite domenii, în special în cel sportiv
sau chiar agricol, participând împreun ă cu copiii la munca din cadrul fermei
agrozootehnice.
Prin întreaga gam ă de activit ăĠi care sunt promovate se urm ăreúte
de fapt integrarea copilului în via Ġa normal ă.
Aceasta se realizeaz ă prin:
înscrierea copiilor la gr ădiniĠeúiúcoli frecventate de copii care
trăiesc în familii naturale;
invitarea în institu Ġie a copiilor din vecin ătate pentru diferite
activităĠiúcolare, culturale, sportive;
participarea copiilor din “C ăminul Felix” la diferite activit ăĠi atât în
interiorul, cât úi în exteriorul institu Ġiei;
încurajarea ie úirilor individuale ale copiilor în compania p ărinĠilor
sau a voluntarilor de încredere din comunitatea local ă sau a
membrilor personalului.
Modul de organizare al institu Ġieiúi relaĠiile care se stabilesc în
interiorul ei relev ă o adaptare corespunz ătoare a copilului úi a părinĠilor
substitut la acest nou stil de via Ġă, care corespunde cerin Ġelor societ ăĠii.
Pentru a avea un feedback din partea copiilor privind adaptarea lor
în cadrul institu Ġiei, am realizat un chestionar (11 întreb ări) ce relev ă o parte
din nevoile oric ărui copil institu Ġionalizat (nevoia de afectivitate, protec Ġieúi
securitate, identitate de sine úi respect, intimitate, educa Ġie, credin Ġă, hrană,
timp liber, leg ătura cu familia natural ă, asisten Ġa medical ăúi necesit ăĠile
strict personale). Men Ġionez că acest chestionar reprezint ă un punct de
plecare într-o cercetare mai vast ă pe care inten Ġionăm să o întreprindem
atât în cadrul C ăminului Felix, cât úi în celelalte institu Ġii de plasament din
judeĠul nostru.
Acest chestionar a fost aplicat pe dou ă eúantioane – fiecare
eúantion fiind format din 30 de subiec Ġi selecta Ġi prin randomizare
stratificat ă. Primul e úantion face parte din popula Ġia Căminului Felix, iar cel
de-al doilea e úantion este extras din popula Ġia unei case de copii de tip
tradiĠional comparabil ă cu Căminul Felix ca m ărimeúi ca structur ă.
SubiecĠii investiga Ġi au vârsta cuprins ă între 7 úi 18 ani.
Ipoteza de la care am pornit în cercetare este urm ătoarea: dac ă în
instituĠiile de ocrotire a minorilor se reproduc cât mai fidel posibil toate

CÃMINUL FELIX – ORADEA 301
condiĠiile din familiile obi únuite, atunci procesul adapt ăriiúi integrării copiilor
poate să fie mult mai rapid úi eficient decât al celor crescu Ġi în case de copii
de tip tradi Ġional.
Fiecărui subiect din cele dou ă eúantioane i s-a prezentat un
chestionar cu cele 11 întreb ări, la care ace útia au răspuns individual.
Prin compara Ġia rezultatelor notate în protocol, concluzia desprins ă a
confirmat úi întărit ipoteza de plecare, úi anume c ă instituĠia care asigur ă
condiĠii apropiate de cele existente într-o familie obi únuită normală conduce
la o mai bun ă adaptare a copilului în institu Ġieúi apoi la o real ă integrare în
comunitate.
Analiza cantitativ ă a experimentului
Pentru analiza cantitativ ă a datelor, fiec ărei întreb ări i s-a atribuit un
număr de puncte, în func Ġie de răspunsul dat. În urma protocolului úi al
comparării datelor ob Ġinute prin administrarea chestionarului, am ajuns la
următoarele date: e úantioanele comparate sunt e úantioane independente, a
căror distribu Ġie este asimetric ă, fapt ce se poate remarca în urm ătoarele
grafice:
0123456789
9 1 01 11 21 31 41 51 61 71 8 n1 C.F.
n2 C.C.
Graficul 3 – Poligonul frecven Ġelor privind datele ob Ġinute la C ăminul Felix,
respectiv casa de copii de tip tradi Ġional

GHEORGHE DEJEU 302
012345678
9 1 01 11 21 31 41 51 61 71 8n1C.F.
n2C.C.
Graficul 4 – Histograma datelor ob Ġinute la C ăminul Felix, respectiv la casa
de copii de tip tradi Ġional
Datorită distribuĠiei asimetrice, metoda de comparare a datelor se va
realiza folosind metodele neparametrice. În cercetare ne-am oprit asupra aplicării testului U (Mann-Whitney) ca metod ă de comparare (Radu Ion,
Metodologie psihologic ăúi analiza datelor , Ed. Sincron, Cluj Napoca, 1993).
Tabelul 1
Ordonarea datelor experimentului Ġinând cont de rangul fiec ărui
rezultat în clasificarea general ă
Căminul Felix
Casa de copiiX 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9
tradiĠională n 2 1 6 9 12 11 6 5 5 3
ranguri 1,5 3 6 13,5 24,5 36 44,5 50 55 59
1
2 4
567
8910
111213141516171819
20212223
24
25262728283031
3233343536
37
3839404142
434445464748
4950515253
5455565758
59

CÃMINUL FELIX – ORADEA 303
Admitem ipoteza nul ă H0: rezultatele nu sunt semnificative, nu
există diferenĠe semnificative între e úantioanele comparate.
Pentru verificarea ipotezei nule, calcul ăm suma rangurilor atribuite
datelor ob Ġinute: R1 úi R2.
Tabelul 2
Modul de calcul
Note (x) F Rang Produs F Rang Produs
18 2 1,5 3 – 1,5 –
17 1 3 3 – 3 –
16 6 6 36 – 6 –
15 6 13,5 81 3 13,5 40,5
14 6 24,5 147 6 24,5 147
13 3 36 108 8 36 288
12 5 44,5 225,5 1 44,5 44,5
11 1 50 50 4 50 200
10 0 55 – 5 55 275
9 0 59 – 3 59 175
R1 = 653,5 R2 = 1172
R1+R2 = 1830, R1+R2 = (60 x 61) : 2 = 1830; R1 ranguri acordate pentru
Căminul Felix.
R2 ranguri acordate pentru
casa de copii.
În urma efectu ării calculelor, Z = 3,85 > 2,58 la un prag de
semnifica ĠieD< 0,01, deci riscul de a gre úi acceptând ipoteza specific ă
(ipoteza lansat ă în experiment) este mai mic de 1%.
Analiza calitativ ă
Calculele ob Ġinute prin metoda testului U au demonstrat a úadar că
ipoteza lansat ă de noi este valid ă, prin urmare, exist ă o mai bun ă adaptare
úi integrare a copilului în institu Ġia de ocrotire cu specific familial decât a
copilului din casa de copii tradi Ġională.

GHEORGHE DEJEU 304
Pornind de la nevoile de baz ă ale copilului, afectivitate, securitate úi
intimitate, dintre copiii C ăminului Felix, 73% g ăsesc împlinite aceste nevoi
în părinĠii substitut sau în personalul existent în cadrul orfelinatului.
Dintre copiii din casa de copii tradi Ġională, doar 40% sunt ata úaĠi de
personalul casei de copii, iar 60% caut ă afecĠiunea la alte persoane, în
special la prieteni.
Rezultatele referitoare la rela Ġiile cu familia natural ă sunt deosebit
de interesante pentru lucrarea noastr ă, deoarece exist ă un refuz din partea
unui num ăr destul de mare dintre copiii C ăminului Felix s ă admită că provin
din familia natural ă, manifestând prin aceasta un act de negare a propriei
origini.
O trăsătură comună (atât pentru copiii din C ăminul Felix, cât úi
pentru cei din casele de copii) o reprezint ă relaĠiile sociale. În propor Ġie de
86%, respectiv, 85% dintre copii au prieteni atât în cadrul institu Ġiei, cât úi în
afara sa, iar aspira Ġiile fiecăruia sunt raportate la societate, exprimând prin
aceasta dorin Ġa de a fi accepta Ġi în cadrul acesteia.
Privind cea mai important ă modalitate de educa Ġie în familie, copiii
Căminului Felix, prin modul de organizare úi funcĠionare a institu Ġiei, îúi
găsesc în aceasta (64%) o a doua familie raportat la doar 24% din cei afla Ġi
în case de copiii tradi Ġionale care v ăd în casa de copii o modalitate bun ă de
educaĠie familial ă.
Răspunsurile date de copiii investiga Ġi reflectă în mare m ăsură
faptul că sistemul existent în orice cas ă de copii, rela Ġiile care se formeaz ă
au rolul de a contribui la formarea, dezvoltarea úi afirmarea acestora ca
personalitate uman ă.
Toate studiile efectuate pân ă în prezent demonstreaz ă că este
important s ă se Ġină seama de alternativa pe care o ofer ă sistemul familiilor
substitut.
Legătura dintre institu Ġieúiúcoală
Socializarea secundar ă a copiilor este asigurat ă însă prin
învăĠământul de stat, fiecare copil frecventând o institu Ġie de stat în func Ġie
de aptitudinile sale sau de capacitatea sa intelectual ă, urmărindu-se prin
aceasta úi asimilarea de c ătre copil a normelor úi valorilor acceptate úi
promovate în cultura de mas ă.
Familia substitut úiúcoala vor de Ġine deci ponderea cea mai mare
asupra socializ ării copilului úi transmiterii de valori culturale. În esen Ġă, ele

CÃMINUL FELIX – ORADEA 305
vor contribui la structurarea acestei identit ăĠi individuale a copilului úi apoi
la structurarea identit ăĠii colective a institu Ġiei.
Adaptarea úi integrarea copiilor din institu Ġia noastr ă în institu Ġiile
úcolare de stat s-a realizat f ără a întâmpina probleme nici din partea copiilor
úi nici din partea conducerii úcolilor respective. În acest sens, putem vorbi de
o bună colaborare cu conducerea úcolii din localitatea Sânmartin, colaborare
fructificat ăúi întărită pe parcursul celor nou ă ani de func Ġionare a institu Ġiei
noastre. P ărinĠii copiilor din aceast ă localitate nu au prezentat nici o re Ġinere
faĠă de integrarea acestor copii în colectivitatea úcolară a comunit ăĠii lor, aúa
cum, de exemplu, s-a întâmplat în alte zone ale Ġării.
Putem spune c ăúcoalaúi comunitatea în sine au acceptat institu Ġia
Căminul Felix ca parte integrant ă a comunit ăĠii.
De altfel, socializarea acestor copii s-a realizat satisf ăcător, date
fiindúi rezultatele pe care ace útia le-au ob Ġinut în anii de úcoală,
recuperând în acest mod din retardul pe care l-au prezentat la
instituĠionalizare.
Cu satisfac Ġie putem spune c ă dintre cei aproximativ 70 de copii
care frecventeaz ăúcoala normal ă nu s-a înregistrat nici un copil repetent,
majoritatea copiilor fiind printre cei cu rezultate satisf ăcătoareúi bune.
Existăúi copii care au înregistrat rezultate foarte bune, num ărându-se
printre premian Ġiiúcolii respective, iar unii dintre copii s-au f ăcut remarca Ġi
în anumite domenii úcolare.
Legătura dintre institu Ġieúi comunitate
Cum s-a subliniat de multe ori în acest studiu, comunitatea a
acceptat acest model de institu Ġie ca parte integrant ă a sa.
Cu toate c ă aúezarea C ăminului Felix 1 nu se afl ă în centrul
localităĠii, aúezarea sa strategic ă a influen Ġat în sens pozitiv prosperitatea
acestei localit ăĠi. Datorit ă faptului c ă accesul din localitate la institu Ġia
noastră se face pe un drum construit úi asfaltat din fondurile institu Ġieiúi
datorită canaliz ărilor efectuate, valoarea terenului din aceast ă parte a
localităĠii a crescut foarte mult, ajungând la ora actual ă la aproximativ
100.000 $/ha. Dac ă până nu de mult acest teren era un spa Ġiu izolat, mai
mult sau mai pu Ġin consacrat agriculturii, ast ăzi Căminul Felix 1 este
înconjurat de un cartier locuit de familii bogate, care la rândul lor vor contribui la bun ăstarea localit ăĠii.

GHEORGHE DEJEU 306
De asemenea, prin îmbun ătăĠirile pe care le vom efectua în
vecinătatea Căminului Felix 2, în localitatea Sântandrei, acestea vor
influenĠa pozitiv úi prosperitatea comunei respective.
Deschiderea c ătre comunitate úi instituĠie se realizeaz ăúi prin baza
sportivă foarte modern ă ce apar Ġine Căminului Felix úi care este destinat ă
úi copiilor din comunitate, sub toate formele activit ăĠii desfăúurate aici.
InstituĠia noastr ă rămâne o institu Ġie deschis ă colabor ării. Copiii din
instituĠie particip ă împreun ă cu cei din vecin ătate la diferite activit ăĠi
sportive organizate de c ătre părinĠii substitut care au o preg ătire
corespunz ătoare sau de c ătre diferite organiza Ġii sportive ce sprijin ă
instituĠia noastr ă. Aceste activit ăĠi sunt recompensate cu premii destinate
tuturor copiilor participan Ġi, fapt ce aduce satisfac Ġii nu numai copiilor no útri,
ciúi celorlalĠi.
Diferitele dona Ġii făcuteúcolii din localitate prin intermediul institu Ġiei
noastre au contribuit într-o bun ă măsură la diversificarea activit ăĠilor
didactice úi la obĠinerea unor rezultate mai bune în munca cu to Ġi copiii.
Cu diferite ocazii (s ărbători, onomastici, zile de na útere), copiii no útri
îúi invită colegii de úcoală – copiii din localitate – sau sunt invita Ġi ei înúiúi
de către aceútia, prin aceasta consolidându-se o punte de leg ătură
puternică între copiii institu ĠionalizaĠiúi cei din localitate. Deseori, în rela Ġiile
de bună vecinătate, prietenie úi cooperare sunt antrena Ġi nu numai copiii, ci
úi părinĠii acestora.
Legătura cu autorit ăĠile locale, cu diferite organiza Ġii de stat sau
nonguvernamentale
Rezultatul unei bune colabor ări dintre autorit ăĠile locale úi
conducerea institu Ġiei Căminul Felix este eviden Ġiată prin diferite forme de
activităĠi. De exemplu, în anul 1998, C ăminul Felix a primit acreditarea de
funcĠionare din partea Direc Ġiei JudeĠene de Protec Ġie a Copilului, în baza
Ordonan Ġei de urgen Ġă nr. 26 dat ă de Guvernul României.
Fiind parte a unei comunit ăĠi, aceast ă instituĠie intră sub jurisdic Ġia
Consiliului local, beneficiind de drepturile úi în acela úi timp având obliga Ġiile
ce le au úi ceilalĠi membri ai comunit ăĠii.
Datorită gamei variate de activit ăĠi pe care o desf ăúoară, Căminul
Felix ia contact permanent úi cu o serie de institu Ġii de stat sau
nonguvernamentale specializate pe diferite domenii ale protec Ġiei copilului.
Un exemplu concludent îl constituie ferma agrozootehnic ă care a impus o
colaborare serioas ă cu fabrica de lapte din localitatea Oradea. Acesteia i se

CÃMINUL FELIX – ORADEA 307
furnizeaz ă zilnic o cantitate considerabil ă de lapte de cea mai bun ă calitate,
constatare f ăcută chiar de personalul de control din cadrul fabricii
respective. În timp se va realiza o cooperare cu aceast ă fabrică, în vederea
producerii unor produse lactate superioare necesare consumului copiilor.
Studiileúi cercetările care se realizeaz ă având ca e úantion parte din
populaĠia orfelinatului nostru sunt efectuate în colaborare cu Direc Ġia
JudeĠeană de Protec Ġie a Copilului din jude Ġul nostru. Unii dintre membrii
bordului de conducere al institu Ġiei noastre fac parte din Comisia de
ProtecĠie a Drepturilor Copilului din cadrul Consiliului Jude Ġean Bihor.
Se poate conclude c ă, pentru multe servicii de asisten Ġă socială,
Căminul Felix reprezint ă o institu Ġie care pune la dispozi Ġie standarde de
calitate de îngrijire adecvate dezvolt ării armonioase, s ănătoase, atât fizice,
câtúi psihice a copiilor, corespunzând din acest punct de vedere cerin Ġelor
impuse de societate úi semnalate prin Conven Ġia privind Drepturile Copiilor.
Legătura cu biserica
În Căminul Felix exist ă o preocupare úi pentru formarea unei culturi
religioase . FuncĠionând dup ă principiile religioase acceptate de bisericile
neoprotestante, úi părinĠii făcând parte din aceste biserici, copiii din
orfelinat sunt expu úi la o cultur ă creútină mult mai mult decât cei din
orfelinatele de stat. Valorile morale, atitudinile úi tradiĠiile oferite copilului
sunt inevitabil influen Ġateúi de o cultur ă religioas ă. Cu toate acestea îns ă,
este respectat ă libertatea de decizie a fiec ăruia, nu i se impune copilului în
mod agresiv un anumit model religios, ci doar i se prezint ă modelul. El î úi
va crea propria convingere, propria judecat ă ontologic ă asupra conduitelor
úi asupra a ceea ce crede fiecare ca fiind adecvat pentru op Ġiunile lui de
viaĠă, existând totdeauna flexibilitate úi toleranĠă din partea adul Ġilor.
Scopul principal nu este acela de a inocula în mod automat anumite
precepte religioase, ci de a dezvolta în fiecare copil o personalitate complexă, echilibrat ăúi dominat ă de valori morale.
Aúadar, se dore úte ca, prin sistemele de valori asimilate de c ătre
copiii din C ăminul Felix, s ă se realizeze o integrare real ă în lumea adult ăúi,
prin urmare, s ă se contureze în fiecare copil o personalitate matur ă,
echilibrat ă, fondată pe modelele clare care pot fi reînnoite úi reactivate în
urma unor noi experien Ġe.

GHEORGHE DEJEU 308
Legătura cu familia natural ă a copilului
Conducerea institu Ġiei nu interzice copilului institu Ġionalizat s ă
păstreze leg ătura cu familia natural ă, ba mai mult, ea le încurajeaz ă, în
ciuda faptului c ă toate datele analizei f ăcute de speciali útii în aceast ă
direcĠie sunt contradictorii. Astfel, de úi se cunoa úte că în literatura de
specialitate se consider ă necesar ă relaĠia cu părinĠii naturali, toate studiile
făcute pe copiii din C ăminul Felix în cei nou ă ani de activitate arat ă că,
adesea, contactul cu familia natural ă – contacte dese úi lungi – creeaz ă o
anxietate copilului, manifestat ă prin tulbur ări evidente de comportament.
Cel mai frecvent, copilul refuz ă să admită că provine din familia originar ă,
refuzând prin aceasta úi valorile promovate de familia respectiv ă. De
aceea, contactele copilului din C ăminul Felix cu familia natural ă sunt mult
mai rare, uneori inexistente (men Ġionez că acest fapt nu este impus de
conducere). Acest fapt apare ca un mod de autoap ărare a copilului. Se
înlătură astfel úocurile emo Ġionale negative datorate reg ăsirii părinĠilor,
urmate apoi, inevitabil, de un nou abandon. Se accentueaz ă astfel atitudini
emoĠional-comportamentale violente, deviante ale copilului, datorit ă
stresului la care este supus.
ActivităĠile culturale ale institu Ġiei
ActivităĠile desfăúurate în cadrul acestei institu Ġii de ocrotire sunt úi
de natur ă cultural ă. Unii dintre p ărinĠii substitut, prin conforma Ġia
profesional ăúi prin aptitudinile ce le de Ġin, au contribuit la formarea unui cor
de copii consacrat, cu reu úite evidente. Acest cor a efectuat o serie de
turnee în Ġarăúi în străinătate. Copiii au avut contact cu modele de via Ġă úi
de cultur ă diferite de cele promovate în societatea româneasc ă.
Aceste modele culturale occidentale, în special cele suedeze úi
anglo-saxone, au influen Ġat pozitiv comportamentul copiilor din C ăminul
Felix, contribuind astfel la în Ġelegerea comunic ării culturilor úi a ceea ce
reprezint ă multiculturalitatea. De asemenea, datorit ă faptului c ă aproape tot
timpul exist ă voluntari din aceste Ġări care particip ă la bunul mers al
lucrărilor în orfelinat, copiii sunt deschi úiúi orientaĠi spre cunoa úterea unor
modele culturale noi. O parte din valorile culturale noi sunt asimilate de către copii în procesul cooper ăriiúi muncii împreun ă.
Se asistă la un circuit interesant al valorilor culturale. Pe de o parte,
în Căminul Felix se poate observa modul în care valorile comunit ăĠii,
vecinătăĠii sunt asimilate în procesul comportamental al copiilor, iar pe de
altă parte, comunitatea suport ă influenĠa unor modele propuse de institu Ġie.

CÃMINUL FELIX – ORADEA 309
Dezvoltarea acestui nou mod de abordare institu Ġională nu a fost un
proces u úor. El necesit ă eforturi mari úi energie în men Ġinerea unei atmosfere
pozitive, destinse, cooperante între copii. De asemenea, presupune coordonarea personalului în acord cu valorile ridicate privind drepturile copilului. De úi costisitor, C ăminul Felix reprezint ă o alternativ ă prin care se
oferă copilului institu Ġionalizat o nou ă calitate a vie Ġii, precum úi o nouăúansă
de integrare social ă superioar ă celei oferite de tradi Ġionalele case de copii.
Concluzii
Datele recente privind num ărul copiilor institu ĠionalizaĠi reflectă
faptul că dinamica num ărului de copii din institu Ġii a descrescut în anii 1990
úi 1991, dar începând cu 1992 num ărul lor este din nou în cre útere
(Szamoskozi – Roth, Maria, ProtecĠia copilului. Dileme, concep Ġiiúi metode ,
Ed. Presa Universitar ă Clujeană, Cluj Napoca,1999, p. 233).
Internarea lor în institu Ġiile tradiĠionale (chiar dac ă după 1990 s-au
înregistrat îmbun ătăĠiri de ordin material sau în ceea ce prive úte personalul
de specialitate angajat) constituie o problem ă majoră datorită consecin Ġelor
instituĠionalizării: retarduri în dezvoltarea psihic ă, lipsa deprinderilor de
adaptare în afara institu Ġiei, incapacitatea de a men Ġine relaĠii afective
stabile, de durat ă etc.
Căminul Felix, ca o alternativ ă la institu Ġionalizare, vine, de fapt, în
întâmpinarea nevoilor oric ărui copil defavorizat, în sensul îmbun ătăĠirii
calităĠii vieĠii acestuia. Prin urmare, nu este un centru de plasament de tip
clasic. Nu este o “institu Ġie totală”, închisă, în care membrii acesteia tr ăiesc
izolaĠi faĠă de restul societ ăĠii. Nu reprezint ă o institu Ġie care î úi
manipuleaz ă într-un anume fel membrii s ăi sau abuzeaz ă emoĠional, fizic
sau psihic de ace útia.
InstituĠie de tip familial, C ăminul Felix reprezint ă un pas spre
dezinstitu Ġionalizare úi, prin urmare, un pas spre o integrare social ă
normală, superioar ă faĠă de casele de copii tradi Ġionale.
Cu toate c ă acest model de institu Ġie prezint ă costuri ridicate – costul
întreĠinerii unui copil se ridic ă lunar la aproximativ 220 $/lun ă – aceast ă
investiĠie merită efortul; în final, societatea are de câ útigat: persoanele care
la vârsta de 18 ani p ărăsesc institu Ġia noastr ă prezintă o bună socializare úi
o bună integrare în colectivele úi grupurile noi care-i vor “adopta”.
Având în vedere rezultatele pozitive ale acestui tip pilot de institu Ġie,
ca alternativ ă la cele clasice, inten Ġia conducerii C ăminului Felix este de a

GHEORGHE DEJEU 310
extinde acest experiment úi în alte localit ăĠi ale jude Ġuluiúi poate chiar în
alte jude Ġe din Ġară.
Bibliografie
Bocancea, Cristina, Elemente de asisten Ġă socială, Ed. Polirom, Ia úi,
1999
Stroe, Marcus, Empatie úi personalitate , Ed. Atos, Bucure úti, 1997
Radu, Ioan, Metodologie psihologic ăúi analiza datelor , Ed. Sincron, Cluj
Napoca,1993
Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educa Ġiei familiale , vol.1,2., Ed.
Polirom, Ia úi, 1998
Szamoskozi-Roth, Maria, ProtecĠia copilului. Dileme, concep Ġii, metode ,
Ed. Presa Universitar ă Clujeană, Cluj Napoca, 1999
ùchiopu, Ursula (coord.), DicĠionar de psihologie , Ed. Babel, Bucure úti,
1997
Zamfir, C ătălin (coord.), DicĠionar de sociologie , Ed. Babel, Bucure úti,
1998
Zamfir, Elena; Zamfir, C ătălin (coord.), Pentru o societate centrat ă pe
copil , 1997, Ed. Alternative, Bucure úti.
* * * Revista de sociologie nr. 2/1991, Calitatea Vie Ġii, Academia Român ă,
Institutul de Cercetare a Calit ăĠii VieĠii, Bucure úti, 1991

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 311
ASPECTE ALE TRANZI ğIEI
ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE
Florica CHIPEA
Introducere
Materialul pe care îl prezent ăm în continuare î úi propune s ă
realizeze o succint ă diagnoz ă a stării economico-sociale a jude Ġului Bihor
după zece ani de tranzi Ġie spre economia de pia Ġă, intenĠionând s ă
depisteze principalele “costuri sociale” ale politicilor de dezvoltare aplicate de guvernele postdecembriste ale României în profil teritorial, în spe Ġă în
judeĠul Bihor. Sper ăm că datele, nivelurile atinse, observa Ġiile realizate s ă
constituie termeni de compara Ġie pentru studiile sociologice pe care
specialiútii forma Ġi prin tân ăraúcoală de sociologie or ădeană le vor
întreprinde cu siguran Ġă în viitorul mai apropiat sau mai îndep ărtat.
În al doilea rând, studiul nostru are un caracter explorator, urm ărind
să reliefeze problemele sociale cele mai acute ale societ ăĠii din aceast ă
regiune (subregiune) a Ġării, în vederea orient ării cercet ărilor cu caracter
practic-aplicativ pe care specializ ările de sociologie úi asistenĠă socială ale
Universit ăĠii din Oradea le vor desf ăúura în aceast ă perioadă.
Pentru a surprinde cât mai veridic aspectele socioeconomice ale
tranziĠiei, ne-am propus ca în demersul nostru investiga Ġional s
ă parcurgem
două etape distincte, dar intercorelate, prin care s ă interogăm atât sursele
care ne pot oferi date obiective privind fenomenele studiate, cât úi surse
subiective, care s ă ne ofere informa Ġii privind modul în care sunt con útientizate
de către popula Ġia judeĠului principalele probleme sociale generate de
tranziĠie.
Prin urmare, într-o prim ă etapă am realizat o analiz ă documentar ă
în care am cuprins situa Ġiile statistice puse la dispozi Ġia noastr ă de Direc Ġia
de Statistic ă a judeĠului Bihor, care au fost corelate permanent cu datele la
nivelul României, cuprinse în Anuarul Statistic 1998 . Am consultat, de
asemenea, diverse analize úi informări prezentate de diferite direc Ġii ale
Prefecturii Bihor, ale municipiului Oradea, ale Direc Ġiei Sanitare a Jude Ġului
Bihor, Direc Ġiei pentru Probleme de Munc ăúi ProtecĠie Social ă, purtând
discuĠii cu speciali útii care coordoneaz ă fiecare problem ă în parte.

FLORICA CHIPEA 312
Suntem con útienĠi că nu am surprins toate problemele. Cu siguran Ġă
au rămas neabordate multe din problemele sociale generate de tranzi Ġie;
acestea vor fi aprofundate în studiile viitoare.
A doua etap ă a demersului nostru investiga Ġional a constat în
realizarea, în vara anului 1999, a unei anchete sociologice prin care, pe baza unui e úantion reprezentativ la nivelul jude Ġului, am surprins câteva
aspecte care vor fi redate pe larg în partea a treia a lucr ării.
Aspecte socio-economice úi demografice ale tranzi Ġiei
în JudeĠul Bihor
Situat în partea de vest a României, la grani Ġa cu Ungaria, jude Ġul
Bihor se întinde pe o suprafa Ġă de 7.754 kmp, ceea ce reprezint ă 3,2% din
suprafaĠa României, de 238.391 kmp. Din acest punct de vedere, jude Ġul se
situează pe locul úase între jude ĠeleĠării, cu o densitate de 80,7
locuitori/kmp, sub densitatea medie la nivel na Ġional, care este de 94,6
locuitori pe kmp.
Locul jude Ġului Bihor în “Carta Verde”
Reprezentând “un segment” din spa Ġiul social úi economic al
României, jude Ġul Bihor s-a confruntat în perioada tranzi Ġiei cu acelea úi
probleme úi a suportat acelea úi etape pe care le-a parcurs întreaga
societate româneasc ă. În acest sens, imediat dup ă revoluĠie, până la
sfârúitul anului 1990, în întreaga via Ġă economic ăúi socială s-au sim Ġit
efectele etapei cu caracter “reparatoriu”, a úa după cum de altfel ne
propunem s ă reliefăm prin intermediul datelor prezentate în continuare.
A urmat o alt ă etapă: ”elaborarea strategiei tranzi Ġieiúi a cadrului
instituĠional”, cu toate discu Ġiile, cedărileúi entuziasmul caracteristic, úi în
sfârúit “etapa efectiv ă a tranziĠiei, cu o politic ă socială mai degrab ă reactivă,
fără concepĠii, cu puternice tendin Ġe minimaliste” (am preluat úi aderăm la
etapizarea procesului de tranzi Ġie realizat ă de Cătălin Zamfir în lucrarea
Politici sociale în România , p. 41-113).
Politicile sociale elaborate de guvernele României care s-au
succedat în perioada tranzi Ġiei au reprezentat r ăspunsuri sectoriale la
problemele economice úi sociale care apar într-o anumit ă măsură în orice
societate modern ă. Prin urmare, ele nu sunt diferen Ġiate pe tipuri de zone
sau regiuni geografice care, atât sub aspectul dezvolt ării economice, cât úi
al concentr ărilor umane úi al problemelor sociale, prezint ă aspecte diferite.
Ca urmare, dup ă 1989, o dat ă cu renun Ġarea la economia planificat ă,
disparităĠile între jude Ġe au cunoscut o cre útere, chiar dac ă nu foarte

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 313
accentuat ă (vezi în acest sens dinamica disparit ăĠilor între jude Ġe
prezentat ă de Lucian Pop în lucrarea Politici sociale în România , p. 495).
Se impunea în aceste condi Ġii formularea úi aplicarea unor politici
regionale, dup ă modelul politicilor regionale introduse în majoritatea Ġărilor
vest-europene în perioada 1948-1960, extinse úi dezvoltate ulterior. Primii
paúi spre o astfel de ini Ġiativă legislativ ăúi instituĠională au fost realiza Ġi în
anul 1996, o dat ă cu lansarea “Programului PHARE pentru dezvoltare
regională”. Programul a fost implementat institu Ġional prin Departamentul
de Administra Ġie Public ă Locală a Guvernului României, asistat de o echip ă
de consilieri externi.
“Carta Verde” elaborat ă în cadrul programului este un document
care sintetizeaz ă problemele actuale ale dezvolt ării regionale, cuprinzând
inclusiv definirea regiunilor de dezvoltare . În acest sens, cele 42 de
judeĠe au fost regrupate în 8 regiuni, care la rândul lor au fost divizate în 15
subregiuni.
Principalele argumente pentru reducerea num ărului de regiuni sunt:
1. evitarea diviz ării resurselor disponibile între un num ăr mare de
ariiĠintă pentru dezvoltare;
2. evitarea riscului ineficien Ġei generate de aplicarea politicii de
dezvoltare regional ă pe o structur ă teritorial ă fragmentat ă, cu
unităĠi mici úi insuficient de puternice pentru a atrage úi derula
programe complexe de dezvoltare (vezi Pascariu, Gabriel, Perspectivele dezvolt ării regionale în România , Ed. Arhitect,
1998).
JudeĠul Bihor a fost inclus astfel în regiunea nord-vest úi într-o
subregiune, împreun ă cu judeĠul Cluj.
Tabelul 1
Locul subregiunii Cluj-Bihor în cadrul celorlalte regiuni
úi subregiuni conform cu “Carta Verde”
Regi-
unea Sub-
regiuneaIndicele
dezvoltării
regionale,
1994Rata
úoma-
jului,
mai
1998Procentul
populaĠiei
urbane,
1996Rata
mortalităĠii
infantile,
1996Autoturisme
proprietate
personală la
1.000
locuitori,
1996Procent persoane
care au absolvit
cel mult úcoala
primară din
totalul
persoanelor în
vârstă de 12 ani
úi peste, 1992
Nord-
vestCluj-Bihor
65 7,49 59,90 21,38 120,66 25
Total
media – 51 9,0 54,9 22,3 101 28

FLORICA CHIPEA 314
După cum rezult ă din datele prezentate, subregiunea în care este
integrat jude Ġul Bihor se caracterizeaz ă prin valori ale indicatorilor lua Ġi în
calcul peste media la nivelul na Ġional, fiind considerat ă din punct de vedere
al gradului de dezvoltare ca o zon ă mai bogat ă a Ġării, alături de regiunile
din vestul úi centrul Ġării. După cum rezult ă din tabelul men Ġionat anterior
(Politici sociale , p. 501), localizarea spa Ġială a subdezvolt ăriiúi sărăciei se
concentreaz ă în dou ă arii principale: nord-estul (regiunea istoric ă a
Moldovei) úi sudul (Câmpia Român ă).
DisparităĠile regionale apar úi dacă se ia în calcul doar produsul
intern brut pe locuitor (sursa: Raportul dezvolt ării umane, România, 1998 .
Datele se refer ă la anul 1996).
În funcĠie de acest indicator, în ierarhia regiunilor men Ġionate,
regiunea 6 (nord-vest) se situeaz ă pe locul 5, cu un produs intern brut pe
locuitor de 3.981 dolari SUA, dup ă Bucureúti (cu 6.090 dolari SUA pe
locuitor), regiunea 5 vest (cu 4.996 dolari SUA pe locuitor, regiunea 7 centru (4.526 dolari SUA pe locuitor), regiunea 2 sud-est (4.270 dolari SUA pe locuitor). Din acest punct de vedere, regiunea din care face parte jude Ġul
Bihor înregistreaz ă un indice al produsului intern brut pe locuitor sub media
peĠar
ă, care a avut valoarea, la data compara Ġiei (1996), de 4.244 dolari
SUA pe locuitor.
Efectele economice ale tranzi Ġiei în jude Ġul Bihor
SuprafaĠa agricol ăa judeĠului reprezint ă 3,3% din suprafa Ġa
agricolă a României, cea arabil ă 3,2%, reprezentând 60,5% din suprafa Ġa
agricolă a judeĠului, adic ă mai puĠin cu 2,6% decât ocup ă suprafaĠa arabilă
în cea agricol ă a României, din cauza ponderii mai însemnate de Ġinute în
judeĠul Bihor de fâne Ġe, livezi, vii.
Tabelul 2
Structura terenurilor agricole în jude Ġul Bihor
úi România
Tipul de teren agricol România Bihor % din total
SuprafaĠa agricol ă 14.794.000 499.535 3,3
100% 100%
din care: arabil 9.341.000 302.482 3,2
% din total 63% 60,5%
Proprietate privat ă 10.439.700 370.876 3,5
% din total 75% 74,24%

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 315
ProducĠia agricol ă a reprezentat, în anul 1997, 4,2% din produc Ġia
agricolă a României, ceea ce înseamn ă că producĠia medie la nivelul
judeĠului este mai ridicat ă decât media pe Ġară.
Comparativ cu anul 1997, în anul 1998 în jude Ġ s-au ob Ġinut
producĠii mai mari la floarea-soarelui cu 5,1 mii tone, soia mai mult cu 1,0
mii tone, sfecl ă de zahăr cu 35,2 mii tone úi cartofi cu 28,7 mii tone, dar au
scăzut produc Ġiile la cereale boabe cu 36,5 mii tone, iar la legume cu 4,2
mii tone úi la fructe cu 46,6 mii tone. Aceast ă situaĠie este explicat ă prin
diminuarea suprafe Ġelor cultivate cu cereale, concomitent cu cre úterea
celor cultivate cu soia, floarea-soarelui, sfecl ă de zahărúi cartofi.
ProducĠia la hectar s-a diminuat la majoritatea culturilor: la orz úi
orzoaică cu 691 kg/ha, porumb boabe cu 157 kg/ha, dar a fost mai ridicat ă
la floarea-soarelui cu 213 kg/ha, sfecl ă de zahăr cu 1.048 kg/ha úi cartofi cu
1257 kg/ha.
Efectivele de animale au sc ăzut la toate speciile, cu excep Ġia
cabalinelor: bovine cu 22,5 mii capete, porcine cu 6,0 mii capete, ovine úi
caprine cu 49,2 mii capete, iar p ăsări cu 118 mii. S-au redus, de
asemenea, produc Ġiile animaliere, respectiv la lapte de vac ă cu 244 hl, lân ă
cu 76 tone, ou ă cu 5,4 milioane.
Numărul salaria Ġilor ocupa Ġi în agricultur ă a scăzut continuu din anul
1989, când se înregistrau 20.400 persoane, ajungând în anul 1997 la 7.400, adic ă la 36,3%, ca urmare a faptului c ă s-a diminuat continuu
proprietatea de stat în favoarea propriet ăĠii private. Popula Ġia ocupat ă în
agricultur ă a scăzut, de asemenea, în perioada 1990-1997, îns ă scăderea
a fost mult mai redus ă. Astfel, dac ă în anul 1990 popula Ġia activă ocupată
în agricultur ă reprezenta 108.500 persoane, în 1997 reprezenta 104.200,
adică s-a redus la 96,0%.
Urmărind structura popula Ġiei ocupate în principalele ramuri ale
economiei, re Ġinem că agricultura reprezint ă din acest punct de vedere
primul loc în anul 1997, cu 38%, urmat ă de industrie cu 29,3%, de circula Ġia
mărfurilor cu 9,8%, înv ăĠământ, cultur ăúi artă 4,8%, ocrotirea s ănătăĠii,
asistenĠă socialăúi cultură fizică 4,6%, transporturi 3,4%, construc Ġii 3,0%
etc.
ProducĠia industrial ă a jude
Ġului Bihor reprezenta, în anul 1997,
3,1% din produc Ġia industrial ă a României. Este de men Ġionat că în 1997
producĠia industrial ă a judeĠului a reprezentat 65,5% din produc Ġia anului
1989, deci aproape s-a înjum ătăĠit, iar productivitatea muncii reprezint ă
94,3% din cea realizat ă în anul 1989.

FLORICA CHIPEA 316
Numărul întreprinderilor industriale active a crescut de la 67 în anul
1960 la 71 în 1970 úi la 859 în 1997, iar cele în sector privat au crescut de
la 662 în 1995 la 813 în 1997.
ProducĠia a crescut în anul 1998 în industria de celuloz ă, hârtie,
carton, mijloace de transport rutier, tehnic ă de calcul úi industria alimentar ă,
dar a sc ăzut în extrac Ġiaúi prepararea c ărbunelui, industriile de ma úiniúi
echipamente, chimic ă, metalurgie, textil ă, pielărie, încălĠăminte, extrac Ġia
petrolului, precum úi energie electric ăúi termică.
Din produc Ġia industrial ă livrată, a fost destinat ă exportului 49,1%,
constând din produse din industria u úoară (încălĠăminteúi confec Ġii),
ciment, ma úini unelte úi mobilier.
Productivitatea muncii a crescut în anul 1998 comparativ cu anul
1997 cu 100,3%, ca urmare a diminu ării numărului de salaria Ġi. Salariul real
a crescut mai mult decât productivitatea muncii, ceea ce înseamn ă că s-a
consumat mai mult decât s-a produs.
Tabelul 3
Structura produc Ġiei industriale pe ramur ă în anul 1997
Denumirea indicatorilor Procente
Total produc Ġie, din care: 100
Industrie alimentar ă 31,5
Energie electric ăúi termică 11,2
Chimie 10,8
Combustibil 8,7
Construc Ġii de maúiniúi prelucrarea metalelor 7,5
Pielărie, blănărie, încălĠăminte 6,8
Exploatarea úi prelucrarea lemnului 6,6
Materiale de construc Ġii 5,3
ConfecĠii 3,6
Altele 8,0
Prin urmare, industria alimentar ă, energia electric ăúi termică,
chimiaúi combustibilul, precum úi industria u úoară, prelucrarea lemnului úi
construc Ġiile sunt cele mai dezvoltate, adic ă acele ramuri care asigur ă
cererea sporit ă de consum a popula Ġiei în momentul actual.
Urmărind modul în care sectorul privat s-a extins în industrie,
constatăm că ponderea cea mai mare o reprezint ăúi în acest sens
industria alimentar ă (46,8%), urmat ă de industria de prelucrare a ĠiĠeiulul
(9,8%), industria piel ărieiúi încălĠămintei (8,4%), industria chimic ăúi a

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 317
fibrelor sintetice (4,7%), a confec Ġiilor din textile, bl ănuriúi piele (5,4%),
ceea ce demonstreaz ă că ponderea cea mai mare în produc Ġia totală a
judeĠului o reprezint ă tocmai ramurile în care sectorul privat devine
preponderent, deci privatizarea în industrie se realizeaz ă treptat, dar sigur.
Tabelul 4
Structura investi Ġiilor realizate în anul 1997
Total investi Ġii 1.574.506 milioane lei
Proprietate public ă 19,9%
Proprietate privat ă 79,6%
Alte propriet ăĠi 0,5%
020406080
1574506 milioane leiProprietate publica
Proprietate privata
Alte proprietati
Figura 1 – Distribu Ġia procentual ă a investi Ġiilor realizate în 1997
pe tipuri de investi Ġii
InvestiĠiile cele mai mari (79,6%) din totalul investi Ġiilor realizate în
anul 1997 au fost orientate spre cre úterea propriet ăĠii private, ceea ce va
contribui la cre úterea acestui sector în perioada care urmeaz ă.
În anul 1998, investi Ġiile din sectorul privat au fost realizate exclusiv
din resurse proprii.
Întransporturi úi telecomunica Ġii, în perioada 1990-1997, nu s-a
construit nici un drum na Ġional sau local úi în aceea úi perioad ă au fost
modernizate doar 13 drumuri. Densitatea drumurilor pe 100 kmp de teritoriu este mai mare decât media la nivel na Ġional (33,0 în jude Ġul Bihor,
comparativ cu 30,7 media pe Ġarăúi cu 43,4 densitatea cea mai mare a
drumurilor în capital ă).

FLORICA CHIPEA 318
În ceea ce prive úte numărul autovehiculelor puse în circula Ġie în
perioada 1991-1998, constat ăm că acestea au crescut de la 9.261 în 1991
la 13.741 în 1998, ceea ce înseamn ă o creútere cu 4.480 autovehicule,
adică 148,4%.
De remarcat c ă numărul autoturismelor proprietate personal ă a
crescut în aceea úi perioad ă cu 20.570, adic ă cu 139,4%, ceea ce
reprezint ă un indicator al cre úterii nivelului de trai în aceea úi perioad ă.
Un alt indicator relevant pentru calitatea vie Ġii poate fi reprezentat úi
de numărul posturilor telefonice sau al abona Ġilor telefonici. Din acest punct
de vedere, este de remarcat c ă în perioada 1990-1998 num ărul posturilor
telefonice a crescut cu 24.828, adic ă cu 130,7%, iar num ărul abona Ġilor
telefonici cu 25.171, adic ă cu 138,8%, ceea ce înseamn ă că în anul 1998
s-a ajuns la 144 de abonamente la o mie de locuitori.
În comerĠul cu am ănuntul , cifra de afaceri a crescut în anul 1998
cu 3% comparativ cu anul precedent, cre úterea înregistrându-se în special
la produsele alimentare. Pre Ġurile de consum au crescut în special la acele
servicii în care furnizorul de Ġine monopolul, cum ar fi cele din
telecomunica Ġii, energie electric ăúi termică, servicii care urm ăresc să-úi
acopere pe aceast ă cale pierderile neacoperite prin subven Ġii.
În domeniul turismului , gradul de utilizare a capacit ăĠilor de
cazare turistic ă a crescut de la 36% în 1997 la 39% în 1998, Ġinând seama
de capacitatea turistic ă existent ă, de 11.142 locuri, din care 7.641 în
hoteluri.
Gradul de utilizare a capacit ăĠii de cazare este superior mediei pe
Ġară, de 37,7%, fiind îns ă mai mic cu 8,5% comparativ cu capitala, care
înregistreaz ă cel mai mare grad de utilizare, respectiv 47,5%.
Efectele tranzi Ġiei în plan social
Este cunoscut úi amplu analizat faptul c ă, după 1950, ca urmare a
extinderii procesului de industrializare care a produs multe modific ări în
toate domeniile, gradul de ocupare al for Ġei de munc ă a crescut continuu,
atât la nivelul României, cât úi la nivelul jude Ġului Bihor. Din acest motiv ne
propunem s ă analizăm ce modific ări au ap ărut după 1990 în ceea ce
priveúte gradul de ocupare al for Ġei de munc ă în judeĠul Bihor comparativ
cu situaĠia de la nivel na Ġional.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 319
Tabelul 5
Gradul de ocupare a for Ġei de munc ă feminine în jude Ġul Bihor
în perioada 1989-1997
Specificare Perioada
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
PopulaĠia actuală a
judeĠului Bihor, 333.480 329.000 326.500 317.400 312.200 305.800 291.100 283.200 274.600
din care feminin ă 151.700 150.900 160.700 162.000 160.100 159.700 141.400 139.400 137.900
Rata de activitate
faĠă de: 50,7 49,8 50,6 53,6 53,9 51,9 48,9 46,2 45,6
BărbaĠi 56,2 54,7 53,2 57,6 53,7 54,7 51,5 49,2 48,3
Femei 45,4 45,1 48,0 49,8 49,4 49,3 46,5 43,5 43,1
Rata de ocupare 84,7 84,1 88,3 89,7 89,0 85,5 83,8 79,4 78,0
BărbaĠi 88,6 88,0 88,6 89,9 90,8 87,5 84,6 80,3 78,5
Femei 80,5 79,8 88,0 89,6 87,1 83,8 82,9 78,5 77,5
PopulaĠia activă reprezint ă populaĠia în vârst ă de munc ă, adică cea
cuprinsă între 15 úi 60 de ani femei, respectiv 62 de ani b ărbaĠi, conform
legislaĠiei actuale. Astfel se explic ă faptul că rata de activitate a popula Ġiei
masculine este mai mare în mod constant decât cea feminin ă, iar faptul c ă
ambele rate sunt în descre útere este determinat de mi úcările demografice
care apar pe parcursul anilor analiza Ġi.
PopulaĠia ocupat ă cuprinde (conform preciz ărilor din Anuarul
Statistic al României ) toate persoanele care, în anul de referin Ġă, au
desfăúurat o activitate economico-social ă aducătoare de venit, cu excep Ġia
cadrelor militare, a salaria Ġilor organiza Ġiilor politice, ob úteútiúi a deĠinuĠilor.
Prin urmare, din popula Ġia activă, în afară de elementele amintite, se exclud
studenĠiiúi elevii peste 15 ani, pensionarii de boal ăúiúomerii.
Rata de ocupare a for Ġei de munc ă în jude Ġul Bihor este relativ
ridicată dacă avem în considerare compara Ġia cu nivelul României, în care
rata de ocupare în anii 1995, 1996 úi 1997 este de 66%, 64,8%, iar în
judeĠul Bihor, în aceea úi perioad ă, rata de ocupare este de 83,8%, 79,4% úi
respectiv 78%. Tendin Ġa este îns ă în mod evident de sc ădere.
Gradul de ocupare al popula Ġiei feminine este, de asemenea, în
descreútere, fiind constant mai redus decât al celei masculine.
Legea nr. 1/1991 privind protec Ġia socială a úomerilor a generat úi în
judeĠul Bihor probleme privind acordarea ajutorului de úomaj pentru
perioada în care o anumit ă forĠă de munc ă este disponibilizat ă din diverse

FLORICA CHIPEA 320
motive, stabilirea unor m ăsuri de reinser Ġie profesional ă a celor
disponibiliza Ġi.
Rata úomajului în jude Ġul Bihor, de-a lungul perioadei de tranzi Ġie, a
fost mai sc ăzută decât media înregistrat ă la nivelul României, datorit ă
dezvoltării sectorului privat, care a absorbit o parte din for Ġa de munc ă
disponibilizat ă. Cea mai înalt ă rată a úomajului s-a înregistrat atât la nivelul
României, cât úi al judeĠului Bihor în anii 1993 úi 1994, dup ă care apare o
tendinĠă de scădere. Din 1997 rata úomajului cre úte din nou, ca urmare a
politicii de privatizare prin lichidare úi a intensific ării măsurilor de
restructurare a economiei.
Tabelul 6
Rataúomajului în jude Ġul Bihor comparativ cu rata úomajului
în România
Bihor România
1991 2,2 3,2
1992 7,5 8,2
1993 7,6 10,4
1994 7,3 10,9
1995 5,5 9,5
1996 2,6 6,6
1997 4,0 8,9
1998 5,5 –
024681012
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998Bihor
România
Figura 2 – Rataúomajului în jude Ġul Bihor comparativ cu rata
úomajului în România

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 321
Structura úomajului pe categorii de vârst ăúi sex în anii 1997 úi 1998
în judeĠul Bihor se prezint ă astfel:
Tabelul 7
Structura úomajului pe categorii de vârst ăúi sex în anii 1997
úi 1998, în jude Ġul Bihor
Categorii de vârst ă 1997
TotalFemei % 1998
TotalFemei %
sub 25 ani 3.110
29,01.888
43,660,7 4.348
35,42.035
40,946,8
25-39 ani 3.850
35,91.333
30,834,6 4.144
33,71.622
32,639,1
40-55 ani 3.493
32,61.060
24,530,3 3.589
29,21.285
25,835,8
peste 55 ani 260
2,442
2,216,1 192
1,626
0,513,5
Total 10.713 4.323 40,3 12.273 4.968 40,5
Chiar dac ă rata úomajului este relativ sc ăzută în jude Ġul Bihor,
úomajul afecteaz ă categorii sociale importante, generând insecuritate úi
sărăcie.
Femeile sunt afectate de úomaj în procent de 40%, cam acela úi
procent care-l de Ġineúi în popula Ġia ocupat ă. Fenomenul devine îns ă o
problemă gravă dacă luăm în considerare faptul c ă dintre femeile úomere
cea mai mare parte (60,7% în 1997 úi 46,8% în anul 1998) sunt femeile
tinere, sub 25 ani, care sunt disponibilizate úi au úanse reduse de
reintegrare profesional ă.
De altfel, dup ă cum rezult ă din datele prezentate, în totalul
úomerilor, tinerii pân ă la 25 ani reprezint ă ponderea cea mai însemnat ă.
Din analizele realizate de organele de specialitate rezult ă că în
judeĠul Bihor cauzele cre úteriiúomajului în anul 1998 sunt:
x intensificarea m ăsurilor de restructurare prin lichidare a unit ăĠilor
cu capital majoritar de stat;
x creúterea num ărului de beneficiari de reintegrare profesional ă,
ajutor de úomajúi alocaĠii de sprijin în rândul tinerilor sub 25 ani,
care, la absolvirea formelor de înv ăĠământ, nu g ăsesc posibilit ăĠi
de încadrare în activitate pe m ăsura preg ătirii lor profesionale,
fiind refuza Ġi datorită lipsei de experien Ġă;

FLORICA CHIPEA 322
x conven Ġiile încheiate între Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale
úi Ministerele Agriculturii, Transporturilor úi M.L.P.A.T., c ărora li
se asigur ă protecĠie socială în perioada decembrie-martie când,
din cauza condi Ġiilor meteorologice nefavorabile, nu- úi pot
continua activitatea;
x agenĠii economici refuz ă încadrarea persoanelor care dep ăúesc
45 de ani, ace útia preferând úomajul unor variante
necorespunz ătoare care li se ofer ă.
În urma concedierilor colective, zonele cele mai afectate, care de
altfel au fost declarate prin hot ărâre de guvern ca zone defavorizate, sunt:
localităĠileùteiúi Nucet, ùuncuiuú, Popeúti, Derna, Dobre úti, Borod, zone în
care a fost dezvoltat ă o singur ă activitate industrial ă, respectiv mineritul.
Tabelul 8
Rata popula Ġiei ocupate pe ramuri ale economiei (1970-1997)
Ramurile economiei na Ġionale 1970 1980 1990 1995 1997
TOTAL 293,3 285,3 329 291,1 274,6
din care femei 128,6 114,6 150,9 141,2 133,9
43,8 40,1 45,8 48,5 48,7
INDUSTRIE 68,8 108,4 114,3 78,3 80,6
din care femei 21,3 44,8 49,4 33,1 34,8
30,9 41,3 43,2 42,2 43,2
CONSTRUC ğII 19,3 22,2 15,2 7,6 8,2
din care femei 1,1 1,6 1,5 0,9 0,8
5,6 7,2 9,8 11,8 9,7
AGRICULTUR Ă 148,3 76,8 108,5 109,8 104,2
din care femei 82,7 34,9 61 59,4 53,9
55,8 45,4 56,2 54,1 51,7
SILVICULTURA 0,8 1,3 1,1 1,2 1,2
din care femei 0,1 0,3 0,2 0,1 0,1
12,5 23 18,2 8,3 8,3
TRANSPORTURI 10,3 19 19,4 10,1 9,4
din care femei 0,5 1,3 1,8 1,5 1,3
4,8 6,8 9,2 14,8 13,8
POùTĂùI TELECOMUNICA ğII 1,7 2,1 2,4 2,5 2,6
din care femei 0,8 1 1,3 1,5 1,5
47 47,6 54,2 60 57,6

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 323
CIRCULA ğIA MĂRFURILOR 13,5 20,2 22,2 31,7
din care femei 5,8 11 13,6 17,7 15
42,9 54,4 61,3 55,8 55,8
GOSPOD ĂRIE COMUNAL Ă, LOCUIN ğE,
PRESTĂRI DE SERVICII NEPRODUCTIVE 8,3 9,5 16,2 13,9 7,7
din care femei 2,5 3 6,3 7 3,6
30,1 31,5 38,9 50,4 46,7
ÎNVĂğĂMÂNT, CULTUR ĂùI ARTĂ 10,4 11,6 13,3 13,5 13,1
din care femei 6,7 7,8 6,2 9,2 9
64,4 67,2 46,6 68,1 68,7
ùTIINğĂ ù I DESERVIRE ùTIINğIFICĂ 0,1 0,9 1,2 1 0,5
din care femei 0,3 0,3 0,2 0,1
33,3 25 20 20
OCROTIREA S ĂNĂTĂğII, ASISTEN ğĂ
SOCIALĂùI CULTUR Ă FIZICĂ 8,7 9,5 10,5 12,7 12,6
din care femei 6,1 7 7,4 9,4 9,3
70,1 73,6 70,4 74 73,8
INSTITU ğII FINANCIARE ùI DE ASIGUR ĂRI 0,7 0,8 0,9 2,2 2,4
din care femei 0,4 0,5 0,6 1,5 1,6
571 62,5 66,7 68,2 66,7
ADMINISTRA ğIE 1,5 1,4 1,7 3,8 3,4
din care femei 0,4 0,6 0,7 1,8 1,6
26,7 42,8 41,2 47,4 47
UNIUNI, ASOCIA ğII, CULTE 0,4 0,5 0,7 0,9 0,6
din care femei 0,1 0,1 0,1 0,2 0,4
25 20 14,3 22,2 66,7
ALTE RAMURI 0,5 1,1 1,4 1,9 1,2
din care femei 0,1 0,4 0,5 0,7 0,9
20 36,4 35,7 36,8 75
Din datele furnizate de Direc Ġia de Statistic ă a Jude Ġului Bihor,
rezultă că ponderea femeilor în popula Ġia ocupat ă creúte constant începând
cu anul 1980, cre úterea cea mai însemnat ă manifestându-se în ultimele
două grupe de activit ăĠi prezentate, respectiv în grupa “uniuni, asocia Ġii,
culte”, de la 20% la 66,7%, precum úi în grupa “alte ramuri”, de la 20% la
75%, adic ă în acele domenii care au luat fiin Ġă în ultimii ani.
Activitatea în care sunt încadrate cele mai multe femei este
“ocrotirea s ănătăĠii, asisten Ġa socialăúi cultura fizic ă" cu 73% femei în
1997, urmat ă de ”înv ăĠământ, cultur ăúi artă” cu 68,7%, pe locul trei

FLORICA CHIPEA 324
situându-se “institu Ġiile financiare úi de asigur ări” alături de “uniuni,
asociaĠii, culte”, urmate de po útăúi telecomunica Ġii, circula Ġia mărfurilor,
agricultur ăúi industrii (unde ponderea femeilor este destul de ridicat ă – în
anul 1997 de 48%).
În ceea ce prive úte evoluĠiacâútigului salarial mediu net lunar , se
poate consemna faptul c ă acest indicator urmeaz ă traiectoria, întâmpin ă
problemele cu care s-a confruntat întreaga economie.
Tabelul 9
EvoluĠia câútigului salarial mediu în Bihor úi în România
în perioada tranzi Ġiei
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
România 20.140 59.717 141.951 211.373 321.169 636.086
Bihor 3.079 3.388 7.611 19.616 59.688 134.018 210.712 326.055 633.882
Anul
1990 ca
bază 100% 224,6% 578,9% 1.761,7% 3.955,7% 6.219,4% 9.623,8% 18.709,6%
ùi în jude Ġul Bihor, în anul 1990, sub presiunea entuziasmului
colectiv, s-au produs o seam ă de fenomene generate de ced ările haotice
ale guvernului la revendic ările sindicale. Unele ramuri (în special cele din
minerit, c ăile ferate, petrol etc.) au ob Ġinut măriri de salariu. S-au acordat de
asemenea cre úteri de sporuri în ramurile cu condi Ġii grele de munc ă în toate
domeniile. Aceste modific ări nu au avut nici o leg ătură cu cre úterea
eficienĠei economice, ci au vizat doar remedierea unor nedrept ăĠiúi
dezechilibre salariale.
Consecin Ġa acestor m ăsuri a fost cre úterea salariului mediu de la
3.388 lei în 1990 la 7.611 lei în 1991 (deci cu 224,6 %), în condi Ġiile în care
producĠia a scăzut, în 1991 reprezentând 78,8% din cea din 1990.
O politic ă economic ă sănătoasă trebuia îns ă să schimbe raportul
dintre cerere úi ofertă, dintre masa monetar ă aflată pe piaĠă úi cantitatea de
bunuri disponibil ă. Singura solu Ġie la aceast ă problem ă era liberalizarea
preĠurilor, cu menĠinerea unui control strict asupra salariilor. Guvernul a
preferat în toamna anului 1990 o liberalizare complet ă a preĠurilor, care urma
să intre în vigoare la 1 noiembrie 1990. Pentru a nu crea o spiral ă de
necontrolat a pre Ġurilor/salariilor úi pentru a asigura o protec Ġie social ă a
salariaĠilor cu venituri mici, simultan cu liberalizarea pre Ġurilor, guvernul a
introdus un sistem de compensare/indexare a salariilor în func Ġie de pre Ġuri.
Sistemul de salarizare promovat la începutul anului 1991 s-a
concretizat într-o serie de legi úi hotărâri guvernamentale care úi-au propus

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 325
să reprezinte instrumentul principal de promovare a unei economii de pia Ġă
úi să răspundă la condiĠiileúi exigenĠele specifice perioadei de tranzi Ġie.
În anul 1992 s-a introdus un alt sistem de salarizare care a adoptat
recomandarea B ăncii Mondiale privind negocierea salariilor la nivelul
întreprinderilor.
O consecin Ġă clară a acestui din urm ă sistem a constat în
privilegierea nu a întreprinderilor eficiente, ci a celor care de Ġin monopolul
asupra unor puncte cheie ale economiei sau care aveau putere social-politică. În mod special, úi în cadrul jude Ġului Bihor, regiile autonome au
crescut rapid salariile, f ără legătură cu creúterea eficien Ġei economice.
Acest fapt s-a realizat prin diminuarea resurselor altor segmente ale colectivit ăĠii, pe seama bugetului, a consumatorului, pe seama salaria Ġilor
altor întreprinderi.
În momentul de fa Ġă se prefigureaz ă două soluĠii pentru eliminarea
disfuncĠionalităĠilor generale: privatizarea úi oferirea unui num ăr de 10 pân ă
la 20 de salarii celor care accept ă să fie disponibiliza Ġi în masă din marile
regii autonome.
Salariul mediu net lunar pe economie în jude Ġul Bihor a fost în anul
1997 de 633,9 mii lei comparativ cu salariul mediu pe economie la nivel naĠional care a fost de 632,1 mii lei, a úadar mai mare cu 1,8 mii lei, cu
diferenĠ
e destul de mari de la o ramur ă economic ă la alta, dup ă cum
urmează:
Tabelul 10
Câútigul salarial mediu net lunar pe activit ăĠi, în anul 1997
Ramură economic ă Mii
lei/salariat
Agricultur ă 494,5
Silvicultur ă, exploatare forestier ăúi economia vânatului 658,2
Industrie 688,3
Construc Ġii 646,9
ComerĠ 581,1
Hoteluriúi restaurante 432,2
Transporturi 774,5
Poútăúi telecomunica Ġii 875,6
ActivităĠi financiare, bancare úi de asigur ări 1.337,0
TranzacĠii imobiliare úi alte servicii 774,6
Administra Ġie publicăúi apărare, asisten Ġă medicală obligatorie 552,5
ÎnvăĠământ 477,0
Sănătate, asisten Ġă socială 416,9
Alte ramuri 439,5
Total 633,9

FLORICA CHIPEA 326
Cele mai mari salarii au fost acordate în institu Ġiile financiare,
bancare úi de asigur ări, energie electric ăúi termică, extracĠia petrolului (în
industrie), telecomunica Ġii, iar cele mai reduse în s ănătate, hoteluri úi
restaurante, înv ăĠământúi comerĠ. SituaĠia se men Ġineúi în anul 1998-
1999, chiar dup ă unele major ări.
PreĠurile de consum au crescut continuu în perioada tranzi Ġieiúi la
nivelul jude Ġului Bihor, ca urmare a m ăsurilor amintite. Astfel, în anul 1990,
indicii pre Ġurilor de consum au crescut comparativ cu 1980 cu 142,6%, din
care la m ărfurile alimentare cu 168,5%, la cele nealimentare cu 130,3% úi
la servicii cu 142,4%.
Luând anul 1990 ca an de baz ă, indicii pre Ġurilor de consum în
perioada tranzi Ġiei se prezint ă astfel: 1990 = 100%.
Tabelul 11
Indicii pre Ġurilor de consum în perioada tranzi Ġiei
Anii 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
Mărfuri alimentare 286,2 963,4 3.361,2 7.940,3 10.469,3 14.276,5 35.891,1
Mărfuri nealimentare 267,8 787,9 2.907,4 6.769,8 8.775,5 12.205,9 30.819,9
Servicii 235,7 661,0 2.249,5 5.641,8 8.051,2 11.830,8 32.712,2
Total 270,2 838,8 2.987,0 7.071,9 9.353,4 12.983,4 33.071,7
0500010000150002000025000300003500040000
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997Mărfuri
alimentare
Mărfuri
nealimentare
S ervicii
Total
Figura 3 – Indicii pre Ġurilor de consum în perioada tranzi Ġiei
Cele mai mari cre úteri în structura pre Ġurilor s-au produs la m ărfurile
alimentare, produse de altfel necesare pentru asigurarea subzisten Ġei
populaĠiei, iar în anul 1997 au crescut foarte accentuat pre Ġurile pentru diverse
servicii.
În 1998, pre Ġurile de consum au crescut cu 59,2% comparativ cu
anul precedent, din care cu 48,4% la produsele alimentare, cu 60% la cele nealimentare úi cu 92,6% la servicii. Cele mai mari cre úteri de pre Ġuri s-au
înregistrat la b ăuturi alcoolice, fructe, energie electric ă, apă, servicii de

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 327
telecomunica Ġii, cultură, îngrijire medical ăúi servicii de igien ăúi cosmetic ă.
Comparând indicele de cre útere a pre Ġurilor din anul 1990 úi indicele
de creútere a salariului mediu, rezult ă că preĠurile cresc într-un ritm mai
accelerat decât salariile, în special dup ă anul 1995, ajungând ca în anul
1997 pre Ġurile să crească cu 178,8% mai mult decât salariile.
Evident c ă în aceste condi Ġii puterea de cump ărare a popula Ġiei
scade continuu, accentuând nemul Ġumirileúi situarea sub pragul de s ărăcie
a unui num ăr tot mai mare de familii.
Raportul prezentat între pre Ġuriúi salarii se reflect ă de altfel în indicii
câútigului salarial real, care denot ă clar scăderea puterii de cump ărare a
populaĠiei.
Tabelul 12
Indicii câ útigului salarial real pe perioada 1980-1997, în jude Ġul Bihor
An 1980 =100% 1989 =100% Comparativ cu anul precedent
1985 99,8 X X
1990 107,5 104,7 104,7
1991 89,3 87,0 85,6
1992 74,3 72,3 83,0
1993 63,5 61,8 85,5
1994 60,2 58,6 94,8
1995 71,5 69,6 118,8
1996 79,6 77,6 111,4
1997 60,8 59,2 76,3
020406080100120140
1985
19901991
1992
199319941995
19961980 =100% 99,8
1989 =100% X
Comparativ cu
anul precedent X
Figura 4 – EvoluĠia indicilor câ útigului salarial real pe perioada 1980-1997
în judeĠul Bihor
Efectele politicii cu caracter “reparator” promovat ă de primul guvern
democratic în anul 1990 s-au reflectat úi în creúterea salariului real al
populaĠiei, anul 1990 fiind singurul an în care salariul real a crescut cu 107,5%

FLORICA CHIPEA 328
comparativ cu anul 1980 úi cu 104,7% comparativ cu anul 1989. În continuare
viaĠa se depreciaz ă continuu, astfel încât în anul 1997 câ útigul salarial real
reprezint ă 60,8% din cel realizat în anul 1980, 59,2% din cel realizat în anul
1989úi 76,3% din cel realizat în 1996. Din compara Ġia cu anii preceden Ġi, se
observă că o devansare a anului anterior, în acest sens, s-a produs doar în
anii 1995 úi 1996, dup ă care urmeaz ă iar scăderea accentuat ă.
Pentru a evalua structura cheltuielilor de consum ale popula Ġiei
judeĠului Bihor, Ġinând cont de faptul c ă ponderea cheltuielilor pentru produse
alimentare în totalul cheltuielilor este un indicator al gradului de s ărăcie, ne
propunem s ă comparăm aceast ă structură pe diferite categorii de persoane.
Tabelul 13
Structura cheltuielilor de consum la nivelul jude Ġului Bihor
Categorii de popula Ġieúi cheltuieli Bihor
1980 1990 1994
SALARIA ğI
Cheltuieli totale de consum 100 100 100
Consum alimentar úi băuturi 45,6 49,4 59,7
Îmbrăcăminteúi încălĠăminte 17,2 17,3 12,4
LocuinĠeúi înzestrare cu bunuri 19,0 15,3 12,3
Medicamente úi îngrijiri medicale 0,8 1,0 0,9
Transport úi telecomunica Ġii 8,6 6,0 6,0
Cultură, învăĠământúi educaĠie 5,4 5,3 3,7
Alte cheltuieli pentru uz personal 3,4 4,8 5,0
FAMILII DE ğĂRANI
Cheltuieli totale de consum 100 100 100
Consum alimentar úi băuturi 63,7 67,0 83,8
Îmbrăcăminteúi încălĠăminte 12,6 11,9 5,3
LocuinĠeúi înzestrare cu bunuri 14,2 12,7 5,7
Medicamente úi îngrijiri medicale 0,8 0,9 0,6
Transport úi telecomunica Ġii 3,7 2,9 1,1
Cultură, învăĠământúi educaĠie 2,9 2,1 1,3
Alte cheltuieli pentru uz personal 2,1 2,5 2,2
PENSIONARI, ASIGUR ĂRI SOCIALE DE STAT
Cheltuieli totale de consum 100 100 100
Consum alimentar úi băuturi 58,0 58,2 55,1
Îmbrăcăminteúi încălĠăminte 9,3 8,6 4,7
LocuinĠeúi înzestrare cu bunuri 18,0 15,8 13,1
Medicamente úi îngrijiri medicale 2,8 3,5 2,3
Transport úi telecomunica Ġii 5,1 5,9 17,0
Cultură, învăĠământúi educaĠie 4,1 4,6 4,6
Alte cheltuieli pentru uz personal 2,7 3,4 3,2

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 329
Dacă luăm în considerare ponderea cheltuielilor pentru consumul
alimentar, putem aprecia c ăĠ ăranii sunt categoria social ă cea mai s ăracă,
în cadrul acestor categorii cheltuielile pentru alimente dep ăúind 60% în anul
1980úi 1990, iar în perioada tranzi Ġiei ajungând la 83,8%. Urm ătoarea
categorie care, pân ă în anul 1990, a cheltuit peste 58% pentru alimente
sunt pensionarii, care îns ă în 1994 î úi diminueaz ă ponderea consumului
alimentar în structura consumului la 55,1%, chiar sub consumul alimentar al salaria Ġilor, mărind însă foarte mult (cu peste 12%) consumul la capitolul
transport úi telecomunica Ġii (probabil din cauza cre úterii excesive a
preĠurilor pentru serviciile din aceste domenii care au impus pre Ġuri de
monopol).
Categoria de cheltuieli pentru îmbr ăcăminteúi încălĠăminte
reprezint ă cea mai mare pondere în consumul salaria Ġilor, dar, dup ă cum
se observ ă, scade de la 17% la 12,4% în 1994, fiind mai redus ă în cazul
categoriei “ Ġărani” (11,9% în 1990 úi reducându-se la 5,3% în 1994) úi mult
mai redus ă în cazul pensionarilor (4,7% în 1994).
LocuinĠaúi înzestrarea cu bunuri de folosin Ġă îndelungat ă încarcă
cel mai mult cheltuielile salaria Ġilorú
i ale pensionarilor, în principal ca
urmare a cre úteriiúi în acest domeniu a pre Ġurilor pentru serviciile pl ătite
către regiile autonome.
Medicamentele încarc ă cel mai mult cheltuielile pensionarilor, care,
fiind înainta Ġi în vârst ă, sunt suferinzi într-o mai mare m ăsură.
Tabelul 14
Consumul mediu anual pe locuitori la principalele produse
alimentare, în 1994
România Bihor +/-
Carneúi produse din carne 45,5 59,7 +14,2
Grăsimi 12,9 15,8 +2,9
Lapteúi produse din lapte 179,5 156,8 -22,7
Ouă 197 179,5 -17,5
Zahărúi produse din zah ăr 24,5 18,5 -6,0
Produse din cereale 158,6 169,1 +10,5
Cartofi 66,7 58,2 -8,5
Legume úi produse din legume 110,3 97,3 -13
Fructeúi produse din fructe 47,8 41,5 -6,3
După cum se observ ă, consumul la carne úi produse din carne,
produse din cereale úi consumul de gr ăsimi pe cap de locuitor sunt mai
mari în jude Ġul Bihor decât la nivelul României cu 14,2, 10,5 úi, respectiv,
2,9, în timp ce consumul pe cap de locuitor la toate celelalte produse în

FLORICA CHIPEA 330
cazul jude Ġului Bihor se situeaz ă sub media pe Ġară. Aceasta ar putea
indica o putere de cump ărare mai slab ă a locuitorilor acestei zone, dar úi
un anumit model de consum în care predomin ă consumul de carne, de
grăsimi úi de produse din cereale. Aceast ă structură a consumului ar putea
fi de altfel úi cauza îmboln ăvirilor mai frecvente de boli cardio-vasculare úi
de cancer care afecteaz ă populaĠia judeĠului, ceea ce ar putea fi unul din
factorii explicativi ai ratei de mortalitate mai ridicat ă în jude Ġul Bihor
comparativ cu cea de la nivel na Ġional.
Sistemul de pensii a fost utilizat în perioada de tranzi Ġie pentru a
amortiza úocul produs de úomaj, fiind promovate, înc ă înainte de 1991 úi
după aceea, posibilit ăĠi de pensionare înainte de limita de vârst ă. În
consecin Ġă, numărul pensionarilor a crescut continuu în perioada de
tranziĠie, ajungând în 1997 s ă depăúească cu 9.650 num ărul salaria Ġilor de
la nivelul jude Ġului.
Tabelul 15
Numărul mediu al pensionarilor în perioada 1980-1998
Cate-
goria
de pen-
sionari 1980 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Pensio-
nari de
asigu-
rări
sociale
(fără
agricul-
tori) 50.677 80.046 86.678 96.533 98.496 106.112 111.953 116.72
5122.29
0127.06
5
Pensio-
nari de
asigu-
rări
sociale
(agri-
cultori) 39.071 30.065 30.776 29.613 32.618 41.895 46.785 47.823 48.996 50.849
Pensio-
nari
(IOVR) 2.486 1.298 1.259 1.222 1.159 1.077 1.006 923 839 739
TOTAL 92.234 111.409 118.713 127.368 132.273 149.084 159.744 165.471 172.125 178.653

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 331
020000400006000080000100000120000140000160000180000200000
1980
1990
1991
19921993
1994
19951996
1997
1998Pensionari (IOVR)
Pensionari de
asigurări sociale
(agricultori)
Pensionari de
asigurări sociale
(fără agricultori)
Figura 5 – Numărul mediu al pensionarilor în perioada 1980-1998
Tabelul 16
Raportul dintre num ărul de salaria Ġiúi numărul mediu de
pensionari, în perioada 1980, 1990, 1995, 1997
1980 1990 1995 1997
Nr. salaria Ġi 208.977 224.021 168.384 162.475
Nr. pensionari 92.234 111.409 159.774 172.125
+ 116.743 + 112.612 + 8.610 – 9.650
050000100000150000200000250000
1980 1990 1995 1997Nr.salariati
Nr.pensionari
Figura 6 – Raportul dintre num ărul de salaria Ġiúi numărul mediu de
pensionari în perioada 1980, 1990, 1995, 1997

FLORICA CHIPEA 332
Referitor la m ărimea pensiei medii lunare, se pot face acelea úi
aprecieri care se fac la nivel na Ġional (vezi C. Zamfir, Politici sociale în
România , Ed. Expert, Bucure úti 1999), respectiv c ă eroziunea pensiei s-a
produs mai accentuat decât cea a salariilor, deoarece cuantumul pensiilor s-a stabilit prin lege, iar mecanismul de ajustare a fost mult mai greoi decât cel al salariilor, care sunt indexate prin hot ărâre de guvern.
Se consider ă că pensionarii reprezint ă un grup social caracterizat
printr-un risc mai sc ăzut de a c ădea în s ărăcie, deoarece, în special cei
care se pensioneaz ă pentru limit ă de vârst ă, au o vechime mare úi, prin
urmare, pensii ridicate; c ă ceilalĠi au avut posibilitatea s ă cumuleze mai
multe pensii (CAP, pensie de asigur ări sociale, pensie de veteran de
război); că unii pot s ă lucreze în continuare, cumulând pensia cu salariul;
úi-au acumulat un stoc de bunuri înainte de cre úterea dramatic ă a
preĠurilor; nu au copii care trebuie între ĠinuĠi etc.
Cu toate acestea, datele evidente la nivelul sim Ġului comun atest ă că
cei mai mul Ġi pensionari reu úesc cu mult ă dificultate, la nivelul actual al
pensiilor úi al preĠurilor pentru m ărfuriúi servicii, s ă facă faĠă realit
ăĠii zilnice.
Tabelul 17
Dotări sanitare úi de asisten Ġă medical ă, în anii 1938,1950, 1970, 1980,
1990, 1995, 1996, 1997 úi 1998
Denumire indicator 1938 1950 1970 1980 1990 1995 1996 1997 1998
Spitale – 15 21 15 17 16 16 16 16
Disp.,cab. medicale – – 155 172 193 295 317 263 263
Disp. policlinice – – 9 16 21 20 18 18 16
Leagăne pt. copii – – 1 1 1 1 1 1 1
Creúe – – 13 28 25 20 18 18 18
Paturi în cre úe – – 1.035 2.610 2.470 785 810 810 810
Paturi în institu Ġii
medicale 1.200 3.060 6.037 6.527 7.337 5.830 5.713 5.664 5.689
din care în spitale – 1.538 5.465 6.240 7.139 5.820 5.703 5.634 5.684
Paturi de asisten Ġă
medicală la 1.000
locuitori 2,2 5,6 9,9 10,1 11,1 9,2 9,1 9,1 9,1
Medici 244 234 774 1.092 1.149 1.096 1.098 1.098 1.098
Nr. de locuitori ce revin la
un medic 2.240 2.351 784 590 496 576 572 574 572
Personal sanitar mediu – – 3.614 4.388 3.977 4.014 3.888 3.512 3.522
Personal sanitar auxiliar – – 2.283 1.944 2.524 2.257 2.251 1.998 1.985
Farmacii total – – 62 62 66 126 139 134 134

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 333
O primă observa Ġie care se impune dup ă o scurt ă vizualizare a
datelor prezentate se refer ă la faptul c ă majoritatea indicatorilor (excep Ġie
făcând doar num ărul dispensarelor úi al farmaciilor care au crescut prin
privatizare) sunt în descre útere în perioada tranzi Ġiei, ceea ce denot ă că
starea de s ănătate a popula Ġiei judeĠului se înr ăutăĠeúte.
Deosebit de relevan Ġi apar indicatorii care constituie criterii de
comparare pe plan interna Ġional, cum ar fi num ărul medicilor la 100.000 de
locuitori úi numărul paturilor de spital la mia de locuitori. Referitor la
numărul mediu zilnic al paturilor de spital care revin la 1.000 de locuitori,
România, cu un indice de 7,4, se situeaz ă dupăĠ ări precum Belgia (12,4),
Canada (10,5), Republica Moldova (12,2), Federa Ġia Rusă (12,6), Ucraina
(12,8), Ungaria (9,9), dar cu un indice mai ridicat fa Ġă de Elve Ġia (6,0),
Danemarca (5,0), Fran Ġa (4,6), Grecia (5,0), Irlanda (5,2), Portugalia úi
Spania (4,1) sau Turcia (2,4).
Din acest punct de vedere, jude Ġul Bihor are un indice de utilizare a
paturilor de spital de 9,1, deci superior celui realizat la nivel na Ġional, în strân-
să legăturăúi cu faptul c ă morbiditatea úi mortalitatea este mai ridicat ă.
În ceea ce prive úte numărul de medici care revin la 100.000 de
locuitori, România are unul din cele mai mici valori din Europa (179), indici mai mici înregistrând doar Turcia (101) úi ElveĠia (168).
JudeĠul Bihor se situeaz ă din acest punct de vedere sub nivelul
naĠional, cu un indice de 174,5 medici la 100.000 de locuitori (deci cu 4,5
medici mai pu Ġin).
Având în vedere situa Ġia prezentat ă comparativ cu cea de la nivel
naĠional, s-ar putea aprecia c ă o cauză posibilă a mortalit ăĠii mai ridicate în
judeĠul Bihor comparativ cu nivelul na Ġional ar putea fi tocmai faptul c ă
situaĠia sanitar ă este sub nivelul mediei na Ġionaleúi că, prin urmare, solu Ġia
cea mai important ă pentru reducerea morbidit ăĠiiúi mortalit ăĠii ar consta în
preocuparea pentru o dotare corespunz ătoare a bazei materiale din s ănătate,
asigurarea unei asisten Ġe medicale la nivelul standardelor europene.
Ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor a fost adoptat în
România în 1995, la sugestia B ăncii Mondiale, reprezentând o noutate
legislativăúi instituĠională. Scopul acestei forme de asisten Ġă socială nu este
acela de a reduce inegalitatea veniturilor, ci de a asigura un venit minim
segmentului celui mai s ărac al popula Ġiei. Desigur c ăúi în jude Ġ
ul Bihor
această formă de ajutor social s-a confruntat cu probleme vizând evaluarea
grupuluiĠintă, cu plata sumelor prev ăzute, rolul administra Ġiilor locale etc.
În anul 1999, în ora úeleúi comunele jude Ġului Bihor s-au depus un
număr de 27.481 de cereri pentru ajutor social de acest tip, fiind aprobate pe
baza criteriilor prev ăzute de lege un num ăr de 2.964 de cereri, restul de

FLORICA CHIPEA 334
24.517 fiind respinse. Deci din totalul cererilor adresate au fost aprobate de
organele administra Ġiei locale doar 10,8%. Din dosarele aprobate au fost
plătite doar 1.249, adic ă 42,1%. Cele mai multe cereri de ajutor social (9,7%)
au fost înregistrate în municipiul Oradea, urmate de ora úele judeĠului, iar în
cazul comunelor, un num ăr mai mare de cereri au fost înregistrate în Tinca,
Săcuieni, Diosig, Dobre úti, Borod, comune în care sunt mul Ġi rromi.
În municipiul Oradea, în anul 1999 s-au acordat lunar ajutoare
sociale în bani unui num ăr de 270 de familii s ărace, ajutor de urgen Ġă
pentru familii în valoare de 15.700.000 lei, 11 ajutoare de înmormântare unor familii f ără venituri, în valoare de 9.200.000 lei, au fost 48 de
beneficiari de înmormânt ări gratuite valorând 32.000.000.
În cursul anului 1999, cantina de ajutor social de pe lâng ă
primăria municipiului Oradea a acordat asisten Ġă socială sub form ă de
hrană unui num ăr mediu de 630 de persoane, din care majoritatea, 540,
sunt copii lipsi Ġi de mijloace de subzisten Ġă. FundaĠia “Primăvara” a acordat
ajutoare în hran ăúi îmbrăcăminte unui num ăr de 96 de familii.
În anul 1999, Prim ăria oraúului Oradea a acordat 644 de
indemniza Ġii de naútere în valoare de 223.795.051 lei.
Calitatea vie Ġii se refer ăúi la posibilitatea de acces a tuturor
locuitorilor la învăĠământul de toate gradele .
În judeĠul Bihor, situa Ġia învăĠă
mântului se prezint ă, în evolu Ġia sa,
astfel:
Tabelul 18
ÎnvăĠământul de toate gradele în jude Ġul Bihor, în perioada
1938-1998
Categori
a de înv. 1938-
19391950-
19511960-
19611970-
19711980-
19811990-
19911995-
19961996-
19971997-
19981998-
1999
Înv. – total
unităĠi 695 896 922 974 1062 1064 1084 1083 1067 1074
PopulaĠia
úc. din
care 46779 74297 96783 117929 149073 139079 128343 131037 129675 129741
Pop.úc.
la 1000
loc.88 138 165 186 234 217 203 208 207 207
Copii în
grădiniĠe 5310 7652 14107 15271 27031 23729 21197 20354 19684 19240
Elevi total 41469 66645 82676 101462 121264 114344 97805 98468 98723 97931
StudenĠi – – – 1196 778 1006 9341 12215 11268 12570
Personal
didactic 1257 2910 4205 6183 7323 8180 9053 9104 9141 9436

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 335
Începând din anul úcolar 1938-1939 úi până în anul úcolar 1980-
1981, popula Ġiaúcolarăúi unităĠileúcolare au crescut continuu ca urmare a
politicii de cuprindere în sistemul de înv ăĠământ a întregii popula Ġii, deúi,
mai ales în perioada 1980-1990, calitatea bazei tehnico-materiale a învăĠământului din jude Ġul Bihor a fost mult sub nivelul celei din Ġările
europene. Din anul 1990, dup ă cum atest ă datele, atât num ărul unităĠilor de
învăĠământ, cât úi populaĠiaúcolară a judeĠului sunt în sc ădere continu ă,
atât în cifre absolute, cât úi ca num ăr de elevi la mia de locuitori.
ExplicaĠia consider ăm că este una singur ă,úi anume nivelul de trai
foarte sc ăzut al unor familii (în special al celor de rromi, dar nu numai), care
nu îúi pot permite s ă ofere copiilor îmbr ăcăminte corespunz ătoareúi
rechizite pentru a urma cursurile unei úcoli.
Scăderea popula Ġieiú
colare se înregistreaz ă la popula Ġia de elevi úi
la popula Ġia din gr ădiniĠe. Numărul studen Ġilor din jude Ġ este în continu ă
creútere, ca urmare a dezvolt ăriiúi diversific ării specializ ărilor Universit ăĠii
din Oradea, care de altfel a modificat în foarte mare m ăsură profilul spiritual
úi comportamental al locuitorilor municipiului Oradea (aceast ă idee va fi
analizată într-o alt ă lucrare).
Numărul de studen Ġi la 100.000 de locuitori este în jude Ġul Bihor de
2.013, mai ridicat cu 414 studen Ġi decât media la nivel na Ġional, mai ridicat
decât cel din Turcia (1.960), Ungaria (1.522), Polonia (1.946), Republica Ceh ă
(1.741), dar mai sc ăzut decât alte Ġări ale Europei úi ale lumii.
În anii úcolari 1997-1998 úi 1996-1997 a existat o popula Ġie de
vârstăúcolară neúcolarizată de 956 de copii, dup ă cum urmeaz ă:
Tabelul 19
PopulaĠia neúcolarizat ă
1996-1997 1997-1998
Total, din care 586 370
ÎnvăĠământ pre úcolar – –
Primar 271 180
Gimnazial 292 183
Liceal 23 6
Profesional – 1
Din analizele realizate de Inspectoratul ùcolar al Jude Ġului Bihor, au
rezultat urm ătoarele cauze care au determinat fenomenul ne úcolarizării:
x provenien Ġa multor copii din familii dezorganizate;
x situaĠia financiar ă precară a familiilor;
x situaĠii de repeten Ġii frecvente;

FLORICA CHIPEA 336
x existen Ġa unor cazuri speciale de handicap;
x dezinteres fa Ġă de învăĠătură;
x familii de rromi.
Un alt aspect care afecteaz ă în mod negativ calitatea
învăĠământului în jude Ġul Bihor úi indirect calitatea vie Ġii este cel ce prive úte
numărul mare de cadre didactice necalificate, respectiv circa 2.018 în anii
1990-1999, ce reprezint ă 21,2% din totalul de 9.530 de cadre didactice din
judeĠ. De men Ġionat că cei mai mul Ġi profesori necalifica Ġi îúi desfăúoară
activitatea în mediul rural, adic ă 73% din totalul celor necalifica Ġi, ceea ce
defavorizeaz ă locuitorii satelor, în special ai celor îndep ărtate de ora úe.
Această situaĠie, alături de alte aspecte, contribuie la adâncirea
disparităĠilor dintre mediul urban úi cel rural, ducând la diminuarea úanselor
de acces ale copiilor din aceste localit ăĠi în învăĠământul liceal úi superior
úi, implicit, la profesii cu prestigiu social ridicat.
În perioada 1990-1998 au fost construite 5.081 de locuinĠe, mai puĠin
cu 1.199 locuin Ġe decât s-au construit în anul 1980, cu efecte negative
asupra asigur ării locuinĠelor pentru tineri, în special. Dac ă în anul 1980 s-au
construit din fondurile publice 5.887 de locuin Ġe, de exemplu, în anul 1998 s-
au construit doar 3 locuin Ġe. În schimb, a crescut ponderea locuin Ġelor
construite din fondurile popula Ġiei, precum úi calitatea acestora, dac ă luăm în
considerare doar un singur indicator, úi anume suprafa Ġa utilă ce revine pe o
locuinĠă, care cre úte de la 53,4 mp în anul 1970 la 98,0 mp în anul 1988.
Pentru exemplificare, prezent ăm în continuare urm ătoarea situa Ġie:
Tabelul 20
Construc Ġii de locuin Ġe în anii 1970, 1980, 1990 úi 1991-1998
Denumire
indicator U.m. 1970 1980 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Total locuin Ġe
construite,din care: nr. 3.075 6.280 1.476 280 550 443 526 532 378 444 452
din fonduri
publice nr. 1.541 5.887 1.339 146 324 154 70 135 26 3
din fondurile
populaĠiei nr. 1.534 393 137 134 226 289 456 397 352 444 433
SuprafaĠa
construitămii
mp 214,3 498,3 113,6 23,0 54,0 45,4 61,3 58,7 49,6 54,6 57,5
SuprafaĠa
utilămii
mp 164,1 396,6 80,2 16,8 40,5 34,2 46,1 45,7 37,6 43,6 44,3
SuprafaĠa
utilă pe
locuinĠă supr. 53,4 63,1 54,3 60,0 73,6 77,1 87,7 85,9 99,5 98,2 98

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 337
După cum se observ ă, construirea de locuin Ġe din fondurile publice
scade foarte mult, în schimb cre úte numărul persoanelor care dispun de
fonduri pentru construc Ġia de locuin Ġe de calitate, cu suprafa Ġă utilă tot mai
mare. Acest fapt va accentua în continuare decalajul între statusurile sociale în cadrul structurii sociale pentru c ă, pe de alt ă parte, se ridic ă
numărul de persoane, de familii care nu au posibilitatea s ă-úi construiasc ă
locuinĠe din fonduri proprii datorit ă veniturilor foarte mici. Ace útia solicit ă
locuinĠe din fonduri de stat.
“Locuirea” ( op.cit. p. 447-475) reprezint ă un concept cu o sfer ă mai
largă, ce cuprinde o arie extins ă de activit ăĠi umane legate direct sau
indirect de locuin Ġă, cum ar fi: infrastructur ă (drumuri, re Ġele), dotări urbane
(învăĠământ, sănătate, cultur ă, sport, comer Ġ, spaĠii verzi, transport etc.),
servicii, calitatea locuin Ġei (grad de dotare, diversificare, num ăr de camere
de locuit per persoan ă etc.), consecin Ġe asupra mediului.
Pentru compara Ġii naĠionaleúi interna Ġionale în vederea stabilirii
calităĠii vieĠii popula Ġiei se folosesc o serie de indicatori, pe care vom
încerca s ă-i prezent ămúi să-i analizăm pentru a estima locul jude Ġului Bihor
în rândul jude ĠelorĠăriiúi în raport cu alte Ġări.
Tabelul 21
Indicatori ai locuirii în jude Ġul Bihor comparativ cu nivelul
mediu al României, în anul 1992
România Bihor
Total locuin Ġe 7.683.000 224.145
Număr camere de locuit 18.923.000 517.388
SuprafaĠa camerelor de locuit – mp 259.854.000 7.832.263
Număr mediu de camere pe locuin Ġă 2,46 2,30
SuprafaĠa locuibil ă pe locuin Ġă 33,8 34,9
SuprafaĠa locuibil ă pe camer ă 13,8 15,1
LocuinĠe la 1.000 de locuitori 342,5 350,8
Locuitori pe locuin Ġă 2,91 2,85
SuprafaĠa locuibil ă pe locuitor 11,7 12,3
Număr de camere pe persoan ă 0,81 0,81
% locuin Ġe fără baie 53,0 55,9
În ceea ce prive úte numărul mediu de camere pe locuin Ġă, în timp
ce nici una din Ġările europene nu înregistreaz ă o valoare mai mic ă de 3,7
camere pe locuin Ġă (media pentru aceste Ġări fiind de 4,44), în România
numărul mediu de camere pe locuin Ġă este de 2,46, iar în jude Ġul Bihor

FLORICA CHIPEA 338
media este mai mic ă, de 2,30 camere pe locuin Ġă, acest indicator
asociindu-se de altfel úi cu cel care se refer ă la numărul de camere pe
persoană, care în România úi în judeĠul Bihor are valoarea de 0,81, media
Ġărilor europene men Ġionată fiind de 1,7.
SuprafaĠa locuibil ă pe locuitor este în România de 11,7 mp, iar în
judeĠul Bihor de 12,3 mp, în timp ce în Ġările Uniunii Europene acest
indicator are o valoare de peste 30 mp, pân ă la 48,6 mp, în Danemarca.
Procentul locuin Ġelor fără baie este, de asemenea, relevant pentru
calitatea locuirii. Acesta reprezint ă în România 53%, iar în jude Ġul Bihor
este de 55,9%, în timp ce media Ġărilor europene este de 10,2%.
În judeĠul Bihor, situa Ġia locuin Ġelorúi a locuirii este apropiat ă de
mediaĠării, înregistrând chiar unele valori superioare, dar modelul locuirii
este acela úi: locuin Ġe puĠine, cu num ăr redus de camere, care sunt
“înghesuite”, iar dot ările cu instala Ġii de apă, cu electricitate, cu dependin Ġe
nu sunt corespunz ătoare.
Tabelul 22
LocuinĠele după dotarea cu instala Ġii, la recens ământul
din 5.01.1977 úi 7.01.1992
1977 1992 +/-
Total locuin Ġe, din care cu: 191.528 224.145 +32.617
InstalaĠii de alimentare cu ap ă 51.056 109.068 +58.012
% din total 26,6 48,6
InstalaĠii de apă caldă 25.113 81.907 +56.794
% din total 13,1 36,5
InstalaĠii de canalizare 51.355 107.561 +56.206
% din total 26,8 47,9
InstalaĠii electrice 164.933 219.117 +54.184
% din total 86,1 97,8
Cu încălzire prin termoficare sau central ă
termică25.435 72.997 +47.559
% din total 13,3 32,6
Din total locuin Ġe, dispun de dependin Ġe:
Bucătărie 169.353 203.408 +34.055
% din total 88,4 90,7
Baie 45.009 98.761 +53.752
% din total 23,4 44,1
closet cu ap ă 32.113 97.876 +65.763
% din total 16,7 43,7

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 339
În primul rând, se re Ġine că în perioada 1977-1992 s-au construit un
număr destul de redus de locuin Ġe, de 32.617. Dac ă luăm în calcul media
de 2,85 locuitori pe o locuin Ġă caracteristic ă judeĠului, înseamn ă că s-a
satisfăcut necesitatea de locuire pentru 92.958 locuitori din totalul de
638.868, adic ă pentru 14,5% din popula Ġia judeĠului.
Dotarea cu instala Ġii de toate tipurile este mult mai corespunz ătoare
în 1992 decât în 1977, deoarece în perioada analizat ă s-au construit mai
multe blocuri în ora úe, acestea fiind dotate cu toate tipurile de instala Ġii
menĠionate. Totu úi este deosebit de relevant, pentru calitatea locuirii în
judeĠul Bihor, faptul c ă 12,2% din totalul locuin Ġelor, adic ă 2.689 de locuin Ġe
nu aveau instala Ġii electrice în anul 1992 úi că un num ăr de 20.737 de
locuinĠe nu dispuneau de buc ătărie pentru prepararea hranei.
Calitatea slab ă a locuirii este atestat ă, de asemenea, de faptul c ă
un număr de 125.384, adic ă 55,9% din locuin Ġele existente în 1992, nu
dispuneau de baie, iar 56,3% nu dispuneau de closet cu ap ă.
Pentru relansarea construc Ġiei de locuin Ġeúi pentru asigurarea de
locuinĠe pentru toate categoriile sociale, prin Legea nr. 152 din 1998 s-a
înfiinĠat AgenĠia NaĠională pentru Locuin Ġe. În baza criteriilor stabilite de ANL,
pot beneficia de credite în scopul construirii de locuin Ġe persoane fizice cu
cetăĠenie român ă, domiciliate în România, úi persoane juridice române.
Prin lege se acord ă beneficiarilor acestor credite urm ătoarele facilit ăĠi:
x o rată a dobânzii inferioar ă unei rate medii a dobânzii practicate
pe piaĠa financiar-bancar ă, calculat ăúi acceptat ă de ANL;
x accesul la terenuri pentru construc Ġii de locuin Ġe, prin vânzare-
cumpărare, concesionare sau dare în folosin Ġă pe durata
existenĠei construc Ġiei în condi Ġii preferen Ġiale, stabilite de ANL
împreună cu autorit ăĠile administra Ġiei publice locale sau centrale,
după caz;
x scutiri de la plata taxelor pentru teren úi de la plata impozitului pe
clădire, pe durata de rambursare a creditului;
x ANL va asigura un cuantum anual din fondurile sale, destinat
creditelor în condi Ġii avantajoase pentru tineri úi familii de tineri.
La ANL, filiala Bihor, au fost depuse úi aprobate un num ăr de 761
de cereri pentru locuin Ġe, din care:
– solicitări de locuin Ġe, dosare depuse de persoane din casele de
copii, fără venituri – 99 din care: 1 camer ă = 88 solicit ări;
2 camere = 10 solicit ări;
3 camere = 1 solicitare
– solicitări de locuin Ġe din fondul de stat sau sociale = 662 cazuri.

FLORICA CHIPEA 340
JudeĠul Bihor úi-a propus s ă construiasc ă în anul 1999-2000 prin
ANL un num ăr de 34,8 locuin Ġe la 100.000 locuitori, indicator care îl
situează printre jude Ġele cu num ăr mediu de locuin Ġe propuse a fi construite
(comparativ cu jude Ġul Brăila 252,9; Covasna 238,1; Vaslui, Tulcea,
IalomiĠa, Ilfov, Dolj, Prahova úi BistriĠa Năsăud 0).
La sfârúitul anului 1999, în centrele de plasament din jude Ġ, au fost
integraĠi un num ăr total de 814 copii institu ĠionalizaĠi, dintre care 37,8% în
centrul de plasament nr. 1 din Oradea, 28,1% în centrul de plasament nr. 2 Oradea, 26,4% în Beiu úúi restul de 7,7% în Tinca, dup ă cum urmeaz ă:
Tabelul 23
SituaĠia integr ării copiilor în centrele de plasament din jude Ġul
Bihor, la sfâr úitul anului 1999
Specificare Centrul de
plasament
nr.1
OradeaCentrul de
plasament
nr.2
OradeaCentrul de
plasament
BeiuúCentrul de
plasament
Tinca
mamă care-úi exercită
drepturile p ărinteúti 276 196 186 38
mamă decedat ă 1 29 26 13
mamă care úi-a dat
consimĠământul
irevocabil pt. adop Ġie 22 1 – 3
mamă necunoscut ă 2 3 2 – SituaĠia
juridică a
copilului fa Ġă
de mamă
abandonat de mam ă
cu hot. jud. definitiv ă 6- 1 9
tată care-úi exercită
drepturile p ărinteúti 129 126 103 28
tată decedat 12 33 31 8
tată necunoscut 1 1 2
paternitate
nerecunoscut ă 161 66 77 24SituaĠia
juridică a
copilului fa Ġă
de tată
alte situa Ġii 4 3 2 3
Nr. total de
copii pe
centru de
plasament307 229 215 63
Motivul
încadrării
copilului în categoria de copii în dificultatesituaĠia juridică a
copilului în raport cu părinĠii
85 11 19 21

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 341
ImplicaĠii demografice ale tranzi Ġiei
În ceea ce prive úte popula Ġia, la 1 iulie 1997, în jude Ġul Bihor tr ăiau
625.596 de locuitori, ceea ce reprezint ă 2,8% din popula Ġia României, de
22.545.925 de locuitori la data respectiv ă; din acest punct de vedere,
judeĠul ocupă locul 13 între cele 42 de jude Ġe ale Ġării. Jude Ġul are în
componen Ġa sa un num ăr de 9 municipii úi oraúe incluse în cele 262 de
municipii úi oraúe ale Ġării, 86 de comune din totalul de 2.686 úi 435 de
sate.
În anul 1998, 50,3% din popula Ġia judeĠului locuia în mediul rural, iar
49,7% în mediul urban, structura acestuia modificându-se continuu dup ă
1938 în favoarea mediului urban, dup ă cum rezult ă din datele care
urmează:
Tabelul 24
EvoluĠia structurii popula Ġiei în jude Ġul Bihor în func Ġie
de mediile de reziden Ġă
Anii 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1995 1997 1998
Total popula Ġie jude-
Ġeană (mii pers.) 546,7 550,1 597,7 607,0 644,8 660,1 631,1 625,6 624,2
Mediul urban % 14,8 20,4 38,8 34,2 41,6 48,0 49,4 49,8 49,7
Mediul rural % 85,2 79,6 61,2 65,8 58,4 51,4 50,6 50,2 50,3
020406080100
ANII 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1995 1997
M.urb. % M.rur. %
Figura 7 – EvoluĠia structurii popula Ġiei în jude Ġul Bihor în func Ġie
de mediile de reziden Ġă ANII 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1995 1997 1998

FLORICA CHIPEA 342
Creúterea ponderii popula Ġiei urbane din anul 1938 pân ă în prezent
s-ar datora politicii de industrializare a jude Ġului, uúoara scădere care se
manifest ă în anul 1998 ar putea s ă fie începutul unei tendin Ġe de deplasare
a popula Ġiei spre mediul rural, tendin Ġă determinat ă de creúterea costului
vieĠii în mediul urban, de sc ăderea num ărului locurilor de munc ă, asociat ă
cu aplicarea Legii fondului funciar ce va reorienta o parte din for Ġa de
muncă spre agricultur ă.
În totalul popula Ġiei, femeile reprezint ă constant atât la nivelul Ġării,
câtúi al judeĠului, peste jum ătate din popula Ġie, cu mici oscila Ġii.
Tabelul 25
PopulaĠia pe sexe, la nivelul României úi al judeĠului, în anii
1938-1966
1938 1948 1956 1966
Total Fe-
mei
%Total Fe-
mei
%Total Femei
%Total Femei
%
România 14.280.729 50,9 15.872.624 51,7 17.489.450 51,4 19.103.163 51,0
Jud. Bihor 527.216 50,5 536.323 51,6 574.488 50,5 586.460 50,8
Tabelul 26
PopulaĠia pe sexe, la nivelul României úi al judeĠului,
în anii 1977-1997
1977 1992 1997
Total Femei % Total Fe mei % Total Femei %
România 21.559.910 50,7 22.788.969 50,9 22.545.925 51,0
Jud. Bihor 633.094 50,6 638.863 50,9 625.596 51,2
După cum rezult ă din datele prezentate, procentul cel mai ridicat al
femeilor în totalul popula Ġiei, atât la nivelul României, cât úi la nivelul
judeĠului, îl reprezint ă cel din anul 1948 (respectiv 51,7 úi 51,6), care
probabil a fost determinat de pierderile din cel de al doilea r ăzboi mondial
ce au afectat în special popula Ġia masculin ă, iar ponderile mai ridicate
înregistrate constant dup ă anul 1997 (1998 = 51,2% 1999 = 51,2 %), de
peste 51%, se explic ă prin morbiditatea care afecteaz ă în mai mare m ăsură
populaĠia masculin ă (problem ă ce va fi tratat ă în continuare).
Dacă urmărim structura popula Ġiei pe grupe de vârst ăúi sexe, vom
constata urm ătoarea situa Ġie:

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 343
Tabelul 27
PopulaĠia pe grupe de vârst ăúi sexe la 1 iulie 1997, la nivelul
României úi jud. Bihor
România Jude Ġul Bihor Grupa de
vârstă Total Feminin Masculin Total Feminin M asculin
0-4 ani 1.176.809 48,6 51,4 33.813 48,6 51,4
5-9 ani 1.545.381 48,9 51,1 42.503 48,9 51,1
10-14 ani 1.653.603 49,0 51,0 43.647 48,8 51,2
15-19 ani 1.867.270 49,0 51,1 49.968 48,8 51,2
20-24 ani 1.925.230 48,5 51,5 52.646 48,3 51,7
25-29 ani 2.023.782 49,6 50,4 54.886 49,2 50,8
30-34 ani 1.261.820 49,2 50,8 34.854 49,2 50,8
35-39 ani 1.481.333 49,8 50,2 40.833 50,3 49,7
40-44 ani 1.674.354 50,3 49,7 46.103 50,7 49,3
45-49 ani 1.507.445 5,06 49,4 41.411 51,0 49,0
50-54 ani 1.131.187 51,4 48,6 33.732 52,2 47,8
55-59 ani 1.229.211 52,8 47,2 34.658 54,1 46,9
60-64 ani 1.236.955 53,7 46,3 34.195 54,5 45,5
65-69 ani 1.096.234 55,0 45,0 32.090 55,0 45,0
70-74 ani 853.947 57,5 42,5 24.663 57,5 42,5
75-79 ani 446.744 62,3 37,7
80-84 ani 262.266 63,6 36,4 25.594 61,2 38,8
85úi peste 172.343 63,5 36,5
TOTAL 22.545.925 51,0 49,9 625.596 52 48,8
0% 50% 100%0-4 ani15-19 ani30-34 ani45-49 ani60-64 ani75 si
Fem inin
Masculin
Figura 8 – Distribu Ġia procentual ă a popula Ġiei pe grupe de vârst ăúi sex
la 1 iulie 1997, la nivelul României

FLORICA CHIPEA 344
Datele prezentate relev ă tendinĠe comune, de altfel cunoscute în
cercetarea demografic ă,úi anume faptul c ă în grupele de vârst ă mici, pân ă
în jur de 30-40 de ani, predomin ă populaĠia masculin ă, după care raportul
se inverseaz ă, astfel încât în grupele de vârst ă de peste 75 de ani femeile
depăúesc cu 11 pân ă la 13 procente ponderea b ărbaĠilor.
Pentru a g ăsi explica Ġia acestui fenomen, vom urm ări în continuare
mortalitatea pe grupe de vârst ă la nivelul jude Ġului Bihor.
Tabelul 28
DecedaĠi pe grupe de vârst ăúi sexe în jude Ġul Bihor,
în anul 1998
Grupa de vârst ă Total ambele sexe feminin % masculin %
0-4 ani 203 45,8 54,2
5-9 ani 30 33,3 66,7
10-14 ani 16 43,7 56,3
15-19 ani 23 26,1 73,9
20-24 ani 41 29,3 70,7
25-29 ani 75 32,0 68,0
30-34 ani 56 14,3 85,7
35-39 ani 143 34,3 65,7
40-44 ani 218 25,7 84,3
45-49 ani 346 30,0 70,0
50-54 ani 410 32,4 67,6
55-59 ani 502 31,1 68,9
60-64 ani 804 35,1 64,9
65-69 ani 1.088 41,6 58,4
70-74 ani 1.326 47,2 52,8
75-79 ani 1.376 55,2 44,8
80-84 ani 799 59,8 48,2
85 ani úi peste 1.091 62,8 47,2
TOTAL 8.547 46,1 53,9
Constatăm din datele prezentate c ă cea mai mare mortalitate (53,9
%) se întâlne úte în popula Ġia masculin ă, până la grupa de vârst ă de 70-74
de ani, dup ă care raportul se inverseaz ă.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 345
0% 50% 100%0- 4ani10- 14ani20- 24ani30- 34ani40- 44ani50- 54ani60- 64ani70- 74ani80- 84ani
F em inin %
Ma s c u l i n %
Figura 9 – DistribuĠia procentual ă a deceda Ġilor pe grupe de vârst ăúi sex în
judeĠul Bihor, în anul 1998
Tabelul 29
NăscuĠi vii pe sexe úi pe categorii de localit ăĠi, în anii 1970, 1980,
1990, 1991, 1994, 1998
Categoria de vârst ă Perioada
úi sexul 1970 1980 1990 1991 1994 1998
Total – ambele sexe 12.049 10.856 8.728 8.049 7.142 6.835
Masculin 50,8% 51,7% 51,3% 51,8% 52,0% 51,6%
Feminin 49,2% 48,3% 48,7% 48,2% 48,0% 48,4%
Municipii úi oraúe 3.648 4.507 4.055 3.777 3.125 2.846
Masculin 51,5% 50,9% 50,9% 51,7% 52,6% 51,8%
Feminin 48,5% 49,1% 49,1% 48,3% 47,4% 48,2%
Comune 8.401 6.349 4.673 4.272 4.019 3.989
Masculin 50,6% 52,1% 51,6% 51,9% 51,5% 51,4%
Feminin 49,4% 47,9% 48,4% 48,1% 48,5% 48,6%
Se constat ă că în toate categoriile de localit ăĠiúi în toĠi anii
prezenta Ġi procentul n ăscuĠilor vii de sex masculin este mai ridicat decât cel
de sex feminin.
Cele trei situa Ġii prezentate consider ăm că sunt edificatoare pentru a
înĠelege de ce, în medie, în cadrul popula Ġiei ponderea femeilor o
depăúeúte pe cea a b ărbaĠilor, deúi numărul născuĠilor vii este mai ridicat în

FLORICA CHIPEA 346
cazul popula Ġiei masculine. A úa cum am prezentat în situa Ġia anterioar ă,
mortalitatea cea mai ridicat ă, aproape în toate categoriile de vârst ă,
afecteaz ă populaĠia de sex masculin. Din statisticile prezentate de Direc Ġia
Sanitară a JudeĠului Bihor, rezult ă că, deúi rata mortalit ăĠii în anul 1998
comparativ cu anul 1997 este în u úoară scădere (de la 14,5 la 13,7 la 1.000
de locuitori), ea este destul de ridicat ă, fiind cauzat ă, în ordinea
importan Ġei, de bolile cardiovasculare, boli neoplazice, boli pulmonare
cronice, tuberculoz ă, boli de nutri Ġie (în special diabet zaharat), boli psihice.
La copii, cauzele de deces sunt patologia acut ă respiratorie úi boli
perinatale (în special traumatismul obstetrical); de asemenea, prematuritatea, anemia caren Ġialăúi malnutri Ġia constituie cauze de deces.
Una din problemele demografice îngrijor ătoare cu care se confrunt ă
societatea româneasc ă, dar care este chiar mai acut ă în judeĠul Bihor, este
cea legat ă de faptul c ă după anul 1990 sporul natural este negativ, iar
tendinĠa se accentueaz ă continuu.
Tabelul 30
Sporul natural la 1.000 de locuitori în jude Ġul Bihor comparativ
cu cel înregistrat în România
Perioada Rata la 1000 de locuitori
N ăscuĠi vii Decese Spor natural
România Bihor România Bihor România Bihor
1950 26,2 23,2 12,4 13,3 13,8 9,9
1960 19,1 16,3 8,7 9,3 10,4 7,0
1970 21,1 19,8 9,5 11,4 11,6 8,4
1980 18,0 16,8 10,4 12,7 7,6 4,1
1990 13,6 13,2 10,6 12,7 3,0 0,5
1991 11,9 12,2 10,9 13,0 1,0 -0,8
1992 11,4 11,9 11,6 14,6 -0,2 -2,7
1993 11,0 11,0 11,6 14,1 -0,6 -3,1
1994 10,9 11,3 11,7 13,8 -0,8 -2,5
1995 10,4 10,9 12,0 14,4 -1,6 -3,5
1996 10,2 10,7 12,7 14,8 -2,5 -4,5
1997 10,5 10,5 12,4 14,8 -1,9 -4,1
1998 – 11,0 – 13,7 – -2,7

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 347
-10-5051015
1950
1960
1970
1980
1990
1991
1992
1993
1994
1995
199619971998Spor natural
România
Spor natural
Bihor
Figura 10 – Sporul natural la 1.000 de locuitori în jude Ġul Bihor
comparativ cu cel înregistrat în România
În ceea ce prive úte natalitatea înregistrat ă în jude Ġul Bihor
comparativ cu cea de la nivelul Ġării, se observ ă că ea manifest ă tendinĠe
asemănătoare, adic ă este relativ ridicat ă în perioada 1950-1970, dup ă care
înregistreaz ă o scădere continu ă, în perioada dup ă 1990 înregistrând valori
mici constante. Oricum, chiar în perioada cu natalitate ridicat ă, sporul
natural în jude Ġul Bihor este mai sc ăzut decât la nivelul Ġării, datorit ă
natalităĠii uúor mai reduse combinate cu rata mai ridicat ă de mortalitate.
051015202530
1950
1960
1970
1980
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997NăscuĠi vii
România
NăscuĠi vii
Bihor
Figura 11 – NăscuĠi vii la 1.000 de locuitori în jude Ġul Bihor comparativ
cu cei înregistra Ġi în România

FLORICA CHIPEA 348
Dacă după 1990 rata natalit ăĠii este în sc ădere, dar mai ridicat ă
decât cea înregistrat ă la nivelul României, rata mortalit ăĠii este mai mare,
ceea ce determin ă un spor natural negativ mult mai accentuat. În anul
1998, situa Ġia începe oarecum s ă se îmbun ătăĠească, în sensul cre úterii
natalităĠii la 11 la mie, sc ăderii mortalit ăĠii la 13,7 la mie úi diminuării
sporului negativ la 2,7 la mie de la 4,1.
0246810121416
1950
1960
1970
1980
1990
1991
1992
1993
1994
1995
19961997Decese România
Decese Bihor
Figura 12 – Decese la 1.000 de locuitori în jude Ġul Bihor comparativ cu cele
înregistrate în România
Rata crescut ă de mortalitate specific ă judeĠului Bihor se reflect ăúi
în durata medie a vie Ġii sau speran Ġa mediei de via Ġă, mai redus ă decât la
nivelul României.
Tabelul 31
Durata medie a vie Ġii pe sexe, în jude Ġul Bihor
Perioada Ambele sexe Feminin Masculin
România Bihor România Bihor România Bihor
1970-1972 68,58 67,2 70,85 68,6 66,27 64,8
1980-1982 69,42 68,0 72,17 71,0 66,70 65,3
1989-1991 69,76 68,3 73,05 71,3 66,59 65,5
1993-1995 69,40 67,5 73,36 71,4 65,70 64,2
1995-1997 68,95 67,2 73,00 71,4 64,19 63,3

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 349
656667686970
1970-
19721980-
19821989-
19911993-
19951995-
1997Ambel e s exe Români a
Ambel e s exe Bi hor
Figura 13 – Durata medie a vie Ġii pe ambele sexe în jude Ġul Bihor
comparativ cu România
Deci datele relev ă tendinĠe comune la cele dou ă niveluri analizate.
Atât speran Ġa de viaĠă la nivelul întregii popula Ġii, cât úi pe sexe cre úte din
1970 pân ă în 1990, în jude Ġul Bihor curba ascendent ă continuă până în anul
1995, dup ă care descre úte. În valori absolute, durata medie a vie Ġii este mai
mică la nivelul jude Ġului Bihor decât la nivelul României, valoarea cea mai
mică la nivel na Ġional fiind de 68,58 ani, iar la nivelul jude Ġului Bihor 67,2 ani
(cu 1,38 ani mai pu Ġin în perioada 1970-1972), iar cea mai mare 69,76 ani la
nivel naĠionalúi de 68,3 ani în jude Ġul Bihor, în perioada 1985-1991.
În ceea ce prive úte durata medie a vie Ġii pe cele dou ă sexe,
tendinĠele sunt, de asemenea, comune, adic ă femeile au o durat ă medie de
viaĠă mai mare decât a b ărbaĠilor, cu aceea úi menĠiune,úi anume c ă în
valori absolute pentru ambele sexe durata de via Ġă este mai mic ă în judeĠul
Bihor decât la nivel na Ġional.
6668707274
1970-
19721980-
19821989-
19911993-
19951995-
1997Feminin România
Feminin Bihor
Figura 14 – Durata medie a vie Ġii la femei în jude Ġul Bihor comparativ
cu România

FLORICA CHIPEA 350
În vederea unei compara Ġii mai edificatoare, am calculat o medie a
duratei de via Ġă feminine úi masculine a celor cinci perioade cuprinse în
analiza noastr ă. Astfel, dac ă la nivel na Ġional durata medie de via Ġă pentru
sexul feminin calculat ă pentru perioadele cuprinse în analiz ă este de 72,49
ani, jude Ġul Bihor înregistreaz ă în aceea úi perioad ă o durată medie de via Ġă
de 70,94 ani pentru popula Ġia de sex feminin. Aceea úi caracteristic ă are
valoarea de 66,16 la nivel na Ġionalúi de 64,58 la nivelul jude Ġului Bihor
pentru popula Ġia de sex masculin.
61626364656667
1970-
19721980-
19821989-
19911993-
19951995-
1997Masculin
România
Masculin Bihor
Figura 15 – Durata medie a vie Ġii la bărbaĠi în judeĠul Bihor comparativ cu
România
Pornind de la semnifica Ġia indicelui care reprezint ă durata medie de
viaĠă, respectiv “num ărul mediu de ani pe care îi are de tr ăit un nou-n ăscut,
dacă ar trăi tot restul vie Ġii în condi Ġiile mortalit ăĠii pe vârste din perioada de
referinĠă”, este evident c ă durata medie de via Ġă este influen Ġată în cea mai
mare parte de mortalitate. Din compararea indicatorilor "deceda Ġi la 1.000
de locuitori" (rata mortalit ăĠii totale) úi "deceda Ġii sub un an la 1.000 de
locuitori" (rata mortalit ăĠii infantile) la nivel na Ġionalúi la nivelul jude Ġului
Bihor, re Ġinem câteva date explicative:

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 351
Tabelul 32
Mortalitatea la nivelul României úi al judeĠului Bihor, în anii
1950, 1960, 1980, 1990 úi 1991-1998
Perioada România Jude Ġul Bihor
Rata
mortalităĠiiMortalitate
infantilăMortalitate
totalăMortalitate
infantilă
1950 12,4 116,7 13,3 118,8
1960 8,7 74,6 9,3 84,6
1970 9,5 49,4 11,4 47,8
1980 10,4 29,3 12,7 28,2
1990 10,6 29,6 12,7 28,0
1991 10,9 22,7 13,0 24,5
1992 11,6 23,3 14,6 25,2
1993 11,6 23,3 14,1 25,0
1994 11,7 23,9 13,8 25,1
1995 12,0 21,2 14,4 25,8
1996 12,7 22,3 14,8 25,4
1997 12,4 22,0 14,8 34,2
1998 – – 13,7 25,9
02468101214161950
19601970
1980
19901991
1992
199319941995
1996
1997România
Mortalitate
JudeĠul Bihor
Mortalitate
Figura 16 – EvoluĠia comparativ ă a ratelor mortalit ăĠii în România
úi judeĠul Bihor
O primă explicaĠie a duratei medii de via Ġă mai reduse în jude Ġul
Bihor comparativ cu cea na Ġională constă în faptul c ă mortalitatea general ă
este mai ridicat ă cu 3,03 persoane la 1.000 de locuitori în jude Ġul Bihor úi

FLORICA CHIPEA 352
că, de asemenea, mortalitatea infantil ă este mai mare cu 7,23 persoane la
1.000 de locuitori.
Un important factor care influen Ġează sporul natural al popula Ġiei îl
reprezint ă natalitatea (n ăscuĠi vii la 1.000 de locuitori), indicator influen Ġat la
rândul s ău de fertilitatea feminin ă, de politica natalist ă, de planningul
familial etc.
Analizând fertilitatea (n ăscuĠi vii la 1.000 de femei) înregistrat ă în
judeĠul Bihor úi la nivel na Ġional, am re Ġinut câteva aspecte care consider ăm
că merită a fi luate în considerare. În primul rând, urm ărind rata general ă a
fertilităĠii, constat ăm că, începând cu anul 1970, aceasta este în sc ădere
continuă atât la nivelul României, cât úi la nivelul jude Ġului Bihor. Pân ă în
anul 1997, acest indicator se înjum ătăĠeúte (de la 81,2 la nivelul României
úi 75,5 la nivelul jude Ġului Bihor scade în 1997 la 40,6, respectiv, 41,1 copii
la 1.000 de femei).
Până în anul 1990 rata fertilit ăĠii în jude Ġul Bihor este în descre útere,
dar este mai mic ă decât cea înregistrat ă la nivel na Ġional. Cauzele care au
dus la sc ăderea natalit ăĠiiúi a fertilit ăĠii sunt comune úi au fost frecvent
consemnate în literatura de specialitate a problemei, fiind concretizate în cel puĠin următoarele fenomene mai relevante:
x angajarea femeilor în activit ăĠi extrafamiliale, ceea ce reduce
timpul pe care o mam ă trebuie s ă-l dedice îngrijirii úi educaĠiei
copilului;
x creúterea nivelului de úcolarizare, ceea ce duce la amânarea
primei na úteri, deoarece femeile sunt cuprinse în forme de
învăĠământ tocmai în perioada de fertilitate maxim ă (18-24 de
ani). Aúa cum reiese úi din situa Ġia prezentat ă anterior, rata
fertilităĠii scade accentuat de la 203,9 la mie în 1970 la 75,9 la
mie în 1997 la grupa de vârst ă de 20-24 de ani, pentru ca în anul
1998 să crească din nou la 81,5‰.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 353
Tabelul 33
Rata fertilit ăĠii în jude Ġul Bihor comparativ cu rata fertilit ăĠii la
nivel naĠional
Pe- Rata Grupe de vârst ă
rioa-
da general ă
a fertilităĠii15-19
ani20-24
ani25-29
ani30-34
ani35-39
ani40-44
ani45-49
ani
1970 România 81,2 65,7 201,4 151,6 94,9 48,8 13,8 0,9
Jude Ġul Bihor 75,5 61,3 203,9 150,0 88,5 46,6 11,1 0,7
1980 România 70,4 72,3 200,4 126,8 58,3 25,0 6,5 0,5
Jude Ġul Bihor 69,7 66,3 181,3 121,5 56,9 22,7 5,8 0,4
1990 România 56,2 51,5 145,2 97,8 46,4 19,4 5,5 0,4
Jude Ġul Bihor 54,2 44,6 142,3 104,1 46,4 21,4 5,1 0,4
1991 România 48,7 48,9 131,1 78,6 34,2 13,9 4,0 0,3
Jude Ġul Bihor 49,6 44,6 130,9 95,1 39,7 16,3 5,0 0,3
1992 România 46,6 47,4 127,1 77,1 31,1 12,9 37,0 0,2
Jude Ġul Bihor 48,5 40,7 130,4 92,3 38,8 15,9 4,3 0,3
1993 România 44,3 47,0 124,6 74,2 28,3 11,4 3,2 0,3
Jude Ġul Bihor 44,9 40,5 120,8 84,6 36,6 14,3 3,4 0,2
1994 România 43,3 45,0 119,3 75,8 28,7 11,3 3,2 0,2
Jude Ġul Bihor 45,3 38,7 121,8 84,9 36,9 14,9 4,7 0,2
1995 România 41,1 42,0 109,5 73,4 29,4 11,0 3,1 0,2
Jude Ġul Bihor 43,4 38,8 111,3 83,3 36,7 14,0 4,0 0,2
1996 România 39,9 40,0 102,0 72,4 30,1 10,9 2,9 0,2
Jude Ġul Bihor 42,4 36,0 106,3 81,4 37,0 15,6 2,8 –
1997 România 40,6 40,8 100,7 72,6 33,9 11,2 2,9 0,2
Jude Ġul Bihor 41,1 38,5 101,0 75,4 37,0 12,1 3,5 0,1
1998 România – – – – – – – –
Jude Ġul Bihor 42,9 38,2 101,4 81,5 41,0 16,3 3,4 0,3
x un motiv frecvent invocat pentru sc ăderea natalit ăĠiiúi a fertilit ăĠii
îl constituie sc ăderea nivelului de trai, mai ales în perioada 1991-
1997, care ar ac Ġiona ca un factor de frân ă, în sensul c ă, în cazul
în care nu dispun de facilit ăĠi pentru a- úi creúteúi îngriji copiii în
condiĠii optime, familiile iau decizia de a diminua num ărul de copii
sau prefer ă să rămână la stadiul de cuplu f ără copii. Cu toate
dificultăĠile pe care le întâmpin ă, după anul 1991, chiar dac ă a
fost abrogat decretul privind interzicerea întreruperilor de sarcin ă,
rata fertilit ăĠii în jude Ġul Bihor se men Ġine la valori între 45 úi 50 la
mie, fiind, a úa cum am men Ġionat, mai ridicat ă decât rata

FLORICA CHIPEA 354
fertilităĠii la nivel na Ġional, ceea ce atest ă faptul că în judeĠul Bihor
s-a impus un model cultural care valorizeaz ă pozitiv familia úi
copiii, chiar dac ă familia ideal ă este cea de dimensiuni mici,
incluzând unul sau doi copii.
x natalitatea úi fertilitatea au valori diferite în func Ġie de mediul de
rezidenĠă rural sau urban. În acest sens, constat ăm că se
manifest ă o tendin Ġă constant ă de-a lungul perioadei cuprinse în
analiză, care const ă în faptul c ă fertilitatea cea mai ridicat ă se
evidenĠiază în mediul rural. Dac ă realizăm o medie a celor trei
valori ale fertilit ăĠii, cea de la nivelul jude Ġului, cea din mediul rural
úi urban, ob Ġinem urm ătoarele date:
Tabelul 34
Rata medie a fertilit ăĠii în perioada 1970-1998
Rata medie a fertilit ăĠii în perioada 1970-1998
JudeĠul Bihor 50,86
Mediul urban 41,69
Mediul rural 61,76
În anul 1998, de exemplu, rata fertilit ăĠii în mediul rural este de 58,2
la mie, aproape dubl ă în compara Ġie cu cea din urban, care reprezint ă doar
31,4 la mie. Consider ăm că fenomenul poate fi explicat prin
comportamentul mai tradi Ġionalist caracteristic mediului rural comparativ cu
cel urban úi din acest punct de vedere; prin faptul c ă nivelul de instruc Ġie al
femeilor care locuiesc în rural este mai sc ăzut, perioada în care ele sunt
cuprinse în sistemul de înv ăĠământ fiind mai redus ă; specificul muncii în
rural este de a úa natură încât permite mamei s ă se ocupe în mai mare
măsură de copii; în mediul rural familiile extinse, cele în care cuplurile
tinere locuiesc împreun ă cu părinĠii sau bunicii, sunt frecvente, ace útia
beneficiind de sprijin din partea p ărinĠilor inclusiv în ceea ce prive úte
creútereaúi îngrijirea copiilor.
Referitor la situa Ġia familiei în societatea contemporan ă, literatura de
specialitate men Ġionează o serie de transform ări comune în
comportamentele maritale, dup ă cum urmeaz ă:
x desacralizarea c ăsătoriei;
x reducerea motiva Ġiilor economice ale c ăsătoriei;
x creúterea heterogamiei (origini sociale diferite ale partenerilor);

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 355
x tendinĠele de egalizare a pozi Ġiilor economice úi profesionale ale
partenerilor în momentul c ăsătoriei;
x diminuarea sau dispari Ġia rolului p ărinĠilorúi al rudelor în
căsătorirea tinerilor;
x scăderea ratelor nup ĠialităĠii;
x afectarea natalit ăĠii de scăderea nup ĠialităĠii;
x declinul relativ al familiei nucleare bazate pe c ăsătorie;
x extinderea cuplurilor consensuale;
x extinderea rela Ġiilor dintre persoane care tr ăiesc în menaje diferite;
x creúterea toleran Ġei sociale fa Ġă de noile forme de convie Ġuire;
x ca urmare a cre úterii mobilit ăĠii geografice, apare tot mai frecvent
aúa-numita “c ăsătorie mixt ă” între parteneri care apar Ġin unor
etnii diferite, care au un rol important în dezvoltarea rela Ġiilor inter
úi transculturale.
La nivelul discursului útiinĠificúi ideologic, aceste transform ări au
generat dou ă interpret ări diferite.
Una minimalizeaz ă rolul acestor transform ări, considerând c ă, în
ciuda lor, majoritatea indivizilor care tr ăiesc în societ ăĠile europene sau de
cultură european ă continu ă să-úi menĠină o opinie relativ tradi Ġională
despre dragoste, c ăsătorieúi alte rela Ġii sexuale.
În acest context, rela Ġiile sexuale sunt limitate la rela Ġiile între so Ġiúi
au drept scop procrearea. Alte practici sociale care nu au acest scop sunt considerate perversiuni. Chiar úi ideea de satisfac Ġie sexual ă a femeii în
cadrul cuplului marital este acceptat ă abia recent la nivel social. Continu ă
să fie larg r ăspândită distincĠia dintre dragostea spiritual ă (agapé ),
apreciată ca “bun ă”úi dragostea erotic ă, apreciat ă ca “rea”, deoarece
produce rupturi în structura social ă, prin izolarea aman Ġilor de rudele lor. De
asemenea, cu toate c ă rolul părinĠilor a sc ă
zut foarte mult în alegerea
partenerilor, c ăsătoria continu ă să fie perceput ă ca un aranjament
economic úi social între grupurile de rudenie.

FLORICA CHIPEA 356
Tabelul 35
Rata nup ĠialităĠii1 în România úi în jude Ġul Bihor
Perioada Rata nup ĠialităĠii
în România Rata nup ĠialităĠii în jude Ġul
Bihor
1930 9,4 –
1950 11,7 11,5
1960 10,7 –
1970 7,2 7,2
1980 7,6 7,6
1990 8,3 7,6
1991 7,9 7,1
1992 7,7 7,1
1993 7,1 6,5
1994 6,8 6,4
1995 6,8 6,7
1996 6,7 6,2
1997 6,5 6,1
1998 – 6,2
A doua interpretare sus Ġine că aceste atitudini fa Ġă de dragoste,
căsătorieúi sexualitate sunt supuse unor transform ări profunde. Se
consider ă că noile manifest ări, concretizate în cuplurile consensuale de
diferite tipuri, de úi sunt în prezent reduse din punct de vedere statistic, se
vor generaliza în curând (Petru Ilu Ġ,Familia – Cunoa útereúi asisten Ġă
socială).
Evident c ă ambele orient ări au o anume înc ărcătură ideologic ă,
religioasă, morală, dar oricum democratizarea tot mai accentuat ă a
societăĠilor, transform ările economice úi politice din întreaga lume,
accentuarea transculturalit ăĠiiúi legislaĠiile mai permisive consider ăm că
vor favoriza extinderea transform ărilor men Ġionate în detrimentul atitudinilor
tradiĠionale vizând aceast ă problematic ă.

1 NupĠialitate – c ăsătorii la 1.000 de locuitori.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 357
0,002,004,006,008,0010,0012,0014,00
1930
1950
1960
1970
1980
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998Rata
nupĠialităĠii în
România
RatanupĠialităĠii în
judeĠul Bihor
Figura 17 – Ratele comparative ale nup ĠialităĠii în România úi judeĠul
Bihor, între anii 1930-1998
SituaĠia prezentat ă reliefeaz ă aceeaúi tendinĠă de scădere a ratei
nupĠialităĠii, care se coreleaz ă pozitiv, de altfel, cu ceilal Ġi indicatori analiza Ġi
anterior. Atât tendin Ġa, cât úi valorile ratei c ăsătoriilor se men Ġin în cazul
judeĠului Bihor, factorii care influen Ġează atitudinea fa Ġă de căsătorieúi
familie fiind aceia úi.
Datele analizate arat ă faptul c ă în România úi în jude Ġul Bihor
căsătoriaúi familia reprezint ă valori importante, acceptate úi aúteptate
social. La recens ământul din 7 ianuarie 1992, starea civil ă a popula Ġiei
judeĠului Bihor se prezenta astfel:
Tabelul 36
SituaĠia privind starea civil ă a popula Ġiei (1992)
Categorii de Stare civil ă Total
populaĠie Nec ăsăto-
riĠiCăsătoriĠiVăduvi Divor ĠaĠi Nede-
claraĠipopulaĠie
Total
populaĠie 38,50 50,39 8,4 2,4 0,2 100%
PopulaĠie
masculin ă 33,4 51,3 3,3 1,8 0,2 100%
PopulaĠie
feminină 34,2 49,5 13,2 2,9 0,2 100%
O primă observa Ġie ce se impune se refer ă la universalitatea
căsătoriei în societatea bihorean ă. Argumentul care întemeiaz ă această
idee const ă în procentul mare al popula Ġiei căsătorite în ansamblul

FLORICA CHIPEA 358
populaĠiei (peste 50%). Dac ă adăugăm faptul c ă cei văduviúi divorĠaĠi au
avut experien Ġa căsătoriei, procentul se ridic ă la peste 61%, iar dac ă din
totalul celor nec ăsătoriĠi îi reducem pe tinerii cu vârste cuprinse între 0 úi 19
ani, rezult ă că ponderea persoanelor nec ăsătorite, deci celibatare, s-ar
situa undeva în jur de 9%, ceea ce înseamn ă că în societatea noastr ă
celibatul este un fenomen destul de izolat úi puĠin acceptat social. În ceea
ce priveúte reparti Ġia pe sexe a acestei forme alternative la via Ġa de familie,
se constat ă că este agreat ă în mai mare m ăsură de bărbaĠi, în rândul
cărora celibatul ar cuprinde cca 12%, iar la femei 6%.
Procentul persoanelor v ăduve este relativ redus, de 8,4%, afectând
în special femeile (13,2%) comparativ cu b ărbaĠii (3,3%). Explica Ġia ar
putea viza faptul c ă, aúa cum am ar ătat anterior, rata cea mai înalt ă a
mortalităĠii afecteaz ă populaĠia masculin ăúi, pe de alt ă parte, în datele de
observaĠie directă, la nivelul sim Ġului comun, se atest ă că bărbaĠii văduvi se
recăsătoresc într-o propor Ġie mult mai mare decât femeile v ăduve.
DivorĠaĠii reprezint ă, cel puĠin în perioada analizat ă, cel mai mic
procent din popula Ġie, cca 2,4%, ceea ce înseamn ă că, deúi este permis
legal, divor Ġul este dezavuat de popula Ġia judeĠului, el afectând 1,8% din
populaĠia masculin ăúi 2,9% din cea feminin ă. Consider ăm că procentul
mai mare de divor Ġuri în rândul femeilor se explic ă prin faptul c ă ele se
căsătoresc într-o mai mic ă măsură decât b ărbaĠii divorĠaĠi, deoarece sunt
centrate în mai mare m ăsură pe copii.
În virtutea autonomiei locale, la nivelul jude Ġului, dar úi al celorlalte
unităĠi administrativ teritoriale, se elaboreaz ăbugete proprii . Aceste unit ăĠi
instituie úi percep impozite úi taxe, pot interveni în dimensionarea
cheltuielilor în func Ġie de nevoile proprii úi de veniturile disponibile.
Instrumentele folosite pentru îndeplinirea obiectivelor politicii fiscale
sunt impozitele, cotiza Ġiile (contribu Ġiile sociale) úi taxele.
Impozitul reprezint ă o plată bănească obligatorie, nerambursabil ă,
efectuată de persoane fizice sau juridice la bugetul statului, respectiv la
bugetele locale, în cuantumul úi la termenele stabilite de lege, f ără obligaĠia
statului de a presta pl ătitorului un echivalent direct úi imediat.
Un alt instrument al fiscalit ăĠii îl reprezint ă cotizaĠiile sociale, care
sunt prelev ări obligatorii impuse pe cale autoritar ă persoanelor fizice úi
juridice, cu titlu definitiv, f ără contraparte direct ă. Ele servesc acoperirii
unor situa Ġii de risc ale indivizilor.
Taxele reprezint ă plăĠi ale persoanelor fizice sau juridice f ăcute
statului, pentru serviciile ce le-au fost prestate de acesta.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 359
Potrivit legii finan Ġelor publice, resursele financiare publice sunt
alcătuite din resursele financiare ale statului, ale unit ăĠilor administrativ-
teritoriale úi ale institu Ġiilor publice.
Tot în lege sunt specificate elementele componente ale sistemului
unitar de bugete, dup ă cum urmeaz ă: bugetul de stat, bugetul asigur ărilor
sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului.
La nivelul jude Ġelor, deci inclusiv la nivelul jude Ġului Bihor, se
elaboreaz ă bugete de venituri úi cheltuieli proprii. Veniturile bugetelor locale
sunt alcătuite din impozite directe, cum ar fi impozitul pe profit de la regiile
autonome locale, impozitul pe cl ădiri de la persoanele juridice, taxe pe
mijloacele de transport ale persoanelor juridice, impozite úi taxe de la
populaĠie (pe terenuri úi clădiri, taxa de timbru etc.) úi impozite indirecte.
Acestea se completeaz ă prin transferuri, subven Ġiiúi sume defalcate de la
bugetul de stat.
Impozitul pe salariu, TVA, de altfel cele mai importante surse
fiscale, alimenteaz ă direct bugetul de stat. O parte din veniturile care provin
din impozitul pe salarii se aloc ă ulterior bugetelor locale în raport cu criterii
cum ar fi: num ărul popula Ġieiúcolare din înv ăĠământul preuniversitar,
lungimea drumurilor, lungimea re Ġelelor de canalizare úi apă, numărul
populaĠiei totale, lungimea str ăzilor, num ărul locuin Ġelor, num ărul unităĠilor
administrativ-teritoriale, num ărul de copii din centrele de plasament úi
centre de primire.
Tabelul 37
ExecuĠia bugetului local în anii 1970,1980,1990, 1991-1998
Denumire
indicatori1970 1980 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Venituri
totale 765 1.773 1.345 1.367 4.570 16.410 37.420 76.329 116.583 240.980 313.043
d i n c a r e
Impozite pe
profit – – – 13 31 15 194 228 378 2.273 11.689
1,0% 0,7% 0,1% 0,5% 0,3% 0,3% 0,9% 3,7%
Impozite, taxe de la
populaĠie
– – – 252 445 1.036 2.394 6.013 7.734 12.447 37.652
18,4% 9,7% 6,3% 6,4% 7,9% 6,6% 5,2% 12,0%

FLORICA CHIPEA 360
Alte impozite
directe
– – 185 265 1.123 2.459 10.744 5.511 1.452 1.575
13,5% 5,8% 6,8% 6,6% 14,1% 4,7% 0,6% 0,5%
SubvenĠie de
la buget
– – – 876 3.718 6.370 12.035 20.046 38.282 68.582 87.614
64,1% 81,4% 38,8% 32,2% 26,3% 32,8% 28,5% 28,0%
Cheltuieli
totale, 718 1.734 1.345 1.357 4.569 16.173 36.818 75.531 116.328 240.409 312.115
d i n c a r e
Social
culturale 467 855 560 121 254 4.688 11.536 30.507 44.920 97.682 88.620
65,0% 49,3% 41,6% 8,9% 5,6% 29,0% 31,3% 40,4% 38,6% 40,6% 28,4%
Gospodărie
comunal ă,
locuinĠe
– – – 537 2.647 7.199 13.972 25.166 39.169 75.664 121.087
39,6% 57,9% 44,5% 37,9% 33,3% 33,7% 31,5% 38,8%
Autoritate
executivă
30 51 73 188 497 1.598 3.969 7.487 9.236 23.804 48.500
4,2% 2,9% 5,4% 13,9% 10,9% 9,9% 10,8% 9,9% 7,9% 9,9% 15,5%
AcĠiuni
economice
221 825 690 508 1.106 2.660 7.250 11.770 21.739 40.212 51.359
30,8% 47,6% 51,3% 37,4% 24,2% 16,4% 19,7% 15,6% 18,7% 16,7% 16,5%
După cum rezult ă din tabelul prezentat, începând cu anul 1991, în
totalul veniturilor înregistrate în bugetul jude Ġului Bihor, ponderea cea mai
mare o reprezint ă subvenĠiile de la buget. În anul 1992, subven Ġia de la
bugetul de stat reprezint ă 81,3%. Dup ă anul 1993, ponderea subven Ġiei de
la stat scade continuu, ajungând în anul 1998 la 27,9%. Sc ăderea
subvenĠiei de la buget este acoperit ă într-o anumit ă măsură de creúterea
taxelor de la popula Ġieúi a impozitului pe profit.
Urmărind structura cheltuielilor în cadrul bugetului, constat ăm că
ponderea cea mai ridicat ă o înregistreaz ă cheltuielile sociale, precum úi
cele destinate locuin Ġelorúi gospod ăririi comunale.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 361
Aspecte subiective ale tranzi Ġiei
în JudeĠul Bihor
Metodologia cercet ării
Cercetarea realizat ă de colectivul Catedrei de Sociologie în luna
august 1999 a inclus o anchet ă prin interviuri directe, popula Ġia investigat ă
fiind locuitorii jude Ġului Bihor în vârst ă de cel pu Ġin 18 ani. E úantionul a fost
de tip aleator stratificat.
Stratificarea s-a realizat dup ă tipul localit ăĠii, clasificându-se
localităĠile în trei categorii:
x Oradea;
x alte localit ăĠi urbane;
x sate / comune.
În stabilirea punctelor de e úantionare, s-au respectat ponderile celor
trei categorii de localit ăĠi în popula Ġia judeĠului. În e úantionul rural, selec Ġia
punctelor de e úantionare s-a realizat prin stratificarea comunit ăĠilor rurale
după regiuni de relativ ă omogenitate din punct de vedere socio-cultural:
x nord (zona Marghita);
x central ă (axa E-V);
x sud-est (zona Beiu ú);
x sud-vest (zona Salonta).
Eúantionul final realizat a cuprins 885 de subiec Ġi. Cadrul de
eúantionare l-au constituit listele electorale. Pentru a corecta erorile
introduse în structura pe vârste a e úantionului de vechimea listelor, fiecare
operator a trebuit s ă intervieveze cel pu Ġin un subiect cu vârsta cuprins ă
între 18 úi 21 de ani.
Interviurile s-au realizat cu ajutorul a 40 de operatori, în perioada 1
august-14 august 1999. Verificarea corectitudinii selec Ġiei persoanelor
anchetate úi a aplic ării interviurilor s-a realizat prin contactarea a 20%
dintre subiec Ġii selecta Ġi aleator de pe fi úele de eúantionare ale operatorilor.
Chestionarele completate au fost verificate înaintea alc ătuirii bazei de date;
corectări ulterioare s-au realizat úi prin analizarea computerizat ă a datelor.

FLORICA CHIPEA 362
Pentru colectarea datelor a fost utilizat un chestionar care
materializeaz ă obiectivele proiectului. El este rezultatul opera Ġionalizării pe
mai multe dimensiuni ale cercet ării problematicii de gen în sociologie:
x obiective de via Ġă;
x satisfac Ġieúi calitatea vie Ġii;
x probleme comunitare;
x probleme familiale;
x cunoaúterea drepturilor de politic ă socială.
Pentru caracteristicile sociodemografice importante în descrierea
unei popula Ġii, pentru care exist ă date privind întreaga popula Ġie investigat ă
– cele rezultate în urma ultimului recens ământ, mai ales – distribu Ġiile
obĠinute în e úantionul nostru se abat de la situa Ġia din ansamblul
universului investigat cu mai pu Ġin de 2% în majoritatea cazurilor. În
tabelele de mai jos compar ăm distribu Ġiile pe sexe úi pe naĠionalităĠi din
eúantion cu cele rezultate din recens ământ:
Tabelul 38
Sex E úantion % Recens ământ %
M 49,3 49,1
F 50,7 50,9
NaĠionalitate E úantion % Recensământ %
Români 65,6 66,5
Maghiari 30,3 28,4
Rromi 3,7 3,4
Alta 0,3 1,6
DistribuĠia pe vârste ofer ă o medie de 54,3 de ani pentru e úantionul
cu vârstă minimă de 18 ani. Eroarea standard a mediei ob Ġinute, în valoare
de 0,54, arat ă că, pentru categoria de popula Ġie investigat ă (18 ani úi
peste), eroarea de estimare a mediei în cazul în care e úantionul este
selectat pur aleator ar fi în jur de 2%. Având în vedere c ă selecĠia s-a făcut
prin stratificarea popula Ġiei, aceast ă eroare de estimare este în realitate mai
mică.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 363
Rezultatele
SituaĠia familial ă. Calitatea vie Ġii
Din punctul de vedere al st ării civile, distribu Ġia eúantionului este
următoarea:
Tabelul 39
%
NecăsătoriĠi 14,9
CăsătoriĠi 67,2
RecăsătoriĠi 1,0
DivorĠaĠi 2,9
Văduvi 9,8
Dacă comparăm datele cu cele privind situa Ġia statistic ă prezentat ă
anterior, observ ăm o distribu Ġie asemănătoare a variabilelor. Ponderea cea
mai mare în totalul e úantionului o reprezint ă persoanele c ăsătorite, iar
celelalte categorii reproduc în ponderi apropiate situa Ġia obiectiv ă
consemnat ă prin datele statistice.
SituaĠia familial ă a celor c ăsătoriĠi este prezentat ă în tabelul de mai jos:
Tabelul 40
%
Familie f ără copii minori 36,7
Familie cu 1-2 copii minori 40,1
Familie cu 3 sau mai mul Ġi copii 6,7
Alte situa Ġii 16,2
Mărimea medie a unei familii este de 3,49 persoane, în cazul în
care includem în calculul mediei r ăspunsurile tuturor subiec Ġilor.
Venitul2 mediu pe familii este de 2,3 milioane lei, cu un minim de
0 lei úi maxim de 23 milioane de lei. Prin urmare, pentru cazurile valide
(752), venitul mediu pe membru de familie este de 738 de mii lei, ceea
ce corespunde salariului mediu la nivelul economiei jude Ġului Bihor, de circa
700 de mii lei în anul 1999.

2 Datele au fost culese în luna august 1999.

FLORICA CHIPEA 364
La întrebarea referitoare la estimarea veniturilor totale ale familiei în
raport cu necesit ăĠile, răspunsurile au fost urm ătoarele:
Tabelul 41
% Venit familie/
membru
(mii lei)
LipsiĠi de orice fel de venit 1,9 234
Veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar 20,5 469
Veniturile ajung numai pentru strictul necesar 32,0 631
Veniturile ajung pentru un trai modest, dar cu eforturi 29,2 840
Veniturile ajung pentru un trai modest, f ără eforturi 6,0 1.243
Trăiesc destul de bine 6,2 1.085
Veniturile sunt suficiente, au tot ce le trebuie 2,7 1.623
Nuútiu 0,5 421
Peste 50% din subiec Ġii chestiona Ġi apreciaz ă că veniturile ob Ġinute se
situează sub nivelul necesit ăĠilor, ceea ce demonstreaz ă că nivelul de trai
este scăzut pentru o mare parte a popula Ġiei judeĠului. 35,2% dintre
responden Ġi, cu venituri peste 1.000.000 pe membru de familie, consider ă că
au venituri ce le asigur ă un trai modest úi numai 8,9% apreciaz ă că trăiesc
bineúi foarte bine, având venituri de peste 1.600.000 pe membru de familie.
Problemele familiei
Un lung úir de itemi a vizat identificarea extensiunii unor probleme
sociale în popula Ġia investigat ă. În rândurile de mai jos, descriem
rezultatele ob Ġinute în cadrul sube úantionului de persoane c ăsătorite,
precumúi situaĠia pe grupuri specifice de vârst ăúi gen.
Persoanele c ăsătorite se plâng cel mai frecvent de locul de munc ă
(nesigur sau prost pl ătit)úi de insuficien Ġa veniturilor.
O grupare de aspecte – listate mai jos – produce evalu ări negative în
proporĠii care variaz ă de la 38% la 20%:
x lipsa unui loc de munc ă;
x relaĠii tensionate la serviciu;
x lipsuri privind hrana úi îmbrăcămintea necesare copiilor;
x lipsuri privind cele necesare pentru úcoala copiilor;
x condiĠii necorespunz ătoare de locuit;

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 365
x lipsa unei locuin Ġe proprii pentru tinerii c ăsătoriĠi;
x persoane foarte bolnave în familie;
x discuĠii, tensiuni între so Ġi.
Problemele invocate de subiec Ġi sunt strâns corelate cu situa Ġia
privind nivelul de trai. Subiec Ġii cu un nivel de trai sc ăzut acuz ă cel mai
frecvent lipsa unui loc de munc ă, lipsuri privind cele necesare familiei úi
copilului.
În concordan Ġă cu situa Ġia nefavorabil ă privind locuin Ġele,
reprezentat ă în capitolul anterior, subiec Ġii interoga Ġi invocă frecvent lipsa
locuinĠelor, în special pentru tineri, ca fiind una din problemele cu care se
confruntă frecvent.
În fine, un alt grup de itemi determin ă evaluări negative cu o
frecvenĠă mult mai sc ăzută (3-10%):
x persoane cu handicap;
x persoane dependente de alcool în familie;
x decesul sus Ġinătorului familiei;
x agresiuni, loviri între so Ġi;
x abandon familial, desp ărĠire, separare;
x persecu Ġii, lovirea copiilor;
x neînĠelegeri, tensiuni cu b ătrânii familiei;
x relaĠii proaste cu vecinii;
x minori judeca Ġi sau condamna Ġi;
x adulĠi judecaĠi sau condamna Ġi.
Un caz aparte este cel al tensiunilor dintre so Ġi – menĠionate de 22%
dintre so Ġi – frecven Ġă pe care o consider ăm ridicat ă.
Alt grup de aspecte identificat con Ġine mai ales accidente (deces,
handicap etc.) úi aspecte de domeniul devian Ġei, ceea ce justific ă raritatea
menĠionării lor ca probleme. În lipsa unor date comparative, este greu s ă
judecăm dacă, de exemplu, procentul de 5% de agresiuni conjugale
menĠionate este ridicat sau sc ăzut.
În compara Ġie cu ansamblul e úantionului, persoanele c ăsătorite cu
vârsta sub 30 de ani se plâng mai des de urm ătoarele situa Ġii:
x lipsa locului de munc ă;
x loc de munc ă prost plătit;
x condiĠii necorespunz ătoare de locuit;
x neînĠelegeri cu b ătrânii.

FLORICA CHIPEA 366
Am realizat úi o compara Ġie între r ăspunsurile b ărbaĠilorúi cele ale
femeilor. B ărbaĠii se plâng mai des de condi Ġiile de via Ġă, în timp ce femeile
sunt preocupate mai mult decât b ărbaĠii de calitatea îngrijirii pe care o pot
asigura copiilor.
În ceea ce prive úte structura r ăspunsurilor pe ace úti indicatori, se
pot distinge dou ă categorii de probleme úi, corespunz ător, două categorii
de subiec Ġi. Marea majoritate a subiec Ġilor menĠionează că sunt afecta Ġi de
situaĠia material ă, de condi Ġiile de trai sau de anumite accidente
incontrolabile. De úi în mod logic asemenea necazuri ar trebui s ă fie
asociate cu variabile precum nivelul veniturilor sau ocupa Ġiei, nu se poate
spune că problemele din list ă la care facem referire (primele 14 din list ă
fără itemii 10, 11 úi 12) apar concomitent. Probabil c ă subiectivitatea
subiecĠilor explic ă în parte aceast ă situaĠie. Este, de asemenea, posibil ca
situaĠiile specifice ale subiec Ġilor să explice unele disimilarit ăĠi (cei care nu
au copii nu au probleme cu hr ănirea lor, cei tineri sufer ă mai greu decese în
familie, pensionarii nu pot avea rela Ġii tensionate la locul de munc ă).
Concluzia este c ă o mare parte se plânge de un num ăr destul de
mare de probleme care nu alc ătuiesc un grup foarte structurat în care
apariĠia unei probleme s ă le prezic ăúi pe celelalte. În schimb, a doua
categorie de necazuri (itemii 10, 11 úi 12 úi ultimii 5), referitoare mai ales la
aspecte deviante, tind s ă apară concomitent, ceea ce semnaleaz ă
existenĠa unei categorii de persoane marginale din punct de vedere
economic, cu grad ridicat de risc social úi chiar legal.
Satisfac Ġia faĠă de viaĠă
La întrebarea “Cât de mul ĠumiĠi sunteĠi de felul în care tr ăiĠi?”, 63,5
procente din e úantionul investigat au oferit r ăspunsuri negative (nemul Ġumit
sau foarte nemul Ġumit), aceasta nef ăcând decât s ă confirme existen Ġa
numeroaselor probleme cu care se confrunt ă popula Ġia investigat ă.
DistribuĠia răspunsurilor este urm ătoarea:
Tabelul 42
Gradul de satisfac Ġie faĠă de viaĠă al persoanelor investigate
Cât de mul Ġumit sunte Ġi de felul în care
trăiĠi ? Procent Procent cumulat
Deloc mul Ġumit 17,5 17,5
Nu prea mul Ġumit 46,0 63,5
MulĠumit 31,5 95,0
Foarte mul Ġumit 3,2 98,2

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 367
01020304050
ProcentDeloc mul Ġumit
Nu prea mul Ġumit
MulĠumit
Foarte mul Ġumit
Figura 18 – Gradul de satisfac Ġie faĠă de viaĠă al persoanelor
investigate
Există o corela Ġie semnificativ ă între r ăspunsurile subiec Ġilor la
întrebările vizând gradul de satisfac Ġie în raport cu via Ġaúi nivelul veniturilor,
în sensul c ă subiecĠii deloc mul ĠumiĠiúi nu prea mul ĠumiĠi sunt de fapt cei cu
venituri mici úi modeste, iar cei mul ĠumiĠiúi foarte mul ĠumiĠi sunt cei care
declară că au venituri peste 1.000.000 lei pe membru de familie.
Obiectivul în via Ġă
Una din componentele stilului de via Ġă cu relevan Ġă pentru situa Ġia
economic ă este obiectivul în via Ġă. În cercetarea noastr ă am aplicat testul
Rokeach pentru obiectivele în via Ġă. Rezultatele ob Ġinute sunt sintetizate în
următorul tabel:
Tabelul 43
Obiectivul în via Ġă (rezultatele aplic ării testului Rokeach)
B ărbaĠi Femei Total
% % %
O viaĠă palpitant ă 32 7,5% 15 3,4% 47 5,4%
O viaĠă sigură 101 23,7% 121 27,4% 226 25,5%
O viaĠă de succes 23 5,4% 17 3,9% 40 4,5%
O viaĠă de familie 184 43,1% 210 47,6% 395 44,6%
O viaĠă prosperă 62 14,5% 58 13,2% 123 13,9%
Nuútiu 25 5,9% 20 4,5% 45 5,1%
Total 427 100,0% 441 100,0% 876 100%

FLORICA CHIPEA 368
În sistemul de valori al popula Ġiei judeĠului, pe primul loc se situeaz ă
viaĠa de familie (cu un u úor ascendent al femeilor în raport cu b ărbaĠii),
urmate de aspira Ġia către o via Ġă sigură (de asemenea, femeile dorindu- úi
în mai mare m ăsură acest obiectiv decât b ărbaĠii). Pe locul trei în ierarhia
valorilor se situeaz ă aspiraĠia spre o via Ġă prosperă. AspiraĠia către o viaĠă
palpitant ă sau spre o via Ġă de succes este mai pu Ġin intens ă, cu men Ġiunea
că bărbaĠii sunt cei care sunt mai atra úi de aceste stiluri de via Ġă.
Cunoaúterea drepturilor de asisten Ġă socială
SubiecĠii sondajului confirm ă relativ slaba informare în leg ătură cu
drepturile de protec Ġie social ă. Astfel, la întrebarea “Considera Ġi că aveĠi
cunoútinĠă despre drepturile dvs. de protec Ġie socială?”, doar 57,3 % din cei
intervieva Ġi au răspuns afirmativ, restul r ăspunzând “nu útiu” sau “nu
răspund”.
Tabelul 44
Distribu Ġia răspunsurilor la întrebarea: “Considera Ġi că aveĠi
cunoútinĠă despre drepturile dvs. de protec Ġie social ă?”
%
Da 57,4
Nu 23,5
Nuútiu/Nu răspund 19,1
Total 100,0
Prelucrările statistice au relevat c ă nu exist ă corelaĠii semnificative
între categoria de vârst ă, sex sau localitate la acest indicator. Singurele
deosebiri sunt cele legate de nivelul de instruc Ġie: cum p ăreaúi normal,
persoanele cu un nivel de instruc Ġie mai ridicat au úi cele mai multe
cunoútinĠe asupra propriilor drepturi de protec Ġie social ă. Este tot atât de
adevărat însă că persoanele cu preg ătire ridicat ă au úi cele mai pu Ġine
nevoi de politic ă socială. Aceasta demonstreaz ă necesitatea ca autorit ăĠile
competente s ă depună un efort sporit pentru informarea cet ăĠenilor în
legătură cu drepturile lor de protec Ġie socială.
Mijloace de informare în leg ătură cu drepturile
de protec Ġie social ă
Cunoaúterea drepturilor de protec Ġie socială nu se poate realiza f ără
o informare adecvat ă. Pentru aceasta este necesar ă punerea în eviden Ġă a
surselor de informare ale cet ăĠenilor. Ancheta noastr ă a cuprins úi o

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 369
întrebare în acest sens, subiec Ġilor cerându-li-se s ă enumere principalele
trei surse de informare. Rezultatele sunt urm ătoarele:
Tabelul 45
Sursele de cunoa útere a drepturilor de protec Ġie social ă
%
Din pres ă 56,4
De la TV 47,6
Prin intermediul úcolii 1,6
De la membrii familiei 3,2
De la vecini 4,2
De la rude/prieteni 4,7
Din alte surse 1,4
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%
% Din presa
De la TV
Prin intermediul
scolii
De la membrii familiei
De la vecini
De la rude/prieteni
Figura 19 – Sursele de cunoa útere a drepturilor de protec Ġie socială
După cum se vede din figura de mai sus, presa scris ăúi audiovizual ă
sunt de departe cele mai importante surse de informare în leg ătură cu
protecĠia social ă, asupra lor trebuind dirijat efortul informativ depus de
autorităĠi.
Activitatea prim ăriei
AutorităĠile locale sunt cele care rezolv ă o sumedenie de probleme
ale cetăĠenilor. Opinia subiec Ġilor este împ ărĠită. Astfel, aproape 43% din ei
sunt nemul ĠumiĠi sau foarte nemul ĠumiĠi de activitatea prim ăriei, iar 45%
sunt mul ĠumiĠi sau foarte mul ĠumiĠi.

FLORICA CHIPEA 370
Tabelul 46
Gradul de mul Ġumire fa Ġă de activitatea prim ăriei
Frecven Ġă Procent
Foarte mul Ġumit 53 6,0
MulĠumit 394 44,8
NemulĠumit 263 29,9
Foarte nemul Ġumit 113 12,8
Nuútiu/Nu răspund 58 6,6
Total 881 100,0
DistribuĠia procentual ă a nemul Ġumirilor dup ă tipurile de localit ăĠi
este urm ătoarea:
Tabelul 47
Gradul de mul Ġumire fa Ġă de activitatea prim ăriei, dup ă
tipul de localitate (%)
Sat/comun ă Oraú mic Oradea
Foarte mul Ġumit 8,9 3,8 1,6
MulĠumit 50,6 42,1 56,9
NemulĠumit 25,5 35,3 35,6
Foarte nemul Ġumit 11,7 15,0 13,4
Nuútiu/Nu răspund
Total 100 100 100
După cum se observ ă din tabelul de mai sus, procentul cel mai
ridicat de nemul ĠumiĠi se întâlne úte în ora úe; comunit ăĠile rurale, de úi
confruntându-se cu reale probleme, nu atribuie prim ăriilor cauza acestora.
NemulĠumirile la adresa activit ăĠii primăriei se refer ă la:
Tabelul 48
Tipuri de nemul Ġumiri la adresa prim ăriei
Procent
Probleme personale 11,8
Probleme ale comunit ăĠii 68,1
Ambele tipuri de probleme 19,1
Total 100
Aceste rezultate denot ă o percep Ġie acută a nerezolv ării
problemelor comunitare, care reprezint ă peste dou ă treimi din problemele
sesizate de responden Ġi.

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 371
Concluzii
Procesul de tranzi Ġie spre economia de pia Ġă a generat pentru via Ġa
comunităĠilor din jude Ġul Bihor, pe lâng ă efectele de ordin pozitiv, de
necontestat de altfel, o serie de disfunc ĠionalităĠi, de probleme sociale.
Dintre problemele cu care se confrunt ă comunit ăĠile din aceast ă
zonă a Ġării, studiul nostru le-a reliefat în special pe cele pe care vom
încerca în sintez ă să le punct ăm în încheiere.
Ca urmare a tendin Ġelor de sc ădere a produc Ġiei în toate ramurile
economice ale jude Ġului, popula Ġia ocupat ă a manifestat în întreaga
perioadă analizată o scădere continu ă, afectând în special tinerii.
Ca urmare a politicilor de eficientizare a activit ăĠilor economice, înc ă
în anul 1991 a fost legiferat un fenomen nou pentru economia jude Ġului,
respectiv úomajul, care a afectat atât material, cât úi psihologic un segment
social semnificativ. De úi rata úomajului este mai redus ă decât cea
aúteptatăúi decât cea la nivel na Ġional, fenomenul în sine este perceput de
populaĠia judeĠului ca un factor de insecuritate, producând motive de
neliniúte. Ancheta realizat ă în rândul popula Ġiei a scos în eviden Ġă că pe
primul loc între dificult ăĠile vieĠii se situeaz ă problemele legate de g ăsirea
unui loc de munc ăúi, legat de aceasta, veniturile mici úi nesigure.
Dintre localit ăĠile judeĠului, cele mai afectate din acest punct de
vedere sunt: ùuncuiuú, Derna, Pope úti, Dobre úti,ùtei, Nucet úi Borod, zone
în care a fost dezvoltat ă o singur ă ramură industrial ă, respectiv mineritul,
iar acum lichidarea minelor a disponibilizat cea mai mare parte a popula Ġiei.
Aceste familii sunt aruncate astfel sub pragul s ărăciei, fără nici o posibilitate
de reintegrare profesional ă.
Prin urmare, consider ăm că cea mai important ă problem ă ce se
impune a fi solu Ġionată de comunit ăĠile locale prin mobilizarea tuturor
resurselor posibile este cea legat ă de cererea de noi locuri de munc ă.
x Diminuarea veniturilor popula Ġiei, combinat ă cu cre úterea
continuăúi într-un ritm mai accelerat a pre Ġurilor pentru bunurile de consum
úi servicii, a dus la sc ăderea drastic ă a salariului real al popula Ġiei, astfel
încât în anul 1997 acesta reprezenta 59,2% din salariul real aferent anului
1990. Veniturile mici ob Ġinute sunt insuficiente pentru asigurarea
trebuinĠelor membrilor familiilor, fapt reflectat úi în structura cheltuielilor de
consum. În acest sens, în perioada tranzi Ġiei creúte constant ponderea
cheltuielilor pentru alimente în structura cheltuielilor de consum, ceea ce indică accentuarea gradului de s ărăcie. Datele obiective, precum úi cele
subiective dovedesc c ă societatea bihorean ă se polarizeaz ă tot mai

FLORICA CHIPEA 372
accentuat în boga Ġiúi săraci. Din p ăcate, datele subiective concretizate în
răspunsul la întrebarea referitoare la gradul de satisfac Ġie în viaĠă, corelate
puternic cu nivelul veniturilor, atest ă că 63,5% din membrii e úantionului se
declară deloc mul ĠumiĠi de via Ġa zilnică (17,5%) úi nu prea mul ĠumiĠi
(46,0%). O pondere rezonabil ă, de 31,5%, se declar ă mulĠumiĠi, adică au
venituri care le satisfac la nivel corespunz ător necesit ăĠile familiei, iar 3,2%
se declar ă foarte mul ĠumiĠi. Aceútia din urm ă sunt cei cu venituri mari, de
peste 1.200.000 pe membru de familie, sunt cei care úi-au construit în
această perioad ă locuinĠe la nivelul standardelor europene úi care au
achiziĠionat automobile proprietate personal ăúi alte bunuri, care au f ăcut
ca din acest punct de vedere indicatorii respectivi la nivelul jude Ġului să
depăúească media de la nivel na Ġional.
x Disparit ăĠile se accentueaz ăúi în ceea ce prive úte mediul de
rezidenĠă, în sensul c ă veniturile cele mai mici sunt ob Ġinute de c ătre
salariaĠii din agricultur ă, ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare
este cea mai ridicat ă în structura consumului popula Ġiei de Ġărani, locuin Ġele
cele mai slab dotate cu instala Ġii de termoficare, cu electricitate, cu baie,
closet cu baie úi alte facilit ăĠi sunt, de asemenea, cele situate în mediul
rural. Dac ă mai luăm în considerare úi faptul c ă în mediul rural activeaz ă
73% din totalul cadrelor didactice necalificate, c ă dispensarele din mediul
rural sunt cele mai slab dotate cu baz ă material ăúi cu personal cu
pregătire corespunz ătoare, consider ăm că sunt cumulate suficiente
temeiuri care fundamenteaz ă concluzia conform c ăreia popula Ġia din mediul
ruralúi în special din satele situate la mare distan Ġă de ora úe este
predispus ă în mai mare m ăsură sărăcieiúi căúansele de acces ale copiilor
spre forme de înv ăĠământ superioare úi spre meserii de prestigiu sunt mult
mai reduse decât ale celor din mediul urban.
Pentru a evita reproducerea úi adâncirea s ărăciei în mediul rural,
consider ăm că ar trebui rev ăzute criteriile de subven Ġionare a bugetelor
comunale úi, pe de alt ă parte, promovarea unei politici în domeniul
agriculturii care s ă ducă la rentabilizarea activit ăĠilor agricole. O alt ă
problemă, de aceast ă dată de ordin demografic, se refer ă la sporul natural
al popula Ġiei judeĠului, care în perioada tranzi Ġiei se men Ġine negativ (pân ă
la 4‰). La realizarea sporului negativ contribuie, pe de o parte, fertilitatea în scădere a popula Ġiei feminine, care este mai ridicat ă decât media la nivel
naĠional,úi pe de alt ă parte, mortalitatea infantil ă, mult mai ridicat ă decât
media mortalit ăĠii la nivelul României.
În ceea ce prive úte fertilitatea, se constat ă că în mediul rural are o
valoare aproape dubl ă faĠă de mediul urban, ceea ce denot ă că nu atât
nivelul de trai este factorul care o influen Ġează, cât mai ales un anumit

ASPECTE ALE TRANZI ğIEI ÎN COMUNIT ĂğILE BIHORENE 373
sistem de valori, poate chiar un nivel cultural specific. În mediul rural
femeile au un nivel de instruc Ġie mai redus, ocupa Ġii care le permit s ă
rezerve mai mult timp cre úterii copiilor. Pe de alt ă parte, în mediul rural sunt
mai frecvente familiile extinse, gospod ăriile în care convie Ġuiesc trei sau
patru genera Ġii. Astfel, p ărinĠii sau bunicii se ocup ă de îngrijirea úi creúterea
copiilor, motiv pentru care familiile din mediul rural opteaz ă pentru un
număr mai mare de copii.
Mortalitatea mai ridicat ă s-ar putea datora, dup ă cum am men Ġionat
deja, unui model de consum specific acestei zone, în care predomin ă, după
cum a reie úit din datele analizate, gr ăsimile, carnea, produsele din cereale
ce ar putea genera bolile cardiovasculare sau neoplaziile, boli care cauzează în cea mai mare m ăsură mortalitatea în jude Ġul Bihor. O alt ă
cauză care se asociaz ă cu cea men Ġionată constă în faptul c ă situaĠia bazei
materiale din s ănătate este sub nivelul mediei pe Ġarăúi mult sub nivelul
standardelor europene, dup ă cum au demonstrat datele analizate. Faptul
că în ultimii doi ani natalitatea a înregistrat o u úoară creútere, ceea ce a
dus la atenuarea sporului natural negativ de la 4 la 2 la mia de locuitori, ne îndreptăĠe
úte să credem c ăúiúocul tranzi Ġiei, nesiguran Ġa viitorului s ă fi fost
cauze care au dus la op Ġiunea familiilor pentru amânarea fertilit ăĠii.
x Speran Ġa în redresarea sporului natural este întemeiat ăúi de
constatarea conform c ăreia în societatea bihorean ă familia reprezint ă una
din valorile cele mai importante ale indivizilor. Aceast ă constatare se
bazează pe datele statistice obiective, care reliefeaz ă faptul c ă ponderea
cea mai mare în rândul popula Ġiei o reprezint ă persoanele c ăsătorite, că
celibatul este o form ă alternativ ă a vieĠii de familie destul de izolat ă,
preferată mai ales de b ărbaĠi, că rata divor Ġurilor este mult mai redus ă la
nivelul jude Ġului Bihor. Datele statistice sunt confirmate úi de distribu Ġia
eúantionului construit pe alte criterii decât starea civil ă, precum úi de
răspunsul la întrebarea care vizeaz ă sistemul de valori (obiectivul în via Ġă)
al subiec Ġilor. Dintre variantele de r ăspuns prezentate, subiec Ġii au ales în
proporĠie de 46,3% varianta o via Ġă de familie, urmat ă de o alt ă variantă
care se asociaz ă de regul ă,úi anume “o via Ġă sigură” cu 26,1% úi de “o
viaĠă mai prosper ă” cu 13,2%. Variantele “o via Ġă palpitant ă”, “o viaĠă de
succes” sunt obiective de via Ġă pentru un num ăr mai redus de subiec Ġi,
respectiv pentru 5,5% úi 4,7%.
DivorĠul, deúi legal posibil, nu este prea agreat de societatea
bihorean ă, iar familiile care recurg la divor Ġ motiveaz ă această hotărâre prin
neînĠelegeri, violen Ġă, alcoolism, a úa cum a reie úit dintr-o alt ă cercetare a
noastră. Răspunsurile la întrebarea referitoare la problemele familiei
confirmă această cauzalitate, printre problemele cu care se confrunt ă

FLORICA CHIPEA 374
familia subiec Ġii enumerând: agresiuni, loviri, persecu Ġii, lovirea copiilor,
tensiuni etc.
x Familiile cu climat afectiv nefavorabil, generat de consumul de
alcool, de neajunsuri materiale, de nivel de instruc Ġie scăzutúi, în general,
de perpetuarea unor modele de via Ġă conflictuale, sunt cele care
abandoneaz ă copiii, îi expun situa Ġiei de a tr ăi în strad ă din cerúitúi din furt,
creând fenomenul care se tot amplific ă de “copii ai str ăzii” greu de evaluat
úi de controlat. Din astfel de familii provin în cea mai mare m ăsurăúi
infractorii de diferite tipuri, în special recidivi útii (aceste constat ări au fost
generalizate dintr-o alt ă cercetare a noastr ă, expusă pe larg în lucrarea
Sociologia comportamentului infrac Ġional ). Accentuarea analfabetismului,
prin neúcolarizarea unui num ăr tot mai mare de copii de vârst ăúcolară, aúa
cum au atestat analizele efectuate, va fi de natur ă să ducă la amplificarea
numărului de familii dezorganizate, cu climat educa Ġional nefavorabil, iar
efectul, adic ă mulĠi copii ai str ăzii, mulĠi infractori, va fi úi mai greu de
stăpânit. Preîntâmpinarea unor astfel de fenomene presupune crearea de
locuri de munc ă suficiente, care s ă asigure venituri corespunz ătoare
membrilor societ ăĠii, asigurarea de condi Ġii materiale úi sociale astfel încât
învăĠământul s ă fie accesibil pentru to Ġi copiii úi, pentru cazuri de excep Ġie,
asigurarea unor sume rezonabile de ajutor social achitate la timp pentru segmentul de popula Ġie aflat în nevoie. Dup ă cum au ar ătat datele cuprinse
în analiza noastr ă, în anul 1999 au fost aprobate doar circa 10% din
numărul cererilor de ajutor social depuse la prim ăriile din jude Ġ, din care s-a
plătit o parte neînsemnat ă. Cu aceast ă ocazie s-a constatat c ă ponderea
cea mai mare a celor care solicit ă ajutor social, care solicit ă masă la
cantină sau care î úi abandoneaz ă copiii, care apoi sunt institu ĠionalizaĠi,
sunt rromii (problem ă care va constitui obiectul unei cercet ări complete a
catedrei noastre).
Pentru a putea beneficia de m ăsurile stabilite de Guvernul României
în scopul asigur ării protec Ġiei sociale, popula Ġia trebuie s ă dispună de un
număr de condi Ġii materiale úi educaĠionale. A úa cum a reie úit din
răspunsurile la întreb ările vizând sursele de cunoa
útere a drepturilor de
protecĠie social ă, majoritatea subiec Ġilor se informeaz ă despre aceste
drepturi din presa scris ă (deci trebuie s ăútie să citească)úi de la TV (ceea
ce înseamn ă că locuinĠa în care tr ăieúte trebuie s ă fie dotat ă cu televizor úi
radio), celelalte surse (de la úcoală, prieteni, rude, membrii familiei)
ocupând locuri nesemnificative.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 375
UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE.
ROLUL PROBA ğIUNII ÎN
ADMINISTRAREA JUSTI ğIEI
JUVENILE ùI COMUNITARE
Graham W. GILES
Nu există în lume sistem de justi Ġie pentru minori sau adul Ġi care să
poată fi preluat ca atare de România pentru a satisface rapid nevoile
reformei. Oricum, exist ă lecĠii/lucruri valoroase de înv ăĠat din istoriile de
succes sau din gre úelile altora. Nu exist ă soluĠii teoretice simple, dar un
singur lucru este clar: România are nevoie de o poli Ġie puternic ă, modern ă,
profesional ă, european ăúi de servicii de proba Ġiuneúi în închisori.
Aceste servicii trebuie s ă fie:
xintegrate , cu accent pe administrarea justi Ġiei comunitare în ceea
ce priveúte stilul opera Ġionalúi
xholiste , în ceea ce prive úte responsabilit ăĠile lor sociale, politice
úi economice.
România, ca úi alte Ġări ale Europei, se afl ă într-un proces poten Ġial
periculos al tranzi Ġiei, cu un viitor imprecis/neclar. Schimbarea este sigur ă,
dar alegerea noastr ă este între a ne crea singuri viitorul úi a sta deoparte,
privind cum al Ġii îl creeaz ă pentru noi.
Următorul plan de ac Ġiune pentru introducerea justi Ġiei comunitare úi
a serviciului de proba Ġiune pentru infractorii români úi pentru victime ale
criminalit ăĠii a fost prezentat pentru prima dat ă directorului general al
penitenciarelor, în iunie 1994. La invita Ġia acestuia, a fost apoi înaintat ca
propunere guvernului úiúefului serviciului de personal din închisori în
septembrie 1994. Un articol în care sunt accentuate principalele elemente a fost publicat mai târziu în jurnalul oficial, Revista de ùtiinĠă Penitenciar ă, în
ianuarie 1995.1 În timpul lunilor care au urmat, în cooperare cu oficiali ai
Ministerului de Justi Ġie, a fost elaborat ă o strategie pentru o schem ă pilot
aplicată la Arad, conceput ăúi prezentat ă în termeni practici concre Ġi, sub

1 Giles, G. W., Social Reintegration, a Key to Justice in Romania?, "Revista de
ùtiinĠă Penitenciar ă", ian., Bucure úti, 1995.

GRAHAM W. GILES 376
denumirea de “Un parteneriat pentru justi Ġie”, spre a fi implementat ă de
către organiza Ġia nonguvernamental ă britanică "Europa pentru Europa" úi
Ministerul Român de Justi Ġie, cu sprijinul profesorilor universitari englezi, al
serviciilor de proba Ġiuneúi al speciali útilor în reforma penal ă.
În timp ce versiunile proba Ġiunii sunt considerate ca un principiu
socializator pentru justi Ġie în majoritatea democra Ġiilor vestice, acest
serviciu este mai influent în acele Ġări, ca Marea Britanie úi Olanda, care
sunt caracterizate de o tradi Ġie protestant ă a filantropiei. În culturile romano-
catolice, precum Fran Ġaúi Spania, fenomenul este mai pu Ġin dezvoltat.
TradiĠia creútin-ortodox ă a României î úi are propria ei istorie impresionant ă
privind ini Ġiativele sociale. Expansiunea rapid ă a bisericilor neoprotestante,
refăcute dup ă anii de persecu Ġie cumplit ă, devenind active în orice domeniu
al dezvolt ării civile úi sociale, reînnoirea voluntarismului úi a grijii pentru
oameni sunt fapte observabile úi care necesit ă suport. Aceasta conduce la
concluzia c ă modelul proba Ġiunii care poate combina motiva Ġiile
profesionale úi altruiste ar oferi un r ăspuns constructiv úi susĠinut la fluxul
de devian Ġă juvenilăúi a tinerilor adul Ġi care inund ă Europa Central ă. O
paradigm ă relaĠională reintegrativ ă pentru justi Ġie a fost introdus ă în acest
program care se aplic ă identităĠii culturale úi nevoilor societ ăĠii civile
româneúti.
De-a lungul secolului 20, proba Ġiunea în Anglia a reprezentat o
perspectiv ă liberală în justi Ġie. Acest fundament filozofic s-a aflat sub
presiune din partea guvernului Marii Britanii, unii comentatori considerând-o ameninĠătoare la adresa valorilor fundamentale ale asisten Ġei sociale úi
principiilor acesteia. Cu 30 de ani în urm ă, rolul tradi Ġional al ofi Ġerului de
probaĠiune era definit de c ătre S. R. Eshelby în cadrul no Ġiunii de
studiu/munc ă socială de caz (social casework). Aceasta a fost descris ă ca
fiind “o art ă în care cunoa úterea/înĠelegerea útiinĠei relaĠiilor umane úi
dobândirea de calit ăĠi în cadrul acestor rela Ġii sunt utilizate pentru a
mobiliza capacit ăĠi ale individului, resurse ale comunit
ăĠii, corespunz ătoare
adaptării clientului la ceilal Ġi sau la orice parte a întregului s ău mediu”.2
Scopul principal al supravegherii prin serviciul de proba Ġiune în Anglia úi
ğara Galilor implic ă încă asigurarea reabilit ării infractorului, dar pedeapsa,
protecĠia public ăúi prevenirea altor fapte criminale sunt mai puternic
accentuate. Mai mult, standardele na Ġionale de proba Ġiune cer ca

2The Howard Journal of Criminal Justice , vol. 34, no. 2, p. 136-150, 1995; The
Probation Officer as a Caseworker, Criminal Justice Pre and Post , October
1992.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 377
programele de supervizare s ă devină mai “solicitante úi eficiente”.3 Nu
există date conform c ărora controlul, condi Ġiile punitive fac din proba Ġiune
un proces mai eficient în termenii evit ării recondamn ărilor. Succesul
măsurat în ace úti termeni este irelevant pentru teoreticienii intimid ării –
regimurile din închisori sunt suportate în ciuda ratei înfrico úătoare a
recidivismului.4 Guvernul britanic s-a convins în timpul cabinetului Thatcher
că costul trimiterii mai multor infractori în închisoare úi reducerea aspectelor
asistenĠei sociale ce Ġin de proba Ġiune sunt chestiuni de politic ă importante,
în ciuda costurilor enorme.
Principiul individualismului în sistemele de justi Ġie penal ă
democratice se afl ă în contradic Ġie cu formulele de intimidare pur ă în cadrul
cărora o fapt ă anume este pedepsit ă printr-o sentin Ġă predeterminat ă.
Această filozofie a fost tema dominant ă a practicii judiciare în România.
Intimidarea produce teroare în inimile úi minĠile celor ce se gândesc s ă
săvârúească un act antisocial. Exist ă ceva implicit nedrept în pedepsirea
unei persoane, ne Ġinându-se cont de motiva Ġia ei sau a lui, de circumstan Ġe
úi comportamentul anterior, ci doar pentru a-i intimida pe al Ġii.ùtiinĠific,
există puĠine date pentru a ar ăta că intimidarea influen Ġează
comportamentul criminal al celor ce sunt predispu úi să încalce legea.
“Acest lucru este caracteristic Ġărilor în care autoritatea central ă este
dubioasă sau slab ă, în care condamnarea pentru crime de orice fel de
semnifica Ġie social ă sau politic ă tinde s ă fie mai degrab ă asprăúi să
urmeze principiile inflexibile ale intimid ării”.5
Modelele europene de proba Ġiune furnizeaz ă cheia sentin Ġei
individualizate ca mijloc important de evaluare a culpabilit ăĠii unui infractor
úi ca agen Ġie profesional ă pentru confruntarea cauzelor actuale ale crimei
comise, care pot conduce la un posibil comportament similar, dac ă acestea
nu sunt identificate, în Ġeleseúi soluĠionate. De asemenea, proba Ġiunea îúi
propune minimizarea impactului negativ asupra individului în contactul cu sistemul justi Ġiei penale. Întotdeauna va exista o cerere în societate pentru
agenĠi ai justi Ġiei pentru a exprima indignarea cet ăĠenilor care se supun
legii, împotriva acelora care încalc ă regulile cet ăĠeneúti. Totuúi, un echilibru
este necesar în orice sistem legislativ penal, un mediator al propor Ġiilor
dintre:

3British Journal of Psychiatric Social Work , vol. 7, no. 3, p. 126, 1962;
National Standards for the Supervision of Offenders in the Community , 1995,
p. 2, 17, HMSO, London.
4 Jordan, W., Invitation to Social Work , Basil Blackwell, p. 128, 1987.
5 Jordan, W., op. cit. , p. 125.

GRAHAM W. GILES 378
x pedeaps ăúi tratament;
x control úi îngrijire;
x ruúineúi reabilitare.
Costulúi semnifica Ġia pedepsei unui de Ġinut necesit ă o măsurare a
costurilor economice úi sociale ale sentin Ġei respective pentru societate în
sine. Victimele au dreptul, de asemenea, s ă fie auzite:
x nu numai în ceea ce prive úte daunele;
x refacerea rela Ġiilor periclitate;
x protecĠia împotriva unor viitoare fapte criminale.
Scopul principal al unui cod penal este controlul social. De aceea,
“socializarea”, mai degrab ă decât “moralizarea”, indic ă criteriile prin care
poate fi evaluat succesul sau e úecul acestuia. Proba Ġiunea ofer ă o influen Ġă
umanăúi morală, dar practicienii lucreaz ă într-un context unde
eficacitatea/promptitudinea ac Ġiunilor politice r ăspunde presiunii mass-
mediaúi opiniei publice.6 În realizarea programelor de preg ătire intensiv ă
pentru "consilierii de proba Ġiune" români úi ofiĠerii din închisori este necesar
aĠine cont de recentele dezbateri profesionale care ghideaz ă filozofia
Administra Ġiei JustiĠiei Comunitare în Marea Britanie úi în alte Ġări. Mike
Nellis, profesor universitar în studii de proba Ġiune, a argumentat faptul c ă
valorile profesionale trebuie s ă devină mai complexe din punct de vedere
criminalistic. El a propus "o reconceptualizare fundamental ă" centrat ă pe
noĠiuni ca:
x anti-închisoare/alternative;
x justiĠie restauratoare;
x siguran Ġă publică.
Nellis a argumentat c ă, pentru a rezista impunerii politice a unei
identităĠi punitive a proba Ġiunii, practicienii nu trebuie numai s ă-úi
dovedeasc ă eficienĠaúi eficacitatea ca asisten Ġi sociali, dar úi legitimitatea
lor ca agen Ġi ai reformei justi Ġiei comunitare.7
Specialiútii în proba Ġiuneúi practicienii trebuie s ă se preg ătească,
atrage aten Ġia Nellis, pentru momente de violen Ġă. Acest lucru este în mod
special relevant pentru România în tranzi Ġia de la centralismul na Ġional la

6 Nellis, M., Probation Values for the 1990s . "The Howard Journal of Criminal
Justice", vol. 24, no. 1, Feb. 1995, p. 34.
7 Nellis, M., op. cit. , p. 19-44.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 379
capitalismul multina Ġional. Invocându-i pe Galbraith úi Chomsky8, Nellis
prevede un viitor al puterii statului corporatist úi o accentuare a cet ăĠeniei,
în cadrul c ărora se pot dezvolta forme noi úi complexe de totalitarism. “Este
o nevoie urgent ă a speciali útilor criminologi úi a teoreticienilor în asisten Ġa
socială de a înĠelege practicile culturale úi administrative care au contribuit
la totalitarism în trecut úi de a analiza formele sale incipiente în prezent”.9
Una dintre predic Ġiile lui Galbraith se refer ă la “posibilitatea cre úterii
autorităĠii opresive în zonele urbane p ărăsite”.10 Valorile umane
democratice pot fi subminate dac ă obsesia ordinii úi a realiz ării distruge
gândirea moral ă. “Sistemul justi Ġiei penale reprezint ă pentru fiecare dintre
noi o parte a calit ăĠii noastre de cet ăĠean/cetăĠenieiúi nu numai o arm ă
împotriva contravenien Ġilor”.11
În România postcomunist ă orice administra Ġie nouă a proba Ġiunii va
avea nevoie de o în Ġelegere a misiunii úi a scopului s ău, va necesita, de
asemenea, o preg ătire relevant ă, proceduri de selec Ġieúi apoi standarde
naĠionale. Credibilitatea, integritatea úi identitatea profesional ă a ofiĠerilor
de proba Ġiune britanici s-au îmbun ătăĠit de-a lungul a peste 100 de ani de
când au ap ărut ca misionari cre útini ai cur Ġii de poli Ġie, în timpul unei
perioade de intoleran Ġă socială extremăúi sărăcie. În ultimii ani, practicienii
probaĠiuniiúi-au dovedit lor în úiúi că sunt capabili s ă abordeze nu numai
nevoile sociale, dar, mai degrab ă, comportamentul deviant, prin programe
care să ofere alternative eficiente la deten Ġia unor infractori periculo úi. În
mod gradual, s-a dezvoltat o specialitate, cu ofi Ġeri adesea lucrând în
echipe, întâlnind oameni afla Ġi în diverse stadii ale procesului penal, cu
pedepse în serviciul comunit ăĠii sau isp ăúind pedepse în închisoare, sau
oameni afla Ġi în stadiul de reabilitare. Sunt utilizate programe diverse
privind toate tipurile de comportament victimizant: educarea alcoolicilor úi
consumatorilor de droguri, terapia anxiet ăĠii, grupuri de violatori, ho Ġi de
maúiniúi proiecte pentru jefuitori. Supervizarea úi supravegherea include,
de asemenea, asigurarea unor condi Ġii de via Ġă specializate pentru
infractorii ce au nevoie de un sprijin îndeaproape, pentru a le stabiliza comportamentul úi a le observa independen Ġaúi refacerea rela Ġiilor în
cadrul comunit ăĠii. La fiecare nivel, raportul cost-eficacitate úi valoarea

8 Chomsky, N., Necessary Illusions. Thought Control in Democratic Societies ,
CBS Enterprises, Montreal, 1989. Galbraith, J. K., The Culture of Containment , Harmondsworth, Penguin, 1992.
9 Nellis, M., op.cit ., p. 36.
10 Galbraith, J. K., op. cit. , p. 172.
11 Lacey, Pendleton, Read, The righting of wrongs, JotP, 19.2.83.

GRAHAM W. GILES 380
strategiilor de proba Ġiune prezint ă un avantaj net în compara Ġie cu opĠiunile
pentru deten Ġia infractorilor respectivi.
De-a lungul a 20 de ani, începând de la mijlocul anilor '70, ofi Ġerii de
probaĠiune din Marea Britanie trebuia s ă posede o diplom ă de studii în
asistenĠă socială. În octombrie 1995, secretarul britanic al afacerilor interne
úi-a declarat inten Ġia de a aboli aceast ă cerinĠă. S-au făcut noi aranjamente
iar aplica Ġia direct ă cerea demonstrarea competen Ġei, implementarea
procedurilor relevante úi întărirea disciplinei morale. Instruirea respectiv ă
intenĠiona să înlocuiasc ă studiile universitare cu scopul de a atrage
personal fost militar printre recru Ġii serviciului de proba Ġiune. În anii '90 s-au
operat schimb ări importante în cadrul poli Ġiei britanice úi al practicii
probaĠiunii. Cultura, mentalitatea, practicile de lucru, valorile,
responsabilitatea public ăúi influen Ġa politic ă s-au orientat spre o
accentuare a eficacit ăĠii, eficien Ġei, protec Ġiei publice úi colabor ării în lupta
împotriva criminalit ăĠii. Deúi la prima vedere alian Ġa dintre proba Ġiuneúi
poliĠie apărea ca neconfortabil ă pentru ambele profesiuni, au existat înt ăriri
semnificative ale legii úi beneficii corective:
x O mai bun ă protecĠie publică, în special a celor vulnerabili;
x O mai bun ă informare asupra contravenien Ġilorúi victimelor în
procesul de decizie în leg ătură cu urmărirea cazurilor de c ătre
poliĠie;
x Programe interdisciplinare în cadrul comunit ăĠii pentru tinerii
infractori;
x Un management mai bun în cazul infractorilor periculo úi, în
special al celor elibera Ġi din închisoare;
x O mai bun ă imagine a celor dou ă servicii, respect úi încredere
din partea comunit ăĠii, mass-media úi politicienilor, ca r ăspuns la
temerile lor;
x O mai bun ă implementare a standardelor Na Ġiunilor Unite úi
Europei care se bazeaz ă foarte mult pe colaborarea între agen Ġii;
x O mai bun ă utilizare a resurselor, pentru ob Ġinerea de beneficii
economice úi rezultate m ăsurabile. O abordare proba Ġiune/poliĠie
pentru solu Ġionarea conflictelor locale este extrem de eficient ă în
termeni de cost în compara Ġie cu aglomerarea din închisori úi
construc Ġia de noi penitenciare. Ace úti bani sunt mult mai
productivi atunci când sunt cheltui Ġi pe dezvoltare local ă, prin
desfăúurarea mai multor ofi Ġeri de poli Ġie comunitari úi a
consilierilor de proba Ġiune;

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 381
x O mai bun ă planificare a politicii comunitare în special în ora úe.
Centrare pe protec Ġia copilului, prevenirea alcoolismului úi
consumului de droguri úi a violen Ġei domestice;
x O mai bun ă cercetare comunitar ă/feedback prin anchete asupra
victimizării, implicând parteneriatul local pentru a identifica
cauzele criminalit ăĠiiúi strategiile de reducere a riscului;
x InovaĠii valoroase prin intermediul dialogului profesional. Acesta
conduce la analize mai corecte/precise privind infractorii, bazate pe profilul actelor, inteligen Ġa însumat ă, experien Ġa localăúi
introspec Ġii obiective din cercet ări asupra victimiz ăriiúi
criminalistice.
Când au fost lansate programele de înv ăĠământ voca Ġional în
România, prin proiectul “Un parteneriat pentru justi Ġie”, candida Ġii selecta Ġi
proveneau din domenii diferite, cu background-uri diferite, având studii superioare sau fiind voluntari ce lucrau în diverse profesii sau erau angaja Ġi
în sistemul penitenciarelor. Aceasta a permis o dezvoltare conceptual ă
rapidă a proba Ġiunii, fără a compromite evaluarea eficacit ăĠii. Primul stadiu
al strategiei funda Ġiei “Europa pentru Europa” a constat în introducerea unui
curs de înv ăĠare voca Ġională intensiv, constituit din 15 module care au
acoperit principiile actuale ale teoriei úi practicii proba Ġiunii. Candida Ġii au
fost selecta Ġi pe baza a trei criterii:
x experien Ġă úi motivaĠie;
x caracter úi capacităĠi de comunicare;
x aptitudini intelectuale necesare ob Ġinerii certificatului funda Ġiei,
inclusiv abilitatea de a scrie rapoarte de anchet ă socială.
Certificatul ob Ġinut în urma frecvent ării cursului a devenit baza
pentru preg ătirea continu ă în domenii relevante pentru cerin Ġele practicii,
avându-se în vedere teme precum "educa Ġia împotriva consumului de
alcool", "terapii ale anxiet ăĠii", "prevenirea consumului de droguri" úi
"abilităĠi sociale". Materialele programului au fost furnizate atât ofi Ġerilor din
închisori, cât úi voluntarilor din comunitate, pentru a observa procese ca
integrarea úi cooperarea. Toate materialele printate úi accesul la training au
fost posibile pentru oricine altcineva din sistem care a dorit s ă participe la
programul “Un parteneriat pentru justi Ġie”. Tinerii avoca Ġiúi asistenĠii sociali
au fost în mod special încânta Ġi să participe.
Propunerile guvernului conservator pentru proba Ġiune în Anglia úi
ğara Galilor au fost fondate pe convingerea c ă un serviciu strict ar fi mai
bunúi că închisoarea face fa Ġă foarte bine. În condi Ġiile de schimbare rapid ă

GRAHAM W. GILES 382
a mediului european, contravenien Ġii ajung în centre de proba Ġiuneúi
închisori cu probleme legale complexe úi cu probleme sociale greu de
soluĠionat. Ofi Ġerulúef de proba Ġiune, Gordon Read, în raportul s ău anual
din 1994/5 asupra Serviciului Devon, remarca: “Personalul care lucreaz ă în
probaĠiune trebuie s ă se confrunte cu distrugeri, disperare, depresie úi
pericol, pe care aceste stiluri de via Ġă le pot genera. O astfel de munc ă cere
devotament úi rezisten Ġă emoĠională, necesitând o concentrare permanent ă
pentru îmbun ătăĠirea aptitudinilor úi a eficacit ăĠii. Din acest motiv personalul
din proba Ġiune trebuie s ă posede cea mai bun ă instruire profesional ăúi
pregătire voca Ġională”.12
Michael Howard a fost responsabil pentru Biroul Afacerilor Interne în
Cabinetul John Major. Consultarea de c ătre acesta a documentelor de
cercetare ale guvernului a indicat o preferin Ġă politică pentru justi Ġia asprăúi
un dezgust pentru tradi Ġia asisten Ġei sociale în proba Ġiuneúi în ceea ce
priveúte pedepsele în serviciul comunit ăĠii. În disputarea eficacit ăĠii
supervizării prin proba Ġiune în reducerea recidivismului, fostul secretar
britanic al afacerilor interne a citat în mod inten Ġionat gre úit statisticile
studiului s ău departamental, prin omiterea a úa-numitelor "pseudo-
recondamn ări", care trebuie ajustate înaintea oric ăror compara Ġii între
opĠiunile de deten Ġie (în cadrul Conferin Ġei ofiĠerilorúefi de proba Ġiune,
octombrie 1995). Aceasta implic ă înregistrarea datei faptei criminale, úi nu
a datei recente a condamn ării, care poate distorsiona în mod semnificativ
analizaútiinĠifică atunci când faptele multiple apar cu date ale procesului
diferite. Când statisticile sunt adaptate úi iau în considerare "pseudo-
recondamn ările", criminali útii sunt de acord cu faptul c ă pedepsele în
serviciul comunit ăĠii pot fi comparabile cu pedepsele prin deten Ġieúi chiar
primele prezint ă un raport mai bun cost-eficacitate decât cele din urm ă.
Ratele ajustate úi prezise ale recondamn ării arată că pedepsele în slujba
comunităĠiiúi supervizarea prin proba Ġiune fără cerinĠe speciale au rezultate
mult mai bune decât pedeapsa cu închisoarea. De asemenea, cercet ătorii
au menĠionat faptul c ă studiul din 1995 nu a surprins date referitoare la
factorii sociali.13 Distorsionarea datelor referitoare la justi Ġia penal ă în
interesul politic populist este o tr ăsătură comun ă pentru majoritatea
societăĠilorúi necesit ă ca practicienii s ă-úi apere realiz ările profesionale,
analizând cu grij ă ceea ce este bun úi ceea ce nu este bun în munca lor.

12 Read, G., Devon Probation Annual Report 1994-1995 , p. 5, Exeter, Devon.
13 Lloyd, C.; Mair G.; Hough, M., Explaining Reconvictions, "Home Office
Research Study", no. 136, p. XII, Feb. 1996.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 383
În pregătirea pentru începerea cercet ării în domeniul penal în Arad,
participan Ġii au recunoscut importan Ġa luării în considerare nu numai a
incidenĠei sau lipsei inciden Ġei faptelor criminale în rândul tinerilor infractori.
Alte dimensiuni importante ale observa ĠieiútiinĠifice au fost considerate:
x durata pân ă la o nou ă condamnare;
x gravitatea noilor fapte;
x frecven Ġa recondamn ărilor.14
Cercetarea útiinĠifică presupune faptul c ă sentinĠele în sine nu au un
impact major asupra predictibilit ăĠii unor noi condamn ări. Trebuie s ă
evaluăm foarte precis con Ġinutul, organizarea úi elaborarea fiec ărei sentin Ġe
înainte de a trage concluzii definitive în leg ătură cu eficacitatea ei în
reducerea recidivismului. “Este o chestiune de bun sim Ġ să consideri c ă un
sistem planificat cu grij ă, bazat pe ni úte considerente teoretice, relevant
pentru nevoile úi problemele personale ale infractorilor, în care lucreaz ă un
personal devotat, entuziast va avea un impact mult mai bun asupra contravenien Ġilor decât unul realizat ad-hoc, irelevant úi cu un personal
plictisit, obosit, cinic”.15
Entuziasmul pentru programele comunitare juvenile a fost înregistrat
de către Serviciul de Proba Ġiune Hereford úi Worcester, în cadrul
“Proiectului tinerilor infractori”. Programul a fost destinat infractorilor de sex masculin, având vârste cuprinse între 17 úi 20 de ani. Eligibilitatea a fost
definită în termeni de risc al deten Ġiei tinerilor, aceasta însemnând fie c ă
fapta criminal ă a fost suficient de grav ă, fie că, mult mai adesea, infractorul
a fost deja trimis s ă ispăúească o pedeaps ă într-un centru de deten Ġieúi
este vorba de un infractor persistent. Rezultatele unei evalu ări realizate de
către Universitatea din Oxford în 1987 au fost nea úteptate la acea vreme,
din moment ce s-a spus despre efectele interven Ġiilor asupra tinerilor adul Ġi
úi minori infractori c ă "nimic nu merge bine".16 Acest proiect a ar ătat că o
organizare bun ă a unui program de proba Ġiune poate avea rezultate foarte
bune în compara Ġie cu deten Ġia, în ceea ce prive úte costul.
În general, ratele recondamn ărilor celor dou ă grupuri, "grupul din
proiect" úi "grupul din închisoare", au confirmat probabilitatea foarte mare
ca tinerii infractori trimi úi în închisoare (89%) în acest e úantion să fie din
nou condamna Ġi. Din grupul din proiect, 68% au fost recondamna Ġi,

14 Lloyd, C., op. cit. , p. XII.
15 Lloyd, C., op. cit. , p. 52.
16 Roberts, J., Young Offender Project 1984-1989: Discovering what works .
Hereford & Worcester Probation Service, Nov. 1994, p. 1.

GRAHAM W. GILES 384
remarcându-se o îmbun ătăĠire a situa Ġiei pentru cei 21% din totalul celor
eliberaĠi din sentin Ġele cu închisoarea. Mai mult, dintre cei recondamna Ġi,
numai 41% din grupul proiect au primit sentin Ġe cu închisoarea, comparativ
cu 64% (cu 23% mai mult) din grupul din închisoare. Ca urmare, tinerii infractori trimi úi în închisoare au recidivat la nivelul unei rate mult mai mari
decât cei superviza Ġi prin serviciul de proba Ġiune. Analizele detaliate
ulterioare au sugerat faptul c ă "proiectul tinerilor infractori" a fost o reu úită
în special în ceea ce-i prive úte pe jefuitori, o categorie tipic ă cu risc foarte
mare de a r ămâne fără soluĠionare.17 Aceasta a condus la examinarea
volumului recondamn ărilor, o problem ă care nu este tratat ă de obicei în
evaluările tradi Ġionale. De-a lungul a 24 de luni, "grupul proiect" a fost
responsabil pentru 62 de noi condamn ări, în compara Ġie cu 92 în cazul
"grupului din închisoare". Cercet ătorii au concluzionat c ă opĠiunea
probaĠiunii a fost semnificativ mai eficient ă decât închisoarea în ceea ce
priveúte protec Ġia publică.
O component ă cheie a eficacit ăĠii susĠinute în programul de
probaĠiune Hereford úi Worcester a constituit-o angajamentul privind
feedback-ul c ătre curte luat la începutul "Proiectului tinerilor infractori" (un
parteneriat local pentru justi Ġie) de a stabili dac ă comunitatea úi-a asumat
riscul atunci când a permis celor condamna Ġi prin sentin Ġe comunitare s ă
rămână în libertate. Importan Ġa stabilirii unei comunic ări continue cu
condamna Ġii este crucial ă pentru progresul în reforma penal ăúi probaĠiune.
În strategia româno-englez ă de lansare a serviciului de reintegrare social ă,
crearea unui dialog bazat pe încredere între judec ătorii locali, procurori,
ofiĠerii din închisori, poli Ġieúi voluntarii din comunitate a fost deosebit de
important ă. Atât în Europa Central ăúi de Est, cât úi în societ ăĠile civile
stabile, ap ărătorii legii sunt obi únuiĠi cu faptul c ă justiĠia opereaz ă mai bine
prin intermediul parteneriatelor dintre agen Ġii, aceasta neimplicând o izolare
sau o competi Ġie. O justi Ġie eficient ă înseamn ă relaĠii bune. O justi Ġie slabă
înseamn ă relaĠii proaste. “Este esen Ġial ca acĠiunile urgente s ă aibă ca scop
reintegrarea condamna Ġilor în munca serviciului de proba Ġiuneúi
demonstrarea angajamentului fa Ġă de o sentin Ġă umanăúi eficient ă în
termeni de cost, care nu numai s ă treacă testul timpului, dar úi să ia în
considerare faptul c ă aceúti condamna Ġi au fost provoca Ġi să-úi schimbe
cursul vie Ġiiúi să facă faĠă consecin Ġelor faptelor lor."18 Beneficiile pe
termen lung úi mediu ale unei reintegr ări reuúiteúi ale refacerii constau în
întărirea societ ăĠii civile úi posibilitatea ca tinerii cet ăĠeni să-úi accepte locul

17 Roberts, J., op. cit. , p. 2.
18 Roberts, J., op. cit. , p. 3.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 385
în societate mai degrab ă decât să devină o cheltuial ă suplimentar ă pentru
aceasta.
Există o recunoa útere în Europa a faptului c ă societăĠile civile ar
trebui să ia măsuri active pentru identificarea úi evitarea pericolului
discrimin ării rasiale sau de orice alt fel în procesul de justi Ġie. Atunci când
ne referim la popula Ġia din închisori este bine s ă luăm în calcul num ărul
celor ce fac parte din minorit ăĠile etnice sau na Ġionale, comparând
reprezentativitatea lor în popula Ġia general ă. Aceasta poate indica tendin Ġe
în justiĠia penală, nu numai în ceea ce prive úte criminalitatea relativ ă a
minorităĠilor, dar úi modul în care sistemul îi trateaz ă. De asemenea, apar
probleme în leg ătură cu protec Ġia civilă, drepturile oamenilor úi discriminare,
în special când este vorba despre arest ările poliĠieiúi interogări, avocatur ă
legală, urmărire penal ăúi eliberarea unei sentin Ġe. În Marea Britanie 15%
din popula Ġia masculin ă din închisori (cu vârste între 15 úi 64 de ani), acolo
unde originea etnic ă este cunoscut ă, provine din comunit ăĠile etnice
minoritare, comparativ cu 6% din popula Ġia Angliei úiğării Galilor.
Excluzând str ăinii, 12% din popula Ġia masculin ă din închisori provine din
comunităĠile etnice minoritare, comparativ cu 5% din popula Ġia Angliei úi
ğării Galilor. Femeile care fac parte din minorit ăĠile etnice constituie o parte
mai mare din infractorii închi úi în Marea Britanie: 22% din popula Ġia
feminină din închisori provine din comunit ăĠile etnice minoritare. Excluzând
străinii, 13% sunt din comunit ăĠile etnice minoritare în compara Ġie cu 5%
din popula Ġia Angliei úiğării Galilor.19
Drepturile minorit ăĠilorúi discriminarea pot fi, de asemenea, direct
influenĠate de etnia celor ce lucreaz ă în sistemul justi Ġiei penale. În aceast ă
privinĠă, Serviciul de Proba Ġiune a realizat o propor Ġie impresionant ă de
ofiĠeri comparativ cu diversitatea etniilor din Marea Britanie. La sfâr úitul
anului 1993, în 55 de zone în care func Ġionează acest serviciu din Anglia úi
ğara Galilor au fost angaja Ġi 7.660 de ofi Ġeri de proba Ġiune. Pân ă în martie
1994, 7% dintre ace útia au fost înregistra Ġi ca apar Ġinând unei minorit ăĠi
etnice, o propor Ġie uúor mai mare decât reprezentativitatea grupurilor
minoritare în popula Ġia general ă de peste 16 ani.20 Standardele na Ġionale
britanice în ceea ce prive úte proba Ġiunea subliniaz ă necesitatea unei
dreptăĠiúi egalităĠi: “munca serviciilor de proba Ġiune, departamentele de
servicii sociale úi toĠi cei cu care acestea lucreaz ă în parteneriat trebuie s ă

19 Barclay, G. C. et al. Digest 3, Information on the Criminal Justice System in
England and Wales, Home Office Research and Statistics Department, HMSO,
London.
20 Barclay, G. C., op. cit. , p. 64.

GRAHAM W. GILES 386
fie eliberate de discriminarea rasial ă, sexuală, privind vârsta, disabilit ăĠile,
abilităĠi de folosire a limbajului, educa Ġia, religia, orientarea sexual ă sau
orice altă anormalitate. Când dificult ăĠile de limbaj afecteaz ă comunicarea
eficientă cu un infractor este nevoie de un traduc ător acreditat”.21 Oricum,
esenĠa probaĠiunii, asisten Ġa socialăúi justiĠia înseamn ă că regulile în sine
nu-i pot face pe practicieni s ă fie antidiscriminativi. Zi de zi comportamentul
va fi influen Ġat de procesul de instruire úi selecĠie, de exemplul colegilor úi
de modul cum ace útia evalueaz ă, interpreteaz ăúi implementeaz ă legile
pentru a consolida sau rezista problemelor de genul rasismului.22
Raportul scris de c ătre oficialii fiec ărui nivel al justi Ġiei este un
exemplu de posibil dezavantaj înregistrat de c ătre membrii grupului
minoritar. Exist ă un pericol permanent ca evaluarea riscului s ă se facă pe
baza unor norme cu prec ădere ale majorit ăĠii, fără acordarea unei aten Ġii
adecvate diferen Ġelor culturale. Neluarea în calcul a acestor diferen Ġe nu
numai că va distorsiona baza evalu ării, aceasta fiind invalidat ă, dar va avea
o influen Ġă negativ ă asupra infractorilor úi victimelor, devalorizându-le
cultura.23 Un studiu al raportului de anchet ă socială scris în Marea Britanie
citează multe exemple care prezint ă presupozi Ġii ale unor caracteristici
rasiale ale infractorilor de culoare úi mărescúansele ca pedeapsa impus ă
de curte s ă fie mai mare.24 Dacă asistentul social, psihologul sau
consilierul de proba Ġiune au a úteptări stereotipe, atunci ea/el va tinde, f ără
să vrea sau în mod inten Ġionat, să selecteze astfel informa Ġia încât s ăúi le
confirme. Dac ă indivizii afla Ġi sub evaluare se percep pe ei în úiúi ca pe un
obiect al categorisirii, “vor tinde s ă se retrag ă din rela Ġie, să dea cât mai
puĠine informa Ġiiúi să colaboreze cât mai pu Ġin posibil”.25 Acest lucru poate
fi interpretat gre úit de către partea cea mai puternic ă din relaĠia respectiv ă
ca fiind un comportament necooperant sau ca având “ceva de ascuns”.
Rapoartele de cercetare au ar ătat că tendinĠa ideologic ă de a
considera un nivel mai ridicat de criminalitate în cadrul popula Ġiei de
culoare din Marea Britanie a reprezentat o for Ġă potenĠial răufăcătoareúi
distructiv ă, în mod sistematic evitat ă de reintegrarea social ăúi agenĠiile

21 National Standards, op. cit. , p. 5-6.
22 Ahmed, B., Black Perspectives in Social Work , p. 5, Ventura Press,
Birmingham, 1990.
23 Thompson, N., Anti-discriminatory Practice , p. 68, Macmillan Press,
Basingstoke, 1993.
24 Whitehouse, P., Race and the Criminal Justice System , in "Coombe", V., and
Little, A., eds., "Race and Social Work", Tavistock Press, London, 1986.
25 Whitehouse, P., op. cit. , p. 117.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 387
apărătoare ale legii.26 Există un anumit pericol ca proba Ġiuneaúi asisten Ġa
socială, cu imaginea ei progresiv ă de "institu Ġie protectiv ă", să poată
ascunde un rasism subtil care poate fi identificat cu mai mare u úurinĠă în
alte institu Ġii ale justi Ġiei. Fără proceduri stricte de instruire úi monitorizarea
personalului, efectele presupozi Ġiilor discriminatorii în procesul justi Ġiei vor fi
úi mai dăunătoare în acele profesii în care poate fi plasat ă cu uúurinĠă
anatema.27 Acolo unde puterea ascunde presupozi Ġii rasiste úiúoviniste,
deserviciul f ăcut faĠă de minorit ăĠile etnice, clien Ġii de sex feminin úi minori
este probabil s ă fie foarte mare.28 Istoria justi Ġiei juvenile úi pentru adul Ġi
furnizeaz ă numeroase exemple de acuza Ġi de culoare sau care apar Ġin unor
grupuri minoritare úi victime care s-au confruntat cu un tratament nedrept.
În Marea Britanie statisticile asupra arest ărilor, trimiterilor în închisoare,
serviciilor de proba Ġiuneúi internărilor în institu Ġii de sănătate mental ă arată
o suprareprezentare clar ă a popula Ġiei de culoare în situa Ġii de “control” úi o
subparticipare a lor în situa Ġii de “îngrijire”.29 De-a lungul ultimilor ani,
cursurile universitare úi profesionale pentru personalul din poli Ġie, închisori,
domeniul judiciar úi probaĠiune au avut plasate în mod evident în curriculum
practici antidiscriminatorii úi antirasiste. Bazele lor teoretice úi principiile
practice au din ce în ce mai mult o aplicare matur ăúi efectivă.
Reforma penal ăúi proiectele precum cel al funda Ġiei “Europa pentru
Europa” – “Parteneriat pentru justi Ġie” – trebuie s ă identifice acele procese
socialeúi politice care împart cet ăĠenii în grupuri dominante úi grupuri
dezavantajate, mai pu Ġin influente.30 Cel puĠin în Europa úi de-a lungul
graniĠelor europene justi Ġia trebuie s ă fie informat ăúi să fie tolerant ă faĠă de
diversitatea cultural ă, prin studii, dezbateri, educa Ġieúi faĠă de urm ările
soluĠiilor antidiscriminatorii actuale, având standarde na Ġionale bine definite.
Stabilitatea social ă depinde adesea de abilitatea de a comunica în mod
liber, accentuând asupra respectului pentru diferen Ġele etnice, ceea ce nu
înseamn ă interpretarea diversit ăĠii în termeni de culturi superioare úi
inferioare.

26 Gilroy, P., There Ain’t No Black in the Union Jack , pp. 109-110, Hutchinson,
London; Hall, S.; Critcher, C.; Jefferson, T.; Clarke, J.; Roberts, B., Policing the
Crisis: Mugging, the State, Law and Order, Macmillan, London, 1978.
27 Hutchinson–Reis, M., And for those of us who are black? , "Black Politics in
Social Work", in Langan, M., and Lee, P., eds, "Radical Social Work Today", Unwin Hyman, London, 1989.
28 Thompson, N., op.cit. , p. 65.
29 Bailey, R.; Brake, N., eds., Radical Social Work , p. 55, Edward Arnold, London,
1975.
30 Thompson, N., op. cit. , p. 59.

GRAHAM W. GILES 388
Înainte de cel de-al doilea r ăzboi mondial, România avea o
participare activ ă la conferin Ġe ce influen Ġau priorit ăĠileúi valorile în
criminologia european ă. După aproape cinci decenii de izolare aproape
completă, se poate vorbi de o mândrie comun ă, exprimat ă în cadrul
Serviciului de Închisori din România cu o eficien Ġă internă strictă în ceea ce
îl priveúte. Cei mai mul Ġi guvernan Ġi se mândresc cu sloganul “f ără
scăpare”. La fel ca úi în cazul colegilor lor din întreaga lume úi în special în
timpul schimb ărilor sociale úi structurale rapide, scopul reintegr ării sociale a
contravenien Ġilor rămâne înc ă unul evaziv.
Încă din 1990, cel mai important factor în ceea ce prive úte
închisorile din România este reprezentat de num ărul în continu ă creútere al
recidiviútilor. Pe lâng ă supravegherea cu kalashnikov-ul de c ătre ofiĠerii din
închisori, este o chestiune cronic ă supraaglomerarea celulelor, adesea fiind
nevoie de paturi suprapuse pe patru niveluri úi cerinĠa ca unii de ĠinuĠi să
împartă o saltea. Respectarea demnit ăĠii umane úi oferirea de úanse egale
pentru dezvoltarea personal ă în aceste condi Ġii sunt imposibile.
Introducerea serviciilor de proba Ġiuneúi închisoare în cadrul comunit ăĠii vor
contribui la reducerea supraaglomer ăriiúi la umanizarea modului în care
sunt trata Ġi condamna Ġii sau cei trimi úi din nou în închisoare, prin
următoarele cinci obiective generale:
1. Introducerea aptitudinilor socio-psihologice de evaluare a riscului,
medierii úi superviz ării;
2. Stabilirea de leg ături puternice în cadrul comunit ăĠii, implicând
diferite agen Ġii de aplicare a legii úi de protec Ġie a copilului;
3. Oferirea de priorit ăĠi în ceea ce-i prive úte pe copii, adolescen Ġiúi
mame, în cadrul sistemului justi Ġiei penale, úi planificarea
integrării lor în familie úi societate;
4. Crearea de programe pentru atenuarea efectiv ă a victimiz ării;
5. Dezvoltarea programelor consistente “prin îngrijire” pentru fiecare
infractor úi victimă.
Pentru a defini rolul úi scopul proba Ġiunii în momentul introducerii
acesteia la nivel na Ġional, este necesar de a da practicienilor o denumire
corespunz ătoare sarcinii lor, cum ar fi “consilier pentru reintegrarea
tinerilor” sau “consilier pentru justi Ġia comunitar ă”. Introducerea unui nou
serviciu în România are drept cerin Ġe:
x identificarea clar ă a obiectivelor;
x selectarea cu aten Ġie a echipelor úi instruirea celor bine motiva Ġi;
x instituĠii doritoare s ă participe la proiecte regionale pilot.

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 389
Gradul de impact asupra popula Ġiei din închisori, asupra
personalului din închisori úi asupra societ ăĠii în general va depinde de
programul actual realizat úi implementat. Oricum, dup ă părerea mea, exist ă
cinci strategii de proba Ġiune pentru România, care sunt cele mai probabile
să accelereze progresul úi reforma în ceea ce prive úte obiectivele propuse:
x redactarea de rapoarte înainte de eliberarea sentin Ġeiúi de
eliberarea din închisoare asupra fiec ărui infractor;
x producerea de programe de instruire care s ă atingă diverse tipuri
de contraven Ġii;
x furnizarea de tratamente planificate pentru diverse categorii de
infractori;
x formarea de autorit ăĠi locale gen birou de leg ătură pentru tineri,
separate de cur Ġile penale, cu cooper ări interdisciplinare;
x introducerea unui sistem de eliberare precoce automat ăúi
condiĠionată din închisoare, cu licen Ġe de supervizare de c ătre
comunitate.
Redactarea de rapoarte asupra fiec ărui deĠinut
Rapoartele de proba Ġiune trebuie s ă fie preg ătite de către consilieri
pregătiĠi, la un standard înalt de calitate úi integritate. Acestea sunt în mod
normal scrise în urma a dou ă sau trei interviuri confiden Ġiale cu un infractor
úi consultarea informa Ġiilor factuale în leg ătură cu comportamentul criminal
al acestuia/acesteia, în contextul unei biografii personale detaliate. Un asemenea raport se încheie cu o concluzie sau recomandare bazat ă pe
opĠiuni legale disponibile pentru curte sau administra Ġia justiĠiei comunitare.
Sunt dou ă situaĠii în care rapoartele de anchete sociale pot sprijini în mod
semnificativ progresul c ătre o justi Ġie individualizat ă în România, în
eliberarea sentin Ġelor de c ătre tribunalul penal sau cur Ġile de apel úi în
cadrul procedurii de eliberare precoce din închisoare. În fiecare din aceste cazuri, factorii de decizie vor avea astfel acces la informa Ġii relaĠionale care
altfel rămân ascunse în mintea úi în memoria victimei sau a de Ġinutului.
Această cunoaútere microsocial ă are adesea o mare importan Ġă atunci
când este vorba de o decizie privind mai multe op Ġiuni. De asemenea, ea
indică eficacitatea posibil ă, riscurile úi costurile unei sentin Ġe faĠă de alta.
ConĠinutul unui raport trebuie, de asemenea, ar ătat infractorului ú
i, dacă
este cazul, úi victimei. Aceasta nu numai c ă verifică acurate Ġea lui úi
autoritatea, dar ajut ăúi la implicarea subiectului raportului în realizarea

GRAHAM W. GILES 390
scopului final – reintegrarea social ă a acestuia. Prezentarea oficial ă a
raportului de proba Ġiune unei cur Ġi penale din România, pentru to Ġi infractorii
ce se confrunt ă cu posibilitatea de a fi trimi úi în închisoare, necesit ă
aprobarea ministerului sau schimb ări în Codul de procedur ă penală. O
iniĠiativă precoce a listei cu cei elibera Ġi pe cuvânt din închisoare ("prison
parole panel") realizat ă în Arad a permis instruirea personalului în
redactarea unui raport la standarde acceptabile úi evaluarea necesit ăĠii lui
privind cazurile individuale. Aceast ă iniĠiativă a unui ONG a sprijinit
supervizarea postpenal ăúi a condus la reducerea acuz ării repetate în
special a minorilor úi tinerilor. De asemenea, a permis cre úterea num ărului
de eliber ări precoce condi Ġionateúi, astfel, o reducere a superaglomer ării în
timpul unei perioade de renovare úi construc Ġie.
Programe pentru abordarea comportamentului
criminal/delincvent
DevianĠaúi delincven Ġa nu sunt condi Ġii genetice sau etnice, ci sunt
rezultatul unor anumi Ġi factori conflictuali sociali, psihologici sau de mediu.
Consilierii de proba Ġiune, personalul din departamentele din închisori,
asistenĠii sociali, pedagogii úi psihologii din Europa au dezvoltat o serie de
strategii de interven Ġie pentru infractori, care reduc cauzele úi consecin Ġele
comportamentului victimizant mai mult decât educa Ġia lor general ă sau
nevoile de instruire, precum:
x abuzul de alcool úi droguri;
x violenĠă úi anxietate;
x agresiune sexual ă;
x spargeri úi hoĠie din proprietatea personal ă;
x aptitudini sociale de baz ăúi alfabetizare func Ġională.
Pregătireaúi prezentarea acestor materiale trebuie s ă se facă
urmând standarde profesionale na Ġionale, dar nu exist ă nici un motiv pentru
care programele nu pot fi conduse de c ătre actualii ofi Ġeri din închisori, de
personalul din înv ăĠământ, echipe de preo Ġiúi voluntari, inclusiv studen Ġi la
asistenĠă socială, psihologie sau drept. Consilierii de proba Ġiune pot selecta
úi pregăti programe corespunz ătoare, dar eficacitatea interven Ġiei lor
depinde de obicei de lucrul în parteneriat cu reprezentan Ġii comunit ăĠii
locale. Reforma în poli Ġieúi sistemul de închisori în ceea ce prive úte
comportamentul úi atitudinile fa Ġă de victime úi infractori necesit ă, de
asemenea, training pentru ofi Ġerii care aplic ă legea, ca parte important ă a

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 391
echipei multidisciplinare. Abordarea comportamentului victimizant se face
de obicei la nivel individual sau în grup de 6-8 infractori. Oricum, “Europa pentru Europa” a realizat primul experiment de proba Ġiune în România la
închisoarea Gherla, în anul 1991, conducând un grup de 20-30 de infractori úi subofiĠeri în cadrul unui curs de educa Ġie împotriva consumului de alcool.
Materialul din asemenea programe a fost adaptat la lucrul cu contravenien Ġii din comunitate, ca parte a reabilit ării lor personale sau ca
plan pentru ie úirea lor din închisoare.
Tratamente pentru diferite categorii
de infractori în închisoare
Reintegrarea social ă implică un tratament corespunz ător pentru
deĠinuĠii condamna Ġi din cauza unor delicte u úoare, pentru de ĠinuĠii aflaĠi în
diferite stadii ale execut ării sentin Ġeiúi pentru de ĠinuĠii care îúi execută
pedeapsa în diferite moduri. De aceea, proba Ġiunea devine adesea cheia
pentru planurile privind siguran Ġa sau protec Ġia, în aúa fel prev ăzute încât
iau în calcul:
x potenĠialul persoanei úi motivaĠia pentru evadare;
x riscul de suicid úi autovătămarea;
x pericolul pe care îl reprezint ă pentru al Ġii;
x înregistrarea condamn ărilor anterioare.
Aceúti factori influen Ġează securitatea redus ă, medie sau crescut ă a
întemniĠării cerute úi durata acesteia la orice nivel al administra Ġiei care se
ocupă de siguran Ġă ca parte a planului sentin Ġei. În scopul reabilit ării,
regimurile din închisori beneficiaz ă, de asemenea, de eficacitatea justi Ġiei
atunci când sunt diferite pentru a permite interven Ġia în concordan Ġă cu
caracteristicile sau nevoile individuale. Consilierii de proba Ġiune îúi folosesc
timpul în modul cel mai avantajos, prin colectarea informa Ġiilor, asisten Ġă
sau consiliere bazate pe nevoile personale ale clien Ġilor lor, inclusiv ale
victimelor. Minorii úi tinerii, infractorii tineri care încalc ă legea pentru prima
datăúi mamele, fiecare necesit ă îngrijire planificat ă cu aten Ġie care s ă
conducă la supervizarea precoce în cadrul comunit ăĠiiúi refacere social ă
dacă recidivismul úi aglomerarea din închisori vor fi permanent reduse.
Personalul de corec Ġie poate fi instruit în leg ătură cu păstrarea cu
grijă, citirea úi evaluarea datelor biografice ale fiec ărui deĠinutúi a

GRAHAM W. GILES 392
metodelor locale de administrare a închisorii. Aceasta are importan Ġă
pentru:
x analizele statistice pentru planificarea dinamicii sau pentru
strategiile penale de dezvoltare;
x dezvoltarea atitudinilor centrate pe client úi a procedurilor;
x stabilirea priorit ăĠilor privind îmbun ătăĠirea protec Ġiei drepturilor
nu numai de c ătre consilierii de proba Ġiune, dar úi la nivelul
întregului sistem legislativ penal.
InformaĠiile generale despre strategiile eficiente de reducere a
comportamentului victimizant sunt, de asemenea, necesare pentru domeniul public. Atitudinile societ ăĠii române úti faĠă de delincven Ġa juvenilă
sunt bazate de obicei pe concep Ġii greúite, care nu deosebesc cauzele de
gravitatea faptelor. Aceasta conduce la excluziune, suspiciune, exagerare a riscului, marginalizare neîntemeiat ă, temeri exagerate úi încredere crescut ă
în metode care nu reu úesc să corecteze un comportament. Experien Ġa
european ă arată că, de-a lungul timpului, atitudinile publice fa Ġă de deĠinuĠi
se pot schimba, în special în ceea ce prive úte beneficiile pentru
reintegrarea social ă pe care le aduc familia, locul de munc ă, biserica úi
relaĠia cu ofi Ġerii locali care ap ără legea. Medierea procesului între
procedurile cur Ġii, închisoare úi comunitate, inclusiv protec Ġia copilului úi
suportul acordat victimei, contribuie la o dezvoltare normal
ă a practicii
contemporane a proba Ġiunii. Managementul de caz (eng. "case
management"), grija pentru siguran Ġa comunit ăĠiiúi respectul pentru individ
reflectă echilibrul necesar dintre abordarea gravit ăĠii faptei úi reducerea
impactului victimiz ării prin fapta comis ă.
Biroul de leg ătură pentru tineri
Criminalitatea (delincven Ġa) juvenil ă este o povar ă pentru poli Ġieúi
procedurile cur Ġii în România, deoarece ace útia sunt cel mai pu Ġin pregătiĠi
úi organiza Ġi să se ocupe de acest lucru. De asemenea, aceast ă categorie
de deĠinuĠi produce cele mai multe dileme pentru personalul din poli Ġie,
închisoare úi probaĠiune. Mul Ġi dintre tinerii infractori care ajung în sistemul
justiĠiei criminale au avut deja e úecuri acas ă, la úcoală sau la locul de
muncă. Acum au comis crima sau nu úi-au putut ap ăra inocen Ġa, au fost
astfel prin úiúi arestaĠi. În ceea ce prive úte crimele grave, precum omorul,
violenĠa, incendierea premeditat ăúi violul, în Europa Occidental ă există
forme alternative de supraveghere úi locuri sigure, având ca personal
asistenĠi sociali reziden Ġiali. Oricum, pentru o categorie mai larg ă de fapte

UN PARTENERIAT PENTRU JUSTI ğIE 393
nonviolente comise de minori, separarea acestora de curte ori de câte ori
acest lucru este posibil reduce semnificativ pericolul etichet ării cu un cazier
úi, de asemenea, le influen Ġează comportamentul ulterior într-o direc Ġie
pozitivă. Asupra dezvolt ării ulterioare a minorilor úi tinerilor lua Ġi din familie,
dintre egalii (camarazii) lor, din spa Ġiul sigur al vecin ătăĠii familiei, se
produce un efect negativ. Deten Ġia copiilor úi tinerilor trebuie evitat ă pe cât
posibil. Atunci când exist ă alternative de refacere satisf ăcătoare sau de
probaĠiune oricine este în avantaj. Cercet ări recente în justi Ġia juvenil ă oferă
o perspectiv ă utilă asupra scopului delincven Ġei, fiecare categorie cerând
abordări specifice, de la interven Ġia minimal ă la cea intensiv ă, reziden Ġială
sau pe termen lung:
x delincven Ġi temporari;
x tineri cu comportament dificil úi gălăgios;
x infractorii permanen Ġi;
x infractorii care au s ăvârúit o singur ă faptă gravă;
x infractorii care au s ăvârúit numai fapte grave.
Biroul de Leg ătură pentru Tineri se întrune úte în fiecare zi din
săptămână, diminea Ġa, în Anglia úiğara Galilor. Echipa include
reprezentan Ġi ai proba Ġiunii, asisten Ġei sociale, poli Ġieiúi adesea profesori
deúcoală. Sarcina lor este de a revedea datele înregistrate despre copiii úi
tinerii aresta Ġi, din ziua precedent ă sau weekend. Raportul include detalii
despre fapta comis ăúi despre arest ările precedente. F ără ca discu Ġiile să
fie prea lungi, aceast ă echipă multidisciplinar ă experimentat ă evalueaz ă
gravitatea fiec ărei fapte úi selecteaz ă o opĠiune, de obicei o form ă de
serviciu în cadrul comunit ăĠii. Trimiterea tân ărului infractor la curte este
alegerea cea mai serioas ă, dar o serie de alte ac Ġiuni sunt de obicei
aplicate, inclusiv o avertizare oficial ă din partea unui ofi Ġer în uniform ă sau
nu, întotdeauna în prezen Ġa părinĠilor.
Alte opĠiuni intermediare, denumite “caution-plus”, includ:
x unele forme de refacere personal ă a victimei;
x plata compensatorie;
x o scuză;
x o activitate de grup organizat ă de către asistentul social sau de
consilierul de proba Ġiune.
OpĠiunea potrivit ă este o chestiune de negociere între membrii
biroului, dar scopul lor este în principal de a g ăsi o solu Ġie pentru tân ărul
infractor în cadrul comunit ăĠiiúi de a evita pe cât posibil procesul de

GRAHAM W. GILES 394
instituĠionalizare al justi Ġiei, care îndep ărtează în mod sistematic delincven Ġii
de familia lor, úcoalăúi de egalii lor. În România, un birou pentru tineri
poate fi ini Ġiat de către consilierii de proba Ġiune în cadrul unei scheme pilot
a poliĠiei, dacă efortul lor este coroborat cu sprijinul din partea autorit ăĠilor
locale ap ărătoare ale legii, a úcoliiúi părinĠilor.
Lordul David Owen, fostul ministru britanic al afacerilor externe úi,
mai recent, trimisul Na Ġiunilor Unite în Iugoslavia, a concluzionat c ă oferirea
unui viitor semnificativ tinerilor este o chestiune crucial ă pentru stabilitatea
socială: ”Tinerii care abandoneaz ăúcoala sau cei ce frecventeaz ă liceul
caută în zadar luni sau ani de zile un loc de munc ă, se simt – úi pe bună
dreptate – respin úi de către societate. Faptul c ă unii dintre ei se refugiaz ă în
consumul de alcool sau droguri sau fapte criminale nu este surprinz ător;
dar acest lucru arat ă eúecul societ ăĠilor în care au crescut úi care ar trebui
să le asigure un drept fundamental: dreptul de a munci."31
În aceast ă prezentare am încercat s ă ofer atât o metodologie pentru
reforma proba Ġiunii, în scopul reducerii delincven Ġei în rândul tinerilor sau
tinerilor adul Ġi din România, cât úi o mentalitate alternativ ă necesar ă
dialogului criminologic úi de politic ă socială. Aceasta nu este o analiz ă
conceptual ă exhaustiv ă a proba Ġiunii sau a administra Ġiei justi Ġiei
comunitare, ci este un mod în care elementele cheie úi valorile pot fi în mod
eficient introduse, cu costuri pu Ġineúi reducerea supraaglomer ării
structurilor penale din România. Reintegrarea social ăú i soluĠiile
restaurative nu sunt singurul scop al justi Ġiei criminale, dar poate c ă ar
trebui să fie cel din urm ă, cel pu Ġin pentru copii úi familii. Motiva Ġia,
aptitudinile úi experien Ġa de a dezvolta modele locale viabile exist ă deja, iar
o strategie de implementare a acestor scheme pilot a fost elaborat ă cu
succes înc ă din 1994, în cadrul “Parteneriatului pentru justi Ġie” româno-
englez. Mai mult, sprijinul personal úi profesional din partea factorilor de
decizie superiori din Ministerul de Interne úi Ministerul de Justi Ġie a condus
la clarificarea faptului c ă aceste concepte, care nu erau cunoscute în
România pân ă în 1990, joac ă în noul mileniu un rol central în cadrul
strategiilor de reform ă a poliĠieiúi sistemului de închisori.

31 Owen, David, A Future That Will Work , p. 97, Penguin Press, Harmondsworth,
1989.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 395
SERVICIILE SOCIALE ÎN CADRUL
SISTEMULUI DE PROTEC ğIE
SOCIAL Ă FRANCEZ
– Structur ăúi activitate –
Gabriela MARCOCI
Asigurări sociale úi solidaritate social ă
FranĠa dispune de un sistem de protec Ġie social ă complet, ca
rezultat al unei evolu Ġii lente de-a lungul timpului. Dup ă 1945, o dat ă cu
generalizarea securit ăĠii sociale, acest sistem se preocupa de riscurile
sociale, de unde úi denumirea de "stat providen Ġă",
În sens mai larg, " socialul " înglobeaz ă ansamblul ac Ġiunilor puse în
aplicare de c ătre puterea public ăúi partenerii ei pentru a transforma sau
îmbunătăĠi condiĠiile de existen Ġă ale cetăĠenilorúi, bineînĠeles, ale celor în
situaĠii dificile, cu scopul de a men Ġine coeziunea întregii societ ăĠi.
Totodată, domeniul social poate fi prezentat f ăcând distinc Ġie între
diferitele subdomenii corespunzând marilor mecanisme ale protec Ġiei
sociale, cum ar fi: asigurările sociale úi solidaritatea social ă.
Securitatea social ăúi protecĠia socială complementar ă fac parte din
sistemul de asigurare, iar ajutorul social úi acĠiunea social ăĠin de domeniul
solidarităĠii naĠionale.
GraniĠa care separ ă diferitele domenii sociale a evoluat o dat ă cu
timpul; în plus, domeniul social úi instrumentele sale se interfereaz ă destul
de des cu politicile specifice vizând diverse categorii de popula Ġie sau
diverse teme (familie, handicap, toxicomani etc.).
I. Securitatea social ă este piesa de baz ă a sistemului de protec Ġie
socială care cuprinde, de asemenea, úomajul úi protec Ġia social ă
complementar ă obligatorie sau facultativ ă. Securitatea social ă este fondat ă
pe un mecanism de asigurare social ă obligatorie.
În contrapartida pl ăĠii cotizaĠiilor bazate în mare parte pe veniturile
rezultate din activitatea prestat ă, popula Ġia este ajutat ă să facă faĠă
evenimentelor úi întâmpl ărilor neprev ăzute ale vie Ġii: naúterea, cre útereaúi

GABRIELA MARCOCI 396
educaĠia copiilor, boala, accidente de munc ă, boli profesionale, invaliditate,
bătrâneĠe.
Securitatea social ă este divizat ă în funcĠie de aceste riscuri sociale:
boală, familie, b ătrâneĠeúi cuprinde multiple regimuri de afiliere – regimuri
ale salaria Ġilorúi ale celor asimila Ġi, regimuri ale nonsalaria Ġilor, regimuri ale
exploatatorilor agricoli etc.
1.Asigurarea în caz de boal ă permite accesul egal la îngrijiri
pentru cea mai mare parte a popula Ġiei, rambursând persoanelor
în totalitate sau par Ġial cheltuielile suportate la medic, farmacie,
spital sau clinic ă.
Organismele de protec Ġie complementar ă, facultativ ă, suportă în
foarte multe cazuri o parte a costurilor îngrijirilor pe care securitatea social ă nu le ramburseaz ă.
2. În ceea ce prive úteasigurarea de b ătrâneĠe, securitatea social ă
asigură pentru to Ġi o pensie complementar ă (pensii
complementare obligatorii úi facultative). O aloca Ġie acordat ă în
funcĠie de venituri úi finanĠată din Fondul de solidaritate pentru
bătrâneĠ
e asigură un venit minim tuturor persoanelor vârstnice.
3.PrestaĠiile familiale acordate prin sistemul de securitate social ă
sunt un instrument privilegiat al politicilor familiale, care vizeaz ă
în primul rând s ă permită tuturor familiilor s ă-úi crească copiii în
condiĠii satisfăcătoareúi să vină în ajutorul familiilor care
întâlnesc probleme deosebite.
4.Regimurile de securitate social ă sunt administrate de c ătre
partenerii sociali, adic ă de reprezentan Ġii angaja Ġilorúi
sindicatelor salaria Ġilor.
Resursele securit ăĠii sociale (cotiza Ġiile sociale) úi cheltuirea lor
(prestaĠiile) sunt reglementate prin legea din 1996 úi prin legile de
finanĠare a securit ăĠii sociale care sunt votate în fiecare an, în
parlament, ca úi bugetul de stat.
În cazul regimurilor complementare, partenerii sociali sunt cei care
fixează suma cheltuielilor.
II. Ajutorul social úi acĠiunea social ă – sunt alte dou ă componente
ale protec Ġiei sociale care se adreseaz ă persoanelor care fie nu au dreptul
la presta Ġii de securitate social ă, fie au nevoie de o interven Ġie
complementar ă pentru a face fa Ġă unor probleme sociale deosebite.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 397
1.Ajutorul social este un ansamblu de presta Ġii definite prin lege,
deci obligatoriu oferite atunci când sunt îndeplinite criteriile de acordare în func Ġie de resurse.
Aceste presta Ġii sunt direc Ġionate spre copii defavoriza Ġi, îngrijiri
pentru cei s ăraci, persoane handicapate úi persoanele vârstnice
dependente. Ele sunt atribuite úi finanĠate în principal prin
departamente, în virtutea legii descentraliz ării,úi, de asemenea,
úi de către stat.
2.AcĠiunea social ă regrupeaz ă toate ac Ġiunile institu Ġiilor publice,
organismelor de protec Ġie social ă, asociaĠiiúi fundaĠii a căror
finalitate este de a acorda un ajutor specific tuturor persoanelor sau grupurilor aflate în situa Ġie de precaritate, în mare dificultate
sau care au nevoie de un ajutor. Formele de interven Ġie ale
acĠiunii sociale se caracterizeaz ă printr-o mare diversitate,
adaptată varietăĠii publicului vizat.
AcĠiunea social ă se distinge de asigur ările sociale úi de ajutorul
social prin caracterul s ău voluntarist, global, producând o ofert ă
specializat ă de presta Ġiiúi servicii pentru publicul dintr-un anumit teritoriu.
În general, ac Ġiunea social ă are ca principal obiectiv de a ajuta pe
cei afla
Ġi în situa Ġie de maxim ă dificultate pentru a fi insera Ġi în societate. Ea
reprezint ă cu alte cuvinte "o func Ġie colectiv ă destinat ă să amelioreze
calitatea vie Ġii sociale".
La început, aceast ă noĠiune era enun Ġatăúi structurat ă în jurul
conceptelor de "restaurare", "readaptare" úi de "interven Ġie individualizat ă"
în vederea integr ării categoriilor de persoane care se aflau cel mai departe
de dinamica de integrare úi progres social.
În prezent, o dat ă cu apari Ġia legii descentraliz ării, în mare parte,
acĠiunea social ă se află în responsabilitatea structurilor administra Ġiei
locale. În fiecare Consiliu general (structur ă similară Consiliului jude Ġean în
România) exist ă o "Direc Ġie de ac Ġiune sanitar ăúi socială". Presta Ġiileúi
serviciile oferite prin intermediul acestor structuri au cunoscut o cre útere
semnificativ ă, aceasta fiind motivat ă de accentuarea "luptei" contra
excluderii sociale.
Totodată, se poate afirma c ă acĠiunea social ă se bazeaz ă pe o
pluralitate de institu Ġiiúi activităĠi constituind un ansamblu de r ăspunsuri
structurate, Ġinându-se cont atât de cerin Ġele individuale, cât úi de cerin Ġele
sociale colective.

GABRIELA MARCOCI 398
În FranĠa se constat ă o extensie din ce în ce mai mare a câmpului
acĠiunii sociale incluzând atât formele institu Ġionale tradi Ġionale, cât úi
activităĠile de tip umanitar úi de solidaritate.
În România termenul ac Ġiune social ă este asimilat celui de asisten Ġă
socială.
III.Politici sociale specifice – acestea r ăspund fenomenelor
transversale care sunt doar par Ġial materializate în ajutorul social úi
acĠiunea social ă sau chiar în securitatea social ă, dar care dep ăúesc totuúi
câmpul de ac Ġiune al protec Ġiei sociale.
Aceasta înseamn ă «politici globale »,curative sau preventive , al
căror obiectiv este de a evita excluderea din societate a persoanelor aflate
în situaĠii dificile pentru un timp îndelungat. Aceste politici, care sunt
dezvoltate începând cu ani 1970, oblig ă implicarea a numero úi actori,
publici sau nu, cu preocup ări variate. Statul trebuie s ă asigure úi să
vegheze coordonarea eforturilor fiec ăruia în cadrul unor politici coerente.
Lupta contra tuturor formelor de excludere, în domeniul muncii, în
domeniul s ănătăĠii, accesului la drepturi, educa Ġie, locuin Ġă, are cea mai
largă cuprindere.
Ea caută să înlăture factorii obiectivi, oricare ar fi natura lor, care
împiedică sau întârzie deplina participare a tuturor cet ăĠenilor la via Ġa
socială a Ġării.
Lupta contra excluderii, cu diferitele sale componente, a f ăcut
obiectul legii de orientare din iulie 1998.
Trebuie citate câteva titluri ale acestor politici: integrarea popula Ġiei imigrante úi repatriate;
inserĠia persoanelor cu handicap;
promovarea drepturilor femeii în societate;
ajutorul victimelor flagelelor, cum ar fi SIDA, toxicomania.
*
Pentru a în Ġelege necesitatea dezvolt ăriiúi rolul serviciului social
este necesar ca acesta s ă fie analizat în contextul securit ăĠii sociale,
acĠiunii sociale úi politicilor sociale, ca parte component ăúi subansamblu al
acestora.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 399
Serviciul social
Geneza
AsistenĠa în Europa pân ă spre sfâr úitul secolului al XVII-lea se
desfăúura încă sub patronajul bisericii.
Săracii erau ajuta Ġi de parohiile lor, de ordinele religioase úi de
confreriile laice de inspira Ġie religioas ă.
Ajutorul în sens mai larg const ă în a hrăni, a oferi un acoperi ú, a
găzdui săracii, a îngriji bolnavii úi a veni în sprijinul v ăduvelorúi orfanilor.
Acestea sunt preceptele evanghelice pe care cre útinii le puneau în practic ă,
pentru că, de fapt, aceasta este înv ăĠătura lui Hristos úi a bisericii.
În aceast ă perioadă, guvernul intervenea foarte pu Ġin în organizarea
asistenĠei, el lupta totu úi contra pericolului mizeriei care cuprinsese deja un
număr mare de persoane.
În FranĠa au fost fondate în aceast ă perioadă numeroase spitale úi
ospicii, mai ales la Paris úi în marile ora úe, cu scopul de asanare a
acestora. Aceste m ăsuri erau mai ales m ăsuri cu caracter umanitar, pentru
că ele ofereau s ăracilor strictul necesar úi eventual îngrijirile de care
aceútia aveau nevoie.
La începutul secolului al XIX-lea a fost promulgat ă prima lege de
asistenĠă, care prevedea internarea în ospicii úi tratamentul gratuit al celor
alienaĠi mintal.
După revoluĠia industrial ăúi războiul din 1870, apare din ce în ce
mai pregnant sentimentul unei responsabilit ăĠi colective cu privire la
"suferinĠă úi mizerie".
Numeroase opere filantropice se nasc datorit ă iniĠiativelor
generoase care încearc ă să transpun ă în act ideile r ăspândite în acea
vreme.
În perioada celei a treia Republici se încearc ă reorganizarea
asistenĠei. În 1880 se precizeaz ă condiĠiile care trebuie îndeplinite pentru a
avea dreptul la asisten Ġă publică.
Apare no Ġiunea de "ajutor la domiciliu", care d ă dreptul s ăracilor,
bolnavilor úi infirmilor la ajutoare distribuite prin comune: c ărbuni, haine,
îngrijiri la domiciliu. Asisten Ġa medical ă gratuită este instituit ă prin lege în
1893. Dup ă alienaĠii mintal, cei care beneficiaz ă de îngrijiri din partea
statului în aceast ă perioadă sunt bătrâniiúi bolnavii incurabili.

GABRIELA MARCOCI 400
În 1919 parlamentul voteaz ă o lege în favoarea victimelor r ăzboiului,
care cuprinde, de asemenea, úi nevăzătorii.
Toate aceste legi constituie eforturile pe care le face societatea în
această epocă pentru a lupta contra suferin Ġelor nemeritate, suportate de o
parte dintre membrii ei.
Schimbările intervenite în practica
profesional ă după 1945
După războiul din 1939-1945, diversificarea vie Ġii moderne duce la
multiplicarea organismelor sociale noi úi, în acela úi timp, a profesiilor
sociale. Apar astfel profesii noi – lucr ători familiali, consilieri menajeri,
consilieri sociali, animatori, educatori specializa Ġi etc.
Această avalanúă de "social" ridic ă enorme probleme asisten Ġilor
sociali, din diverse motive.
O dată cu apari Ġia sistemului de securitate social ă, reparti Ġia
"bogăĠiei naĠionale" prin intermediul acestui organism uniformizeaz ă nivelul
de viaĠă. Efortul s ău medico-social este enorm. Asisten Ġii sociali au din ce
în ce mai pu Ġin în faĠa lor persoane care "cer ceva", dar din ce în ce mai
multe persoane care "au dreptul la ceva".
Structurile administrative prin intermediul c ărora ajutorul este oferit
schimbă serviciile publice, acestora deschinzându-li-se un câmp de ac Ġiune
foarte larg. Astfel, mitul " statului protector " câútigă teren, c ăci din ce în ce
mai mult administra Ġiaúi puterea public ă se simt responsabile de
bunăstarea na Ġiunii.
Este frapant ă constatarea c ă, o dată cu interven Ġia statului, nevoia
de protec Ġie, de garantare a securit ăĠii se răspândeúte la nivelul popula Ġiei.
În faĠa acestei evolu Ġii de multiplicare a profesiilor sociale úi de
intervenĠie crescând ă a puterii publice, comportamentul asisten Ġilor sociali
se schimb ă, ei încercând s ă facă totul pentru a "salva" serviciul social în
care au destule motive s ă creadă.
Aspecte organiza Ġionaleúi structurale
Pentru a asigura autonomia serviciului social, asisten Ġii din acest
serviciu v ăd echipele lor de munc ă depinzând direct de popula Ġia dintr-un
sector geografic dat (circumscrip Ġie administrativ ă).

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 401
Organiza Ġii tripartite compuse din reprezentan Ġi ai beneficiarilor, ai
lucrătorilor sociali úi ai organismelor administrative avizeaz ă echipele de
asistenĠi sociali la nivel local.
La nivel regional sunt regrupa Ġi delegaĠii aleúi de echipele locale, iar
la eúalon naĠional se întâlnesc delega Ġii aleúi de către echipele regionale.
DelegaĠii regionali úi delegaĠii naĠionali particip ă la elaborarea úi la
realizarea politicii sociale a Ġării, unii la nivelul regiunii, al Ġii la nivel na Ġional.
Activitatea interdisciplinar ă este practicat ă la dou ă niveluri de
organizare diferite:
a) în primul rând, în cadrul unui organism, atunci când membrii
diferitelor profesii lucreaz ă în echipe pentru a rezolva o problem ă
comună sau a realiza un obiectiv de interes comun;
b) în al doilea rând, când diferite organisme coordoneaz ă eforturile
lor pentru a atinge un obiectiv social comun, evitând activit ăĠile
care se suprapun sau sunt de sens opus.
Prima form ă – în interiorul unui organism – se practic ă în institu Ġiile
de tip reziden Ġialúi este tipic ă diverselor clinici, centre de orientare úi de
consiliere. Echipa este plasat ă sub direc Ġia unuia dintre membrii s ăi,
adesea un medic, to Ġi membrii echipei au, în general, acces la acelea úi
resurse financiare úi acĠionează în baza aceleia úi legislaĠii.
Cea de-a doua form ă – activitatea interdisciplinar ă între diverse
organisme – se întâlne úte adesea în ac Ġiunea social ă la nivel local, unde
diferite organisme publice úi private ofer ă serviciile popula Ġiei unui sector
geografic dat. Ea se dezvolt ă, de asemenea, la niveluri superioare ale
autorităĠilor sau ale organiza Ġiilor responsabile cu serviciile sociale, în
special în sectorul planific ăriiúi elaborării politicilor în domeniul social.
Colaborarea între diverse organisme poate s ă fie institu Ġionalizată
sau nu, frecvent ă sau doar ocazional ă,úi comport ă un num ăr variabil de
parteneri.
Organismele participante la activitatea interdisciplinar ă au, în
general, acces la resurse diferite úi se bazeaz ă pe legi úi reglement ări
diferite.
Activitatea la nivel local se desf ăúoară în cadrul organismelor care
pot avea sediul în aceea úi clădire – este ceea ce se nume úte "centru
multidisciplinar".
Centre de acest tip pot face munca lor în interesul multor categorii
de clienĠi sau, mai mult, pot interveni prin intermediul centrelor locale de
acĠiune sanitar ăúi socială, fiind la dispozi Ġia întregii popula Ġii dintr-o zon ă
anume.

GABRIELA MARCOCI 402
Un astfel de centru nu constituie întotdeauna o garan Ġie pentru o
activitate interdisciplinar ă eficient ă. O integrare excesiv ă de organisme
având competen Ġeúi resurse diferite poate adesea s ă complice activitatea
multidisciplinar ă.
Serviciile sociale – func Ġionareúi rol
Creúterea costurilor úi agravarea dificult ăĠilor sociale au condus la
întrebări asupra st ării globale de eficacitate a interven Ġiilor sociale, Ġinând
cont de obiectivul principal al acestora, úi anume acela de îmbun ătăĠire a
calităĠii vieĠii, din ce în ce mai mult acceptat de opinia public ăúi în dialogul
cultural, în general.
Serviciile sociale nu sunt considerate ca un act de caritate sau de
binefacere, ci ca un drept – dreptul la bun ăstare social ă.
Plecând de la aceast ă noĠiune, accentul se pune mai mult pe
prevenirea apari Ġiei problemelor c ărora serviciul social trebuie s ă le facă
faĠă.
În absen Ġa acestei preven Ġii sociale, serviciile sunt condamnate la o
extensie f ără sfârúit care nu le va permite s ă rezolve problemele care le
sunt supuse, ci doar s ă remedieze situa Ġiile cele mai dezastruoase.
De asemenea, în cadrul demersurilor de ameliorare a calit ăĠii vieĠii,
a fost mult criticat un tip de interven Ġie practicat ă anterior, úi anume
internarea în institu Ġii în care persoanele vârstnice, tinerii, persoanele cu
handicap primeau îngrijiri úi asistenĠă în cadrul unui a úezământ.
S-au propus alte forme mai pu Ġin marcate de stigmatul s ărăcieiúi în
care serviciul vine spre client, úi nu invers.
Această extensie progresiv ă în afara limitelor impuse de diferite
aúezăminteúi dezvoltarea activit ăĠilor în afara institu Ġiilor au dus la apari Ġia
unor noi preocup ări relative la comunitatea local ăúi la posibilitatea
integrării serviciilor în acest cadru.
Integrarea serviciilor la nivel local impune competen Ġe crescute din
partea profesioni útilor din domeniul social, a speciali útilor din mediul
respectiv, a psihologilor úi foarte multe posibilit ăĠi de acĠiune efectiv ă.
Acolo unde integrarea serviciilor a avut loc, s-a produs úi
descentralizarea func Ġiunilor, prin delegarea acestora de c ătre stat
organelor din e úalonul inferior, în special puterilor regionale úi locale.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 403
Profesioni útii care lucreaz ă în serviciile sociale
a. Lucrătorii sociali
Foarte des întâlnit ă, expresia "lucr ător social" este un termen
generic care cuprinde un ansamblu de profesii sociale specifice úi
complementare apar Ġinând aceluia úi domeniu de activitate profesional ă.
Dar în lipsa unei defini Ġii mai precise, to Ġi actorii care lucreaz ă în
domeniul "umanului" úi al "rela Ġionării" pot pretinde aceast ă denumire. Din
această cauză, nici sindicatele, nici asocia Ġiileúi nici organismele
profesionale nu sunt de acord în stabilirea limitei la care se opresc profesiile sociale.
Prin defini Ġie, lucrătorii sociali, sunt profesioni útii recunoscu Ġi de
către ministerul responsabil în domeniul afacerilor sociale, care, dup ă
pregătirea profesional ă care le ofer ă calificarea, primesc atribu Ġii de natur ă
socială, educativ ă, psihologic ă sau medico-social ă, pentru a lucra cu
populaĠia aflată în dificultate.
Specificitatea fiec ărei profesii este dat ă de:
popula Ġia căreia se adreseaz ă – copii, tineri, persoane cu
handicap, familii, persoane vârstnice;
natura dominantei sociale – educativ ă, economic ă, familial ă, de
anima
Ġie, socioeconomic ă;
metodele de interven Ġie;
statutul, nivelul de recrutare úi de formare.
Angajarea lucr ătorilor sociali depinde fie în exclusivitate de Consiliul
general, ca angajator direct sau indirect, fie de c ătre stat, fie de un
ansamblu de institu Ġii sociale úi de asocia Ġii.
b. Asisten Ġii sociali
Asistentul social este cea mai veche profesie din domeniul social
úi reprezint ă un subansamblu al activit ăĠii sociale.
Efectivul numeric al acestei profesii r ămâne înc ă cel mai important.
Această profesie a cunoscut de-a lungul timpului un progres notabil, marea
majoritate a asisten Ġilor sociali fiind regrupat ă în regiunile cele mai
urbanizate.
În 1959, defini Ġia propus ă de către Diviziunea Afacerilor Sociale a
NaĠiunilor Unite, pentru serviciul în care asisten Ġii sociali desf ăúoară

GABRIELA MARCOCI 404
activitatea era: "Serviciul social este o activitate organizat ă, care vizeaz ă
ajutorul pentru adaptarea indivizilor în mediul lor social. Acest obiectiv poate fi atins prin utilizarea tehnicilor úi metodelor prin care se permite
persoanelor, grupurilor úi colectivit ăĠilor să facă faĠă nevoilor, s ă rezolve
problemele lor în vederea adapt ării la o societate în evolu Ġie, graĠie unei
acĠiuni cooperative de ameliorare a condi Ġiilor economice úi sociale".
În acela úi an, circulara din 19 octombrie 1959 care reglementa
statutul asisten Ġilor din serviciul social de stat definea astfel func Ġiunile lor:
"Asistentul social are îndatorirea de a cerceta cauzele care compromit echilibrul fizic, psihologic, economic sau moral al unui individ, al unei familii sau al unui grup úi să întreprind ă toate ac Ġiunile susceptibile remedierii
acestei situa Ġii".
În lunga enumerare a func Ġiunilor asistentului social, definite în
planul guvernamental de ac Ġiune pentru profesiile din domeniul ac Ġiunii
sociale, figureaz ă ajutorul acordat persoanelor úi familiilor atât material, cât
úi social úi psihologic, participarea la elaborarea proiectelor socio-
educative, consilierea, orientarea, ajutorul pentru demersurile necesare obĠinerii drepturilor, informarea úi prevenĠia.
În opinia public ă, asisten Ġii sociali sunt considera Ġi ca profesioni úti
care ofer ă un ajutor, un sprijin familiilor sau persoanelor în dificultate. Ei
faciliteaz ă obĠinerea ajutoarelor materiale, întocmirea dosarelor
administrative úi îndrumarea spre solu Ġii posibile. Totu ú
i nu trebuie redus ă
funcĠia lor la simpla instrumentare a deciziilor pentru accesul la presta Ġiiúi
ajutoare.
Această reprezentare comun ă, constând în instrumentarea deciziilor
pentru accesul la presta Ġiiúi ajutoare a persoanelor în dificultate, este
foarte restrictiv ăúi nu corespunde misiunilor sale mult mai ample. Asisten Ġii
din serviciul social concep úi particip ă la punerea în aplicare a proiectelor
socio-educative ale colectivit ăĠilorúi instituĠiilor publice c ărora le apar Ġin.
Ei consiliaz ă, orienteaz ăúi susĠin toate persoanele care cunosc
dificultăĠi sociale, analizându-le cererile, ajutându-le în demersurile lor úi
informând serviciile responsabile în vederea lu ării unei m ăsuri de ac Ġiune
susceptibil ă găsirii cauzelor care au generat dificult ăĠile sociale în care se
află populaĠiaúi remedierii acestei situa Ġii.
Împreună cu alĠi profesioni úti: sociologi, psihologi, economi úti, ei
participă la stabilirea diagnozei sociale úi acĠionează pentru ameliorarea
condiĠiilor economico-sociale.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 405
Activitatea interdisciplinar ă
În funcĠie de popula Ġiaúi de problematica vizat ă, există diverse tipuri
de activitate.
Trebuie f ăcută o distinc Ġie între activitatea interdisciplinar ă vizând
anumite grupuri- Ġintă, de exemplu: persoane cu handicap, persoane
vârstnice, úi activitatea interdisciplinar ă, direct accesibil ă ansamblului
publicului, care func Ġionează în general la nivel local, denumit ă adesea "de
prim eúalon".
Ca exemplu de activitate interdisciplinar ă vizând grupuri- Ġintă,
putem cita locul persoanelor cu handicap psihic în societate, efortul care se face pentru schimbare, nu numai în vederea adapt ării persoanei la
societate, dar úi influenĠarea societ ăĠii pentru a o accepta.
În ceea ce prive úte serviciile sociale spitalice úti, tendin Ġa este de a
reduce spitalizarea, echipa interdisciplinar ă ajutând persoanele tratate în
exterior s ă trăiască în mediul lor. Se asigur ă la domiciliu tratamentul
necesar úi susĠinerea pacientului s ă se ajute el singur pe cât este posibil.
Tipuri de servicii sociale
În funcĠie de câmpul de ac Ġiune propriu-zis ă, în Fran Ġa, întâlnim trei
tipuri de servicii sociale.
O primă distincĠie între cele trei forme de func Ġiune ale serviciului
social a fost f ăcută prin decretul din 7 ianuarie 1959. Defini Ġia polivalen Ġei
de sector a fost modificat ă apoi printr-o circular ă din 12 decembrie 1966.
Pe scurt, putem spune c ă:
polivalen Ġa de sector – se exercit ă în folosul ansamblului
beneficiarilor dintr-un sector geografic, cu scopul de a-i ajuta s ă
găsească mijloacele necesare remedierii situa Ġiei de criz ă în care
se află, acolo unde este cazul, úi cu ajutorul serviciilor specializate;
polivalen Ġa de categorie – se exercit ă în folosul unei singure
categorii de beneficiari, de exemplu, alocatarii unei case de alocaĠii familiale (alocatar însemnând beneficiarul de presta Ġii
arondat la o cas ă de aloca Ġii familiale);
serviciul social specializat – intervine în complementaritatea unui
serviciu polivalent de sector, care a început ac Ġiuneaúi este
chemat s ă o continue. Acest serviciu î úi exercit ă activitatea
exclusiv în interiorul unei institu Ġii, al unui a úezământ sau al unei
antreprize.

GABRIELA MARCOCI 406
Se observ ă astăzi că această distincĠie este din ce în ce mai
pertinent ă, deoarece activitatea social ă este definit ă prin misiunea sa; pe
de altă parte, în acela úi organism angajator, un serviciu social poate
adesea s ă exercite simultan diferite activit ăĠi care Ġin atât de polivalen Ġă, cât
úi de specializare.
În 1997, mai mult de 36.000 de asisten Ġi sociali î úi exercitau
activitatea în sectorul public, semipublic úi sectorul privat.
Domeniile úi sectoarele de activitate sunt deci extrem de
diversificate úi cuprind:
funcĠia publică a statului – Ministerul Afacerilor Sociale, Ministerul
EducaĠiei NaĠionale, Ministerul Justi Ġiei;
funcĠia public ă teritorial ă, compus ă din departamente – Consilii
generale;
colectivit ăĠile locale – ora úe, comune;
organismele de protec Ġie social ă – case de asigur ări în caz de
boală, case de asigur ări pentru pensii, case de aloca Ġii familiale,
instituĠiile de asigurare privat ă – socialăúi agricolă etc.;
spitale publice úi private;
aúezăminte sociale publice úi private;
aúezăminte sanitare úi sociale;
antreprize;
asociaĠii neguvernamentale: în 1996 se înregistrau în Fran Ġa
750.000 de asocia Ġii, în care lucrau aproximativ 7 milioane de
benevoli.
Circa 90% din activit ăĠile sociale, educative úi de anima Ġie se
desfăúoară de către asocia Ġiile private cu scop nelucrativ, înfiin Ġate printr-o
lege din 1901. Asocia Ġiile joacă deci un rol foarte important în activitatea
socială.
Numeroase úi diverse, ele pot func Ġiona atât cu mijloace reduse, cât
úi în cadrul unor structuri importante, cum ar fi marile federa Ġii, administrând
un ansamblu de a úezăminte sau de centre.
În FranĠa, în toate sectoarele importante de activitate, asisten Ġii
sociali exercit ă activitatea lor în câmpul interven Ġiei sociale.
Principalele tipuri de servicii sociale sunt: serviciul social polivalent de sector;

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 407
serviciul social al organismelor de protec Ġie social ă, case de
asigurări;
serviciul social din sistemul de educa Ġie naĠională;
serviciul social din spitale (spitalicesc);
serviciul social de psihiatrie;
serviciul social intendent din uzine, consiliere în munc ă;
serviciul de ajutor social pentru copii;
serviciul social din administra Ġia penitenciarelor;
serviciul social din unit ăĠile militare;
serviciul social din a úezămintele sociale;
serviciul social de ajutor pentru emigran Ġi.
Serviciul social polivalent de sector
Putem spune c ă din raĠiunea sa de a fi generalist, aproape de
întreaga problematic ă a popula Ġiei, serviciul social polivalent este úi rămâne
la baza activit ăĠii sociale.
El este un reper imediat pentru popula Ġieúi o instan Ġă de legăturăúi
de relaĠie pentru actorii sociali.
La sfârúitul anului 1993, existau aproximativ 13.000 de asisten Ġi
sociali polivalen Ġi de sector în Fran Ġa.
a. Cadrul institu Ġional al serviciului social polivalent de sector
Cadrul institu Ġional al serviciului social polivalent de sector este
structurat pe trei niveluri:
sediul departamental;
circumscrip Ġiile de ac Ġiune social ă;
sectorul propriu-zis.
În fiecare departament, legea descentraliz ării a dat competen Ġă de
acĠiune social ă consiliilor generale.
Articolul 28 al acestei legi aminte úte că fiecare Consiliu general
trebuie s ă înfiinĠeze un serviciu departamental de ac Ġiune social ă, având
obligaĠia de a primi toate persoanele în dificultate, pentru a le ajuta s ă
găseascăúi să dezvolte solu Ġii pentru o via Ġă autonom ă.

GABRIELA MARCOCI 408
Polivalen Ġa de sector se exercit ă în sânul circumscrip Ġiilor denumite
în numeroase locuri unit ăĠi teritoriale, spa Ġiu teritorial, iar serviciile se
numesc "centre sociale" sau "centre medico-sociale".
În sânul circumscrip Ġiilor sau unit ăĠilor teritoriale sunt puse în
aplicare politicile sociale úi tehnicile de interven Ġie ale serviciului social
departamental.
Circumscrip Ġia este împ ărĠită în sectoare geografice.
b. Misiunea úi domeniul de ac Ġiune
Serviciul social departamental polivalent are ca misiune general ă de
a veni în ajutor persoanelor în dificultate pentru a le permite s ă acceadă la
o viaĠă autonom ă.
În cadrul permanen Ġelor, reuniunilor, demersurilor, asistentul social
polivalent de sector pune tehnicitatea sa úi competen Ġele sale în serviciul
persoanelor pentru:
primirea, evaluarea, informarea úi orientarea în func Ġie de
necesităĠi de ordin administrativ, financiar úi relaĠional;
acompanierea úi urmărirea social ă a persoanelor;
propunerea de ac Ġiuni colective úi punerea lor în aplicare;
ajutor pentru integrare social ă;
participarea la dispozitivul de ac Ġiune, precum úi la politica ora úului,
fonduri de ajutor pentru tineri, planul departamental de inser Ġie,
planul departamental úi fondul social pentru locuin Ġe, comisii de
intenden Ġă úi alte iniĠiative privind domeniul polivalen Ġei;
reperarea, evaluarea úi informarea privind nevoile din sectorul
social – asistentul social este chemat s ă participe la reflec Ġia
asupra serviciului social departamental, bilan Ġul de activitate al
acestuia úi evaluarea sa;
participarea sa în calitate de formator de teren.
Asistentul din serviciul social polivalent de sector ac Ġionează, de
asemenea, în leg ătură cu direc Ġiileúi serviciile departamentale competente
în cadrul misiunilor statului úi misiunilor institu Ġionale, cum ar fi:
protecĠia maternal ăúi infantilă;
plasamentul familial al copiilor, agrementul asisten Ġilor maternali;
copil úi familie, în special atribuirea ajutorului social pentru copii,
prevenirea relelor tratamente privind minorii;

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 409
venitul minim de inser Ġieúi, în acest cadru, diferitele demersuri
inerente contractului de inser Ġie;
accesul la o locuin Ġă;
prevenirea îmboln ăvirilorúi promovarea unor politici de s ănătate.
Partenerii în aceste ac Ġiuni sunt extrem de numero úiúi diverúi,
adăugându-se úi alĠi lucrători sociali din circumscrip Ġie, actori din câmpul
social, cum ar fi: justi Ġie, protec Ġia maternal ăúi infantil ă, echipe de
prevenĠie, alte centre sociale, misiunea local ă sau alĠi parteneri din structuri
care se ocup ă de politici locale.
EvoluĠia serviciului social din spital.
Serviciul social spitalicesc
Serviciul social spitalicesc î úi exercită acĠiunile sale în dou ă direcĠii:
serviciul social pentru personal – în acest caz el func Ġionează ca
un serviciu social de antrepriz ă;
serviciul social pentru persoanele spitalizate.
Decretul din 26 martie 1993 relativ la statutul personalului socio-
educativ în func Ġie public ă spitaliceasc ă (medical ă) definea misiunea
asistentului din serviciul social astfel: "Asistentul social (din serviciul social spitalicesc) are ca misiune de a consilia, a orienta úi susĠine persoanele úi
familiile lor luate în eviden Ġă, de a le ajuta în demersurile lor úi de a informa
serviciile competente în vederea lu ării celei mai potrivite m ăsuri de ac Ġiune
socială. Ei îúi dau concursul pentru toate ac Ġiunile susceptibile de a preveni
dificultăĠile sociale sau medico-sociale întâmpinate de c ătre popula Ġieúi de
a le remedia".
Ei trebuie s ă informeze, s ă consilieze, s ă orienteze bolnavii, s ă
susĠină familiile în demersurile lor, s ă însoĠeascăúi să ajute la reinser Ġia
socialăúi profesional ă a persoanelor luate în eviden Ġă.
Asistentul social examineaz ă cazuri individuale în contextul unei
colectivit ăĠi – spitalul.
AsistenĠii sociali din spital iau în considerare factorii psihologici,
umani, sociali úi consider ă socialul úi medicalul ca domenii indisociabile.
AcĠiunea lor se situeaz ă la interferen Ġa dintre individ úi colectivitate.
Ei lucreaz ă prin interac Ġiunea între bolnav úi elementele mediului s ău social

GABRIELA MARCOCI 410
úi, de asemenea, între bolnav úi mediul s ău de viaĠă internă din spital, în
cadrul unei echipe pluridisciplinare.
Serviciul social din spital se înscrie într-un demers global deschis
mediului, iar metodele sale de interven Ġie au o anumit ă specificitate.
Această abordare global ă a situaĠiei persoanei spitalizate îi confer ă
o mare diversitate de ac Ġiuniúi tipuri de tratare.
Se poate în Ġelegeúi o acĠiune punctual ă: aceasta înseamn ă un
răspuns imediat la o cerin Ġă determinat ă, cum ar fi o informa Ġie asupra unui
drept sau constituirea unui dosar.
Asistentul social din spital este pus adesea în situa Ġia de a efectua
numeroase demersuri pentru a substitui lipsa de autonomie a bolnavului spitalizat (aspecte privind asigurarea sa medical ă, privind angajatorul,
familia etc.). Dar el poate avea úi o acĠiune pe o durat ă lungă de timp, cum
ar fi supravegherea bolnavului cronic, atunci când este reinternat sau pentru consulta Ġii periodice.
Serviciul social spitalicesc constituie o leg ătură specializat ă între
sfera mediului social care ne înconjoar ăúi sistemul de îngrijiri – spitalul. El
este un mediator între medical, structurile administrative, familie úi intervine
în colaborare cu alte servicii sociale.
EvoluĠia serviciului social spitalicesc
O parte din atribu Ġiile serviciului social spitalicesc au fost amintite la
început, dar în practic ă, munca asisten Ġilor sociali a evoluat o dat ă cu
diversificarea problematicii ap ărute în sfera sa de ac Ġiune.
AsiguraĠii pot veni s ă vadă spontan asisten Ġii sociali care cunosc
cazurile persoanelor în dificultate prin intermediul Casei Primare de Asigurare Medical ă.
Ei trimit atunci o scrisoare de punere în dispozitiv, care poate fi
urmată de o întâlnire sau de o vizit ă la domiciliu.
Este vorba de o activitate complementar ă polivalen Ġei de sector, dar
avândúi o clientel ă diferită: invalizi pensiona Ġi, accidenta Ġi în timpul muncii,
asiguraĠi pentru o boal ă de lungă durată.
Majoritatea asisten Ġilor sociali care lucreaz ă în acest serviciu se
centreaz ă pe misiunile atribuite de institu Ġia din care fac parte; de aceea,
majoritatea sunt specializa Ġi în legisla Ġia de securitate social ă, stabilind în
acelaúi timp leg ături foarte strânse cu serviciile administrative úi dezvoltând
o bună cunoaútere a mecanismelor úi a circuitelor de decizie.

SERVICIILE SOCIALE ÎN SISTEMUL DE PROTEC ğIE SOCIAL Ă FRANCEZ 411
Ei sunt la dispozi Ġia asigura Ġilor medical grav afecta Ġiúi pentru care
boala antreneaz ă probleme personale, familiale, profesionale, financiare.
Serviciul social este chemat la o munc ă de expertiz ăúi de consiliere
în cadrul institu Ġieiúi, de asemenea, în leg ătură cu partenerii.
Bibliografie
Bouquet, Brigitte; Garcette, Christine, Assistante sociale aujourd'hui ,
Maloine, Paris, 1997
Durand, E. Vital, Les collectivités territoriales en France , Hacette, 1996
Rupp, Marie A., Le service social dans la société française
d'aujourd'hui , Le Centurion/Sciences Humaines, Paris, 1969
* * * Association Europeenne des Assistants Sociaux Hospitaliers et de la
Santé, Propositions de l'A.E.A.S.H.S. pour la négociation sur
le statut des assistants sociaux hospitaliers dans le cadre du livre IV de la fonction hospitali țre
* * * Cahier d'étique sociale et politique , no. 56/1997/1998, p. 44-45
* * * Les notices, La protection sociale en France , La Documentation
Française, Edition 1997

VASILE BURTEA 412
DOCUMENTELE DE STARE CIVIL Ă
ùI CETĂğENIE ÎN COMUNIT ĂğILE CU
POPULA ğIE DE RROMI
Vasile BURTEA
Introducere
Aparent minor ă, problema documentelor de stare civil ăúi a
cetăĠeniei apare ca un element foarte important al desf ăúurării vieĠii sociale
în comunit ăĠile acestui sfâr úit de mileniu.
Dacă epoci întregi din istoria omenirii s-au derulat f ără a fi în nici un
fel afectate, în func Ġionalitatea lor, de existen Ġa documentelor de stare civil ă
ori de apartenen Ġa la o cet ăĠenie, epoca contemporan ă se poate
caracteriza úi prin inventarea documentelor de identitate sau stare civil ă ori
prin impunerea, ca regul ă general ă, de a se confirma calitatea de
aparĠinător la o cetate, în sensul cel mai larg cu putin Ġă, prin recunoa úterea
sau acordarea cet ăĠeniei de c ătre o societate, prin norme úi reglement ări
anume.
Lipsa acestora creeaz ă, aúa cum vom ar ăta mai jos, nu numai
anxietăĠi în personalitatea fiin Ġei umane, dar úi regretabile disfunc ĠionalităĠi
de ordin social, administrativ etc.
În studiul întreprins de noi asupra popula Ġiei de rromi din România,
având în vedere specificul, istoria social ăúi tradiĠiile acestei popula Ġii, în
mod deliberat nu am luat în discu Ġie existen Ġa certificatelor de c ăsătorie.
O bună parte dintre rromi au p ăstrat norma tradi Ġională de încheiere
a căsătorieiúi constituire a familiei prin în Ġelegeri între familii, în Ġelegeri la
care viitorii membri ai cuplului nu întotdeauna particip ă sau au un punct de
vedere de care s ă se Ġină seamă.
Investiga Ġia s-a desf ăúurat în perioada septembrie-decembrie 1998
úi a avut ca principal instrument de culegere a datelor chestionarul
formalizat. Au fost aplicate chestionare unui num ăr de 1.765 de gospod ării
de rromi din 196 de sec Ġii de votare determinate aleator1.

1 Cercetarea a fost realizat ă în cadrul ICCV (coord. C. Zamfir, M. Preda) úi a fost
parte a proiectului "Centrul de resurse pentru ac Ġiune social ă" finanĠat de Funda Ġia
pentru o Societate Deschis ă".

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 413
Faptul c ă cercetarea a urm ărit o gam ă mai larg ă de aspecte ce
caracterizeaz ă populaĠia de rromi a permis corelarea problemelor ce Ġin
strict de starea civil ă cu elemente de ordin social, ocupa Ġional, cu structura
pe sexe, raporturile de munc ă sau starea de s ănătate.
Ancheta pe baz ă de chestionar sociologic a fost completat ă cu un
studiu de caz, efectuat special pentru problema actelor de stare civil ăúi
cetăĠeniei, studiu aplicat exhaustiv asupra popula Ġiei de rromi din colonia
vestică a municipiului Mangalia, jude Ġul Constan Ġa.
Necesitatea abord ării problemei
Printre alte evenimente negative derulate în România dup ă
decembrie 1989, s-au înregistrat úi o serie de conflicte colective (47), de
amploare mai mare sau mai mic ă, asupra popula Ġiei de rromi din diferite
comunităĠi rurale sau urbane. Consecin Ġele acestor evenimente au acoperit
o scală ce a mers de la loviri sau amenin Ġări până la incendieri úi demolări
de locuin Ġe sau ucideri de persoane.
În unele cazuri, o parte dintre rromi au fost pu úi în imposibilitatea de
a se adresa justi Ġiei sau organelor administra Ġiei de stat datorit ă lipsei
actelor de identitate pierdute sau arse în timpul conflictelor sau cu alt prilej, dar s-au descoperit úi cazuri de persoane care nu au avut niciodat ă acte de
identitate.
De asemenea, pentru ob Ġinerea unor drepturi ce se cuveneau
copiilor (aloca Ġiile), s-a pus, din nou, problema actelor de identitate.
Într-o perioad ă în care deplasarea rromilor în Ġările vestice a ap ărut
ca o resurs ăúi ca o alternativ ă mult mai atractiv ă decât ceea ce li se oferea
în România, o parte dintre ei au renun Ġat la cet ăĠenia român ă. Când le-a
fost refuzat azilul sau le-a fost refuzat ă cetăĠenia în Ġările în care au dorit s ă
se stabileasc ă, fiind nevoi Ġi să se întoarc ă sau să rămână în România,
situaĠia lor civil ă a ră
mas sub semnul incertitudinii.
Cu prilejul particip ării la vot la alegerile pe diferite niveluri (generale,
locale), s-a constatat c ă absenteismul din rândul rromilor a fost destul de
ridicat. Pe lâng ă alte cauze ce Ġin de starea social ăúi educaĠională a
acestei popula Ġii, organiza Ġiile rromilor, interesate de acest fenomen, au
constatat c ă o parte din absen Ġe se explic ă prin aceea c ă respectivii
cetăĠeni de na Ġionalitate rrom ă nu s-au prezentat la urne datorit ă lipsei
actelor de identitate pe baza c ărora se putea exercita dreptul la vot.

VASILE BURTEA 414
În aceste condi Ġii, s-a pus problema m ăsurării fenomenului úi
căutării formelor de solu Ġionare.
Starea de fapt
Cu prilejul studiului men Ġionat, au fost culese date despre 9.797
persoane. Spunem “culese date” úi nu “chestionate”, deoarece nu s-a
purtat dialog de lucru, direct, cu fiecare persoan ă despre care avem
informaĠii, ci s-au luat rela Ġii de la una din persoanele din gospod ărie cu
care s-a discutat direct sau, altfel spus, de la una din persoanele din gospodărie care au fost chestionat ă de către operatorii de anchet ăúi care
poseda cuno útinĠe despre membrii aceleia úi gospod ării, membri ce nu au
putut fi intervieva Ġi direct.
În acest mod s-a constatat c ă, în ceea ce prive úte deĠinerea actelor
de stare civil ă de către popula Ġia de rromi din e úantionul supus studiului,
situaĠia se prezint ă ca în tabelul urm ător:
Tabelul 1
Actul de stare
civilă deĠinutFrecven Ġe
absoluteFrecven Ġe
relative
Doar certificat de na útere 3.264 33,3
Doar buletin de identitate 456 4,7
Doar paúaport 1 0
Certificat de na útere + buletin 4.816 49,2
Certificat de na útere + pa úaport 9 0,1
Nuútie 41 0,4
Nu răspunde 306 3,1
Certificat de na útere + buletin + pa úaport 904 9,2
Total 9.797 100,0
Dintre documentele con Ġinute în tabelul de mai sus ne vom apleca
atenĠia în mod special asupra certificatului de na útereúi buletinului (c ărĠii)
de identitate, documente a c ăror importan Ġă ne apare ca deosebit ă pentru
relaĠionarea individului cu structurile sociale úi administrative ale statului úi
pentru buna sa integrare în func Ġionalitatea societ ăĠii.
Desigur c ă nu mai pu Ġin important ă este cet ăĠenia, dar aceasta va
constitui subiectul unei analize ulterioare.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 415
PrezenĠa certificatului de na útere
Lecturând tabelul cu pu Ġină atenĠie, se poate observa c ă, în mod
cert, un num ăr de 457 de persoane, reprezentând 4,66% din popula Ġia
investigat ă, nu posed ă certificat de na útere. Cifra se ob Ġine scăzând
succesiv din totalul popula Ġiei investigate (9.797) persoanele care posed ă
doar certificat de na útere (3.264), cele care posed ă certificat de na útereúi
buletin sau carte de identitate (4.816), cele care posed ă certificat de
naútereúi paúaport (9), cele cu certificat de na útere, buletin (carte de
identitate) úi paúaport (904) úi, în sfâr úit, cazurile (347) de nonr ăspuns,
necunoa útere a situa Ġiei etc.(41+306=347).
Cei 347 de subiec Ġi despre care nu avem nici o informa Ġie cu privire
la actele de stare civil ă rămân sub semnul întreb ării.
Fără a forĠa nota, putem ob Ġine un minim probabil de persoane f ără
certificat de na útere dintre cele 347 despre care nu avem nici un fel de
informaĠie, calculând num ărul de persoane f ără certificat de na útere prin
aplicarea, la num ărul nonresponden Ġilor, a propor Ġiei ce caracterizeaz ă
întregul e úantion (4,66%). Astfel determin ăm încă 16 persoane ca fiind
lipsite de documentul numit certificat de na útere, ceea ce la nivelul
întregului e úantion reprezint ă 473 de persoane (457+16), adic ă 4,83%,
proporĠie care poate fi d ătătoare de seam ă pentru întreaga popula Ġie de
rromi. Din acest motiv o consider ămsemnificativ ă pentru situa Ġia actual ă a
rromilorúi o reĠinem ca atare.
PrezenĠa actului de identitate
ùi la acest document, se poate vedea, de la prima citire, c ă 10
persoane nu-l posed ă, deúi deĠin fie paúaport (un subiect), fie certificat de
naútereúi paúaport (9 subiec Ġi).
La prima vedere, nu avem o imagine asupra acelor subiec Ġi a căror
situaĠie a fost descris ă (relatată) de o ter Ġă persoan ă ori au refuzat s ă
răspundă (347 de cazuri). De úi nu avem certitudinea, este posibil ca
persoanele care au evitat r ăspunsul (306 subiec Ġi) să aibă ca motiva Ġie a
refuzului lor tocmai lipsa buletinului sau a c ărĠii de identitate.
Faptul că legea pedepse úte persoana în vârst ă de peste 14 ani care
nu posed ă buletin (carte) de identitate i-a determinat, probabil, pe cei mai
mulĠi dintre cei 306 subiec Ġi să nu răspundă la respectiva întrebare,
asigurându-se astfel c ă nu vor avea de suportat eventuale consecin Ġe.

VASILE BURTEA 416
Astfel, art. 62- (1) lit. b) din Legea nr. 119/19962 cu privire la actele
de stare civil ă apreciaz ă: "constituie contraven Ġie la regimul actelor de stare
civilănedeclararea na úterii sau decesului în condi Ġiileúi în termenele
prevăzute de lege". Acelaúi articol, la paragraful (2), precizeaz ă că această
contraven Ġie se sanc Ġionează cu amend ă de la 30.000 lei la 60.000 lei.
(Aceste sume se majoreaz ă periodic propor Ġional cu indicele infla Ġiei). Dacă
pentru cet ăĠeanul de rând sumele men Ġionate nu apar chiar inaccesibile,
deúi nimeni nu le pl ăteúte cu plăcere, pentru categoria de rromi avut ă în
vedere, care de multe ori este nevoit ă să trăiască din aloca Ġia copiilor,
aceste sume reprezint ă realmente un handicap.
SituaĠia pe vârste
Rromii afla Ġi, în majoritatea lor, într-o continu ă deplasare în teritoriu
pentru a ie úi în întâmpinarea comenzii sociale3 încalcă frecvent aceast ă
prevedere a legii, fiind efectiv pu úi în imposibilitatea de a se prezenta în
cadrul termenului prev ăzut de lege fie pentru declararea noilor n ăscuĠiúi
obĠinerea certificatelor de na útere, fie pentru ob Ġinerea buletinului (c ărĠii) de
identitate în momentul când adolescen Ġii împlinesc vârsta de 14 ani. Dac ă
respectivii tineri sunt lipsi Ġi doar de certificatul de na útere, lucrurile sunt
grave, dar dac ă au ajuns la vârsta când trebuie s ă li se elibereze actul de
identitate, iar ei nu au nici certificatul de na útere, lucrurile se complic ă
foarte mult.
Altfel zis, prin modul lor de via Ġă, o parte dintre rromi sunt efectiv úi
obiectiv pu úi în situa Ġia de a nu se încadra în prevederile legii, iar pentru a
evita plata amenzii sau alte pedepse úi sancĠiuni imaginate sau nu,
privează descenden Ġii de actele de na útereúi, implicit, de cele de identitate.
La aceste aspecte de ordin obiectiv trebuie s ă adăugămúi
elementele de ordin subiectiv, a c ăror pondere nu poate fi ignorat ă în
înĠelegerea derul ării procesului de “neglijare” sau “abandon” al demersurilor
pentru ob Ġinerea documentelor de stare civil ă. Este vorba de disconfortul
funciar al unei p ărĠi considerabile din popula Ġia de rromi, pe care-l resimt ori
de câte ori este nevoie s ă se adreseze administra Ġiei publice úi autorităĠilor.
Dacă se-ntâmpl ă ca persoanele care au nevoie s ă se adreseze
administra Ġiei să fie analfabete sau semianalfabete ( úi în aceast ă situaĠie se
află peste 27% din popula Ġia de rromi, cu tendin Ġe evidente de cre útere a

2 Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civil ă, publicat ă în Monitorul
Oficial al României, nr. 282 din 11.11.1996
3 Burtea, Vasile, Rromii în contextul socio-economic al dezvolt ării României
(teză de doctorat), Universitatea Bucure úti, 1998, p. 123.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 417
procentului prin abandon úcolarúi absenteism, datorat situa Ġiei economice
a familiilor rrome úi dificultăĠilor de a se g ăsi un loc de munc ă după
absolvirea unei úcoli)4 , renun Ġarea la a ob Ġine documentul sau serviciul
dorit apare mai mult ca probabil ă.
Aúa se face c ă tânăra B.M. din comuna Apa Ġa, judeĠul Braúov, a
ajuns pân ă la vârsta de 18 ani f ără să aibă nici un document de stare civil ă.
Născând, la rândul s ău, nu se poate elibera certificat de na útere nici
descendentului, deoarece mama se afl ă în situaĠia prezentat ă mai sus.
O altă cauză a lipsei actelor de identitate la unii membri ai etniei
rromilor o constituie cvasitotala lips ă de exerci Ġiuúi de atrac Ġie în a lucra cu
autorităĠile publice úi administrative ale statului. Aceast ă reală teamă,
rezultată din necunoa útere, îi determin ă pe unii dintre membrii acestei etnii
să abandoneze orice demers pentru ob Ġinerea documentelor de stare civil ă
pentru ei sau membrii familiilor lor.
Litera j) a aceluia úi articol apreciaz ă tot ca o contraven Ġie (dacă nu
este săvârúită în astfel de condi Ġii încât, potrivit legii penale, s ă fie
considerat ă infracĠiune) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare
civilă. Or, deplas ările continue de care vorbeam mai sus, la care se
adaugă: condiĠiile de locuit, num ărul de persoane ce locuiesc în aceea úi
cameră (media este de 3,03 persoane/camer ă)5 sau cas ă, posibilit ăĠile de
stocare úi păstrare a documentelor, num ărul mare de copii (media
naúterilor este de 5,1 copii/femeie)6 etc., conduc la nenum ărate pierderi úi
deteriorări ale documentelor de stare civil ă. Teama de repercusiuni
(sancĠiunea pentru aceast ă contraven Ġie fiind de la 40.000 lei la 80.000 lei)
fac ca unii dintre etnicii rromi s ă se îngrijeasc ă mai puĠin de procurarea úi
actualizarea documentelor de stare civil ă.
Pe lângă această sancĠiune, alin. (4) al art. 11 din Legea nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civil ă prevede c ă “eliberarea altor
certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusătaxei de timbru potrivit legii”.
Aceeaúi sancĠiune se aplic ăúi în cazul netransmiterii comunic ărilor
cu privire la înregistrarea na úterii cetăĠenilor români (inclusiv cei de

4 Burtea, Vasile, Câteva aspecte ce greveaz ăúansele popula Ġiei de rromi úi
elemente pentru un program de preîntâmpinare a unor efecte antisociale,Revista ”Romathan”, nr. 1, 1997.
5 Zamfir, Elena; Zamfir, C ătălin (coordonatori), ğiganii între ignorare úi
îngrijorare , Editura Alternative, Bucure úti, 1993.
6Idem , p. 79.

VASILE BURTEA 418
naĠionalitate rromi) cu domiciliul în România ori a modific ărilor intervenite în
statutul civil al persoanelor (art. 62–(1), lit. n).
Dacă naúterea sau modificarea în statutul civil s-a produs pe timpul
sejurului în str ăinătate, netransmiterea comunic ării în timpul prev ăzut de
lege reprezint ă normalul în majoritatea cazurilor.
Aúa cum am ar ătat, posibilitatea de a circula mai u úor în Ġările
vestice ale Europei dup ă decembrie '89, pentru o parte dintre rromi a
reprezentat o nou ăúi atractiv ă resursă de trai, dar, în acela úi timp, úi o
complicare mai accentuat ă a procesului de ob Ġinere, păstrare, actualizare
sau redobândire a documentelor de stare civil ă pentru care ar fi fost
necesare demersuri la autorit ăĠi ale administra Ġiei publice din cel pu Ġin două
Ġări diferite.
Cu câĠiva ani în urm ă se practica o procedur ă ce a afectat destui
membri ai popula Ġiei de rromi, procedur ă despre care mult ă lume nu útie
nici până în prezent c ă a fost limitat ă, în ultima vreme, doar la câteva
delicte,úi anume aceea de a se proceda, în cazurile în care contravaloarea
sancĠiunilor prev ăzute de lege nu putea fi achitat ă în bani (din lips ă de
posibilităĠi, din neglijen Ġă, din rea-voin Ġă sau speran Ġă că nu se poate
întâmpla nimic r ău), la transformarea acestor sanc Ġiuni băneúti în zile de
închisoare, ceea ce complica úi mai mult lucrurile, motiv pentru care
renunĠarea la demersurile de rec ăpătare a documentelor apare ca varianta
cea mai comod ăúi lipsită cel puĠin de nepl ăcerile imediate.
Dar cum nu avem nici un element de cercetare care s ă ne susĠină
ipoteza formulat ă mai sus, foarte probabil ă de altfel, va trebui s ă acceptăm
o variant ă mai ponderat ă.
Pentru aceasta, vom avea în vedere o alt ă analiză a materialului
rezultat din cercetare, úi anume tabelul care prezint ă situaĠia actelor de
identitate pe vârste:

Tabelul 2
Certifi-
cat de
naútereBuletin
de identi-
tatePaúa-
portCertifi-
cat de
naútere
+
buletinCertificat
de naútere
+paúaportCertificat
de
naútere +
buletin
+
paúaportNu
útieNu
răspun-
deTotal
Categoria
de vârstăPână
la 7 aniFrecvenĠe
absolute 1.403 0 0 0 2 0 8 86 1.499
pentru acte de identitate Frecven Ġe
relative 14,3 0 0 0 22,2 0 20,0 28,1 15,3
8-13
aniFrecvenĠe
absolute 1.475 0 0 6 3 0 32 61 1.577
Frecven Ġe
relative 15,1 0 0 0,1 0 0 0,3 0,6 16,1
Peste 14 ani FrecvenĠe
absolute 386 456 1 4.810 4 904 1 159 6718
Frecven Ġe
relative 3,9 4,7 0 49,1 0 9,2 0 1,6 68,6
Frecven Ġe
absolute 3.264 456 1 4.816 9 904 41 306 9.797
Total Frecven Ġe
relative 33,3 4,7 0 49,2 0,1 9,2 0,4 3,1 100

VASILE BURTEA 420
Tabelul 3
Sex Certifi-
cat de
naútereBuletin de
identitatePaúa-
portCertificat
de naútere
+ buletin Certificat
de naútere
+
paúaportCertificat
naútere+buletin
+paúaportNu
útieNu
răs-
pundeTotal
Masculin Frecven Ġe
absolute 1.659 213 1 2.239 1 559 21 152 4.845
Frecven Ġe
relative 16,9 2,2 0 22,9 0 5,7 0,2 1,6 49,5
Feminin Frecven Ġe
absolute 1.557 242 0 2.552 8 340 19 140 4.858
Frecven Ġe
relative 15,9 2,5 0 26,0 0,1 3,5 0,2 1,4 49,6
NS / NR Frecven Ġe
absolute 48 1 0 25 0 5 1 14 94
Frecven Ġe
relative 0,5 0 0 0,3 0 0,1 0 0,1 1,0
Total Frecven Ġe
absolute 3.246 456 1 4.816 9 41 306 9.797
Frecven Ġe
relative 33,3 4,7 0,0 49,2 0,1 0,4 3,1 100

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 421
Din tabel se vede c ă numărul persoanelor cuprinse în intervalul de
vârstă 0-13 ani inclusiv se cifreaz ă la 2.878 persoane, respectiv 29,38% din
populaĠia eúantionului. Dar din tabelul precedent deducem c ă numărul celor
care posed ă numai certificat de na útere este de 3.264 persoane. Aceasta
înseamn ă că diferenĠa de 386 persoane au vârsta mai mare de 14 ani úi
totuúi nu posed ă principalul document de identitate – buletinul sau cartea.
În consecin Ġă, ei trebuie ad ăugaĠi la cei 10 dedu úi din primul tabel. Acest
fapt ne asigur ă că 4,04% dintre rromii cuprin úi în eúantionul cercet ării nu
posedă buletin de identitate, de úi au dep ăúit vârsta la care se elibereaz ă
acest document.
Aplicând procentul ob Ġinut (4,04%) úi asupra celor cu situa Ġia incertă
(347), ob Ġinem cel pu Ġin încă 14 persoane (dac ă nu toate cele 306
menĠionate mai sus) care contribuie la stabilirea procentului de 4,18%
pentru care ne putem, de asemenea, asuma r ăspunderea de a-l considera
casemnificativ pentru întreaga etnie a rromilor.
Prin aplicarea celor dou ă ponderi semnificative la întreaga popula Ġie
de rromi (e úantionul cercet ării permiĠând aceast ă generalizare, deoarece a
fost calculat ca e úantion reprezentativ), atât la popula Ġia stabilit ă de
recensământul locuin Ġelorúi popula Ġiei din anul 1992 (401.087 de
persoane),7 cât úi la cifra estimat ă de unele organiza Ġii ale rromilor
(2.000.000 de persoane),8 vom constata c ă un număr de 19.373, respectiv
96.600 de persoane din etnia rromilor nu au certificate de na útere, iar un
număr de 17.138, respectiv 82.000 de persoane, nu au document de
identitate. Aceasta înseamn ă că fenomenul, indiferent pe care dintre
variante le lu ăm în considera Ġie, are un caracter de mas ăúi merită o atenĠie
deosebit ă în sensul c ăutării formelor úi metodelor de solu Ġionare.
SituaĠia pe sexe
Imaginea sintetic ă se prezint ă ca în tabelul 3.
Numărul bărbaĠilor care sunt lipsi Ġi de certificate de na útere, aúa
cum rezult ă la prima citire a tabelului, se ridic ă la 214 persoane, iar
numărul femeilor este de 242.

7Recensământul popula Ġieiúi locuin Ġelor din 7 ianuarie 1992. Structura
etnicăúi confesional ă a popula Ġiei, Bucureúti, 1995, p. 38-39.
8 Burtea, Vasile, Rromii în contextul socio-economic al dezvolt ării României –
teză de doctorat, Universitatea Bucure úti, 1998, p.133.

VASILE BURTEA 422
Cele 17 persoane f ără certificat de na útere se repartizeaz ă astfel: 8
bărbaĠiúi 9 femei. Aceste cifre au fost stabilite avându-se în vedere faptul
că 47,62% dintre subiec Ġii cercetării sunt b ărbaĠi, iar 52,38% sunt femei.
Aceasta înseamn ă că numărul total al b ărbaĠilor fără certificat de
naútere este de 222, reprezentând 2,27 din popula Ġia masculin ă de rromi,
iar numărul femeilor f ără acelaúi act este de 251, reprezentând 2,56%
dintre femeile rrome.
Pentru a calcula num ărul bărbaĠilorúi femeilor f ărăbuletin de
identitate vom Ġine seama de acelea úi ponderi ale celor dou ă sexe úi vom
constata c ă numărul bărbaĠilor din e úantion fără buletin de identitate este de
195 persoane (2%), iar cel al femeilor este de 215 persoane, adic ă 2,19%.
La nivelul întregului grup etnic al rromilor, documentul respectiv
lipseúte unui num ăr de 8.677 de b ărbaĠiúi 8.461 de femei, dup ă datele de
recensământ,úi la 43.327 de b ărbaĠiúi 41.273 de femei, dup ă estimările
organiza Ġiilor rromilor, presupunând c ă raportul dintre femei úi bărbaĠi, la
nivel de etnie ,este cel stabilit de recens ământ9 , adică 102,56% în
favoarea b ărbaĠilor, deúi la nivel de Ġară, ca de altfel úi la nivel mondial,
raportul apare în favoarea femeilor (numite úi minoritate majoritar ă)10.
Înainte de a proceda la o sumar ă analiză a consecin Ġelor situa Ġiei
semnalate, am dori s ă facem câteva preciz ări justificative cu privire la
modul de calcul adoptat – pu Ġin mai complicat – prin care s-a ajuns la cifrele
prin care eviden Ġiem starea de fapt a popula Ġiei studiate. A trebuit s ă
recurgem la câteva artificii de calcul pentru a determina cifrele care ne interesau. Nu am reu úit deducerea lor direct ă din tabelele prezentate,
deoarece înregistrarea r ăspunsurilor s-a f ăcut în form ă afirmativ ă (adică s-a
întrebat cine posed ă un anumit act: “Ave Ġi certificat de na útere sau buletin
(carte) de identitate etc.?", în timp ce nou ă ne erau necesare persoanele
care nu posedau respectivele documente. De aceea s-a procedat la
scăderi succesive, ponder ări cu date de recens ământ etc.
Principalele consecin Ġe
Revenind la cât de grave sunt consecin Ġele unei asemenea situa Ġii
úi cât de importante sunt m ăsurile despre care, mai sus, afirmam c ă sunt
absolut necesare pentru eradicarea fenomenului, ne putem da seama dac ă
analizăm doar dou ă aspecte generale ale vie Ġii sociale, aspecte ce
caracterizeaz ă (sau afecteaz ă)úi această populaĠie.

9Recensământul popula Ġieiúi locuin Ġelor din 7 ianuarie 1992. Structura
etnicăúi confesional ă a popula Ġiei, Bucureúti, 1995, p. 38-39.
10 Chiva, Cristina în "Introducere la edi Ġia româneascã" a cãrții lui Michael Banton,
Discriminarea , Editura Du Style, Bucure úti, 1998, p.14.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 423
Ne referim în continuare la starea de s ănătateúi circula Ġia
internaĠională a persoanelor.
Următorul tabel eviden Ġiază starea de s ănătate a popula Ġiei de rromi
din România, apreciat ă, în general, de în úiúi subiecĠii cercetării.
Tabelul 4
Probleme de
sĄnĄtateCertifi-
cat de
naû-
tereBule-
ġin de
identi-
tatePaûa-
portCertificat
de
naûtere +
buletinCertificat
de
naûtere +
paûaportCertificat
de
naûtere +
buletin +
paûaportNu
ûtieNu
rĄs-
pun-
deTotal
Nu
areFrec-
venĠe
abso-lute 8 0 0 0 0 0 0 0 8
Frec-
venĠe
rela-tive 0,1 0 0 0 0 0 0 0 0,1
În ge-neralsesimte Frec-
ven
Ġe
abso-lute 2.666 251 0 2.958 7 624 28 200 6.734
bine Frec-
venĠe
rela-
tive 27,2 2,6 0 30,2 0,1 6,4 0,3 2,0 68,7
Are
mici
pro-blemeFrec-
ven
Ġe
abso-lute 146 59 1 881 1 123 1 29 1.041
de
sănă-
tateFrec-
venĠe
rela-
tive 1,5 0,6 0 7,0 0 1,3 0 0,3 10,6
Are
grave
pro-
blemeFrec-
venĠe
abso-
lute 150 113 0 878 0 127 5 23 1.296
de
sănă-
tateFrec-
venĠe
rela-tive1,5 1,2 0 9,0 0 1,3 0,1 0,2 13,2

VASILE BURTEA 424
Este
per-soa-nă cuFrec-
ven
Ġe
abso-
lute 57 12 0 127 0 9 2 6 213
han-
dicapFrec-
venĠe
rela-tive 0,6 0,1 0 1,3 0 0,1 0 0,1 2,2
NS / NRFrec-
ven
Ġe
abso-lute 237 21 0 172 1 21 5 48 505
Frec-
venĠe
rela-tive 2,4 0,2 0 1,8 0 0,1 0,1 0,5 5,2
Total Frec-
venĠe
abso-lute 3.264 456 1 4.816 9 21 41 306 9.797
Frec-
venĠe
rela-tive 33,3 4,7 0 49,2 0,1 0,2 0,4 3,1 100,0
Din analiza tabelului rezult ă că 1.041 de subiec Ġi, reprezentând
10,63% din întregul e úantion, au mici probleme de s ănătate, 1.296 de
persoane (13,23%) au probleme grave de sănătate, iar 213 persoane
(2,17%) sunt cu handicap.
Generalizând, la nivelul întregii etnii numai situa Ġia în care
cercetarea relev ă probleme grave de s ănătate, constat ăm că 53.064,
respectiv 264.600 de persoane rrome au astfel de probleme, iar o bun ă
parte dintre ei nu au carte de s ănătate (care nu le-a fost eliberat ă datorită
lipsei actelor de identitate) úi, în consecin Ġă, nu pot apela la serviciile unui
medic de stat sau ale unei institu Ġii medicale , fiind nevoite s ă apeleze la
tratamente b ăbeúti, automedica Ġie sau să se neglijeze în totalitate.
SituaĠia deplas ărilor în str ăinătate a subiec Ġilor cercet ării noastre
apare în urm ătoarele dou ă tabele.
Tabelul 5 ne relev ă numărul de persoane din familie care s-au
deplasat în str ăinătate, dup ă evenimentele din decembrie 1989, care au
schimbat nu numai structura politic ă, dar úi atitudinea organelor statului fa Ġă
de dorinĠa cetăĠenilor săi de a circula liber úi de a-úi stabili domiciliul acolo
unde doresc.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 425
Tabelul 5
Nr. persoane plecate
în străinătateFrecven Ġe absolute Frecven Ġe relative
0 7.879 80,4
1 1.188 12,1
2 454 4,6
3 138 1,4
4 60 0,6
5 34 0,3
6 10 0,1
7 20 0,2
12 14 0,1
Total 9.797 100,0
Din tabel se desprinde faptul c ă un num ăr de 1.918 subiec Ġi din
eúantionul cercet ării, reprezentând 19,58% din total subiec Ġilor, s-au
deplasat cel pu Ġin o dată în afara grani Ġelor României, dup ă 1989. Num ărul
persoanelor plecate dup ă 1989, din aceea úi familie, variaz ă de la nici unul
până la 12. Ultima cifr ă (ca úi cele patru cifre anterioare) ne demonstreaz ă
că au fost cazuri când familii întregi au fost plecate din Ġară pe o perioad ă
mai scurt ă sau mai lung ă de timp.
Extrapolând, la nivelul etniei, afl ăm că 78.533 de persoane (dup ă
datele din recens ământ) de origine etnic ă rromi au c ălătorit în afara
graniĠelor României sau 391.600 de persoane din aceea úi etnie, dup ă
estimările organiza Ġiilor rromilor.
Dincolo de cifra pe care o agre ăm, cert r ămâne faptul c ă un număr
considerabil de persoane provenite din etnia rromilor au c ălătorit în
străinătate, aproape indiferent de situa Ġia lor în raport cu actele de
identitate, respectiv certificatul de na útere, buletinul sau pa úaportul.
DiferenĠa dintre cei care aveau respectivele documente de identitate
úi cei care nu le aveau r ămâne doar posibilitatea teoretică de a obĠine legal
formele úi aprobările de deplasare úi de a se bucura de tratamente mai
bune la locul de destina Ġie sau de a recurge, din start, la forme mai pu Ġin
legale ori ilegale de trecere a frontierelor úi de organizare a reziden Ġei pe
teritoriile statelor de destina Ġie.
Mirajul unei vie Ġi mai uúoare, datorit ă unor posibilit ăĠi de câútig mai
bun, precum úi speran Ġa unui tratament mai aproape de standardele
perioadei istorice prezente, respectiv sfâr úitul mileniului doi (tratament dup ă

VASILE BURTEA 426
care au tânjit de-a lungul întregii lor istorii úi pe care, la locul de unde au
plecat, nu l-au avut niciodat ă) i-au determinat pe cei mai mul Ġi dintre ei s ă
porneasc ă spre noi úi necunoscute orizonturi unde, în func Ġie de condi Ġiile
oferite, au r ămas o perioad ă mai lung ă sau mai scurt ă de timp.
Care este m ărimea intervalului de timp petrecut de cei 1.918
subiecĠi în afara grani ĠelorĠării?
Răspunsul ne este oferit de tabelul 6.
Tabelul 6
Perioada cât a fost în str ăinătate
Frecven Ġe absolute Frecven Ġe relative
0 8.049 82,2
1 706 7,2
2 265 2,7
3 215 2,2
4 37 0,4
5 39 0,4
6 126 1,3
7 40 0,4
8 42 0,4
9 10 0,1
10 8 0,1
11 8 0,1
12 67 0,7
14 4 0,0
15 39 0,4
18 23 0,2
21 10 0,1
24 61 0,6
28 4 0,0
30 25 0,3
36 2 0,0
60 17 0,2
Total 9.797 100,0
Din tabel rezult ă că un num ăr de 1.748 persoane (17,84%) dintre
subiecĠii cercetării au fost în str ăinătate unde au r ămas cel pu Ġin 1 lună.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 427
DiferenĠa de 170 persoane (pân ă la 1.918, cât este num ărul total de
persoane rrome din e úantion, care au c ălătorit în str ăinătate), au avut
sejururi mai mici de o lun ă.
Timpul total (în luni întregi) petrecut de cei 1.748 rromi în afara
graniĠelor României este de 9.341 de luni, ceea ce corespunde la mai mult
de 778 de ani.
Desigur c ă mărimea sejururilor particulare ale fiec ăruia dintre ace úti
participan Ġi la circula Ġia interna Ġională a persoanelor a permis fiec ăruia
dintre ei s ă-úi facă o imagine cât mai aproape de realitatea condi Ġiilorúi
posibilităĠilor oferite cet ăĠenilor lor de statele civilizate ale Europei, dar, a úa
cum ne demonstreaz ăúi tabelul 7, nu a determinat o hot ărâre în mas ă de a
rămâne în respectivele state úi de a solicita cet ăĠenia. Dorin Ġa de a rămâne
oficial, prin solicitarea unei alte cet ăĠenii, în afara grani Ġelor României apare
prezentă la un num ăr foarte redus de persoane ce provin din etnia rromilor.
În mod cert, cifra relativ redus ă de renun Ġări la cetăĠenia român ă în
favoarea solicit ării altei cet ăĠenii se explic ăúi prin discordan Ġa ce s-a
constatat între posibilit ăĠileúi condiĠiile de trai sperate a li se oferi lor în
Ġările în care au c ălătoritúi realitatea crud ă în care au trebuit s ă trăiască în
calitate de emigran Ġi (mai ales în condi Ġiile în care erau lipsi Ġi de forme
legale), realitate pe care cei mai mul Ġi au cunoscut-o personal.
Totuúi, faptul confirm ă încă o dată afirmaĠia multora dintre etnicii
rromi care au c ălătorit în str ăinătate, conform c ăreia scopul c ălătoriei lor nu
a fost acela de a schimba o Ġară (respectiv Ġara în care s-au n ăscut ei úi
strămoúii lor) cu o alt ăĠară, ci de a g ăsi slujbe sau alte posibilit ăĠi de câútig
care să le permit ă ca într-o perioad ă cuprinsă între 6 luni úi 2 ani să câútige
atât cât le este necesar pentru ca la întoarcerea acas ă să poată iniĠia o
activitate aduc ătoare de profit care s ă le asigure o existen Ġă decentă lor úi
numeroaselor lor familii, familii a c ăror mărime medie este de aproape 7
(6,6) persoane.11
Cunoaúterea acestui fapt ar putea fi un argument important pentru
găsirea căilorúi metodelor corespunz ătoare îndeplinirii punctului 5 din
condiĠiile stabilite pentru România în vederea accept ării sale la discu Ġiile
preliminare în vederea ader ării la Uniunea European ă.12
Punctul men Ġionat solicit ăĠ ării noastre, în mod special, ca o condi Ġie
înaintea începerii discu Ġiilor preliminarii, s ă rezolve problema integr ării
sociale a minorit ăĠii rromilor. Or, pentru îndeplinirea acestei condi Ġii,

11 Zamfir, Elena; Zamfir, C ătălin,op. cit. , p. 66.
12 Uniunea European ă,Agenda 2000 – Opinia Comisiei în leg ătură cu
solicitarea României de aderare la Uniunea European ă, Strasburg, 1997.

VASILE BURTEA 428
Uniunea European ă acordăúi sprijinul necesar Ġării noastre, ca úi celorlalte
candidate, de altfel.
Dacă suportul financiar acordat de Uniune ar fi direc Ġionatúi
gestionat astfel încât acesta s ă însemne úcolarizare, profesionalizare
modernă, dar, mai ales, creare de locuri de munc ă sau iniĠiere de activit ăĠi
aducătoare de venituri pentru comunit ăĠile de rromi, celelalte aspecte
presupuse de integrarea social ă a acestei etnii (drepturile politice,
eliminarea stereotipurilor úi discrimin ării, reducerea ostilit ăĠii, parteneriatul
úi creúterea particip ării sociale, inclusiv participarea la decizii etc.) se vor
soluĠiona, în cea mai are parte, în mod implicit sau destul de u úor,
deoarece aceste aspecte pot fi realizate pentru sau de c ătre persoane care
se implic ăúi acĠionează în calitatea lor esen Ġială de cetăĠeni.
CetăĠenia
Când vorbim de cet ăĠenia popula Ġiei de rromi este bine s ă avem în
vedere o diseminare pe cât de clar ă, pe atât de necesar ă:
Dacă în concep Ġia vestului (cercet ători sau sim Ġul comun) rromii sunt
definiĠi, cel puĠin, de dou ă caracteristici – nomadismul úi lipsa cet ăĠeniei13, nu
acelaúi lucru se poate spune despre concep Ġiaúi realitatea existente în
Europa Central ăúi Sud-Estic ă, (mai precis zona fost ă comunist ă).
Aici sedentarizarea rromilor s-a produs for Ġat, prin mijloace
administrative, úi concomitent rromii au devenit (cei care înc ă nu erau)
cetăĠeni ai statului pe teritoriul c ăruia îúi aveau domiciliul.
Dacă pentru Vest regula este ca rromii s ă nu fie cet ăĠeni ai statelor
pe teritoriul c ărora voiajeaz ă, în zona fost ă comunist ă (iar România este un
exemplu de net ăgăduit) regula este ca rromii s ă fie cetăĠeni ai statului.
Dacă a fost bun ă sau nu aceast ă măsură rămâne o problem ă de
discutat din perspectiva tr ăsăturilor culturale úi identitare ale acestei popula Ġii.
Eventuala lips ă de cetăĠenie a unui etnic rrom din România ap ărea
ca o situa Ġie cu totul atipic ă înainte de schimb ările intervenite dup ă revoluĠia
din decembrie 1989, iar astfel de cazuri este greu s ă ne imagin ăm că au
existat înainte de aceast ă dată. Spunem aceasta deoarece, potrivit legii

13 A se vedea lucr ările: Calabr Ė, Ana Rita, Il vento non sofia piu. Gli zingari ai
margini di una grande cità , Marsilio, 1992; Gropper, C. Rena, Gypsies in the
City. Culture Patterns and Survival , The Darwin Press, Princeton, New Jersey,
1975; Liègeois, Jean-Pierre, Gypsies and Travellers. Socio-cultural data.
Socio-political data , Council for Cultural Cooperation, Strasburg, 1987 etc.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 429
române, una dintre cele patru forme de dobândire a cet ăĠeniei române este
reprezentat ă de dobândirea prin na útere.14
În schimb, dup ă decembrie 1989, departe de a constitui un fenomen
de masă, au început s ă-úi facă apariĠiaúi altfel de cazuri.
De aceea este bine s ă vedem care este situa Ġia subiec Ġilor
investiga Ġiei noastre la acest capitol. Tabelul urm ător ne poate oferi o prim ă
imagine:
Tabelul 7
Persoane care au renun Ġat la
cetăĠenieFrecven Ġe absolute Frecven Ġe relative
DA 26 0,3
NU 7.931 81,0
NS/NR 1.840 18,8
Total 9.797 100,0
Faptul c ă, din întregul e úantion, doar 26 de persoane (din care
pentru dou ă – conform tabelului nr. 8 – nu putem avea certitudinea c ă au
călătorit în str ăinătate, deoarece în mod sigur, dac ă au călătorit totuúi, nu
au avut un sejur de minimum o lun ă de zile) au renun Ġat la cet ăĠenia
română apare ca semnificativ pentru ata úamentul membrilor acestei etnii
faĠă de Ġara în care s-au n ăscut, respectiv fa Ġă de România. Aplicând
procentul de 0,3%, cât reprezint ă ponderea celor care au renun Ġat la
cetăĠenia român ă în totalul e úantionului analizat, la cele dou ă cifre care
exprimă determin ări diferite ale num ărului rromilor din România, ob Ġinem
1.203, respectiv 6.000 de cazuri de renun Ġări la cetăĠenie pe întreaga etnie
a rromilor, ceea ce nu reprezint ă niveluri alarmante, dar sunt cifre care nu
pot fi totu úi neglijate, ci dimpotriv ă, solicită abordări corespunz ătoareúi
tratamente în consecin Ġă.

14 Art. 3, lit. a din Legea nr. 21 din 01.03.1996 a cet ăĠeniei române publicat ă în
Monitorul Oficial al României nr. 44 din data de 06.03.1996.

VASILE BURTEA 430
Tabelul 8
Persoane care au
renunĠat la cetăĠenieNr. persoane plecate
în străinătate
0 1 2 3 4 5 6 7 12 Total
DA Frecven Ġa absolut ă 2 1 5422000 1 2 6
Frecven Ġa relativă 0 1,3 0,9 0 0 0 0 0 0 0,3
NU Frecven Ġa absolut ă 6.167 1.077 416 126 58 34 10 20 13 7.931
Frecven Ġa relativă 62,9 11,0 4,2 1,4 0,6 0,3 0,1 0,2 0,1 81,0
NS/NR Frecven Ġa absolut ă 1.710 96 34 0 0 0 0 0 0 1840
Frecven Ġa relativa 17,5 1,0 0,3 0 0 0 0 0 0 18,8
Total Frecven Ġa absolut ă 7.879 1.188 454 138 60 34 10 20 14 9.797
Frecven Ġa relativă 80,4 12,1 4,6 1,4 0,6 0,3 0,1 0,2 0,1 100,0
Prima cifr ă a acestui tabel (cifra 2) reprezint ă cele dou ă renunĠări la
cetăĠenia român ă de către persoane care fie c ă nu au c ălătorit deloc în
străinătate, fie c ă au călătorit o dat ă sau de mai multe ori, dar sejurul lor
sau cumulul sejururilor lor nu a însumat un num ăr de zile care s ă însemne
echivalentul unei luni întregi.
Tabelul 9
Persoane care au Timpul úederii în str ăinătate
renunĠat la cetăĠenie Mai pu Ġin de
o lună sau
deloc1
lună2-6
luni7-12
luni13-24
luni>=25
luniTotal
DA Frecven Ġa absolut ă 6 2 7 5 0 6 26
Frecven Ġa relativă 0,1 0 0,1 0,1 0 0,1 0,3
NU Frecven Ġa absolut ă 6.304 674 629 150 132 42 7.931
Frecven Ġa relativă 64,3 6,9 6,4 1,5 1,3 0,4 81,0
NS/NR Frecven Ġa absolut ă 1739 30 46 20 5 0 1.840
Frecven Ġa relativă 17,8 0,3 0,5 0,2 0,1 0 18,8
Total Frecven Ġa absolut ă 8.049 706 682 175 137 48 9.797
Frecven Ġa relativă 80,2 7,2 7,0 0,1 1,4 0,5 100,0
Tabelul 9 ne arat ă timpul petrecut în str ăinătate de fiecare persoan ă
care a renun Ġat la cetăĠenia român ă.
Este lesne de observat c ă peste 69% dintre ei au luat hot ărârea de
a renun Ġa la cet ăĠenia român ă pe baza unei temeinice inform ăriúi

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 431
document ări rezultate dintr-un sejur cuprins între 2 úi 60 de luni.
Aproximativ 27% dintre ei au un sejur cuprins între 2 úi 6 luni; 19,23% au
un sejur cuprins între 7 úi 12 luni; iar peste 23% dintre ei au un sejur ce
depăúeúte 25 de luni, ceea ce ne demonstreaz ă că hotărârea de renun Ġare
la cetăĠenia român ă a avut motive temeinice úi a fost urmarea unei gândiri
matureúi bine motivate. Probabil c ă, cel puĠin la data când s-a luat decizia
sau chiar pe tot timpul sejurului, aceste persoane s-au bucurat de condi Ġii
de întreĠinere (de trai) foarte bune, “oferite” de Ġările de destina Ġie, condi Ġii
dătătoare de speran Ġe.
În sfârúit, tabelul 10 ne prezint ă, în form ă cuantificat ă, relaĠia dintre
persoanele care au petrecut diferite perioade din via Ġa lor în afara grani Ġelor
României úi poziĠia lor faĠă de documentele de stare civil ăúi identitate.
Din tabel se deduce c ă persoanele care posed ă doar certificat de
naútere au c ălătorit în 622 din cazuri, cele care posed ă doar buletin (carte)
de identitate în 42 din cazuri, iar cele care posed ă numai certificat de
naútereúi buletin (carte) de identitate în 690 din cazuri.
SituaĠia confirm ă cele anticipate mai sus, úi anume faptul c ă
prezenĠa sau absen Ġa documentelor de identitate nu a reprezentat o
piedică reală pentru rromii care au dorit s ă călătoreascăúi să cunoasc ă
viaĠa din societ ăĠile vest-europene.
Surprinzătoare apare situa Ġia celor care posed ă fie numai pa úaport,
fie paúaport, buletin (carte) de identitate úi certificat de na útere. Dintre
aceútia, care în total sunt 905 persoane, 417 (1+416) nu au c ălătorit în
străinătate sau au avut sejururi care însumate au fost mai mici de o lun ă.
Tabelul 10
Persoane plecate
în strĄinĄtateDeġin
doar
certifi-
cat de
naûtereDeġin
doar
buletin
de
identi-
tateDeġin
doar
paûa-
portCertificat
de
naûtere
+ buletinCertificat
de
naûtere
+ paûa-
portNu
ûtieNu
rĄspundeCertificat
de
naûtere
+ buletin
+paûaportTotal
0 Frecven Ġa
absolută 2.642 414 1 4.126 2 33 245 416 7.879
Frecven Ġa
relativă 27,0 4,2 0 42,1 0 0,3 2,5 4,2 80,4
1 Frecven Ġa
absolută 386 22 0 509 2 4 29 233 1.188
Frecven Ġa
relativă 4,0 0,2 0 5,2 0 0,1 9,5 2,4 12,1

VASILE BURTEA 432
2 Frecven Ġa
absolută 167 15 0 132 0 1 20 119 456
Frecven Ġa
relativă 1,7 0,2 0 1,3 0 0 0,2 1,2 4,6
3 Frecven Ġa
absolută 25 5 0 35 0 2 12 59 138
Frecven Ġa
relativă 0,8 0,1 0 0,4 0 0 0,1 0,6 1,4
4 Frecven Ġa
absolută 13 0 0 3 2 1 0 41 60
Frecven Ġa
relativă 0,4 0 0 0 0 0 0 0,4 0,6
5 Frecven Ġa
absolută 14 0 0 8 0 0 0 12 34
Frecven Ġa
relativă 0,1 0 0 0,1 0 0 0 0,1 0,3
6 Frecven Ġa
absolută 4000 0 0 0 61 0
Frecven Ġa
relativă 0 0 0 0 0 0 0 0,1 0,1
7 Frecven Ġa
absolută 7003 3 0 0 72 0
Frecven Ġa
relativă 0,1 0 0 0 0 0 0 0,1 0,2
12 Frecven Ġa
absolută 3 0 0 0 0 0 0 11 14
Frecven Ġa
relativă 0 0 0 0 0 0 0 0,1 0,1
FrecvenĠa
absolută 2.364 456 1 4.816 9 41 306 904 9.797T
O
T
A
LFrecvenĠa
relativă 33,3 4,7 0 49,2 0,1 0,4 3,1 9,2 100
Aceútia, fie c ă, o dată avut pa úaportul, au mers, din curiozitate,
câteva zile în str ăinătateúi datorită faptului c ă nu au reu úit să-úi găsească
o posibilitate de câ útig demn ăúi legală s-au întors acas ă, fie că, o dată
depăúit pragul psihologic de a intra în posesia unui pa úaport (problem ă
care înainte de 1989 reprezenta o aspira Ġie pe care nu putea oricine s ăúi-o
satisfacă), utilizarea sa a devenit o problem ă de timp, de bani sau de
obĠinere legal ă (normală) a vizei.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 433
Studiu de caz
Chestionarul utilizat pentru culegerea datelor privitoare la popula Ġia
de rromi din România, pe un e úantion reprezentativ capabil s ă permită
generaliz ări valabile pentru întreaga popula Ġie de rromi, folosit în cadrul
anchetei de teren cu ajutorul c ăruia s-au cules datele cuprinse în prezentul
studiu, s-a referit, a úa cum am ar ătat, la o gam ă mai larg ă de probleme.
Scopul declarat a fost acela de a avea o imagine holistic ă asupra acestei
populaĠii, atât diacronic, dar mai ales sincronic.
Deoarece chestiunea documentelor de stare civil ă s-a dorit s ă fie
tratată de sine st ătător, am considerat necesar s ă efectuăm o
microanchet ă, pe baz ă de ghid de interviu, într-o comunitate aproximativ
omogenăúi compact ă de rromi.
SelecĠia s-a făcut tot în manier ă aleatorie, dup ă ce s-au prestabilit
cinci astfel de comunit ăĠi. Comunitatea selectat ă a fost ce a rromilor din
vestul municipiului Mangalia, jude Ġul Constan Ġa.
Această populaĠie, provenit ă din diferite zone ale Ġării, s-a stabilit
aici atras ă de posibilit ăĠile de încadrare úi câútig pe care le oferea
Întreprinderea Agricol ă de Stat (IAS) Mangalia.
Deúi comunitatea s-a format din familii de rromi veni Ġi din mai multe
părĠi ale Ġării, inclusiv din Dobrogea, ponderea cea mai mare o are grupul
de rromi veni Ġi cu 40 de ani în urm ă din nordul Moldovei, jude Ġul Botoúani,
grup ce reprezint ă fondatorii acestei comunit ăĠi.
Comunitatea amintit ă este format ă din 93 de familii de rromi, care
úi-au câútigat, pân ă prin anul 1992, existen Ġa din munca în agricultur ă. În
prezent, întreaga comunitate se afl ă într-un acut proces de pauperizare
determinat de pierderea locurilor de munc ă, prin prăbuúirea activit ăĠii IAS-
ului. Aceast ă situaĠie este accentuat ă de lipsa total ă a spaĠiilor de locuire.
SituaĠia este o urmare a faptului c ă, atâta timp cât lucrau la IAS, puteau
locui gratuit în spa Ġiile acestuia. O dat ă încetată activitatea întreprinderii,
aceasta nu mai poate suporta cheltuielile de între Ġinereúi administrare ale
locuinĠelor, fiind nevoit ă să le scoată la vânzare.
Foútii locatari nu le pot cump ăra din dou ă motive:
1. nu au muta Ġii, unii nici m ăcar flotante, în municipiul Mangalia úi,
cel mai important,
2. nu au cu ce pl ăti contravaloarea locuin Ġelor. Aceasta, deoarece
de peste 6 ani nu mai au câ útiguri constante úi stabile, fiind
nevoiĠi să lucreze cu ziua sau s ă presteze diferite munci la negru,

VASILE BURTEA 434
activităĠi care abia le asigur ă necesarul de hran ă, fără a le
permite economii pentru cump ărarea unei locuin Ġe.
Examinând situa Ġia acestor familii din punctul de vedere al cercet ării
noastre, am constatat c ă nici un membru cap de familie al acestei
comunităĠi nu are domiciliul stabil în municipiul Mangalia. În ciuda timpului
îndelungat petrecut în acest ora ú (timp ce variaz ă între 4 úi 2,5 decenii), cei
în cauză nu au reu úit să-úi rezolve problema domiciliului stabil. Acesta
figureazăúi în prezent în jude Ġele lor de origine, chiar dac ă acolo nu mai au
casă, teren sau alte posibilit ăĠi.
ùi această situaĠie are dou ă cauze:
1. Înainte de 1989, stabilirea domiciliului într-un municipiu ca
Mangalia era practic imposibil ă.
2. După 1989, când au cerut s ă li se stabileasc ă domiciliul în
localitatea în care tr ăiau de atâta vreme, li s-a r ăspuns că spaĠiile
în care locuiesc au statut de bar ăci de serviciu úi nu se poate
stabili domiciliul stabil pe ele.
Datorită acestor conjuncturi, situa Ġia acestei comunit ăĠi de 93 de
familii, ce totalizeaz ă 628 de persoane, r ămâne deosebit de critic ăúi în
prezent, având implica Ġii grave în ceea ce prive úte obĠinerea unui loc de
muncă, primirea ajutorului social, înscrierea la medicul de familie, serviciile
medicale în general etc.
Opt dintre aceste familii sunt în situa Ġia ca nici unul dintre copii s ă
nu aibă certificat de na útere, cu implica Ġiile de rigoare în ceea ce prive úte
úcolarizarea, primirea aloca Ġiei de stat, includerea în dosarul de ajutor
social, beneficiul serviciilor medicale úi sociale, efectuarea serviciului
militar, exercitarea dreptului de vot etc.
Familiile respective sunt înscrise în tabelul 11, în care se
menĠionează numele p ărinĠilor, adresa, numele úi prenumele copiilor
respectivi, data úi locul na úterii, precum úi unele observa Ġii.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 435
Tabelul 11
Numeleúi
prenumele
părinĠilor Adresa Numele úi
prenumele
copiilor Dataúi locul
naúterii ObservaĠii
Barbu Titi
Stoica CătălinaCartier vest
Cartier vest Barbu Lăcrămioara
Barbu Ciprian Barbu Rodica Barbu Irinel 13.08.1986 Constan Ġa
15.02.1988 Mangalia 25.05.1991 Mangalia 21.03.1997 Mangalia Nu are certificat de na útere
Nu are certificat de na útere
Nu are certificat de na útere
Nu are certificat de na útere
Grigore Florica
Păpuúoi
Constantin Cartier vest
Cartier vest Grigore Florica
Păpuúoi Mihaela
Păpuúoi Alisia 19.07.1974 Constan Ġa
12.03. 1994 Constan Ġa
21.03.1997 Constan ĠaNu are certificat de na útere
Nu are certificat de na útere
Nu are certificat de na útere
Gabu Marian
Caragea Chiva M.I. Dobrogeanu,
barăci-Mangalia Stoica Florin 11. 02.1986 Nu are certificat de na útere
Racid Amar
Ismail Narcis M.I. Dobrogeanu
M.I. Dobrogeanu Racid Iuria 12.03.1998 Nu are certificat de na útere
Memetail Faire Cartier vest Memet ali Sucuri 23.07.1990 Constan Ġa Nu are certificat de na útere
Gabu Aneta M.I. Dobrogeanu Gabu Maria 9.06.1996 Mangalia Nu are certificat de na útere
Vasile Doina M.I. Dobrogeanu Vasile Constantin 16.03.1985 Mangalia Nu are certificat de na útere
Suliman
ZemineAurora nr.3 Suliman Elvis 8.09.1986 Constan Ġa Nu are certificat de na útere
Este elev la clasa de rromi
Concluzii
1. Faptul c ă cercetarea s-a desf ăúurat pe un e úantion reprezentativ
ne-a permis generalizarea unor constat ăriúi recalcularea unor cifre astfel
încât constat ările la nivelul e úantionului s ă aibă valabilitate (cu precau Ġiile
metodologice necesare) la nivelul întregii popula Ġii de rromi.
2. Modalit ăĠile prin care o parte dintre membrii etniei rromilor au
rămas fără acte de identitate variaz ă de la simpla pierdere pân ă la
distrugere, neschimbare la momentul expir ării sau neposedarea vreodat ă a
unui asemenea document.
După cum am v ăzut, num ărul membrilor etniei rromilor lipsi Ġi de
actul elementar – certificatul de na útere – se ridic ă la 19.373 (4,83%), dac ă
avem în vedere num ărul de persoane rrome stabilite de recens ământul din
1992úi la 96.600 de persoane dac ă avem în vedere estimarea num ărului
de rromi de c ătre organiza Ġiile rromilor. Num ărul celor f ără buletin sau carte
de identitate se ridic ă la 17.138 (4,18%), dac ă avem în vedere datele
statistice oficiale úi 82.000 de persoane dup ă estimările neoficiale.

VASILE BURTEA 436
Din punct de vedere al sexelor, f ără aceleaúi documente sunt 9.809
(22.986) b ărbaĠi, reprezentând 2,27%, respectiv 9.564 (25.277) de femei,
reprezentând 2,56%, dac ă ne referim la certificatul de na útereúi 8.677
(20.252) de b ărbaĠi, reprezentând 2%, respectiv 8.461 (21.624) de femei,
reprezentând 2,19%, dac ă ne referim la buletinul sau cartea de identitate.
3. În totalitatea lor, rromii care nu mai au cet ăĠenie român ă au
renunĠat la aceasta din proprie ini Ġiativă. Nu am întâlnit nici un caz de
retragere a cet ăĠeniei de c ătre un organ al statului român.
Marea majoritate au renun Ġat la cetăĠenie din dorin Ġa de a pleca într-o
altăĠară unde sperau s ă aibă un nivel de via Ġă mai bun úi un tratament
social nondiscriminatoriu.
În câteva cazuri izolate, se sus Ġine că renunĠarea la cet ăĠenie a fost
nu numai dorin Ġa de a p ărăsi România, ci úi o formă de protest fa Ġă de
anumite aspecte pe care respectivii subiec Ġi le-au considerat ostile etnic
sau discriminatorii.
Cele 47 de conflicte colective, de mai mare sau mai mic ă
anvergur ă, în care au fost implicate, în perioada 1990-1997, comunit ăĠile
de rromi au avut un rol esen Ġial.
Refacerea caselor arse sau distruse, recuperarea sau redobândirea
bunurilor din gospod ărie erau, practic, imposibile f ără instrumentarea
respectivelor cazuri în instan Ġă úi tragerea la r ăspundere material ăúi
penală a vinova Ġilor. Or, acest lucru a fost refuzat sau t ărăgănat până la
prescripĠie.
Cu excep Ġia cazului H ădăreni, în nici una dintre localit ăĠile în care
rromiiúi bunurile lor mobile úi imobile au suferit datorit ă agresiunilor
colective nu s-a dat o solu Ġie juridic ă reparatorie úi clară, iar cu excep Ġia
Comunei M. Kog ălniceanu din jude Ġul Constan Ġa, unde statul român a
contribuit la refacerea caselor distruse cu o cot ă de 50% din costuri, al ături
de organiza Ġia rromilor din R. F. Germania, “Sinti und Roma”, nu se mai
cunoaúte, până în prezent, nici un caz din cele 47 la care pagubele (totale
sau parĠiale – ca la M. Kog ălniceanu) s ă fie suportate de cineva, persoan ă
fizică sau juridic ă.
Numărul celor f ără cetăĠenie, la nivelul etniei rromilor, este de 1.203
(0,3%) dup ă datele de recens ământúi 6.000 dup ă estimările neoficiale.
4. Lipsa actelor de stare civil ă, precum úi a cetăĠeniei genereaz ă
probleme sociale dintre cele mai alarmante:

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 437
o participare insignifiant ă la viaĠa socială a societ ăĠii, inclusiv
imposibilitatea de exprimare democratic ă a voinĠei politice prin
intermediul exercit ării dreptului la vot;
imposibilitatea de exercitare a drepturilor civile úi administrative;
dificultăĠi insurmontabile pentru încadrarea legal ă în munc ă;
imposibilitatea de a beneficia de ajutorul social, ajutorul de
úomaj, asisten Ġă medicală, medicul de familie etc.;
dificultăĠi în úcolarizarea copiilor, primirea aloca Ġiei de stat,
beneficiul burselor sociale etc.
5. Starea de s ănătate în rândul acestei etnii apare destul de
precară. În func Ġie de sursa care estimeaz ă numărul total al rromilor,
volumul popula Ġiei rrome care acuz ă probleme grave de s ănătate variaz ă
între 53.064 de persoane (dup ă recensământ)úi 264.600 (dup ă estimările
neoficiale), ceea ce înseamn ă o propor Ġie destul de ridicat ă (13,23%).
6. Numărul rromilor care au c ălătorit în str ăinătate, pe perioade de
timp destul de lungi (cel pu Ġin o lună, unii atingând sejururi de 60 de luni),
este apreciabil (între 78.533 úi 391.600 de persoane, ceea ce reprezint ă un
procent de 19,58%).
Recomand ări
1. SoluĠionarea problemelor în afara unei interven Ġii oficiale,
guvernamentale, nu este posibil ă decât printr-o ac Ġiune concertat ă într-un
sistem de trei proiecte (fiecare dintre ele s ă asigure rezolvarea uneia dintre
cele trei chestiuni importante: certificatele de na útere, cărĠile de identitate úi
cetăĠenia) în care s ă-úi găsească locul úi contribu Ġia concret ă toate părĠile
interesate de rezolvarea problemei. Acestea ar fi: Inspectoratul General al PoliĠiei (interesat s ă aibă în eviden Ġă toĠi cetăĠeniiĠării indiferent de
naĠionalitate), prim ăriile (interesate ca cet ăĠenii din raza lor de ac Ġiune să fie
în legalitate), Ministerul Justi Ġiei (împuternicit cu solu Ġionarea problemelor
de cetăĠenie ale fo útilor cetăĠeni români), Ministerul Afacerilor Externe
(interesat de îmbun ătăĠirea imaginii externe a situa Ġiei cetăĠenilor români),
partidele politice (interesate de participarea unui num ăr cât mai mare de
cetăĠeni la vot), Înaltul Comisariat pentru Refugia Ġi al NaĠ
iunilor Unite
(interesat de reducerea num ărului de apatrizi), organiza Ġiile rromilor
(interesate de solu Ġionarea problemelor membrilor lor), UNICEF-ul
(interesat de úcolarizarea úi starea de s ănătate a copiilor) úi, desigur,
Departamentul pentru Protec Ġia Minorit ăĠilor NaĠionale.

VASILE BURTEA 438
Ne referim la trei proiecte, úi nu la unul singur, pentru rezolvarea
întregii probleme, deoarece eliberarea celor trei documente úi, implicit,
derularea demersurilor administrative se face la trei autorit ăĠi publice
diferite, cu reguli úi procedee diferite, cu deschideri úi abilităĠi faĠă de public
în general úi faĠă de rromi în special, de asemenea, diferite.
Este vorba de oficiile de stare civil ă ale prim ăriilor, pentru
reglementarea situa Ġiei certificatelor de na útere; de serviciile de eviden Ġă a
populaĠiei din cadrul inspectoratelor de poli Ġieúi de biroul cet ăĠenie din
cadrul Ministerului Justi Ġiei.
2. Deoarece num ărul cazurilor de cet ăĠeni fără acte de stare civil ă
este mare, ca úi numărul apatrizilor, rezolvarea problemei nu trebuie f ăcută
prin aplicarea de sanc Ġiuni sau prin perceperea de taxe de eliberare a
actelor. O astfel de abordare ar compromite orice ac Ġiune, deoarece teama
de sancĠiuniúi lipsa de mijloace financiare i-a determinat pe cei mai mul Ġi
dintre cei în cauz ă să treacă problema sub t ăcereúi să se ascund ă faĠă de
organele de ordine sau autorit ăĠile statului.
Apreciem c ă numărul cetăĠenilor fără acte de stare civil ă este mult
mai mare decât a stabilit cercetarea noastr ă, deoarece aceasta s-a adresat
numai popula Ġiei de na Ġionalitate rrom ă, dar în situa Ġii asemănătoare se
găsesc destui cet ăĠeni care apar Ġin etniei majoritare sau celorlalte
minorităĠi. Din punct de vedere procentual, apreciem c ă romii de Ġin
ponderea la toate categoriile de documente, dar din punctul de vedere al cifrelor absolute este posibil ca membrii etniei majoritare s ă se detaúeze.
Dacă imboldul rromilor spre Ġările occidentale a venit dup ă revoluĠia
din decembrie '89, începând cu sfâr úitul anului '91 úi începutul anului '92,
când degradarea situa Ġiei economice interne era mai mult decât evident ă,
iar etnicii rromi au r ămas în num ăr mare fără locuri de munc ă, fiind primii
disponibiliza Ġi din economie úi lipsiĠi de pământ în urma aplic ării Legii
fondului funciar nr. 18/1991, situa Ġia etnicilor români este mult deosebit ă.
Exodul acestora a început imediat dup ă revoluĠie ca urmare a deschiderii
graniĠelor vestului pentru România úi cre
ării posibilit ăĠii de a-úi pune în
aplicare gândul p ărăsirii României, încol Ġit încă din perioada ceau úistă, sau
de a-úi pune în aplicare încerc ările eúuate de a p ărăsi ilegal România, în
aceeaúi perioad ă. La ace útia s-au ad ăugat cei ce se temeau de
reprezentan Ġii noii ordini instaurate sau nemul ĠumiĠii de aceast ă situaĠie.
3. Datorit ă faptului c ă bugetul statului român este declarat de
austeritate, contribu Ġia la finan Ġarea proiectelor de punere în legalitate
trebuie f ăcută de către autorit ăĠileúi instituĠiile interesate (men Ġionate la
punctul 1), în func Ġie de posibilit ăĠileúi interesul fiec ăreia dintre ele, la care

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 439
să se adauge contribu Ġia unei funda Ġii, institu Ġii sau organism din afara
graniĠelor României.
Astfel:a. Inspectoratul General al Poli Ġiei (IGP), ca organ de specialitate, ar
trebui să fie iniĠiatorul proiectului de lege privind eliberarea documentelor
de stare civil ă în mod gratuit úi fără sancĠiuni pentru toate persoanele care,
din anumite motive, nu au acte de stare civil ă. Aceast ă instituĠie are
experien Ġa anilor '50, când rromii voiajori au fost sedentariza Ġi forĠat (pe
cale administrativ ă)úi obligaĠi să fie înregistra Ġi la starea civil ăúi serviciul
de eviden Ġă a popula Ġiei. Popularizarea ac Ġiuniiúi explicarea importan Ġei
rezolvării problemei documentelor de identitate a tuturor membrilor
societăĠii române úti apar ca deosebit de legitime în activitatea acestei
instituĠii.
De asemenea, apare ca absolut necesar ca IGP s ă ordoneze un
astfel de comportament al lucr ătorilor de poli Ġie în general, pe perioada
derulării acĠiunii,úi a celor din cadrul serviciilor de eviden Ġă a popula Ġiei în
special, încât persoanele care se adreseaz ă posturilor de poli Ġie să aibă
efectiv sentimentul c ă le-au fost respectate demnitatea úi personalitatea lor
de cetăĠeni, în pofida faptului c ă s-au aflat în afara legii ori au înc ălcat-o cu
bunăútiinĠă.
Poate că un ciclu de cursuri sau dezbateri cu personalul implicat ar
avea efecte apreciabile.
Din perspectiva etnicilor rromi, ar fi o posibilitate ca lucr ătorii de
poliĠie să fie percepu Ġiúi altfel decât în postura de abuzivi, culpabilizatori ai
rromilor pentru toate relele societ ăĠii noastre, “reputa Ġie” ce úi-au “câútigat-o”
prin statisticile subiective úi neconstitu Ġionale date publicit ăĠii sau prin
“scurgerile de informa Ġii” prin care rromii sunt pu úi la zid chiar úi atunci când
nu merită.
b. Primăriile trebuie s ă aibă o eviden Ġa clară a situaĠiei demografice
de pe raza lor de ac Ġiuneúi competen Ġă, precum úi o eviden Ġă la fel de
clară a electoratului poten Ġial de pe acela úi teritoriu. Atât timp cât
formularistica necesar ă li se furnizeaz ă gratuit, contribu Ġia acestora s-ar
concretiza în disponibilitatea de a cere secretarilor s ă accepte o activitate
ceva mai intens ă pe o perioad ă relativ scurt ă.
c. Ministerul Justi Ġiei, prin avizarea rapid ă a proiectului (sau
proiectelor) de acte normative considerate necesare, ar contribui în bun ă
măsură la soluĠionarea problemelor. Totodat ă, în cadrul acestui minister
funcĠionează biroul cet ăĠenie care, din 1994 úi până la începutul anului
1999, nu a mai înaintat nici un proiect de hot ărâre de guvern pentru

VASILE BURTEA 440
acordarea cet ăĠeniei persoanelor care au cerut acest lucru. O mai mare
operativitate din partea acestui birou, asociat ă cu mai mult ă elasticitate úi
receptivitate fa Ġă de solicit ările celor care úi-au pierdut cet ăĠenia român ă,
inclusiv rromii, nu ar face decât s ă sporeasc ă sentimentul de încredere al
solicitanĠilorúi operaĠiunea în sine s ă fie mai u úor de realizat.
d. Rolul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) ar fi de cofinan Ġator a
cel puĠin unuia dintre proiecte úi susĠinător al celor trei proiecte, deoarece
până în prezent nu are prea multe ac Ġiuni personale de înscris pe raportul
cu privire la modul de îndeplinire a punctului 5 din recomand ările făcuteĠării
noastre în documentul numit Agenda 2000, care precizeaz ă condiĠiile ce
trebuie îndeplinite de Ġara noastr ă pentru demararea discu Ġiilor în vederea
acceptării sale ca membr ă a Uniunii Europene. Acest minister, pe lâng ă
prelevarea unei cote mici din bugetul propriu pentru punerea în aplicare a cel puĠin unuia dintre proiecte úi susĠinerea tuturor celor trei proiecte la
diferiĠi finanĠatoriúi toate nivelurile úi forurile (inclusiv în componentele lor
legislative–normative), ar trebui, pentru ob Ġinerea suportului public al
proiectelor, s
ă iniĠieze o serie de seminarii, conferin Ġe de pres ă, explica Ġii
radio-televizate etc. pentru a ar ăta cât mai clar úi conving ător necesitatea úi
utilitatea proiectelor (inclusiv importan Ġa lor pentru imaginea extern ăúi
promovare).
e. Partidele politice s-ar putea implica atât ca parteneri pentru
cofinanĠarea proiectelor, cât úi ca factori de influen Ġă pentru votarea rapid ă
úi în form ă cât mai avantajoas ă rezolvării chestiunii în cauz ă a actelor
normative necesare, în care s ă se pun ă pe primul plan economisirea
timpului úi eforturilor solicitan Ġilor. Cu cât vor fi mai mul Ġi cetăĠeni români
posesori de carte de identitate, cu atât mai mul Ġi alegători vor fi prezen Ġi la
urne, ceea ce va cre úte gradul de participare al cet ăĠenilor la activitatea de
desemnare a viitorilor conduc ători locali úi naĠionali, deci cu atât mai mare
va fi úi legitimitatea acestora.
Este bine cunoscut faptul c ă după 1989 rromii nu au votat cu un
singur partid úi nici în unanimitate cu organiza Ġiile rromilor participante la
alegeri. Op Ġiunile electorale ale rromilor au fost, spre deosebire de celelalte
minorităĠi, la fel de împ ărĠite ca úi ale etniei majoritare. Este greu de
presupus c ă există o forma Ġie politic ă participant ă la alegeri care s ă nu fi
primit voturi úi din partea rromilor. Presupunând o anumit ă constan Ġă a
distribuĠiei opĠiunilor, câ útigul rezid ă în creúterea procentelor ( úi, implicit, a
numărului absolut) de voturi venite din partea celor care datorit ă lipsei de
acte de identitate nu s-au putut prezenta la urne, inclusiv din partea minoritarilor rromi.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 441
f. Aúa cum am mai ar ătat, Înaltul Comisariat pentru Refugia Ġi al
NaĠiunilor Unite (UNHCR) are interesul statutar de a minimaliza pe cât
posibil num ărul cetăĠenilor cu cet ăĠenie incert ă (apatrizilor) úi
reglementarea situa Ġiei juridice a acestora. În aceste condi Ġii, aceast ă
instituĠie ar putea deveni finan Ġatorul sau cofinan Ġatorul cel pu Ġin al
proiectului de reglementare a cet ăĠeniei, precum úi sprijinitorul întregii
acĠiuni, atât la nivel legislativ, cât úi în munca de identificare úi convingere a
unor finan Ġatori care s ă sprijine punerea în practic ă a proiectelor.
Prestigiul úi seriozitatea UNHCR-ului ar fi argumente suficiente
pentru a convinge unele guverne s ă coparticipe la finan Ġarea întregii
acĠiuni, mai ales pe cele spre care se îndreapt ă atenĠia apatrizilor afecta Ġi
de problemele cu care se confrunt ă ei úi/sau familiile lor.
g. Organiza Ġiile rromilor sunt bine motivate pentru rezolvarea
situaĠiei coetnicilor lor atât pentru a avea un num ăr cât mai mare de votan Ġi
(cele care particip ă la alegeri) sau de membri (activi úti), dar úi pentru a
ajuta la schimbarea imaginii etniei rromilor în general.
Se cunoa úte deja tendin Ġa de a se generaliza la nivelul întregii etnii
aproape toate aspectele rele sau urâte ce caracterizeaz ă o parte dintre
etnicii rromi; úi cum pierderea cet ăĠeniei sau lipsa documentelor de stare
civilă nu este o fapt ă de laud ă în societatea noastr ă, organiza Ġiile rromilor
sunt con útiente căúi această stare este sau poate fi generalizat ă.
De aceea, pentru lichidarea sa, aceste organiza Ġii pot desf ăúura o
muncă foarte eficient ă pentru convingerea respectivilor cet ăĠeni de
necesitatea rezolv ării problemelor lor de stare civil ăúi cetăĠenie, pot ajuta
reprezentan Ġii autorităĠilor publice implicate în derularea celor trei proiecte,
dar pot face úi demersuri în nume propriu pentru ob Ġinerea unei p ărĠi din
sumele necesare solu Ġionării situaĠiei.
h. Deoarece o parte a consecin Ġelor negative generate de situa Ġia
descrisă mai sus se r ăsfrâng în mod nedorit úi asupra copiilor (participare
úcolară, drept la burse úi alocaĠii, asisten Ġă medicală etc.), consider ăm căúi
Reprezentan Ġa UNICEF în România, ca úi UNICEF-ul na Ġional se pot
implica motivat úi eficient în munca de sprijinire financiar ă, moralăúi cu
lobby în vederea implement ăriiúi derulării corecte úi eficiente a proiectelor.
i. Departamentul pentru Protec Ġia Minorit ăĠilor NaĠionale ar trebui s ă-
úi facă simĠită prezenĠa sub toate formele, în toate etapele úi la toate
nivelurile solu Ġionării problemei. Chiar dac ă ar fi vorba numai despre etnicii
rromiúi tot ar trebui ca aceast ă structur ă guvernamental ă (ce are în
componen Ġa sa un compartiment special pentru rromi úi care pân ă în
prezent nu a ar ătat nimic concret din ceea ce trebuia s ă arate o structur ă

VASILE BURTEA 442
guvernamental ă) să se implice total în rezolvarea problemei. Obliga Ġiile ce-i
revin Guvernului Român fa Ġă de cetăĠenii de etnie rrom ă, prin Agenda
2000, intr ă, în cea mai mare parte, în atribu Ġiile acestei structuri, care,
împreună cu Ministerul Afacerilor Externe trebuie s ă coordoneze întreaga
activitate de “integrare a minorit ăĠii rromilor úi îmbunătăĠire a condi Ġiilor lor
de viaĠă”.
4. Cele de mai sus au menirea, în viziunea autorului, de a rezolva
problema actelor de identitate úi a cetăĠeniei pentru to Ġi cetăĠenii români
care, dintr-un motiv sau altul, nu (mai) posed ă aceste documente, inclusiv
sau mai ales pentru cei de na Ġionalitate rromi. Dar aceast ă soluĠionare nu
ne acord ă nici o garan Ġie că în viitor lucrurile nu se vor repeta.
Este posibil ca facilit ăĠile acordate prin actele normative sau
proiectele ce se vor derula, adic ă exonerarea de orice r ăspundere úi
cheltuială pentru situa Ġia descris ă, să “stimuleze” neglijen Ġa sau lipsa de
interes ori s ă menĠină teama úi disconfortul care au contribuit în bun ă
măsură la generarea situa Ġiei.
De aceea este bine s ă se aibă în vedere m ăsuri care s ă nu mai
permită repetarea situa Ġiei.
Aceasta reclam ă o muncă serioasă, permanent ăúi calificat ă pentru
educarea tuturor cet ăĠenilor, prin toate mijloacele de care societatea
dispune.
Pentru cet ăĠenii de na Ġionalitate rrom ă, o solu Ġie în plus ar fi
existenĠa câte unui func Ġionar rrom în fiecare structur ă a administra Ġiei
publice care, pe lâng ă atribuĠiile sale curente, s ă aibă sarcina de a lucra cu
membrii acestei popula Ġii, în sensul de a le ar ătaúi explica demersurile
necesare úi modalit ăĠile de lucru cu structurile administrative ale statului úi
de a se apleca (pe cât posibil úi în limba rromany) cu mai mult ă înĠelegere
asupra solicit ărilorúi problemelor acestei popula Ġii pentru care, nu de pu Ġine
ori, chiar úi înĠelegerea limbajului specific administra Ġieiúi funcĠionarilor
publici reprezint ă un handicap.
Când facem aceast ă propunere, avem în vedere experien Ġa
acumulat ă în câteva unit ăĠi teritoriale ale Ministerului Muncii úi ProtecĠiei
Sociale în care prezen Ġa funcĠionarilor rromi a determinat o rela Ġionare mult
mai bună cu popula Ġia de rromi din sfera de competen Ġă a respectivelor
unităĠi, iar perceperea acestora a fost net diferit ă în bine comparativ cu
unităĠile similare care nu au avut un func Ġionar public rrom în structura lor.
Pe aceast ă linie se înscrie úi acĠiunea organiza Ġiei “Alian Ġa pentru
Unitatea Rromilor (AURr)” de a forma, în decurs de un an, cel pu Ġin un
număr de 105 func Ġionari publici rromi, în úase jude Ġe ale Ġării (Buzău, Cluj,

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 443
Dolj, Iaúi, Ialomi Ġa, Timiú)úi municipiul Bucure úti, a căror angajare în
structurile administra Ġiei publice s ă constituie nu numai un aport la
creúterea încrederii, eliminarea discrimin ăriiúi diminuarea ostilit ăĠii etnice,
darúi un real aport la cre úterea func ĠionalităĠiiúi bunei percep Ġii a
respectivei institu Ġii publice.
Experien Ġa arată că dificultăĠileúi disfunc ĠionalităĠile nu sunt
specifice doar Ġării noastre. În toate societ ăĠile cu structur ă multietnic ă
există astfel de probleme, dar angajarea úi preocuparea pentru
identificarea formelor úi metodelor de solu Ġionare difer ă ca pondere úi
intensitate. În unele dintre aceste Ġări se caut ăúi se aplic ă măsuri destul de
apropiate, unele chiar asem ănătoare celor propuse mai sus.
Într-o convorbire avut ă cu domnul Trevor R. Hall, consilierul general
al Home Office-ului britanic úi consilierul special al Maiest ăĠii Sale Regina
Angliei pentru problemele minorit ăĠilor, am aflat c ă deúi în Anglia
minorităĠile nu au decât o pondere de 6%, regina a dispus ca în fiecare
unitate a statului 12% dintre posturi s ă fie ocupate de c ătre minoritari.
Aceasta tocmai pentru a diminua reticen Ġaúi neîncrederea minoritarilor fa Ġă
de institu Ġii pe care le percep str ăine sau ostile, dar úi pentru a cre úte rolul
úi funcĠionalitatea respectivelor institu Ġii în solu Ġionarea problemelor tuturor
cetăĠenilor statului.
Se poate, totu úi, naúte întrebarea: dac ă procentul minorit ăĠilor în
Marea Britanie este doar de 6% din întreaga popula Ġie, de ce este dublu
procentul de posturi pe care institu Ġiile statului trebuie s ă le ocupe cu
minoritari? R ăspunsul nostru este clar: pentru a nu se compromite efectul
pentru care s-a dispus m ăsura respectiv ă. Cum ar putea fi compromis ă
această măsură? Prin mai multe modalit ăĠi.
Prima ne duce cu gândul la faptul c ă dacă procentul ar fi acela úi
(adică destul de mic), ar fi posibil ca activitatea úi rolul func Ġionarilor
respectivi s ă fie “înăbuúite” de tendin Ġa fireasc ă, conútientă sau nu, a
majoritarilor de a “asimila” activitatea úi comportamentul specific,
determinat de rolul pe care-l au de îndeplinit, sau de a marginaliza, a trece pe “linie moart ă”, întreaga ac Ġiune prin comportamentul general al
membrilor institu Ġieiúi prin atitudinea clasic ă, cel pu Ġin indiferent ă sau
echidistant ă, dacă nu ostilă sau intolerant ă, faĠă de cei diferiĠi. Pe de alt ă
parte, exist ă pericolul ca în úiúi minoritarii angaja Ġi, mulĠumiĠi de un post pe
care vor s ă-l păstreze cu orice pre Ġ, fiind pu Ġiniúi nemaiputând face fa Ġă
“presiunilor”, s ă abandoneze scopul pentru care au fost angaja Ġiúi să fie
preocupa Ġi mai mult s ă facă pe placul colegilor úi superiorilor pentru a le
câútiga simpatia úi sprijinul în cazuri de criz ă.

VASILE BURTEA 444
Măsura de a angaja un num ăr mai mare de minoritari (chiar dublu
faĠă de procentul oficial) are rolul de a-i face pe func Ġionarii minoritari s ă nu
“uite de unde au plecat” úi ce scop trebuie s ă slujeasc ă în primul rând úi, în
acelaúi timp, să aibă puterea de a rezista unor eventuale presiuni (care nu
sunt în mod necesar con útiente, deliberate), care s ă deturneze scopul
angajării lor.
*
* *
În concep Ġia noastr ă, problema poate fi rezolvat ă, aúa cum am mai
spus, în mod oficial, printr-unul sau mai multe acte normative, caz în care cheltuielile ar fi minime. Pentru acest lucru sunt necesare, în primul rând, disponibilitatea úi voinĠa politicăúi administrativ ă. Probabil c ă este posibil
ca problema s ă fie rezolvat ă, cu acelea úi minime cheltuieli, úi în condi Ġiile
legislative actuale, dar asupra acestor chestiuni consider ăm că este bine s ă
se pronun Ġe speciali útii. Tot ace útia din urm ă ar trebui s ă se pronun Ġeúi
asupra num ărului, con Ġinutuluiúi formei respectivelor acte normative. De
aceea apreciem c ă rezultatele acestui studiu trebuie completate cu un
studiu de specialitate, adic
ă cu o cercetare juridic ă efectuat ă din
perspectiva problemei discutate în aceste rânduri. Punctul de plecare pentru studiul propus poate úi trebuie s ă fie prezentul studiu, care con Ġine
nu numai datele factuale, de teren, ci úi considera Ġii de ordin sociologic,
administrativ úi social ce decurg din practica social ă curentă.
Indiferent de modalitatea sau modalit ăĠile în care se va încerca s ă
se solu Ġioneze aceast ă problem ă (deúi este posibil s ă rămână
nesoluĠionată, în ciuda stringen Ġeiúi importan Ġei sale), încerc ăm să
estimăm costurile totale ale ac Ġiunii, având în vedere cheltuielile maxime pe
care le poate suscita.
Cheltuieli maxime pentru ob Ġinerea documentelor de identitate
úi certificatelor de na útere
Vom presupune situa Ġia în care persoana nu a avut niciodat ă actul
de naútereúi doreúte să obĠină documentul de identitate. Pa úii pe care
trebuie s ă-i facă pentru a ob Ġine documentul sunt:
1. Deplasare la poli Ġia din localitatea în care are reziden Ġ
a pentru a
anunĠa (printr-o cerere) dorin Ġa de a ob Ġine certificatul de na útere. Să
presupunem c ă persoana c ălătoreúte, în medie, cu 1,5 mijloace urbane de
transport în comun, iar pre Ġul mediu al unei c ălătorii este de 2,5 mii lei.
Aceasta reprezint ă o cheltuial ă de 3.500 lei .

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 445
Conform Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.
105/1996, i se vor solicita copii dup ă actele de na útereúi căsătorie ale
părinĠilor.
2. Să presupunem c ă nu are aceste documente úi trebuie s ă se
deplaseze în localitatea în care locuiesc p ărinĠii pentru a aduce
documentele solicitate úi copii dup ă respectivele documente.
Vom avea în vedere o distan Ġă medie de 250 km, ceea ce înseamn ă
că va trebui s ă parcurgă cu trenul accelerat, în vagon de clasa a doua, 500
km (dus-întors). Costul biletelor va însemna 45.000 lei (costul unei c ălătorii
cu acceleratul, la clasa a II-a, pe distan Ġa de 250 km) x 2 (bilete) = 90.000
lei călătoria (dus-întors).
3. Xeroxarea documentelor reprezint ă 1.500 lei x 3 documente =
4.500 lei .
4. Revenirea la sec Ġia de poli Ġie cu documentele xeroxate pentru
întocmirea dosarului necesar în justi Ġie înseamn ă încă3.500 lei .
5. După o lună, conform prevederilor legale,15 petentul revine la
circa de poli Ġie pentru a primi un înscris c ătre judec ătoria în a c ărei rază de
competen Ġă se află localitatea în care are domiciliul, judec ătorie la care
poliĠia va trimite dosarul cu rezultatul investiga Ġiilor sale legate de
solicitarea petentului. Aceast ă deplasare presupune înc ă3.500 lei .
6. Presupunem din nou c ă petentul nu- úi are reziden Ġa în localitatea
în care domiciliaz ă, ci este necesar s ă se deplaseze pe aceea úi distanĠă
medie de 250 km (dus-întors) pentru a deschide procesul úi a stabili
termenul de judecat ă. Judecarea cauzei va necesita un num ăr de
maximum trei înf ăĠiúări, ceea ce presupune o cheltuial ă de 4 x 90.000 lei =
360.000 lei .
7. Taxa de timbru pentru astfel de proces mai necesit ă15.000 lei .
8. Vom considera c ă omul nostru va primi úi amenda maxim ă
prevăzută de lege, adic ă60.000 lei .
9. Cu hot ărârea judec ătorească, se va prezenta la serviciul de stare
civilă din prim ăria localit ăĠii în care instan Ġa de judecat ă a stabilit c ă s-a
născut. Să acordămúi acestei deplas ări o distan Ġă tot de 250 km, ceea ce
mai presupune înc ă90.000 lei .
Cheltuiala total ă până în acest punct se cifreaz ă la 630.000
lei/persoan ă. Cifra aceasta va reprezenta costul maxim al unui certificat de
naútere.

15 Art. 54, alin (1) din Legea nr. 119/1996.

VASILE BURTEA 446
ÎnmulĠind aceast ă sumă cu num ărul maxim presupus al celor f ără
certificat de na útere, adic ă cu 96.600 persoane, ob Ġinem un total de
60.858.000.000 lei , adică 3.803.625 USD, dac ă avem în vedere un curs de
16.000 lei pentru un dolar SUA.
Cu certificatul de na útere eliberat de oficiul de stare civil ă al
primăriei din localitatea în care s-a n ăscut, se prezint ă la poliĠia din
localitatea în care petentul are reziden Ġa pentru a primi, în prim ă instanĠă,
cartea de identitate provizorie (24.000 lei) úi apoi pe cea definitiv ă (încă
24.000 lei). Deplas ările mai presupun o cheltuial ă de încă 7.000 lei, care
adăugaĠi (împreun ă cu costul c ărĠilor) la costul maxim al unui certificat de
naútere vor constitui costul maxim al unei c ărĠi de identitate, adică685.000
lei/persoan ă.
Cheltuiala total ă pentru rezolvarea celor 82.000 de cazuri, estimate
ca cifră maximă, se ridic ă la suma de 56.170.000.000 lei , adică3.510.625
USD (la acela úi curs de schimb).
Deci, pentru cele dou ă documente (de na útereúi identitate), ar fi
necesară uriaúa sumă de 117.028.000.000 lei, adic ă 7.314.250 USD.
Am acceptat ipoteza absurdă că toate cele 82.000 de persoane
presupuse f ără act de identitate au nevoie de toate aceste demersuri úi
cheltuieli, ceea ce reprezint ă o exagerare mai mult decât evident ă. Spunem
aceasta deoarece cea mai mare parte dintre cei care nu posed ă act de
identitate au certificat de na útere, iar dintre ace útia nu to Ġi au nevoie de
proces în instan Ġa de judecat ă (afirmaĠie valabil ăúi pentru categoria celor
lipsiĠi doar de certificatele de na útere) pentru a fi nevoi Ġi să facă atâtea
deplasări. Aúa cum am ar ătat mai sus, în cazul celor care au pierdut
documentele sau le-au deteriorat, legea prevede o amend ă de maximum
80.000 lei16, ceea ce înseamn ă mult mai pu Ġin decât ar necesita ipoteza
inexisten Ġei documentului.
Pe de alt ă parte, a úa cum am ar ătat, legea prevede úi un nivel
minim al amenzii (30.000 lei), iar în practica curent ă se întâlnesc destule
cazuri în care sanc Ġiunea a constat într-un “avertisment” sau, în func Ġie de
caz (situa Ġie), nu s-a acordat nici un fel de sanc Ġiune.
Nu vom face nici un fel de corec Ġie în ceea ce prive úte nivelul
cifrelor, din urm ătoarele considerente:
a) pentru c ă din start ne-am propus s ă evaluămnivelul cheltuielilor
maxime, atât pentru a se estima corect eforturile necesare
identificării surselor de finan Ġareúi obĠinerea efectiv ă a finanĠării,

16 Art. 62, alin (2) din Legea nr.119/1996.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 447
pentru cazul în care rezolvarea problemei ar “trece” în sarcina
organiza Ġiilor neguvernamentale, a institu Ġiilor interna Ġionale sau
a altor institu Ġii, adică fără participarea guvernului úi statului
român, cât úi pentru a se crea o imagine asupra importan Ġei unor
măsuri facilitatorii din partea legislativului, guvernului etc.
b) pentru c ă, aúa cum am ar ătat, ca pondere statistic ă, situaĠia este
specifică etniei rromilor, dar dac ă avem în vedere cifrele
absolute, o estimare la un nivel cel pu Ġin egal, dac ă avem în
vedere situa Ġia global ă a celorlalte etnii, nu ni se pare hazardat ă,
chiar dac ă nu exist ă o cercetare în acest sens. Or, tocmai
caracterul de mas ă al fenomenului ar trebui s ă constituie un
semnal de alarm ă pentru factorii de decizie, pentru a imagina úi
dispune m ăsuriúi acte normative corespunz ătoare solu Ġionării
adecvate.
c) dacă soluĠionarea problemei va porni dinspre societatea civil ă, va
trebui ca o serie de persoane s ă se ocupe de derularea
proiectelor (coordonatori, speciali úti, oameni de teren, contabili),
iar o serie de dot ări (calculatoare, imprimante, xeroxuri, faxuri,
rechizite, consumabile), s ă permită punerea în practic ă aúa cum
cere solu Ġionarea problemei, ceea ce înseamn ă o creútere a
costurilor cu cel pu Ġin 2-3 procente.
d) adoptarea unor acte normative úi a unor m ăsuri administrative ar
însemna o sc ădere drastic ă a costurilor. În acest mod, orice
sancĠiune s-ar elimina, num ărul deplas ărilor s-ar reduce la
minimum, xerox ările pot deveni gratuite úi, probabil, ac Ġiunile
judecătoreúti mult simplificate sau restrânse la cazurile deosebite,
dificile, ce necesit ă clarificări, taxa de timbru eliminat ă.
Cheltuieli maxime pentru ob Ġinerea cet ăĠeniei
Să vedem, în continuare, care sunt cheltuielile necesare solu Ġionării
problemei cet ăĠeniei.
Conform prevederilor legale, acordarea cet ăĠeniei se face la
propunerea ministrului justi Ġiei, prin hot ărâre a guvernului, care se public ă
în Monitorul Oficial.
Cererea, înso Ġită de actele care dovedesc îndeplinirea condi Ġiilor
legale de acordare, se adreseaz ă “Comisiei pentru constatarea condi Ġiilor
de acordare a cet ăĠeniei”, care func Ġionează pe lângă Ministerul Justi Ġiei.

VASILE BURTEA 448
Conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 21/199117, comisia
dispune, pe cheltuiala petentului (s.m), publicarea în Monitorul Oficial al
României. Aceast ă cheltuial ă este de 125.000 lei.
Datorită faptului c ă cererile de primire a cet ăĠeniei se depun numai
la Ministerul Justi Ġiei, înseamn ă că, indiferent de locul în care petentul î úi
are reziden Ġa, el va trebui s ă se deplaseze la Bucure úti pentru a- úi
înregistra cererea.
Vom adopta o deplasare medie de 470 km (940 km dus-întors) al
cărei cost se ridic ă la 71.100 lei x 2 = 142.200 lei.
Întors acas ă, petentul a úteaptă publicarea în Monitorul Oficial a
hotărârii de guvern prin care i s-a acordat cet ăĠenia, iar la apari Ġia acesteia
se prezint ă la forma Ġiunea de eviden Ġă a popula Ġiei din localitatea de
rezidenĠă, întâi pentru cartea de identitate provizorie, apoi pentru cea
definitivă. Aceste deplas ări necesit ă cheltuieli de 55.000 lei (2 x 24.000 lei
+ 2 x 3.500 lei).
Costul total al cheltuielilor unui petent pentru ob Ġinerea cet ăĠeniei se
ridică la 55.000 + 142.200 + 125.000 = 322.200 lei .
Pentru toate cele 6.000 de cazuri de persoane f ără cetăĠenie
aparĠinând etniei rromilor, cheltuiala se ridic ă la 1.933.200.000 lei , ceea ce
reprezint ă120.825 USD (respectând acela úi curs al leului în raport cu
dolarul pe care l-am avut în vedere úi mai sus: 1 USD = 16.000 lei).
Pentru a avea situa Ġia cheltuielii maxime globale necesare
soluĠionării problemei analizate în aceast ă lucrare, nu ne r ămâne decât s ă
însumăm costurile celor trei bugete. Aceasta înseamn ă că pentru
rezolvarea tuturor aspectelor problemei avem nevoie de 118.961.200.000 lei sau 7.435.057 USD, ceea ce nu reprezint ă o imposibilitate financiar ă,
dar nici o cheltuial ă foarte comod ă.
Aúa cum am mai spus, costurile pot fi reduse drastic prin adoptarea
unor măsuri administrative úi adoptarea unor acte normative, dublate de
colaborarea intens ă a părĠilor interesate de solu Ġionarea problemei.
În opinia semnatarului acestor rânduri, combinarea celor dou ă
modalităĠi ar crea un parteneriat într-adev ăr apt să găsească o rezolvare
economic ăúi realistă.
Orice cheltuial ă sau sanc Ġiune financiar ă din partea subiec Ġilor
analizei, în condi Ġiile economice úi sociale actuale, nu ar face decât s ă
compromit ă acĠiunea, realizându-se cel mult o rezolvare par Ġială.

17 Monitorul Oficial al României, nr. 44 din 06.03.1991.

DOCUMENTELE DE STARE CIVIL ĂùI CETĂğENIE 449
Bibliografie
Banton, Michael, Discriminarea , Editura Du Style, Bucure úti, 1998, Chiva
Cristina, "Introducere la edi Ġia româneasc ă"
Burtea, Vasile, Câteva aspecte ce greveaz ăúansele popula Ġiei de rromi
úi elemente pentru un program de preîntâmpinare a unor
efecte antisociale , Revista ”Romathan”, nr. 1, 1997
Burtea, Vasile, Rromii în contextul socio-economic al dezvolt ării
României (teză de doctorat), Universitatea Bucure úti, 1998
CalabrĖ, Ana Rita, Il vento non sofia piu. Gli zingari ai margini di una
grande cit Ě”, Marsilio, 1992
Gropper, C. Rena, Gypsies in the City. Culture Patterns and Survival ,
The Darwin Press, Princeton, New Jersey, 1975
Lițgeois, Jean-Pierre, Gypsies and Travellers. Socio-cultural data.
Socio-political data , Council for Cultural Cooperation,
Strasburg, 1987
Zamfir, Elena; Zamfir, C ătălin (coordonatori) ğiganii între ignorare úi
îngrijorare , Editura Alternative, Bucure úti, 1993
* * * Uniunea European ă,Agenda 2000 – Opinia Comisiei în leg ătură cu
solicitarea României de aderare la Uniunea European ă,
Strasburg, 1997
* * * Recensământul popula Ġieiúi locuin Ġelor din 7 ianuarie 1992,
Structura etnic ăúi confesional ă a popula Ġiei, Bucure úti, 1995
* * * Legea nr. 21 din 01.03. 1996 a cet ăĠeniei române, în Monitorul Oficial
al României, nr. 44 din 06.03.1996
* * * Legea nr. 105 /1996 privind eviden Ġa popula Ġieiúi cartea de identitate,
în Monitorul Oficial al României, nr. 237 din 30.09.1996
* * * Legea nr. 119 /1996 cu privire la actele de stare civil ă, în Monitorul
Oficial al României, nr. 282 din 11.11.1996

VASILE BURTEA 450
CONTENTS
Introduction …………………………………………………………………………..7
Dynamics of the civil society. Gender policies
Elena ZAMFIR……………………………………………………11
Social mechanisms of community development – Case
study of Z ăbrăuĠi community, Bucharest
Cătălin ZAMFIR, Cosima RUGHINI ù……………………49
Problems of the local public administration in Prahova County
Marian PREDA…………………………………………………..91
Social capital and community development – Case study
Lucian POP, Cosima RUGHINI ù………………………. 114
Comiúani – A community with two patterns
Andra L ĂZĂROIU, Sebastian L ĂZĂROIU………….. 153
Biertan – Looking for the future
Paula SANDU, Claudiu TUFI ù………………………….. 207
Felix home – Oradea
Gheorghe DEJEU ……………………………………………. 284
Aspects of the transition in the communities of Bihor County
Florica CHIPEA ………………………………………………. 311
Partnership for justice. Role of parole in the administration
of juvenile and community justice Graham W. GILES …………………………………………… 375
Social services within the French social protection system
Gabriela MARCOCI …………………………………………. 395
Identity and citizenship documents in the Roma communities
Vasile BURTEA ………………………………………………. 412

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA – – COORDONATORI – DIAGNOZA PROBLEMELOR SOCIALE COMUNITARE -STUDII DE CAZ – Publicarea acestei lucr ări a fost finan Ġată… [602517] (ID: 602517)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

ELENA ZAMFIR MARIAN PREDA – – COORDONATORI – DIAGNOZA PROBLEMELOR SOCIALE COMUNITARE -STUDII DE CAZ – Publicarea acestei lucr ări a fost finan Ġată… [602517]

Copyright Notice

Lect. Univ. Dr. Gabroveanu Mihai [628525]

FUNDAȚIA PENTRU CULTURĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT IOAN [615790]

pentru ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I Coordonator științific: Conf. univ. dr. GEORGETA PÂNIȘOARĂ Autor: Gabriela POPESCU Liceul Teoretic ”Mihail… [305609]

Aprobat prin ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei [627901]

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 Axa prioritara nr.1… [616708]

UNIVERSITY POLITEHNICA OF BUCHAREST FACULTY OF AUTOMATIC CONTROL AND COMPUTERS COMPUTER SCIENCE DEPARTMENT HBFXComputer Science – Logo Computer… [622626]

Copyright Notice

Similar Posts