Elemente de Tactica Criminalistica la Organizarea Surprinderii In Flagrant

Aspecte introductive[1]

Noul Cod de procedură penală prevede regimul juridic al constatării infracțiunii flagrante[2], reglementează actele încheiate de unele organe de constatare[3] și instituie regulile procedurale privind măsurile ce se iau față de făptuitorul surprins în flagrant[4].

Infracțiunea flagrantă este definită ca fiind acea infracțiune descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire sau acea al cărei făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță națională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracțiune.

Organele cărora procedura penală le conferă dreptul și obligația de a constata infracțiunea flagrantă, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sunt:
a) organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b) organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.
d) comandanții navelor și aeronavelor, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor și pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave sau aeronave.

Organele constatatoare ale infracțiunii flagrante au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă.

În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecții ori precizări sau au de dat explicații cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligația de a le consemna în procesul-verbal.

În cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor, iar dacă făptuitorul a fost prins în aceste condiții, persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată, împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.

Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

Procesul-verbal încheiat de organele constatatoare constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrative.

CAPITOLUL I

Particularități ale constatării infracțiunii flagrante în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism

& 1. Infracțiunile contra securității naționale sunt susceptibile de a fi constatate în flagrant, împrejurare prin care se realizează una din modalitățile de sesizare a organelor judiciare, prevăzute de lege, alături de sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală (sau sesizare internă ori autosesizare).

În funcție de modalitatea faptică de comitere, în unele situații, infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism pot fi surprinse în flagrant, fie spontan, fie prin organizarea, de către organele de stat din domeniul securității naționale și/sau cele de urmărire penală, activității de surprindere în flagrant ori în faza actelor pregătitoare (în situația acelora care sunt incriminate) ori în faza de tentativă sau a consumării infracțiunii.

& 2. Importanța constatării infracțiunii flagrante constă, în primul rând, în împrejurarea că este de natură a conduce la împiedicarea consumării activității infracționale sau, după caz, la limitarea consecințelor faptelor comise.

În aceeași măsură surprinderea în flagrant are menirea de a asigura tragerea la răspundere penală a făptuitorilor amenințărilor la adresa securității naționale la un moment mult mai apropiat de cel al săvârșirii acțiunilor ce constituie elementul material al infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, constituindu-se într-un factor important de natură preventivă[5].

În situația faptelor care sunt constatate spontan este oferită posibilitatea cunoașterii mijloacelor și metodelor folosite de făptuitor, a locului și timpului săvârșirii infracțiunii, încă din faza inițială a cercetărilor, nemaifiind necesare alte activități pentru stabilirea acestora, ceea ce asigură celeritatea urmăririi penale în cauză, la economisirea de forță și timp în dezvăluirea activității infracționale. Atunci când manifestarea ilicită este săvârșită în participație, surprinderea în flagrant a unuia dintre făptuitori, constituie punctul de plecare în identificarea tuturor celor care au conlucrat la pregătirea și punerea în executare a hotărârii infracționale.

Pe de altă parte, importanța constatării infracțiunii flagrante în cazul amenințărilor la adresa securității naționale rezidă în chiar dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, și anume:
– dreptul oricărei persoane de a prinde pe făptuitor și a-l conduce în fața autorităților. Această posibilitate legală se coroborează perfect cu obligația legală a oricărei persoane de a denunța organelor de urmărire penală infracțiunile contra securității naționale, în caz contrar fiind autor al infracțiunii de nedenunțare;
– posibilitatea efectuării de percheziții corporale sau ale vehiculelor fără autorizarea judecătorului și de a reține corpurile delicte[6], iar în cazul navelor și aeronavelor aflate în afara porturilor sau aeroporturilor, dreptul comandanților de nave și aeronave de a efectua percheziții corporale asupra făptuitorului sau ale autovehiculelor și de verificarea lucrurilor pe care acesta le are cu sine[7], în cazul infracțiunilor săvârșite pe aceste nave sau aeronave.

De pildă, surprinderea unei persoane care efectuează fotografierea unui obiectiv militar secret inscripționat vizibil că are acest regim și că fotografierea este interzisă, de la bordul unei nave, îndrituie comandantul navei respective la luarea măsurilor susamintite; sau depistarea unei persoane care a instalat o bombă în curtea interioară a unei centrale atomo-electrice de importanță deosebită; ori surprinderea salariatului unei unități publice sau persoane juridice, pe timpul nopții, când accesul și prezența să erau interzise, în timp ce fotografiază planurile ori schițele unui utilaj, care au caracter secret de stat; sunt fapte care conferă celor care constată, drepturile sus-arătate;

– luarea măsurii prinderii făptuitorului și prezentarea acestuia, de îndată, autorităților competente împreună cu actele întocmite, corpurile delicte și celelalte mijloace materiale de probă (fotografii, casete audio, video).

& 3. Această modalitate de sesizare crează organelor judiciare avantaje, cum ar fi:
– iau la cunoștință, în timpul sau imediat după comiterea amenințării la adresa securității naționale, despre actul ilicit care urmează să se producă, se află în plină derulare sau imediat după producerea rezultatului socialmente periculos;
– au posibilitatea de a întreprinde imediat măsurile operative de întreruperea acțiunii infracționale, de evitarea sau diminuarea rezultatului vătămător, de reținere a făptuitorului și de prindere a celorlalți participanți;
– pot să-și orienteze și direcționeze activitățile de urmărire penală pentru documentarea tuturor manifestărilor infracționale, de administrarea operativă a probatoriului, de extindere a cercetărilor asupra tuturor participanților și în legătură cu faptele aflate în conexiune cu acțiunea finală, respectiv cea care a fost surprinsă în flagrant;
– este surprins actul exterior de conduită care se înscrie în latura obiectivă a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism;
– făptuitorul fiind surprins în timpul executării acțiunii sale, posibilitățile de tăgăduire devin excluse, iar ascultarea să nu mai presupune dificultăți din acest punct de vedere;[8]
– este decelat locul și timpul săvârșirii faptei nemaifiind necesare cercetări suplimentare sub acest aspect;
– sunt relevate metodele și mijloacele utilizate de făptuitor;
– oferă posibilitatea organelor judiciare să declanșeze măsuri operative, să își orienteze și organizeze acțiunile ulterioare în vederea documentării întregii activități infracționale, a stabilirii și identificării celorlalți participanți, a administrării celorlalte probe utile și concludente cauzei penale (constatări tehnico-științifice, expertize, percheziții, confruntări), a extinderii urmăririi penale. Primele informații obținute cu ocazia surprinderii în flagrant sunt de natură să orienteze organele de urmărire penală pentru extinderea cercetării locului faptei și în alte locuri, respectiv acolo unde s-a desfășurat activitatea infracțională în totul sau în parte;
– sunt relevate date de natură criminologică: cauzele, condițiile și împrejurările care au generat și favorizat comiterea infracțiunii contra securității naționale, luarea pentru viitor de măsuri preventive.

Organele judiciare sesizate într-o astfel de modalitate – indiferent de împrejurarea că sunt cele competente de instrumentarea cauzelor penale privind infracțiuni contra securității naționale ori acte de teorism sau nu[9] – vor lua măsurile necesare pentru a împiedica dispariția făptuitorului, vor proceda de îndată la percheziționarea amănunțită corporală, a obiectelor de îmbrăcăminte, a obiectelor aflate asupra făptuitorului, a autovehiculului, identificarea armelor, munițiilor, explozibililor etc., toate aceste aspecte trebuind să fie consemnate detaliat în procesul verbal, potrivit regulilor procedurale. Se va avea în vedere conservarea corpurilor delicte, atunci când este cazul, apelându-se la specialiști, experți în domeniu.

& 4. Constatarea infracțiunii flagrante în cazul infracțiunilor contra securității naționale sau acte de teorism poate să aibe loc în următoarele modalități:
– spontan, cu prilejul exercitării unor atribuții de serviciu (personalul de pază, conducătorii unităților publice, personalul de supraveghere și control din cadrul aceleași unități, agenți constatatori din cei prevăzuți de codul de procedură penală, organele prevăzute de același cod, lucrători din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, alte organe de ordine publică și organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale);
– prin organizarea surprinderii în flagrant a făptuitorului de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, singure, sau în conlucrare cu organul de urmărire penală.

După cum este cunoscut, unele din infracțiunile contra securității naționale ori actele de terorism au o derulare în timp, de la momentul inițial al exteriorizării hotărârii infracționale, când se produc sau procură mijloace ori instrumente ori se iau măsuri în vederea comiterii infracțiunii, la faza de tentativă și până la momentul consumării ori epuizării activității infracționale[10].

În tot acest interval activitățile ilicite pot să fie surprinse în timpul derulării lor, indiferent de împrejurarea că agentul constatator dimensionează sau nu întregul ansamblu al manifestărilor ilicite. Desigur, situația concretă percepută poate să confere însă agentului constatator imaginea stării de pericol ce se crează prin acțiunea făptuitorului, ceea ce îl determină la aprecierea necesității intervenției prompte, a înlăturării stării de pericol, a stăvilirii acțiunii ilicite, a prinderii făptuitorului și aducerea acestuia în fața autorităților competente.

CAPITOLUL II

Constatarea spontană a infracțiuni flagrante contra securității naționale și actelor de terorism

& 1. Subiecți care pot surprinde în flagrant comiterea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism

1.1. orice persoană[11]

Potrivit codului de procedură penală, orice persoană poate prinde pe făptuitor și să-l conducă înaintea autorității în situațiile descrise ca fiind flagrante. Posibilitatea surprinderii în flagrant în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșirea unei infracțiuni privind securitatea națională se îmbină și întrepătrunde cu obligația care incumbă oricărei persoane în legătură cu infracțiunile în discuție, de a denunța de îndată organelor judiciare astfel de manifestări ilicite[12].

Observarea de către orice persoană, a unor fapte, împrejurări, situații prin care se aduce atingere valorilor fundamentale ale statului menținerii ordinii de drept, a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, elemente care sintetizează ceea ce se înțelege prin securitatea națională, este de natură a sensibiliza pe observator și a-l conduce la adoptarea unei atitudini civice, dar și obligații legale, de a zăgăzui acțiunile ilicite și de a-l prinde pe făptuitor predându-l organelor abilitate.

Astfel, surprinderea unui grup de persoane care instalează unui pachet suspect, ce poate fi un dispozitiv explozibil improvizat, lângă gardul împrejmuitor al reședinței președintelui statului sau observarea de către un taximetrist a faptului că pasagerii pe care îi transportă la comandă spre un aeroport internațional au asupra lor arme militare ori observarea că din grupul de vizitatori ai unei centrale atomo-electrice, două persoane se desprind de grup și fotografiază în zone interzise semnalizate în acest sens sau perceperea auditivă a unei conversații de la un telefon public din care rezultă că persoana auzită amenință cu explodarea iminentă a unei bombe, reprezintă împrejurări care sunt de natură a determina pe cei care remarcă astfel de acțiuni să aibă manifestarea ofensivă de a reacționa fie prin prinderea și imobilizarea făptuitorilor, fie prin atenționarea celei mai apropiate autorități, fie prin alertarea și solicitarea sprijinului unei alte persoane în vederea întreruperii acțiunilor ilicite. Sau, dacă pe un aeroport internațional, un cetățean oarecare remarcă faptul că un individ este înarmat și la discuția telefonică de la un post public amenință turnul de control cu declanșarea unei bombe aflată la bordul unui avion care decolează, situația de fapt îl îndrituie la a proceda la imobilizarea persoanei în cauză și predarea acesteia autorităților aeroportuare. La fel, surprinderea momentului în care, pe traseul parcurs de o coloană oficială în care se află reprezentantul unui stat străin, a fost depusă un dispoyitiv exploziv, este de natură a-l determina pe observator să ia măsuri imediate de alertare a organelor de jandarmerie, poliție sau S.P.P., care asigură securitatea traseului și, eventual, de imobilizare a autorului manifestării. În aceeași măsură, remarcarea împrejurării că, la fereastra unui imobil înalt amplasat într-o zonă apropiată de zona care are loc discursul în aer liber a președintelui statului, se află montată o armă cu lunetă, reprezintă temeiul pentru ca observatorul să încunoștiințeze autoritățile și să-l oprească pe făptuitor de la acțiunea de atentat.

În astfel de situații, organele judiciare sesizate, vor întocmi proces verbal de constatarea infracțiunii flagrante, declanșând cercetările care se impun.

1.2. Personalul de pază, supraveghere și control ori de conducere din unitățile de interes public

În vederea realizării securității naționale, ministerele, toate celelalte organe ale statului, organizațiile din sectoarele public sau privat au obligația să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind securitatea națională în domeniile în care își desfășoară activitatea sau în problemele de care se ocupă[13], iar instituțiile, organele și organizațiile deținătoare de secrete de stat, întocmesc programe proprii de prevenire a scurgerii de informații cu caracter secret[14].

Prin lege[15] au fost instaurate reguli obligatorii clare și exacte în legătură cu organizarea protecției informațiilor cu caracter secret de stat[16]. În acest sens, unele din unitățile de interes public, dar și celelalte persoane juridice care dețin acte, documente ori înscrisuri cu caracter secret de stat sau au în funcțiune mașini, instalații, utilaje care se înscriu în regim de secretizare și-au organizat un sistem propriu de pază, supraveghere și control (cu angajați proprii) sau au recurs la prestațiile de servicii ale unor societăți specializate[17]. Locurile în care sunt depuse actele, documentele, înscrisurile sau unde sunt amplasate mașinile, instalațiile, utilajele care sunt supuse secretizării ori care prezintă importanță pentru securitatea națională sunt protejate prin instalații electronice, prin mijloace tehnice de înaltă performanță, camere de luat vederi, ascunse sau la vedere, sistem de alarmă, paznici înarmați, sistem de supraveghere electronică a accesului, cifruri, sisteme parolate etc.

În pofida măsurilor de protecție luate, organizații de spionaj, agenți, uneori chiar state, diferite organisme direct interesate de a obține informații cu caracter secret reușesc penetrarea sistemelor constituite.

Acțiunile de culegere de informații, de sustragere de documente secrete de stat, fotografierea în secret a unor schițe, proiecte, a unor utilaje ori instalații sau doar a unor piese componente și alte activități similare, care se circumscriu amenințărilor la adresa securității naționale, sunt susceptibile de a fi surprinse în flagrant de personalul de pază și supraveghere.

În perioada cât a funcționat ca director al U.M. Cugir, B.F. i-a solicitat martorului J.B., directorul SC “Overland Security Sistems” SRL să monteze un sistem separat se supraveghere audio-video de interior, mascat la care să aibă numai el acces, în condițiile excluderii dispeceratului general al uzinei. În luna iulie 1997, într-o după-amiază, B.F., profitând de împrejurarea că era o zi nelucrătoare, împreună cu S.V. – șeful biroului administrativ al U.M. Cugir, au pătruns în biroul noului director al unității, de unde au luat mai multe documente cu caracter secret de stat și de serviciu. La plecarea din incinta unității, au fost opriți de paznicii de serviciu care, observând cantitatea mare de documente din cele două pungi, au devenit suspicioși și le-au interzis să le scoată din unitate, depozitând toate pungile în cabina lor. Paznicii S.I și P.N. au sesizat organele de poliție, care au constatat fapta și au dispus depozitarea pungilor cu documente în biroul anexă, ce a fost sigilat în vederea examinării și inventarierii ulterioare a documentelor de către specialiști.

O comisie de specialiști ai Regiei Autonome de Tehnică Militară, București a procedat la analizarea documentelor constatând că 22 dintre acestea au caracter de secret de stat sau secret de serviciu. Cu ocazia cercetării la fața locului, efectuată ulterior, s-a constatat că sistemul separat de supraveghere audio-video instalat în diferite încăperi, din dispoziția lui B.F., era în stare de funcționare, putând fi folosit în orice moment. Acest aspect a fost confirmat prin declarația martorului C.C.G. care a instalat sistemul în cauză. Așa cum rezultă din adresele RATMIL București și Serviciul Român de Informații, B.F. a ordonat instalarea acestui sistem de supraveghere audio-video, aflat la dispoziția sa exclusivă, fără a avea aprobările legale necesare. În încăperile supravegheate de inculpat s-au derulat numeroase activități cum ar fi: ședințele consiliului de conducere, ședințele de negociere cu sindicatul și comisiile paritare, ședințe de lucru ale comisiei de control a Curții de conturi, ședințe ale comisiei de control din cadrul “RATMIL” București și Ministerul Industriilor, Administrația Financiară Alba Iulia, Poliției, întâlniri cu delegați din străinătate (exemplu, firma Mercedes).

Surprinderea spontană în flagrant a numitului B.F. realizată de cei doi paznici a fost urmată de încunoștințarea organelor de poliție, ce au întocmit procesul verbal de constatare a flagrantului, care, dată fiind competența de efectuare a urmăririi penale, a fost remis procurorului competent. În continuare s-a realizat consultarea de specialiști și obținerea de relații oficiale și, nu în ultimul rând, cercetarea locului faptei, ce au fost de natură să contureze întreaga acțiune infracțională a inculpatului B.F. care a fost condamnat pentru infracțiunea de desfășurarea unor activități care pun în pericol siguranța națională[18].

1.3. Organele de ordine publică (aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, între care cele mai cunoscute sunt Poliția și Jandarmeria, dar pot fi și altele, ca de exemplu, poliția locală[19]) și organele de siguranță națională (lucrătorii și agenții Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază) și organele prevăzute de art. 61 și 62 din codul de procedură penală

Constatarea spontană a surprinderii în flagrant a unui sau mai multor făptuitori a căror acțiuni reprezintă amenințări la adresa securității naționale de către lucrătorii din organele de ordine publică și siguranță națională (poliție, jandarmerie, ai S.R.I.-ului, sau S.P.P.-ului) este posibilă prin activitatea permanentă și continuă pe care aceștia o desfășoară în virtutea atribuțiilor de serviciu stabilite potrivit legii[20].

1.3.1. Avantajul constatării spontane a unei amenințări la adresa securității naționale de organele de ordine publică și siguranță națională rezidă în următoarele:
– datorită profesionalismului și specializării în domeniu, aceste organe sunt în măsură să acționeze rapid în vederea înlăturării unor eventuale pericole ulterioare și în același timp pentru prinderea, imobilizarea făptuitorilor, a reținerii mijloacelor materiale de probă și predarea acestora organului de urmărire penală competent.

Așa s-a întâmplat în dimineața zilei de 4 decembrie 1984, când A.S. al M., consilier la Ambasada Regatului Hasemit al Iordaniei la București, a ieșit din Hotelul „București” împreună cu fiul său, minor, îndreptându-se spre parcarea din fața hotelului. La apropierea de autoturismul personal, acesta a fost ucis, cu trei proiectile trase cu pistoletul de către cetățeanul palestinian Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh, care a fost imediat imobilizat de o patrulă de poliție aflată în zonă. A fost anunțat de îndată procurorul militar, care la 15 minute după comiterea atentatului contra reprezentantului statului străin, a și procedat la ascultarea făptuitorului, care a declarat că a executat acțiunea din însărcinarea organizației „Septembrie Negru”[21];

– obținerea de dovezi irefutabile ale faptei comise, care paralizează orice încercare de negare a săvârșirii infracțiunii;
– derularea activităților de urmărire penală începând de la constatare, sesizare a organelor de anchetă competente, administrarea probatoriului, posibilitatea de stabilire a întregii activități infracționale (de la luarea hotărârii până la materializarea acesteia), de identificare a tuturor participanților, de stabilire a mobilului și scopului acțiunii ilicite, clarificarea locului și timpului săvârșirii faptei, a mijloacelor, metodelor și tehnicilor utilizate, are loc extrem de operativ, ceea ce corespunde principiului celerității efectuării urmăririi penale;
– se oferă posibilități ample de orientare a activităților informativ-operative, preventive în ceea ce privește realizarea securității naționale pe problematica ivită;
– nu în ultimul rând, se decelează aspecte de ordin criminologic.

1.3.2. Actul de constatare întocmit de cadrele Serviciului Român de Informații, al Serviciului de Protecție și Pază sau din Ministerul Afacerilor Interne ori cele ce aparțin organelor constatatoare prevăzute în codul de procedură penală, care au surprins în flagrant un făptuitor constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și va trebui să cuprindă, pe lângă datele prevăzute de codul de procedură penală, tot ceea ce agenții au constatat cu privire la fapta săvârșită, respectiv: datele de stare civilă, domiciliul, calitatea persoanei (persoanelor) surprinse în flagrant; locul și timpul (data, ora) unde s-a realizat surprinderea în flagrant; activitățile care au fost surprinse, descrise detaliat; obiectele, instrumentele, armele, înscrisurile care se află asupra persoanei (persoanelor) respective; explicațiile persoanei (persoanelor) în cauză în legătură cu activitățile desfășurate în momentul surprinderii în flagrant; martorii oculari cu datele de stare civilă și domiciliul; declarațiile acestora; măsurile luate de organul constatator; orice alte date de natură să lămurească împrejurările comiterii faptei[22].

Actul de constatare va fi însoțit de fotografii, casete audio-video, filme care au fost realizate cu ocazia surprinderii în flagrant și va fi predat împreună cu făptuitorul imediat organului de urmărire penală competent.

În situația în care un alt organ judiciar decât cel căruia îi revine potrivit legii competența de efectuarea urmăririi penale ori un organ de cercetare penală constată infracțiunea flagrantă contra securității naționale, acesta va proceda la constatarea infracțiunii, va întocmi actul de constatare, va reține pe făptuitor, și corpurile delicte, și le va depune de îndată organului de urmărire penală competent[23].

După redactarea procesului verbal, organul de urmărire penală are obligația de a-l citi făptuitorului și celorlalte persoane care au dat declarații, li se va învedera dreptul pe care îl au de a-și completa declarațiile inițiale ori de a face obiecții. Procesul verbal respectiv va fi semnat de toate persoanele prezente. Actul de constatare a infracțiunii flagrante constituie mijloc de probă[24].

CAPITOLUL III

Elemente de tactică criminalistică la organizarea surprinderii în flagrant

§ 1. Importanța organizării surprinderii în flagrant

Unele dintre infracțiunile contra securității naționale sunt susceptibile de a fi surprinse în flagrant, prin organizarea de către organele de stat din domeniul securității naționale și cele de urmărire penală a acestei activități fie în faza actelor pregătitoare (cele care sunt incriminate), fie în faza de tentativă sau a consumării infracțiunii.

1.1. Importanța organizării surprinderii în flagrant, în situația infracțiunilor în discuție, rezidă în următoarele aspecte:
– duce, după caz, la împiedicarea consumării activității infracționale sau la limitarea consecințelor faptei comise. Demersurile infracționale la adresa securității naționale sunt stăvilite, zăgăzuite prin intervenția organelor de urmărire penală;
– are menirea de a demasca făptuitorul și acțiunile sale ilicite, asigurându-se în acest fel tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment mult apropiat de conceperea și punerea în executare a manifestării ilicite constând în amenințarea la adresa securității naționale;
– se realizează un important moment de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului educativ al tratamentului judiciar aplicat (sancțiunile penale);
– încununează “activitățile specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale întreprinse în cauză, putându-se afirma că realizarea surprinderii în flagrant reprezintă coroana muncii informativ-operative desfășurate față de persoanele vizate (țintă) și faptele acestora;
– se îmbină, întrepătrund și complinesc mijloacele,metodele specifice[25] și procedeele investigative[26], ambele categorii din panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cu procedeele probatorii prevăzute de codul de procedură penală, asigurându-se transformarea datelor, indiciilor și informațiilor obținute prin derularea activității informativ-operative, în probe și mijloace de probă, ce profită activității de urmărire penală și judecată;
– creează posibilitatea utilizării metodelor speciale de supraveghere sau cercetare[27], în condițiile autorizării, pe o durată de maximum 48 de ore, de către procuror, precum și a folosirii acestora, respectiv a supravegherii tehnice[28], utilizarea, de îndată, a altor metode speciale de cercetare precum și a unor procedee probatorii clasice[29], față de toate persoanele implicate, chiar dacă acestea sunt beneficiarele unor imunități, aceste posibilități fiind determinate de situația de urgență, pe care o reprezintă surprinderea în flagrant;
– organizarea surprinderii în flagrant este de natură a constitui punctul de plecare al investigației penale pentru identificarea tuturor celor care au conlucrat la pregătirea și punerea în executare a rezoluției infracționale vizând amenințări la adresa securității naționale;
– creează posibilitatea efectuării imediate a percheziției corporale, a tuturor persoanelor implicate, chiar dacă acestea sunt beneficiarele unor imunități, precum și a cercetării la fața locului, acolo unde se impune, la locul comiterii faptei;
– în anumite împrejurări, organizarea surprinderii în flagrant a făptuitorilor în momentul săvârșirii uneia din acțiunile ce constituie latura obiectivă a infracțiunii, este unica modalitate de dovedire a existenței infracțiunii și a vinovăției acestora;
– datorită împrejurării că la infracțiunile contra securității naționale sunt încriminate și actele pregătitoare, organizarea surprinderii în flagrant, mai precis alegerea momentului acestei organizări, este de natură a avea o contribuție decisivă în ce privește încadrarea juridică ce urmează a se stabili faptei săvârșite, dar și tratamentului judiciar acordat mai ales atunci când fapta este săvârșită de o persoană ce se bucură de imunitate de jurisdicție.

1.2. Necesitatea organizării surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor în discuție este determinată de mai multe împrejurări:
– eliminarea unor riscuri care pot surveni în situația adoptării, de către organele de stat abilitate în domeniul securității naționale sau a organelor de urmărire penală, a unei atitudini pasive și de neintervenție în momentul care, din punct de vedere operativ, se decelează a fi cel mai optim.

Aceste riscuri pot consta în: trecerea – legală ori ilegală – peste frontieră a făptuitorului (ilor) sau transportarea peste frontieră a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracțiunii; distrugerea, degradarea, alterarea, pentru a nu fi examinat, expertizat, ridicat și folosit în cursul procesului penal ca mijloc material de probă sau corp delict, a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracțiunii; ascunderea sau transmiterea unei alte persoane, necunoscute de organele de investigație, a unor bunuri, valori, sume de bani primite ca urmare a săvârșirii infracțiunii; pierderea momentului operativ eclatant pentru diagnosticarea juridică corectă a acțiunilor ilicite; dispariția și sustragerea de la urmărirea penală a făptuitorilor; oferirea posibilității făptuitorului de a-și constitui un alibi, dar și orice alte argumente care să le invoce în cazul punerii sub învinuire sau inculpare; lipsa posibilității efectuării percheziției corporale ori la domiciliu la momentul optim pentru descoperirea mijloacelor materiale de probă; crearea posibilității infractorului de a acționa prin mijloace violente, utilizarea unor arme, mijloace de distrugere în masă etc. (în cazul unor acte teroriste vizând siguranța națională, a infracțiunilor contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, acte de diversiune, subminarea puterii de stat); consumarea cu efecte reale, periculoase pentru siguranța națională, a acțiunilor ilicite de pericol;
– acumularea cantitativă de informații obținute de organele de informații în legătură cu fapte, situații, împrejurări și persoane, ce converg indubitabil către aprecierea că se prefigurează o amenințare la adresa securității naționale, asociată sau nu cu demersul investigației realizat împreună cu organele de urmărire penală (acolo unde s-a produs această conlucrare), determină necesar, obiectiv și oportun trecerea la saltul calitativ al finalizării activității, prin organizarea surprinderii în flagrant a manifestării ilicite care vizează siguranța națională;
– existența iminentă a realizării amenințării la adresa securității naționale, prin posibilitatea certă a producerii unor urmări socialmente periculoase consecutive acțiunilor ilicite ale făptuitorului (ilor).

1.3. Posibilitatea organizării surprinderii în flagrant a săvârșirii uneia dintre infracțiunile contra securității naționale este configurată de următoarele:
– situația în care unii dintre făptuitori se prezintă în fața autorităților (organe de stat din domeniul securității naționale sau organe judiciare) și denunță[30] pe ceilalți făptuitori și faptele comise până în acel moment;
– informațiile obținute urmare a “activității specifice”, până la momentul ales pentru organizarea și surprinderea în flagrant, se constituie într-o bancă de date care, asociate cu orice alte informații despre cazul concret, indică drept necesară și oportună organizarea surprinderii în flagrant (date obținute de la rețeaua informativă, din interceptarea comunicațiilor).

Situațiile de fapt concrete, în care organizarea surprinderii în flagrant este posibilă, depind de o serie de împrejurări care sunt particulare fiecărui caz concret investigat, avându-se în vedere, în acest sens, multiplele și variatele modalități normative de comitere a infracțiunilor contra siguranței statului, dar mai ales modalitățile faptice de săvârșire a acestora, și, în acest context, a multitudinii de acțiuni care intră în conținutul laturii obiective a fiecărei informații în parte.

1.4. Practica în materie și tactica criminalistică au impus cel puțin două reguli generale aplicabile organizării surprinderii în flagrant și anume:
– trebuie să se recurgă la această activitate numai în situația când nu există o altă modalitate pentru întreruperea manifestării ilicite aflată în plină derulare, fiind interzis ca organele de stat implicate să determine o persoană să săvârșească sau să continue comiterea unei fapte penale, în scopul obținerii unor probe de vinovăție (art. 68 alin. 2 din codul de procedură penală);
– momentul intervenției organelor care organizează surprinderea în flagrant să se situeze în timp după ce făptuitorul a executat cel puțin una din acțiunile ce formează elementul material al infracțiunii, încriminată ca modalitate normativă de săvârșire a amenințării la adresa securității naționale[31].

Ori de câte ori există posibilitatea prevenirii producerii unor consecințe nefaste (în cazul infracțiunilor de rezultat din categoria celor în discuție: atentatul care pune în pericol siguranța statului; subminarea puterii de stat; actele de diversiune; complotul; infracțiunile contra persoanelor care se bucură de protecție internațională; acte teroriste); dar și în cazul altor infracțiuni contra securității naționale, organele de informații și cele de urmărire penală au obligația de a lua toate măsurile pentru a împiedica săvârșirea faptelor cauzatoare de astfel de consecințe, munca de prevenire fiind o latură fundamentală a activității lor.

Mutatis mutandis, între a zăgăzui, stăvili, întrerupe o acțiune ilicită care este cauza unui efect letal, dezastruos, distrugător și organizarea surprinderii în flagrant, în condițiile în care există și riscul pierderii de sub control a acțiunii ilicite realizate de făptuitor (cum ar fi, de exemplu, intervenția defectuoasă sau tardivă a organelor de investigație, în cazul unui act terorist asupra clădirii unei ambasade și realizarea producerii deflagrației cu urmări letale și distrugătoare), se va alege varianta stopării și întreruperii manifestărilor ilicite, în pofida organizării surprinderii în flagrant.

De aici decurge prioritatea intervenției prompte a forțelor operative din cadrul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale (brigada antiteroristă a S.R.I., forțele de intervenție ale organelor S.P.P. sau M.A.I.) în pofida demersurilor strict procedurale, în astfel de situații constatările unităților de intervenție constituind actul de sesizare pentru organele de urmărire penală.

Din perspectiva celei de a doua reguli generale arătată mai sus, atunci când derularea manifestărilor ilicite permite și nu există alte riscuri, iar întreaga desfășurare a acțiunilor făptuitorilor se află sub control, organele de investigație pot lăsa, și este chiar indicat a proceda așa, ca lucrurile să curgă potrivit dorinței și actelor exterioare de conduită ale făptuitorului, iar surprinderea în flagrant să se realizeze când cel puțin una din acțiunile care intră în elementul material al modalității normative a infracțiunii este consumată.

1.4. Situațiile de fapt în care este preferabilă organizarea surprinderii în flagrant, în cazul infracțiunilor contra securității naționale pot fi:
– transmiterea secretelor de stat unui agent al unei puteri străine prin întâlnirea directă, într-un local, la locul de muncă, la domiciliul unei persoane care deține acel secret urmare sustragerii din locul unde se afla, acțiune cunoscută și aflată sub supravegherea operativă a organelor de informații; întâlnirea poate avea loc și într-un spațiu deschis cum ar fi un parc, o grădină, o terasă, la frontieră etc.

Asemenea infracțiuni se circumscriu infracțiunilor de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, spionaj, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională.

În 31 ianuarie 1989, cunoscându-se – din activitatea de supraveghere operativă – că urmează să aibă întâlnire cu un agent al unei puteri străine, M.R., director adjunct al Direcției America de Nord din Ministerul Afacerilor Externe al României, a fost surprins în flagrant în timp ce se îndrepta spre reședința ambasadorului SUA din București, unde avea loc o acțiune protocolară, având asupra sa documente conținând informații referitoare la întâlnirea unor experți din statele membre ale Tratatului de la Varșovia, pe spatele cărora scrisese de mână aprecieri privind situația din țară (rolul nefast al cultului personalității, arestarea unui grup de la cotidianul “România liberă” etc.). M.R. se afla în supravegherea organelor de informații care stabiliseră prin “mijloace specifice” că, timp de circa 14 ani (perioada 1974-1985), cu intenție, a furnizat date, informații și documente integrale având caracter secret și strict secret, cunoscute în virtutea atribuțiilor de serviciu, pe care le-a transmis serviciului american de informații. CIA îl recrutase pe când se afla în misiune permanentă la Ambasada Româna din Washington[32].

Organizarea surprinderii în flagrant a momentului tradițiunii (predării-primirii) secretului de stat creează avantajul că sunt depistați ambii făptuitori, cu corpul delict asupra lor, astfel că reușita demascării lor este evidentă;
– surprinderea făptuitorului în momentul în care își instalează arma performantă, cu lunetă, la fereastra de la etajul unei clădiri amplasată la o oarecare distanță de locul unde se află estrada pe care o persoană care îndeplinește o activitate importantă de stat (exemplu: președintele țării, primul ministru, parlamentar european sau indigen etc.), ori altă activitate publică (exemplu: președintele partidului politic de opoziție, președintele unei mari corporații sindicale etc.), urmează să susțină o alocuțiune în fața unei adunări populare, în condițiile în care întreaga manifestare ilicită (procurarea armei, pregătiri pentru alegerea locului optim de executare a tragerii etc.) a făptuitorului a fost urmărită și supravegheată, iar acțiunile sale se află sub controlul organelor de informații.

Astfel de manifestări ilicite pot constitui infracțiunile de atentat care pune în pericol securitatea națională ori contra persoanelor care se bucură de protecție internațională;
– în momentul în care un grup de mai multe persoane s-au adunat într-un loc izolat la marginea unei localități, pentru a le fi distribuite, potrivit unei înțelegeri anterioare: arme, muniții, mijloace de transport, hărți cu planuri de acțiune; și ca să li se traseze ultimile sarcini, în vederea atacării sediilor centrale ale principalelor instituții ale statului, toate cu scopul înlăturării puterii de stat aflată la conducerea statului, atunci când acțiunile ilicite ale unora dintre complotiști erau cunoscute, urmărite și supravegheate de organul de informații.

Acțiunile de acest gen îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale ori la regimul armelor și munițiilor;
– când pregătirile pentru un atac terorist împotriva reprezentanților unui stat străin la sediul misiunii diplomatice a acelui stat au fost terminate, urmând a se declanșa acțiunea teroristă, împrejurări pe care organele de stat din domeniul securității naționale le cunoșteau din “activitățile specifice” întreprinse.

Înșiruirea exemplificativă poate continua prin vizarea oricăreia din acțiunile mai mult sau mai puțin izolate, care se subsumează elementului material, ce constituie modalitatea normativă încriminată a vreuneia dintre infracțiunile contra securității naționale ori acte teroriste.

În derularea fiecărui caz concret investigat, funcție de particularitățile acestuia există un moment optim care poate fi ales pentru organizarea, declanșarea și realizarea surprinderii în flagrant a făptuitorului amenințării la adresa securității naționale, cu condiția îndeplinirii regulilor tactice instituite în legătură cu această activitate.

Organizarea surprinderii în flagrant, în general, și în particular în situația infracțiunilor în discuție presupune anumite activități preliminare constatării infracțiunii flagrante, care se constituie în reguli tactice care se impun a fi respectate.

1.5. Tempestivitatea organizării surprinderii în flagrant

Pregătirea organizării surprinderii în flagrant se situează, din perspectiva procesului penal, între momentul în care, la cunoștința organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și/sau organelor de urmărire penală, există date, indicii și informații în legătură cu derularea unei activități ilicite ce vizează securitatea națională și cu privire la persoana/ele care o desfășoară, dar înainte ca persoana/ele respectivă/e să fi dobândit calitatea de subiect procesual (de suspect) și înainte de a se fi dispus începerea urmăririi penale sau să se fi pus în mișcare acțiunea penală, în cauza respectivă și față de persoanele respective, care în momentul premergător realizării flagrantului are calitatea de făptuitor/i.

Momentul organizării constatării infracțiunii flagrante este concomitent cu momentul sesizării (reprezintă sesizarea din oficiu) organelor de urmărire penală și cu momentul dispunerii începerii urmăririi penale, moment din care organele de urmărire penală strâng și administrează probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului[33],

1.6. Subiecții oficiali ai organizării surprinderii în flagrant pot fi:
– în exclusivitate organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale[34], situație în care posibilitățile legal procedurale ale acestora, pentru activitatea ce premerge organizării surprinderii în flagrant, se reduc la mijloacele și metodele specifice și procedeele investigative prevăzute de art. 122 alin. 2 combinat cu art. 127 din Legea nr. 51/1991[35], la care se adaugă prevederile procedural penale specifice constatării infracțiunii flagrante,
– organele de urmărire penală, singure sau cu sprijinul organelor de cercetare penală, situație în care la pregătirea activității sunt utilizabile doar metodele speciale de supraveghere și cercetare, precum și procedeele probatorii enunțate de codul de procedură penală,
– organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în strânsă colaborare și conlucrare, cu organele de urmărire penală, împrejurare în care, pentru pregătirea organizării surprinderii în flagrant, există posibilitatea legală de a fi utilizate atât mijloacele și metodele specifice și procedeele investigative prevăzute de art. 122 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, cât și întreaga paletă de metode speciale de supraveghere și cercetare și celelalte procedee probatorii enunțate de codul de procedură penală, astfel că se manifestă o întrepătrundere, interferență și continuitate între datele, informațiile și indiciile obținute din folosirea unor categorii de mijloace, metode și procedee investigative specifice organelor de stat răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cu elementele de fapt rezultate din utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de codul de procedură penală, realizându-se transformarea în probe și mijloace de probă a elementelor indiciale obținute din activitatea specifică[36], ceea ce conduce la concluzia că această situație este ideală pentru organizarea surprinderii în flagrant și realizarea obiectului urmăririi penale.

1.7. Condițiile de îndeplinit pentru a se putea organiza surprinderea în flagrant

1.7.1. Condiții legale negative
– La momentul organizării surprinderii în flagrant să nu existe formulată deja vreo sesizare a organelor de urmărire penală prin plângere, denunț sau sesizare făcută de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane,
– Să nu fie deja dispusă începerea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de făptuitorul/ii vizat/ți și fapta/ele vizate de acțiunea de pregătire a organizării surprinderii în flagrant.

1.7.2. Condiții legale pozitive
– Să se respecte „principiul loialității administrării probelor”,
– Să se respecte prevederile art. 102 din c.p.p. referitoare la „excluderea probelor obținute ilegal”.

1.7.3. Condiții tactice criminalistice
– Să existe o acumulare cantitativă de informații, obținute de organele de informații, în legătură cu fapte, situații, împrejurări și persoane, ce converg indubitabil către aprecierea că se prefigurează o amenințare la adresa securității naționale și determină necesar, obiectiv și oportun trecerea la saltul calitativ al finalizării activității investigativ operative, prin organizarea surprinderii în flagrant a manifestării ilicite care vizează securitatea națională, ceea ce înseamnă sfârșitul investigației informativ-operative și debutul investigației penale;
– existența iminentă a realizării amenințării la adresa securității naționale, adică obiectivarea posibilității certe a producerii unor urmări socialmente periculoase, consecutive acțiunilor ilicite ale făptuitorului(ilor).

§ 2. Activitățile preliminare realizării surprinderii în flagrant

a) Stabilirea necesității și oportunității surprinderii în flagrant

Derularea manifestării ilicite de către făptuitor parcurge mai multe etape de la luarea hotărârii infracționale, punerea acesteia în executare – acte pregătitoare, tentativa, consumarea și epuizarea ei. Atunci când organele de informații exercită urmărirea și supravegherea operativă a manifestărilor ilicite concrete, prin “activitatea specifică” și/sau când se efectuează și verificări preliminare în legătură cu acestea, împreună sau nu cu organele de urmărire penală, dar în mod obișnuit sub supravegherea lor, se acumulează date, indicii și informații în legătură cu activitățile ilicite în derulare, care, fiind supuse permanent procesului de analizare și evaluare, ating la un moment dat un prag al cunoașterii sau o intensitate accentuată a momentelor operative, ce converg către concluzia că devine imperios necesară (stringentă și oportună) luarea deciziei de curmare activităților amenințătoare la adresa securității naționale.

Așa a fost cazul merceologului G.M. de la o ]ntreprindere de importat produse chimice din București, care se afla în supravegherea informativă a fostelor organe de securitate datorită relațiilor în care se anturase cu reprezentantul unei firme străine, K.W. Activitățile specifice derulate cu referire la ținta G.M. au relevat că numitul K.W. i-a cerut merceologului să-i furnizeze date orientative despre concurență, intențiile și posibilitățile partenerului de afaceri, deci ale ]ntreprinderii de produse chimice românești, date cu caracter secret privind necesitățile de schimb ale întreprinderii, ofertele făcute de alte firme, prețuri, condiții de livrare, hotărâri privind importul de produse, reduceri sau majorări de plan, plafoane valutare etc. Într-una din zile informatorul (sursa informativă), plantat pe lângă G.M. de organele de informații, a înștiințat aceste organe că, merceologul G.M. va preda în cursul acelei zile lui K.W. o notă cu aprobarea rezolutivă a Ministerului Comerțului Exterior, privind importul de produse de la firma reprezentantului în decursul unui an, cu motivarea necesităților, cifra fondului valutar, cantitățile și sortimentele, ceea ce a determinat organele de informații să realizeze surprinderea în flagrant a merceologului și reprezentantului firmei străine K.W. Dacă s-ar fi produs transmiterea documentului respectiv, patronii lui K.W. puteau să-și susțină în deplină cunoștință de cauză pretențiile și, în consecință, să fie fermi în menținerea prețului la un nivel cât mai ridicat, fără să le fie teamă de consecință sau că ofertele lor nu erau acceptate[37].
– Un prim criteriu, care trebuie avut în vedere din perspectiva aspectelor sus-menționate, îl reprezintă natura activităților ilicite care se desfășoară sau sunt pe cale de a se desfășura, locul și timpul comiterii faptei, mobilul și scopul acțiunii ilicite, calitatea făptuitorilor, care au fost pregătirile în vederea săvârșirii faptei, măsurile luate pentru momentul comiterii faptei, preocupările făptuitorului pentru momentele ulterioare săvârșirii amenințării la adresa securității naționale.

Toate elementele descrise mai sus se obțin din analiza și evaluarea datelor, indiciilor și informațiilor obținute prin metodele, mijloacele și procedeele investigative pe care organele de investigație le au la îndemână, la care se adaugă și intuiția (flerul) lucrătorilor organelor de stat din domeniul securității naționale și a organelor de urmărire penală.

Anticiparea intuitivă în planul mental, de către organele investigative, a unor acțiuni pe care făptuitorul le poate întreprinde își are temeiul în analizarea extrem de atentă a datelor informative rezultate din executarea “activităților specifice” și din interceptarea comunicațiilor, practic din întreaga investigație desfășurată.
– Stabilirea necesității și oportunității surprinderii în flagrant este condiționată, pe de altă parte, și de cunoașterea suficientă și corespunzătoare a făptuitorului care urmează a fi surprins precum și a activităților concrete pe care le desfășoară, ceea ce reprezintă un alt criteriu care trebuie avut în vedere de organele care organizează acțiunea.

Aceste două criterii se intercondiționează, întrepătrund și îmbină reciproc și, la rândul lor, determină în mod obiectiv alegerea momentului intervenției organelor de investigație pentru surprinderea în flagrant, care nu este indicat să fie nici prematur nici tardiv, întrucât ar conduce la eșuarea acțiunii respective, demascarea întregului efort investigativ și crearea posibilității intervenirii unor riscuri cum am arătat mai sus.

b) Cunoașterea unor date suficiente și corespunzătoare despre făptuitor și activitatea pe care o desfășoară[38]

Datele, indiciile și informațiile acumulate prin demersul investigativ întreprins trebuie să prezinte o suficiență cantitativă și valorică, precum și consistență, pentru că numai astfel de date pot conduce organele de stat și/sau organele de urmărire penală la luarea unei decizii eficiente, obiective și corecte în ce privește alegerea momentului surprinderii în flagrant.

În absența unor date de acest fel este preferabil să nu se procedeze la acțiuni pentru surprinderea în flagrant, întrucât pot fi sortite eșecului, deconspirării și prevenirii făptuitorilor în ce privește “activitățile specifice” și, în general, efectuarea actelor premergătoare.

Unul dintre scopurile principale ale acțiunii de surprindere în flagrant îl constituie, printre altele, și acela ca stăvilirea activității infracționale și demascarea făptuitorului să fie cât mai cuprinzătoare și să ofere organelor judiciare probe irefutabile.

Cunoașterea indicilor și informațiilor despre făptuitor și acțiunile acestora sunt necesare și utile pentru a se stabili: profilul moral și social; caracterul și temperamentul; reacțiile în stările emoționale; activitățile la locul de muncă și extraprofesionale; comportamentul familial și social; pasiunile, viciile, bolile de care suferă; cercul de relații, anturajul cotidian și cel general; locurile și mediile pe care le frecventează; perioada când lipsește de la domiciliu; relațiile extraconjugale; legăturile infracționale; modul de deplasare – pe jos sau cu autovehiculul, ori în mijloace de transport în comun; sistemul de comunicare – telefon fix, mobil, pager, e-mail etc.; programul cotidian și cel din week-end; în ce constau activitățile propriu-zise ilicite până la un anumit moment (acte de pregătire, producere, procurare de instrumente, luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor, sustragere, deținere de obiecte, documente și înscrisuri, comunicarea cu alți făptuitori, care este sistemul de comunicare, modul de stabilire a legăturii între coparticipați) ale făptuitorului țintă.

Toate aceste elemente oferă posibilitatea ca, în urma unei analize și evaluări temeinice, să se stabilească modalitățile concrete în care să se organizeze surprinderea în flagrant: când, cum, unde, cu ajutorul căror mijloace și cu ce efective.

c) Alegerea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant

Intervenția organelor de investigație presupune cunoașterea unor date și informații despre momentul în care va avea loc activitatea ilicită a făptuitorilor (când), modalitatea în care se va consuma această activitate (cum) și locul comiterii (unde) pentru ca funcție de aceasta să-și adapteze activitățile. Informațiile despre proximitatea locului și timpului în care se va produce activitatea ilicită transpar din corespondența, convorbirile telefonice ori ambientale ale făptuitorului, din manifestările exterioare ale acestuia sau din informațiile de „ultim moment”, parvenite din partea surselor umane de informare (informatori, surse) ori a unor denunțatori și pot fi receptate de investigatori prin metodele, mijloacele și procedeele investigative specifice.

Alegerea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant diferă, funcție de condițiile concrete care particularizează manifestările ilicite:
– în momentul predării unui obiect, document, înscris cu caracter de secret de stat sau secret de serviciu și primirii avantajelor materiale corelative actului ilicit, dovedindu-se astfel, acțiunea ilicită a ambilor făptuitori.

Fostul ofițer SRI, T.A.M. (înlăturat din cadrele active la 15 decembrie 2001) a fost supravegheat informativ de organele de informații începând din luna februarie 2002, când M.M., președintele Ligii Islamice și Culturale din Iași, a sesizat instituțiilor abilitate împrejurarea că a fost contactat telefonic de către acesta, care i-a cerut sume de bani în schimbul unor dischete ce conțineau informații ale SRI despre studenți și conaționali ai săi, aflați la studii la Iași. În data de 26 februarie 2002, M.M. a găsit, în curtea ligii, două plicuri aruncate pe jos, într-unul aflându-se o listă cu nume de cetățeni străini și în celălalt o dischetă în care era transcrierea unei discuții înregistrate între doi cetățeni arabi, din data de 21 septembrie 2001, unul din conlocutori purtând pseudonimul de “David”. La sfârșitul lunii aprilie 2002, patronul firmei de pază XS Guard din Iași, D.C., a sesizat organele SRI, că T.A.M. l-a contactat direct, propunându-i să-i vândă informații care i-ar folosi în munca de protecție. T.A.M. a intrat în contact și cu I.D., administratorul firmei Rodion, cu sediul în com. Holboca, jud. Iași, patronata de cetățeanul moldovean “D” (fost lucrător KGB, fost șef al serviciului comercial al Ambasadei Republicii Moldova în Franța, cu relații de afaceri în medii diplomatice) căruia i-a propus, prin intermediarul C.B. vânzarea unui material informativ contra sumei de 500 dolari. Materialul informativ făcea parte din arhiva SRI Iași și viza date cu caracter secret privind relațiile lui “D” cu doi oameni de afaceri “Oana” și “Timi”, ce aveau tangențe cu serviciile speciale estice și cu structurile mafiote ce activează în Iași. I.D. a acceptat oferta și a încunoștiințat Parchetul Militar Iași care, potrivit art.12 alin.3 din Legea nr. 14/1992, a comunicat împrejurarea SRI-ului.

Sintetizându-se informațiile acumulate până la momentul respectiv și datele rezultate din supravegherea operativă (monitorizarea) asupra lui T.A.M., organele de urmărire penală și organele SRI au organizat surprinderea în flagrant a activității. În data de 8 aprilie 2002, C.B. s-a întâlnit cu I.D. în autovehiculul celui din urmă, și după ce C.B. a dat dischetele conținând materialul informativ sustras de T.A.M. din arhiva SRI Iași pe timpul cât funcționa ca lucrător activ, iar I.D. i-a înmânat suma de 500 dolari, organele judiciare au procedat la declanșarea acțiunii de surprindere în flagrant. C.B. a reușit, pentru câteva momente să fugă și să arunce plicul ce conținea suma de bani, însă, dupa o scurtă urmărire, a fost prins și reținut. Potrivit informațiilor obținute la prima audiere a numitului C.B., după examinarea dischetei ridicate cu prilejul percheziției efectuate în autovehiculul lui I.D., în ziua imediat următoare, a fost reținut în stradă și ulterior arestat, T.A.M. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în garsoniera ocupată de T.A.M. au fost găsite și alte materiale cu caracter secret de serviciu, sustrase de acesta de la postul de muncă[39].
Cele de mai sus exemplifică atât modalitatea de alegere a momentului organizării surprinderii în flagrant, după o perioadă relativ lungă (aproape 3 luni de zile) de monitorizare, precum și conlucrarea dintre organele de urmărire penală și cele de informații.

– momentul în care făptuitorul multiplică, fotografiază, ori filmează, în spațiu închis sau deschis: obiecte, documente, sau înscrisuri cu caracter de secret de stat ori de serviciu, în felul acesta dovedindu-se activitatea ilicită a făptuitorului, cât și mijloacele utilizate de acesta.
Întrucât din activitatea de culegere generală de informații a rezultat că H.G., inginer la compartimentul proiectare al uzinei A.G., dintr-o localitate situată pe malul Dunării, întreține relații strânse cu un cetățean străin, B.R., funcționar economic al unei ambasade din București, organele de informații au declanșat supravegherea operativă a acestuia și interceptarea convorbirilor telefonice. Dintr-una din conversațiile telefonice avute cu B.R. a reieșit că acesta îl va vizita la domiciliu cu scopul de a intra în posesia “celor discutate”. S-a intuit că este vorba de predarea unui obiect, înscris sau document cu o semnificație deosebită și, monitorizarea acțiunilor lui H.G. a condus la surprinderea acestuia, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, în timp ce multiplica la xeroxul din atelierul unde lucra, mai multe proiecte ce conțineau informații clasificate și secrete privind planurile de alimentare cu energie electrică și termică a uzinei. Pentru a accede în incinta unității în timpul nopții, H.G. a motivat pazei că are de realizat o lucrare urgentă[40].

– în timp ce făptuitorul având asupra sa: obiecte, documente, înscrisuri secrete de stat sau de serviciu și, aflându-se la punctul de control al trecerii frontierei, a prezentat documentele vamale, a făcut declarația vamală și a primit din partea organelor vamale “liberul de vamă”, împrejurare care oferă posibilitatea dovedirii intenției de a trece peste frontieră obiectul, documentul, înscrisul precum și a locului anume amenajat pentru ascunderea în vederea trecerii frontierei de stat.
Așa s-a întâmplat la mijlocul lunii decembrie 2002, când A.H., funcționară la serviciul de organizarea resurselor umane de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, a fost oprită de organele SRI pe aeroportul Otopeni-București, de a se urca în avionul ce urma să o transporte în Canada, întrucât, din monitorizarea activităților acesteia din ultimele luni de zile, se cunoștea că deține asupra sa un număr de 8 CD-uri, ce conțineau informații cu caracter secret de serviciu.

– dacă obiectul, documentul, înscrisul este trimis prin poștă – fie prin mandat, fie prin colet –, momentul surprinderii în flagrant trebuie organizat în timp, după ce făptuitorul s-a prezentat la ghișeu, a completat formularele, a înmânat oficiantului poștal coletul sau plicul, a achitat taxele aferente și i s-a eliberat documentul poștal de predare în vederea expedierii.
Avantajul creat organelor de investigație este că, odată cu surprinderea celui în cauză și descoperirea și ridicarea corpului delict, se obțin și înscrisurile emanate de făptuitor, în care figurează numele prenumele și adresa destinatarului. Dacă este o „căsuță poștală” se poate recurge la surprinderea în flagrant, în momentul în care destinatarul se prezintă să-și ridice corespondența. În cazul în care căsuța poștală este pe teritoriul unui stat străin, destinatarul poate fi pus sub urmărire și supraveghere prin lucrătorii S.I.E. pentru a i se stabili identitatea, preocupările și legăturile;

– momentul în care făptuitorul are asupra sa arma, muniția, materiile explozibile; după confecționarea armei, muniției, producerea amestecului exploziv; atunci când s-a realizat asamblarea armei din piesele componente principale sau s-a realizat bombă artizanală;
– în timpul transportului armelor și muniției spre locul de întâlnire cu coparticipanții la activitatea ilicită sau în momentul distribuirii acestora unui grup constituit în scopul unei acțiuni ilicite; ori a preparării, transportării și încercării de utilizare a unor dispozitive explozive improvizate (D.E.I.), materiale explozive, substanțe chimice ori agenți biologici folosiți în acțiunile bioteroriste;
– în momentul introducerii în țară de arme, muniții, materii explozive sau în timpul transportului acestora pe teritoriul țării ori al ascunderii lor;
– în timpul desfășurării unei întruniri în care se inițiază, constituie, o asociație ori o grupare în scopul săvârșirii unei amenințări la adresa securității naționale ori se exprimă aderarea sau sprijinirea la acestea, se stabilesc planuri, se iau hotărâri și se trasează sarcini în scopul sus arătat;
– în momentul montării unui material explozibil, sau în care se iau măsuri pentru comiterea unui act de diversiune;
– în timpul utilizării ilegale a mijloacelor specifice de interceptare a comunicațiilor.

Diversitatea modalităților faptice de săvârșire a manifestărilor ilicite prin care se amenință siguranța națională și ingeniozitatea făptuitorilor, face ca situațiile prezentate să fie doar orientative. De aceea stabilirea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant este la latitudinea celor care organizează, conduc și finalizează, această activitate extrem de importantă. Numai aceștia sunt în măsură să aprecieze – în fiecare caz concret – valoarea datelor, indicilor și informațiilor pe care le dețin, justețea măsurilor preconizate, toate având drept finalitate realizare scopului propus[41].

d) Alegerea mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate și stabilirea efectivelor care vor acționa

Pentru realizarea surprinderii în flagrant, dar mai ales din perspectiva fixării și materializării rezultatelor activității întreprinse, organizatorii vor avea în vedere dotarea echipei de intervenție cu mijloace tehnice adecvate.

Este vorba de mijloace de transport: autovehicule, dubițe; aparate de fotografiat și filmat, camere de luat vederi, binocluri, aparate de ascultare ambientală, dar și dotarea cu armament corespunzător, detectoare de metale, mijloace de comunicare între investigatori.

Se va avea în vedere “pregătirea” locului unde urmează a se realiza surprinderea în flagrant, prin instalarea – acolo unde este cazul – a dispozitivelor de supraveghere electronică, iar acolo unde acestea există se va asigura controlul și vizionarea pe monitoare de către lucrătorii operativi ai serviciului de informații.

În ce privește efectivele care participă la acțiunea de realizare a surprinderii în flagrant, acestea vor fi compuse din procuror, atunci când este prezent; cadrele desemnate din organele de informații; dacă se impune, lucrători de la poliție, precum și specialiștii, pe care organizatorii – atunci când se apreciază necesar – îi desemnează. Fiecare dintre membrii echipei va primi din partea conducătorului operațiunii sarcini și atribuții specifice: unii, care desfășoară activitățile strict tehnice: fotografiere, filmare, supraveghere electronică; alții, care identifică martorii oculari și asigură prezența martorilor asistenți; alții, care derulează activitățile strict procedurale (prezentarea calității lor, ascultă și înregistrează sau consemnează declarațiile făptuitorilor, execută percheziția corporală, efectuează cercetarea locului faptei); și, în sfârșit, unii care asigură protecția. Sarcinile și atribuțiile vor fi trasate cu respectarea prevederilor legale și ale competențelor funcționale ale membrilor echipei, care vor conlucra sub coordonarea procurorului, atunci când este prezent.

Întreaga activitate este determinată de ansamblul datelor, indiciilor și informațiilor deținute până la momentul respectiv, la care se adaugă și cele de ultimă oră, ce se percep odată cu declanșarea operațiunii, funcție de modul de manifestare a făptuitorilor aflați permanent sub observarea și supraveghere.

e) Stabilirea modului de acțiune

În cadrul activităților preliminare realizării momentului surprinderii în flagrant, în raport cu natura faptei și contextul în care se desfășoară manifestarea ilicită organizatorii vor stabili modul de acțiune, momentul declanșării acesteia, activitățile ce vor fi desfășurate pe timpul realizării surprinderii în flagrant, primele măsuri ce se vor lua, restabilirea situației anterioare[42].

Particularitățile infracțiunilor contra securității naționale determină ca, anterior realizării flagrantului, organele de informații să recurgă la unele operațiuni care să prevină și să preîntâmpine producerea stării de pericol sau riscul imediat al unor acțiuni ilicite din partea făptuitorului și anume:
– înlocuirea obiectului, documentului, înscrisului purtător de informații clasificate, cu altele, care, prezintă formal acest caracter, dar informațiile sunt lipsite de caracterul secret de stat sau de serviciu, fiind nereale, operațiune care poate avea loc atunci când sunt cunoscute intențiile făptuitorului cu privire la un anumit obiect, document sau înscris.

Operațiunea se realizează prin utilizarea procedeului investigativ prevăzut de art. 122 alin. 2, lit. c din Legea nr. 51/1991, ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document.

Astfel s-au petrecut lucrurile într-un caz când, profitând de absența din camera de hotel, unde erau cazați, a membrilor celor două comandouri palestiniene, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale au efectuat o pătrundere secretă, iar specialiștii din cadrul echipei operative au pilit percutoarele de la arme, iar cuiele percutoarelor de la grenade au fost scoase, după care au repus armamentul în ascunzătoarea din cameră. Mai mult, pentru evitarea oricărui risc posibil (eventual folosirea unor alte arme), cunoscând că teroriștii urmau să se deplaseze cu un taxi până în fața ambasadei Israelului la București, din care să sară brusc și apoi să lichideze personalul de pază și să forțeze intrarea în sediul ambasadei, lucrători operativi ai organelor de informații, disimulați în lucrători ai Primăriei Capitalei, au scos cu un greder pietrele pavajului străzii unde se afla poarta de acces în ambasadă, simulând lucrări de reparații stradale. În acest fel, teroriștii nu au mai putut pătrunde cu taxiul pe strada respectivă, fiind nevoiți să parcurgă – cu armele asupra lor – o porțiune de la capătul străzii până la intrarea în ambasadă, context în care au putut fi reținuți de echipele operative[43];

– substituirea persoanei cu care făptuitorul urmează să se întâlnească pentru a-i transmite un obiect, document sau înscris care constituie sau care conține informații clasificate, în condiția în care, făptuitorul nu cunoaște respectiva persoană.

O altă situație poate fi reprezentată de împrejurarea că organele de informații reușesc, prin mijloace specifice să “întoarcă” persoana care urmează a primi obiectul, documentul sau înscrisul purtător de informații secrete de stat ori de serviciu, prin lămurirea sa, ori ca urmare a manifestării proprii de voință a acestuia (autodenunțarea, dorința de împiedicare a producerii rezultatului infracțiunii, defectarea din solda puterii străine în slujba căreia se afla etc.), care, în acest fel, se situează de partea investigatorilor și acționează potrivit îndrumărilor acestora. Același lucru este valabil și pentru persoana care predă obiectul sau înscrisul și se urmărește surprinderea celui care primește.

– recrutarea unuia dintre participanți la manifestările ilicite contra securității naționale, în interesul organelor de informații și coordonarea acestuia pentru sprijinirea operațiunii de surprindere în flagrant.

Recrutarea unui participant la manifestări ilicite contra securității naționale este posibilă fie că acesta se dezice (desistă) de activitățile ilicite comise până la un moment dat și denunță acțiunile consumate și pe cele ce urmează a se realiza, fie este o persoană apropiată de unul din membrii rețelei infracționale și acceptă voluntar și din proprie inițiativă colaborarea cu organele de investigație, fie este racolat de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, fie prin învederarea clauzelor legale de impunitate ori reducerea pedepsei[44].

Utilizarea la realizarea flagrantului a unui astfel de participant va avea loc după prealabila instruire a acestuia, montarea pe corpul său a unor echipamente, pentru a se putea înregistra discuția dintre el și celălalt făptuitor și, uneori, recurgerea la procedeul capcanării criminalistice a obiectului, documentului, sumelor de bani pe care urmează să le înmâneze[45].

– folosirea eficientă și fără riscuri a agenților acoperiți introduși anterior în rețeaua infracțională, pentru realizarea surprinderii în flagrant.

Există posibilitatea ca în rețeaua infracțională ce desfășoară activități contra securității naționale să fi fost infiltrați agenți acoperiți ai organelor de informații, care să aibă cunoștință despre acțiunea ilicită ce urmează să se consume ori să fie dirijați spre a se informa și participa la aceasta, situație care face utilă fie participarea efectivă la realizarea flagrantului (desigur sub acoperirea pe care o are), fie încunoștințarea serviciilor de care aparțin, în legătură cu detaliile privind locul, timpul, participanții, dotările acestora unde se va realiza activitatea ilicită, în vederea unei organizări corespunzătoare a surprinderii în flagrant[46].

– utilizarea legendată a lucrătorilor vamali și a polițiștilor de frontieră.

În împrejurarea în care ținta investigației, aflată sub supraveghere, deținând asupra sa obiecte, documente, înscrisuri ce constituie obiect material sau mijloc material de probă ori corp delict al amenințării la adresa securității naționale, tentează părăsirea teritoriului țării (tren, autoturism, navă, aeronavă ș.a.), se recurge, în contextul cooperării și conlucrării cu celelalte organe de stat, care au obligația de a sprijini orice operațiune pentru înlăturarea amenințărilor la adresa securității naționale[47], fie la plantarea în locurile ce interesează, cu îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției respective, a unor cadre proprii ale serviciilor de informații, în ținuta vestimentară (uniformă, semne exterioare caracteristice), ce aparțin funcționarilor respectivi (vameși, polițiști de frontieră), fie la dublarea funcționarilor firești din acele locuri, cu lucrători de informații, în ținută civilă;

– instalarea de mijloace și dispozitive de supraveghere electronică a locului unde va avea loc surprinderea în flagrant.

Dacă locul flagrantului se află într-un spațiu deschis (pe stradă, piețe, locuri aglomerate, parcuri, terase, grădini) public, mijloacele tehnice de supraveghere electronice (camerele de luat vederi, dispozitivele de interceptare ambientală: microfoane parabolice) se plantează pe stâlpii de iluminat public, în copaci, arbuști, iar lucrători ai organelor răspunzătoare cu aplicarea legii deghizați sub diferite forme și având asupra lor dispozitivele necesare, disimulate în diferite obiecte, se poziționează în jurul țintelor vizate. Videofilmarea poate să se execute și din autovehicule sau dintr-un imobil care se amplasează în apropierea locului respectiv.

În cazul în care locul știut al flagrantului se află într-un spațiu închis (deschis publicului: localuri, biblioteci, muzee, cluburi, săli de spectacole ș.a. ; total sau parțial privat: camere de hotel, sediul unor instituții, agenți ori societăți comerciale, imobile, încăperi ș.a.) se va recurge la utilizarea procedeelor investigative prevăzute de art.122, alin.2, lit. d din Legea nr.51/1991, respectiv instalarea de dispozitive electronice de supraveghere electronică și a mijloacelor tehnice de interceptare ambientală, desigur, acolo unde este posibil.

În locurile unde există montate dispozitive de supraveghere electronică de către instituția, firma sau propriile organisme de supraveghere, pază și control (aeroporturi, magazine, bănci, ș.a. ), acțiunea va fi urmărită prin respectivele mijloace, cu acordul posesorilor, urmând ca videocasetele respective să fie ridicate pentru a profita cercetărilor.

Ridicarea unor astfel de videocasete este necesară și în situația în care au fost utilizate mijloacele tehnice ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, întrucât este posibil să surprindă imagini în plus sau, cel puțin, filmate dintr-un alt unghi, ce pot fi relevante și utile investigației.

Persoanele, sau unele dintre acestea, care sunt cunoscute de organele de informații și/sau organele de urmărire penală vor fi puse, încă anterior momentului declanșării surprinderii în flagrant, sub supraveghere operativă (observație, pândă, filaj), iar comunicațiile le vor fi interceptate, prin mijloacele tehnice specifice, pentru a se cunoaște permanent mișcările, planurile, convorbirile și, eventual, modificările de ultim moment survenite în acțiunea lor.

Despre oricare dintre aceste operațiuni se va întocmi un proces verbal în care se consemnează în concret, ce anume activitate sau manoperă s-a realizat, care va fi atașat procesului verbal de constatarea infracțiunii flagrante.

Exceptând situațiile în care evenimentul se derulează potrivit aspectelor intuite și organizate de organele de investigație, în cazul intervenirii unor împrejurări noi, care nu au putut fi avute în vedere de organizatorii și executanții operațiunii de surprindere în flagrant vor trebui să acționeze spontan, dar rațional și legal, potrivit experienței și maturității profesionale, într-o manieră care să asigure succesul activității ce se desfășoară.

Decizia declanșării operațiunii de surprindere în flagrant aparține coordonatorului activității care cunoaște tabloul de ansamblu atât din perspectiva acțiunilor făptuitorului, cât și a forțelor (efectivelor) angrenate în operațiune, aflându-se într-o comunicare permanentă cu membrii echipei operative cărora le dispune sarcini funcție de aspectele care se ivesc și reacțiile pe care trebuie să le adopte.

Nu se exclude posibilitatea de întrerupere – pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat – ori chiar sistarea totală a operațiunii de surprindere în flagrant, funcție de momentele operative care intervin spontan și nu au putut fi intuite sau întrevăzute.

Când se stabilește modul de acțiune cu prilejul surprinderii în flagrant este necesară o instruire a efectivelor, care vor executa operațiunea, ocazie cu care li se va învedera:
– datele principale, esențiale și necesare pentru reușita acțiunii, despre persoana țintă care urmează a fi prinsă în flagrant, anticiparea eventualelor reacții ale acesteia;
– natura manifestării ilicite care vizează amenințarea la adresa securității naționale;
– posibilele acțiuni ale făptuitorului în momentul surprinderii în flagrant, anterior și posterior acestui moment, dacă este înarmat sau nu;
– locul și timpul derulării acțiunilor ilicite supuse realizării flagrantului; topografia locului respectiv, posibilitățile de intrare-ieșire, cele de ascundere a obiectului, documentului, înscrisului, armelor, muniției, materialelor explozive. În acest sens, se vor prezenta fotografiile ori filmele obținute prin “mijloacele și metodele specifice”, hărți realizate special pentru acțiunea respectivă, se vor analiza și lua în calcul variantele posibile și cele de rezervă, neexcluzându-se nici un moment posibilitatea intervenirii unor evenimente întâmplătoare ori reacții spontane imprevizibile ale țintei investigației;
– modul de operare a făptuitorului, maniera în care își acoperă activitatea infracțională, mijloacele de deplasare și transport pe care le utilizează;
– care sunt mijloacele de legătură între investigatori, organele de urmărire penală, coordonatorul operației și ceilalți participanți. Sistemul de comunicare între membrii echipei de realizare a surprinderii în flagrant pe de o parte, iar pe de altă parte între aceștia și cadrele de la sediul organelor implicate, are o deosebită importanță pentru preîntâmpinarea sau posibilitatea unei reacții prompte în fața oricărui eveniment imprevizibil ce poate surveni. Este necesar ca toți lucrătorii antrenați în acțiune să dețină asupra lor și să cunoască sistemul de legături (microfoane, stații de emisie-recepție etc.);
– modul concret de realizare a surprinderii în flagrant, în principal și cu variante posibile și intuibile, funcție de atitudinea adoptată de făptuitori; sarcinile și atribuțiile fiecărui cadru (lucrător) angajat în operațiune; când și cum se impune utilizarea armamentului din dotare, dispozitivele realizate, intrarea și ieșirea din dispozitiv, modul de efectuare a percheziției corporale sau al spațiului concret, unde cum și cu ce se caută, percheziționarea mijloacelor de transport, unde se efectuează cercetarea locului faptei, care este aria locului faptei;
– modul în care se efectuează deplasarea la locul unde va avea loc operațiunea, condițiile de respectat pentru asigurarea conspirativității momentelor inițiale derulării activității.

Cu prilejul instruirii se va asigura conlucrarea între toate organele de informații, prin schimbul de informații existente până la acel moment, dar și conlucrarea dintre aceste organe și cele de poliție și de urmărire penală. În tot timpul organizării surprinderii în flagrant, dar chiar și în momente imediat anterioare, concomitente și posterioare operațiunii este obligatorie supravegherea permanentă și prin toate mijloacele a persoanelor țintă, pentru a se cunoaște mișcarea și atitudinea acestora în vederea posibilității de adaptare a acțiunii funcție de modificările survenite – premeditat sau întâmplător – în manifestările făptuitorilor care urmează a fi surprinși în flagrant.

§ 3. Activitățile care se întreprind în cadrul surprinderii în flagrant

Modalitatea în care se desfășoară efectiv surprinderea în flagrant activitățile concrete derulate sunt diferite de la caz la caz, esențial este de a realiza scopul propus prin organizarea și declanșarea operațiunii. Indiferent de natura cauzei, persoana și calitățile făptuitorilor, modul de acțiune al organelor investigatoare este supus respectării următoarelor reguli generale:[48]

a) Stabilirea martorilor asistenți

Pentru a fi respectate prevederile procedural penale în materie pe de o parte, iar pe de altă parte pentru eliminarea oricăror suspiciuni în legătură cu derularea operațiunii se impune asigurarea prezenței unor martori asistenți, care au rolul neutru de a observa atât activitățile desfășurate de către făptuitori, cât și modul de acțiune și constatările organelor de stat care execută surprinderea în flagrant.

Alegerea martorilor asistenți are loc înainte de momentul declanșării operațiunii de surprindere în flagrant și incumbă unuia dintre membri echipei ce efectuează activitatea care își va declina calitatea, va stabili identitatea acestora și le va explica în ce constă sarcina lor.

Martorii asistenți vor fi aleși dintre alte persoane decât cele care au calitatea de martori oculari și dintre persoanele care nu au o implicare – minoră sau majoră – nici în activitățile de natură organizatorică în realizarea surprinderii în flagrant și nici cei care sunt într-o legătură oarecare cu făptuitorii.

Dacă operațiunea are loc în incinta uneia dintre unitățile de interes public, cel puțin unul din martorii asistenți va fi reprezentantul acelei unități desemnat de conducătorul ei sau chiar una dintre persoanele din conducerea unității.

b) Identificarea martorilor oculari

Este posibil, cu toată discreția și conspirativitatea în care se derulează manifestările ilicite în cazul infracțiunilor contra securității naționale ori acte de terorism, ca acțiunile făptuitorilor să fie observate de martori oculari (exemplu: persoane din sistemul de pază, orice altă persoană aflată la locul și în momentele anterioare, concomitente și posterioare comiterii amenințării la adresa securității naționale).

Una din sarcinile principale ale organelor care constată infracțiunea flagrantă este de a stabili existența acestora și apoi identificarea și ascultarea lor, ceea ce oferă posibilitatea de a se obține și alte probe decât cele ce se constată nemijlocit, cu referire la activitățile desfășurate de către făptuitor înaintea sosirii organelor de constatare, persoanele care l-au ajutat, locurile unde au fost ascunse sau aruncate obiectele, valorile ce au servit la săvârșirea infracțiunii care sunt produsul ei[49].

c) Prevenirea și contracararea unor incidente care pot surveni în momentul surprinderii în flagrant

Între momentul declanșării operațiunii de surprindere în flagrant și finalizarea activității pot să survină diferite categorii de incidente determinate de atitudinile și comportamentul făptuitorilor descoperiți, de la cele privind starea de sănătate (leșinuri, puseuri, afecțiuni cardio-vasculare preexistente, tentative suicidale) până la manifestări violente, extrem de agresive (utilizarea armamentului, luări de ostatici, amenințări cu folosirea unor materii explozive, bombe, utilizarea autovehiculelor în mod agresiv), dar și încercări de ascundere, aruncare, distrugere, alterare, incendiere a corpurilor delicte ori fuga și dispariția făptuitorilor de la locul faptei.

Toate aceste incidente pot fi prevenite prin organizarea corespunzătoare a surprinderii în flagrant, prin asigurarea concursului persoanelor de bună credință prezente la locul operațiunii, între care se înscriu și martorii asistenți sau oculari.

Când reacția făptuitorilor capătă accente violente este firesc ca acestea să fie contracarate prin măsuri ferme cu respectarea prevederilor legale atât în ceea ce privește imobilizarea făptuitorului, cât și eventuala utilizare a armamentului, evitându-se, însă, pe cât posibil, un schimb de focuri, care poate duce la urmări letale sau vătămătoare integrității fizice fie a unora dintre urmăriți, fie dintre urmăritori.

Nu se exclude – în situații care impun – realizarea de negocieri (exemplu: luarea de ostatici de către făptuitori, amenințări cu utilizarea focului de armă etc.), sens în care se va recurge la specialiștii unor astfel de activități, existenți între cadrele organelor de stat[50].

Contribuția persoanelor de bună credință aflate la locul operațiunii constă în acordarea concursului lor la reușita acțiunii (exemplu: imobilizarea făptuitorilor, urmărirea și prinderea acestora în cazul în care fug sau apelează la sprijinul populației etc.).

O atenție deosebită trebuie acordată mijloacelor de transport de care beneficiază făptuitorii (autovehicule, uneori elicoptere, avioane etc.) sens în care cu prilejul organizării operațiunii se va asigura logistica necesară urmăririi acestora.

Nu se exclud reacții de a fugi de la locul realizării flagrantului, de către făptuitorii surprinși, ceea ce conduce la executarea unei acțiuni de urmărire a acestora (pe jos, cu autovehicule, cu elicoptere ș.a.); în acest caz, unii membri ai echipei de realizare a flagrantului, ori alții, solicitați în sprijinirea acțiunii, de la “bază” (sediul organelor implicate în acțiunea de surprindere în flagrant), să procedeze efectiv la urmărirea făptuitorilor, fără a recurge la o modalitate conspirată (ca în cazul efectuării filajului, de pildă), ci în mod fățiș. În astfel de acțiuni pot fi implicate și organele Poliției rutiere etc.

d) Stabilirea activității ilicite desfășurate în momentul surprinderii în flagrant

Problema în discuție reprezintă chintesența ansamblului de activități desfășurate anterior precum și a rațiunii organizării și pregătirii preliminare a surprinderii în flagrant.

Supravegherea făptuitorului pentru a percepe activitățile sale infracționale desfășurate în momentele imediat anterioare, concomitente și imediat posterioare surprinderii în flagrant (în “focul acțiunii”) sunt de natură să asigure dovedirea existenței infracțiunii, a vinovăției și a stării de flagranță, sau dimpotrivă, a inexistenței amenințării la adresa securității naționale sau a unei alte infracțiuni. În sensul celor de mai sus, organele constatatoare vor observa și nota, fotografia și filma, înregistra ce anume activități se desfășurau în momentul intervenției, persoanele care le desfășurau, împotriva cui erau îndreptate, persoanele care le-au perceput și care urmează a fi ascultate în legătură, referitor la faptele consumate.

Odată consumată acțiunea ilicită, sub supravegherea și perceperea nemijlocită a organelor de stat care au organizat surprinderea în flagrant, aceștia își vor face simțită prezența urmând să deruleze o suită de alte activități.

e) Prezentarea calității și luarea măsurilor pentru întreruperea activităților ilicite

Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și/sau organele de urmărire penală, care efectuează operațiunea de surprindere în flagrant, își vor arăta calitatea în fața făptuitorilor surprinși și a martorilor oculari și asistenți, prin prezentarea legitimațiilor de serviciu și precizarea instituției și a organului din care fac parte, în mod clar, precis, ferm, încât să fie percepută împrejurarea fără putință de tăgadă.

Această măsură este necesară, întrucât, de obicei, acțiunea de surprindere în flagrant se realizează în ținută civilă și trebuie făcută atenționarea celor prezenți că se află în prezența reprezentanților unor autorități de stat a căror dispoziții – din acel moment – se impun a fi respectate.

În acest mod se previn manifestări violente la adresa și împotriva organelor de stat, iar dacă totuși acestea se produc, devin incidente prevederilor codului penal în ceea ce privește infracțiunea de ultraj sau infracțiunea privind viața, integritatea corporală și sănătatea.

Atitudinea membrilor echipei operative se va caracteriza printr-un ton ferm, clar, corectă dar intransigentă, fiind total contraindicate manifestările abuzive dure, comportamentul lipsit de respect[51]. Prin astfel de atitudini organele care realizează flagrantul detensionează situația care prezintă un grad înalt de intensitate emoțională, contribuie la instalarea unei cât de câtă liniștire a celor ce se văd demascați, se evită reacțiile imprevizibile, unele de mare agresivitate, iar pe de altă parte câștigă încrederea și respectul celorlalte persoane prezente, a martorilor prezenți, de bună – credință, aflați la locul faptei.

f) Acordarea primului ajutor persoanelor care necesită această atitudine

În situația în care se impune, ca o prioritate ce incumbă organelor care realizează operațiunea, se vor lua măsuri de acordarea primului ajutor, prin transportarea la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor în nevoie (infarct, leșin, crize de epilepsie etc.), după ce persoana în cauză a fost identificată și sumar percheziționată corporal (dacă este cazul).

Unul dintre membrii echipei de intervenție va însoți persoana la unitatea spitalicească, în unele împrejurări putând fi întrebată, iar răspunsurile înregistrate pe caseta sau banda magnetică a magnetofonului ori reportofonului, în legătură cu împrejurările pe care le cunoaște despre faptă sau acțiunile le-a comis, desigur numai cu acceptul medicului[52].

g) Identificarea făptuitorului

Indiferent dacă se cunosc sau nu – din activitățile anterioare derulate – persoanele surprinse în flagrant vor fi legitimate, respectiv identificate cu toate datele de stare civilă, domiciliu, reședință, calitatea profesională, din orice act de identitate pe care îl are asupra sa (carte de identitate, permis de conducere, pașaport etc.) și prin întrebările care i se adresează în acest sens.

Un aspect important de stabilit în momentul identificării făptuitorilor îl reprezintă clarificarea calității pe care o au aceștia. Există posibilitatea ca unul dinte făptuitori – de pildă, cel care s-a întâlnit cu subiectul țintă aflat în urmărirea și supravegherea organelor de investigații și a primit obiectul, documentul sau înscrisul care conține informații clasificate pentru care a remis o sumă de bani – să dețină calitate de diplomat sau membru al misiunii diplomatice ori consulare a unui stat străin, sau să fie funcționar al unui organism guvernamental sau suprastatal ori organizații internaționale și să se bucure, potrivit convențiilor, tratatelor internaționale la care România este parte ori legilor interne, de imunitate de jurisdicție.

Reamintim că potrivit Convenției cu privire la relațiile diplomatice de la Viena, din 18 aprilie 1961[53], persoana agentului diplomatic (șeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii) și membrii familiei agentului diplomatic sunt inviolabile, iar statul acreditar are obligația de a-l trata cu respectul care i se cuvine și să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertății și demnității sale[54]. În fața unei asemenea împrejurări, organelor constatatoare a infracțiunii flagrante le revine sarcina de a trata cu tactul cuvenit, potrivit uzanțelor internaționale, soluția fiind declanșarea demersurilor pentru declararea de persona non grata (art. 9 și 23 din convențiile sus menționate).

Nu de același regim (imunitate de jurisdicție) se bucură membrii personalului administrativ și tehnic al misiunii diplomatice, care sunt cetățeni ai statului acreditar sau dacă își au rezidența permanentă în acest stat (România) sau, chiar dacă nu sunt cetățeni ai statului acreditar sau nu-și au reședința în România, dacă faptele comise sunt îndeplinirile în afara executării funcțiilor. Situație identică și pentru membrii personalului de serviciu, al misiunii, cu distincțiile mai sus arătate, și pentru oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii.

În cazul în care, persoana identificată cu ocazia realizării surprinderii în flagrant este cetățean român și are o calitate specială care îi conferă o imunitate de jurisdicție (parlamentar, ministru, magistrat)[55], în situația dată, nu beneficiază de respectiva imunitate.

h) Efectuarea percheziției corporale, a mijloacelor de transport și a bagajelor[56]

Cu prilejul realizării surprinderii în flagrant percheziția corporală a făptuitorilor este obligatorie în toate cazurile și se efectuează cu prioritate.

Funcție de natura infracțiunii săvârșite și de acțiunile ilicite realizate de făptuitori, asupra acestora pot fi găsite obiecte, înscrisuri sau valori care reprezintă mijloacele materiale de probă sau corpurile delicte care probează activitatea lor ilicită, ca de exemplu: cele care conțin informații clasificate – secrete de stat ori secrete de serviciu; arme, muniții, materiale explozive, dispozitive de interceptarea comunicațiilor, precum și valorile sau sumele de bani, CEC-uri, carduri, însemnări privind numărul de cont bancar și banca în care au fost virate sume de bani etc.; primite urmare a săvârșirii faptei. Particularitatea acestor obiecte, înscrisuri sau valori este că sunt de dimensiuni relativ mici sau foarte mici (să ne gândim la microfilme și tehnica micropunctului) ușor de ascuns pe corp sau în obiectele de îmbrăcăminte, depuse în locuri meșteșugite drept ascunzători în genți, bagaje (cu fund dublu, de exemplu sau depuse în ambalaje disimulate: cutii, pachete, pungi; obiecte mici și ușor de purtat: stilouri, pixuri, portchei, jucării, podoabe, cărți etc). Unele obiecte, înscrisuri, valori se pot depune în ascunzători anume amenajate în mijloacele de transport (autoturisme, tir-uri, nave, aeronave, vagoane CFR, bărci etc.). În sfârșit unele obiecte sunt miniaturizate (microemițătoare, dispozitive electronice de supraveghere) și disimulate (flori, ghivece de flori, rujuri, cutii de bere, umbrele etc.) gama fiind extrem de variată și amplă, care sunt destinate ascultării și supravegherii clandestine, ori, prin natura lor, sunt de dimensiuni mari și cantitativ multe (de exemplu: o armă de înaltă performanță dotată cu lunetă sau amortizor de sunet descompusă în părțile componente și ambalată într-o geantă tip diplomat sau într-o sacoșă; o cantitate mai mare de arme și muniții depuse în ambalaje pe care este menționat cu totul și cu totul altceva; materii explozive depuse în sticle de băutură, fiole în sticluțe de medicamente, cutii de medicamente etc.).

Înainte de a proceda la efectuarea propriu-zisă a percheziției, persoanelor surprinse în flagrant, li se solicită predarea obiectelor, înscrisurilor sau valorilor deținute în mod ilicit în momentele respective[57], ținând seama de împrejurarea că lucrătorii care efectuează activitățile cunosc în principiu care sunt respectivele obiecte, înscrisuri ori valori, situații care nu trebuie să transpară în nici un mod din comportamentul lor. Atitudinea fermă, dar respectuoasă, exploatarea momentului de surpriză creat, dar și a psihologiei persoanelor surprinse, care este cunoscută din activitățile anterioare, precum și a sensibilităților acestora, însoțite de un ton calm, sigur sunt elemente psihologice pe care trebuie să le adopte lucrătorii organelor ce efectuează operațiunea și pot fi de natură să conducă la inducerea către făptuitori a unei atitudini prin care aceștia să predea de bună voie obiectele, înscrisurile, valorile care se caută. Psihologic[58], unele din persoanele surprinse în flagrant, renunță la adoptarea unei atitudini de negare sau violență, realizând că surprinderea în flagrant nu este întâmplătoare ci organizată, deci că organele de informații și/sau de urmărire penală au cunoștință de mai mult timp de acțiunile lor ilicite, elementul surpriză al surprinderii în flagrant i-a doborât, întrucât își văd devoalate intențiile și manifestările amenințătoare la adresa securității naționale. Acest mod atitudinal caracterizează în mare parte pe făptuitorii infracțiunilor contra securității naționale, dotați cu o inteligență superioară, o percepție profundă a situației de fapt în care se află. În astfel de împrejurări făptuitorii surprinși predau obiectele, înscrisurile, valorile pe care le dețin ilicit și care fac obiectul investigației, ceea ce nu oprește ca să se procedeze la efectuarea percheziției, însă desfășurarea activității se derulează în parametrii unei atmosfere calme, liniștite.

Refuzul de a preda obiectele, înscrisurile, valorile cerute, însoțit sau nu de manifestări violente, agresive va fi urmat de atitudini pe măsură din partea autorităților, în cadrul legal oferit de prevederile în materie, putându-se ajunge până la imobilizarea sau încătușarea persoanelor surprinse în flagrant sau la replici armate, în cazul acțiunilor violente în care se utilizează arme de foc, luări de ostatici sau alte acțiuni de acest gen (atitudinile de mai sus sunt caracteristice acțiunilor teroriste, atentate, infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, dar sunt posibile și în alte situații: spionaj, trădare; când făptuitorii își văd zădărnicite acțiunile ilicite, nu mai au nimic de pierdut, realizează inutilitatea eforturilor făcute, și prefigurează viitorul nefast constând în condamnare, compromiterea în plan social, se șochează psihic etc.).

Efectuarea percheziției corporale presupune în primul rând percheziția preliminară, destinată preîntâmpinării unor incidente cum ar fi o acțiune agresivă din partea percheziționatului ori recurgerea la manifestări suicidale. Se va proceda la verificarea împrejurării dacă percheziționatul nu are asupra vreo armă – albă sau de foc – sau spray-uri paralizante ori substanțe otrăvitoare (sunt cunoscute cazurile în care spionii anilor 1950 aveau asupra lor fiole cu cianură de potasiu sau alte substanțe letale pe care le strângeau în dinți, profitând de neatenția organelor de stat în momentul surprinderii, care conduce la efectul letal). Din punct de vedere tactic persoana percheziționată trebuie adusă în situația de imposibilitate de a reacționa, ce se realizează prin așezarea acesteia cu fața la perete, i se cere să ridice mâinile deasupra capului și să țină picioarele depărtate unul de altul[59], după care se palpează corpul începând de la cap spre picioare, în condițiile ca acel care efectuează operațiunea se află în poziție laterală și cu un picior în fața piciorului din partea corpului cercetată. Se permite astfel posibilitatea de dezechilibrare rapidă a celui percheziționat în cazul tentativei acestuia de a ataca sau fugi. Se elimină posibilitatea, nu rar încercată, ca percheziționatul să introducă corpul delict, atunci când este realizabil, în cavitatea bucală, pentru a-l distruge prin masticație sau înghiți, după cum și orice alte tentative încercate – atacul celui care percheziționează, distrugerea corpului delict, fuga și orice altă diversiune posibilă.

În continuare se execută în mod amănunțit o percheziție preliminară a obiectelor de îmbrăcăminte, în ordinea de sus în jos, începând cu obiectele de pe corp, sacoul, pantalonii, obiectele de încălțăminte, conținutul buzunarelor exterioare și interioare, manșetele pantalonilor, prin palpare fermă și strângere a porțiunilor mai groase, atât în partea din față cât și în partea din spate a acestora.

După ce s-a eliminat posibilitatea și riscul unei acțiuni agresive ori de distrugere, de aruncare a corpurilor delicte aflate asupra sa, a creării unor incidente ori manifestări suicidale din partea celui percheziționat, operațiune care este indicat de a fi realizată de doi lucrători la un percheziționat, se procedează la percheziționarea temeinică și amănunțită a obiectelor de îmbrăcăminte și a corpului persoanei percheziționate, care se poate face la locul surprinderii, dar ferit de ochii curioșilor sau al unor grupuri de persoane care apar întâmplător, și de regulă într-o încăpere sau la sediul organelor investigative[60], ceea ce presupune atenție sporită din partea acestora pe timpul transportului și asigurarea prezenței acelorași martori asistenți care s-au aflat și la locul și momentul surprinderii în flagrant, pentru a se elimina orice comentarii și în același timp continuitatea percepțiilor acestora.

Percheziția obiectelor de îmbrăcăminte se va executa cu meticulozitate, bucată cu bucată, în ordinea aleasă de lucrătorii care o execută, prin palpare, pipăire și dacă este cazul cu utilizarea de detectoare, sau alte aparate necesare. Vor fi vizate căptușeala, cusăturile buzunarele, gulerele, țesăturile, branțurile, tocurile, talpa de la pantofi; obiectele accesorii aflate curent asupra unei persoane: portmonee, ceasuri, brichete, tabachere, agende, mini calculatoare, etui, obiecte de podoabă, articole de papetărie (pix, stilou), portvizit, curea, ace de cravată, pipă, telefon mobil, portchei, bastoane, umbrele etc. Dacă e necesar se poate recurge le descoasere, demontare. O atenție deosebită se va acorda și lenjeriei de corp (desu-uri, batiste ș.a.m.d.), întrucât în cazuri celebre de spionaj au fost întâlnite situații de scriere cu cerneală simpatică, alte scrieri secrete, pe obiecte de lenjerie (furouri, sutiene, maiouri, cămăși, căptușelile hainelor) care se vor verifica cu minuțiozitate deosebită.

Percheziția corpului unei persoane se supune regulii de bază de a se desfășura de către persoane de același sex cu cea percheziționată, în ordinea de sus în jos, începând cu părul, orificiile de la nivelul feței, spatele, sub axilă, pieptul, mâinile – de la umăr la degete – picioarele prin interior și în exterior, gambele. Se vor verifica orificiile naturale cu ajutorul instrumentelor utilizate în oftalmologie și otorinolaringologie ori prin tușeu, dar și prin supunerea la raze Roentgen, prin solicitarea concursului unui medic care poate depista obiectele sau înscrisurile ascunse ori înghițite. Atenție deosebită se va acorda examinării părului, pielii de pe cap[61] (sunt cunoscute cazuri de spionaj în care mesajul secret era scris pe pielea capului tunsă, apoi părul lăsat să crească), cocul și buclele podoabei capilare, tălpile picioarelor precum și al protezelor – de la mâini, picioare ori dentare, alte dispozitive medicale (aparate auditive, ochi de sticlă) sau elemente medicale (corsete, centuri pentru hernie, burtiere etc.). se vor observa eventuale intervenții chirurgicale realizate special pentru ascunderea unor obiecte miniaturizate sau mesaje cifrate pe un suport oarecare (ex.: introducerea subcutanată a acestora).

În situația în care au fost surprinse în flagrant mai multe persoane, percheziția acestora se va face concomitent, pentru a nu se crea posibilitatea transmiterii unor obiecte sau înscrisuri de la unul la altul.

Percheziția servietelor, bagajelor aflate asupra persoanei surprinse în flagrant presupune examinarea fiecărui obiect în parte aflat în acestea precum și a lor, cu atenție și meticulozitate fiind posibil a fi utilizate ca ascunzători (funduri duble în ornamente, în mânere sau căptușeală) ori în tuburi de pastă de dinți, sprayuri, pudriere, trusă de machiaj, de bărbierit, cutii de bijuterii etc, posibilitățile fiind nenumărate. În afară de examinarea prin vizualizare și palpare vor fi utilizate surse puternice de lumină sau chiar radiații, instrumente de mărit (lupă, microscop portabil, stereo microscop), orice alte dispozitive și aparatură necesară și utilă, putându-se recurge și la metode de dezmembrare, de descoasere.

Valizele, servietele și bagajele personalului diplomatic sau consular sunt inviolabile dar în condițiile surprinderii în flagrant, în legătură cu acestea se va proceda asemenea atitudinii care se adoptă față de posesorii sau purtătorii acestora, adică cu menajamentele corespunzătoare rangului diplomatic sau consular.

Controlul animalelor însoțitoare, apare ca necesar uneori dat fiind multiplele posibilități de ascundere[62] pe care acestea le oferă, inclusiv prin practicarea unor intervenții chirurgicale (lobotomii, introducere subcutanată a unor obiecte plate).

Percheziția mijloacelor de transport pe care le-a utilizat făptuitorul surprins în flagrant este o activitate obligatorie, indiferent de faptul că persoanele în cauză au reușit sau nu să intre în aceste mijloace – și dacă da, cât timp au avut la dispoziție pentru a rămâne acolo –, întrucât organele care efectuează activitatea de surprindere în flagrant au interesul de a constata orice situație, împrejurare, obiecte, înscrisuri, valori care sunt în legătură cu cauza investigată, sau cu alte fapte existând posibilitatea de se descoperi obiecte sau înscrisuri care relevă alte preocupări ilicite (deținere de bancnote false[63], droguri[64], arme, obiecte de patrimoniu etc.). Particularitățile constructive ale mijloacelor de transport, în general autoturisme, dar nu sunt excluse nici alte categorii de autovehicule (tip dubiță etc.), oferă multe ascunzători, în special pentru obiectele de mici dimensiuni ceea ce necesită efectuarea percheziției de specialiști cunoscători ale acestor ascunzători, precum și utilizarea de mijloace tehnice specifice. În autovehiculele mari – tir-uri, dubițe, autofurgonete –, ascunzătorile sunt mai numeroase și mai imprevizibile, motiv pentru care prezența unui mecanic sau unui tinichigiu auto se impune de la sine pentru depistarea lor. Regulile tacticii și tehnicii percheziției mijloacelor de transport în cazul investigării amenințărilor la adresa securității naționale sunt aceleași ca și în cazul altor infracțiuni (trafic ori deținere de stupefiante, deținere și trafic ori contrabandă cu arme, muniții, materii explozive, material nuclear, deținere de bancnote false și alte infracțiuni), cu particularitatea, în anumite cazuri, că obiectele, înscrisurile ori valorile căutate pot avea dimensiuni extrem de mici până la miniaturizare, ceea ce presupune atenție sporită, meticulozitate și minuțiozitate în căutarea lor. Tocmai pentru aceste considerente cadrele care execută activitatea trebuie să fie înzestrate cu calm, răbdare și tenacitate.

De multe ori, alături de percheziție corporală – în formele prezentate – și a mijloacelor de transport cele mai des utilizate de făptuitorii surprinși în flagrant (nu se exclude folosirea aeronavelor, elicopterelor, navelor fluviale și maritime, trenurilor), cu ocazia realizării flagrantului se impune și percheziția spațiilor închise ori deschise, care se face după regulile comune, aplicabile și în situația în care activitatea nu este concomitentă sau incorporată în operațiunea de surprindere în flagrant.

i) Luarea măsurilor cu privire la făptuitor și la obiectele, înscrisurile, valorile descoperite

Odată efectuată percheziția corporală, așa cum s-a procedat și în timpul acesteia, persoana percheziționată va fi observată permanent, fiind supravegheată pentru a nu-i oferi posibilitatea dispariției de la locul surprinderii în flagrant. Această atitudine se adoptă față de toți făptuitorii surprinși, care vor fi izolați unii de ceilalți. Comportamentul lucrătorilor care execută operațiunea de surprindere în flagrant trebuie să fie demn și să se subordoneze prevederilor legale (art.51 din codul de procedură penală), în sensul de a trata făptuitorii cu respectarea demnității umane, fiind interzisă supunerea acestora la tortură, tratamente cu cruzime, inumane ori degradante.

Făptuitorul va fi condus la sediul organului de urmărire penală.

Înainte de efectuarea percheziției corporale, a bagajelor și a mijloacelor de transport, la cererea formulată de făptuitori, în timpul derulării acesteia sau oricând solicită, acestora li se va asigura prezența apărătorului ales sau din oficiu, oricum organele care au realizat operațiunea au obligația de a-i încunoștința pe făptuitori că au dreptul de a fi asistați de un apărător.

În cazul unor atitudini violente din partea făptuitorilor, se poate recurge la imobilizarea acestora, iar în situația intervenirii unor incidente legate de starea de sănătate, se va asigura prezența unui medic sau chiar transportarea la unitate spitalicească, sub supraveghere.

Obiectele, înscrisurile, valorile găsite cu ocazia surprinderii în flagrant și cu ocazia perchezițiilor efectuate, se ridică potrivit regulilor clasice privind manipularea, ambalarea, transportarea, individualizarea prin descrierea caracteristicilor acestora, după ce s-a procedat la fotografierea ori filmarea locurilor unde au fost găsite, a ascunzătorilor, și apoi în detaliu, pentru relevarea caracteristicilor individuale conform regulilor tactice criminalistice. Se va avea în vedere că unele obiecte, înscrisuri sau valori sunt purtătoare de urme (exemplu: urme papilare). Acestea vor fi supuse examenelor criminalistice specifice pentru exploatarea și valorificarea urmelor respective.

j) Cercetarea la fața locului

În anumite situații, funcție de natura faptei comise, de modalitatea faptică concretă a săvârșirii, se impune ca activitatea de surprindere în flagrant să fie completată cu cercetarea la fața locului respectiv, care în astfel de împrejurări poate fi: locul în care s-a realizat nemijlocit activitatea ilicită: în spațiu închis ori deschis, în mijloace de transport, în locuri private sau publice[65]; pe itinerarul parcurs de către făptuitori; perimetrul în jurul locului unde s-a realizat surprinderea în flagrant etc.

Necesitatea efectuării acestei activități decurge din împrejurarea că în locurile enumerate exemplificativ mai sus, făptuitorii au putut să lase urme, care dacă nu sunt descoperite și exploatate, pot influența negativ cursul cercetărilor ulterioare, în sensul că nu s-au clarificat toate împrejurările cauzei ce poate impieta asupra aflării adevărului, iar regulile tactice care trebuie respectate cu ocazia efectuării acestei activități sunt cele cunoscute, cu particularitățile corespunzătoare fiecărui caz concret.

k) Ascultarea făptuitorului și a martorilor oculari

Cu ocazia realizării surprinderii în flagrant, se va proceda și la ascultarea făptuitorului și a martorilor oculari în legătură cu cele întâmplate și percepute. Activitatea va consta în ascultarea și consemnarea relatării libere a acestor categorii de persoane, fără intervenția, prin punerea de întrebări de către lucrătorii organelor care au realizat operațiunea.

l) Efectuarea percheziției informatice și accesul într-un sistem informatic, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 și 168 din c.p.p.

m) Fotografierea și luarea amprentelor suspectului, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 196 din c.p.p.

n) Audierea făptuitorului și a martorilor oculari, în condițiile prevăzute de lege.

§ 4. Fixarea rezultatelor constatării infracțiunii flagrante

Realizarea surprinderii în flagrant se materializează într-un proces-verbal, care trebuie să cuprindă, potrivit legii, următoarele:
– titlul actului, data și locul întocmirii, calitatea, numele, prenumele și unitatea din care fac parte cei care au făcut constatarea, specialiștii asimilați; modul de sesizare și motivarea declanșării operațiunii;
– datele de identificare a martorilor asistenți;
– activitatea ilicită constatată;
– datele de identificare a făptuitorului;
– datele de identificare a martorilor oculari;
– rezultatele percheziției corporale și ale mijloacelor de transport și măsurile luate în legătură cu obiectele, înscrisurile, valorile ridicate și cele care au fost găsite, dar nu au fost ridicate;
– rezultatele cercetării la fața locului, dacă s-a efectuat;
– în legătură cu aducerea la cunoștință făptuitorilor despre posibilitatea de a fi asistați de un apărător ales sau din oficiu, și, despre prezența acestuia, la care anume activități, din ce moment al derulării activităților;
– explicațiile, “relatările libere” ale făptuitorilor și martorilor oculari;
– obiecțiunile formulate de persoanele consemnate în procesul-verbal;
– despre utilizarea mijloacelor tehnice folosite: ce anume aparate, dispozitive, detectoare, etc., în ce momente, ce s-a realizat prin utilizarea acestora și faptul că înregistrările făcute, materializate în filme, fotografii, benzi magnetice, casete video sau audio, se atașează în original și sigilate;
– durata desfășurării activității, eventuale incidente apărute și modul de rezolvare a acestora.

Este recomandabil, și practica investigării infracțiunilor contra siguranței statului o demonstrează, că realizarea surprinderii în flagrant să fie fixată prin: fotografii, filme, înregistrări audio-video, schițe din care rezultă fără putință de tăgadă, întreaga derulare a activităților desfășurate și surprinse, avantajul folosirii unor asemenea mijloace tehnice fiind evidentă. Vizionarea și examinarea ulterioară oferă posibilitatea de a se remarca momente, atitudini, reacții în amănunțime, care în timpul derulării operațiunilor pot scăpa, în mod obiectiv, atenției celor care le-au executat.