Elementele de Activ Si de Pasiv ale Bilantului

Bilantul este o sinteza de prima importanta al contabilitatii, un instrument de control al inregistrarilor contabilitatii. Bilantul este oglinda situatiei economico – financiare a unei unitati patrimoniale. Cuprinde toate elementele de activ, datorii si capital propriu.

Bilanturile au inceput sa fi intocmite odata cu aparitia contabilitatii. S-a demonstrat ca tinerea registrelor este veche precum primele inceputuri de activitate productiva si de schimb.

In perioada interbelica, cercetarea contabila se confrunta cu urmatoarele conceptii ale contabilitatii.

conceptia economico-juridico-patrimoniala: egalitatea "ACTIV BILANTIER = PASIV BILANTIER", se fundamenteaza pe e egalitatea "VALORI ECONOMICE = CAPITAL + OBLIGATII(drepturi + angajamente)";

conceptia economico – juridica a contabilitatii potrivit careia egalitatea "realitatii (elemente concrete + activitati formale) = resurse (abstractii juridice";

conceptia economica a contabilitatii conform careia egalitatea "ACTIV BILANTIER = PASIV BILANTIER", se fundamenta pe egalitatea "avere = capital".

Tipuri de bilant:

In functie de momentul in care se intocmesc exista mai multe tipuri de bilanturi:

bilant initial care se intocmeste la infiintarea unei societati si repezinta rezumatul inventarului cu care se incepe activitatea;

bilantul curent care se intocmeste in cursul activitatii patrimoniale si la termenele stabilite de lege;

bilantul final se intocmeste atunci cand o societate isi incheie acivitatea.

Functiile bilantului:

Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le îndeplineste:

1) functia de generalizare a datelor contabilitatii;

2) functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare;

3) functia previzionala.

1) Functia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informatiilor izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine stabilite, într-un numar restrâns de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra situatiei economico-financiare a unitatii patrimoniale.

2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si financiare.

Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.

3) Functia previzionala consta în posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

Structura bilantului contabil:

Bilantul contabil are în componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzând urmatoarele elemente:

A) Bilantul propriu-zis;

B) Contul de Profit si pierdere ( respectiv contul de exercitiu în cazul institutiilor publice );

C) Anexa la bilant;

D) Raportul de gestiune.

Având acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar.

Pentru întocmirea si prezentarea completului bilantier, Ministerul Finantelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilitatii, elaboreaza modele de situatii privind bilantul si celelalte componente pentru regii autonome, societati comerciale si institutii publice. Pentru societatile bancare, modelele si normele metodologice se elaboreaza de Banca Nationala cu avizul Ministerului Finantelor.

La întocmirea bilantului contabil, se au în vedere urmatoarele reguli:

– posturile de bilant sa corespunda cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

– nu sunt admise compensari între conturile ce se înscriu în bilant si respectiv între conturile de venituri si cheltuieli din contul de Profit si pierdere.

În practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea stânga, ACTIVUL, si partea dreapta, PASIVUL, numita si schema orizontala de bilant, si modelul sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical. Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune în evidenta egalitatea între resurse si utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului.

A) Bilantul propriu-zis poate fi alcatuit în doua variante sau sisteme, în functie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii si întreprinderi mari, grupare ce se face în functie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilantului, cifra de afaceri si numarul mediu de salariati ).

a. Bilant contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schema de bilant mai redusa.

b. Bilant contabil în sistem de baza prevazut sa fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi si indicatori completi privind activitatea si rezultatele întreprinderii.

Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor.

ACTIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a) Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari financiare );

b) Activele circulante ( stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte valori );

c) Conturile de regularizare si asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferente de conversie-activ si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ );

d) Primele de rambursare a obligatiunilor.

Capitalul social subscris nevarsat se înscrie distinct în grupa activelor circulante ale bilantului.

PASIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a) Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercitiului, fondurile proprii, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate );

b) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

c) Datoriile ( împrumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii în legatura cu personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile sociale, creditori si alte datorii );

d) Conturile de regularizare si asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferentele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv ).

Elementele patrimoniale în bilant sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, dupa criteriul lichiditatii activului si a exigibilitatii pasivului, astfel: posturile de activ sunt asezate în ordinea crescatoare a lichiditatii ( de la cele mai putin lichide – cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitatile banesti ca forma de lichiditate absoluta ), iar în pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile ( de la capital – ultimul cont care se închide in cazul lichidarii patrimoniului ) la datoriile curente.

Atât activul cât si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare:

– criteriul major: pentru active, natura lor economica, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridica;

– criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescatoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescatoare ).

Structura bilantului o stabileste Ministerul Finantelor la sfârsitul fiecarui an financiar.

B) Contul de Profit si pierdere reprezinta o recapitulatie a veniturilor si a cheltuielilor, dupa cum urmeaza:

a. Venituri din exploatare;

b. Cheltuielile activitatii de exploatare;

c. Rezultatul activitatii de exploatare;

d. Venituri financiare;

e. Cheltuieli financiare;

f. Rezultatul activitatii financiare;

g. Venituri exceptionale;

h. Cheltuieli exceptionale;

i. Rezultatul operatiunilor exceptionale;

j. Venituri totale;

k. Cheltuieli totale;

l. Rezultatul brut al exercitiului;

m. Impozitul pe profit;

n. Rezultatul net al exercitiului.

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. În situatia în care au fost efectuate înregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si cheltuieli înainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la începutul anului.

Veniturile sunt preluate din balanta de verificare, suma veniturilor din contul de Profit si pierdere este egala cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat.

Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat daca este cazul cu unele sume înregistrate în credit.

Contul de Profit si pierdere are un continut îndeosebi economic, deoarece ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.

În prezentarea contului de Profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ce ia în considereare natura economica a acestora, altul ce pleaca de la functiunile sau activitatile unei întreprinderi ( de la destinatia veniturilor si cheltuielilor ).

Ca forma, contul de Profit si pierdere se poate prezenta:

– tablou bilateral sau forma de cont ( schema orizontala );

– lista ( schema verticala ).

În ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt grupate în trei categorii:

– din exploatare;

– financiare;

– exceptionale.

C) Anexa la bilant are ca obiective principale completarea si explicarea datelor înscrise în bilant si în contul de Profit si pierdere si contine informatii cu privire la situatia patrimoniala si financiara, la rezultatele aferente exercitiului încheiat cum sunt:

– repartizarea profitului;

– situatia stocurilor si a productiei în curs de executie;

– situatia creantelor si datoriilor;

– situatia altor provizioane;

– date informative;

– plati restante;

– impozitele, taxele si alte obligatii datorate si varsate;

– situatia activelor imobilizate;

A. Valori brute

B. Amortizari

C. Provizioane pentru depreciere

– alte informatii privind regulile si metodele contabile utilizate si date complementare.

a) Repartizarea profitului cuprinde alocari din profitul exercitiului în curs, la rezerve, fondul de participare a salariatilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finantare, dividende de platit etc., precum si profitul ramas nerepartizat.

b) Situatia stocurilor si a productiei în curs contine date referitoare la dinamica stocurilor de materii si materiale, a obiectelor de inventar, productiei neterminate, stocurilor la terti, animalelor, marfurilor, ambalajelor si a totalului stocurilor.

c) Situatia creantelor si datoriilor se refera la informatii cum sunt:

– creante din active imobilizate;

– creante din active circulante;

– cheltuieli înregistrate în avans;

– total creante;

– datorii bancare;

– datorii fiscale si sociale;

– datorii comerciale;

– datorii în legatura cu personalul;

– alte datorii;

– venituri înregistrate în avans;

– total datorii.

d) Situatia altor provizioane pune la dispozitie date referitoare la miscarea balantiera a provizioanelor ( sold la începutul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfârsitul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri si cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total provizioane.

e) Date informative ofera date cu privire la:

– rezultatele obtinute;

– evolutia indicatorilor ( nr. salariatilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizarile corporale comparativ cu anul precedent );

– evolutia creditelor, alocatiilor bugetare;

– investitiile straine.

f) Platile restante prezinta volumul angajamentelor neonorate la termen, atât pe structura ( furnizori,creditori etc. ) cât si pe vechime si activitate ( curenta si investitii ).

g) Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate ofera informatii referitoare la corelatiile unitatii patrimoniale cu bugetul statului si bugetele locale.

Pentru fiecare categorie de impozite si taxe se fac raportari privind sumele datorate, sumele varsate efectiv, sumele ramase de varsat si eventual sumele varsate în plus.

h) Situatia activelor imobolizate reda miscarea activelor imobilizate (necorporale, corporale, financiare si pe total ) tot sub forma balantiera si în valoare bruta, a amortizarilor aferente, precum si a provizioanelor pentru depreciere.

i) Alte informatii privind regulile si metodele contabile se refera la:

– metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilant;

– metodele utilizate pentru calculul amortismentelor si provizioanelor;

– motivele pentru care unele posturi din bilant si din contul de Profit si pierdere nu sunt comparabile de la un exercitiu la altul;

– alte informatii pe care unitatea le considera semnificative.

D) Odata cu bilantul, cu contul de Profit si pierdere si cu anexa la bilant, unitatile patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta contine în principal:

– prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila;

– elemente deosebite intervenite în activitatea unitatii patrimoniale dupa încheierea exercitiului;

– participatiile de capital la alte unitati;

– activitatea si rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor si altor subunitati proprii;

– activitatea de cercetare-dezvoltare;

– alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune.

Pentru întocmirea bilanțului contabil se utilizează datele existente în balanța de verificare finală a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balanța conturilor analitice.

Operațiunea de completare a bilanțului constă în prelucrarea și transcrierea datelor din balanța de verificare finală și din bilanțul exercițiului anterior.

În formularul de bilanț propriu-zis se înscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflectă elementele patrimoniale de activ, precum și soldurile creditoare ale conturilor destinate urmăririi elementelor patrimoniale de pasiv, făcându-se după caz anumite grupări, însumări, rectificări ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se înscriu în bilanț la valoarea de intrare în patrimoniu ( contabilă ) pusă de acord cu rezultatul inventarierii în sensul diminuării ei cu amortizările și provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumită valoare netă.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemnează în bilanț la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli constituie posturi bilanțiere distincte.

Un număr relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente în bilanț. Acestea se completează prin înscrierea soldurilor finale pe care le au conturile corespondente. De exemplu: Furnizori-debitori (409), Decontări cu asociații privind capitalul (456), Rezultatul exercițiului (121), Repartizarea profitului (129) etc.

O altă grupă de conturi de activ conține conturi ce au posturi corespondente în bilanț, însă elementele patrimoniale care le reflectă sunt supuse uzurii și/sau deprecierii, fapt pentru care posturile bilanțiere se completează prin scăderea din soldurile debitoare ale conturilor respective a soldurilor finale creditoare ale conturilor corespunzătoare de amortizări și/ sau provizioane. De exemplu perechile de conturi: Imobilizări necorporale în curs (230) și Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs (293) sau Terenuri (2111) și Amortizarea terenurilor (2810) etc.

O altă grupă distinctă de conturi de pasiv o constituie cele care se înscriu în bilanț prin gruparea și însumarea soldurilor creditoare de la mai multe conturi. De exemplu: Rezerve legale (1061), Rezerve statutare (1063) și Alte rezerve care formează postul Rezerve; Prime de emisiune sau de aport (1041), Prime de fuziune (1042) constituie postul Prime legate de capital etc.

O categorie distinctă de conturi o constituie cele de activ care în vederea înscrierii lor în posturi bilanțiere se grupează câte doua sau trei conturi ce reflectă elemente patrimoniale distincte, iar din totalul soldurilor debitoare se scade totalul soldurilor creditoare ale conturilor de amortizări și/sau provizioane aferente. De exemplu: Cheltuieli de constituire și de cercetaredezvoltare, post în componența căruia sunt incluse soldurile conturilor: Cheltuieli de constituire (201), Cheltuieli de cercetare si dezvoltare (203), Amortizarea cheltuielilor de constiture (2801), Amortizarea cheltuielilor de cercetere si dezvoltare (2803) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale (290).

Se poate considera o categorie distinctă și specifică de conturi cele încadrate în grupele 42-45 din planul de conturi, pentru care atât în activ cât și în pasiv se găsește câte un post bilanțier cu denumirea Alte creante și respectiv Alte datorii. La aceste posturi se înscriu în general aceleași conturi, după cum prezintă solduri finale debitoare și respectiv creditoare, dintre care se amintesc conturile privind personalul, asigurările sociale, protecția socială, bugetul statului, alte organisme publice, decontări în cadrul grupului și conturi asimilate celor de mai sus, fără vreo compensare între ele.

Pentru contul de Profit si pierdere datele necesare sunt preluate din ultima balanța de verificare, numai că în acest caz sunt preluate rulajele cumulate ale conturilor de venituri și cheltuieli, adică se prezintă o mișcare, o realizare cumulată a veniturilor și cheltuielilor și a rezultatelor financiare pe anul respectiv.

Celelalte anexe la bilanț se întocmesc în baza datelor din bilanț și a soldurilor analitice din ultima balanță de verificare.

Datorită caracterului complex al lucrărilor impuse de întocmirea bilanțului perioada de elaborare a acestuia este lungă, termenul limită de publicare oficială în Monitorul Oficial fiind 15 aprilie pentru exercițiul anterior.

EXEMPLU:

Se prezinta bilantul contabil la inceputul perioadei de gestiune.