Elementele Comertului Electronic

Introducere

„Orice afacere în ziua de astăzi concurează în două lumi: o lume fizică cu resurse pe care managerii pot să le vadă și să le atingă și o lume virtuală constituită din informație. Ultima a dat naștere lumii comerțului electronic , un nou loc de creare a valorii”. Această declarație a fost făcută de doi cercetători Rayport și Sviokla în Harvard Business Review, în anul 1995.

Cel mai probabil, piețele așa cum le știm noi astăzi vor suferii schimbări majore în decadele următoare. Catalistul nedisputat care va promova această schimbare rapidă în Economia Informațională de astăzi este nimeni altul decât Internetul și toate tehnologiile legate de acesta care vor permite ca acest fenomen să devină realitate. Formatul unic al Internetului este acela care are potențialul ca pentru totdeauna, într-o manieră nu foarte subtilă, să schimbe mijloacele tradiționale prin care tranzacțiile cumpărător – vânzător și interacțiunile dintre aceștia au avut loc în trecut.

Având în vedere că domeniul comerțului electronic are o vastitate foarte mare este necesară în această fază de început o scurtă definire a cea ce termenul de comerț electronic va presupune în cadrul acestei lucrări. Există câteva definiții disponibile. Comisia Europeana menționează următoarele despre comerțul electronic și formele pe care le ia: „O posibilă definiție a comerțului electronic ar putea fii: „orice formă de tranzacție de afaceri în care părțile interacționează electronic în loc schimb fizic sau contact fizic direct”. „Un caz special al comerțului electronic este vânzarea electronică (electronic trading) în care un distribuitor oferă bunuri sau serviciu unui consumator în schimbul unei plăți”. „Un caz special al vânzării electronice este vânzarea electronică cu amănuntul (electronic retailing) în care clientul este un consumator obișnuit în loc de o altă companie.” Conform acestei largii definiții comerțul electronic nu cuprinde numai tranzacția comercială în sine, dar și toate interacțiunile și schimburile de informație dintre vânzător și cumpărător care apar înainte și după tranzacția în sine. ( ex: publicitate, acordarea de suport tehnic la produsul cumpărat)

Comerțul electronic nu este nici pe departe un aspect nou. Mediul electronic a fost folosit în scopuri comerciale și în trecut, dar cu evoluția fulgerătoare a Internetului, oportunitățile dar și incertitudinile cu care comercianții trebuie să se confrunte sunt din ce în ce mai copleșitoare și complexe decât au fost în trecut.

Pentru ca comerțul electronic să aibă un impact puternic și hotărâtor pe piață, este necesar ca el să devină o parte naturală a vieții de zi cu zi, un instrument ce poate fi folosit fără dificultăți de oricine. Oricum, astăzi viitorul investiților asociate de Internet este încă nesigur și din acest motiv firmele se confruntă cu o nevoie din ce în ce mai mare de a înțelege mai bine factorii care determină rezultatul investiților lor on-line. Întrebările care se nasc în acest context sunt: Ce formă va lua piața viitorului? Care sunt abilitățile pe care o firmă trebuie să le cultive pentru a putea concura cu succes pe această piață? și Care sunt strategiile de marketing fezabile pe această piață?

Un expert în domeniu precizează importanța de a nu privi comerțul electronic ca o piață nouă în întregime, ci ca un nou mod de a face afacerii. Astfel se poate presupune că mare parte a teoriei tradiționale poate fi aplicată și comerțului electronic

La conferința despre comerțul electronic Bill Gates a apreciat că potențialul comerțului electronic de tip business-to-consumer este mult mai mare decât cel de tip business-to-business. La polul opus, mulți analiști de specialitate susțin că majoritatea valorii capitalurilor obținute pe Internet va fi în sectorul business-to-business.

2. Comerțul electronic. Aspecte generale.

2.1. Evoluția comerțului electronic

Termenul de „comerț electronic” (e-comerț) este din ce în ce mai mult discutat pe măsura ce Internetul apare ca un mediu viabil pentru desfășurarea acțiunilor de comerț. Acest lucru s-a întâmplat mai mult în ultimi ani datorită popularității din ce în ce mai mari pe care Internetul o cunoaște.

Totuși originile comerțului electronic se găsesc mult mai departe în timp, chiar mai departe 1980 când termenul de "electronic data interchange" (EDI) face senzație pe scena economică din acele timpuri.

Mai mult, dezvoltarea rapidă a infrastructurii comunicațiilor și calculatoarelor în ultima perioada a fost mai mult decât impresionantă, având o influență enormă asupra viitorului comerțului electronic.

Prețurile tehnicii de calcul au scăzut într-un ritm galopant în ultimele decade, devenind un lucru pe care toată lumea și-l poate permite. Sistemele de operare și software-ul au devenit mai puternice și ușor de folosit devenind top mai tentante pentru domeniul afacerilor.

Pe măsura ce diferite proiecte în domeniu erau implementate, la începutul anilor optzeci, așteptările față de rețelele EDI începeau să crească. La fel ca și în cazul creșterii pe care Internetul o cunoaște astăzi, mulți analiști s-au grăbit și au făcut predicții ale unor creșteri fără precedent pe care acest tip de rețea avea să le cunoască, astfel încât numărul utilizatorilor avea să se dubleze anual, iar nici o afacere nu își va putea permite să rămână pe dinafară.

Totuși, în ciuda predicțiilor încurajatoare, doar unu la sută din potențialii utilizatori ai acestui tip de rețea au ajuns să o folosească. Astfel masa critică necesară pentru a provoca explozia rețelelor EDI nu a fost niciodată atinsă.

Cele mai importante motive care au dus la insuccesul acestui proiect au fost: ciclul lung necesar pentru dezvoltarea standardelor necesare, faptul că potențialii utilizatori au privit EDI ca fiind prea complicat de înțeles și faptul că majoritatea rețelelor EDI implementate nu au reușit să aducă un profit notabil.

Declinul rețelelor EDI, le-a împins pe acestea în umbră. Între timp alte standarde cum ar fi International Telecommunications Union (ITU) X.400 pentru mesagerie electronică (e-mail) au fost lansate.

Între timp popularitatea, a cea ce este cunoscut astăzi sub numele de Internet a atins cote ridicate. Seminarii, expoziții, cărți, reviste, ziare toate promovau acest nou mediu de dezvoltare. Internetul era peste tot iar EDI-ul se zbătea în obscuritate.

Producători importanți de software au sprijinit dezvoltarea Internetului. World Wide Web-ul (WWW) oferea facilități grafice pentru publicarea documentelor. Poate unul dintre cei mai importanți factori în dezvoltarea Internetului o reprezintă gama mare de soluții de mesagerie rapida pe care acesta le oferea. Alt fapt surprinzător este că standardele folosite în cadrul Internetului funcționau în ciuda faptului că nu toate fuseseră ratificate de organismele de standardizare. Acest lucru a avut o contribuție importantă la creșterea Internetului.

Un alt factor important este acela că mediul de afacerii începe să vadă Internetul că un mijloc de schimbare a informațiilor de afaceri, în ciuda lipsurilor pe care acesta le are în domeniul securității și integrității datelor. Totuși utilizatorii înțeleg aceste limitări și încearcă să le facă față în cele mai bun mod posibil.

Dezvoltarea standardelor și comunicării continua și se așteaptă să ducă în continuare îmbunătățiri modului în care afacerile sunt desfășurate în zilele noastre. Astăzi există o mulțime de opțiuni în cea ce privește comunicarea, rețele de telefonie, rețeaua Internet, comunicarea prin satelit și comunicațiile mobile. Un factor cheie în modul de desfășurarea a afacerilor Internetul oferă în același timp premizele creării unui nou mediu de afaceri, crearea unor noi soluții de comerț, comerțul on-line.

2.2. Ce este comerțul electronic

Brusca apariție și avântul comerțului electronic schimbă lumea afacerilor , amenințând existența nu mai a unor firme ci a întregi industrii. Unele industrii au fost obligate la restructurări puternice în timp ce alte noi afaceri și alte căi de a conduce vechile afaceri se dezvoltă. Acest nou mediu de afaceri este în același timp înspăimântător ca și ofertant de noi oportunități.

O componentă importantă în definirea comerțului electronic o reprezintă mediul în care acesta are loc și anume Internetul. Internetul este o rețea mondială de zeci de mii de computere de mare capacitate, conectate între ele. Persoane particulare și oameni de afaceri intră pe Internet prin intermediul unui furnizor local de servicii Internet, care oferă astfel accesul la poșta electronică (e-mail) și la sistemul de informare " www" (World Wide Web) precum și la multe alte categorii de servicii informaționale. Internetul oferă potențialilor clienți posibilitatea de a "vizita" afacerea pe "Web" și să analizeze ofertele on-line de produse și servicii ale firmelor.

O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme și pentru a atrage clienții. Firmele furnizează informații tehnice și utilizează pagina de Web ca o platformă pentru mediatizarea noutăților ce apar în cadrul firmei. Folosind propriul Website ca pe un magazin, ele oferă produse și preiau comenzi.

Din acest punct de vedere încercarea de a defini comerțul electronic nu ar avea un rezultat concret. Primele intenții de a definii comerțul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera comerțul electronic, cum ar fi de exemplu definiția elaborată de Parlamentul European și publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute și sub numele de „Directiva asupra comerțului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiții ale comerțului electronic:

„În definiția sa simplă comerțul electronic este un mijloc electronic folosit pentru a face tranzacții de afaceri… Pe măsura dezvoltării tehnologiei și a folosirii Internetului pe scară largă, comerțul electronic a ajuns să se refere la o gamă mai largă de mijloace de afaceri cum ar fi: e-mail, Web-situri informaționale, cataloage on-line comenzi de bunuri și serviciu prin Internet, livrarea directă de produse și alegerea caracteristicilor produsului… Cele mai răspândite forme de comerț electronic sunt:

Business to Business – o afacere vinde către altă afacere;

Business to Consumer – o afacere vinde unui consumator;

Business to Government – diverse firme licitează pentru programe guvernamentale;

Consumer to Consumer – consumatorii vând altor consumatori prin intermediul unor site-uri de licitații.

(www.wvebiz.com)

Pentru unele firme, comerț electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noțiunea de comerț electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul și vânzarea propriu-zisă. Mulți oameni consideră comerțul electronic ca fiind orice tranzacție comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărți, Cd-uri, bilete de călătorie și altele. Dar, comerțul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluției afacerilor și cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziții comerciale ci și totalitatea activităților care susțin obiectivele de marketing ale unei firme și care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăți, activități post-vânzare, servicii către clienți, etc.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină și acordă asistență acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate și semnăturile electronice, la tranzacțiile on-line sau rețelele de magazine, precum și la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanța, designul de pagini Web, elaborarea site-urilor, etc.

Industria comerțului electronic face, în general, distincție între tranzacțiile Business-to-business (B-2-B sau BTB), tranzacțiile Business-to-consumer (B-2-C sau BTC) și tranzacțiile User-to-User:

B-2-B cuprinde toate tranzacțiile ce se efectuează între doi sau mai mulți parteneri de afaceri. Aceste tranzacții se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acționează pe Internet prin utilizarea de nume și parole pentru paginile de Web proprii. Acest tip de comerț electronic se împarte în 2 clase:

Tipul (B2Bi) este cazul în care există un contract de parteneriat între întreprinderi, un exemplu în acest sens fiind o aplicație pentru un lanț de desfacere;

Tipul (B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace care se interpune între cele două afaceri, deci existența unei piețe electronice în care interacționează mai mulți cumpărători și mai mulți furnizori.

B-2-C se referă la relațiile dintre comerciant și consumatorul final, fiind considerat comerț electronic cu amănuntul. Acesta se împarte în:

User-to-Business (U2B) Este cazul general în care un utilizator (intern sau extern) interacționează asupra datelor și tranzacțiilor unei întreprinderi. În caz particular se poate aplica la o întreprindere care oferă servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate și vândute prin catalog. Poate fi văzut ca acoperind toate interacțiunile de tip User-to-Business care nu sunt acoperite de modelul User-to-Online Buying.

User-to-Online Buying (U2OB) Este folosit pentru a descrie un caz special (un subset al modelului User-to-Business) în care bunuri sunt vândute printr-un catalog folosind un card de cumpărări, un portofel, etc. Acest model include ambele cazuri de consumatori: care cumpără bunuri și care se aprovizionează de la un singur furnizor. Poate cuprinde legături cu sisteme de gestiune, de verificare de cărți de credit, de livrare etc.

U-2-U Descrie cazul colaborării diferiților utilizatori prin intermediul documentelor partajate, prin intermediul e-mail, etc.

In tranzacțiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:

informarea comerciala referitoare la tranzacție: cercetarea de marketing;

încheierea contractului comercial;

vânzarea produsului sau a serviciului;

plata produsului sau a serviciului;

Comerțul electronic este una dintre soluțiile complexe, "integrate", pe care le oferă tehnologia Internet. Aceasta înseamnă că o multitudine de aplicații și de furnizori de servicii Internet trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerț electronic să poată funcționa. De multe ori o primă alegere – a unei aplicații sau a unui serviciu – presupune în mod automat o serie de opțiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta va impune aplicația Y iar firma care a executat achiziția nu va putea folosi aplicația Z.

2.3. Principalele avantaje ale comerțului electronic

Tehnologia Internetului poate fi folosită pentru a transforma modul în care se desfășoară afacerile. Ea poate fi văzută ca un nou canal de desfacere, dar poate fi percepută și ca o nouă infrastructură, asemenea căilor ferate, oferind o gamă infinită de oportunități pentru noi inițiative.

INTERACTIVIATE

Marketing de atragere

Inițiativa utilizatorilor de Internet este un avantaj pentru firmele care știu cum să o folosească, dar poate fi de asemenea un handicap pentru celelalte. Acest lucru impune firmelor să treacă de la strategiile de împingere a consumatorului (push strategies) la cele de (a)tragere a acestuia (pull strategies). Marketeri trebuie să ofere consumatorului motive pentru a vizita site-ul lor și de a cumpăra din acesta, adică de a folosi strategii de atragere. În contrast cu acestea reclamele de la televizor, radio și ziare, în general încearcă să influențeze decizia de cumpărarea a unui produs sau serviciu cea ce se materializează într-o strategie de împingere a consumatorului spre a cumpăra produsul respectiv. Un consumator pe Internet nu poate fi forțat să viziteze un site anume și nici nu va vizita un site mai mult de două ori dacă acest nu îi oferă destule motive pentru ai câștiga loialitatea.

Din punctul de vedere a numeroși specialiști, afacerile on-line progresează într-o direcție care în curând va răsturna balanța în favoarea consumatorului. Aceste atribute care fac Internetul distinct vor oferi puterea consumatorului (consumer power). Mulțumită accesului, din ce în ce mai mare la informație consumatori au potențialul de a fi mai bine informați înainte de a lua decizia de achiziție a unui produs sau serviciu. Găsirea și compararea produselor de pe piață la un moment dat, are loc aproape instantaneu cu ajutorul noilor instrumente digitale, cea ce face ca ofertanții să concureze direct unul cu celalalt.

Implicarea mare pe care o au cumpărătorii on-line și înclinația de a fi mult mai atenți la cea ce cumpără (datorită riscului încă mare al afacerilor on-line), este un aspect care modifică balanța puterii în favoarea consumatorului. Consecința unei puteri crescute a consumatorului, este că metodele tradiționale de marketing nu mai sunt de încredere. Practica uzuală prin care vânzătorul își caută cumpărătorul necesită o ajustare deoarece în cazul comerțului on-line , datorită caracterului interactiv al Internetului se ajunge la situația în care cumpărătorul își caută un ofertant. O concluzie logică scoate în evidență faptul că din această cauza companiile on-line trebuie să fie din ce în ce mai atractive. Firmele care operează în acest mediu trebuie să concureze între ele pentru atractivitate.

ACCESIBILITATE NON STOP

Spre diferență de canalele obijnuite mass-media, Internetul prin disponibilitatea lui nonstop oferă o versatilitate mai mare în folosirea lui ca mediu de afaceri și publicitate.

Pentru produsele cu caracter informatic, cum ar fi de exemplu produsele software, Internetul reprezintă și un canal de distribuție (prin descărcarea lor de pe site-ul companiei) mondială.

Cerere mai mare de produse și servicii

Magazinele on-line pot și trebuie să fie deschise non stop, în fiecare zi a săptămâni. Un motiv major pentru ca oamenii să tranzacționeze în cadrul Internetului este disponibilitatea foarte mare a acestuia, permițând consumatorului și cumpere când îi este lui mai prielnic. La aceasta se adaugă faptul că tranzacția se efectuează într-un timp foarte scurt, iar următorul magazin on-line se află la câteva clicku-ri distanță. De asemenea disponibilitatea mare a Internetului face posibilă și oferirea de servicii post (consultanta tehnica) vânzare nonstop.

ACCES GLOBAL

Internetul este o structură care acoperă întreaga lume. La fel ca televiziunea și radioul, rata penetrării variază în diferite zone de pe glob datorită diferentelor culturale, economice și politice. În momentul actual, majoritatea accesului la Internet se face printr-o infrastructura deja existentă, cea telefonică.

Prezența pe piața internațională

Aproximativ 240 milioane de oameni din toată lumea au acces la World Wide Web (WWW). Indiferent de obiectul de activitate, nici o companie nu își poate permite să ignore 240 milioane de oameni și potențiali clienți. Cu atât mai mult nici o firmă nu își poate permite să abandoneze această piață în favoarea concurenței. Pentru a face parte din această comunitate și pentru a arăta că sunt interesați să-i oferiți produsele și serviciile lor, companiile sunt obligate să își extindă afacerea pe Internet, în timp ce firme noi profită de acest avantaj pentru a sări peste anumiți pași în dezvoltarea afacerilor tradiționale, cum ar fi prezența întâi pe piața locală și națională pentru a ajunge pe cea internațională.

Utilizatorii Web-ului reprezintă probabil cea mai extinsă piață demografică disponibilă: studenți, absolvenți de liceu sau universitate, cei cu salarii mari sau cei care sunt pe punctul de a realiza venituri mari. Astfel Internetul oferă clienți indiferent de produsul sau serviciul oferit.

2.4. Bariere împotriva comerțului electronic

Barierele care există și apar împotriva comerțului electronic se împart în două mari categorii barierele interne, reprezintă acele neajunsuri de care comerciantul se lovește individual și bariere externe formate a acele probleme ale comerțului electronic care există individual de voința comerciantului și la sacra mare fiind datorate factorilor culturali, economici și politici.

Barierele externe

Identificarea barierelor ce apar în comerțul electronic pornesc de la cerințele pe care un consumator trebuie să le îndeplinească pentru a face comerț electronic. Primul lucru pe care consumatorii trebuie să îl îndeplinească este să dețină un calculator. În al doilea rând să dețină o legătura la Internet și în al treilea rând să fie dispus să facă comerț on-line. Potrivit unui studiu Ernst & Young făcut în Septembrie 2002 asupra a 1363 consumatori, 41 de vânzători și 74 de producători doar 43% din familiile ce au participat la studiu dețin calculator, 52% dintre acestea poseda legătura la Internet și 38 % au cumpărat sau sunt dispuse să cumpere on-line. Aceasta înseamnă că numai 10% dintre cei anchetați pot și sunt dispuși să cumpere on-line. Acele familii care deși puteau să cumpere on-line nu erau dispuse să o facă, au furnizat ca principale motive teama de a divulga informații despre cărțile de credit și nevoia de a vedea produsul înainte de al cumpăra.

Barierele interne

Barierele interne , în acest context, reprezintă acele probleme pe care cei care derulează comerț economic pot și trebuie să le rezolve. Potrivit aceluiași studiu Ernst & Young citat mai sus, îngrijorarea consumatorilor pentru securitate, dificultatea în facerea de legături cu alte procese de afaceri și lipsa de fonduri sunt principalele probleme cu care se confruntă proprietarii de afaceri electronice.

2.5. Clasificarea afacerilor on-line

Afacerile electronice nu mai sunt o alternativa ci sunt un fapt imperativ. Companiile Dot-com au preluat părți importante din piața, exercitând astfel presiuni puternice asupra companiilor ce desfășoară un comerț tradițional. Astfel multe companii se chinuiesc să găsească acel model de afacere on-line potrivit nevoilor lor. Companii din aceeași ramura, de aceeași mărime și din aceeași cultură găsesc soluții diferite la aceasta problema. Comerțul electronic pe Internet poate fi ori complementar cu afacerea desfășurată de companie până la acel moment ori fie să reprezinte o nouă afacere în sine.

Un model de afacere poate fi definit ca structura și acțiunile în funcție de care o organizație se manifesta în zona să de piața. Cu alte cuvinte un model de afacere reprezintă activitățile pe care acea afacere trebuie să le întreprindă. Paul Timmers definește un model de afacere ca „o arhitectura pentru produs, serviciu și informație, incluzând o descriere a diferiților actori de pe piața și a rolurilor acestora, precum și potențialele beneficiu ce pot fi obținute de aceștia.”

Construirea și implementarea de modele de afaceri on-line depinde foarte mult și de nivelul dezvoltării tehnologiei. Mulțimea de elemente ce contribuie la crearea modelelor de afaceri electronice (strategia de marketing a firmei, modul de interacțiune cu clienții, dezvoltarea tehnologiei) face ca numărul de modele de afaceri ce pot fi create să fie imens. Cu toate aceste în practica numai câteva dintre aceste modele sunt implementate, multe din aceste fiind în stadiul experimental, dar exista și soluții operaționale din punct de vedere comercial.

Din cauza numărului foarte mare al modelelor de afaceri on-line exista o mulțime de clasificări. Dintre aceste cele mai cunoscute sunt clasificările făcute de Paul Timmers și Michael Rappa.

2.5.1 Modelul Paul Timmers

Paul Timmers prezintă în lucrarea sa Electronic Commerce – Strategies and Models for Business-to-business Trading unsprezece modele de afaceri on-line care au fost selectate în urma unor studii de caz. Acestea sunt:

Magazine virtuale – E-shop

Reprezintă marketingul și vânzarea de bunuri și serviciu cu ajutorul Internetul de către o companie. În primă instanță acest lucru este făcut pentru a promova bunurile și serviciile oferite de companie. Suplimentar este adăugată și posibilitatea de a comanda și plăti serviciul sau produsul respectiv on-line. De cele mai multe ori acest model este combinat cu modurile tradiționale de desfacere și promovare a produsului.

Beneficiile obținute de companie sunt: cerere crescută a produsului, un mod ieftin de impunere pe piața globală și o reducere a costurilor din cauza eliminării intermediarilor.

Beneficiile pentru consumatori sunt prețuri mai mici, gama mai mare de alegere, informare mai bună, disponibilitate nonstop.

Majoritatea acestor site-uri comerciale sunt de tipul afacere către consumator, aparțin unei singure companii sau unui singur domeniu de activitate și acoperă o gamă largă de nevoi, de la vânzarea de flori (http://www.fleurop.com) și până la cea de bilete de avion (http://www.travelocity.com).

Aprovizionare electronică – E-procurement

Aceasta reprezintă ofertarea și procurarea electronică de bunuri și servicii. Mari companii sau autorități publice implementează diverse forme de E-procurement pe Internet. Beneficiile urmărite a fi obținute de către acestea sunt: o mai mare gamă de ofertanți cea ce se așteaptă să ducă la costuri mai mici, calitate mai bună și timpi mai mici de livrare. Contactul, negocierea electronică și posibilitatea muncii în echipă dintre ofertant și cumpărător contribuie în continuare la scăderea costurilor și la creșterea avantajelor acestei soluții.

Licitație electronica – E-auction

Licitațiile electronice cu ajutorul Internetului reprezintă implementare electronică a mecanismului tradițional de licitare. O licitație este definită ca vânzarea publică de bunuri și proprietăți în care posibili cumpărători ofertează până când prețul cel mai mare este atins. Astfel licitațiile on-line sunt găzduite de site-ul licitator, în timp real și se desfășoară pe perioade variate de timp (ore, zile sau săptămâni). Când se ajunge la sfârșitul perioadei de licitare oferta cea mai avantajoasă primește obiectul licitat.

Acestea pot fi acompaniate de prezentări multimedia a bunurilor licitate. În mod normal aceste site-uri nu se rezumă numai la simpla funcție de licitație, ele integrând procesul de licitație cu servicii de plată a bunului respectiv precum și servicii de livrare a acestuia. Venitul acestor site-uri se află în comisionul perceput din prețul de vânzare al obiectului licitat și publicitatea găzduită pe site-ul de licitație.

Beneficiile pentru ofertanți și cumpărători sunt eficiența mărită și economie de timp, precum și prezența globală cea ce elimină necesitatea transportului fizic în locul unde are loc licitația.

Costul redus al cheltuielilor de licitație face posibile și licitarea de stocuri mici sau a obiectelor cu valoare mică.

Printre cele mai importante caracteristici pe care trebuie să le întrunească un site de licitație sunt: suportul pentru marea diversitate de metode de licitare care există, ușurința integrării cu diferite afaceri existente, mecanisme de securitate care să împiedice trișarea sau sabotarea licitaților și un mecanism eficient de a informa licitatorii despre modul în care decurge licitația.

În viitor licitațiile electronice vor avea un efect profund asupra multor aspecte ale afacerilor pe Internet, de la stabilirea prețurilor pentru diferite produse până la lichidarea activelor. Există numeroase tipuri de practici ce folosesc licitațiile. PNC Bank folosește licitațiile on-line pentru a determina nivelul dobânzii pe care clienții îl vor primi. Alt exemplu îl reprezintă firma BMW care a licitat on-line prima mașină din seria BMW X5 Sport, ca parte în cadrul unei acțiuni de caritate.

Exemple de site-uri de licitație sunt Ebay (www.ebay.com) și Fast Parts (www.fastparts.com).

Supermagazin virtual – E-mall

Un supermagazin electronic, în forma sa primară, este format dintr-o colecție de mici magazine electronice (E-shop) unite de obicei sub un numitor comun cum ar fi de exemplu un mijloc de plată sau un nume cunoscut de firmă. Un astfel de exemplu ar fi Electronic Mall Bondensee (www.emb.ch). Când aceste supermagazine electronice se specializează pe un domeniu anume acestea devin piețe individuale pentru acel domeniu cum ar fi de exemplu Industry.net.

Operatorii acestor supermagazine electronice obțin venit fie din cota percepută din totalul vânzărilor, fie din vânzarea de spațiu publicitar, fie prin deținerea unor E-shop-uri în cadrul E-mall-uli și mizând pe faptul că clienții celorlalte magazine vor migra către E-shop-urile deținute de aceștia.

Pentru mulți comercianți on-line supermagazinele virtuale sunt soluția cea mai bună pentru a putea să își desfășoare activitatea, deoarece aceștia nu dispun de bugete mari pentru marketingul și publicitatea produselor distribuite.

Beneficiile pentru cumpărător sunt acelea obținute de la un magazin electronic individual la care se adaugă accesul ușor la alte magazine și o interfață comună de navigare prin acestea. Dacă E-mall-ul este deținut de o firmă cunoscută atunci crește și gradul de siguranță al cumpărătorului deoarece firma este văzută ca un garant al celorlalte firme mai puțin cunoscute.

Beneficiile pentru detonatorii de magazine în cadrul e-mall-ului sunt complexitate și costuri scăzute a prezenței pe Internet, trafic ridicat generat de celelalte magazine din sistem, metode de plată garantate.

Concesionarea afacerii – Third Party Marketplace

Este un model care apare din ce în ce mai frecvent datorită companiilor care decid să lase activitățile lor pe Internet în seama altor companii specializate în acest lucru. Aceste companii sunt de obicei firme care se ocupă cu crearea și întreținerea de magazine virtuale pentru firmele cu care au contractat. În multe cazuri acestea decid să adune toate din portofoliul lor sub o umbrele comună formând astfel un E-mall.

Companiile care decid să cedeze activitățile din cadrul Internetului altor firme o fac fie din a limita costurile marketingului pe Internet fie din lipsa cunoștințelor în domeniu.

Comunități virtuale – Virtual Communities

Principala valoare a comunităților virtuale este dată de membrii care adaugă informațiile lor într-un mediu virtual creat de compania ce deține comunitatea virtuală. Veniturile principale sunt asigurate de taxele de admitere și cele generate de publicitatea găzduită pe site.

Comunitățile virtuale pot fi constituite fie din inițiativă privată sau de către diverse companii. Companiile care constituie comunități virtuale urmăresc să obțină un avantaj pe o piață sau pe un anumit segment al acesteia, prin obținerea loialități membrilor comunității în cauză pentru produsele și serviciile firmei care a creat comunitatea respectivă. Ea este de asemenea folosită pentru a oferii suport post vânzare, pentru a afla părerile clienților despre produsele sau serviciile cumpărate, precum și de a își informa potențiali clienți asupra produselor noi apărute. Comunitățile virtuale apărute din inițiativă privată urmăresc reducerea barierelor de comunicare cauzate de distanță, dintre grupuri cu interese comune.

Comunitățile virtuale sunt deja abundente în diferite sectoare a le piețelor de desfacere cum ar fi de exemplu Amazon.com în cadrul pieței cărților, Indconnect.com pe piața oțelului și www.nanothinc.com pe cea a nanotehnologiei.

O comunitate virtuală poate să fie o adiție importantă la alte modele de afaceri cum ar fi de exemplu în cadrul unui E-mall pentru a contribui la creșterea loialității cumpărătorilor și pentru a primi feedback-uri de la aceștia.

Value Chain Service Provider

Aceștia se specializează într-o funcție specifică din lanțul de valori, cum ar fi plata electronică sau logistica distribuției, cu intenția de a transforma acest lucru în avantajul lor competitiv.

În cadrul comerțului tradițional băncile reprezintă cel mai clasic exemplu al acestui model de afacere ele adaptându-și în ultima vreme afacerea la comerțul electronic. Alte asemenea oportunități se nasc în managementul producției și al stocurilor unde multe asemenea acțiuni sunt întreprinse de intermediari. Profitul acestora este obținut fie dintr-o taxă fixă fie din una procentuală. Exemple de asemenea companii sunt FedEx și UPS (www.ups.com) prin interfața lor Web pentru transportul mărfurilor.

Value Chain Integrators

Aceștia se axează prin integrarea în cadrul mai multor etape din lanțul de valori cu potențialul de a exploata fluxul informațional dintre acestea ca o valoare separată. Veniturile provin din taxe de consultanță și procente din valoarea tranzacțiilor.

Un exemplu îl reprezintă companiile de transport multimodal precum și agențiile de voiaj și turism care van servicii oferite de terți (firme de transport, hoteluri etc).

Platforme de colaborare – Collaboration Platforms

Platformele de colaborare oferă un set de instrumente și medii informaționale pentru colaborarea între companii. Acestea în mod normal implică echipe din zone geografice îndepărtate cu cunoștințe diferite, iar aceste platforme le unesc pentru a realiza un proiect comun. Platformele de colaborare pot fi focalizate fie pe anumite funcții, cum ar fi colaborarea în cadrul unor proiecte de design sau de inginerie sau bazate pe oferirea de asistenta în cadrul unor proiecte cu o echipă de consultanță virtuală.

Câștigul este obținut fie prin taxe de folosire a mediului informațional, fie prin vânzarea instrumentelor fie prin perceperea unor taxe pentru consultanță oferită.

Numărul platformelor de colaborare crește pe măsură ce importanța lor este pusă în valoare. Cel mai recent exemplu este cel al Uniunii Europene unde proiectele sunt împărțite între echipe care se află în țări diferite. Platformele de colaborare oferind mediul de comunicare și contribuind la diviziunea muncii.

Brokeraj informațional si alte servicii

O gamă întreagă de noi servicii informaționale apar, pentru a adăuga valoare la cantitatea mare de date disponibile on-line, cum ar fi serviciile destinate căutării de informație (ex Yahoo.com), brokerajului de oportunități de afaceri, a consultanței legate de investiți, etc.

Plata informației și a consultanței se face de obicei prin plata unui abonament sau a unei taxe de folosire, dar există și cazuri în care aceste taxe sunt suplinite prin folosirea unei scheme publicitare pe site-ul în cauză.

O categorie aparte o reprezintă serviciile de garantare a anumitor produse sau serviciu oferite de terți (Trust Services), acestea certifica anumite produse și servicii oferind un grad mai mare de încredere cumpărătorului. Astfel vânzările companiilor ce au contractat o astfel de certificare cresc, ele oferit în schimb companiei care a oferit certificarea o taxă fixă sau procentuală în raport cu vânzările efectuate.

2.5.2. Modelul Michael Rappa

Alături de clasificarea făcută de Paul Timmers, alți cercetători au găsit alte căi de a clasifica modelele de comerț electronic. Michael Rappa, profesor de tehnologia managementului la North Carolina State University modelul de afacere ca „metodă de a face afaceri, prin care o companie se poate substine” să fie profitabilă. El identifică șapte forme generice de modele de afaceri electronice.

Modele pe baza de brokeraj – Brokerage Model

În cadrul modelului de tip Brokeraj, brokeri sunt considerați creatori de piețe. Aceștia adună cumpărători și vânzători împreună și ușurează tranzacțiile. Aceștia acționează pe piețe de tip afacere către afacere, afacere către consumator, consumator către consumator. Pentru a face bani brokerul cere o taxă pentru fiecare tranzacție care a avut loc.

Modele pe bază de publicitate – Advertising Model

Al doilea model identificat de Michael Rappa este cel bazat pe publicitatea on-line. Publicistul, reprezentat de site-ul Web, pune la dispoziție produse, servicii ieftine sau servicii on-line cum ar fi e-mail gratuit sau servicii de mesagerie on-line, care sunt amestecate cu mesaje publicitare. Publicitatea este sursa cea mai mare sau singura sursă prin care site-ul respectiv obține profit. Modelul publicitare este eficient numai în cazul în care traficul site-ului este foarte mare sau foarte specializat.

Modele bazate pe intermedierea informației – Infomediary Model

Informațiile oferite de consumatori precum și obiceiurile lor de cumpărarea sunt foarte importante. Mai ales când această informație se folosește în scopuri publicitare. Firmele ce operează după acest mod lucrează prin colectarea acestor informații care după aceea sunt vândute către terți. O astfel de firmă oferă utilizatorilor diferite produse și servicii (acces gratuit la Internet sau produse gratuite) în schimbul posibilității de a urmării obiceiurile lor de navigare și cumpărare a produselor. 

Modele pe bază de vânzare on-line – Merchant Model

În cadrul acestui model intră vânzătorii on-line clasici cunoscuți și sub numele de „e-tailers”. Vânzările acestora se fac fie pe baza unei liste cu produsele și serviciile oferite fie pe bază de licitații. 

Modelul producătorilor – Manufacture Model

Modelul producătorului sau modelul direct se bazează pe capacitatea Internetului de a permite producătorului (o companie care a dezvoltat un anumit produs sau serviciu) să intre în contact direct cu cumpărătorii și astfel să scurteze canalul de distribuție. Avantajele acestui model sunt o mai bună eficiență, un serviciu de desfacere îmbunătățit și o mai bună înțelegere a preferințelor consumatorului. Exemple de astfel de modele sunt: Dell Computer, Apple Computer.

Modelul comunităților virtuale – Community Model

Viabilitatea acestui tip de model se bazează pe loialitatea utilizatorilor. Utilizatorii investesc puternic în acest tip de site atât timp cât și emoții. Veniturile se bazează pe vânzarea de produse și serviciu auxiliare, publicitate sau contribuiții voluntare.

Modele pe bază de abonament – Subscription Model

Utilizatorii sunt taxați periodic (zilnic, lunar sau anual) pentru folosirea unui serviciu. De obicei conținutul acestor site-uri este mult mai valoros din punct de vedere informațional decât conținutul site-urilor similare dar cu acces gratuit. Un sondaj efectuat în 1996 de către Jupiter Communications a arătat faptul ca 46% din utilizatorii Internetului nu sunt dispuși să plătească pentru acest tip de serviciu. Din acest motiv nu este neobișnuit pentru un site să combine serviciu gratuite cu serviciu pentru care trebuie plătit un abonament.

Cele șapte modele de afaceri on-line sunt aplicate într-o mare varietate de moduri, astfel oricărei firme îi este posibil să combine elemente aparținând diferitelor modele pentru a obține un model profitabil propriu.

3. Elementele comerțului electronic

3.1. Componentele unei afaceri on-line

Pentru buna funcționare unei afaceri on-line este necesar îmbinarea a șase factori: determinarea produsului ce urmează a fii vândut, construirea magazinului on-line, alegerea unui sistem de procesare si efectuare a plăților, a unui sistem de transport a bunului către client, a unui sistem de relații cu clienții si un sistem de promovare a firmei si produselor sau serviciilor oferite.

3.1.1. Produsul

Una dintre cele mai importante aspecte pe care îl presupune înființarea unei afaceri on-line este produsul sau serviciul ce urmează a fii desfăcut. Acesta decizie nu reprezintă o problema pentru firmele care au un domeniul de activitate si care doar doresc sa își extindă propria afacere tradiționala si in domeniul on-line. Costurile mici de începere a unei afaceri, accesul imediat la piața mondiala, fac ca numărul celor care își pornesc o afacere directa in domeniul comerțului electronic sa depășească numărul celor care vor sa extindă propria afacere si in cadrul Internetului.

Astfel majoritatea succeselor reputate in domeniul comerțului on-line provin din partea agențiilor economici care au ocolit comerțul tradițional si au trecut direct la cel electronic. Mulți experți in domeniul economic au pus reușita acestor succese pe seama faptului ca noii întreprinzători in domeniul electronic au fost scutiți de balastul gândirii comerciantului tradițional, fiind astfel mult mai capabili sa se adapteze la cerințele impuse de comerțul electronic.

Principalul avantaj pe care îl oferă Internetul in materie de alegere a produsului si serviciului ce se dorește a fii oferit este mărimea pieței pe care se va face desfacerea acestui produs. Spre exemplu vânzarea unui produs se poate dovedi ca fiind nerentabilă pe piața locala datorita prețului de producție mare si a numărului mic de clienți. Vânzarea aceluiaș produs se poate dovedi aducătoare de profit odată ce ea este făcuta prin intermediul Internetului, deoarece vânzarea se face practic pe piața mondiala iar numărul de clienți este mult mai mare.

Internetul s-a dovedit spațiul ideal pentru promovarea produselor care se adresează unei nișe in piața, adică la grupuri de indivizi de dimensiuni reduse, interesate de un produs specific.

Mulți întreprinzători de succes, au reușit pentru ca au studiat cu atenție aceste nișe din piață si apoi au dezvoltat produse sau servicii care serveau intereselor acelei comunități restrânse si ii rezolvau problemele specifice. De exemplu un întreprinzător este preocupat in mod activ rezolvarea unei probleme pe care o întimpina si alți oameni cu interese similare. In momentul in care va descoperi soluția si o va oferi si celorlalți care încă mai căuta, se poate spune ca a creat o nisa in piață si profitul lui va creste exploziv.

Din aceasta cauza găsirea unei idei de produs reprezintă una dintre principalele probleme cu care se confrunta un agent economic dornic sa își deschidă o afacere on-line. Principalele surse pentru găsirea unui produs care sa fie vandabil on-line sunt reprezentate de:

Studierea potențialilor competitori pe domeniul de interes ales. Identificarea celor mai bine vândute produse si a posibilității de a fi îmbunătățite si perfecționate.
Majoritatea specialiștilor in domeniu susțin ca concurenta ar putea fi sursa de inspirație cea mai buna. Specularea oricărui potențial avantaj: rapiditate, un plus de siguranța, un cost mai mic, orice ar putea oferi un plus fata de competitor si deci un loc pe piață. Exista deja mariile industrii care au obținut venituri uriașe pur si simplu perfecționând produse cu cerere mare pe piață.

Urmărirea grupurilor de discuții si a comunităților virtuale in care se afla potențialii clienți. Urmărirea cu atenție a subiectelor care ii preocupa, a ce le place si ce nu le place, ce caută, ce nevoi împărtășesc, poate oferii indicii prețioase despre îmbunățirea unui produs existent sau chiar crearea unuia nou. Oamenii vin de obicei in astfel de locuri pentru sfaturi si astfel se pot observa întrebări similare care sunt repetate cu o oarecare regularitate, oferind un mediu excelent pentru a descoperi idei de produse si servicii vandabile unei anumite categorii de consumatori.

In situația in care comerciantul a mai folosit Internetul ca mediu de comerț sau comunicarea si poseda deja baza de date cu clienți săi , acesta poate executa un sondaj de opinie prin email. Este o cale excelenta de a îmbunătăți un produs sau un serviciu existent sau a descoperi idei pentru noi produse si servicii. Clienții existenți constituie o adevărata mina de aur pentru dezvoltarea unei afaceri. Din punct de vedere statistic, 36% dintre cumpărătorii unui produs sunt dispuși sa cumpere produse similare de la același distribuitor. Un astfel de sondaj prin email nu presupune costuri financiare ci doar puțin timp alocat pentru conceperea chestionarului, transmiterea mesajului si interpretarea rezultatelor.

alta metoda de dezvoltare a unui produs sau îmbunătățirea celui existent o reprezintă urmărirea site-urilor care publica rezultatele unor studii de piață despre interesele consumatorilor. Cum ar fi de exemplu: www.consumerreview.com
www.consumersearch.com si www.consumersdigest.com.

Intrarea intr-un program asociat si vinderea produsele altora in schimbul unui comision reprezintă o soluție adoptata de mulți comercianți din domeniul electronic.
Aceste programe sunt întâlnite si sub diverse alte nume: programe afiliate, programe re-seller, programe cu comisioane plătite la vânzare, programe cu comisioane plătite pe click. Este cea mai simpla si mai rapida cale de a obține profit din cadrul Internetului, pur si simplu recomandând produse si obținând un comision de câte ori un produs recomandat este vândut. Daca comerciantul are deja un site, este extrem de ușor sa afișezi un link către produsele sau serviciile oferite in cadrul unui program afiliat, mai ales ca acestea furnizează adrese distincte web (URL-uri) pentru fiecare asociat. Aceasta soluție este agreata de foarte multi comercianți, datorita versatilității ei si ușurinței de folosire, unele situri de comerț electronic folosesc aceasta soluție complementar cu produsele proprii (de exemplu un site ce vinde produse electronice, poate decide sa vândă si consumabile folosind un program afiliat), in timp ce alte situri care nu desfășurau comerț electronic decid sa introducă o astfel de vânzare pentru a obține o sursa de venit (ex un site pe teme literare poate oferii spre vânzare cărții folosind un sistem afiliat cum al fi cel al firmei Amazon.com)

De departe cel mai indicat produs spre a fii vândut in cadrul Internetului îl reprezintă produsele sau serviciile cu caracter informațional (programe software, cărți si manuale electronice, consultanta, etc). Acest lucru se datorează faptului ca acest tip de produse oferă o marja mare de profit, sunt ușor de livrat au o cerere mare si ofera posibilitatea de a fii însoțite de produse sau servicii adiționale.

In general, comerțul electronic are impactul cel mai puternic asupra sectoarelor implicate in transmiterea primara de informații (servicii poștale, de comunicații, radio si TV) si asupra sectoarelor care furnizează informațiile (finanțe, cultura, agenții de turism sau oameni de afaceri). Ca urmare, oferta electronica de produse cum ar fi aplicațiile soft, serviciile de turism, activitățile recreative si financiare deține supremația atât pe piața afacere către afacere cat si pe cea afacere către consumator.

Cu toate acestea, in etapa actuala se bucura de succes si oferta de mărfuri adecvate promovării pe Internet, cum ar fi: cărțile, compact discurile cu muzica, articole mici care pot fi livrate cu ușurință. Mărfurile care necesita o informare mai minuțioasa, spre exemplu produsele sofisticate din punct de vedere tehnic, pot fi si ele promovate pe Internet daca activitățile de marketing aferente paginii de Internet se adresează audientei specifice (țintă).

3.1.2. Magazinul On-line

Magazinul On-line are aceeași importanta pentru o afacere electronica pe care o are un sediu sau un punct de desfacere pentru o afacere tradiționala. De cele mai multe ori interfața magazinului on-line este singurul contact dintre vânzător si cumpărător, fapt pentru care deține o pondere importanta in decizia de a cumpăra un produs sau un serviciu pe care un client trebuie sa o ia.

Conceperea unui site de comerț electronic presupune îmbinarea a numeroși factori provenind atât din știința calculatoarelor cat si a marketingului. Din acest motiv o parte importanta a comercianților on-line decid sa lase acest aspect in seama unor firme specializate care oferă astfel de servicii.

In mod asemănător comerțului tradițional, bugetul alocat înființării unui astfel de site de comerț are o importanta foarte mare in viitorul afacerii. După a fost stabilit ce resurse sunt disponibile si care ar fi varianta proprie de comerț electronic adoptata, urmează sa decizia asupra derulări proiectului. Realizarea si lansarea unei pagini de Internet pentru afaceri implica cheltuieli, care se pot identifica mai corect daca au fost stabilite, in prealabil, obiectivele ce urmează a fi realizate prin aplicarea variantei proprii. Variantele de comerț electronic reprezintă o tehnologie noua, ce oferă numeroase opțiuni. Decizia comerciantului asupra strategiei e dezvoltare a site-ului de comerț electronic depinde de rezolvarea următoarelor probleme majore ce se impun la demararea unei astfel de acțiuni:

Daca va fi utilizat un server propriu pentru găzduirea sitului sau unul închiriat.

Care va fi varianta aleasa pentru conectarea la Internet a serverului.

Crearea design-ului paginii se va face de către o firma specializata, sau exista specialiști in cadrul firmei care sa poată realiza o asemenea prezentare

Administrarea site-ului se va face intern sau de către o firma specializata

Opțiunile / facilitățile de comanda acceptate

Modalitățile de plata ce se vor utiliza de către clienții.

Alegerea numelui de domeniu

Denumirile date domeniilor trebuie sa fie ușor de reținut ca adrese de Internet. Asemenea mărcii pentru un produs, numele dat domeniului de Internet, este unul dintre cele mai importante aspecte legate de pagina de Internet care v-a găzdui situl de comerț, fapt pentru care trebuie sa îndeplinească anumite condiții:

Sa fie sugestiv pentru cei care-l utilizează pentru prima data

Sa fie distinct si ușor de pronunțat

Sa fie scurt, pentru a fi ușor de tastat.

De obicei, pentru a denumi domeniul de Internet se folosește numele firmei, al produsului sau al categoriei de produse. Numele dat paginii dumneavoastră de Internet va fi inserat ulterior pe toate cărțile de vizita si documentele de firma, precum si in reclamele publicitare.

Designul si conceptul magazinului on-line

Exista o regula simpla pentru design-ul paginilor de Internet si care se aplica si in comerțul electronic: "mai puțin este uneori mai mult". Tentația de a supraîncărca design-ul: informație abundenta, grafica încărcata, animație si muzica va pot mereu prezenta datorita nevoii de a oferi o imagine cat mai interesanta si o transparenta mai mare a produsului si firmei in vederea marii încrederii consumatorului. Insa datorita restricțiilor de natura tehnica cu care unii dintre posibili clienți se confrunta aceste bune intenții pot înclina balanța in defavoarea comerciantului. Astfel este nevoie de un compromis intre un site de foarte buna calitate dar timp mare de așteptare a consumatorului si un site de calitate slaba dar perioada mica de așteptare, împreuna cu avantajele si dezavantajele pe care aceste extreme le aduc.

Prea multe pagini de Internet sunt sufocate de informații. Fiind preocupați in permanenta de problema amortizării cheltuielilor aferente comerțului electronic, comercianții au elaborat pagini de Internet supra-încărcate cu prea multe opțiuni si cai de navigare. Rezultatul obținut este, in fapt, un labirint comercial ce va duce inevitabil la pierderea clienților.

Paginile de Internet bine realizate sunt cele care au găsit un echilibru intre grafica atractiva si viteza de încărcare pe ecran. Asigurarea faptului ca pagina de Internet este ușor de accesat si ca informația căutata de client este ușor de localizat si de găsit, indiferent de calea de navigare aleasa de acesta, este foarte necesara pentru orice site de comerț. Plasarea informației in pagina are mare importanta pentru a evita blocarea clientului in "adâncul" unei paginii, fără ieșire către alte informații importante prezentate in structura paginii. Tocmai de aceea este imperios necesar prezentarea pe pagina de Internet doar a cantității optime de informație: este greu de găsit echilibrul corespunzător, dar nu imposibil.

Imaginea produselor prezentate trebuie sa fie de calitate. O calitate necorespunzătoare a acestor imagini va reduce sau chiar va desființa vânzările. Un exemplu in acest sens poate fi identificat in orice magazin alimentar unde suntem atrași, in general, de produsele cu ambalaje de calitate. Prin extrapolare, imaginea pe Internet a produsului trebuie sa fie clara si atractiva. Multe firme in domeniu considera atât de importanta imaginea unui produs care trebuie prezentata in cadrul unui site de comerț electronic, încât apelează la fotografi experimentați in acest domeniu.

De asemenea importanta este si opțiunea de măsurare a impactului asupra utilizatorilor. Comerțul electronic ofera soluții noi si inteligente pentru o cuantificare de calitate si realista a impactului asupra clienților si a clienților potențiali: opțiuni multiple de răspuns on-line, opțiuni legate de participarea la concursuri sau înscrieri de membri pot declanșa mult mai ușor decizia clienților de a comunica informații despre ei înșiși, păstrându-si insa statutul anonim (ceea ce nu este posibil prin magazinele clasice). Cele mai multe pagini comerciale de Internet au inserat si modalități interactive de măsurare a impactului asupra clienților. Profilul clienților importanți, obținut interactiv pe aceste cai, poate fi utilizat ulterior in activități de marketing cum ar fi: informări periodice, studii de piața, marketingul produsului, amplasarea de banere etc.

Este absolut necesar ca studierea in detaliu caracteristicile produsului pe care urmează sa fie pus in vânzare. La fel ca si in comerțul tradițional, natura produsului vândut va determina alegerea mijloacelor. In spațiul virtual, furnizorul de servicii si aplicațiile informatice si de comerț sunt primele alegeri pe care trebuie făcute si a căror impact va fii semnificativ in viitorul afacerii.

Tehnologia shopping cart

Tehnologia "shopping cart" sta la baza oricărui proces de comerț electronic. Sistemul de shopping cart este cel care permite sa fie expuse imagini ale produselor, descrieri si preturi. Furnizează, de asemenea, mecanismele prin care consumatorul sa aleaga cantitatea de produse pe care dorește sa o cumpere, face verificarea si înregistrarea datelor, calculează si afișează valoarea totala a cumpărăturilor, incluzând si taxele de transport daca este cazul. Pentru ca tot acest proces sa funcționeze corect este necesar ca intre toate informațiile introduse in bazele de date, atât de către cel care vinde cit si de către cel care cumpăra sa existe o concordanta perfecta. Componentele incluse in aplicație determina funcționarea la unison. Aceste componente pot fi cumpărate de la furnizorul de web hosting odată cu pachetul de servicii selectat iar unele pot fi adăugate si pe parcurs. Un dezavantaj este prezentat de faptul ca nu se pot adăuga articole sau funcțiuni care nu exista in pachetele de servicii ale furnizorului respectiv.

Natura produsului ce urmează a fii vândut prin Internet influențează puternic decizia de implementare a unui tip sau altul de sistem de shopping cart, deoarece acesta trebuie sa fie adaptat la produs. Astfel la unele produse cum ar fii de exemplu tricourile sunt de luat in considerare variații de mărime si culoare. In aceasta situație trebuie implementat un sistem de shopping cart care oferă posibilitatea de a expune același produs cu diverse variabile. Daca insa se dorește vinderea unor produse mai complexe cum ar fii de exemplu mașinile, variațiile pot fi mult mai multe: model, an de fabricație, producător, etc., preturile fiind si ele diferite. Este astfel necesar un sistem de shopping cart mai sofisticat.

Securitatea afacerilor on-line

Un aspect major si odată cu dezvoltarea comerțului electronic din ce in ce mai important il reprezintă protecția informaților aparținând clienților dar si site-ului in sine. Odată ce informațiile transmise către situl de comerț electronic, au părăsit calculatorul personal al clientului si își încep călătoria in cadrul Internet, ele aparțin domeniului public. Un intermediar priceput ar putea sa le intercepteze si sa le folosească așa cum crede de cuviința. Nu este deloc usor, este puțin probabil, dar este posibil.

In ceea cel privește pe consumator, el va fi foarte interesat de garanțiile de securitate pe care situl de comet electronic le oferă. Cum vor fi transmise prin Internet informațiile asupra plații (de cele mai multe ori este vorba de datele cărții sale de credit sau alte date cu caracter confidențial), exista riscul ca acestea sa fie interceptate, unde sunt stocate aceste informații, ar putea fi la îndemâna tarilor reprezintă principala îngrijorare a consumatorului

Securitatea datelor/tranzacțiilor este foarte importanta in orice sistem financiar, indiferent ca se bazează pe tranzacții clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare si autorizare, non-repudierea, confidențialitatea si integritatea datelor.

Prin autentificare cele doua părți care comunica se asigura ca fiecare comunica exact cu cel cu care dorește sa efectueze diferite tranzacții. Autentificarea se face in mod uzual prin semnături digitale si alte metode. Non-repudierea asigura ca nici o parte nu va putea nega participarea intr-o tranzacție după ce aceasta s-a efectuat.

Prin confidențialitate se înțelege ca toate comunicațiile intre părți sunt restrânse strict la părțile care participa la efectuarea tranzacției. Integritatea datelor înseamnă ca datele nu sunt modificate in procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor. Confidențialitatea este in general asigurata prin criptare. Autentificarea, non-repudierea si integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale si certificate cu chei publice.

Pentru asigurarea unui nivel acceptabil de securitate exista mai multe tehnici de criptare, similare in ceea ce privește algoritmii de criptare, dar diferind prin modul si locul de aplicare. Astfel, pentru familia de protocoale TCP/IP, exista posibilitatea sa se aplice criptarea la nivelul IP, la nivelul sesiune sau la nivelul aplicație.

Pentru criptare la nivelul rețea (IP) se utilizează doua mecanisme diferite: AH – Authentification Header care utilizează pentru autentificare si pentru integritatea datelor algoritmul MD 5 (message-digest) si ESP – Encapsulating Security Payload care furnizează confidențialitate folosind algoritmul DES – Data Ecription Standard.

Protocolul de criptare la nivel de sesiune cel mai folosit este SSL – Secure Socket Layer, care utilizează o combinație de chei publice si criptosisteme simetrice pentru a furniza confidențialitate, autentificare si integritatea datelor.

La nivelul aplicație exista doua tehnici diferite: securizarea individuala a aplicatiilor (S/HTTP si S/MIME) sau prevederea unor tehnici de criptare externe, deasupra aplicațiilor predefinite cum sunt PGP (Pretty Good Privacy) sau SET (Secure Electronic Transfer).

Soluția utilizata pe scara larga la aceasta ora este SSL (Secure Socket Layer) – server securizat de date – in combinație cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul Digital este cel care recunoaște standardul si confirma ca serverul pe care se afla web site-ul utilizează intr-adevăr criptarea SSL atunci când primește si transmite datele. In momentul in care sunt accesate pagini in care se cer informații de plata de la consumator, acestea trebuie sa se afle pe un astfel de server securizat. Paginile de acest fel au in URL "https:" (Hyper Text Transfer Protocol Secure). Fara SSL si un Certificat Digital, nici un consumator avizat nu-si va transmite datele cărții de credit prin Internet.

Funcțiile principale ale sistemului de protecție sunt: confirmarea server-ului, astfel încât utilizatorii sa fie siguri ca au accesat pagina de Internet căutata si crearea unui canal de comunicație sigur, prin codificarea informațiilor transmise de la utilizator la server, astfel încât sa se bareze accesul intermediarilor la date, in timpul transmiterii acestora.

Obținerea SSL si Certificatul Digital se face in mod normal automat odată cu cumpărarea uni pachet de comerț electronic de la un furnizor internațional de web hosting, ele fiind incluse in pachet. Nu este valabil si in cazul furnizorilor romani. Este important ca softul necesar sa provina de la companii de renume cum ar fii VeriSign sau Thawte, care sunt recunoscute ca autorități in domeniu, si faptul ca pe paginile securizate va apărea afișat logo-ul unuia dintre ele va marii încrederea consumatorilor in situl de comerț si deci disponibilitatea acestora de a cumpăra produsul sau serviciul oferit.

Un alt sistem de securitate este SET. Acesta este un nou sistem destinat asigurării securității tranzacțiilor pe Internet, efectuate prin cărți de credit. Toate marile firme care au tangenta cu comerțul electronic, ca Microsoft, Netscape, Visa si MasterCard si-au însușit sistemul SET.      Utilizând semnăturile digitale, SET va permite comercianților sa verifice identitatea cumpărătorilor. Sistemul oferă protecție si cumpărătorilor printr-un mecanism care transfera numărul cărților de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare si debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numărul cărții de credit a cumpărătorului.

3.1.3. Sistemul de procesare si efectuare a plaților

Multe dintre procedeele utilizate in procesarea plăților electronice prin Internet sunt similare celor utilizate intr-un punct de vânzare obișnuit. Diferența principala este ca in cazul EC totul decurge prin Internet utilizând servicii Web si alte servicii de transmisii digitale de date. Principalele componente ale sistemului de plății electronice întâlnite in cadrul unei afaceri on-line sunt sistemele de comenzi si plății, modul de procesare a plăților si contul de comerciant.

Sisteme pentru comenzi si plați electronice

Exista mai multe opțiuni pentru expunerea produselor si trimiterea comenzilor on-line. Cea mai obișnuita este pagina simpla HTML (pentru expunerea produselor) si un formular electronic de comanda. In cazul uni număr mic de produse aceasta este varianta optima. Daca numărul de produse vândute este mare si clientii cumpăra in mod frecvent un număr mai mare de produse apare nevoia unui sistem de comerț electronic mai complex.

In acest caz, comerciantul are la dispoziție doua opțiuni principale: fie sa achiziționeze sau realizeze propriul lui sistem de comerț electronic fie sa folosească aplicațiile de comerț electronic găzduite.

Soluția aplicațiilor achiziționate sau realizate in regie proprie este ieftina si poate fi suficienta in etapa de început. Comparata insa cu soluțiile de comerț electronic oferite de furnizorii de web hosting prezinta anumite limitări si inconveniente.

Majoritatea furnizorilor de web hosting oferă insa pachete speciale de aplicații pentru comerț electronic – sisteme de shopping cart. Aceste aplicații au o interfața pentru baze de date si utilizează instrumente de programare complexe. Pot genera pagini dinamice pentru expunerea produselor, calcularea prețului si a taxelor (inclusiv a celor de expediere). Furnizează de asemenea rapoarte complete de urmărire a clienților si nenumărate opțiuni de întreținere si actualizare. Anumite componente permit chiar promoții speciale, promoții încrucișate sau personalizarea conținutului in funcție de preferințele clientului. Multe dintre aceste aplicații pot fi utilizate si in site-urile comerciale de tip "Business to Business".

Procesarea platiilor electronice

Alegerea metodei de plata depinde in primul rând felul situ-lui de comerț electronic: de tip afacere către consumator (adresat consumatorului) sau afacere către afacere (dedicat tranzacțiilor de afaceri). Câteva dintre modalitățile de plata obișnuite sunt: Ordinul de plata, viramentul, plata prin carte de credit sau debit, cecurile. In timp ce in site-urile de tip B2C cea mai frecventa metoda de plata este cartea de credit, la cele de tip B2B sunt utilizate prioritar ordinele de plata si viramentele bancare.

3.1.4. Sistemul de transport si onorare a comenzilor

O alta componenta importanta a unei afacerii electronice este reprezentata de sistemul de transport si onorare a comenzilor. Acesta este responsabil pentru livrarea către consumator a bunului sau serviciului cumpărat, in condiții bune si in perioada de timp stabilita intre cumpărător si vânzător.

Sistemul de transport si onorarea a comenzilor poate, in funcție de produsul sau serviciul vândut sa fie direct sau indirect. In cazul sistemului direct livrarea are loc aproape instantaneu după confirmarea solvabilității clientului, vânzătorul folosind ca mijloc de livrare Internetul cum ar fii de exemplu cazul firmelor de software care ofera spre descărcare aplicația imediat după cumpărare.

In cazul sistemului indirect, din cauza naturii produsului sau a serviciului contractat, livrarea se face folosind mijlocele convenționale. Doar foarte puține firme își permit sa susțină un sistem propriu de livrare a produselor, acestea fiind firme de renume cu o putere financiara mare, cel mai adesea aparținând unor trusturi multinaționale. Alte firme dețin numai o rețea locala de transport, cum ar fii casele de comenzi care preiau comenzile prin intermediul sitului lor de e-commerce.

De cele mai multe ori agenții economici ce practica comerț electronic au contracte cu diferite firme de curierat (de obicei internațional) cum ar fi de exemplu UPS. In cazul României cea mai folosita metoda de livrare a produselor este reprezentata de trimiterea prin serviciul de colet cu plata ramburs oferit de Posta Romana, care in același timp se prezintă si ca o soluție pentru efectuarea plații.

3.1.5. Sistemul de relații cu clienții

Sistemul de relații cu clienții, pe măsura creșterii si diversificării nevoilor consumatorului devine o componenta din ce in ce mai necesara, daca nu chiar esențiala in cadrul oricărei afaceri, iar clientul se așteaptă ca aceste servicii ce însoțesc produsul cumpărat sa fie oferite de către o firma de comerț electronic in aceeași măsura cu o firma de comerț tradițional. Datorita lipsei de siguranță care încă este simțită in domeniul afacerilor on-line, precum si a slabei legiferări in domeniul protecției consumatorului in ceea ce privește comerțul condus in cadrul Internetului, consumatorul este mult mai atent la serviciile ce însoțesc un anumit produs cumpărat on-line, decât același produs cumpărat in cadrul unui magazin tradițional.

Un alt aspect important al sistemului de relații cu clienții îl reprezintă oferirea de servicii înainte si in tipul vânzării. Acest fapt se datorează in mare măsura lipsei vânzătorului efectiv in cazul tranzacțiilor electronice, fapt ce face mult mai necesar existenta unui sistem de relații cu clienții in cadrul unui magazin electronic decât intr-un magazin tradițional. Astfel acest sistem de relații cu clienții trebuie sa preia sarcinile de îndrumare si sfătuire a cumpărătorului astfel încât acesta sa găsească produsul sau serviciul care sa se adapteze cel mai bine nevoilor sale.

Importanta unui astfel de sistem este de necombătut in cadrul oricărei afaceri. Spre deosebire de comerțul tradițional unde acest sistem presupune un număr mai mare sau mai mic de oamenii calificații, in funcție de dimensiunea pieței deținuta de firma, in cadrul comertului tradițional mijlocele tehnice de care comercianții electronici dispun, precum si permanenta dezvoltare de noi mijloace si îmbunătățirea celor existente permit o automatizare a sistemului de relații cu clienții reducând intervenția personalului calificat la minimum, daca nu de tot. Aceasta automatizare, deși oferă o reducere substanțiala a costurilor, prezintă un dezavantaj considerabil si anume o acuratețe scăzuta de răspunsuri satisfăcătoare la cererile făcute de către clienți. Obținerea de astfel de rezultate fără relevanta sau cu relevanta slaba la cererea făcuta, creează frustrare in randul clienților si aceștia încearcă sentimentul ca au fost păcăliți ceea ce poate duce la pierderea lor din rândul viitorilor clienți ai firmei in cauza. Din acest motiv multe companii ce conduc comerț electronic au renunțat la completa automatizarea a serviciului de relații cu clienții, revenind la folosirea unei componente umane in acest serviciu. In momentul de fata majoritatea firmelor încearcă sa găsească un compromis între folosirea in întregime cu costuri mari dar cu eficienta ridicata a componentei umane si folosirea cu costuri scăzute dar cu relevanta mica a automatizării in cadrul sistemului de relații cu clienții.

Marii comercianți on-line sunt conștienții de faptul ca mulți dintre clienții lor se vor întoarce pe siteul de unde au făcut achiziția pentru a obține date in plus sau sfaturi pentru produsul pe care l-au achiziționat. De aceea acești comercianți sunt pregătiți printr-un serviciu de relații cu clienții bine organizat nu numai sa rezolve problemele clientului, dar si sa obțină date de la acesta asupra produsului (nemulțumiri, posibile îmbunătățiri, etc) pentru a fii centralizate, analizate si folosite in viitoarele proiecte ale companiei. De asemenea in momentul in care clientul contactează serviciul de relații cu clienții compania ii poate prezenta oferte despre alte produse oferite de companie sau care acompaniază produsul (cum ar fii consumabilele de exemplu).

Serviciul de relații cu clienții reprezintă una dintre cele mai costisitoare componente in cadrul comerțului electronic. Deși privit încă de mulți comercianți on-line ca o componenta foarte costisitoare si ne aducătoare de profit, multe companii au reușit sa intuiască rolul esențial al acestuia in cadrul afacerii, reușind sa transforme aceasta componenta in una aducătoare atât de profit cat si de noi clienți pentru firma.

Mulții comercianți on-line încurajează formarea de comunități virtuale in jurul siturilor lor de comerț. Principalul avantaj al acestor comunități este faptul ca clienții actuali si viitorii clienți pot intra in contact unii cu ceilalți. Astfel clienții mai noi care se confrunta cu o problema vor cere părerea clienților cu vechime, care daca sau confrunta cu aceasta problema vor oferii ajutor clienților aflați in impas. In acest mod se reduce presiunea asupra sistemului de relații cu publicul, reducând astfel si costurile. Pe lângă acest lucru astfel de comunități virtuale măresc fidelitatea consumatorilor fată de compania care contribuie la crearea lor, ele fiind in același timp un mod foarte bun de a promova a propriilor produse.

3.1.6. Promovarea

Noțiunea de afacere on-line a devenit foarte comuna si mulți considera ca a avea o astfel afacere înseamnă, inevitabil, succesul asigurat. Aceasta ipoteza a fost valabila numai pentru perioada de început a Internetului, când existau doar câteva afacerii pe Internet; astăzi insa, când exista milioane de afaceri pe Internet, a avea o pagina web nu înseamnă nimic in sine, chiar daca concepția de baza a acesteia este strălucita. Pentru a obține rezultate eficiente, proprietarul afacerii trebuie sa-si stabilească obiective tangibile si realiste si sa elaboreze un plan de promovare eficient pentru a le îndeplini si chiar pentru a depăși previziunile făcute.

Promovarea in contextul comerțului electronic implica doua sarcini: atragerea clienților către situl de comerț si determinarea acestora sa cumpere produsele sau serviciile pe care situl in cauza le oferă spre vânzare.

Metodele de promovare folosite in afacerile electronice sunt in mare măsura cele folosite in comerțul tradițional, la care se adaugă mijloacele de promovare specifice Internetului. De asemenea, datorita imposibilității legiferării comerțului electronic mulți comercianții folosesc metode de promovare ce nu pot fii folosite in cadrul comerțului tradițional datorita caracterului lor ilegal.

Datorita numărului mare de concurenți ce oferă același produs pe o singura piață (Internetul) promovarea se dovedește a fi una dintre componentele cele mai vitale pentru viitorul unei afacerii on-line profitabile.

3.3.2. Principalele modele de publicitate

Programe Afiliate

Este un tip de program care stimulează vânzările oferind site-urilor care se înscriu într-o astfel de rețea (afiliate) comisioane pentru fiecare vânzare realizată prin intermediul lor. Pentru promovarea produselor și a serviciilor puse în vânzare, se folosesc atât link-uri grafice (casete publicitare și bannere) cât și link-uri text. Sistemul de afiliere asigură urmărirea clienților și contorizarea vizitelor și a vânzărilor fiecărui site afiliat în parte, printr-un cod unic de identitate. Conducătorul unui astfel de program de afiliere este de obicei un site puternic de comerț electronic, cum ar fi de exemplu Amazon.com și Ebay.com, care au cele mai puternice astfel de programe la ora actuala pe Internet.

Directoare cu plată

Sunt directoare specializate de obicei pe un segment de piață care percep taxe pentru listarea site-urilor. De obicei aceste directoare aparțin unor comunități virtuale ceea ce face posibilă publicitatea tintita asupra unei anumite categorii de consumatori. Listarea site-ului în cadrul directorului, este luată de clienții ca o garanție oferită de respectiva comunitate asupra site-ului listat, ceea ce încurajează clienții să cumpere.

Campanie de bannere

Bannerele sunt link-uri grafice plasate de obicei la începutul paginilor care înregistrează traficul cel mai mare dintr-un site. Taxele pentru plasarea unui banner se calculează de obicei în raport cu numărul de impresii (expuneri) sau de clickuri. Ex. La o taxă de 0,013USD/impresie pentru plasarea bannerului pe o pagină care este afișată de 3.500.000 ori pe lună ("page views"), la o rată de 1:10 (1 impresie=10 afișări de pagină), costurile s-ar ridica la 5600 USD pe lună. Cel care vinde însă spațiile publicitare trebuie să dețină un program statistic de urmărire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete despre campania publicitara cu plată (așa-numitul server de publicitate – "ad server").

Înscrieri în motoare de căutare

Motoarele de căutare reprezintă brokeri de informație specializați în căutare de site-uri care să răspundă cerințelor utilizatorilor. De obicei aceste căutări se fac după cuvinte cheie (unul sau mai multe). Principalul criteriu de performanță al motoarelor de căutare îl reprezintă relevanța rezultatelor la cerința utilizatorului și numărul de pagini indexate, din cauza acestui ultim criteriul concurenta pentru ca site-ul de e-comert să fie listat între primele rezultate este foarte mare. (datorită numărului mare de rezultate utilizatorul nu va lua în considerare decât primele 10-20 de rezulate).

Este o formă de publicitate gratuită dar care necesită ca foarte multe condiții să fie îndeplinite (conținut informațional bogat, referințe din partea altor site-uri, o bună cunoaștere a modului în care se face listarea rezultatelor de către motorul de căutare) pentru a fi eficientă. În general este o condiție de factor ca site-ul să fie înscris în AltaVista, Lycos, HotBot, Google, Excite sau Infoseek dar dacă nu se obține listarea între primele 20 de site-uri la căutarea pe cel puțin 2-3 cuvinte cheie, site-ul este puțin probabil că va fi accesat.

Unele motoare de căutare oferă un program în schimbul unei taxe prin care un anumit site să primească un loc privilegiat în cazul rezultatelor returnate. Această practică este destul de contestată fapt pentru care multe motoare de căutare au renunța la ea.

Directoare gratuite

Există directoare gratuite cum sunt Yahoo sau Snap.com de mare audiență și unele cu un trafic mai redus dar cu un public țintă deja selectat, specializate pe domenii (afaceri, călătorie, muzică etc.). Listarea în acest tip de directoare se obține însă destul de greu, în urma unor înscrieri repetate și necesită multă răbdare la completarea unor serii de formulare electronice.

Link-uri reciproce

Este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate on-line și nu este deloc costisitoare. Greutatea constă în a găsi site-uri cu conținut complementar, dispuse să accepte un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor părți. Unele motoare de căutare consideră numărul de link-urile externe către un site ca un criteriu de listare în top.

Programe de schimb de bannere

Cel mai utilizat mijloc publicitar on-line din România este schimbul de bannere în rețea. Există deja mai multe rețele care desfășoară astfel de programe în România: Goldenbanners.ro sau Goldenclick.ro sunt cele mai cunoscute. Rata de expunere poate fi de la 1:1 la 1:3 – adică pentru expunerea unui banner într-un site din rețea în schimbul a 1, 2 sau 3 expuneri de bannere în site-ul contractant. Evident cea mai bună rată de schimb este de 1:1 dar este foarte rar practicată, din motive comerciale. Cele mai multe rețele utilizează rata de 1:2, deoarece surplusul de spațiu publicitar este vândut de către firmele de publicitate către terți pentru obținerea de venit. Pentru a obține o mai bună vizibilitate a bannerului în rețea se pot cumpăra expuneri suplimentare.

Inele web – web ring

Inelele web se constituie de obicei din site-uri cu o tematică înrudită, comună. Spre exemplu: muzică, grădinărit, întreținerea animalelor, etc. Site-urile participante se leagă unul de altul prin link-uri de text, afișate de obicei la încheierea unei pagini sub forma: vizitați site-ul precedent din inel, vizitați site-ul următor din inel.

Buletinele de știri – newsletter

Buletinele de știri sunt găzduite de comunități virtuale și site-uri orientate pentru un domeniu anume. Aceste site-uri dețin o bază de clienți care primesc regulat (zilnic, săptămânal, lunar) e-mail-uri cu caracter informativ (știri din domeniu, noutăți despre site-ul gazdă, etc). Site-urile ce dețin astfel de sisteme de newsletter sunt dispuse ca în schimbul unei taxe să introducă în newsletter informații sau oferte ale unor site-uri de comerț electronic de obicei din același domeniu pe care este bazat și newsletter-ul respectiv.

Publicitatea prin e-mail

Publicitatea prin email este condusă de firme de publicitate care dețin baze mari de adrese de e-mail. Acestea sunt cumpărate de la diverși ofertanți (de exemplu site-uri care necesită oferirea adresei de e-mail pentru accesarea conținutului) fie sunt obținute în schimbul acordării unor discounturi la diverse produse sau alte astfel de mijloace. Prețul unor astfel de baze de date pot atinge prețuri foarte mari.

Deși a cunoscut un avânt foarte mare la începutul „economiei electronice” și s-a depus un mare efort de cercetare în acest domeniu. Rolul publicității pe baza de e-mail scade considerabil datorită fenomenului de „spamming”. Cu toate acestea publicitatea prin e-mail are încă un rol deosebit de important în cadrul publicității on-line.

Departe de a fi exaustive aceste modele reprezintă principalele modalități de publicitate on-line la ora actuală. Datorită caracterului foarte dinamic al internetului și al cercetărilor ce se depun în cadrul publicități on-line noi metode de publicitate vor apărea într-un timp foarte scurt în timp ce altele își vor pierde din importanță sau vor dispărea.