Elena Olaru (Constantinescu) [614383]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA ,,DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU -MUREȘ
PROGRAM DE MASTERAT:PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI TEHNICI DE INTERVENȚIE PRIN
CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator:
Lector univ. dr. Andrei COTRUȘ

Absolventă:
Elena Olaru (Constantinescu)

TÂRGU – MUREȘ
2020

2

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVE RSITATEA ,,DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU -MUREȘ
PROGRAM DE MASTERAT:PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI TEHNICI DE INTERVENȚIE PRIN
CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE

INTELIGEN ȚA EMO ȚIONAL Ă,
INSTRUMENT ÎN DEZVOLTAREA
COMUNIC ĂRII LA ADOLESCEN ȚI

Coordonator:
Lector univ. dr. Andrei COTRUȘ

Absolventă:
Elena Olaru (Constantinescu)

TÂRGU – MUREȘ
2020

3
CONȚINUT
ABSTRACT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 8
1.1 Istoria inteligenței emoționale ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
1.2 Definirea și caracterizarea conceptului de inteligență emoțională (QE) prin prisma
principalelor direcții de abordare: ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
1.2.1 Domeniul intrapersonal ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
1.2.2 Domeniul interpersonal ………………………….. ………………………….. ……………………… 23
1.2.3 Domeniul adaptabilității ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
1.2.4 Domeniul administrării stresului ………………………….. ………………………….. …………. 23
1.2.5 Domeniul stării generale ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
1.3 Empatia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 36
Metode de măsurare a inteligenței emoționale ………………………….. ………………………….. ………….. 36
2.1 Tipuri de metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 36
2.1.1 Metoda auto -evaluării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 36
2.1.2 Teste de abilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 37
2.2 scar a multifactorială de măsurare a inteligenței emoționale (smietm) ………………………….. 38
2.3 stima de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 41
3.1 Conceptul de comunicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 41
3.2 Formele comunicării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 42
3.3 Importanța comunicării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 43
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 45

4
4.1 Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 45
4.2 Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 45
4.3 Populația și eșantionul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
4.4 Me tode și tehnici utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45
4.5 Structura planului de intervenȚie in creȘterea stimei de sine LA STUDENȚI ……………. 48
4.5.1. Testarea bazată pe chestionare standardizate; ………………………….. ………………………….. .. 48
4.5.3. Diagnostic: ce luăm in calcul ………………………….. ………………………….. ………………….. 48
4.5.4. Stabilim obiectivul: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 49
4.5.5. Distingem convingerile limitative: ………………………….. ………………………….. ………….. 50
4.5.6. Tabloul realității: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
4.5.7. Capacitatea de a ne recunoaște propriile trăiri prin: ………………………….. ……………….. 50
4.5.8. Tehnica ancorării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
4.5.9. Cercul siguranței ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 50
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 53
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 54
S.T.A.I. FORMA X -1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 56
S.T.A.I. FORMA X -2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 58
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 61

5
ABSTRACT

“We are social human beings, made in and by the social environment and operate our
entire exis tence, interconnected socially. We belong to a social INTEGRATIVE network, by
which we conduct our social roles, change social scene remaining the same players, or we change
both role s and scenes, because we are always “students in the school of life” (Tudora Sima, 2011
Bucarest, The abstracts of the International Confetince of Integrativ e Psychotherapy).
One of the fundamental needs of the human person is the need to communicate and to feel
as if someone is listening. The human person has a lot to communicat e forgetting the most
important state: li stening in silence of the SELF.
By this meditation state now and here, by counselling and psycho therapy techniques and
using the instrum ents of the emotional intelligente we become aware. By mastering out thoughts
we beckme aware of the negative patterns and fully accepting all within us, we can start the
change. Purifying the minds in order to sculpt ourselves and become aware of our esse ntial self
listening to the voice of the PLAY, of LOVE, of SELF towards the Universe: “Probably you are
only a person for the world, but for a p erson you are the whole world ( Gabriel Garci a Metquez).
We have different personalities and different ways to s how our emotions. The emotional
intelligence is the ability to recognize your own emotions, to understand what they let you know
and to understand how your emotions affect the people arround you. People with high emotional
intelligence are successful in mo dt of the area they perform and the things they undertake.

6
ARGUMENT

Indiferent de domeniul î n care ne desfășurăm activitatea, la o ușoară introspecție,
recunoaștem afinitatea către dezvoltare, noutate și inovație . Intr-o viziune tradiționalistă putem
spune că ne caracterizează raționalitatea precisă și că manifestăm preferințe constante intr -o gamă
largă de situații, lăs ându -ne prea puțin influențați de presiunile externe. Privind din unghiul de
interes al acestui studiu, ideea vi ziunii tradiționaliste exclude intervenția biasărilor cognitive și a
emoțiilor. In prelucrarea ideilor și luarea deciziilor un factor important îl are inteligența
emoțională.
Emoțiile pot determina anumite acțiuni și luarea de decizii incerte. In situațiile reale de
viață putem afirma cu certitudine că alegerile făcute sunt in mod frecvent influențate de
experiențele emoționale trăite și de consecințele emoțiilor viitoare. Astfel a fost demonstrat cum
emoțiile atât curente, cât și anticipate, au in tr-adevăr un impact semnificativ in luarea de decizii
(Lowenstein et al., 2001; Fong și Wyer, 2003; Mellers, Schwarz și Ritov, 1999).
Oamenii stimulează mental un eveniment in scopul de a prezice consecințele moțional e
ale respectivului eveniment (Gilbert și Wilson, 2007). Relevanța, nu și acuratețea emoțiilor
expectante, au fost dovedite de -a lungul timpului in condiții experimentale diverse precum
măsura in care oamenilor le face plăcere un anumit iaurt ( Kahneman și Snell, 1992) sau cât de
fericiți vor fi profesorii asociați la primirea unui post permanent ( Gilbert et al., 1998). Mai mult
există studii care dovedesc că simpla întrebare adresată oamenilor cu privire la cum se vor simți
după ce vor lua o anumită decizie sau după ce se vor angaja intr -un a numit comportament
influențează intenția la fel ca și comportamentul propiu -zis in diverse domenii precum
săvârșirea violurilor ( Lawton, Conner și Parker, 2007), consumul de alcool, droguri și fast -food
(Richard, van der Pligt și de Vries, 19 96) îngrijir ea orală, fumatul ( Lawton et. al.., 2009, Lawton
et. Al 2007) controlul mamar ( Diegenb ach, Miller și Daly, 1999) sau vaccinarea ( Chapman și
Coups, 2006).
Un alt studiu interesant in această direcție demonstrează cum frica resimțită și regretul
anticipat au o influe nță mai mare asupra cantității î n care oamenii joacă jocuri de noroc
(Loewenstein și Lerner, 2003). De asemenea, există meta -analize care indică relația puternică
dintre emoțiile anticipate și comportament, precum și o relație moderată între acestea și
comportament ( Sandberg și Conner, 2008).

7
Putem conclude că in momentul in care mintea, emoțiile și lumea se potrivesc,
capacitățile evolutive ale individului pot ghida către decizii bune.
Și eu, personal, m -am confruntat cu o deficită gestiona re a inteligenței emoționale la
propia -mi persoană și, și in interacțiunea cu cei din jurul meu in timpul divorțului.
Așa a început călătoria mea pentru interesul gestionării emoțiilor. “ Căutând “ conștientizarea am
descoperit cât este de important să ști i cum să îți gestionezi emoțiile î n calitatea vieții, a sănătății
mintale, gândirii pozitive, gândirii conștiente. A sănătății mentale intr -un corp sănătos.
Calitatea vieții ne afectează atât pe noi înșine cât și persoanele din jurul nostru, de la
famili e, familia extinsă, prieteni și până la oamenii cu care intrăm in contact zi se zi.
Prin programele de consiliere și psihoterapie individuale și de grup și in formări de
specialitate am evoluat ca și inteligență emoțională. Dorința este de a dărui bucuria acestei
cunoașteri a universului nostru interior atât de extins și bogat in a învăța cum “ să te ajuți singur”
prin consiliere, tehnici și instrumente de psihoterapie. Prin terapia individuală centrată pe
unicitatea individului.
În ultimi ani se observă un interes constant în ceea ce privește domeniul complex al
cunoașterii sinelui, in vederea identificării factorilor cate asigură echilibru și adaptabilitatea
individului la realitatea socială.
„Conceptul de „sine” poate fi tratat ca o schemă mentală cen trală a sinelui, esența sau
identitatea lui însumănd modul in care ne categorizăm atăt conduitele ex terioare căt și stările
interne ( Iluț, 2009, p 321).
Sinele este rezultatul procesului social de comunicare interațională ce se bazează pe
schimbare a de semnificații și simboluri. Suma experiențelor sociale din copilărie favorizează
identificarea și individualizarea sinelui de unde reflectă personalitatea. Stima de sine este
percepută in general ca o nevoie psihologică fundamentală, fiind analizată de cercetătorii ai mai
multor domenii și discipline pentru a explica numeroasele forme de comportament.
Un aspect de luat in evidență este faptul că o creștere a stimei de sine fară discernamănt
poate duce la o creștere ingrijorătoare a laturii narcisiste.

8
CAPITOLUL I
Inteligența emoțională

1.1 ISTORIA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
Inteligența emoțională a evoluat odată cu omenirea, necesitatea de adaptare, de a face față
și de a colabora cu cei din jur, fiind cruciale pentru supraviețuirea primelor societăți primitive de
vânători și culegători. Creierul omenesc ref lectă acest fapt de netăgăduit. Tehnici sofisticate de
scanare au confirmat recent că multe procese de gândire trec prin centrii emoționali ai creierului,
pe măsură ce întreprind călătoria fiziologică menită să convertească informația exterioară în
acțiune și răspuns individual.
În anii `20, a apărut pentru prima dată termenul de „inteligență socială”. Mai târziu,
importanța „factorilor emoționali” a început să fie recunoscută de c ătre unii psihologi printre care
și de unul dintre părinții testelor IQ. În anii `40, într -un articol publicat într -un ziar din Statele
Unite, s -a insistat asupra închiderii tuturor „aspectelor non – intelectuale ale inteligenței generale”
în orice măsurăt oare completă. Acest material amintea de asemenea despre capacitățile „afective”
sau „conative”, de fapt inteligența socială și emoțională – considerate importante în formarea
unei imagini de ansamblu. Din păcate, acești factori nu au fost incluși în teste le IQ și la acea
vreme li s -a dat prea puțină atenție.
Mai târziu, s -a promovat ideea „gândului emoțional”, care se credea că avea o contribuție
la „gândul logic”. Dar, vreme de 30 ani prea puțini psihologi și educatori au urmat această linie
care urma să devină cunoscută sub denumirea de terapie rațional -emotivă – un proces care
presupunea că oamenii să învețe să -și examineze emoțiile într -o manieră logică, rațională.
În 1985, un absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele Unite a sc ris o
lucrare de dizertație în care se includea termenul de "inteligenta emoțională ".
În 1983 Howard Gardner din cadrul Universității Harward, a promovat conceptul de:
„Inteligențe Multiple” numite „capacități intra -psihice” – în esență o aptitudine pentru
introspecție – și „inteligență personală”.

9

Inteligenta vizual -spatiala Abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne înconjoară.
Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități
ca: construit, citit, scris, pictat, echilibru, interpretarea un or
imagini.
Inteligenta verbal -lingvistica Abilitatea de a folosi cuvintele și de a vorbi.
Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități
ca: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte, explicarea
unor concepte.
Inteligenta logic -matematica Abilitatea de a folosi rațiunea, logica și numerele.
Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități
ca: rezolvarea unor probleme, lucrul cu anumite concepte
abstracte, calcule matematice.
Inteligenta kinestetica Abilitatea de a -ți controla mișcările corpului și de
îndemânare în lucrul cu diferite obiecte.
Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități
ca: dansul, sportul, limbajul trupului, teatru, mima.
Inteligenta muzic ală Abilitatea de a produce și de a aprecia muzica.
Acest tip de inteligentă este cel mai des folosit în activități
ca: fluieratul, cântatul, folosirea de instrumente muzicale,
compunerea de melodii.
Inteligenta interpersonală Abilitatea de a -i înțelege ș i de a relaționa cu ceilalți.
Acest tip de inteligentă este folosit cel mai des în activități
ca: ascultare, folosirea empatiei, consiliere, lucrul în echipă,
observarea stărilor sufletești.

10

Inteligenta intrapersonala
Abilitatea de auto-reflectie și de conștientizare a propriului
eu.
Acest tip de inteligentă este folosit cel mai des în activități
ca: cunoașterea propriilor puteri și slăbiciuni, auto -evaluarea,
descoperirea sinelui.

(Sursă: Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences )

Autorul spune că deși aceste inteligențe nu sunt neapărat dependente una de alta, rareori
ele sunt folosite independent. Orice persoană normală are un anumit coeficient din fiecare dintre
aceste inteligențe, în schimb modalitățile în care acestea variază sau se combina sunt la fel de
diferite precum chipurile sau personalitățile indivizilor.
Conform teoriei inteligentelor multiple, nu numai că indivizii poseda numeroase
reprezentări mentale și limbaje ale intelec tului, însa indivizii diferă unul de altul prin formele
acestor reprezentații, mărimea lor sau ușurința cu care se folosesc de ele, dar și modul prin care
aceste reprezentări pot fi schimbate.
Între timp, Reuven Bar -On activa în acest domeniu și și -a adus contribuția prin termenul
de „coeficient emoțional”. Termenul „inteligență emoțională” a fost adoptat și definit în mod
formal în 1990 de către John Mayer de la Universitatea din New Hampshire și Peter Salovey de
la Universitatea Yale. Aceștia au dezvoltat conceptul profesorului Gardner stabilit pe baza
definiției prezentate mai înainte în acest capitol și împreună cu colegul lor David Caruso au
elaborat un test alternativ emoțional, care spre deosebire de Bar -On EQ îi ia în calcul mai mult
aptitudinile decât scorurile ca atare.
În 1990, a fost publicată lucrarea lor sub formă a două articole într -o publicație
academică. Mayer (Universitatea din New Hampshire) și Salovey (Yale), încercau să dez volte o
metodă științifică de măsurare a diferențelor dintre oameni în ceea ce privește abilitățile în
domeniul emoțiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuți în identificarea propriilor

11
sentimente, a sentimentelor celor din jur și în rezolv area probl emelor cu conotații emoționale.
Ziaristul de la New York Times, Daniel Goleman, a popularizat termenul de inteligență
emoțională în cartea sa din 1995 „Emoțional Intelligence, Why it can matter more then IQ”. El a
susținut că înțelegerea și contr olul emoțiilor noastre este una dintre cele mai importante idei
pentru sănătate și succesul în viață.
Cartea lui Goleman s -a bazat pe lucrări mai importante ale unor psihologi precum Peter
Salovey, John Mayer și Reuven Bar -On care arătau că, întradevăr, oa menii cu o anumită istețime
emoțională au un avantaj față de aceia care nu o au.

1.2 DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA CONCEPTULUI DE INTELIGENȚĂ
EMOȚIONALĂ (QE) PRIN PRISMA PRINCIPALELOR DIRECȚII DE ABORDARE:
Goleman arata, bazându -se și pe o analiza făcută pe mii de bărbați și femei, ca atunci când
e vorba de totalul inteligenței emoționale, femeile nu sunt mai "deștepte" decât bărbații și nici
bărbații nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte și slăbiciuni
în fiecare din do meniile inteligenței emoționale. De asemenea, arata că nivelul nostru de
inteligenta emoțională nu este fixat genetic și nu se dezvolta numai la începutul copilăriei.
Inteligența noastră emoțională determina potențialul pe care -l avem pentru a învăța
abilitățile practice bazate pe cele cinci elemente ale inteligenței emoționale: auto -cunoasterea,
auto-motivarea, auto -reglarea, conștiință socială și abilitățile sociale. Fiecare element are o
contribuție unică la performanță obținută la locul de munca dar, în același timp, se "trage" într -o
anumită măsură din celelalte. Competența emoțională – care combina gândirea cu simțirea – arata
cât din acel potențial am translatat în abilitățile pe care le avem la serviciu.
Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoțio nale le corespund 25 de competente
emoționale, dar nimeni nu le are pe toate. Însa pentru a atinge performante remarcabile e nevoie
să fim tari doar în câteva din aceste competente – în jur de șase – și că acestea să fie "împrăștiate"
în toate cele cinci d omenii ale inteligenței emoționale.
În continuare este prezentat cadrul competentelor emoționale, prezentat de Daniel Goleman în
cartea sa "Working with Emoțional Intelligence" (1998):

12
Cadrul competentelor emoționale
COMPETENȚE PERSONALE
Auto -cunoaș tere
Conștiința emoțională
îți conștientizezi propriile emoții și motivul acestora
poți face legătura între ceea ce simți, gândești, zici și faci
știi care dintre sentimente îți pot afecta performanțele
te ghidezi după valori și obiecti ve personale
Auto -evaluare precisă
îți știi punctele tari și slabe
înveți din experiențele anterioare
ești deschis spre feed -back, perspective noi, ești auto -didact
Încredere de sine
știi să te faci observabil; ai prezenta de spirit
ai puterea să susții anumite lucruri în care crezi dar care nu
sunt îmbrățișate de majoritatea lumii
capabil să iei decizii, în ciuda unor presiuni sau incertitudini
Auto -reglare
Autocontrol
îți poți depăși ușor pornirile impulsive sau frustrările
îți poți păstra calmul chiar și în cele mai tensionate momente
gândești și te poți concentra chiar și sub presiune
Demn de încredere
acționezi etic și impecabil
îți câștigi încrederea prin autenticitate și originalitate
îți recuno ști propriile greșeli
susții anumite principii în care crezi, chiar dacă nu sunt

13
îmbrățișate de restul majorității
Constinciozitate
îți iei angajamente și îți ții promisiunile
te simți responsabil pentru atingerea obiectivelor personale
ești organizat în muncă
Adaptabilitate
poți face mai multe lucruri deodată, ești flexibil în priorități
îți adaptezi acțiunile conform mediului de desfășurare
ești flexibil în percepția anumitor evenimente
Inovativitate
cauți idei noi din mai multe su rse
găsești soluții originale
generezi idei noi
ai o perspectivă modernă asupra lucrurilor
Auto -motivare
Ambiție
ești orientat spre rezultate, dorind să -ți atingi obiectivele și
standardele stabilite
îți propui obiective îndrăznețe și îți asumi riscuri
cauți orice informație pentru soluții noi
înveți cum să -ți îmbunătățești performanțele
Implicare
faci ușor sacrificii personale pentru binele grupului
te conformezi valorilor și credințelor grupului atunci când iei
decizii sau faci anumite alegeri
cauți neîncetat oportunități pentru atingerea obiectivelor de
grup
Inițiativă
identifici imediat oportunitățile

14

îți urmărești obiectivele până la extrem
treci peste reguli când e vorba de atingerea obiectivelor
ai capacitate a să-i mobilizezi și pe ceilalți
Optimism
persiști în ciuda obstacolelor sau greutăților care apar
lucrezi gândindu -te la succes, nu la posibilitatea de a greși
COMPETENȚE SOCIALE
Conștiință socială
Empatie
ești sensibil la emoțiile celor din jur și știi să asculți
înțelegi punctele de vedere ale celorlalți
sări în ajutor pe baza înțelegerii sentimentelor sau trăirilor
celorlalți
Asertivitate
înțelegi nevoile clienților și le potrivești cu produsele sau
serviciile oferite
cauți cai de creștere a satisfacției și loialității clienților
oferi cu ușurință asistenta sau consultanță
Dezvoltarea celorlalți
vezi și recunoști capacitățile și rezultatele celorlalți
dai feed -back constructiv și identifici nevoile de dezvoltare ale
celorl alți
ești văzut că un mentor sau coach
Toleranța
respecți și manifești înțelegere față de oameni din diferite
medii sociale
înțelegi diferite puncte de vedere și observi ușor diferențele din
cadrul grupurilor

15

vezi diversitatea ca pe o oportunitate
te opui intoleranței
Conștiința politică
identifici ușor relațiile de înalt nivel
detectezi rețelele sociale importante
înțelegi forțele care dau forma punctelor de vedere sau
acțiunilor clienților sau competitorilor
conștientizezi cu claritate realitățile externe organizației tale
Abilități sociale
Influența
te pricepi la a face presiuni
folosești modalități foarte convingătoare de prezentare,
adaptate situației
te folosești de strategii complexe precum influențarea indirectă
pentru a -ți atrage susținerea sau înțelegerea de partea ta
te folosești de dramatismul unor evenimente pentru a sublinia
anumite opinii personale
Comunicare
faci față cu rapiditate unor situații diferite
ești un bun ascultător , cauți înțelegerea mutuală și accepți
schimbul său împărtășirea unor informații
susții comunicarea deschisă și ești receptiv atât la veștile bune,
cât și la cele proaste
Leadership
subliniezi entuziast și susții o viziune și misiune comună
preiei r olul de conducător dacă e nevoie, indiferent de poziție
sau situație
îi călăuzești pe ceilalți înspre reușita

16

conduci prin exemplu
Catalizator al schimbării
recunoști nevoia de schimbare și dai la o parte barierele
provoci obișnuitul pentru a identifica nevoia de schimbare
faci din schimbare o prioritate și îi antrenezi și pe ceilalți în
atingerea ei
Managementul conflictelor
te descurci cu persoanele și situațiile dificile folosindu -te de
diplomație și tact
identifici potențialele confl icte, neînțelegeri și ajuți la
soluționarea lor
încurajezi discuțiile de grup sau dezbaterile
conduci spre soluții win -win
Construirea de relații
cultivi și menții rețelele informale
cauți relații care sunt benefice pentru ambele părți
construie ști raporturi interumane și îi implici și pe alții
îți faci și întreții relații personale de prietenie cu colegii sau
partenerii
Colaborare și cooperare
echilibrezi munca cu relațiile personale
colaborezi, faci schimb de idei, informații și resurse
promovezi un climat pozitiv, de prietenie și înțelegere
identifici sau întreții relațiile de colaborare
Aptitudini de echipă
modelezi calitățile echipei precum respectul, cooperarea și
întrajutorarea
atragi toți membrii echipei în activită ți entuziaste și
participative

17

construiești identitatea echipei, spiritul de echipă și implicarea

"Cu alte cuvinte, sunt multe drumuri spre excelenta", spune Daniel Goleman, arătând că ,
oricum, seturile -cheie de competenț e emoționale cerute de la angajați diferă de la o companie la
alta și de la o industrie la alta.
"Se credea odată despre componentele inteligenței emoționale că "e bine dacă le are" un
lider în afaceri; dar acum știm că, pentru a obține performanț e, acest ea sunt ingrediente pe care
"trebuie să le aibă", concluzionează Goleman.
Să muncești inteligent emoțional – aceasta este provocarea. După doi ani de cercetări,
Goleman a scris cea de -a doua carte, în care arata importanta inteligenței emoționale în mediul de
afaceri și faptul că, pe măsură ce un om urca în ierarhia unei companii, abilitățile sale în acest
domeniu devin tot mai relevante. El a descoperit că liderii cei mai eficienți au în comun un aspect
de importantă crucială: toți au un grad înalt de inte ligenta emoțională. "Asta nu înseamnă că IQ –
ul și abilitățile tehnice sunt irelevante; contează, dar numai ca niște cerințe de nivel minim de
acces pentru pozițiile executive din cadrul companiilor", precizează Goleman în articolul "Ce
anume te face lider? ", publicat în Harvard Business Review..
Una din definițiile pe care Caruso, împreuna cu predecesorii săi o propun este "abilitatea
de a procesa informațiile emoționale, în special pe cele care presupun percepția, asimilarea,
înțelegerea și controlul emoți ilor". (Mayer și Cobb, 2000)
În 1997, un articol a lui Mayer și Salovey a enumerat aceste patru ramuri după cum
urmează și a oferit un grafic detaliat care reflectă gândurile proprii. În acel articol, ei susțineau că
ramurile prezentate în grafic sunt "ara njate de la procesele psihologice cele mai simple înspre
cele complexe. De exemplu, cel mai de jos nivel cuprinde abilitățile (relativ) simple de a percepe
și exprima emoțiile. În contrast, cel mai înalt nivel cuprinde conștiința, controlul reflexiv al
emoțiilor". Abilitățile care apar relativ repede în dezvoltare sunt situate în stânga ramurii, cele
care apar mai târziu sunt la dreapta. (Adaptat după "Ce este Inteligentă Emoțională", de John
Mayer și Peter Salovey și "Dezvoltarea Emoțională și Inteligenta Emoțională: Implicații
Educaționale", de Peter Salovey și David Sluyter, 1997)

18
Cele patru ramuri ale inteligenței emoționale:
• Percepția, Cunoașterea și Exprimarea emoțiilor
• Facilitarea emoțională a gândirii
• Înțelegerea și analiza emoțiilor; folosirea cu noștințelor emoționale
• Controlul reflexiv al emoțiilor, calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală

Percepția, Cunoașterea și Exprimarea emoțiilor

Abilitatea de a
identifica emoțiile din
starea fizică,
sentimente și gânduri. Abilitatea de a
identifica emoțiile
altor persoane, din
operele de artă,
design etc., prin
limbaj, sunet,
aparențe și
comportamente. Abilitatea de a îți
exprima emoțiile clar
și de a-ți exprima
nevoile legate de
acele sentimente. Abilitatea de a
distinge între
exprimarea
sentimentelor clara
sau confuză, sinceră
sau falsă.

Facilitarea emoțională a gândurilor

Emoțiile ajută la
prioritizarea gândirii
prin direcționarea
atenției spre
informațiile
importante la un Emoțiile sunt suficient
de disponibile și de
"vii" încât pot fi
generate ca suport
pentru exprimarea
judecaților. Schimbările în stările
emoționale pot
schimba perspectivele
individuale de la
optimism la
pesim ism, încurajând Stările emoționale
încurajează în mod
diferit diferitele
aspecte ale abordărilor
soluțiilor unei anumite
probleme ca de

19
moment dat. luarea în considerație
a mai multor puncte
de vedere. exemplu fericirea,
care facilitează
creativitatea.

Înțelegerea și analizarea emoțiilor, folosirea cunoștințelor emoționale

Capacitat ea de a
categorisi emoțiile și
de a realiza relațiile
dintre cuvinte și
emoții pe care le
generează. Abilitatea de a
interpreta modalitățile
prin care emoțiile
converg spre relații,
cum ar fi tristețea care
însoțește deseori o
pierdere. Capacitatea de a
înțelege sentimentele
complexe: sentimente
simultane de dragoste
și ura sau combinații
de sentimente cum ar
fi indignarea ca
combinație între
revolta și surpriză. Abilitatea de a
conștientiza tranziția
dintre sentimente,
cum ar fi tranziția de
la supărare la
satisfacție sau de la
supărare la jena.

Reglarea reflexivă a emoțiilor, calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală

Capacitatea de a fi
deschis la sentimente,
atât cele plăcute cât și
cele neplăcute. Abilitatea de a te
implica sau detașa în
mod conștient într -o
emoție în funcție de
utilitatea să. Abilitatea de a
monitoriza în mod
reflexiv emoțiile în
relație cu tine însuti
sau cu cei din jur,
cum ar fi cât de Abilitatea de a
controla emoțiile
propri i sau ale celor
din jur prin moderarea
celor negative și
încurajarea celor

20
logici, puternici, sau
influențabili sunt. pozitive, fără a
ascunde sau exagera
anumite informații.

Psihologii au descoperit și alte forme de inteligentă și le -au grupat în trei categorii
principale: inteligenț a abstractă (abilitatea de a înțelege și de a te folosi de verbe și s imboluri
matematice), inteligenț a concretă (abilitatea de a înțelege și de a manipula obiecte) și inteligen ța
socială (abilitatea de a înțelege și a relați ona cu oamenii) (Ruisel, 1992).
Thor ndike (1920), definea inteligenț a socială ca fiind "abilitatea de a te înțelege și de a
conduce bărbații și femeile, băieții și fetele – de a acționa înțelept în relaț iile umane". În 1983 va
include în teoria sa referitoare la inteligente multiple termenele de inteligenta inter și
intrapersonala. Aceste două inteligențe sunt văzute a compune inteligenta socială.
Definiția conceptului este următoarea:
"Inteligența interpersonală este abilitatea de a înțelege alți oameni: ce îi motivează, cum
lucrează, cum să lucrezi în echipă cu ei. Agenții de vânzări de succes, politicienii, profesorii și
liderii religioși este foarte probabil să fie indivi zi cu un grad înalt de inteligenta interpersonală.
Inteligenta intrapersonala este o abilitate corelativă, îndreptata înspre interiorul persoanei. Este
capacitatea de a -ți forma modele veridice și corecte despre cineva și de a folosi acele modele
eficient în viață." (Thorndike, 1983 )
Pe de altă parte, inteligenta emoțională este "un tip de inteligenta socială care include
abilitatea de a monitoriza propriile emoții și cele ale altor persoane, de a face distincție între ele și
de a folosi informațiile pentr u a ghida modul de gândire și de acțiune a unei alte persoane"
(Mayer & Salovey, 1993). După Salovey și Mayer (1990), IE însumează conceptele folosite de
Gardner de inteligenta inter și intrapersonala și include abilități ce pot fi categorisite în cinci
domenii:
• Conștiința de sine:
Auto observarea și conștientizarea sentimentelor pe măsură ce acestea apar.
• Controlul emoțiilor:

21
Controlul emoțiilor astfel încât ele să fie adaptate situației; conștientizarea cauzei care a
generat un anumit sentiment; găsire a de metode de a controla temerile și neliniștile, mânia și
tristețea.
• Auto -motivarea:
Canalizarea emoțiilor înspre atingerea unui anume scop; auto controlul emoțiilor.
• Empatia:
Sensibilitate fata de sentimentele și problemele celorlalți și capacitatea d e a privi din punctul
lor de vedere; conștientizarea faptului că oamenii simt diferit față de diferite lucruri.
• Capacitatea de a crea relații
• Controlul emoțiilor celorlalte persoane; competența socială și abilitățile sociale.
Inteligenta emoțională reprezintă abilitatea unei persoane de a conștientiza, a accesa și
genera emoții și de a -și asista propriile gânduri, de a înțelege emoțiile și cunoștințele emoționale
și de a -și controla reflexiv propriile emoții precum și de a promova dezvolt area intelectuală și
emoțională (Mayer & Salovey, 1997).
Tara Bennett -Goleman 1în cartea sa intitulată „Alchimia Emoțională” apărută și la noi în
2002, editura Curtea Veche (psihoterapeut și profesor, soția lui Daniel Goleman) acordă o mare
importanță empatiei văzută ca un mijloc de tratare cu grijă și sensibilitate a rănilor emoționale.
Prin empatie se pot schimba obiceiuri emoționale îndărătni ce. Tratarea acestor obiceiuri
„presupune medicația emoțională și mai ales travaliul rațional al c ontracarării presupozițiilor
deformate care le țin în viață. Dar fără empatii aceste confruntări pur raționale sunt echivalente
oarecum cu pansarea unei răni infecte, care nu a fost tratată în prealabil.”
Nu trebuie însă scapată din vedere inteligenta gene rală, măsurata prin IQ. În realitate
mulți psihologi încă considera că IQ este singura care poate garanta succesul. Dacă ești o
persoană deșteaptă, dacă ai un înalt coeficient de inteligentă, dacă ai absolvit o universitate
recunoscută, sau ai o calificare superioară, poți să nu -ți mai faci griji. IQ este foarte importantă,
însa, pentru a -ți crește competitivitatea, trebuie să îți construiești planurile de dezvoltare
ulterioară cuprinzând și propria inteligență emoțională.

Goleman, Tara, Benett, „Alchimia emoțională”, Ed. Curtea Veche, București, 2002

22
Plecând de la rolul adaptiv al af ectivității s -a constatat că persoanele care au un coeficient
intelectual (IQ – indice al nivelului de dezvoltare a inteligenței, stabilit prin raportarea vârstei
mentale la vârsta cronologică) înalt sau o inteligență academică foarte bine dezvoltată se de scurca
mult mai puțin în viața de zi cu zi, în timp ce altă categorie de subiecți, deși au un IQ mai redus în
comparație cu primii, au rezultate deosebite în practică.
Thorndike definea inteligenț a emoțională ca fiind capacitatea de a înțelege și de a acț iona
inteligent în cadrul relațiilor interumane. Revenind la prima parte a acestei lucrări, H. Gardner
rezerva un loc foarte important acelor forme de inteligența care permit omului o adaptare
superioară la mediul social – inteligenta interpersonală și int eligenta intrapersonala – Gardner,
Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.
Spre deosebire de IQ, care se schimbă destul de puțin după adolesc ență, inteligenț a
emoțională pare să fie, în mare parte, învățată și continuă să se dez volte pe măsură ce trecem prin
viață și învățăm din experiență. Competența noastră în acest domeniu poate continua să crească,
iar pentru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Spre deosebire de IQ, inteligenta emoțională (IE) s -a dovedit a fi un pr edictor mai de
încredere al succesului în viața personală și profesională. IQ și IE nu reprezintă competente opuse
ci, mai degrabă, separate, dar prima nu poate funcționa la potențialul ei maxim fără cea de -a
doua.
În 1992, .Reuven Bar -On, doctor la Univer sitatea din Tel Aviv, a stabilit și el
compon entele inteligenței emoționale:
1.2.1 Domeniul intrapersonal
El cuprinde 5 subsecțiuni sau trepte
• Conștiința emoțională de sine
• Caracterul asertiv
• Independența
• Respectul de sine
• Împlinirea de sine

23
1.2.2 Domeniul interpersonal
Acest domeniu cuprinde 3 subsecțiuni sau trepte
• Empatia
• Responsabilitatea socială
• Relațiile interpersonale
1.2.3 Domeniul adaptabilității
Acest domeniu cuprinde 3 subsecțiuni sau trepte
• Testarea realității
• Flexibilitatea
• Soluționarea problemelor
1.2.4 Domeniul administrării stresului
Acest domeniu cuprinde 2 subsecțiuni sau trepte
▪ Toleranța la stres
▪ Controlul impulsurilor
1.2.5 Domeniul stării generale
Acest domeniu cuprinde 2 subsecțiuni sau trepte
• Optimis mul
• Fericirea
În continuare vom analiza succint cele cinci zone sau domenii împreună cu cele 15
subsecțiuni sau trepte ale lor.

1.2.1.1 Domeniul intrapersonal
Acest domeniu al inteligenței emoționale cuprinde ceea ce psihologii numesc în
general „sinele nostru”. El determină modul cum vă percepeți sentimentele, cât de mulțumiți
sunteți de voi înșivă și de ceea ce faceți în viață. Succesul în acest domeniu înseamnă că
sunteți capabili să vă exprimați sentimentele, să trăiți și să munciți în mod independent , să vă
simțiți puternic și să aveți încredere când vă exprimați ideile și părerile.

24
1.2.1.2 Conștiința emoțională de sine
Este diferită ca acea capacitate de a vă recunoaște sentimentele și „a face diferența dintre
ele, să știți ceea ce simțiți și de ce și să șt iți ce a cauzat aceste sentimente”.
Deficiențe serioase din acest punct de vedere se regăsesc la persoanele care suferă de
incapacitatea de a -și exprima verbal sentimentele.
1.2.1.3 Caracterul asertiv
În opinia lui Steven Stein și Howard Book caracterul asertiv e ste alcătuit din trei
componente de bază:
a. capacitatea de exprimare a sentimentelor ( ca exemplu, acceptarea și exprimarea
supărării, prieteniei și sentimentelor sexuale);
b. capacitatea de a exprima părerile și gândurile în mod deschis ( a fi capabili de a da
glas unor păreri, a nu fi de acord și a avea o poziție diferită);
c. capacitatea de a ne susține drepturile .
Oamenii cu un caracter asertiv nu sunt timizi sau prea controlați, ei sunt capabili să -și
exprime sentimentele ( de cele mai multe ori în mod dire ct ) fără a fi agresivi sau abuzivi.
1.2.1.4 Independența
Este capacitatea unei persoane de a se auto -direcționa și de a se auto -controla în gânduri și
acțiuni și de a nu fi dependentă emoțional.
Persoanele independente sunt sigure pe sine în ceea ce privește plan ificarea și luarea unor
decizii importante. Cu toate acestea, ele pot ține cont și de părerile altor persoane înainte de a lua
în final o decizie corectă pentru ei înșiși.
Consultarea altor persoane ne este neapărat un semn de dependență. Persoanele
indepe ndente sunt capabile să se comporte în mod autonom evitând să se agațe de alte persoane
pentru a -și satisface necesitățile de ordin emoțional.
Capacitatea de a fi independent depinde de gradul de încredere în sine și de puterea
interioară dar și de dorința de a te ridica la nivelul așteptărilor și obligațiilor, fără a deveni sclavul
lor.
1.2.1.5 Respectul de sine
Este acea capacitate de a ne respecta și accepta sinele ca fiind bun în esența sa. A ne

25
respecta pe sine înseamnă de fapt că ne mulțumim cu felul cum suntem. Respectul de sine este
capacitatea de a ne aprecia aspectele pozitive și posibilitățile pe care le avem și totodată să ne
acceptăm aspectele negative împreună cu limitările pe care le avem, continuând să ne simțim bine
în propria piele. Este legat de cunoașterea punctelor noastre forțe și a celor nefavorabile în
condițiile în care continuăm să fim mulțumiți de sine.
Această componentă conceptuală a inteligenței emoționale este asociată sentimentelor
generate de putere interioară, siguranță de sine. Sentimentul de siguranță de sine depinde de
respectul de sine și de cel de prețuire care se bazează pe un simț relativ bine dezvoltat al propriei
identități. Oamenii care se respectă pe șine se simt împliniți și satisfăcuți de ei înșiși. La polul
opus se s ituează sentimentele de inacdevare de sine și de inferioritate.
1.2.1.6 Împlinire de sine
Este acea capacitate de a ne îndeplini competențele potențiale. Această componentă a
inteligenței emoționale se manifestă prin implicarea în obiective care ne determină să du ceți o
viață bogată, însemnată și plină. Străduința de a vă împlini potențialul necesită implicarea într -o
serie de activități plăcute și pline de semnificații și poate însemna un efort permanent și un
angajament față de obiectivele pe termen lung.
Împlini rea de sine este un proces dinamic, în permanentă desfășurare, în vederea realizării
unei dezvoltări maxime a aptitudinilor și talentelor noastre, de a încerca permanent să facem totul
pentru a da ceea ce aveți mai bun în voi.
Entuziasmul față de propriile preocupări ne dă energie și ne motivează să continuați pe
acest drum. Împlinirea de sine este în strânsă legătură cu sentimentul de satisfacție de sine.
1.2.2.1 Domeniul interpersonal
Acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la ceea ce numesc psihologii aptitudini
personale. Cei care știu cum să procedeze din acest punct de vedere tind să fie responsabili și de
încredere. Aceștia înțeleg, interacționează, și relaționează bine față de alte persoane într -o
varietate de situații. Inspiră încredere și au u n bun spirit de echipă.
1.2.2.2 Empatia
Este aptitudinea de a fi conștient, de a înțelege și de a aprecia sentimentele și gândurile
altora. Empatia înseamnă să ne „acordăm” la ce, cum și de ce oamenii sunt și gândesc așa cum o

26
fac. Aceasta înseamnă a fi capabili să-i „ citim, din punct de vedere emoțional” pe ceilalți
oameni. Oamenii posedă astfel de calități, își arată interesul față de alții și sunt preocupați de
situația lor.
1.2.2.3 Responsabilitatea socială
Această componentă a inteligenței emoționale presupune să a cționam într -o manieră
responsabilă, chiar dacă din această cauză este posibil să nu avem un beneficiu personal, să
întreprindem acțiuni cu și pentru alte persoane, să acceptăm alte persoane, să acționam în
conformitate cu conștiința noastră și să respectă m regulile sociale.
Oamenii care sunt responsabili din punct de vedere social au conștiință socială și o
preocupare elementară pentru ceilalți, care se manifestă prin implicarea în responsabilități
orientate spre comunitate. Aceștia posedă o sensibilitate interpersonală și sunt capabili să accepte
alte persoane și să le folosească talentele în folosul colectivității, nu doar în interes personal.
Oamenii care sunt deficitari la acest capitol pot manifesta atitudini antisociale, să acționeze în
mod abuziv în privința altor persoane.
1.2.2.4 Relațiile interpersonale
Este capacitatea de a stabili și menține relații reciproc avantajoase caracterizate prin
intimitate și prin oferirea și primirea afecțiunii. Satisfacția reciprocă include schimburi sociale de
valoare cu un potențial plăcut și care oferă multe recompense, fiind caracterizată și de
compromisuri reciproce.
Capacitatea de a stabili relații interpersonale pozitive au la bază sensibilitatea față de alte
persoane.
Această componentă a inteligenței emoționale nu este asociată doar dorinței de a cultiva
relații prietenești cu alte persoane dar și aptitudinii de a ne simți în largul nostru în astfel de
relații și de a avea speranțe pozitive cu privire la natura relațiilor sociale.
1.2.3.1 Domeniul adaptabilității
Acest d omeniu al inteligenței emoționale se referă la capacitatea oamenilor de a
percepe și de a reacționa la o gamă largă de situații diferite. Reușita în acest domeniu
înseamnă că oamenii pot înțelege problemele și că pot găsi soluții eficiente care să permit ă să
facă față conflictelor din cadrul grupului lor social și de la locul de muncă al lor.

27
1.2.3.2 Testarea realității
Este capacitatea de a evalua corespondența dintre ceea ce s -a întâmplat și existența
obiectivă. Testarea realității implică acordarea pe aceeași lungime de undă cu situația imediată.
Este capacitatea de a vedea lucrurile în mod obiectiv, așa cum sunt ele în realitate, mai
degrabă decât cum ne -am dori să fie sau după cum ne temem de ele. Testarea acestui nivel de
corespondență implică o cercetare în vederea identificării unor dovezi obiective pentru a
confirma, justifica și susține sentimentele, percepțiile și gândurile. Accentul cade pe pragmatism,
obiectivitate, gradul de adecvare a percepțiilor noastre și a autenticității ideilor și gândurilor
noastre.
Un aspect important al acestei componente implică capacitatea de concentrare atunci când
încercam să evaluăm și să facem față situațiilor pe măsură ce apar. Testarea realității este asociată
cu lipsa de retragere din lumea exterioară, o „acordare” la situația imediată precum și luciditate și
claritate în procesele de percepție și gândire.
În termeni mai simpli, testarea realității este capacitatea de a percepe în mod adecvat
situațiile atunci când apar.
1.2.3.3 Flexibilitatea
Este capacitatea de a ne adapta emoțiile, gândurile și comportamentul la situații și condiții
schimbătoare. Această componentă a inteligenței emoționale se aplică capacității noastre generale
de adaptare la circumstanțe nefamiliare, neașteptate și dinamice. Persoanele flexibile su nt agile,
sinergetice și capabile de a reacționa la schimbări fără rigidități. Acești oameni se pot răzgândi
când dovezile arată că se înșeală. Sunt în general deschiși spre diverse idei, orientări și moduri de
a acționa, arătând toleranță față de ele.
Capacitatea lor de a -și modifica gândurile și comportamentul nu este arbitrară și nici
obișnuită, ci mai degrabă în conformitate cu feed – back – ul schimbător pe care îl primesc din
mediu. Indivizii cărora le lipsește această capacitate tind să fie rigizi și încăpățânați. Se adaptează
greu noilor situații și nu știu să profite de situațiile noi.
1.2.3.4 Soluționarea problemelor
Este aptitudinea de a identifica și de a defini problemele împreună cu generarea și
implementarea unor soluții potențiale și eficiente. Soluț ionarea problemelor are mai multe faze și
include capacitatea de:

28
(a) a sesiza o problemă și de a ne simți încrezători și motivați pentru a -i face față în
mod eficient;
(b) a defini și formula problemele cât mai clar cu putință (exemplu: strângerea unor
informații relevante);
(c) a genera cât mai multe soluții cu putință;
(d) a lua decizii de implementare a uneia dintre soluții (exemplu: cântărirea
elementelor pro și contra pentru fiecare soluție și alegerea celei mai bune dintre ele);
(e) a evalua rezultatele soluți ei implementate și
(f) de a repeta acest proces dacă problema se menține.
Soluționarea problemelor este asociată cu un comportament conștiincios, disciplinat,
metodic și sistematic în abordarea problemelor. Această aptitudine este de asemenea legată
de dorința de a face tot posibilul pentru a confrunta problemele și a le evita.
1.2.4.1 Domeniul administrării stresului
Acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la capacitatea noastră de a rezista
stresului fără a ceda, a pierde controlul sau a dispera. Succesu l din acest punct de vedere
înseamnă că suntem în general persoane calme, prea puțin impulsive și rezistam fur iei când ne
aflăm sub presiune.
1.2.4.2 Toleranța la stres
Este capacitatea de rezista unor evenimente potrivnice și unor situații stresante fără a
ceda, făcând față în mod activ și pasiv stresului.
Această aptitudine se bazează pe:
(a) capacitatea de a alege modalitatea de a acționa pentru a face față stresului ( a avea
resursele necesare, eficiente și capacitatea de a găsi metodele potrivite), știind ce este de
făcut și cum trebuie făcut;
(b) o dispoziție optimistă atât în ceea ce privește experiențele noi și schimbarea în
general cât și în ceea ce privește capacitatea personală de a depăși cu succes o anumită
problemă care se ivește.
(c) un sentiment că putem controla și influența situația stresantă, rămânând calmi și
păstrând controlul.
Toleranța la stres include și un repertoriu de răspunsuri adecvate la situații stresante.

29
Acestea sunt asociate cu capacitatea de a fi relaxați și stăpâniți pentru a face față cu calm
dificultăților fără a ne lăsa copleșiți de emoții puternice.
Oamenii care au o toleranță bună la stres tind să facă față crizelor și problemelor în loc să
cedeze sentimentelor de neajutorare și deznădejde. Anxietatea care apare de cele mai multe or i
când această componentă nu funcționează în mod adecvat au un efect supărător asupra
performanțelor generale deoarece contribuie la slăbirea puterii de concentrare, creează dificultăți
în luarea deciziilor precum și probleme de ordin somatic, cum ar fi tu lburările de somn.
1.2.4.3 Controlul impulsurilor
Este capacitatea de a rezista unui impuls sau unei tentații de a acționa. Controlul
impulsurilor atrage capacitatea de a fi stăpâni pe situație și de a ne controla agresivitatea,
ostilitatea și comportamentul iresp onsabil.
În procesul de control al impulsurilor, problemele care apar sunt legate de toleranțe redusă
la frustare,impulsivitate, probleme cu controlul furiei, abuzare, pierderea autocontrolului și un
comportament exploziv și de neașteptat.
1.2.5.1 Domeniul stării generale
Acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la modul cum privim viața, capacitatea
de a ne bucura de viață atât noi cât și ceilalți și sentimentele noastre generale de mulțumire sau
insatisfacție.
1.2.5.2 Optimismul
Este acea capacitate de a privi partea frumoasă a vieții și de a menține o atitudine pozitivă
chiar și în ciuda unor adversități. Optimismul presupune existența speranței în modul cum fiecare
își abordează viața. Este un mod pozitiv de abordare a vieții de zi cu zi. Optimismul est e opusul
pesimismului care este un simptom obișnuit al depresiei.
1.2.5.3 Fericirea
Este acea capacitate de a ne simți satisfăcuți de propria viață, de a ne bucura și a -i bucura
și pe alții și de a ne distra. Fericirea combină satisfacția personală, starea general ă de mulțumire
și capacitatea de a ne bucura de viață. Oamenii fericiți se simt de regulă buni și în largul lor atât
în timpul liber cât și la locul de muncă, fiind capabili să se bucure de ocaziile de a se distra.
Fericirea este asociată cu un sentiment g eneral de entuziasm și bună dispoziție.
Acesta este un produs secundar și /sau un indicator barometric al nivelului general al

30
inteligenței emoționale și a „funcționării” din punct de vedere emoțional. O persoană care
demonstrează că posedă un nivel redus al acestei componente poate prezenta simptome de
depresie, cum ar fi tendința de îngrijorare, nesiguranță în ceea ce privește viitorul, atitudinea
retrasă din punct de vedere social, lipsa inițiativei, gânduri depresive, sentimente de vinovăție în
satisfac ție, iar în cazurile extreme comportament și gânduri de suicid.
Jeanne Segal în carte să „Raising your emoțional intelligence” apărută în 1997 și tradusă
la noi în 1999 cu titlul „Dezvoltarea inteligenței emoționale” pune în evidență patru
comportamente al e inteligenței emoționale, și anume:
• Școala primară a senzațiilor sau conștiința emoțională;
• Acceptarea a ceea ce simți;
• Conștientizarea emoțională activă și
• Empatia: DE LA INTELIGENȚĂ LA ÎNȚELEPCIUNE.

1. Școala primară a senzațiilor sau conștiința emoțională
Prima componentă vizează trăirea în mod autentic a tuturor emoțiilor care ne încearcă,
lăsând deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul cărora avem tendința să gândim
emoțiile.
Autoarea spu ne că „ ne -am perfecționat deprinderi intelectuale puternice care să ne
împiedice de la o trăire reală a sentimentelor care ne încearcă” (1999).
Autoarea recomandă un set de exerciții făcute în fiecare zi timp de 28 de zile pentru a
întări „mușchiul emoțio nal” pentru ca în final să obținem un EQ ridicat.
Aceste exerciții ne vor învăța cum să conștientizăm intens emoțiile și cum să le
experimentăm organic, nu numai sufletește.
Această primă treaptă în dobândirea EQ, autoarea o privește ca pe un plan al „cursurilor
școlii primare” care au ca scop „conștientizarea emoțiilor”.
2. Acceptarea a ceea ce simți
Autoarea spune că „oamenii care nu -și pot accepta emoțiile – și, deci nici pe ei înșiși –
caută, de obicei, să dea vina pe altcineva pentru supărările lor și încearcă să se convingă că
tristețea și anxietatea pe care le simt sunt lucruri rușinoase. Fără acceptarea deplină a emoțiilor
noastre ne pierdem capacitatea de a lua decizii corecte, forța și pasiunea care ne împing să

31
acționăm”(1997).
Autoarea propune și pentru cea de a doua treaptă a inteligenței emoționale o serie de
exerciții pentru întărirea și dezvoltarea ei.
Cea de -a doua treaptă, autoarea o privește ca pe urmarea „ cursurilor liceale ” la absolvirea
lor se va putea dobândi toleranța emoțională.
3. Conștientizarea emoțională activă
Am urmat „cursurile școlii primare” , apoi pe cele ale „liceelor” dar încă nu am ajuns la
punctul final – dobândirea inteligenței emoționale.
Prin conștientizarea emoțională activă înseamnă să trăiești experiența prezentă și nu ceea
ce ai simțit în trecut.(Roco 2004)
Oamenii vor putea să conștientizeze acum toate emoțiile, indiferent de intensitatea lor.
Această etapă care în final va duce la dobândirea EQ, autoarea o vede ca pe parcurgerea
„cursurilor colegiului”.
Autoarea chiar numește cele trei funcții ale conștientizării active:
– feedback emoțional rapid;
– o pasiune susținută;
– dobândirea unei b une condiții fizice și psihice.
4. Empatia: de la inteligență la înțelepciune
Iată că am ajuns la ultima etapă a dobâ ndirii int eligenței emoționale. Autoarea definește
empatia simplu: „a înțelege ceea ce simt și ceilalți” (1997).
Thomas Match și Haward Gardner , specializați în inteligența emoțională afirmă că
empatia este ingredientul de bază pentru șarm, succes în societate și chiar charismă. Am urmat
școala generală, liceul, facultatea și am aju ns la cursuri postuniversitare. Autoarea crede că prin
urmarea „cursului universitar” ne vom putea dezvolta capacitatea empatică. Și aici autoarea
propune un întreg set de exerciții.

32
1.3 Empatia
Stroe Mărcuș a studiat foarte mult fenomenul empatiei. În cartea sa intitulată „Empatie și
Personalitate” el definea empatia ca fiind „acel fenomen pozitiv de retrăire a stărilor gândurilor și
acțiunilor celuilalt, dobândit prin transpunere ps ihologică a eu -lui într -un model afectiv de
comportament uman, permițând înțelegerea modului în care celălalt interpretează lumea” (p. 38,
1997).
Empatia se construiește pe deschiderea spre sentimentele celorlalți și pe abilitatea de a citi
informațiile provenite prin canalele nonverbale (Roco, 2004).
În cadrul comunicării interumane, comunicarea nonverbală reprezintă cel puțin 60%.
Empatia este realizată prin transpunerea imaginativ – ideativă în sistemul de referință al
altuia – respectiv p reluarea modului de a gândi și de a realiza rolul social – și transpunerea
emoțională, acțiunea de activare a unei experiențe, de substituire în trăirile lui menționate prin
identificarea afectivă a partenerului, preluarea stării lui de spirit.
Stroe Mărcu ș prezintă empatia în mai multe ipoteze adiacente și anume:
A. La originea fenomenului empatic se află „o structură fundament” care-și are
rădăcini adânci în planul predispozițiilor ereditare ale omului, structură ce se organizează
experențial, fiind perfe ctibilă educațional.
B. Empatia exprimă prin modul de manifestare un fenomen psihic cu valențe multiple
– un construct multidimensional ce acoperă întregul sistem psihic uman, pornit din planul
neconștientizat al conduitei vegetative, trecut în planul con știentizat al cogniției și anticipării
și ajuns în planul afectiv motivațional – acțional.
C. Empatia capătă funcție performanțială, ca instrument psihic operațional în
obținerea unor rezultate eficiente la nivelul supra – mediu.
D. Între capacitatea empatică, ca potențial psihologic, și comportamentul empatic ca
acțiune psihică pot să apară atât relații convergente, cât și relații divergente, sub influența
împrejurărilor de viață și a conduitei empatice a partenerilor.
E. Empatia ca o comp onentă intrisecă sistemului complex al personalității se
manifestă în interacțiune cu alte trăsături de personalitate, temperamentale sau atitudinale,
favorizând manifestări corelate cu atitudinea semipatetică, cu orientarea helping, cu stilul
cognitiv int erpersonal și cu nevoia de comunicare.

33
F. Empatia că trăsătură consolidată de personalitate se manifestă la anumite persoane
printr -o reluare activă a experienței, concretizată prin modalități specifice de prelucrare a
informației, mai exact, printr -un st il empatic de personalitate.
Empatia ca dimensiune a inteligenței emoționale se manifestă în special sub forma unei
trăsături de personalitate.
Rolul empatiei în cunoașterea interpersonală este cel puțin la fel de important ca și cel al
factorilor intele ctuali și se manifestă printr -un stil apreciativ. Trăsăturile definitorii ale acestui stil
empatic de personalitate constau în capacitatea de transpunere în psihologia modelului extern sau
de proiecție atitudinal – afectivă înbinată cu perceperea realități i din perspectiva acestui model
extern, ca și cum ar fi cealaltă persoană. Persoanele cu nivel înalt al empatiei îmbină experiența
afectivă, care este bogată și nuanțată, cu flexibilitatea în planul cognitiv, prin utilizarea și
aplicarea unor criterii apre ciative diverse adaptate situației.
Persoanele cu o empatie dezvoltată sunt generoase, altruiste, sentimentaliste, sunt
persoane sociabile.
Empatia determină altruismul în două stadii:
– receptivitatea – observarea suferințelor altuia, care se află în osci lație temporală cu
propria persoană, cu experiența noastră personală la suferință;
– apariția actului altruist, ca urmare a nevoii de reduce propriile noastre suferințe
empatice.
Segal spunea că unul dintre consecințele cultivării empatiei este că „aceasta ne deschide
ochii asupra suferințelor oamenilor” (1997, p. 110). Asta înseamnă și altruism.
Referitor la empatie, Goleman în cartea să „Inteligența emoțională, cheia succesului în
viață” afirma că există o altă dimensiune a empatiei anume: acuratețe empat ică, ce asociază
abilitățile cognitive cu cele afective, adică să ai capacitatea de a intui gând urile specifice ale
cuiva (2004; 1998 ).
Empatia care apare devreme în relația terapeutică prognozează succesul ulterior. În relația
terapeutică este abordat înt regul sistem minte -corp , acesta operând în baza unor informații
precum mirosul, văzul și auzul; mirosul fricii; observarea lacrimilor, a înroșirii și a căscatului;dar
și a ritmului, a tonului, a oftaturilor; senzații de disconfort în anumite părți ale cor pului.
Terapeutul are o intenție deliberată și permanentă de a înțelege empatic și de a accepta
cadrul de referință și experiența clientului în momentul respectiv, simțindu -se, în același timp,

34
complet și congruent în interior. El trebuie să aibă o atitudine nond irectiva și o atitudine pozitivă
necondiționată.
Într-un model relațional, terapeutul își comuta cea mai mare partea atenției dinspre
domeniul intrapsihic și caracteorologic înspre elaborarea relațională . El se implica în articularea,
descoperirea și încercarea de a cunoaște dinamica relațională, de la formarea legăturii, în aici și
acum; încurajează cunoașterea sinelui, a celuilalt și a relației.
Caracteristica nonevaluativa și acceptanta a climatului empatic oferă clientului
posibilit atea, de a adopta o atitudine de apreciere, de grijă și afecțiune față de sine însuși. Faptul
că este ascultat de o persoană care înțelege îi permite să se asculte mai bine pe sine, cu mai multă
empatie fata de experiențele lui. Înțelegerea lui față de sin e însuși și aprecierea de sine dezvăluie
o parte a unui sine mai autentic. Sinele lui este mai congruent acum cu experiența sa. Astfel el
devine, în atitudinile fata de sine însuși, mai atent și mai acceptant, mai înțelegător și mai real.
Empatia este esen țială pentru procesul psihoterapiei relaționale, diminuează sentimentul
de izolare al clientului și intensifică experienta eficientei interpersonale. În această relație care
promovează conștientizarea, clientul începe să adopte o atitudine empatică fata de propriile sale
sentimente, genduri și fata de context.Sinele observator, uneori eveluator, realizează o legătură
empatică cu aspectul experientiator al sinelui.
Unul dintre cele mai importante aspecte din dinamica relațională de la formarea legăturii
este acordarea la câmp, în aici și acum. Aceasta încurajează cunoașterea sinelui și a relației.
Empatia, definită de către Claude Steiner ca fiind „un al șaselea simț, prin care percepem
energiile emoționale în același mod în care ochiul percepe lumina.”, est e considerată una dintre
cele cinci componente ale inte ligenței emoționale alături de: cunoașterea propriilor emoții,
gestionarea emoțiilor (autocontrolul), aptitudinea de a utiliza emoțiile în mod productiv
(motivația) și capacitatea de dirijare a relații lor interpersonale (sociabilitatea).
Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer, care a denumit
fenomenul în limba să maternă „Einfühlung”, însă C. Rogers este cel care a introdus termenul în
practică medicală, definindu -l ca fii nd perceperea cu acuratețe a cadrul intern de referință al
altuia, cu toate componentele sale emoționale și semni -ficațiile care -i aparțin „ca și cum” ai fi
cealaltă persoană, însă fără a pierde condiția de „ca și cum”.
Empatia este ajutată de interacțiun ea dintre creierul emoțional (sistemul limbic) și creierul
cognitiv (cortexul), astfel distin -gându -se trei tipuri de empatie:

35
1. Empatia cognitivă – atunci când cineva recunoaște ceea ce simte altă persoană.
2. Empatia emoțională – atunci când cineva sim te ceea ce simte acea persoană.
3. Empatia de compasiune – atunci când cineva vrea să ajute cealaltă persoană să
facă față situației și emoțiilor.
Concluzionând asupra definițiilor date empatiei, S. Mărcuș apreciază că punctul nodal al
conceptului empatic îl reprezintă conduita retrăirii stărilor, gândurilor, acțiunilor celuilalt de către
propria persoană prin intermediul unui proces de transpunere substitutivă în psihologia
partenerului .

36
CAPITOLUL II
Metode de măsurare a inteligenței emoționale
2.1 TIPURI DE METODE
Exista mai multe metode de măsurare a Inteligenței Emoționale. Modalitățile de măsurare
a propriei inteligente emoționale sunt instrumente create pentru a ajuta oamenii să își înțeleagă
mai bine emoțiile, punctele tari și ce le slabe.
Pentru a putea evalua mai corect testele de măsurare a inteligenței emoționale trebuie
avute în vedere două lucruri:
1) cum definește testul IE?
2) ce metodă de testare folosește?
Referitor la prima întrebare pot exista mai multe răspunsuri: inteligenta emoțională poate fi
privită ca o colecție de sentimente personale, ca un set de competente fără legătura sau ca un set
unic de abilitați mentale.
2.1.1 Metoda auto -evaluării
Anumite teste folosesc metoda auto -evaluarii. Aceas tă metodă este cea mai folosită în
măsurarea sentimentelor personale. Acestea includ: căldura, empatie, îngrijorare s.a.
Un exemplu de test de personalitate bazat pe auto -evaluare:
– Deseori îmi fac griji fără nici un motiv
– Adorm greu noaptea
– Mă simt deseori deprimat
Testele de auto -evaluare se folosesc de zeci de ani și sunt foarte utile. Însa, ca metoda de
evaluare a inteligenței emoționale au câteva minusuri, cum ar fi: este destul de ciudat să îți pui
întrebăr i legate de propria inteligență, precum: sunt foarte deștept, știu să rezolv foarte bine
probleme, am un vocabular bogat.

37
Acest tip de test ar putea fi foarte bun dacă ai dori să afli ce gândești despre inteligența ta și ar
putea reflecta foarte bine imag inea pe care o ai despre tine, dar nu poate fi folosit pentru a măsura
abilitățile.
2.1.2 Teste de abilitate
Aceste tipuri de teste sunt probabil cele mai potrivite pentru măsurarea inteligenței
emoționale a unei persoane.
Cum se poate determina dacă o persoană are sau nu abilitățile necesare postului vizat?
Prin măsurarea directă a acestor abilități. Dacă dorești să afli dacă o persoană știe să utilizeze
calculatorul, îl testezi dându -i să efectueze o aplicație pe calculator. Un test de abilitate nu
întreabă persoana respectivă sau un evaluator extern cât de bine știe să lucreze la calculator, ci
pune efectiv subiectul la treabă. Testele de abilitați legate de inteligenta emoțională sunt noi. Ele
aduc informații importante legate de competente personale care nu au mai fost definite sau
măsurate până acum. Dacă inteligenta emoțională este în legătură cu "abilitățile personale" ale
oamenilor, atunci este normal să solicităm informații de la cei din jurul nostru refer itor la ce
gândesc despre noi. O formă a acestei metode, denumită și Evaluarea Observatorilor este
prezentată în cele ce urmează:
Observatorilor, care pot fi, de exemplu, membrii din echipă, li se da câte un formular care
cuprinde întrebări despre persoana evaluată. Câteva exemple ce pot apărea p e chestionar:
– Este capabil să "citească" oamenii din jurul său?
– Își controlează eficient emoitiile?
– Ia în considerare sentimentele celorlalți?
Aceste tipuri de teste se bazează pe observările proprii ale membrilor echipei și cuprind și
resentimentele existente. O anume persoană poate avea anumite diferende cu cel evaluat și, prin
urmare, îl poate nota slab la toate capitolele. Sau, dacă observato rul este sub directa ta
subordonare ar putea avea dificultăți în a -ți aprecia negativ stilul de conducere. În afară de asta,
este puțin probabil ca cineva să accepte evaluarea propriei inteligente de către cei din jurul său.
Cercetări recente au dovedit f aptul că evaluatorii sunt subiectivi în judecarea abilitaților
mentale ale altor persoane. De obicei aceste abilitați sunt private și neobservabile. Mai mult, o

38
strategie foarte inteligentă poate părea o prostie pentru persoane mai puțin instruite sau care nu
reușesc să o înțeleagă în totalitate.
2.2 SCARA MULTIFACTORIALĂ DE MĂSURARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
(SMIETM)
Dacă dorești să măsori abilitățile emoționale ale unei persoane, privite a fi capacitatea de
a conștientiza și controla sentimentele, atunci trebuie folosit un test de abilități. SMIE este un bun
exemplu de astfel de test. Alte teste folosesc auto -evaluarea (ceea ce crezi despre tine însuti) sau
evaluarea din partea observatorilor (feedback de 360 grade, sau cât de deștept te consideră
ceilalț i).
Modelul abilitaților inteligenței emoționale dezvoltat de Mayer și Salovey este nou și
unicat. Mai mult decât atât, el definește un set de abilitați, competente care oferă profesioniștilor
în resurse umane, managerilor și oricărei alte persoane interes ate în domeniu un instrument
explicit pentru definirea, măsurarea și dezvoltarea abilitaților emoționale.
Inteligenta emoțională reprezintă un set de competente care pot fi măsurate. Instrumentul
de măsură ce este prezentat mai jos se bazează pe abilități și poate fi adaptat în funcție de situație.
Instrumentul se cheamă Scala Multifactoriala de măsurare a Inteligenței Emoționale (SMIETM) și
se poate adapta în funcție de cerințele ind ividuale sau ale organizației. Acest instrument a fost
creat de către Dav id Caruso și Charles J. Wolfe.
Dr. David Caruso este un psiholog ale cărui lucrări cuprind cursuri de pregătire pentru
manageri, de dezvoltare organizațională și de cercetare. Este fondatorul companiei Work.Life
Strategies și vicepreședinte al Harris -McCul ly Associates, o companie de consultanță din New
York, printre clienții căreia se numără: Merrill Lynch, Chase Manhattan, Credit Lyonnais, Estee
Lauder, GFT, Winstar Communications și Christie's. El este specialistul în Inteligența
Emoțională, în trecut lu crând chiar cu cei care au dezvoltat inițial conceptul: John Mayer și Peter
Salovey.
Charles (Chuck) J. Wolfe este președintele Charles J. Wolfe Associates, o companie de
consultanță în management, lucrul în echipa și dezvoltare organizațională pentru mai mult de 100
de clienți din Statele Unite. Scala Multifactoriala de măsurare a Inteligenței Emoționale
(SMIETM) este un test de abilitate conceput pentru măsurarea următoarelor patru ramuri ale

39
modelului de abilitați ale inteligenței emoționale descris de Mayer și Salovey:
Identificarea Emoțiilor – abilitatea de a recunoaște cum te simți tu și cei din jurul tău.
Folosirea Emoțiilor – abilitatea de a genera emoții, și apoi motive pentru aceste emoții.

Înțelegerea Emoțiilor – abilitatea de a înțelege emoțiile complexe precum și "lanțurile"
emoționale, cum evoluează emoțiile de la un stadiu la altul.
Controlul emoțiilor – abilitate ce îți permite să lucrezi cu emoțiile atât interne cât și ale
altor persoane.
Sistemul SMIETM a fost realizat de doi dintre co -dezvoltatorii teoriei inteligenței
emoționale – Dr. John D. Mayer și Peter Salovey. Mayer și Salovey au coordonat cercetările
despre inteligența emoțională din anii 1980 și au fost cei care au stabilit direcția în acest domeniu.
Acestora li s -a alăturat un psiholog, Dr David R. Caruso, care a contribuit la dezvoltarea SMIETM.
Jack Mayer, profesor la Universitatea din New Hampshire și Peter Salovey de la Yale, cei
care au creat inițial mo delul Mayer -Salovey al Inteligenței Emoționale, au făcut echipă cu David
Caruso pentru a da naștere la test ul SMIE.
2.3 STIMA DE SINE
Stima de sine este o component afectiva a personalitatii noastre, un fenomen discret, inpalbabil,
complex, de care nu suntem iu totdeauna constienti. Stima de sine este vitală pentu echilibrul
nostru psihologic si ne afectează performanț ele in toate activităț ile. Când stima de sine este
pozitivă, ne simțim bine cu noi inș ine și facem față dificultăț ilor existente. Când st ima de sine
este negative, sporeș te riscul insucceselor, ne provoacă numeroase neplăceri care ne pertutbă
viața cotidiană ș i ne determină o parere sumbră despre propria perosană .
In viziunea lui F. Lelord si C. Andre(2003) pilonii stimei de sine sunt:
– increderea in sine;
– concepț ia de spre sine;
– iubirea de sine;

40
Increderea in sine constă in faptul că ești capabil să acț ionezi in tr-o manieră adecvată in
situaț ii importante. Increderea in si ne provine din modelul de educaț ie care ne -a fost dat din
familie sau la școală . Increderea in sine se tra nsmite prin exemple si conversaț ie. Concepț ia
despre sine este parerea pe care o avem de spre noi, despre calităț ile noast re si despre defectele
noastre. In concepț ia despre sine nu este vorba de autocunoa ștere, ci despre con vingerea pe care o
avem a potențialită tilor si a limitelor. Conceptia despre sine pozitiva este o forta interioara care
ne permite să ne bucurăm de șansa noastră in ciuda adversită tilor. Dacă avem o concepție de sine
limitată, stăpânită de frica sau de emoț ie, proiectele noastre despre viață sunt sumbre . Iubirea de
sine este elementu l cel mai important al stimei de sine.
B. Cyrulnik (1993) F. Lelord.14 – Iubirea de sine depinde in mare parte de dragostea pe
care ne -a impartașit -o familia noastră atunci cand eram copii si de hrana afectivă care ne -a fost
impărtășită cu darnicie. Iubirea de sine inseamnă a te respecta indiffere nt de ce ti se intamplă si
facilitează o conceptie despre sine pozitivă , a crede in capacitatile tale.
Practic aceste 3 com ponente a stimei de sine se află in relație de interdependență .

41
CAPITOLUL III
Rolul inteligenței emoționale în dezvoltarea comunicării

3.1 CONCEPTUL DE COMUNICARE
De-a lungul vieții, chiar din momentul în care copilul țipă pentru a -și exprima diverse
nevoi, omul se angajează într -o interacțiune socială.
Interacțiunile de orice tip depind de capacitatea noastră de a comunica cu alte persoane.
În opinia lui Hayes și Orel l comunicarea reprezintă trecerea informației de la o persoană la
alta (2000, pag. 319).
Paul Popescu Neveanu consideră că, ,,comunicarea este un proces de schimb substanțial,
energetic și (sau) informațional între două sau mai multe sisteme, pe baza căru ia se asigură
reflectarea sistemului emițător în sistemul receptor’’ (1978, pag. 125).
Comunicarea presupune reversibilitatea mesajelor în cadrul relației care reunește două
entități, chiar dacă mesajele nu sunt de același ordin. Orice comunicare se reali zează printr -o
serie întreagă de relaționări între memoriile, vocabularele, imaginațiile și percepțiile aflate în joc
(Peretti, Legrand, Boniface, 2001, pag. 8)
O definiție interesantă a comunicării o dă și Jean -Claude Abric, care spune că aceasta
reprezi ntă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informații și de semnificații
între persoane aflate într -o situație socială dată (2002, pag. 15). De Vito crede că, comunicarea se
referă la acțiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a unor mesaje care pot
fi deformate de zgomote, au loc într -un context, presupun anumite efecte și furnizează
oportunități de feed -back (1988, pag. 4).
Analizând definițiile comunicării, acestea pot fi împărțite în opinia lui Pânisoară (2006 ,
pag. 43) între definiții de natură instrumentală (care descrie comunicarea prin componentele sale,
așa cum se produce aceasta) și definiții de natură analitic -investigativă ) care încearcă să observe
comunicarea dincolo de activitatea de transmitere -receptare a unui mesaj). M. Zlate conchide că,
de mai multe ori, comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relației de schimb între
două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri (2006, pag. 283).

42
3.2 FORMELE COMUNICĂRII
Pentru studiul de zvoltării inteligenței emoționale în procesul comunicării „un rol important
îi revine comunicării interpersonale. Aici se disting clar comunicarea verbală și comunicarea
nonverbală.
Ne vom concentra mai mult asupra comunicării verbale. În opinia lui Tudor a Sima,
comunicarea verbală se realizează prin intermediul limbajului luat în totalitatea funcțiilor sale:
• comunicativă
• cognitivă
• persuasivă
• expresivă
• reprezentativ -simbolică
• ludică
• dialectică
În spatele comunicării verbale, în speță, persuasiunii, se află gândirea cu funcțiile ei critice,
de comentare, cenzurare și elaborare a mesajului. Înainte de a deveni fapt de exprimare orală,
comunicarea ființează ca un fapt de limbaj intern, iar cuvântul spus este precedat de cuvântul
gândit (20 04, pag. 278). Cu această idee este de acord și A. Mucchielli care spune că,
comunicarea înseamnă influență. În opinia lui, influențarea este fenomenul fundamental al
comunicării. Comunicarea urmărește într -adevăr să transmită un sens, ceea ce nu se poate realiza
fără influențare. A comunica și a influența, formează una și aceiași acțiune (2002, pag. 191).
Comunicarea nonverbală constă în orice modalitate de comunicare ce nu conțin cuvinte sau
simboluri care le înlocuiesc.
Utilizăm comunicarea nonverbală complet inconștient, atunci când interacționăm cu alte
persoane (Hayes și Orell, 2003, pag. 321). Astfel, noi avem tendința de a utiliza o non -varietate
de semnale distincte cunoscute sub numele de indicii.
Acestea pot fi grupate în aproximativ opt tipuri :
• paralimbaj
• contact vizual
• expresii faciale
• postură

43
• gesturi
• atingeri
• proximitate
• îmbrăcăminte.
Doctorul Peter Andersen în „limbajul trupului” acordă o mare importanță inteligenței
emoționale. El crede că este foarte important să ne controlăm inteligent limbajul trupului.
Comunicarea nonverbală este spontană și noi nu ne dăm seama de ceea ce exprimăm. Însă putem
învăța să ne stăpânim mai bine expresiile și să fim inteligenți emoțional. Pentru a inteligența
emoțională, trebuie să ne conectăm emoțiile no astre la limbajul propriului trup. Dar nu lăsam
emoțiile să ne domine. (2006, pag. 170)
Fundamental în activitatea psihoterapeutului integrativ este asimilarea procesului de
psihoterapie în sinea sa, adică modul în care terapeutul vede relația terapeutică, fazele terapiei de
la început până la final și proc esul dintre terapeut și client.

3.3 IMPORTANȚA COMUNICĂRI I
Comunicăm pentru :
– a transmite un mesaj ;
– soluționarea a problemelor ;
– socializare ;
– integrare ;
– a impartăși emoție ;
– a ne exprima curiozitatea;
– a atrage atenția;
– a susuține o conversație;
– a face schimb de informații;

44
– a influența;
– a interacționa;
– a supraviețui;
– a fi înțeleși și apreciați de cei din jur;
– să provocăm o reactive , o sch imbare de comportament sau de atitudine;
– să cons tuim relații;

Comunicarea este o emoție și este foarte important să avem abilitățile de comunicare necesară
pentru a putea controla schimbările ce au loc la nivel emoțional/ comportamen tal/ cognitiv.

45
CAPITOLUL IV
Metodologia cercetarii
4.1 OBIECTIVE
• Inbunătațirea performantei academice la studenți;
• Imbunătațirea calității stimei de sine la studenți
• Gestinarea emoțiilor in timpul examenelor
• Reducerea ratei de anxietate in perioada examenelor
4.2 IPOTEZA CERCETĂRII
• Studenții cu un nivel înalt de inteligenta emoți onală au o performanța academică mai
mare decâ t cei cu un nivel scăzut a stimei de sine.
• Datele performanț ei sunt reprezentat e de prezenț a la orele de curs din seme strul următor
și media notelor obținute de la ex amenele din sesiune.
4.3 POPULAȚIA ȘI EȘANTIONUL
• La cercetare au luat parte 39 de studenți din cadrul USAMV din Municipiul Cluj -Napoca.
4.4 METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE
4.4. 1. Inventarul de anxietate stare -trăsătură elaborat de Ch. Spielberger.1970;
STAI -inventarul de anxietate stare -trăsătură elaborat de Ch. Spielberger, 1970, este alcătuit
din două scale de evaluarepentru măsurarea a două concepte distincte privind anxietatea.Starea de
anxietate ca stare (STAI X -1) și st area de anxietate ca trăsătură ( STAI -2).
Scala A -stare conține 20 de itemi și măsoara starea prezentă a individului, modul in care se
simte la momentul dat.
Scala A -trăsătură conține 20 de itemi dar instructiunile cer subiectilor să indice modul in care
ei sunt in general.
Scala A -stare poate fi utilizat pentru a determina nivelele actuale ale stărilor de anxietate,
induse prin proceduri experimentale stresante sau ca un indice al nivelului de autocontrol așa cum

46
este definit acest concept de Hull (1943)și Spense (1958). S -a demonstrat că scorurile la scala A –
stare cresc in urma variatelor tipuri de stress și descresc în ur ma antrenamentului de relaxare.
Scala A -trăsătură oferă posibilitatea depistării la studenti imbunatătirile anxiogene precum și
a evaluării e xtinderii cu care studentii se confruntă cu pro bleme de tip neurotic anxiogen.
Scala A -stare este un indicator sensibil al nivelului de anxietate tranzitorie caracterizată prin
sentimente subiective, constient percepute, tensiune, teamă și anxietate sporită a SN vegetativ.
Construirea itemilor, care alcătuiesc cele doua forme se realizează cu grijă, avănd in vedere
faptul ca itemii să fie complet neamenințători.
Cele două forme conțin și itemi care se repetă, itemi ce contin informatii obiective cu care se
pot măsura ambele stări de anxietate ca stare și ca trăsătură.Exemple de itemi ce se intălnesc în
ambele forme sunt: 16/36 Mă simt mulțumit; 8/26 Mă simt odihnit; 20/21 sunt bine dispus;
Există și itemi specifici pentru formel e STAI x -1 și STAI X -2, de exemplu: Itemul 14: Mă
simt iritat – item specific pentru anxietate ca stare, dar o măsură relativ săracă pentru anxietate ca
trăsătură.Itemul 22: Obosesc repede – item semnificativ pentru anxietatea ca trăsătură, are o
conotație asemănătoare cu cea caracteristică unei personalități relativ slăbite, care a fost puternic
corelată cu alți itemi ai anxietății ca trăsătură și care nu ne arată schimbarile pe care le așteptăm
de la măsurarea stării de anxietate ca stare in condiții expe rimentale de relaxare, stress .
Modalitatea de răspuns a chestionarului este pe o scala in 4 trepte: 1 -aproape niciodată; 2 –
niciodată; 3 -deseori și aproape totdeauna.
Chestionarul a fost experimentat și in Romănia și a apărut în 1983 în Revista de p sihologie
împreună cu sistemul de etalonare.
Calculul și interpretarea STAI:
1. Se realizează cotarea inversă
1=4 2=3 3=2 4=1
2. Se calculează cotele brute X pentru cele două scale – făcănd suma itemilor ce alcătuiesc
scala respectivă;

47
Cota brută X pentru STAI ( x -1) = X pentru STAIS = suma itemilor de la 1 la 20.
Cota brută X pentru STAI (X -2) = X pentru STAIT = suma itemilor de la 21 la 40.
Se calculează după formula de calcul T= 50+ 10(X -m)/Ab.inlocuind media m si abaterea
standard Ab din tabel.
Grupului de studenți li s -a prezentat conținutul chestionarul și ce reprezintă cele două forme.
STAI (X -1) anxietatea ca stare si STA I(X-2) anxietatea ca trăsătură. Au fost atenționați că
instrucțiunile sunt diferie pentru cel e două parți ale inventarului. Timpul limită pentru
completarea chestionarului a fost de 15 min.
Pentru A- stare s -a acordat un timp limită de 5 min.
Pentru A – trăsătură s -a acordat un timp limită de 10 min.
Pentru chestionarul A – stare s -a acordat un timp limită mai scurt, intrucât scala este mai
sensibilă în condițiile in care este administrat testul și sc orurile pot fi influențate de at mosfera
emoțională. Scorurile la scala A -stare, cresc in urma variaților de stres și descresc în ur ma
antrenamentului de relaxar e.
Scala A -stare, este un indicator bun al nivelului de anxietate tranzitorie, fiind reprezentată
prin sentimente subiective, constient percepute de tensiune și teamă.
Scala A -trăsătură, oferă posibilitatea depistării, la studenții din învăț ămîntul superior
înclinațiile anxiogene.
4.4.2 Scala Rosenberg (1965) Scala Stimei de Sine
Scala Rosenberg a fost elaborată inițial pentru a masura sentimentul global al valorii personale si
autoacc eptării.Coeficientul Cronbach= 0,89, raportat de autor, indică o bună consistență internă,
iar fidelitatea test – retest e cuprinsă in studiile autorului între 0,85 ( la o saptămănă interval) și
0,88( la două saptămâni interval).

48
Scala stimei de sine sste ușor de aplicat, deoarece este scurtă, are 10 itemi cu 4 posibilități de
răspuns: 1punct – total dezacord; 2 puncte – dezacord; 3 puncte – de acord și 4 puncte – total
acord.
Cotarea normală: 1 2 3 4
Cotarea inversă: 4 3 2 1
Itemii 2,5,6,8,9,se cotează invers. Scorurile pot fi cuprinse intre 10 și 40; Scorul Scalei
Rosenberg, în urma testării arată că studenții au o incredere ridictă în propiul potenț ial, consideră
că au multe calități care să le susțină o stimă de sine ridica tă. Între subiecții de sex masculine și
cei de sex feminine, rezultanta indică, că subiecții de sex masculine au o stimă de sine mai
ridicată decăt cei de sex feminine.
4.5 STRUCTURA PLANULUI DE INTERVENȚIE IN CREȘ TEREA STIMEI DE SINE
LA STUDENȚI
4.5.1. Testarea bazată pe chestionare standardizate;
• Testarea nivelului de stimă de sine ;
• Testare nivelului de anxietate;
4.5.2 .Alianța terapeutică;
• Se realizează povestind ceva personal despre noi ;
4.5.3 . Diagnostic: ce luă m in calcul
− emoția;
− ce emoție simte corpul;
− cum este respirația;
− mișcare ochilor;
− unde este nivelul de atenție;
− poziția de motricitate;
− constientizarea momentelor in aici și acum:

49
− cum ii bate inima;
− raportul cu instanța psihică (maniera in care o investește, ușor, confort, disconfort)
− ce se întâmpla cu corpul, vocea, privirea;
− cum percepem vocea in timpul momentului pe o scala de la unu la zece;
− maniera cum ne privește;
− raportul cu autoritatea;
− dacă este in rigiditate -pasivitate ;
− haos;
− receptivitatea de a sta in dialog;
− cum vorbește;
− dacă ne ascultă sau nu;
− dacă este dispus sa ne asculte;
− unde este nivelul de atenție;

Adolescentul funcționează după cum funcționează creierul uman, adică îl aduce din
creierul reptilian in neocortex prin activarea emoțiilor.
Folosim Tehnica Verbala:
− cum te simți?
− cum te vezi tu?
− cum vezi tu aceasta sesiune?
− înțeleg ca “profii” nu sunt “cool”! (o spunem de doua , trei ori)
− ce crezi ca se mai întâmpla?
Nu contrazicem, activă m atenția activând resursele.
4.5.4. Stabilim obiectivul:
− ce faci tu bine?
− ce îți place sa faci?
− ce îți place sa faci cel mai mult?
− care este hobby -ul tău?

50
“Vreau să am o bună comunic are și să iau note mari la examene” – obiectiv
4.5.5. Distingem convingerile limitative:
− lipsa motivației ;
− competiția ascunsă;
− frica de evaluare ;
− nepregătirea perfecta;
4.5.6 . Tabloul realității:
− eu sunt aici, gândurile mele sunt in alta parte, emoțiile mele sunt asociate “aici și acolo”
4.5.7 . Capacitatea de a ne recunoaște propriile trăiri prin:
− văd;
− îmi imaginez ;
− simt;
− iau decizii ;
− “Îmi imaginez” iese din experiența trăirii negative/ positive ;
4.5.8 . Tehnica ancoră rii
− nu suntem perfecți;
− avem nevoie să nu fim perfecti;
− nu suntem perfecti , dar suntem perfectibili ;
4.5.9 . Cercul siguranței
− desenă m un cerc foarte mare și pe marginea interioară scriem toate fricile;
− in interiorul cercului mare desenăm un alt cerc;
− cercul de siguranța / cercul de susținere ;
Prin respirația abdominală luăm balonul din afară și prin inspirație îl a ducem înăuntrul nostr u
egalizănd timpul de expirație prin 1, 2, 3; / 1, 2, 3.
− identifică m gândurile negative ;
− negă m credințele limitative ;

51
− de la starea de panică ajungem la starea de implinire ;
“Care este contribuția ta la starea de bine in familie? ”
“Ce vei aduce in cercul de prieteni dacă îți vei lua examenele? ”
“Care este contribuția ta la starea celorlalți? ”
“Cu cine ai fi intr -o relație de iubire dacă ți -ai lua examenele? ”

Activă m:
− motivația la nivel conștient;
− valorizarea ;
− expectanțele positive;

Activă m Stima de S ine:
“Cine ai fi? ”
“Ce ai fi? ”

Îți plac sporturile de iarnă ?
“Cum își țin echilibrul? ”
“Cum are o balerina echilibrul? ”
− lucră m la personajul lui preferat;
− valoriză m tot ceea ce adoleș centul aduce acolo;
− îndrăgostit de o resursă eliberează neurotransmițători de seratonina care aduc fericirea;

Din cercul interior aducem spre cercul exterior prin resp irației, ancora stimei de sine.
Schimbarea se produce in timp .

Cum știm ca terapia are succes?:
− management mai bun al timpului;
− management mai bun al stresului;
− management mai bun al stărilor conflictuale;
− comunicare asertivă ;

52
− empatie in familie;
− comunicare și empatie in grupul de colegi
− asimilarea cu ușurință a cunoștințelor teoretice de la facultate;
− găndire pozitivă, generănd stări de calm și relaxare ;
− reletionare mai eficientă cu cei din jur;

53
CAPITOLUL V
REZULTATELE CERCETĂRII

Variabila cercetării indică faptul că starea studenților se modifică sub influența stimulilor externi.
Scala A -stare este un indicator bun,al nivelului de anxietate tranzitorie.
În general cei care au obținut scoruri mari la A – trăsătură vor manifesta creș teri ale A – stare mai
frecvent decăt cei care au obținut scoruri mici la A -trăsătură , deoarece ei tind să reacționeze la un
anumit număr de stimuli considerăndu -le periculoase sau amenințătoare.
Scorul Scalei Rosenberg, în urma testării arată că studenții au o incredere ridictă în propiul
potențial, consideră că au multe calități care să le susțină o stimă de sine ridicată.
Între subiecții de sex masculine și cei de sex feminine, rezultanta indică, că subiecții de sex
masculine au o stimă de sine mai ridic ată decăt cei de sex feminine.
Presupun, că acest scor ridicat al stimei de sine se referă la raportul dintre stima de sine și
aspectul fizic.

54
CAPITOLUL VI
CONCLUZII

Comunicarea este mult mai mult decat cuvinte, este o emoție.
1. Cercetătătorii Liebert și Morris(1997), au identificat și descries două dimensiuni.,
specific e, două variabile privind conceptul anxietății față de testare și anume: îngrijorarea
și emotivitatea.
Liber și Morr is (1967) citați de Spielberger ( 1980 ); Morre, 2006 au definit conceptual de
ingrijorare ca un ansamblu de preocupări cognitive legate de consecințele unui posibil eșec, iar
component emotivitate ca un ansamblu de reacții firiologice produse de sistemul nervos autonom
în fața unui stimul stresant. Cele doua componente prezintă o serie distinctă de caracteristici,
aspect ce presupune metode specific de intervenție pentru fiecare in parte.
Studenții sunt încurajați să iși cu ltive strategii cognitive de autoregla re pe ntru diminuarea
anxietății:
Stabilirea obiectivelor bine determinate;
Monitorizarea;
Controlul și reglerea comportamentului;
Autoobservația ;
Motivația ;
Feed -back și întăriri ;
Resurse sociale de suport și comunicare.

2. Un student care iși subestimează cunoștințele, va avea rezultate mai slabe la un examen,
în timp ce alt student care a învățat la fel, cu aproximativ același nivel de cunoștințe, are
încredere în forțele propii să obțină rezultate mult mai bune.

55
Studentul care are încredere în forțele propii se va concentra să obțină starea potrivită
performanței. Studentul lipsit de încredere va fi timorat, speriat de examen, și capacitatea sa de
concentrare va scadea.
Stima de sine nu are legatură directă cu realitatea. Ea se bazează adesea pe ce credem noi
despre noi. Despre ce crede lumea despre noi. Adesea mergem pe tiparul de perso nalitate
dobăndit în copilărie. Părin ții au spirit critic, sunt perfecționiști, în general fără să își dea seama
distrug stima de sine a copilului. Odată ce mintea noastră a creat o imagine negativă asupra
propiei persoane iar anturajul tinde să o confirm e și întărească rămîne stabilă. Sima de sine se
schimbă lent și dificil. În general studenții care își conștientizează emotiile, intensitatea lor și au
integrat formele inteligenței emoționale in practica zilnică au performațe academice .

56
S.T.A.I. FORMA X-1
INSTRUCTIUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si
incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti acum, in acest moment. Nu exista
raspunsuri bune s au rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere si dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel
mai bine felul cum va simtiti in prezent.
Nr Descriere Deloc Putin Destul Foarte mult
1 Ma simt calm(a) 1 2 3 4
2 Ma simt linistit(a) 1 2 3 4
3 Sunt incordat(a) 1 2 3 4
4 Imi pare rau de ceva 1 2 3 4
5 Ma simt in apele mele 1 2 3 4
6 Sunt trist(a) 1 2 3 4
7 Ma ingrijoreaza niste neplaceri posibile 1 2 3 4
8 Ma simt odihnit(a) 1 2 3 4
9 Ma simt nelinistit(a) 1 2 3 4
10 Ma simt bine 1 2 3 4
11 Am incredere in puterile mele 1 2 3 4
12 Ma simt nervos (nervoasa) 1 2 3 4
13 Sunt speriat(a) 1 2 3 4
14 Ma simt iritat(a) 1 2 3 4
15 Sunt relaxat(a) 1 2 3 4
16 Ma simt multumit(a) 1 2 3 4
17 Sunt ingrijorat(a) 1 2 3 4

57
18 Ma simt agitat si “scos din fire” 1 2 3 4
19 Ma simt vesel(a) 1 2 3 4
20 Sunt bine dispus(a) 1 2 3 4

58
S.T.A.I. FORMA X-2
INSTRUCTIUNI: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stari sufletesti. Cititi fiecare descriere in parte si
incercuiti acea cifra din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum va simtiti de obicei. Nu exista raspunsuri
bune sau rele. Nu pierdeti prea mult timp cu vreo descriere si dati acel raspuns care pare sa infatiseze cel mai bine
felul cum va simtiti de obicei.
Nr Descriere Aproape
niciodata Cateodata Adeseori Aproape
todeauna
1 Sunt bine dispus 1 2 3 4
2 Obosesc repede 1 2 3 4
3 Imi vine sa plang 1 2 3 4
4 Asi dori la fel de fericit(a) cum par sa fie altii 1 2 3 4
5 De multe ori imi scapa unele lucruri pentru ca
nu ma pot decide destul de repede 1 2 3 4
6 Ma simt odihnit(a) 1 2 3 4
7 Sunt calm, cu “sânge rece” si concentrate 1 2 3 4
8 Simt ca se aduna greutatile si nu le mai pot
face fata 1 2 3 4
9 Ma framinta prea mult anumite lucruri care in
realitate nu au importanta. 1 2 3 4
10 Sunt fericit(a) 1 2 3 4
11 Sunt inclinat(a) sa iau lucrurile prea in serios 1 2 3 4
12 Imi lipseste increderea in puterile mele 1 2 3 4
13 Ma simt in siguranta 1 2 3 4
14 Incerc sa evit un moment critic sau o
dificultate 1 2 3 4

59
15 Ma simt abatut(a) 1 2 3 4
16 Ma simt multumit(a) 1 2 3 4
17 Imi trece prin minte cate un gand lipsit de
importanta si ma sacaie 1 2 3 4
18 Asa de mult pun dezamagirile la suflet incat nu
mai pot scapa de ele 1 2 3 4
19 Sunt un om echilibrat 1 2 3 4
20 Cand ma gandesc la necazurile mele prezente,
devin nervos (nervoasa) si prost dispus(a) 1 2 3 4

60

SCALA ROSENBERG
Nr. Item Acord puternic De acord Dezacord dezacord puternic
1 Simt că sunt o persoană de valoare,
4 3 2 1
cel puțin pe plan de egalitate cu ceilalți.
2 Simt că am o serie de calități bune. 4 3 2 1
3 Per total, înclin să cred că sunt un eșec. 1 2 3 4
4 Sunt capabil să fac lucruri, la fel de bine ca si cei mai multi dintre oameni . 4 3 2 1
5 Simt că nu am prea multe de care sa fiu mândru. 1 2 3 4
6 Iau o atitudine pozitivă față de mine însumi. 4 3 2 1
7 Pe ansamblu, sunt mulțumit de mine însumi. 4 3 2 1
8 Aș vrea să pot avea mai mult respect pentru mine însumi. 1 2 3 4
9 Uneori simt că sunt inutil. 1 2 3 4
10 De multe ori cred că nu sunt bun la nimic. 1 2 3 4

Scala stimei de sine sste ușor de aplicat, deoarece este scurtă, are 10 itemi cu 4 posibilități de
răspuns: 1punct – total dezacord; 2 puncte – dezacord; 3 puncte – de acord și 4 puncte – total
acord.
Cotarea normală: 1 2 3 4
Cotarea inversă: 4 3 2 1
Itemii 2,5,6,8,9,se cotează invers. Scorurile pot fi cuprinse intre 10 și 40;

61
BIBLIOGRAFIE
1. Andersen, P., A., „Limbajul trupului”, Ed. Teora, București, 2006
2. 2 Arthur, C., Bohart, Leslie, S., Greenberg, ,,Empatia în psihoterapie”, Ed. Trei,
București, 2011.
3. Bar-On, Reuven, „The Era of the „EQ”: Defining and Assesing Emoțional
Intelligence”, 104 th Annual Convention of APA, Toronto, 1996.
4. Boniface, J.; Andre de Peretti; Jean -Andre Legrand, „Tehnici de comunicare”, Ed.
Polirom, București, 2001.
5. Condrill, J.; Bough, B., „Învață rapid, comunică eficient”, Ed. Curtea Veche,
București, 2005.
6. Cosmovici, A., „Psihologie generală”, Ed. Polirom, București, 2005.
7. Eysenck, H.; Eysenck, M ., „Descifrarea comportamentului uman”, Ed. Teora,
București, 2001.
8. Gina, Chiriac, ,,Răspunsuri psihoterapeutice pentru fiecare zi”, Ed. Liber Mundi,
Craiova, 2011.
9. Goleman, Daniel, „Inteligența emoțională”, Ed. Curtea Veche, București, 2005.
10. Goleman, D.; Boyatzis, R.; McKee, A., „Inteligența emoțională în leadership”, Ed.
Curtea Veche, București, 2005.
11. Goleman, D., „Inteligența emoțională, cheia succesului în viață”, Ed. Allfa, București,
2004.
12. Goleman, Tara, Benett, „Alchimia emoțională”, Ed. Curtea Veche , București, 2002.
13. Golu, Mihai; Dicu, Aurel, „Introducere în psihologie”, Ed. Paideia, București, 2005.
14. Golu, M., „Dinamica Personalității”, Ed. Paideia, București, 2005.
15. Hayes, N.; Orell, S., „Introducere în psihologie”, Ed. All, București, 2003.
16. Hein, S., „EQ for everybody: A Practical Guide to Emoțional Intelligence”, New York.
17. Kenneth, Evans, Maria, C., Gilbert, ,,Introducere în psihoterapia integrativă”, Ed.
Liber Mundi, Craiova, 2009.
18. Mânz, C., C., „Disciplina emoțională”, Ed. Curtea Veche, Bu curești, 2005.
19. Mărcuș, Stroe, „Empatii și personalități”, Ed. Ațos, București, 1997.
20. Mărcuș, S.;Predescu, D.,T., „Empatia și relația profesor -elev”, Ed. Academiei,

62
București, 1987.
21. 21 Muchielli, A., „Arta de a comunica”, Ed. Polirom, București, 2005.
22. 22 Mu chielli, A., „Arta de a influența”, Ed. Polirom, București, 2002.
23. 23 Pânișoară, I. -O., „Comunicarea eficientă”, Ed. Polirom, București, 2006.
24. 24 Pease, A.; Garner, A., „Limbajul vorbirii. Arta conversației”, Ed. Polimark,
București, 2004.
25. Piaget, J., „Psih ologia inteligenței”, Ed. Științifică, București, 1965.
26. Popă, M., „Comunicarea”, Ed. Paideia, București, 2006.
27. Popescu -Neveanu, P., „Dicționar de psihologie”, Ed. Albatros, 1978.
28. Radu, I. (coordonator), „Metodologie psihologică și analiza datelor”, Ed. Sin crom,
Cluj-Napoca, 1993.
29. Roco, M., „Creativitate și inteligență emoțională”, Ed. Polirom, București, 2004.
30. Segal, J., „Dezvoltarea inteligenței emoționale”, Ed. Teora, București, 1999.
31. Stein, J.,S.; Book, E.,H., „Forța inteligenței emoționale”, Ed. Allfa, București, 2003.
32. Zlate, M., „Fundamentele psihologiei”, Ed. Universitară, București, 2006.
33. Băban A – „Stres și Personalitate” , Editura Dacia, 1995