Elemente Metodologice DE Cercetare Fenomenul Delicventei Juvenile Cercetare

CAPITOLUL III

ELEMENTE METODOLOGICE DE CERCETARE

3.1. IPOTEZA DE LUCRU

Fenomenul delicvenței juvenile este o problemă a întregii societăți distingându-se prin amploare, complexitate, gravitate și multiple aplicații asupra tinerei generații. Pentru o mai bună și mai ales o corectă abordare a problemelor am pornit de la cunoașterea temeinică a fenomenului, bazându-mă pe datele oficiale existente.

În demersul de identificare a căilor de prevenire a apariției și a recidivei fenomenului de delicventa prin intermediul familiei am formulat următoarea ipoteză:

Dacă probabilitățile de abuz sub toate formele sale (fizic, emoțional, sexual, neglijare) sunt identificate și investigate cât mai precoce (încă de la cea mai fragedă vârstă) și se intervine asupra familiilor aflate în situație de risc sau în dificultate printr-un program de consiliere și sprijin, atunci problemele de adaptare si integrare socială și comportamentele deviante sunt înlăturate sau ameliorate.

3.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pentru a verifica validitatea ipotezei am stabilit următoarele obiective în cadrul cercetării:

Identificarea familiilor respectiv a copiilor aflate în situație de risc sau dificultate, cu ajutorul cadrelor didactice care le îndrumă procesul instructiv educativ școlar.

Proiectarea și desfășurarea unui program de consiliere și sprijin pentru familiile identificate cu scopul conștientizării pericolului real reprezentat de delicventa juvenila pentru creșterea rolului socializator al familiei.

Monitorizarea și evaluarea permanentă a rezultatelor obținute ca bază pentru ajustarea și adaptarea continuă a programului desfășurat la nevoie pentru problemele apărute pe parcursul cercetării.

3.3 METODE DE CERCETARE

În evaluarea diferitelor tipuri de abuzuri se pot folosi metode și materiale standardizate cu scopul confirmării unui diagnostic din domeniul relelor tratamente îndreptate împotriva copilului sau în direcția existenței unui comportament deviant manifestat de minor.

Scara pentru depistarea abuzului și a traumei

Acest chestionar, preluat după B Sanders, E. Becker-Lausen, include 35 de întrebări prin care se urmărește evaluarea atât a atmosferei generale din familie, cât și a modalităților cum este copilul tratat de părinții săi. Autorii recomandă următoarele categorii pentru interpretarea rezultatelor:

scara de pedeapsă fizică peste 8 puncte la întrebările 12, 15, 17, 21, 34.

scara de abuz sexual peste 7 puncte la întrebările 9,13, 29,30.

neglijare, atmosferă stresantă peste 27 de puncte la întrebările 2,7,10, 11, 14, 16, 19, 27, 30, 31, 33, 35.

Testul arborelui (Kock)

Desenul liber sau tematic constituie o foarte potrivită cale de evaluare a personalității de formare a copilului și a problemelor sale emoționale precum și a relațiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existențială a capacităților pentru dificultățile sale de a se adapta la mediul social.

Această probă psihodiagnostică constă în desenul unui arbore și urmărește proiecția inconștientă în realizarea sarcinii a variatelor aspecte ale personalității subiectului.

Conform unui simbolism elementar, trunchiul este asemănat structurii personalității, coroana raporturilor cu mediul, iar rădăcina este analizată în sens de siguranță, adaptare, afectivitate, atașament.

Se pot identifica astfel eventualele diferențe între ceea ce este și ceea ce vrea să para subiectul investigat.

Chestionarul pentru investigarea stimei de sine.

Scala concepției despre sine încearcă să măsoare cât de mult se pricepe subiectul pe sine însuși de a fi infractor, plecând de la presupunerea că, dacă el se percepe în acest fel înseamnă că așa este el în realitate.

Această scală abordează variate aspecte autoestimarea, stabilirea imaginii de sine, încrederea in alți oameni, sensibilitatea la critică, sentimente de fericire, reveria simptomelor psiho-somatice, sensibilitatea de a fi amenințat de alții, intensitatea discuției, interesul parental, relația cu tatăl.

Fișa psihopedagogică – a fost instrumentul care a sintetizat observațiile cât și rezultatul altor metode de cunoaștere a subiectului. Am consultat fișele psihopedagogice întocmite de profesori și diriginți, pe baza cărora am făcut aprecieri calitative asupra trăsăturilor de personalitate ale minorului cât și asupra factorilor care exercită influența asupra acestuia.

3.4 LOT DE SUBIECȚI

În constituirea celor două grupuri (experimental și martor) din cadrul universului cercetării am apelat in selecția subiecților, la o procedură preferențială bazată pe experiența cadrelor didactice implicate în direcția recunoașterii comportamentelor deviante și a dificultăților de adaptare și integrare socială la elevi.

Lotul experimental include 40 de elevi cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani de la Școala nr. 3 Tulcea, elevi nominalizați de învățători sau de profesorul diriginte după o grilă care conține următoarele criterii:

absențe frecvente la școală;

atitudine indiferentă față de învățătură;

atitudine rebelă față de autoritățile școlare și reprezentanții ordinii;

tendința de a se asocia cu elemente depravate;

utilizarea precoce și frecventă a unui limbaj obscen și violent;

minciuni și furturi frecvente, chiar înainte de vârsta de 9 ani;

preocupări sexuale precoce;

consum de literatură pornografică;

Lotul martor alcătuit din același număr de elevi de la o școală aflată în vecinătate, Școala nr. 1 Tulcea selecționați prin aceeași procedură și respectând aceeași condiție de vârstă.

Am optat pentru vecinătatea celor două școli deoarece acest fapt apropia loturile vizate sub aspectul condițiilor de locuire (amplasarea școlilor într-o zonă de case) al oportunităților restrânse de petrecere a timpului liber și al prezenței în zonă a unei părți semnificative a comunității rromilor.

Nu am întâmpinat dificultăți în obținerea acceptului și a cooperării direcțiunii, respectiv a corpului didactic din cele două școli în desfășurarea cercetării.

3.5 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Primul pas în desfășurarea cercetării a fost identificarea copiilor cu risc, în dificultate, cu conduite deviante din ambele școli pe baza grilei de selecționare prezentată corpului profesoral.

Pe data de 02.02.2004 am participat la o ședință cu cadrele didactice din cele 2 școli vizate.

Am prezentat scopul și modalitățile de cercetare și având în vedere subiectul urmărit am cerut cadrelor didactice să nominalizeze elevii cu probleme din cadrul colectivelor pe care le conduc.

Directorii celor două școli au expus grila, iar profesorii, învățătorii, diriginții au precizat elevii care se încadrau în respectivii indicatori, dar și în criteriul de vârstă.

Astfel am constituit atât lotul experimental cât și cel martor.

Pe data de 03.02.2004 am aplicat succesiv celor două loturi de subiecți scara pentru depistarea abuzului și traumei (anexa1) chestionarul pentru investigarea stimei de sine (anexa2) și în final testul arborelui.

După aplicarea testelor celor două loturi de subiecți am întocmit un program de consiliere și sprijin pentru părinții subiecților din lotul experimental, intitulat sugestiv, Viitorul copilului meu.

Programul de consiliere a inclus întâlniri săptămânale cu părinții vizați, discuții pe marginea formelor de abuz, recunoașterea pericolului precum și a circumstanțelor favorizante fenomenului de comportament antisocial.

Pe toată perioada desfășurării programului am evaluat și urmărit permanent rezultatele, în funcție de care am formulat propuneri cu caracter practic prin oferirea unui pliant informativ părinților care au participat la întâlnirile programului de consiliere.

Operaționalizând scopurile urmărite am stabilit variabile independente și dependente în funcție în care am selecționat, cules și prelucrat informații relevante pentru găsirea unor răspunsuri concordante cu scopul urmărit.

Problema generală am descompus-o într-o serie de probleme care vizau: amploarea fenomenului, formele de manifestare ale abuzului și comportamentului social, elementele care favorizează disfuncționalitățile din activitatea factorilor și din perspectiva identificării diferitelor forme de abuz precum și care sunt formele și procedeele de integrare a copiilor cu comportament antisocial.

Din corelarea datelor obținute în urma investigațiilor celor două tipuri de eșantioane precum și din convorbirile purtate cu părinții și cadrele didactice, am constat că mediul viciat din care provin acești copii lasă urme adânci în psihicul lor, îi deformează în sens antisocial.

Pornind de la convingerea, potrivit ipotezei de lucru, că numărul factorilor care acționează convergent asupra copilului este foarte mare, ceea ce explică certitudinea șanselor apariției conduitei deviante, am recurs și la o cercetare empirică bazată pe metoda inductivă.

Am avut în vedere faptul că în orice investiție științifică, cercetarea empirică, bazată pe metoda inductivă de cunoaștere a fenomenelor constituie principiul metodologic de bază.

În cadrul întâlnirilor cu părinții copiilor din lotul experimental, in primul rând m-a interesat acțiunea de intervenție în timp util în faza de ocrotire și prevenție și nicidecum în cea de sancționare.

Am prezentat acestora câteva sugestii pentru ameliorarea comportamentelor nedorite ale copiilor, prevenirea de eșec școlar, abandon școlar etc, arătându-le că există o relație între maltratarea copilului și comportamentul său antisocial de mai târziu ca viitor adult.

În cadrul programului de consiliere am întâmpinat anumite probleme din partea părinților pe care țin să le amintesc.

Deși întâlnirile au fost fixate în funcție de programul părinților, la început aceștia au fost reticenți, mulți dintre ei, au refuzat să participe, motivând diverse probleme.

Am observat, că în general, au lipsit la ședințe părinții copiilor care creau cele mai multe probleme în școală, dar și cei cu diverse probleme socio-economice (situații de criză familială, divorț, sărăcie, părinți alcoolici).

În prima întâlnire părinții au avut ca primă sarcină o prezentare din perspectiva rolurilor pe care le îndeplinesc în viața cotidiană și din perspectiva copilului.

Majoritatea părinților care au participat în primă fază, au întâmpinat dificultăți în a se conforma sarcinii de prezentare impusă.

Tema care a suscitat cel mai mult interesul părinților a fost abuzul emoțional și neglijarea. Ei au înțeles că atacurile verbale și amenințările, înjosesc copilul și îi provoacă dureri sufletești.

Copiii suferă emoțional când părinții îi rănesc și îi neglijează. Efectele emoționale ale abuzului pot dura toată viața și pot rezulta în autoapreciere negativă, probleme emoționale, probleme de comunicare.

Abuzul fizic a suscitat foarte mult interesul părinților care sunt de părere că bătaia e ruptă din rai. Ei au motivat că de multe ori problemele financiare au presat de multe ori emoțional familia.

Mulți părinți au văzut în trebuințele copiilor o amintire a insucceselor lor și a lipsei banilor. În aceste situații, copilul a fost bătut, înjosit, iar părinții nu și-au dat seama de ce o fac.

Programul de consiliere a avut ecou în școală și de la întâlnire la întâlnire am avut o prezență a părinților din ce în ce mai mare.

Am insistat în mod deosebit pe cunoașterea familiilor care își neglijează îndatoririle față de copil, îi abandonează, îi maltratează, copii care trăiesc într-o adevărată carență familială.

La sfârșitul programului toți cei prezenți au fost de acord cu ideea că depistarea și investigarea probabilităților de abuz sub toate formele sale a copiilor, precum și consilierea familiilor aflate în dificultate, previn, înlătură sau cel puțin ameliorează comportamentele aberante.

Programul de consiliere și sprijin pentru părinți

VIITORUL COPILULUI MEU

Moto: ,,Părinți mai buni-copii mai buni,,

OBIECTIVE

1. Îmbunătățirea interacțiunilor părinți-copii

A arăta mereu respect îmbunătățește respectul față de sine și abilitatea de a face față problemelor. Lipsa de respect forțează refuzul și cel al apărării ceea ce împiedică dezvoltarea și soluționarea în moduri care ne arată unele din experiențele pe care ei le-au trăit și așteptările pe care și le-au dezvoltat ulterior.

Părinții care au experiența dominării, atitudini pretențioase si autoritare cu proprii lor părinți, au nevoie să experimenteze prietenia, ajutorul constant și la nevoie.

Părinții care au avut părinți pasivi și neinteresați necesită o relație în care cineva este pozitiv angajat față de ei. Părinții trebuie să fie capabili să vorbească despre lucrurile în care sunt ei implicați, lucruri care merg bine și care îi definesc pe ei ca altceva decât o problemă.

2. Conștientizarea de către părinți a consecințelor diferitelor modele parentale de acțiune și reacție asupra copilului.

Aceasta presupune a putea să facă față atât în ceea ce privește funcțiile de îngrijire cât și funcțiile sociale. Trebuie să-i stimulăm pe părinți să se gândească la consecințele modelelor de acțiune și reacție. Cu cât părinții sunt mai imaturi cu atât este mai important a opri consecințele negative ale acțiuni lor sau ale lipsei de acțiune pe care o manifestă. Este important să introducem moduri alternative de rezolvare a problemelor, pentru a face lucrurile mai ușoare pentru ei.

3. Modificarea de rol și structură

Confundarea rolurilor este foarte obișnuită în multe din aceste familii. Copilul este deseori plasat în rol de adult. Se manifestă o lipsă de diferențiere între membrii familiei și între generații.

Mulți părinți nu cunosc nici un alt mod de a educa copii decât, cicălindu-i, iar dacă asta nu reușesc se înfurie pe ei. A ajuta părinții să folosească strategii siguranța întâi ca de exemplu să îndepărteze copilul înainte de a se descărca pe el, îi poate ajuta și pe părinți și pe copii.

4. Reducerea vinovăției.

Mulți părinți se luptă cu anxietăți și depresii, au un sentiment difuz de vină care este puternic asociat cu respectul de sine scăzut. Proprii lor părinți, i-au făcut să se simtă responsabili și vinovați. Probabil că nu îi putem ajuta pe acești părinți în mod profund, dar încercările de a le reduce vinovăția ar putea slăbi presiunea.

5. Dezvoltarea unei perceperi mai realiste a copilului.

O percepție mai realistă, asupra copilului depinde de ajutorul dat părinților de a-și înțelege copilul și de a interpreta semnalele pe care le dă. Acest lucru se poate obține numai cu părinții și copii împreună, atunci când le arătăm părinților ce vrem.

Când părinții sunt deosebit de imaturi, nevoia lor de a fi înțeleși este mai mare asupra copilului, aceasta poate duce la rivalitatea între părinți și copil și devine imposibil să ajutăm copii și să îmbunătățim atitudinea părinților.

În abuzul fizic și emoțional percepția copiilor este deseori, distorsionată. Trebuie să le arătăm părinților calități ale copiilor pe care ei nu le recunosc. îi ajutăm să se concentreze asupra copilului.

6. Reducerea așteptărilor nerealiste asupra copilului.

Este dificil să-i ajutăm pe părinți să își modifice așteptările asupra copiilor, acelea conform cărora cel care dă este copilul și ei sunt cei care primesc. Așteptările părinților asupra unui comportament aproape adult al copilului poate fi modificat învățându-i despre psihologia copiilor.

7. Stimularea unui angajament pozitiv al copilului

Unii părinți au nevoie de ajutor pentru a se angaja pozitiv în interacțiune cu copii lor. Ei au nevoie de adulți care nu numai să-i ajute să aprecieze copilul și să se preocupe de el, dar care pot fi și modele ca părinți.

8. Stimularea empatiei cu copilul

Copiii trezesc agresiune și frustrare în părinți. Aceasta se întâmplă mai ales cu copii maltratați. Consecințele maltratării sunt deseori problemele comportamentale și întârzierii în dezvoltare.

Copiii maltratați reprezintă de aceea deseori o greutate pentru părinți. Părinții pot fi stimulați să-și exprime sentimentele despre copii.

Experiențele negative reprimate ale părinților stau deseori în calea dezvoltării empatiei lor cu copilul. Un tată care a trăit într-o atmosferă de violență și a supraviețuit identificându-se cu abuzatorul va avea dificultăți în a empatiza cu trăirile copilului asupra unui abuz similar în timp ce propriile trăiri anterioare sunt blocate.

Cu cât mai mult reușim să ameliorăm rezolvăm cazurile de maltratare depinde de atitudinea noastră față de familie, de faptul dacă reușim să recunoaștem și să empatizăm cu copiii maltratați și părinții care au fost deseori în aceeași situație ca și copiii.

Programarea pe zile a terapiei de consiliere.

Nr. crt. Data Temă

1. 06.02.2004 Abuzul fizic

2. 13.02.2004 Abuzul emoțional

3. 20.02.2004 Neglijarea

4. 27.02.2004 Abuzul sexual

PĂRINȚI MAI BUNI – COPII MAI BUNI

,,Copilul trebuie să înțeleagă că el este valoros prin el însuși și nu prin ceea ce ar putea face ceilalți.,,

,,Reduceți haosul interior al copilului și împărtășiți-i cu durerea.,,

,,A ajuta copilul să înțeleagă situația mai bine, îi poate reduce efortul și îi dă posibilități mai mari de a face față situației.,,

,,Faceți viața mai plauzibilă.,,

,,Să fim sensibili la semnalele de îngrijorare și incertitudine transmise de copil pentru al le putea denumi și exprima fiind concreți.,,

,,Reduceți sentimentul de responsabilitate și vină al copilului pentru maltratare.,,

,,Este responsabilitatea părinților să aibă grijă de copii și nu invers.,,

,,Unii adulți nu reușesc să aibă grijă de copiii lor. Unii pot învăța. Alții nu.,,

,,Este responsabilitatea celorlalți adulți să aibă grijă de cei care nu reușesc ,,să se îngrijească singuri.

,, Ajutați copiii să își exprime sentimentele.,,

,,Remarcați copilul.,,

,,Dați copilului o trăire nouă și diferită a relațiilor.,,

,,Ajutați copii să facă față situației,,

CAPITOLUL IV

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Având în vedere că în constituirea personalității copilului, rolul definitoriu revine părinților, am realizat o analiză sociologică a principalilor indicatori ai familiilor din care provin subiecții cercetați .Pe baza documentelor școlare cataloage, fișa psihopedagogică, a elevului, și a informațiilor suplimentare obținute de la cadrele didactice s-au putut desprinde următoarele:

1. Părinții

Vârsta:

Tatăl – 28% între 30-35 ani Mama – 30% între 30-35 ani;

68% între 36-46 ani 68% între 36-46 ani;

3% între 47-50 ani 2 % între 47-50 ani

1 % peste 50 ani

nivel de instrucție:

Tatăl:

– 2 %fără studii, 3% școală generală incompletă, 50% – 8 clase.

– 9% – 10 clase, 12 % școala profesională, 19 % 12 clase, 3 % școala postliceală, 2 % facultate.

Mama:

– 3 % fără studii, 3 % școală incompletă, 65 %-8 clase, 9%-10 clase, 12 %- școală profesională, 4 %, 12 clase, 3 % școală postliceală, 1 % facultate.

Profesie:

Tatăl: 50 %- muncitor, 25 %- agricultor, 2%- funcționar, 2 %- intelectual, 15 %- fără ocupație, 6 % alte situații.

Mama:

30% – muncitoare, 20 % – agricultoare, 8 % funcționară, 1 % intelectuală, 17 %- casnică.

Atitudinea față de consumul de alcool:

Tatăl: 30 % – ocazional, 15% ocazional excesiv, 52 % frecvent și exagerat;

Mama: 1 % nu consumă, 69 % – ocazional. 6 % – ocazional-excesiv, 24 % frecvent și exagerat.

Confesiunea religioasă a părinților:

86 % – creștină, 3 % musulmană, 11 % – alte situații

2. Caracteristici ale relațiilor în familiile din care provin subiecții vizați:

Structura cuplului parental:

33% – familii organizate, 30 % aparent organizată, 20% dezorganizată, 3% dezcompletată, 12% reconstituită.

Conduite agresive între părinți:

30% fără, 20% sporadice, 40% frecvente, 10% permanente

Conduite violente ale părinților față de minori:

20% absente, 44% sporadice, 30% frecvente, 6% permanente

Timpul afectat de părinți pentru îngrijirea și educarea minorului:

10% corespunzător, 30% insuficient, 10% inexistent.

Codiții de locuit:

35% beneficiază de cameră proprie, 65% nu au o cameră proprie, 44% au avut un pat propriu, 54% nu au avut un pat propriu, 18% posedă bibliotecă, 64% posedă câteva cărți, 18% nu au posedat nici o carte, 48% dispun de aparat de radio, 52% nu au dispus de aparat de radio, 92% dispun de televizor, 8% nu dispun de televizor, 30% dispun de video, 70% nu au dispus de video.

Locuri predilecte de petrecere a timpului liber:

22% în casă și în curte, 78% pe stradă.

Frecvența comportamentelor deviante:

62% o dată, 15% de două ori, 10% de trei ori, 5% de patru ori, 4% de cinci ori, 4% de peste cinci ori.

Persoanele care în aprecierea subiecților i-au influențat în apariția comportamentelor antisociale:

11% tatăl, 9% mama, 19% unul din frați, 6% rude, 54% un prieten, 30% mai mulți prieteni, 9% colegi, 3% alte persoane.

Din analiza acestor date se observă că puțini subiecți își învinovățesc părinții, preferând să dea vina pe anturaj.

Consider că aceste manifestări sunt simptomatice pentru familia deviantă, caracterizată prin discordie, ale cărei conflicte subliniază modul ei de existență și căreia membrii îi contestă identitatea și unitatea, plasând-o în derivă.

În acest tip de familie se produc cele mai numeroase traume psiho-afective și morale asupra minorilor, având un efect nociv asupra educației lor.

Scara pentru depistarea abuzului și a traumei mi-a fost un real instrument pentru a da startul în demersul meu.

În urma aplicării scării abuzului și traumei celor două loturi de subiecți chestionarul a scos la iveală următoarele aspecte:

Lotul experimental:

scara de pedeapsă fizică 22,5%

abuz emoțional 42,5%

neglijare 55%

abuz fizic și emoțional 7,5%

abuz emoțional și neglijare 10%

abuz fizic și neglijare 5%

Lotul martor:

scara de pedeapsă fizică 25%

abuz emoțional 35%

neglijare 40%

abuz fizic și emoțional 10%

abuz emoțional și neglijare 7,5%

abuz fizic și neglijare 5%

Din analiza datelor obținute am observat că lotul experimental și cel martor nu diferă foarte mult din punct de vedere al tipurilor de abuz identificate. Neglijarea este pe primul loc fiind reprezentată de 55% în lotul experimental și 40% în lotul martor.

Abuzul fizic scade ca prezență o dată cu creșterea vârstei copilului, situația inversă observându-se la neglijare.

Aplicarea chestionarului stimei de sine a relevat următoarele aspecte:

deși 75% din subiecți se autoconsideră o persoană puternică, totuși răspunsurile la întrebarea nu tot timpul gândesc despre mine în raport cu ceilalți nu a mai înregistrat cote la fel de mari 25%.

Se pare că acești elevi problemă doar etalează o atitudine de siguranță și impunere în fața celorlalți, pentru că în realitate nu se autopercep pozitiv în raport cu ceilalți.

La întrebarea din ce în ce înclin să cred că sunt mai bun răspunsurile înregistrează 70% din cazuri. Acest fapt s-ar explica prin eroarea fundamentală de atribuire: acești copii problemă încalcă mereu regulile grupului și fiind priviți într-o manieră negativă tind să-și piardă încrederea în ei și în ceilalți care îi înconjoară.

Analiza desenelor rezultate în urma aplicării testului arborelui a evidențiat prezența următoarelor elemente:

probleme de agresivitate și adaptare

atașament manifestat preponderent față de mamă, pe fondul existenței unor probleme legate de tată

nevoia unei afectivități personale

sentimente de frustrare ca urmare a abandonului afectiv, nevoie de protecție

mânie, violență pe fondul unei anxietăți dirijată uneori contra sinelui

frică reactivă de o situație traumatizantă reală

Studiul comparativ realizat pe cele două eșantioane a pus în evidență într-un mod cât se poate de convingător corelația între maltratarea copilului și conduita deviantă de mai târziu.

Procentele sunt foarte apropiate ceea ce demonstrează încă o dată, că acești minori cu comportament antisocial sunt posibilii delincvenți de mâine.

Majoritatea dintre aceștia sunt copii problemă din școală, mulți în prag de abandon școlar și prin urmare am considerat că în această fază este foarte necesară acțiunea de intervenție pentru prevenirea și ameliorarea fenomenului.

După susținerea programului de consiliere, Viitorul copilului meu, în cadrul lotului experimental am reaplicat scara pentru depistarea abuzului și a traumei celor două loturi de subiecți cercetați (experimental și martor).

Reaplicarea chestionarului a relevat următoarele aspecte:

Lotul experimental

abuz fizic 5%; față de 22,5% înainte de aplicarea programului

abuz emoțional 27,5%; față de 42,5%

neglijare 27,5%; față de 55%

abuz fizic și emoțional 4%; față de7,5%

abuz emoțional și neglijare 4%; față de 5%

abuz fizic și neglijare 0% față de 5%

32% din copiii lotului experimental, nu au mai prezentat nici o formă de abuz

Lot experimental

În urma intervenției în cadrul lotului experimental prin consilierea părinților am constat o schimbare în bine a copiilor.

Din analiza datelor obținute am observat o evoluție pozitivă a comportamentului părinților față de copii. La foarte mulți dintre aceștia a dispărut cel puțin o formă de abuz, iar la 32% din cazuri abuzul a dispărut complet.

Rezultatele obținute în urma reaplicării chestionarului, au demonstrat că într-un mod mai mult sau mai puțin formal,că toată lumea are nevoie de sprijin în momente dificile.

Lotul martor:

scara de pedeapsă fizică 27% față de 25%

abuz emoțional 36% față de 35%

neglijare 40% față de 40%

abuz fizic și emoțional 12% față de 10%

abuz emoțional și neglijare 7% față de 7,5%

abuz fizic și neglijare 6% față de 5%

Lot martor

Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului lotului martor, scot cât se poate de bine în evidență faptul că, aici este nevoie de o intervenție cât mai rapidă a tuturor factorilor implicați în educația copilului pentru ameliorarea conduitelor deviante. Dacă în lotul experimental s-a văzut o schimbare în bine cel puțin în atitudinea părinților față de copii, în lotul martor nu a intervenit aproape nici o schimbare. Ba mai mult diferite forme de abuz au crescut în procentaj.

Când încercăm să ajutăm părinții să se gândească la consecințe, trebuie să le indicăm câteva posibilități.

Aceasta le-ar putea la fel de bine crește teama. Cel mai bine este să privim consecințele ca pe un răspuns sănătos la realitatea dureroasă. De multe ori în munca de îngrijire a copilului suntem confruntați cu alegerea dintre evitarea problemelor și recunoașterea lor, pentru a menține cooperarea cu părinții.

În activitatea de consiliere a familiei un rol important îl are îmbunătățirea funcțiilor parentale și interacțiunea între părinți și copii.

Este dificil să ajuți părinții, care ei înșiși sunt marcați de anxietăți referitor la propriile lor atașamente, să devină părinți destul de buni.

Interdicțiile la care au fost ei expuși în copilărie, pot fi așa de puternice, încât să nu fie capabili să recunoască maltratarea copilului lor.

La un anumit nivel, părinții sunt conștienți cât de rea este situația chiar dacă nu sunt capabili să mărturisească aceasta.

Cel mai adesea dificultățile pe care le au părinții cu copii lor, au rădăcini adânci în propria lor copilărie.

Relația lor cu copilul este caracterizată prin proiecții ale propriilor lor conflicte nesoluționate și inconveniente.

Din corelarea datelor obținute în urma investigațiilor celor două loturi cercetate, precum și din convorbirile purtate cu părinții și cadrele didactice rezultă că minorul cu comportament deviant, nu este un individ lipsit de educație dimpotrivă, majoritatea sunt educați în direcție antisocială. Mediul viciat din care provin lasă urme adânci în psihicul lor, îi deformează.

Viața dezorganizată a minorului cu comportament antisocial atrage după sine și o scădere a nivelului de cunoștințe.

O verificare mai atentă ne arată că tot lipsindu-i cunoștințele școlare, el nu este în general lipsit de cunoștințe, ci posedă acele elemente de orientare care sunt necesare în viața lui specifică.

Astfel, ei nu știu geografie, nu pot vorbi de climă, de rețeaua de ape ale țării, în schimb cunosc perfect regiuni întregi, specificul orașelor, mijloacele de comunicație și, din acest punct de vedere, arată o netă superioritate față de ceilalți colegi.

În privința gândirii lor se observă existența unei “logici” specifice care se îndreaptă permanent spre a descoperi relații și metode care să ducă spre eludarea restricțiilor legale, morale pedagogice.

Latura emotiv-afectivă a personalității lor prezintă unele particularități specifice. S-a putut observa o instabilitate emotivă care se manifestă prin trecerea bruscă de la o stare emotivă la alta, au o susceptibilitate mărită față de ofense pur morale și față de unele acte de injustiție (interpretate de ei ca atare).

Întreaga lor atitudine se caracterizează printr-o totală neîncredere în oameni și o atitudine permanentă defensivă față de adulți și autorități.

De aici urmează o continuă tendință spre camuflaj și simulare, o înarmare permanentă spre apărare, spre conspirare, prin utilizarea unor mijloace adecvate: limbaj specific (argou), utilizarea de criptograme, unele dintre ele trădând mult spirit de inventivitate.

Condițiile vitrege ale vieții îi fac pe acești minori să caute în jocuri și distracții elementele de violență care merg adesea până la nerespectarea personalității fizice și morale a camarazilor lor.

Tonusul psihic mereu ridicat, modul în care se opun ambianței apăsătoare, continuă euforie, necesară echilibrului lor, îi împing spre acte fizice și morale care îi lezează chiar și pe prietenii lor.

Ca urmare a lipsei elementelor educative, elaborează în ei o atitudine de dispreț față de alți oameni, care se manifestă chiar în cadrul jocurilor și distracțiilor prin acte de violență și cruzime.

S-a putut observa la acești tineri lipsa solidarității, a unei prietenii în sens

propriu al cuvântului. Pe această linie, nu am putut vedea la ei altceva decât forma negativă a acestui sentiment și anume complicitatea.

Ei sunt capabili de mari eforturi volitive (și de reținere) în vederea realizării unui scop imediat. Scopurile mai îndepărtate, reprezentările unor avantaje tardive nu-i pot influența și mobiliza.

De aceea ei trăiesc într-un veșnic prezent, care se exprimă și în limbajul lor.

Au o atitudine de respect necondiționat față de superioritate fizică, morală sau intelectuală. Înfruntarea unei astfel de superiorități îi îmblânzește și devin foarte supuși în prezența lor.

Acest fapt dovedește adesea lipsă de spirit profund, care se manifestă pe alt plan și într-o mărită sugestibilitate, care apare în asemenea condiții și senzorial.

Interesele lor se leagă de faptele caracteristice modului de viață, antisocială. Acest interes se vădește nu numai în discuțiile lor, în studiul de noi metode de lucru ci și în gusturile lor (aventuri active).

Până și din lecturile și filmele cele mai instructiv-educative ei extrag acele elemente de violență care au analogii cu viața lor (evadări, vagabondaje, bătăi), nereținând decât aceste sporadice elemente negative.

Și în fine, dar nu în ultimul rând, dorul nețărmurit de libertate și independență exaltă necontenit din toate actele, faptele și vorbele lor.

În ceea ce privește efectele dezorganizării și carențele familiare asupra tulburărilor psihice ale minorului cu comportament antisocial se desprinde următoarea concluzie: un cămin dezechilibrat, lipsit de armonie, conflictele puternice dintre părinți, chiar dacă nu sunt finalizate prin disociere și dezorganizare formală, marchează profund viața copilului, determinându-l să trăiască sentimente intense de insecuritate și să-și construiască o imagine eronată asupra vieții.

Astfel, 68% din tulburările de conduită ale subiecților cercetați, rezultă din perturbația evoluției afective, determinată de carențele familiale.

În contextul studiului efectuat, am operaționalizat conceptul carență familială care cuprinde deficitul afectiv, educativ material, intelectual, moral și social în diverse ipostaze și combinații.

Probabilitatea de apariție a comportamentelor deviante în rândul minorilor este mai mare cu cât în cadrul familiei se manifestă disfuncții de ordin material.

Nivelul socio-economic modest este o caracteristică generală a majorității din care au pornit minorii cu comportamente deviante.

În familiile aparent organizate, caracterizate prin absența sau restrângerea relațiilor morale sau afective între soți ori prin instaurarea unor raporturi conflictuale puternice, tendința către săvârșirea unor acte delincvente de către copii este mare.

Studiul întreprins pune în evidență că aceste tip de familie este actualmente sursa majoră a copiilor cu comportamente deviante, care grupează în acte infracționale.

Regimul educativ familial deficitar s-a dovedit principala cauză a rebuturilor din procesul de integrare și, implicit, cauza esențială a deviației comportamentale a minorilor.

Deși, în prezent în România consumul de droguri nu înregistrează încă nivelele îngrijorătoare, totuși datorită faptului că el se manifestă într-un mod embrionar, se impune a se lua mãsuri profilactice în școli, licee prin distribuirea de pliante, afișe cu scopul de a stopa tentațiile curiozității adolescentine.

Este impetuos necesară depistarea și tratarea medicală a celor care inhalează aurolac sau alte produse halucinogene pentru a-l împiedica să devină ulterior vicioși incurabili.

Instituțiile de învățământ, mai mult ca oricând, trebuie să acorde o mai mare atenție școlarizării tuturor minorilor, astfel încât toți copiii să dobândească minimul de cunoștințe necesare pentru a porni în viață.

Oricare greșeală de tip managerial a cadrului didactic, un management defectuos poate conduce la deprecierea climatului educațional, fapt ce facilitează abandonul școlar.

O atenție aparte trebuie acordată școlarizării copiilor proveniți din familiile migratoare de rromi, care manifestă reticență față de astfel de activități.

Ca elemente distincte ce pot fi avute în vedere ar fi următoarele:

– atragerea liderilor locali în scopul folosirii lor la influențarea pozitivă asupra celorlalți membri ai etniei în vederea trimiterii la școală a copiilor;

– folosirea alternativelor de instruire centrată pe învățarea individualizată și personalizată;

– ajutorarea materială și morală a familiilor de rromi care manifestă dorința de a-și trimite copii la școală;

– încurajarea copiilor de excepție, care prin talentul și voința lor se situează peste limita medie a vârstei.

Apreciez că acestui efort ar trebui să i se ralieze într-o mare măsură cel al bisericii și al organismelor de binefacere, care, prin posibilitățile de care dispun, pot contribui la ajutorarea copiilor aflați în pericol.

Cele mai evidente efecte ale diferitelor forme de abuz aduse copiilor sunt observate în sfera comportamentului, copiii maltratați fizic fiind predispuși prezentării unor tulburări de comportament.

De asemenea, abilitatea cognitivă și progresul în educație sunt mai scăzute în comparație cu acei copii care nu au suferit abuz fizic. Un număr semnificativ de adolescenți, infractori, în copilărie au fost abuzați fizic, emoțional sau sexual.

Dacă la o vârstă fragedă dezvoltarea copiilor este distorsionată din cauza oricărei forme de abuz a adulților asupra copiilor, ulterior aceștia vor manifesta o încredere minimă în părinți în general în adulți și se vor caracteriza prin inabilitatea de a tolera atașamentul, apropierea precum și prin incapacitatea de a controla impulsurile agresive.

Putem considera delincventul minor mai degrabă un rebut social decât un rebut educativ (educație în sens pozitiv).

În ceea ce privește implicarea mass-mediei în calitatea de ocrotire și formare a minorilor, este necesară o mai mare penetrare a acesteia în preocupările copiilor.

Diverși editori, înțelegându-și mai bine misiunea și responsabilitatea socială, trebuie să renunțe la tipărirea și difuzarea publicațiilor cu caracter obscen, care, pe lângă faptul că degradează imaginea relațiilor nepersonale, contaminează cu viruși foarte periculoși viața și comportamentul minorilor.

Mijloacele de informare trebuie să conștientizeze importanța rolului pe care îl au, responsabilitatea lor pe plan social, cât și influența pe care o exercită asupra minorului, suprasolicitând în prim plan : amoralul, nefirescul, excentricul în raport cu firescul.

Ar fi însă greșit să se înțeleagă că o simplă enunțare a necesității unei acțiuni concentrate din partea tuturor factorilor ar putea avea ca efect reducerea fenomenului infracțional. O temeinică și riguroasă cunoaștere a fenomenului se cere însă.

Iată de ce am considerat necesară, mai întâi de toate cunoașterea chiar individualizarea fiecărui potențial caz, astfel încât intervenția să se facă în timp util, în faza de ocrotire și prevenție și nicidecum în cea ce sancționare.

CONCLUZII

Pentru a emite pretenția că am reușit să prefigurez un autentic proiect de ocrotire a minorilor, am încercat doar să creionez câteva din principalele obiective care s-ar impune să fie avute în viitor, astfel încât problematica grijii față de minor, a prevenirii și combaterii stării infracționale în rândurile acestei categorii de populație să dobândească valențele unei acțiuni unitare și riguroase.

Fără a reveni asupra concluziilor parțiale din analiza cantitativă și calitativă a materialului, voi desprinde câteva constatări ce par a fi semnificative din punct de vedere pedagogic și psihologic.

În lucrarea de față m-am oprit la câteva aspecte psihologice privind comportamentul antisocial al minorilor abuzați.

Programul de consiliere aplicat în eșantionul părinților lotului experimental a stârnit atât interesul cadrelor didactice cât și al celorlalți părinți din școală și din lotul martor, care au solicitat generalizarea programului.

Directorii celor două școli au primit programul de consiliere, care va constitui o bază pentru următoarele teme abordate în cadrul lectoratelor cu părinții din anul școlar viitor. Datele obținute în urma investigației vor constitui o bază de date referitoare la elevii cu probleme.

Toți cei implicați în program au considerat că această temă nu trebuie abandonată mai ales în zonele defavorizate ale orașului, în astfel de zonă fiind amplasate școlile supuse experimentului.

Trebuie să nu uităm că în societatea românească de astăzi, în special puberii, adolescenții și maturii tineri sunt produsele unei astfel de societăți care a avut grija părintească de a altera însuși fondul biologic al națiunii manifestat prin existența unei pături sociale de handicap motor și psihic – afectiv în ambele cazuri, provenite din familii destrămate, nu puțini subiecți ai leagănelor și căminelor – școala.

Ne referim la așa numita generație obligatorie forțată de perioada ceaușistă.

Trecerea de la un sistem de valori (sau nonvalori) la altul a afectat într-o măsură considerabilă societatea noastră.

Educația primită în familia care a conservat anumite valori intră într-o contradicție flagrantă cu valorile cu care noua societate fals – democratică le prezintă în realitate.

Cum poate reacționa un puper sau adolescent care a fost educat să nu fure când mass-media îl informează de incredibilele rupturi materiale și financiare? Ce sentimente îi va trezi? Cum va reacționa copilul sau adolescentul la cererile familiale provocate cel mai adesea de miezul sărăciei? Care va fi atitudinea celor care provin din familii de alcoolici față de alcool? Ce sentimente îi va crea copilul sau adolescentul – căruia părinții îi astupau ochii cu palma scenele de dragoste în filmele de la televizor cu scene pornografice pe care îl întâlnește la tot pasul? Ce a determinat în ultimul timp violența și delincvența juvenilă?

Și detaliile, întrebările se pot multiplica, răspunsurile putând creiona tabloul psihologic al generației de astăzi, pe drept favorizată, din punct de vedere al abordării psihologice.

Din alt punct de vedere, cel al posibilităților de ocrotire, prevenire și combatere a fenomenului de delincvență în vederea ameliorării cauzalității acestei stări de lucruri, apar alte întrebări la care m-am străduit să găsesc câteva răspunsuri, conform unei metodologii specifice.

Studiul comparativ asupra rezultatelor anchetei efectuate pe cele două eșantioane de minori au pus în evidență într-un mod cât se poate de convingător ideea potrivit căreia copilul nu este un primitor pasiv al cerințelor sau al constrângerilor venite din exterior, cărora el trebuie doar să li se supună.

El își are propriul său sistem de preferințe și de referințe care, întocmai unei prisme, va selecta și aprecia într-un anumit fel, influențele venite din exterior.

La agresivitate și ostilitate copilul nu va răspunde direct în raport că adultul agresor, ci indirect, prin atitudinile și chiar acțiunile agresive orientate către alții. Tensiunea acumulată în timp, ca urmare a frecventelor stări de frustrare, datorită regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descătușări bruște, prin forme de conduită agresivă și explozivă la adresa altora.

De aici, până la conduita delincventă nu mai este decât un pas.

Un copil care se simte frustrat de dragostea și afecțiunea celor din jur, se simte respins de aceștia de care adesea este chiar maltratat, va învăța modul de a reacționa agresiv, obiectul agresivității sale va fi nu numai persoana tatălui, a mamei sau a fraților ci toți deținătorii autorității școlare sau ai ordinii.

Consider că atitudinea noastră ca părinți, dascăli, psihologi, asistenți sociali presupune o schimbare. Și schimbarea începe de la mine, de la tine, de la fiecare dintre noi.

BIBLIOGRAFIE

***: Codul Penal, 1969

***: Constituția României

***: Declarația Universală a Drepturilor Omului

***: Dicționar de Psihologie Socială, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1981

***: Legea nr. 23/1969, privind executarea pedepselor

***: Legea nr.140 /1996, privind modificarea Codului Penal

[Institutul Român pentru Drepturile Omului]: Instrumente universale, vol. I,

Buc., 1996

[Fundația Internațională pentru copil și familie]: Curs practic de formare a

specialiștilor în domeniul identificării aspectelor de maltratare a copilului

Bogdan, T.: Curs de psihologie judiciară, Ed. Litografia Învățământului, Buc., 1957

10) Bogdan, T.: Introducere în Psiholofia judiciară, Ed. Litografia

Învățământului, Buc., 1973

11) Bogdan, T.: Probleme de psihologie judiciară, Ed. Științifică, Buc., 1973

12) Bogdan ,T.: Attachement et pers., vol. I, Paris, 1978

13) Brânzei, P.: Adolescență și adaptare, Ed. Centru de Cercetări pentru

Problemele Tineretului, Iași, 1974

Canepa, G.: Evolution de la personalite antisociale et delinquance, 1970

Dumitriu – Tiron, E.: Psihologie Educațională. Elemente de socio-psiho-terapie, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1981

Dragomirescu, V.: Psihologia comportamentului deviant, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1976

Empey, T.: American Delinquency, The Dorsei Press, Chicago, 1982

Eysenck, H.: Descifrarea comportamentului uman, Ed. Teora, Buc., 1998

Grossman, H., J.: Manual of Terminology and Clasification in Mental Deficinc, 1973

Ion, Pitulescu: Delincvența juvenilă, Ed. M. Interne

Păunescu, C.: Coordonatele metodologice ale minorului inadaptat, Ed. Științifică, Buc., 1987

Piaget, G.: Psihologia inteligenței, Ed. Științifică, Buc., 1965

Popescu, Neveanu: Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, Buc., 1978

Preda, V.: Profilaxia delingvenței și reintegrarea socială, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1981

Prună, T.: Psihologia judiciară, Ed. Chemarea, Buc., 1994

Rădulescu, S.: Introducere în sociologia delincvenței juvenile, Ed. Medicală, Buc., 1991

Roșca, A.: Delincventul minor, Ed. Institutului de psihologie, Cluj, 1932

Roșca, M.: Metode de psihodiagnostic, Ed. Didactică și Pedagogică, Buc., 1972

Rudică, T.: Adolescență și adaptare, Ed. Centrul de cercetari pentru Problemele Tineretului, Iași, 1974

Străchinaru, I.: Devierile de comportament la copii, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1979

Șchiopu, U.: Psihologia vârstelor, Ed. Didactică și Pedagogică, Buc., 1981

Suceavă, I.: Omul și drepturile sale, Ed. Militară, Buc., 1991

Stăiculescu, Ana, Rodica; Rus, Mihaela: Elemente de sociologie, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2001

Zamfir, C.: Pentru o societate centrată pe copii, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Buc., 1997

Șerban, Ionescu (coord.): Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenție, Buc., 2001

Anexa 1

SCARA PENTRU DEPISTAREA ABUZULUI ȘI A TRAUMEI B. SANDERS, E. BECKER-LANSEN (1995)

Acest chestionar încearcă să evalueze atmosfera generală de la tine de acasă și să cuprindă ceea ce simți privitor la felul cum ai fost tratat sau ești tratat de către părinți, respectiv de către cei care te îngrijesc în mod curent.

Dacă nu ai fost crescut de către părinții tăi biologici, te rugăm să răspunzi având în vedere pe cei care te-au crescut.

Dacă întrebarea se referă la ambii părinți și atitudinea lor o consideri diferită, atunci răspunde luând în considerare comportamentul părintelui mai sever. Răspunde, bifând numărul ce corespunde următoarelor definiții:

0 – niciodată;

1 – rar;

2 – uneori;

3 – foarte des;

4 – totdeauna.

Anexa 2

CHESTIONAR PENTRU INVESTIGAREA STIMEI DE SINE

Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele afirmații și să răspundeți în funcție de următoarea grilă, dacă sunteți sau nu de acord cu ele.

acord total

de acord

mai puțin de acord

dezacord total

1. Simt că sunt o persoană puternică, egală cu ceilalți. 1…….2…….3…….4

2. Simt că am un număr mare de calități. 1…….2…….3…….4

3. Din ce în ce mai mult înclin să simt că sunt cel mai bun. 1…….2…….3…….4

4. Fac și gândesc numai bine despre oameni. 1…….2…….3…….4

5. Simt că nu pot face prea multe. 1…….2…….3…….4

6. Am o atitudine pozitivă față de propria persoană. 1…….2…….3…….4

7. În general sunt satisfăcut de mine. 1…….2…….3…….4

8. Am reușit să mă respect pe mine din ce în ce mai mult. 1…….2…….3…….4

9. Am certitudinea că uneori pierd timpul. 1…….2…….3…….4

10. Nu tot timpul gândesc pozitiv despre mine în raport

cu ceilalți. 1…….2…….3…….4

Vă mulțumim pentru colaborare.

Anexa 3

LOTURILE DE SUBIECȚI CERCETAȚI

Anexa 4

Tabel de rezultate obținute ,Scara pentru depistarea abuzului și traumei,, – lot experimental, înainte de aplicarea

programului.

1 A.M. 13 ani X X

2 A.C 11 ani X

3 A.D. 12 ani X X

4 A.E. 12 ani X

5 B.L. 13 ani X

6 B.A. 11 ani X

7 B.C. 13 ani X

8 B.M. 12 ani X

9 C.A. 13 ani X

10 C.N. 13 ani X

11 C.C. 12 ani X X

12 C.O. 12 ani X

13 D.A. 12 ani X

14 D.M. 13 ani X

15 F.L. 10 ani X X

16 F.D. 13 ani X

17 G.R. 13 ani X X

18 G.D. 13 ani X X

19 I.A. 12 ani X

20 I.L. 13 ani X

21 I.C. 13 ani X

22 J.D. 10 ani X

23 L.M. 13 ani X

24 L.N. 13 ani X X

25 M.A. 12 ani X

26 N.M. 13 ani X

27 N.D. 13 ani X

28 O.E. 13 ani

29 O.C. 12 ani X X

30 P.A. 13 ani X

31 R.D. 13 ani X

32 R.C. 12 ani X

33 R.S. 13 ani X X

34 S.L. 13 ani X

35 S.A. 13 ani X

36 T.L. 11 ani X X

37 T.F. 13 ani X

38 T.N. 13 ani X

39 U.A. 13 ani X X

40 Z.A. 13 ani X

Legendă : Rândurile colorate în gri reprezintă fetele iar cele albe băieții.

Anexa 5

Tabel de rezultate obținute ,Scara pentru depistarea abuzului și traumei,, – lot experimental, după aplicarea programului

1 A.M. 13 ani – X

2 A.C 11 ani –

3 A.D. 12 ani – X

4 A.E. 12 ani X

5 B.L. 13 ani X

6 B.A. 11 ani –

7 B.C. 13 ani X

8 B.M. 12 ani –

9 C.A. 13 ani –

10 C.N. 13 ani X

11 C.C. 12 ani X X

12 C.O. 12 ani –

13 D.A. 12 ani X

14 D.M. 13 ani X

15 F.L. 10 ani – X

16 F.D. 13 ani X

17 G.R. 13 ani X –

18 G.D. 13 ani X –

19 I.A. 12 ani –

20 I.L. 13 ani X

21 I.C. 13 ani X

22 J.D. 10 ani –

23 L.M. 13 ani X

24 L.N. 13 ani X –

25 M.A. 12 ani X

26 N.M. 13 ani –

27 N.D. 13 ani X

28 O.E. 13 ani

29 O.C. 12 ani X X

30 P.A. 13 ani –

31 R.D. 13 ani X

32 R.C. 12 ani –

33 R.S. 13 ani X –

34 S.L. 13 ani X

35 S.A. 13 ani –

36 T.L. 11 ani – X

37 T.F. 13 ani –

38 T.N. 13 ani –

39 U.A. 13 ani – X

40 Z.A. 13 ani X

Legendă : Rândurile colorate în gri reprezintă fetele iar cele albe băieții. ,, -,, a dispărut respectiva formă de abuz.

Anexa 6

Tabel de rezultate obținute ,Scara pentru depistarea abuzului și traumei,, – lot martor, inainte de aplicarea programului.

1 A.D 13 ani X

2 A.I 13 ani

3 A.C. 13 ani X

4 A.O. 13 ani X

5 B.E. 13 ani X

6 B.N. 13 ani X

7 B.D. 13 ani X

8 B.M. 13 ani X X

9 C.E. 13 ani X

10 C.E 13 ani X

11 C.C. 13 ani X X

12 D.L. 13 ani X

13 D.N. 13 ani X X

14 D.C. 13 ani X

15 F.L. 13 ani X X

16 F.E. 13 ani X

17 G.R. 13 ani X X

18 G.D. 13 ani X X

19 I.A. 13 ani X

20 I.L. 13 ani X

21 I.C. 13 ani X

22 J.D. 13 ani X

23 L.F. 13 ani X

24 L.N. 13 ani X X

25 M.A. 12 ani X

26 N.M. 12 ani X

27 N.E. 12 ani X

28 O.E. 12 ani

29 O.C. 12 ani X X

30 P.A. 12 ani X

31 R.M. 12 ani X

32 R.C. 12 ani X

33 S.S. 12 ani X X

34 S.L. 12 ani X

35 S.E. 12 ani X

36 T.L. 12 ani X X

37 T.F. 12 ani X

38 T.N. 11 ani X

39 ZA. 11 ani X X

40 Z.I. 10 ani X X

Legendă : Rândurile colorate în gri reprezintă fetele iar cele albe băieții

Anexa 7

Tabel de rezultate obținute ,Scara pentru depistarea abuzului și traumei,, – lot martor, după aplicarea programului

1 A.D 13 ani X

2 A.I 13 ani

3 A.C. 13 ani X

4 A.O. 13 ani X

5 B.E. 13 ani X

6 B.N. 13 ani X

7 B.D. 13 ani –

8 B.M. 13 ani X –

9 C.E. 13 ani X

10 C.E 13 ani X

11 C.C. 13 ani X X

12 D.L. 13 ani X

13 D.N. 13 ani X X

14 D.C. 13 ani X

15 F.L. 13 ani X X

16 F.E. 13 ani X

17 G.R. 13 ani X

18 G.D. 13 ani X X

19 I.A. 13 ani X

20 I.L. 13 ani X

21 I.C. 13 ani X

22 J.D. 13 ani X

23 L.F. 13 ani X

24 L.N. 13 ani X X

25 M.A. 12 ani X

26 N.M. 12 ani –

27 N.E. 12 ani X

28 O.E. 12 ani

29 O.C. 12 ani X X

30 P.A. 12 ani X

31 R.M. 12 ani X

32 R.C. 12 ani X

33 S.S. 12 ani X X

34 S.L. 12 ani X

35 S.E. 12 ani X

36 T.L. 12 ani X X

37 T.F. 12 ani –

38 T.N. 11 ani X

39 ZA. 11 ani X X

40 Z.I. 10 ani X

Legendă : Răndurile colorate în gri reprezintă fetele iar cele albe băieții.

,, -,, a dispărut respectiva formă de abuz.