Elementele de Baza ale Diplomatiei

Pentru inceput il vom cita pe Will Durant,un scriitor American, istoric si filozof,care este recunoscut mai ales pentru cele 11 volume ale ,,The story of Civilization”,care a elaborat un citat despre Diplomatie:,, Arta diplomației constă în a nu spune nimic, mai ales atunci când vorbim mult.”

In urma unor studii riguroase in literatura de specialitate, am descoperit si analizat o serie de definitii cu privire la Teoria Diplomatica.Am observat cu atentie faptul ca deseori termenul de Diplomatie este pus in acelasi cadru cu termenul de Politica externa sau cu termenul de Relatii Internationale,astfel voi venii cu cateva definitii preluate din literatura de specialitate care atesta cele spuse anterior:

In cazul ,,sinonimului” Politica externa acordat Diplomatiei voi redacta definita lui Morgenthau:,,diplomatia consta in formularea si executarea politicii externe la toate nivelurile”. Diferente dintre cele doua teorii consta in faptul ca Diplomatia este un instrument al Politici externe cu ajutorul caruia se pot determina obiectivele unui subiect ,care se doresc a fi elaborate pe plan extern si relatiile ,jocul acestora pe ,,Marea tabla de sah” a lumii, cum o denumeste Zbigniew Brzezinski.

In cel de-al doilea caz de confuzie intre Diplomatie si Relatiile Internationale,voi expune o definitie cat mai cuprinzatoare si de actualitate:,,Relatiile internationale cuprind ansamblul de relatii dintre state sau dintre state si organizatiile internationale ca subiect de drept international ,precum si relatiile de natura internationala dintre state si entitati nestatale,inclusiv normele si valorile menite sa reglementeze aceste relatii”,pe cand din privinta lui Jan Melisse, diplomatia reprezinta „mecanismul de reprezentare ,comunicare si negociere cu ajutorul caruia statele si alti actori internationali isi conduc afacerile externe”.Ca o concluzie la cele doua definitii, putem afirma fapul ca diplomatia se bazeaza pe relatiile internationale dintre actori pentru a realiza afaceri externe, pentru remedierea posibilelor conflicte aparute intre subiecti,pentru a dezvolta si incuraja comertul international dar si pentru a putea face fata crizelor aparute la nivel mondial.

Desii diplomatia reprezinta un ,,subiect” destul de mediatizat si discutat la scala globala , totusi se simte o oarecare constrangere din partea populatiei ,care fie nu are o educatie in domeniu, fie pur si simplu nu poate sa desluseasca misiunea diplomatiei,astfel vin in intampinarea acestor semne de intrebare cu cele mai importante functii ale diplomatiei si anume procesul de colectare, de verificare a unor informatii fie pe plan extern , fie pe plan intern, procesul de negociere internationala intre subiectii de pe scena mondiala , procesul prin care un stat este reprezentat in plan international si nu in ultimul rand un proces de aparare a interesului fiecarui stat in fata lumii externe.

Pentru o abordare cat mai eficienta , voi evidentia si un scurt istoric al Diplomatiei pentru a facilita intelegerea acestei teorii si pentru a descoperii geneza ,,facerea” acestui concept.

Ne intoarcem putin in timp, cand conceptul de diplomatie a fost utilizat in procesul de derulare al relatiilor internationale ale statelor ce detineau puterea suprema,pe scurt ale statelor independente.Practica diplomatica a luat nastere in batranul continent european , apoi cu pasi scurti si repezi s-a extins pe intreaga scena mondiala pana in secolul XX. Multi dintre cei pasionati de aceasta arta a diplomatiei ,ne-am pus intrebarea cu privire la semnificatia denumirii,astfel voi lamurii acest aspect printr-o analiza succinta: termenul de ,,diplomatie” provine de la cuvantul grecesc,,diploo”,care odata divizat inseamna ,, impaturit in doua bucati” .Pe baza acestuia,posesorul avea permisiunea de a calatorii, deci servea drept pasaport.Tot aici putem adauga o alta semnificatie si anume procesul de redactare al unor documente oficiale in dublu exemplar,sau atestarea unor calificari, studii realizate de o persoana.Conceptul de diplomatie a fost prima data rostit in limba engleza de catre Edmund Burke in anul 1796, ulterior a fost preluat si ajustat de catre francezi.

Facand o analiza mai amanuntita asupra etimologiei cuvantului ,,diplomatie”,afirm faptul ca acesta are sensuri diferite atat in dictionarele de limba romana, anglo-saxone ,cat si in cele de limba franceza:

„Dicționarul Explicativ al Limbii Române” : “activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici, în scopul realizării politicii externe preconizate; comportare șireată, abilă, subtilă, 2. carieră, profesiune de diplomat, 3. totalitatea reprezentanților diplomatici constituiți în corp. – din francezul “diplomatie”.

„Dictionarele Oxford English Dictionary și Webster-Merriam”: „abilități diplomatice” „arta diplomatică”.

“Dictionnaire de L'Académie française”: : “știința raporturilor externe”, “interese de putere”.

TIPURI DE DIPLOMATIE

DIPLOMATIA ECONOMICA

1.2.2. Diplomatia culturala

Inainte de a definii si de a dezvolta acest concept,voi incepe prin a-l aduce in prim plan pe Joseph Nye,care este recunoscut la scala globala ca fiind creatorul teoriei „soft power”,una dintre abordarile relatiilor internationale ,alaturi de ,,hard power”.Pentru a intelege mai bine aceste abordari am apelat la Oxford English Dictionary care explica „soft power” ca fiind o tratare complexa,persuasiva in relatiile internationale,care presupune punerea in practica a puterii economice si, sau culturale si pe de alta parte avem „hard power” care reprezinta tot o tratare in relatiile internationale, dar de data aceasta una mai constrangatoare ,care se bazeaza pe practica puterii militare.Acum revenind la teoria mentionata anterior,o voi relata in bazele sale originale pentru a nu se crea confuzii majore in ceea ce o priveste: ,,capacitatea de persuasiune,influentarea si convingerea prin intermediul culturii,a valorilor si a ideilor si nu prin intermediul fortei mijloacelor militare”.

Analizand cele mentionate anterior, putem sa elaboram si o definitie foarte simpla si convingatoare a diplomatiei culturale , care conform Dr.Lucian Jora, reprezinta unul din cei mai mari piloni de sustinere a relatiilor internationale dintre state implicand cultura,nivelul de educatie, arta ,precum si avansul stiintei regasit la fiecare actor mondial.Scopurile propuse de diplomatia prin cultura sunt foarte explicite ,printre cele mai importante regasim dezvoltarea si mentinerea unei comunicari eficiente intre state-„a spune inseamna a face” si „a face inseamna a spune”,o colaborare si coordonare pe termen lung intre subiecti,dar si intretinerea si evidentierea factorilor de influenta economici.

Aceasta forma a diplomatiei, militeaza foarte bine in cele doua sectoare prezente in viata economica a statului si anume cel public si cel privat.In primul caz , avem prezente trei categorii de interese ai anume la nivel national,local sau regional ,fiecare atragand asupra lor anumite calitati autohtone, pe care ,diplomatia isi doreste sa le scoata in evidenta si sa le sustina.In cel de-al doilea caz , este vorba despre companiile private care au fost infiintate cu scopul de a obtine si de a maximiza un profit,realizabil prin dezvoltarea relatiilor si a comunicarii ,dezvoltarea unei marci, produs sau linie de produse ,care se bazeaza pe cultura si factorii culturali ai tarii de origine,precum si a tarii partenere.

1.2.3.Diplomatia parlamentara

Termenul de diplomatie parlamentara reprezinta o varianta mai noua a manifestarii diplomatiei, desii daca stam sa analizam mai bine inca din cele mai vechi timpuri avem foarte multi parlamentari care au luat parte la scrierea anumitor acte legislative care sa evite confruntarile dintre state, sa promoveze cooperarea si colaborarea alaturi de guvernele existente.Diplomatia parlamentara ia nastere atunci cand Parlamentul si sau anumite organizatii care apartin acestuia, se implica in politica externa-capacitatea de a extinde ,de a manifesta politica de pe plan intern si pe plan extern, sau cand se implica in activitati politice pe plan international.

In mod practic diplomatia parlamentara ia nastere atunci cand se numesc anumiti reprezentanti ai Parlamentului si ai Guvernului unui stat ,care printr-o delegatie vor participa la actiuni in cadrul extern fie conferinte, dezbateri sau negocieri.Cea mai recunoscuta persoana ca detinand informatii de prisos si care a si elaborat o serie de carti de specialitate in acest domeniu este Heinrich Klebes care intr-o oarecare masura afirma faptul ca adunarile parlamentare ocupa ,,zona gri” a dreptului extern , dar si implicarea parlamentarilor in activitati de politica externa.Prima organizatie care a contribuit la fundamentarea functiilor si a valorilor diplomatiei parlamentare este Uniunea Interparlamentara in cadrul careia se organizau negocieri intre state, care de-a lungul timpului au inregistrat succese imbucuratoare.

In cadrul acestui tip de diplomatie intalnim sase nivele de clasificare: diplomatia bilaterala, aici avem o organizatie bazata pe prietenie ,care se instituie pe baza anumitor dorinte, preferinte a unor parlamentari dar cu conditia de a se respecta componenta,structura Parlementului ,cuprinderea persoanelor delegate sa infatiseze fiecare grup,organizatie din componenta acestuia.Aici putem integra Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European care se ocupa cu observarea proceselor electorale.Pe de alta parte avem diplomatia multilaterala care este efectuata de persoane delegate din Parlament, Guvern si de la Presedintie.Diplomatia de protocol, aici pe langa activitatile desfasurate de cea bilaterala mai putem adauga si calatoriile si vizitele in alte state ,efectuate de cei mai importanti oameni din Parlament.Diplomatia calificata:delegarea anumitor persoane din Parlament care vor participa la activitati externe.Diplomatia parlamentara interna,care presupune relatiile si activitatiile desfasurate strict intre statele care fac apartenenta unei organizatii si diplomatia parlamentara externa,unde statele apartinatoare unei organizatii colaboreaza si desfasoara activitati cu terte state.

1.2.4. Diplomatia publica

Debutul acestui tip de diplomatie il are ca si reprezentant pe Edmund Guillon,care s-a dedicat carierei de diplomat si a infiintat Centrul de Diplomatie Publica Edward R. Murrow , unde in anul 1965 a si elaborat un document care sa elucideze enigma cu privire la acest domeniu:,, influenta atitudinii publice in formarea si executarea politicilor externe”.Continutul diplomatiei publice trece in revista sa si anumite activitati ce intra in sarcina relatiilor internationale cum ar fi informarea populatiei unui stat cu privire la relatiile si afacerile cu alte state, comunicarea intre diferite culturi si respectarea acestora, capacitatea de a se lansa si exprima pe plan international a diplomatilor ,jurnalistilor si tuturor reprezentantilor statului.Conceptul de diplomatie publica a fost preluat ulterior de catre United States Information Agency, care a ocupat locul detinut de Voice of America (VOA),o institutie internationala oficiala care se ocupa cu emiterea de informatii si transmisiuni oficiale .Intre cele doua institutii avem o distinctie majora si anume USIA este recunoscuta ca fiind un pilon de executare al diplomatiei publice, pe cand VOA este ,,acuzata” de popor ca fiind doar o actiune de propaganda. Fiecare dintre cele doua notiuni militand pentru doua idei diferite, Dictionarul Merriam-Webster defineste propaganda ca fiind:,idei, fapte sau acuzatii emise in mod deliberat pentru a ajuta cauza emitatorului sau de a aduce prejudicii unei cauze opuse”, diferit de aceasta , diplomatia publica detine in scenariul sau functii particulare ei, care nu se gasesc in activitatea de propaganda si anume intelegerea , colaborarea, ascultarea si lupta pentru adevar.

Un rol foarte important il joaca si globalizarea ,care reprezinta atat o arta cat si o stiinta de a reunii toate fortele globale intr-un tot unitar.Alaturi de procesul de globalizare , adeptii unui stat pot accesa cu usurinta si cu o eficienta mai mare anumite informatii fie prin intermediul retelei de internet , fie prin traditionalele reviste, gazete.In secolul XXI avem capacitatea de a fii tinuti la curent cu tot ce se intampla in mediul inconjurator prin transmisiuni live 24/24h, ceea ce mentine populatia bine informata .Are loc o diversificare si in randul avansului tehnologic, explozia procesului de comunicare, de socializare, astfel populatia poate detine un control si poate juca un rol foarte important in politica interna si externa a unui stat.Tot mai des se vorbeste despre o modificare in misiunea diplomatiei publice, determinate de aparitia tot mai multor actori fie nationali, fie proveniti din exterior.Noua misiune diplomatica se bazeaza in cea mai mare parte pe relatiile dintre oameni, interactiunea si colaborarea in randul lor.

Daca ar fi sa mai adaugam un factor al schimbarii misiunii diplomatice publice, putem sa-l amintim pe Joseph Nye (,,Soft Power) ,alaturi de teoria acestuia s-a putut realiza activitatea de a demonstra pe plan international a anumitor valori, calitati culturale pe care un stat le detine in proprietatea sa , de a le promova si de a fi acceptate de catre exterior.

Asadar, diplomatia publica urmareste tot mai mult o schimbare atat in politica interna cat si in cea externa a unui stat, se doreste dobandirea de transparenta intre state, apropierea si colaborarea acestora pentru a se ajunge la o unire a tuturor capacitatilor globale.

1.2.5. Diplomatia militara

In urma tuturor evenimentelor petrecute de-a lungul anilor in fiecare stat, colt al lumii, s-a dorit ca diplomatia sa cunoasca anumite schimbari majore in comportamentul, misiunea si activitatea sa, odata cu aceasta s-a dorit si o largire a ariei de actiune in cadrul relatiilor international, in randul atributiilor diplomatilor si crearea unor ranguri de atasati speciali.Astfel am ajuns astazi sa vorbim despre ceea ce inseamna diplomatia militara , care este misiunea in plan global,cine sunt reprezentantii acestui tip de diplomatie si ce rol au acestia.

Potrivit Brig Ka Muthanna, un instrument importanta in diplomatia unui natiuni ,il constituie utilizarea fortelor militare dar intr-un mod cat mai pasnic(non-conflictual), care in timp a dus la crearea si stabilizarea unui concept foarte dezvoltat si anume ,, diplomatia militara”.O alta definitie ne este furnizata de catre Dicționarul Diplomatic:,, totalitatea măsurilor și mijloacelor utilizate pe cale diplomatică pentru realizarea anumitor scopuri în domeniul militar”.

Mai pe scurt e necesara existenta unei institutii militare, care pe baza unor acorduri , conventii, tratate fie cu un stat , fie cu mai multe state, sa desfasoare activitati atat pe plan intern cat si pe plan extern, cu scopul de a pastra linistea si siguranta locala, regionala,nationala si globala, dar si de a castiga increderea si de a o mentine in raport cu ceilalti actori mondiali.

In lumea antica , fortele militare reprezentau o sursa de informatie cu privire la armata, pregatirea acesteia si activitatile viitoare, apartinand unui stat rival.Activitatea diplomatica in domeniul militar a inceput sa prinda viata in timpul Cardinalului Richelieu, care sustinea faptul ca diplomatia este un proces destul de schimbator, astfel incat puterea militara a statutui dusman trebuie sa fie mereu verificata si controlata.Acesta ramane in istorie ca fiind prima persoana care a introdus unitatea atasatului militar, care avea rolul de a verifica activitatile desfasurate de catre armatele altor natiuni.Razboiul de 30 ani, care se baza pe o conceptie a echilibrului de forte, a jucat poate cel mai important rol in aparitia si dezvoltarea conceptului de diplomatie militara, deoarece in perioada cuprinsa intre 1618-1648 se auzea tot mai tare accentul pus pe dezvoltarea si crearea unor unitati publice care sa evite posibilele stari conflictuale care conduc catre un razboi si sa pacifice sentimentele dintre natiuni.Secolul XIX debuteaza cu Congresul de la Viena , unde s-a stabilit ca puterile centrale ale lumii sa detina o unitate prin care sa isi valorifice calitatile, dar s-a produs si o schimbare in randul diplomatilor, carora le-a revenit slujba de informare a Guvernelor cu privire la mediul militar din terte natiuni.In secolul XX luam parte la avansul tehnologic si al stiintei, atunci isi fac aparitia pentru prima data arme de o anvergura sa distruga toata Planeta.

Ajungem si in secolul XXI, unde se vorbeste despre o conceptie a unui echilibru care se bazeaza pe implinire, pe balanta ce reflecta egalitatea dintre state, acum fortele militare se organizeaza in unitati de colaborare si de ajutor reciproc intre state cum ar fi NATO sau ONU, care in primul rand militeaza pentru mentinerea pacii , iar in caz de conflict, rezolvarea acestuia pe cale amiabila, fara interventia fortei fizice.

In prezent , se doreste o implicare tot mai adanca in politica externa a atasatilor militari care se clasifica in terestrii, aeriani sau navali,tocmai de aceea tot mai multe tari initiaza fie programe , fie cursuri abilitate care sa ii perfectioneze si pentru a-i face sa raspunda prompt si eficient la solicitarile mediului extern , care datorita globalizarii creeaza functii noi si complexe pentru acestia din urma.