Elemente de Siguranta ale Dolarului American, ale Bancnotei Euro Si Modalitati de Contrafacere Si Falsificare

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC

Istoria si evolutia banului

Apariția si evoluția dolarului

Apariția bancnotei EURO

CAPITOLUL II

ELEMENTE DE SIGURANȚĂ ALE DOLARULUI AMERICAN ȘI ALE BANCNOTEI EURO

2.1 Evoluția masurilor de protecție și siguranță ale bancnotei

2.2 Elemente de protecție și siguranță ale dolarului

2.2.1 Consideratii generale

2.2.2 Elemente de protecție (siguranță) ale dolarului american

2.2.3 Elemente de siguranta ale noilor bancnote de 10, 20 si 50 USD

emise in 2003 si 2004

Element de protectie de noutate descoperit la bancnotele

americane emisiuni dupa 2003

2.3 ELEMENTE DE PROTECȚIE ȘI SIGURANȚĂ ALE

BANCNOTELOR EURO

2.3.1 Consideratii generale

2.3.2. Elemente de siguranta

2.3.3 Elemente de siguranta ale bancnotelor de 50, 100,

200 si 500 EURO prezentate ilustrativ

CAPITOLUL III

FALSIFICAREA SI CONTRAFACEREA BANCNOTELOR

EURO SI AMERICANE

3.1. Consideratii generale privinda falsul si uzul de fals

3.2. Modalitati de falsificare a bancnotelor americane si euro

3.3. Modalitati de contrafacere a bancnotelor americane si euro

CAPITOLUL IV

METODE SI MIJLOACE DE EXAMINARE A BANCNOTELOR SI A ALTOR MIJLOACE DE PLATA

4.1 Metode de examinare

4.2. Mijloace de examinare

ANEXE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Desi titlul lucrarii pare unul lipsit de noutate sau de interes, intrucat elementele de siguranta ale dolarului american si ale bancnotelor EURO, precum si modalitatile de falsificare si contrafacere sunt cunoscute si dezbatute in multe lucrari stiintifice si reviste de specialitate, consider ca o analiza ampla privind bancnotele amintite este deosebit de importanta si de actualitate.

Daca dolarul american, este principala moneda pe piata globala, majoritatea bancnotelor USD aflandu-se, in prezent, in afara SUA, fiind totodata si cea mai contrafacuta bancnota, mai nou s-a impus pe piata monetara si bancnota Euro, care a inceput sa fie un punct de atractie al falsificatorilor.

Prezentarea acestor bancnote prin prisma detalierii elementelor de protectie, sper ca va atrage atentia atat a cercetatorilor, cat si a expertilor criminalisti.

Am ales aceasta tema de dizertatie cu gandul ca voi reusi sa strang intr-un ansamblu de descrieri si fotografii partea sensibila si protectionista a bancnotelor, fiind fascinat de examinarea bancnotelor si de a sti aproape totul despre aceste bilete de plata cu mare putere circulatorie.

Este adevarat ca si munca de zi cu zi desfasurata in cadrul Laboratorului de Grafoscopie al Politiei Capitalei si, confruntandu–ma cu o multitudine de bancnote contrafacute m–a determinat sa aprofundez cercetarile asupra acestora.

Astfel, intalnind bancnote contrafacute extraordinar de bine cat si bancnote contrafacute sau falsificate in mod rudimentar, am examinat fiecare bancnota amanuntit, reusind ca intr–o zi sa descoper un element nou, prezent pe reversul bancnotelor USD, care nu a fost tratat de expertii criminalisti sau bancari in lucrarile precedente. Aceasta lucrare sper sa constituie o tema de baza care sa sa fie in sprijinul atat a noilor specialisti criminalisti iesiti de pe bancile scolilor si, de ce nu, expertilor in domeniu.

CAPITOLUL I . SCURT ISTORIC

ISTORIA ȘI EVOLUȚIA BANULUI

„Istoria sistemului bănesc al unei țări este o parte din istoria economiei naționale , care, la randul său, este o parte din istoria societații” 1.

Fiind un produs necesar al procesului de schimb, banii au apărut spontan pe o anumită treaptă a dezvoltării societății, ca o consecință a anumitor relații de producție istoricește determinate.

Istoria milenară a banului, indiferent cum s-a numit acesta in diferite zone geografice sau perioade istorice, scopurile în care a fost folosit și contribuția sa la ascensiunea sau prăbușirea unor personalități sau state, precum și rolul avut in viața cotidiană a oricărui om, a determinat ca termenul de “ban” să aibă una dintre cele mai largi accepțiuni. Este adevărat că, folosit la singular, pornind de la valoarea pe care a avut-o de-a lungul istoriei, termenul, reflectă doar sărăcia sau lipsa de importanță׃ “nu face niciun ban”, sau “cu un ban nu faci avere”. Dar la fel de bine, același termen se referă și la avuție, și la dorința de a-l avea, dar și la mijloacele de procurare și scopurile în care se procură ׃ “face bani buni”; “face toți banii”; “strange bani albi pentru zile negre”; “are bani la ciorap”; “ban la ban trage”; “banul e ochiul dracului”; “ dai un ban dar stai in față”; “fecior de bani gata” ș. a. m. d.

În cuprinsul lucrării se are in vedere termenul de “bani” în accepțiunea dată de dicționarul limbii romane moderne, adica acela de “echivalent general al mărfurilor, identificat pe baza uzului social cu forma

naturală a aurului”, iar atunci cand se vorbește de falsuri, se are in vedere obiectul concret, fie că este metalul, fie că este hartia din care se confecționează banii.

1 Costin C. Kiritescu – Sistemul banesc al leului si precursorii lui. Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1964, pag. 5.

Atat în vorbirea curentă, cat și în literatura juridică, nu se face o distincție clară intre bani si monedele sau bancnotele în care aceștia se materializează. Astfel, “a avea bani” sau “a falsifica bani”, sunt termeni care se folosesc fără a se face o referire la un anume fel de bani, monedă sau bancnotă, deși între aceste instrumente există deosebiri esențiale. Astfel, conform aceluiași dicționar, bancnota este “hartie de valoare, emisă de o bancă”, în timp ce moneda este un “ban de metal care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat”. Rezulta, deci, că moneda este ban, dar și banul poate fi o monedă.

De altfel, chiar și legiuitorul zilelor noastre, atunci cand se referă la falsificarea de bani, folosește numai termenul de “monedă”, la care adaugă: “metalica” sau “de hartie”2.

Pe tot parcursul capitolului, termenul de “monedă” este folosit numai pentru banii confecționați din metal, iar termenul de “bancnotă” numai pentru banii de hartie.

Dar, înainte de a aborda problema falsificarii banilor, este necesară prezentarea istoriei acestora, de la apariție și pană în present, pentru că istoria banului și istoria falsificării acestuia merg în paralel.

În comuna primitivă, forma “bani” a valorii nu era cunoscută, mijloacele de producție și produsele muncii fiind în propietate comună a obștii arhaice și mai tarziu, a formației tribale, iar produsele nu erau transformate în mărfuri.

Schimbul de mărfuri a apărut pe treapta relativ tarzie a descompunerii comunei primitive, ca urmare a diviziunii sociale a muncii și apariției prisosului de anumite obiecte sau produse, el însuși determinat de confecționarea unor obiecte de producție din ce in ce mai perfecționate. Acestea au determinat, implicit, creșterea productivitătii muncii și apariția surplusului.

Primele schimburi s-au efectuat între comunitățile vecine, la hotarul dintre

2Codul Penal al Romaniei, art.282.

acestea, Apariția primelor schimburi întamplătoare între comunitati poate fi situată în epoca neolitică 3. Diviziunea socială a muncii ( care astazi s-ar chema “specializare” într-un anumit domeniu) a condus – în mod obligatoriu – la necesitatea schimbului de mărfuri și produse. Păstorii (prima mare diviziune socială a muncii) și apoi meșteșugarii s-au vazut obligați să-și “valorifice” excesul de produse situate într-un domeniu restrans dar, în același timp, ceilalți membrii ai obștei au simțit nevoia de a intra în posesia produselor celor dintai.

Inițial a fost practicată forma schimbului direct al unei mărfi pe o altă marfă, valoarea fiecărei mărfi cu care se făcea schimbul fiind determinată de valoarea de întrebuințare a acesteia. Acest “echivalent” era atat de fluctuant determinat în cea mai mare măsură fie de excenentul unuia, fie de nevoia altuia încat nu asigura un minimum de stabilitate pentru nici una dintre părți.

Apariția unor mărfuri – echivalent a constituit un pas înainte care a diminuat schimbul direct sau, dacă acesta s-a practicat (și se practică și astăzi), raportarea s-a facut la echivalent. Mai frecvent, ca obiecte – echivalent au fost folosite : armele, obiectele casnice, obiecte de podoabă, colții de elefant, scoicile, blanurile și chiar unele alimente.

Într-o anumită perioadă a istoriei, omul însuși a devenit obiect de schimb, înlocuitor al banului. Culoarea pielii, varsta, constituția, sexul și altele au determinat “valoarea” sa.

Epoca metalului și apariția marilor civilizații ale omenirii duc la scăderea folosirii obiectelor – echivalent și înlocuirea acestora cu metalul, fiind cunoscută o periadă îndelungată de conviețuire a acestora.

Descoperindu-se tehnica topirii metalelor, acestea erau folosite inițial sub

3G.A. KOYLOV – Primele trepte ale dezvoltarii productiei de marfuri, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979, pag.16.

formă de lingouri, cu dezavantajul că in cadrul unui schimb, fiecare lingou trebuia “cantărit” și, după caz, tăiat în bucăți mai mici. Tăierea (divizarea) lingourilor în bucați de diferite dimensiuni (greutați) a constituit pasul decisiv în apariția monedei.

Inițial, pentru obținerea lingourilor s-au folosit cele mai diverse metale, în funcție de zăcămintele naturale specifice fiecărei zone, însă, pe parcurs, singurele metale folosite au fost bronzul, aurul și argintul.

Descoperirile arheologice și cercetările efectuate pe teritoriul țării noastre au condus la idea că primul metal folosit ca echivalent general a fost arama (cuprul). Se pare că acest metal a început să capete echivalentul general încă din neoliticul tarziu, avandu-se în vedere zăcămintele de cupru nativ 4.

După obținerea prin turnare a bronzului, acesta fiind mai rezistent la uzură, ia locul cuprului în cadrul schimburilor. Dar comunitațile situate în zone lipsite de zăcăminte native nu puteau obține bronzul decat pe calea schimbului. Spre exemplu, în Moldova, lipsa zăcămintelor de cupru nu a permis dezvoltarea unei metalurgii a bronzului astfel că pătrunderea acestuia în zonă a fost posibilă numai pe calea schimbului de animale cu comunitățile

din Transilvania.

În procesul de trecere de la marfă – bani la monedă pe teritoriul tării noastre, un factor stimulator important l-a constituit contactul cu orașele grecești de la Marea Neagră, mult avansate din punct de vedere social-economic, astfel că în această zonă procesul de adoptare a monedei metalice a fost mult mai rapid decat în restul regiunilor țării.

Necesitățile schimbului de produse între populația localnică și negustorii greci a determinat apariția – in primă fază – ca echvalent general , a unor obiecte din bronz. Avand în vedere stadiul în care, în periada respectivă, se afla tehnologia

4C. Kiritescu – Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la Revolutia din 1821. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992, pag. 41.

topirii și prelucrării bronzului, este discutabilă compoziția și omogenitatea acestor obiecte, ceea ce influențează direct și “corectitudinea” echivalentului (schimbului).

Specialiștii în domeniu consideră că pasul hotărator în apariția monedei a fost emisiunea de mici delfini din bronz puși în circulație în orașul Olbia, care au început să circule și pe teritoriul țării noastre.

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA DOLARULUI

Primii coloniști americani au folosit moneda engleză, spaniolă și franceză chiar și în timpul dominației engleze. Totuși, în 1775, cand războiul de eliberare a devenit inevitabil, Congresul Continental a autorizat emiterea unei monede pentru finanțarea conflictului. Paul Revere a întocmit primele plăci pentru baterea acestei „monezi continentale”. Bancnotele respective puteau fi răscumpărate cu dolari spanioli. Deprecierea acestei monede a dat naștere zicalei „ nu valorează nici măcar cat un (ban) Continental”.

După ce constituția Statelor Unite a fost ratificată, Congresul a adoptat Legea Monetară din 2 aprilie 1792, care stabilea sistemul monetar al Statelor Unite precum și dolarul ca principală unitate de măsură a banilor.

Primeleitescu – Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la Revolutia din 1821. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992, pag. 41.

topirii și prelucrării bronzului, este discutabilă compoziția și omogenitatea acestor obiecte, ceea ce influențează direct și “corectitudinea” echivalentului (schimbului).

Specialiștii în domeniu consideră că pasul hotărator în apariția monedei a fost emisiunea de mici delfini din bronz puși în circulație în orașul Olbia, care au început să circule și pe teritoriul țării noastre.

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA DOLARULUI

Primii coloniști americani au folosit moneda engleză, spaniolă și franceză chiar și în timpul dominației engleze. Totuși, în 1775, cand războiul de eliberare a devenit inevitabil, Congresul Continental a autorizat emiterea unei monede pentru finanțarea conflictului. Paul Revere a întocmit primele plăci pentru baterea acestei „monezi continentale”. Bancnotele respective puteau fi răscumpărate cu dolari spanioli. Deprecierea acestei monede a dat naștere zicalei „ nu valorează nici măcar cat un (ban) Continental”.

După ce constituția Statelor Unite a fost ratificată, Congresul a adoptat Legea Monetară din 2 aprilie 1792, care stabilea sistemul monetar al Statelor Unite precum și dolarul ca principală unitate de măsură a banilor.

Primele monezi SUA au fost bătute în 1793 la Monetăria din Philadelphia și prezentate Marthei Washington.

Guvernul nu a emis bancnote de hartie, așa cum sunt ele acum, pană în 1861. Între timp Guvernul a emis totuși, în mod intermitent bilete de tezaur în perioade de criză financiară, cum a fost războiul din 1812, războiul cu Mexicul din 1846 și Criza din 1857. În timpul aceleiași perioade (1793-1861) aproximativ 1600 bănci particulare au avut permisiunea să tipărească și să pună în circulație proprii lor bani de hartie prin reglementări statale.

Pană la urmă au fost puse în circulație nu mai puțin de 7000 varietăți ale acestor „Bancnote Statale”, fiecare avand un design diferit.

Odata cu izbucnirea războiului civil, Guvernul – în mare nevoie de bani cu care finanțase războiul a aprobat Legea din 17 iulie 1861 permițand Departamentului Trezoreriei să tipărească și să pună în circulație bani de hartie.

Primii bani de hartie emiși de Guvern au fost Bancnotele Plătite la Cerere, cunoscute sub numele de „greenbanks”. În 1862 Congresul a retras aceste bancnote și a început să emită Bancnota Statelor Unite, numită și „Legal Tender Note”, Bancnota Legală de Schimb.

Prin legile adoptate de Congres în 1878 și 1886 au fost produse cinci emisii diferite ale „Certificatelor de Argint”, variind de la 1 dolar la 1000 dolari. Visteria a dat Certificate de Argint în schimbul dolarilor de argint pentru că marimea și greutatea monezilor de argint le-au făcut să-și piardă popularitatea.

În perioada dintre anii 1863 și 1929 Guvernul a permis din nou la mii de bănci să-și emită propriile bancnote sub egida Legii Băncilor Naționale din 1863 și 1864. Acestea au fost numite „Bancnotele Băncii Naționale”, dar spre deosebire de „Bancnotele Băncii de Stat” mai timpurii, ele au fost produse pe hartie autorizată de Guvernul Statelor Unite și au avut același design de bază.

În 1913 Congresul a aprobat Legea Rezervei Federale, înfiintand Sistemul Rezervei Federale al țării. Această lege a autorizat Băncile Rezervei Federale să emită bancnotele Rezervei Federale. În 1914 Băcile Rezervei Federale au început să emită bancnotele Rezervei Federale, singura monedă care mai este fabricată și astăzi de către Biroul de Gravură și Tipărire.

Aceste bancnote erau de 10 $, erau mai mari decat cele de astazi si prezentau un portret al Presedintelui Andrew Jackson pe avers.

Prima modificare majora a aspectului tuturor banilor de hartie a avut loc in anul 1929, cand intr-un efort de a reduce cheltuielile de emitere, dimensiunile tuturor bancnotelor au fost micsorate cu circa 30 la suta. In plus s-au instituit modele standardizate pentru fiecare valoare, la toate categoriile de bani, scazand numarul de modele diferite aflate in circulatie. Aceasta standardizare a facilitat distingerea de catre public a bancnotelor originale de cele false.

Folosirea motoului national „In God We Trust” („Credem in Dumnezeu”) pe toti banii a devenit o cerinta legala incepand din 1955. a aparut initial pe banii de hartie, la emiterea Certificatelor de Argint de 1 $ , Emisiunea 1957 si a inceput sa apara pe bancnotele Rezervei Federale odata cu Emisiunea 1963.

Pentru a lupta contra falsificarii efectuate cu ajutorul copiatorelor si imprimantelor avansate au fost introduse firul de securitate si microtextul, elemente ce au aparut initial in bancnotele de 100 $ din Emisiunea 1990. Pana s-a ajuns la Emisiunea 1993, elementele apareau deja pe toate valorile, cu exceptia bancnotelor de 1 $ si 2 $.

In cadrul primei schimbari majore de model din ultimii 67 de ani, moneda S.U.A. a fost reconceputa pentru a include o serie de noi elemente impotriva contrafacerii. Noile bancnote au fost emise incepand cu bancnota de 100 $ in 1996, urmata de cea de 50 $ in 1997, cea de 20 $ in 1998 si bancnotele de 10 $ si 5 $ in 2000. Oficiul de Gravura si Imprimare a anuntat ca noi modele vor fi emise o data la 7 – 10 ani pentru a-i contracara pe falsificatori. Protejare securitatii dolarului contra falsificarii a avut loc in paralel cu alte eforturi ale securitatii patriei, in timp ce Serviciul Secret S.U.A. a fost integrat in Departamentul Securitatii Patriei.

Pentru a se mentine cu un pas inaintea falsificatorilor de bani, guvernul S.U.A. a introdus noile modele din Emisiunea 2004 ce urmeza a fi emise.Pentru prima data de la Emisiunea 1905 a Certificatului de Aur de 20 $, noile bancnote prezinta culori subtile de fundal, incepand cu noua bancnota de 20 $ din 9 octombrie 2003. Aceasta va facilita identificarea valorilor de catre toata lumea, mai ales de cei cu vederea slaba. Noua bancnota de 20 $ prezinta culori subtile de fundal, verde, culoarea

piersicii si albastru, ca si simboluri ale libertatii care reprezinta simboluri tipic americane – in cazul Bancnotei de 20 $, imagini ale vulturului american. Un nou model de bancnotade 50 $ a fost emis la 28 septembrie 2004. A semanatore cu noua bancnota de 20 $ , noua bancnota de 50 $ prezinta, de asemenea, culori subtile de fundal si simboluri istorice tipic americane – elementele specifice ale bancnotei de 50 $ sunt culori subtile de fundal de albastru si rosu si imaginea unui steag american fluturand si a unei stelute metalice albastrui – argintii.

La 2 martie 2006 a fost emisa bancnota de de 10 $ din Emisiunea 2004A. Litera „A” din numele emisiunii indica o schimbare in unul din elementele bancnotei, in acest caz o schimbare in semnatura Trezorierului. Ca si noile bancnote de de 20 $ si 50 $, noul model de bancnota de 10 $ prezinta nuante subtile si Simboluri ale libertatii – specifice pentru bancnota de 10 $ sunt culorile de fundal portocaliu, galben si rosu, impreuna cu imagini ale tortei Statuii Libertatii si cuvintele „We the People” („Noi poporul”) din Constitutia S.U.A.

In fotogramele cu numerele 1 – 26 sunt prezentate bancnotele americane pe diferiti ani de emisiune:

Fig. 1 Fig. 2

Bancnota de 1 USD, an de emisiune 1988.

Fig. 3 Fig. 4

Bancnota de 5 USD, an de emisiune 1988.

Fig. 5 Fig. 6

Bancnota de 5 USD, an de emisiune 1999.

Fig. 7 Fig. 8

Bancnota de 10 USD, an de emisiune 1995.

Fig. 9 Fig. 10

Bancnota de 10 USD, an de emisiune 1999.

Fig. 11 Fig. 12

Bancnota de 20 USD, an de emisiune 1995.

Fig. 13 Fig. 14

Bancnota de 20 USD, an de emisiune 1999.

Fig. 15 Fig. 16

Bancnota de 20 USD, an de emisiune 2004.

Fig. 17 Fig. 18

Bancnota de 50 USD, an de emisiune 1988.

Fig.19 Fig. 20

Bancnota de 50 USD, an de emisiune 1996.

Fig. 21 Fig. 22

Bancnota de 50 USD, an de emisiune 2004.

Fig. 23 Fig. 24

Bancnota de 100 USD, an de emisiune 1988.

Fig. 25 Fig. 26

Bancnota de 100 USD, an de emisiune 1996.

APARIȚIA BANCNOTEI EURO

Crearea monedei unice „EURO” s-a dovedit a fi un proces pe cat de complex, pe atat de indelungat. Lansarea în circulație a bancnotei euro a fost precedată de numeroase întalniri și consultări ale diverselor instituții cu atribuțiuni în domeniul financiar – bancar, dar și în cel al comiterii fraudelor. In continuare prezentam un scurt istoric al pricipalelor momente care au dus la aparitia monedei unuice „EURO” si evolutia acesteia:

18 aprilie 1951 – Semnarea Tratatului de la Paris. Franța, Germania Federală, Italia, Luxemburgul, Belgia și Olanda se pun de acord asupra înfiinșării unei Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului (CESC).

Martie 1957 – Semnarea tratatelor de la Roma. Aceste tratate, avand ca părți semnatare Belgia, Franța, Germania Federală, Italia, Luxemburgul și Olanda, pun bazele Comunității Europene pentru Energie Nucleară.

Decembrie 1969 – Summit la Haga. Pierre Werner este însărcinat cu alcătuirea unui raport despre modalități de a reduce instabilitatea cursurilor de schimb.

Octombrie 1970 – Publicarea raportului Werner. Nu recomanda crearea unei monede unice europene sau înființarea unei Bănci Centrale Europene, îndemnand în schimb, la centralizarea politicilor macroeconomice ale statelor membre, ceea ce însemna „fixarea completă și ireversibilă a parităților și liberalizarea totală a circulației capitalului”.

1971-1973 – Abolirea sistemului cursurilor fixe. Bretton Woods a constituit o mare lovitura dată speranțelor de uniune monetară europeană.

Martie 1979 – Crearea Sistemului Monetar European (SME). Intrarea în vigoare a sistemului monetar european pe baza unei unități monetare numită ECU. Sistemul a fost gandit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale monedelor naționale și de a contracara inflația.

Februarie 1986 – Semnarea Single European Act, care aduce modificări Tratatului de la Roma, oficializand cooperarea dintre statele membre și incluzand șase noi domenii de competență, printre care cooperarea monetară.

14 iunie 1988 – Liderii Comisiei Europene fac progrese în planificarea Studiului Monetar.

1 iulie 1990 – Înființarea Uniunii Monetare Europene (LTME).

7 februarie 1992 – Semnarea Tratatului de la Maastricht – care propune o dată fermă și anume ianuarie 1999 ca ultim termen la care să se producă înlocuirea monedelor naționale de către una singură: euro.

3 iunie 1992 – Danezii votează împotriva Tratatului de la Maastricht.

17 septembrie 1992 – Lira sterlină este suspendată în cadrul șarpelui monetar. Marea Britanie se retrage din cadrul șarpelui monetar, potrivit căruia, o monedă nu putea avea variații prea mari în raport cu celelalte monede, după scăderea lirei sterline față de marca germană.

21 septembrie 1992 – Franța se pronunță în favoarea Tratatului de la Maastricht.

21 ianuarie 1994 – Crearea Institutului Monetar European. Are loc prima întalnire a Institutului Monetar European, precursorul actualei Bănci Centrale Europene.

1 ianuarie 1995 – Uniunea Europeană se extinde. Trei noi membri – Austria, Finlanda și Suedia – aderă la Uniunea Europeană.

Decembrie 1995 – Euro devine noua denumire oficială a Monedei Unice.

1 iunie 1998 – Constituirea Băncii Centale Europene (BCE).

5 ianuarie 1999 – Lansarea Euro. Euro atinge 1,19 dolari în prima zi de tranzacționare, datorită entuziasmului cu care dealerii primesc noua monedă.

3 decembrie 1999 – Cutremur cauzat de prăbușirea parității Euro/Dolar. Pentru prima dată de la lansarea sa, Moneda Unică Europeană scade sub valoarea de un dolar.

25 septembrie 2001 – Țările membre G7 susțin în continuare Euro. Băncile Centrale ale SUA și Japoniei se alătură Băncii Centrale Europene în încercarea de a sprijini Moneda Unică Europeană aflată în suferință.

29 septembrie 2000 – Danemarca refuză Moneda Unică. Danezii se pronunță categoric împotriva Monedei Unice Europene într-un referendum care avea să constituie o grea lovitură pentru Uniunea Monetară Europeană.

1 ianuarie 2001 – Grecia aderă la zona Euro. Grecii nu regretă prea mult ieșirea din circulație a drahmei.

Robert Mundell este părintele monedei unice. Economistul canadian Robert Mundell, profesor la Universitatea Columbia, este cel care a formulat teoriile pe baza cărora a fost creată moneda unică europeană. În 1999 a primit Premiul Nobel pentru economie. Academia Regală Suedeză de Stiințe l-a premiat pentru analizele sale asupra ratelor de schimb și a modului în care fluctuațiile acestora afectează politicile monetare.

Mundell nu se consideră însă „ părintele euro”. „Asta ar fi prea mult. Mai degrabă nașul său, și mai bine, unul dintre mai mulții nași ai monedei unice europene”- spune Robert Mundell.

Mundell a pus bazele teoretice ale creării Uniunii Monetare Europene, a fost unul dintre susținătorii cei mai înfocați ai monedei euro. El însă nu a participat direct la elaborarea planurilor de lansare a euro.

Simbolul euro a fost creat de Comisia Europeană, iar conceperea acestuia trebuia să satisfacă trei criterii:

să fie un simbol ușor de recunoscut al Europei;

să poată fi scris ușor de mană;

să aibă un design plăcut.

Mai mult de treizeci de modele au fost desenate. Dintre acestea, zece au fost supuse aprobării publicului, iar două dintre modele s-au distanțat clar în preferințele acestuia. Dintre ele, Jacquis Santer, președintele de atunci al Comisiei Europene, și comisarul european însărcinat cu euro, Ives-Thibault de Silguy, au ales varianta finală.

Desenul a fost inspirat de litera grecească epsilon, evocand astfel perioada clasică și leagănul civilizației europene. Simbolul se referă, de asemenea , și la prima literă a cuvantului Euro, iar cele două linii paralele semnifică stabilitatea euro.

Abrevierea oficială a monedei unice este EUR, termen înregistrat la Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO).

De la 1 ianuarie 2001, bancnotele și monedele euro au fost introduse în cele 12 state ale zonei euro. Toate bancnotele și monedele euro vor avea o valoare de 664 miliarede euro și vor cantări cat 24 de turnuri Eiffel. Este vorba de șapte bancnote și opt monede.

Robert Kalina, un artist austriac care reprezintă Banca Națională a Austriei, a caștigat, în 1996, concursul organizat de Institutul Monetar European (IME) pentru alegerea aspectului bancnotelor. Proiectele desenate de Kalina prezintă cele mai importante șapte epoci arhitecturale din istoria Europei. De asemenea, pe bancnote mai sunt tipărite un steag și o hartă a Europei.

Dintre cele 14,5 miliarde, care vor fi emise pe întreg continentul, zece miliarde vor înlocui bancnotele naționale, iar restul va fi păstrat în rezervă.

Fiind clar de la început că noua monedă va deveni imediat după punerea în circulație ținta falsificatorilor, sub egida INTERPOL au fost organizate reuniuni ale reprezentanților băncilor europene, împreună cu specialiști ai Comisiei Europene, Europolului, Serviciului Secret al S.U.A., precum și poliției din Japonia, cu scopul de a se stabili măsuri de prevenire a falsificărilor și contrafacerilor. Aceste măsuri constau în următoarele 5:

armonizarea legislației în materie din fiecare țară membră a Uniunii Europene;

obligația băncilor centrale naționale și a statelor membre de a contribui la schimbul de informații în domeniu și la cooperarea ce se impune;

înființarea unui centru de analiză a bancnotelor suspecte de falsificare sau contrafacere și difuzarea urgentă a informțiilor către serviciile de poliție specializate și Secretariatul General Interpol;

înființarea la Banca Centrală Europeană a unei bănci de date tehnice privind contrafacerea monedelor euro;

informarea și pregătirea cetățenilor din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la recunoașterea monedelor euro autentice;

definirea unor politici comune de combatere a falsurilor și contrafacerii euro în țările membre ale Uniunii Europene;

constituirea la nivelul Europolului și a fiecărui birou național Interpol a unei bănci de date interactive în materie de falsificare și contrafacere a monedei, la care să aibă acces toate serviciile de poliție specializate, precum și băncile centrale naționale.

Banca Centrală Europeană (B.C.E.) a precedat Institutul monetar european însa, în afară de modificarea de nume, rolul capital al instituției nu s-a schimbat. În ceea ce privește euro, acest rol merge mai departe decat simpla emisiune a bancnotelor, fiind deținătoarea principalei baze de date tehnice privind contrafacerea și falsificarea acestora.

Serviciile poliției specializate colaborează pe linia prevenirii falsificării și contrafacerii monedei euro și oficiul de luptă antifraudă al Comisiei europene

5 Revista Criminalistica, Ed. ICAR, Anul 1, Nr. 3, 1999, pag. 18.

(OLAF). Acesta este o structură însărcinată cu anchete administrative asupra afacerilor de fraudă, corupție și spălării de fonduri, în detrimentul finanțelor Uniunii Europene. Deși OLAF nu desfășoară decat anchete administrative, personalul său se compune din polițiști și este abilitat să colaboreze la anchete judiciare, aducand un sprijin operațional și tehnic în detectarea contrafacerilor monedei europene.

Bancnotele europene sunt emise în cupiuri avand valori nominale de 5, 10, 20, 50, 100, 200 și 500 euro, fiind însoțite de monede metalice cu valori nominale de 1 și 2 euro, precum și de 1, 2, 5, 10, 20 și 50 cenți.

Grafica bancnotei euro, aleasă de Consiliul Monetar European (EMI) pentru cele șapte cupiuri, este inspirată din tema „Epoci și stiluri europene”, și prezintă principalele stiluri arhitecturale pe care le-a cunoscut Europa, cu accent pe redarea a trei elemente : ferestre, arcade și poduri. Acest subiect a fost ales întrucat îmbină evoluția în timp a tehnicii, artei arhitecturale și a comunicațiilor în Europa. Motivele arhitectonice din grafica noilor bancnote nu reproduc modele anume , ci redau elemente reprezentative care pot fi întalnite în mai multe zone europene, dorindu-se a avea o simbolistică aparte – spirit de deschidere și cooperare. De aceea s-a evitat redarea graficii unor monumente cunoscute, dar care fac parte din patrimoniul cultural al unei anumite țări membre, iar imprimarea unor efigii a fost respinsă din start, aceasta putand crea animozități într-un domeniu încă sensibil.

In fotogramele cu numerele 27 – 40 sunt prezentate bancnotele EURO:

Fig. 27 Fig. 28

Bancnota de 5 EURO

Fig. 29 Fig. 30

Bancnota de 10 EURO

Fig. 31 Fig. 32

Bancnota de 20 EURO

Fig. 33 Fig. 34

Bancnota de 50 EURO

Fig. 35 Fig. 36

Bancnota de 100 EURO

Fig. 37 Fig. 38

Bancnota de 200 EURO

Fig. 39 Fig. 40

Bancnota de 500 EURO

CAPITOLUL II. ELEMENTE DE SIGURANȚĂ ALE DOLARULUI AMERICAN ȘI ALE BANCNOTEI EURO

2.1 EVOLUȚIA MASURILOR DE PROTECȚIE ȘI SIGURANȚĂ ALE BANCNOTEI

Este normal ca, avand în vedere valoarea deosebită a banului în toate sferele vieții și neîntreruptul șir de falsuri care l-a insoțit de-a lungul istoriei, emitentul să ia toate măsurile de protecție, pentru prevenirea falsului.

Progresele științei și tehnicii pun la dispoziția emitentului mijloace de realizare a unei bancnote din ce în ce mai greu de imitat. Dar, știința și tehnica se află în același timp și la dispoziția falsificatorilor, așa încat lupta devine mai dificilă.

Perfecționarea tiparului a permis imprimarea unor bancnote cu un desen din ce în ce mai complicat, considerandu-se că acesta conferă suficientă siguranță a bancnotei, fiind foarte greu de reprodus. Dar nu a fost așa. Falsurile au continuat să constituie o deosebită problemă pentru siguranța circulatiei monetare.

În prezent, pentru imprimarea bancnotelor se folosesc două moduri „offset” (umed sau uscat) și „intaglio”, bancnotele moderne fiind realizate prin combinarea celor două procedee. Imprimarea intaglio, pe langă calitatea deosebită a desenului produce o ieșire în evidență a cernelii sub forma de relief, sesizabil atat la privirea bancnotei, cat și la pipăire. În general, imprimarea intaglio se folosește pentru unul sau mai multe elemente ale desenului bancnotei, de regulă pentru portret, denumirea emitentului și valoarea nominală a bancnotei (în cifre, litere sau ambele forme de înscriere).

În urma căutărilor asidue s-a ajuns la concluzia că protecția cea mai sigură a bancnotelor ar constitui-o semnarea alografă a fiecărei bancnote de către persoane anume desemnate de conducerea instituțiilor emitente. Măsura a avut un caracter temporar, întrucat emisiunile de mari mase monetare au făcut imposibilă aplicarea ei, trecandu-se la reproducerea semnăturii.

Cu cat o bancnotă este realizată în mai multe culori sau în tonalități variate de culoare (colorația bancnotei), cu atat este mai dificilă reproducerea ei prin mijloacele clasice.

Deoarece nici desenul complicat, nici colorația variată, nici semnătura și nici cernelurile speciale nu au constituit adevărate piedici în calea falsificatorilor s-a recurs la un nou mijloc de aparare – suportul bancnotei. În locul hartiei simple s-a trecut la hartia specială, fabricată exclusiv pentru emisiuni monetare și prevăzută cu filigram.

Filigramul se imprimă în masa hartiei chiar în timpul procesului de fabricație a acesteia, de aceea el nu se observă decat la privirea prin transparență a hartiei. Dar nici filigramul nu a putut constitui o masură optimă de protecție, fiind imitat de falsificatori fie prin presarea foarte puternică a unei matrițe care imita filigramul, fie prin aplicarea unei matrițe cu o substanță grasă, uleioasă, fie prin crearea unei matrițe care se folosea împreună cu matrițele pentru culorile desenului.

Aceste măsuri de protecție și siguranță nu au putut opri activitatea falsificatorilor, dar realizarea unor bancnote false cu aspect cat mai apropiat de cel al bancnotei autentice a devenit mai geoaie, iar falsurile erau descoperite la controlul de rutină efectuat de bănci în circuitul continuu al banului.

Un element nou de protecție, l-a constituit sistemul codificat al inserierii bancnotelor. Astfel, pentru fiecare literă a alfabetului se imprimă un anumit număr de bancnote, iar fiecare bilet este numerotat, aplicandu-se distinct și un număr de ordine general care indică totalitatea biletelor dintr-o emisiune. Se constituie în acest fel o corelare între cele trei elemente de referință: litera, seria și numărul de ordine al biletului. Sistemul este deosebit de complicat și este ținut secret de către emitent, constituind într-adevăr un mijloc de protecție eficient. Este edificator în acest sens faptul că, pentru a putea „intra” in sistemul britanic de protecție a lirei sterline prin inseriere, germanii au apelat în timpul celui de-al doilea razboi mondial la cei mai mari specialiști din domeniul matematicii, care au lucrat intens o lungă perioadă de timp.

Practic, sistemul seriilor nu face imposibil falsul, dar constituie un mijloc sigur de descoperire cu ocazia controlului efectuat de instituția emitantă. În acest mod este imposibil ca falsul să rămanaă nedescoperit pentru că:

dacă se alfă (indiferent de modaliatate) secretul metodei băncii de emisie și se respectă corelarea, la controlul bancar apar două bancnote cu aceeași serie;

dacă seria se aplică în mod arbitrar, controlul bancar stabilește usor contrafacerea întrcat nu se respectă corelația obligatorie litere – cifre.

Urmatoarea etapă a măsurilor de protecție o constituie introducerea firului de siguranță în hartia suport a bancnotei. Firul de siguranță constituie un mijloc serios de protecție întrucat el nu poate fi realizat in niciun fel de către falsificatori. Sesizabil la privirea prin tansparență a bancnotei, el poate fi cel mult imitat prin desenare, dar falsul este grosolan. Poate însă induce în eroare persoane neavizate sau care tratează cu suferficialitate problema, dar nu poate scăpa controlului băncii.

Folosirea substanțelor fluorescente pentru tipărirea bancnotelor constituie un alt mijloc de protecție. Linii, confeti, desenele, inscrierile sau fragmente liniare de hartie colorată realizate cu substanțe fluorescente nu sunt sesizabile cu ochiul liber, deci nu pot fi reproduse, dar sunt foarte vizibile sub acțiunea razelor ultraviolete. Ca atare, substanțele fluorescente nu constituie o măsură de protecție obișnuită, care să poată fi aplicată în schimburile zilnice bani – marfă , ci contribuie la descoperirea falsului cu ocazia ajungerii bancnotei la o unitate bancară, unde este supusă controlului de rutină.

Microtipărirea reprezintă un alt element nou introdus, menit să contribuie la descoperirea falsului și constă în imprimarea în anumite zone ale bancnotei a unor texte sau cifre de dimensiuni microscopice, care nu se pot citi cu ochiul liber, ci numai cu ajutorul unor instrumente de mărit (lupă, microscop). Microtextul nu poate fi realizat cu nici unul din mijloacele moderne de copiere, așa încat chiar dacă falsul poate trece peste „controlul” obișnuit al oricăror persoane, el nu poate trece peste controlul de rutină al celor ce se ocupă de manuirea valorilor monetare.

Concomitent cu microtipărirea , sau independent de aceasta, bancnotele moderne, prevăzute cu text de undă (sau liniar), avand dimensiunile de 1-2 mm, vizibil cu ochiul liber în condiții bune de iluminare. De asemenea, unele bancnote moderne sunt prevăzute și cu o liniatură anticopiere care constă în imprimare peste unele părți ale bancnotei a unor linii foarte subțiri ce nu pot fi reproduse de copiatoare. Cerneala anticopie poate fi folosită și pentru realizarea unor elemente componente ale desenului bancnotei.

Cernelurile magnetice au fost introduse în ultima vreme în procesul de tipărire a bancnotelor dar, ca și substanțele fluorescente , pot fi depistate numai cu ocazia contralului bancar, necesitand prezența unor instrumente de evidențiere a campului magnetic. Folosirea de către falsificatori a unor pulberi magnetice introduse în tușurile (cernelurile) folosite poate induce în eroare controlul, dar copiatoarele color nu pot reda în niciun caz proprietatile magnetice.

În procesul de realizare a bancnotelor moderne se folosesc în ultima perioadă alte două metode moderne cu ajutorul cărora se poate depista falsul „la prima vedere”:

imaginea latentă, care constă în imprimarea unor elemente din compoziția grafică a bancnotei cu substanțe care fac ca elementul să-și schimbe imaginea în funcție de unghiul sub care trebuie privit;

elementul optic variabil, care se realizează prin imprimarea unor substanțe care-și schimbă culoarea în funcție de unghiul sub care este privit;

Gama mijloacelor de protecție și siguranță este completată cu elementele de suprapunere față – verso. Realizată cu o precizie deosebită sub aspectul dimensionării și dispunerii pe ambele fețe ale bancotei, suprapunerea se poate prezenta sub două forme:

suprapunerea perfectă a celor două imagini față – verso;

compunerea (îmbucșarea) perfectă a celor două părți ale imaginii, care se aflăfiecare pe cate o față a bancnotei.

În sfarșit, holograma bancnotei constă în „acoperirea” acesteia sau încorporarea în masa hartiei a unei pelicule din material plastic ( la unele bancnote, metalică), așa încat imaginile sau culorile bancnotei variază în raport cu unghiul sub care sunt privite.

În secțiunile referitoare la măsurile de protecție și siguranță ale bancnotelor se prezintă mijloacele specifice fiecărei bancnote.

Așa cum se poate ușor constata, de-a lungul timpului instituțiile bancare au aplicat măsuri de protecție și siguranță din ce în ce mai perfecționate, care îngustează posibilitățile falsificatorilor, dar nu le elimină total.

2.2 ELEMENTE DE PROTECȚIE ȘI SIGURANȚĂ ALE DOLARULUI

2.2.1 Consideratii generale

Lider autoritar al circulației monetare internaționale (chiar dacă sub aspectul stabilității cunoaște frecvente fluctuații), dolarul american este în atenția permanentă atat a instituțiilor bancare, care doresc ca această bancnotă să fie cat mai sigură, cat și a falsificatorilor, care știu „valoarea” bancnotei oriunde în lume.

Considerată una din bancnotele cu protecție foarte sigură, bancnota americană continuă să fie cel mai frecvent contrafăcută.

Faptul că, pana în 1990, accesul oricărei persoane la deținerea sau folosirea monedei străine era îngrădit, a determinat o slabă sau totală nerecunoastere a caracteristicilor acesteia, favorizand falsul.

În prezent, dolarul fiind nu numai prezent dar și foarte căutat în țara noastră, pe fondul nerecunoașterii în amănunt a caracteristicilor acestuia, crează suficient spațiu de acțiune falsificatorilor sau plasatorilor de dolari falși. De aceea se consideră necesară prezentarea principalelor caracteristici ale acestei bancnote, în ideea că o bună cunoaștere poate fi un important mijloc preventiv.

În anul 1928, cand a avut loc una din cele mai importante reforme monetare în Statele Unite ale Americii, în circulație sunt puse următoarele cupiuri (valori) ale bancnotei americane: 1, 2, 5, 10, 20, 50, 100 dolari ( bancnotele cu valoare de 500, 1000, 5000, 10000 și 100000 nu se mai tipăresc din 1947, iar cele care se află în stoc circulă numai între instituții bancare).

Reforma monetară din 1968 a stabilit cadrul general și elementele de protecție ale bancnotei americane, care se află în prezent în circulație, elemente întărite după anul 1990.

În S.U.A. se emit bancnote de către 12 bănci, fiecare avand simbolul ei, simbol reprezentat de o literă a alfabetului și o cifră corespunzătoare. Litera este înscrisă într-un „sigiliu al băncii emitente” constituit din 3 cercuri concentrice, între care se află înscrise, în clar, numele băncii, iar în interior litera simbol. În cele patru colțuri, în interior față de mențiunea cupiurii, se află cifra corespondentă. Toate aceste mențiuni sunt pe cadrul general de pe fața bancnotei.

Bancnotele americane care circulă în prezent sunt de trei tipuri:

Biletele federale de rezervă (FEDERAL REZERVE NOTE) – care au sigiliul trezoreriei (aflat pe față, în dreapta bancnotei) și numerotația în verde. Aceste bancnote sunt cele mai raspandite, inclusiv în Europa, celelalte tipuri avand o circulație mult mai redusă.

Bilete ale statelor federale din cadrul S.U.A. (UNITED STATES NOTE) care au sigiliul trezoreriei și numerotația imprimatului în culoare roșie.

Biletele certificate argint (SILVER CERTIFICATE) care au sigiliul trezoreriei și cifrele de serie imprimate cu albastru.

Bancnotele americane, indiferent de valoare, au un cadru general asemănător, aceleași dimensiuni (156/66mm), aceeași structură a hartiei și același colorit.

S.U.A. nu a retras niciodată din circulațtie o anumită serie (an) de emisie, astfel că în prezent circulă toate bancnotele emise, spre deosebire de alte state care, odată cu o nouă emisie, retrag din circulație o emisie veche.

În continuare redam principalele elemente caracteristice ale dolarului american, emisiune pana in anul 1996, aflate pe aversul acestora:

portretul specific unei anumite cupiuri;

sigiliul trezoreriei;

sigiliul băncii emitente;

numărul – seria

litera și cifra de quadrat;

numărul clișeului;

anul emisiunii;

tipul de bancnotă;

cupiura(valoarea);

semnăturile.

portretul, reprezintă unul din foștii președinți ai S.U.A., și este situat în centrul desenului, fiind elementul reprezentativ pentru valoarea bancnotei, întrucat există o corelație precisă între acesta și cupiură, astfel:

Cunoașterea acestei corelații permite o ușoară identificare a falsificărilor prin modificarea cupiurii: de regulă infractorii – dintre cei care nu dispun de tehnici de fotocopiere sau tipărire care să le permită contrafacerea în cantități mari – recurg la modificarea (prin ștergere și apoi imitare) a valorii înscrise pe bancnote. Cum însă portretul nu poate fi falsificat printr-un astfel de procedeu, manopera frauduloasă poate fi ușor depistată.

Trebuie semnalat și faptul că portretul este realizat de așa manieră încat el este expresiv, luminos, prezintă multe detalii fine, astfel încat imitarea prin tipărire sau chiar prin fotocopiere color este greu de realizat datorită elementelor anticopiere.

Sub fiecare portret este menționat numele presedintelui.

sigiliul trezoreriei se află în partea dreaptă a bancnotei sub numărul de serie. Poartă culoarea tipului de bancnotă, în concordanță cu cea a seriei. Între două cercuri concentrice este înscris „The Departament of the Tresoury 1789”, iar în cercul interior un scut alb, punctat, o balanță în echilibru, un element geometric și o cheie în plan orizontal cu verturile în jos.

sigiliul băncii emitente cu inscripțiile de rigoare, este situat în stanga bancnotei, deasupra numerotației de serie.

numerele de serie sunt menționate în partea deraptă a bancnotei, deasupra sigiliului trezoreriei și în stanga, sub sigiliul băncii emitente. Este alcătuit din 8 cifre precedate și urmate de cate o literă și sunt imprimate în culoarea tipului de bancnotă.

litera de control. Bancnotele din seriile de emisiune din 1928 și cele următoare sunt imprimate în mai multe exemplare pe coala de hartie, fiecare exemplar avand imprimată o literă de control localizată în colțul din stanga sus. Uneori această literă este urmată de o cifră și are rolul de a preciza exact locul avut de bancnotă în ansamblul colii tipărite. Ambele sunt tipărite in negru.

numărul clișeului. Alături, sau sub cifra corespunzătoare băncii emitente, situată în dreapta bancnotei se află un număr de format unic. Acesta reprezintă numărul clișeului folosit la imprimarea bancnotei respective.

anul emisiunii – pe fiecare bancnotă sub sigiliul trezoreriei, în stanga, este menționată seria de emisie (anul emisiunii, care nu trebuie confundat cu seria bancnotei).

înscrierea valorii pe fața bancnotei este făcută în cifre, în fiecare din cele patru colțuri și în litere sub portret. De asemenea, valoarea este imprimată pe sigiliul trezoreriei în cifre.

inscripțiile – pe frontispiciul bancnotei este înscris numele țării „ The United States of America” în cadrul general, în partea de sus, tipul de bancnotă ( ex. „ Federal Reserve Note” ) ; deasupra sigiliului băncii emitente este incripția „ This note is legal tender for all debts, public and private”.

semnăturile. Sub sigiliul băncii emitente se află semnătura trezorierului Statelor Unite iar în dreapta, langă anul emisiunii, este semnătura secretarului trezoreriei.

Reversul bancnotei americane este format dintr-un cadru general în centrul căruia se află un edificiu, în raport cu valoarea (cupiura) bancnotei. Colorația reversului este verde, de nuanțe (intensități) diferite.

În continuare sunt prezentate principalele elemente caracteristice ale reversului bancnotei americane, emisiune pana in anul 1996, aflate pe reversul acestora

edificiul

denumirea edificiului

cupiura în cifre

cupiura în litere

numărul de clișeu verso

De remarcat este corelația care există între portretul de pe fața bancnotei și edificiul de pe verso, corespunzător fiecărei cupiuri, după cum urmează:

2.2.2 Elemente de protecție (siguranță) ale dolarului american:

Hartia. Ca și în cazul tuturor celorlalte bancnote, și hartia folosită pentru realizarea dolarului – prin rețeta sa specifică de fabricație – reprezintă un element major de securitate.

Elementele caracteristice ale hartiei sunt:

este specială, realizată din deșeuri textile în care proporția bumbacului este de 30%;

suprafața este mata;

prezintă rezistență la îndoire;

în masa hartiei se introduc inserții de fibre color fluorescente, care sunt vizibile numai în spectrul de lumină ultravioletă, precum și firul de siguranță;

este peliculizată pe ambele fețe cu o soluție specială vizibilă cu ochiul liber pe porțiunile albe ale bancnotei. Rolul acestei pelicule este de a face dificilă contrafacerea prin copiere color, contrafacerea prezentand culori de nuanțe diferite de cele ale originalului.

Firul de siguranță. Printre măsurile cele mai recente de securitate ale bancnotei americane, a fost semanlată introducerea în structura de fabricație a hartiei, a unui fir de siguranță din poliester, pe verticala bancnotelor.

Firul este incorporat în hartie și este plasat în campul liber la stanga emblemei Rezervelor Federale (cu simbolul băncii emitente). Acest element vizează toate valorile, începand cu cea de 10 dolari. Pe fir este tipărită valoarea biletului. Pe biletele de 20 dolari și pe cele mai mici valori firul de sigurantă este inscripționat „USA”, urmat de valoarea biletului în litere . De exemplu, la bancnota de 20 $ este scris repetat, de-a lungul întregului fir, „USA TWENTY USA TWENTY”. Valorile mai mari au inscripționat „USA” plus valoarea biletului în cifre „USA 50”, „USA 100”.Inscripțiile sunt tipărite astfel încat să poată fi citite atat de pe fața cat și de pe reversul bancnotei. Firul și inscripția specifică pot fi vizibile numai prin expunerea bancnotei în fața unei surse de lumină.

Acest element nu poate fi reprodus cu acuratețe de niciun aparat fotocopiator.

La examinarea in radiatii ultraviolete firul de siguranta are fluorescenta rosie deschis (la bancnota de 50 dolari are fluorescenta galbena, iar la cea de 20 dolari are fluorescenta verde)

Fig. 41 Fig. 42

Fir de siguranta la o bancnota de 100 USD pus in evidenta

la examinare in radiatii ultraviolete.

Fig. 43 Fig. 44

Fir de siguranta la o bancnota de 20 USD pus in evidenta

la examinare in radiatii ultraviolete.

Protecția prin imprimare – imprimare intaglio. Imprimarea specială se realizează actualmente prin sistemul intaglio (denumit și imprimarea în relief), dată fiind capacitatea acestui sistem de a incorpora o gamă mult mai largă de elemente de siguranță. Imprimarea „în relif” este sesizabilă atat cu ochiul liber, cat si prin palpare.

La realizarea imprimării se utilizează o combinație de nuanțe slabe și tari ale culorilor care îngreunează contrafacerea.

Fig. 45 Fig. 46

Tipărirea în relief a mentiunii “SERIES 2001”.

Microtipărirea. În același timp cu introducerea firului de securitate, începand cu anul 1990, o linie de microtipărire (microprinting) apare pe marginea portretului bancnotelor americane cu valoare mai mare de 10 dolari. Cuvintele „THE UNITED STATES OF AMERICA” sunt imprimate pe gulerul portretului, iar in interiorul grupului de cifre „100” din coltul stanga jos al aversului bancnotei de 100 USD este imprimat repetat „USA 100”.

Pentru ochiul neantrenat, microtipărirea apare ca o linie subțire. Textul acesteia poate fi însă citit cu o lupă. Textul nu poate fi reprodus de nicio mașină de fotocopiat.

Fig. 47 Fig. 48

Cuvintele „THE UNITED STATES OF AMERICA”

imprimate pe gulerul portretului.

Fig. 49 Fig. 50

Microtextul existent în interiorul cifrei “100” din coltul dreapta jos.

Filigranul. Este imprimat in hartie in procesul de fabricatie, reproduce portretul presedintelui si este plasat in partea dreapta a aversului. Se observa atunci cand bancnota este privita in transparenta fiind foarte greu de realizat de catre falsificatori.

Fig. 51 Fig. 52

Filigranul plasat in dreapta aversului.

Fibre inserate in masa hartiei. In procesul de fabricatie sunt inserate fibre de culoare rosie si albastra, care sunt dispuse aleatoriu si lipsite de fluorescenta.

Fig. 53 Fig. 54

Fibra de culoare rosie inserata in masa hartiei.

Imprimare cu cerneala bicromatica. Grupul de cifre din partea dreapta inferioara a bancnotelor isi schimba alternativ culoarea – negru – verde – la modificarea unghiului de examinare.

Fig. 55 Fig. 56

Schimbarea culorii, verde – negru a cifrei „100”.

Imprimare cu liniatura anticopiere. La bancnota de 100 USD fondul ovalului ce incadreaza portretul si fundalul cladirii „INDEPENDENCE HALL” sunt realizate din linii paralele si echidistante foarte fine. La copiere sau reproducere, aceste linii produc efectul de „moire”.

Fig. 57 Fig. 58

Linii paralele din jurul portretului.

2.2.3 Elemente de siguranta ale noilor bancnote de 10, 20 si 50 USD emise in 2003 si 20046.

Bancnotele pastreaza trei elemente de securitate, cele mai importante introduse initial in anii 1990 si care sunt usor de verificat: filigranul, cerneala care isi schimba culoarea si firul de securitate. La acestea se adauga o serie de elemente de securitate care le fac de imposibil de contrafacut:L

Bancnota de 10 USD:

Culoarea – adaugarea in fundal a unor nuante subtile de portocaliu, galben si rosu. Cuvintele „We the People” au fost tiparite in rosu pe fundalul de la dreapta portretului. De asemenea mici cifre galbene 10 au fost tiparite pe fundal la stanga portretului de pe fata bancnotei si la dreapta vinietei pe spatele bancnotei;

Simbolurile libertatii – fata noii bancnote de 10 USD include si imagini ale simbolurilor traditionale americane – numite si Simbolurile Libertatii. Doua imagini ale tortei purtate de Statuia Libertatii sunt imprimate in rosu pe fata bancnotei. O imagine mare a tortei este imprimata pe fundal, la stanga portretului Secretarului Hamilton, in timp ce o a doua imagine rosie metalica mai mica, a tortei poate fi gasita in partea dreapta jos a portretului. Simbolurile libertatii difera de la o valoare la alta.

Portretul si vinieta – contururile ovale si liniile fine care inconjoara portretul Secretarului Hamilton de pe fata si vinieta cladirii trezoreriei Statelor Unite ale Americii de pe spate au fost eliminate. Portretul a fost mutat mai sus si umerii largiti pana la margine. La fundalul vinietei au fost adaugate detalii de gravura.

Microtextul – este dat de mici cuvinte microtiparite ce sunt greu de reprodus. Noua bancnota de 10 USD contine microtext pe fata bancnotei in patru

6 www.moneyfactory.gov

zone cuvantul „USA” si numeralul „10” pot fi gasite de mai multe ori sub torta mare imprimata, iar cuvintele „THE UNITED STATES OF AMERICA” si „TEN DOLLARS” pot fi gasite sub portret, ca si pe verticala in interiorul contururilor dinstanga si din dreapta notei.

Element pentru cei cu vederea slaba – numeralul „10” scris mare in coltul din dreapta jos pe spatele bancnotei este usor de citit.

Hartia – hartia bancnotelor este un sfert din in si trei sferturi din bumbac si contine fibre rosii si albastre.

Indicatorii Rezervei Federale – un sigiliu universal in stanga portretului reprezinta intreg Sistemul Rezervei Federale. O litera si un numar sub numarul de serie din stanga identifica Banca Rezervei Federale emitenta.

Numerele de serie – combinatia unica de unusprezece cifre si litere apare de doua ori pe fata bancnotei. Pe noul model de bancnote de 10 USD, numarul de serie din stanga a fost mutat usor spre dreapta comparativ cu modelele anterioare.

Bancnota de 20 USD:

Culoarea – deosebirea cea mai vizibila la noul design al bancnotei este adaugarea in fundal a unor nuante subtile de verde si piersica pe ambele fete ale bancnotei. Cuvintele “TWENTY USA” au fost tiparitede asemenea in albastru pe fundal in dreapta portretului, iar mici numere galbene 20 au fost tiparite in fundal pe versoul bancnotei.

Simbolurile libertatii – Doua noi “simboluri ale libertatii”- vulturi americani- au fost desenate pe fata bancnotei. Vulturul mare albastru din fundal din stanga portretului presedintelui Andrew Jackson este reprezentativ pentru cei desenati si sculptati in perioada mandatului lui. Vulturul mai mic verde metalizat din dreapta jos a portretului este o gravura mai recenta. Simbolurile libertatii vor fi diferite pentru fiecare categorie de bancnote.

Portretul si vinieta – Contururile ovale si liniile fine care inconjoara portretul presedintelui Andrew Jackson de pe fata si vinieta Casei Albe de pe verso au fost scoase. Portretul a fost mutat mai sus si umerii largiti pana la margine. La fundalul vinietei au fost adaugate detalii de gravura.

Microtextul – Fiind atat de mici, cuvintele microtiparite sunt greu de reprodus. Noul design contine microtext pe fata bancnotei in doua zone noi: inscriptia “USA20” este tiparita de-a lungul marginii primelor trei litere ale panglicii albastre “TWENTY USA” din dreapta portretului, iar cuvintele “THE UNITED STATES OF AMERICA 20 USA 20” apar in negru in chenarul de sub semnatura ministrului de finante.

Element pentru cei cu vedere slaba – Numarul “20” scris mare in coltul din dreapta pe spatele bancnotei este usor de citit.

Hartia – Hartia bancnotelor este un sfert din in si trei sferturi din bumbac si contine fibre rosii si albastre.

Indicatorii Rezervei Federale – Un sigiliu universal in stanga portretului reprezinta intrg Sistemul Rezervei Federalle. O litera si un numar sub numarul de serie din stanga identifica Banca Rezervei Federale emitenta.

Numerele de serie – Combinatia unica de unsprezece cifre si litere apare de doua ori pe fata bancnotei.

Bancnota de 50 USD

Culoarea – Diferenta cea mai vizibila dintre noul model de bancnota sic el anterior este adaugarea unor culori subtile de fundal, albastru si rosu pe ambele fete ale bancnotei. De asemenea, cifra 50 mica a fost imprimata repetat pe fundal, pe reversal bancnotei.

Simbolurile libertatii – Noile simboluri ale libertatii au fost desenate pe aversul bancnotei de 50 USD, pentru a alcatui imagini ale steagului American. Traditionalele stele ale steaguluiS.U.A. sunt imprimate in albastru si rosu pe spatele portretului Presedintelui Grant. In stanga portretului se afla un camp de stele albastre, in timp ce in dreapta acestuia se afla trei dungi rosii. O steluta metalica albastru-argintie se afla in partea din dreapta jos a portretului. Simbolurile libretatii vor fi diferite pentru fiecare valoare in parte.

Portretul si vinieta – Chenarele ovale si liniile subtiri care incadreaza portretul Presedintelui Ulysses S. Grant au fost eliminate de pe aversul bancnotei si vinieta Capitoliului SUA de pe reversal acesteia. Portretul a fost deplasat in sus, iar umerii au fost extinsi in spatial chenarului. Noi detalii au fost adaugate la fundalul vinietei.

Microtextul – Fiind atat de mici, cuvintele microtiparite sunt greu de reprodus. Noul design al bancnotei de 50 USD prezinta microtext pe aversul bancnotei in trei zone, cuvintele “FIFTY”(cincizeci) “USA”(SUA) si “50” pot fi gasite in doua din stelele albastre aflate la stanga portretului, cuvantul “FIFTY”(cincizeci)poate fi gasit de mai multe ori pe ambele chenare laterale ale bancnotei, iar cuvintele “THE UNITED STATES OF AMERICA” (STATELE UNITE ALE AMERICII) apar in gulerul Presedintelui Grant, sub barba acestuia.

Element pentru cei cu vedere slaba – Numarul “50” scris mare in coltul din dreapta pe spatele bancnotei este usor de citit.

Hartia – Hartia bancnotelor este un sfert din in si trei sferturi din bumbac si contine fibre rosii si albastre.

Indicatorii Rezervei Federale – Un sigiliu universal in stanga portretului reprezinta intrg Sistemul Rezervei Federalle. O litera si un numar sub numarul de serie din stanga identifica Banca Rezervei Federale emitenta.

Numerele de serie – Combinatia unica de unsprezece cifre si litere apare de doua ori pe aversul bancnotei. Pe noua bancnota de 50 USD, numarul de serie din stanga a fost deplasat putin spre dreapta fata de vechile modele.

2.2.4 Element de protectie de noutate descoperit la bancnotele americane emisiuni dupa 2003.

In urma examinarilor efectuate cu ajutorul Comparatorului Docubox Projectina Dragon, in lumina alba filtrata in lungimi de unda cuprinsa intre 570 – 645 nanometri, am constatat pe reversul bancnotelor aparitia unor coduri de bare.

Astfel, pe reversul acestora sunt prezenta una sau doua bare (estompari ale graficii) in functie de cupiura bancnotei. Consideram acesta un element de siguranta, care nu a fost amintit pana acum in lucrarile de specialitate, mai ales ca el este prezent la toate bancnotele americane emise dupa anul 2003.

De asemene, in examinarile efectuate bancnotelor dovedite a fi contrafacute, lipsite si de alte elemente de siguranta, aceste coduri de bare lipsesc, nefiind probabil cunoscut de falsificatori.

Descoperirea acestui element nou de siguranta, consideram ca este deosebit de importanta in practica expertilor criminalisti care se confrunta cu bancnote contrafacute din ce in ce mai reusite, datorita mijloacelor moderne si accesibile publicului larg. Aceste coduri de bare sunt prezentate exemplificativ in fotografiile urmatoare:

Fig. 59 Fig. 60

Reversul unei bancnote de 20 USD emisiune 2004 si detaliu

barei prezente.

Fig. 61 Fig. 62

Reversul unei bancnote de 50 USD emisiune 2004 si detaliu al

barelor prezente.

Fig. 63 Fig. 64

Reversul unei bancnote de 100 USD emisiune 2003 si detaliu al

barelor prezente.

2.3 ELEMENTE DE PROTECȚIE ȘI SIGURANȚĂ ALE BANCNOTELOR EURO.

2.3.1 Consideratii generale.

Consiliul Institutului Monetar European (EMI) – organizatie a Uniunii Europene, constituit in baza prevederilor Tratatului asupra Uniunii Europene – mai bine cunoscut Tratatul de la Maastricht – a aprobat mai intai proiectele de macheta ale celor sapte cupiuri ale seriei de EUROBANCNOTE cu valorile niminale de 5, 10, 20, 50, 100, 200, si 500 EURO.

Lansarea imprimarii eurobancnotelor a demarat in cursul anului 1998, dar EURO a devenit mai intai moneda de cont de la 1 ianuarie 1999, pentru ca introducerea de facto pe piata a monedei unice sa se realizeze de la 1 ianuarie 2002.

Misiunea tehnica a realizarii EUROBANCNTELOR a revenit unui Grup special de lucru pentru bancnote al Institutului Monetar European (EMI), format din reprezentantii Imprimeriilor bancilor centrale ale Statelor Membre.

Analiza Grupului de lucru a avut in vedere nu doar grafica in sine a bancnotelor, cat – in principal – asigurarea unui grad ridicat de siguranta impotriva contrafacerilor, deci un pachet eficient de elemente de siguranta.

Designul de baza ales de Consiliul Institutului Monetar European (EMI) pentru cele sapte valori (cupiuri), inspirat de tema „Epoci si stiluri in Europa” descrie principalele stiluri arhitecturale pe care le-a cunoscut Europa cu accent pe redarea a trei elemente : ferestre, arcade si poduri.

Motivele arhitectonice din macheta bancnotei nu reproduc modele anume, reale ci, dimpotriva, reprezinta elemente reprezentative care pot fi intalnite in multe zone europene, avand o simbolistica aparte:

Astfel, ferestrele si arcadele constituie elementul de pe fata fiecarei bancnote si simbolizeaza spiritul de deschidere si cooperare in Uniunea Europeana. Sunt totodata reproduse cele 12 stele ale UE, simbolizand dinamismul Europei contemporane;

Reversul fiecarei bancnote are ca reprezentare de baza imaginea unui pod, caracteristic fiecarei etape arhitectonice in parte;

Plecand de la podul rudimentar de vase din timpurile stravechi la podurile suspendate din era moderna. Podurile sunt de fapt reprezentarea metaforica de comunicare atat intre popoarele Europei cat si intre acestea si restul lumii;

Alte elemente generale de protectie sunt:

Numele monedei unice EURO apare atat in latina (EURO) cat si in greaca (EYPO) – atat pe fata cat si pe verso;

Initialele autoritatii de emisiune – Banca Centrala Europeana (ECB) sunt redate in cele cinci variante lingvistice: BCE, ECB, EZB, EKT, si EKP;

Bancnotele euro au cromatici și dimensiuni diferite, astfel:

2.3.2. Elemente de siguranta.

Bancnotele euro contin o serie de patru categorii de elemente de siguranta care le fac redutabile in fata contrafacerilor7:

1. Un prim set de elemente de siguranta sunt incorporate in hartia speciala a bancnotelor, cum ar fi: filigranul multitonal, firul de siguranta si fibrele fluorescente.

2. Intre elementele de baza introduse cu ocazia imprimarii – identificabile cu usurinta de catre public – un loc prioritar il detine imprimarea in relief (intaglio) si doua elemente variabile optic (o folie iridiscenta si o kinegrama pe fata bancnotelor).

3. Bancnotele euro contin o serie de elemente „citibile” pe echipamentele de procesat bancnote, care permit atat bancilor centrale cat si celorlalte unitati bancare verificarea autenticitatii.

4. O a patra categorie de elemente de siguranta va fi accesibila doar bancilor centrale emitente, respectiv Bancii Centrale Europene.

Bancnotele de 5, 10 și 20 euro au elemente de protecție asemănătoare, la fel și cele cu valoare nominală mai mare de 50 euro.

Din practica tehnico-criminalistică s-a constatat că bancnotele cu valoare nominală mică nu sunt ținta preferată a falsificatorilor, contrafacerea lor nefiind suficient de profitabilă. De asemenea, nici bancnotele cu valoare mare nu sunt contrafăcute frecvent, ele fiind greu de pus în circulație datorită creșterii vigilenței persoanelor la care urmează a fi plasate. De exemplu, cel puțin în țara noastră, au fost întalnite numeroase contrafaceri ale bancnotelor de 50 euro, cateva a celei de 100 euro, dar nici una din cupiurile cu valori nominale mai mari.

În continuare sunt prezentate elementele de protecție ale bancnotelor din cupiurile de 20 și 50 euro, care sunt asemănătoare cu cele avand valoare nominală mai mică, respectiv mai mare, fiind probabil principalele ținte ale contrafacerilor.

7 Revista criminalistica, nr. 6, anul 3, 2001, pag. 16

BANCNOTA DE 20 EURO

Tipărire intaglio – Inițialele Băncii Centrale Europene scrise în limbile țărilor membre (BCE, ECB, ECZ, EKT, EKP), grupul de cifre „20” din partea dreaptă superioară, grafica ce reprezintă ferestrele, grupul de cire „20” din partea stangă jos și scrisul EURO și EYPO de langă acesta, toate aflate pe aversul bancnotei. Oo semnul omega din grafica elenă.

Fig. 65 Fig. 66

Fir de siguranță – încorporat total, plasat central, inscripționat cu scrisul „ EURO 20 EURO” cu spații mari între cuvinte.

Fig. 66 – 67

Filigran – combinat (luminos și întunecat), ce redă parțial grafica aversului, sub care se află unul luminos ce redă valoarea nominală, ambele plasate pe manșeta din stanga aversului.

Fig. 68 Fig. 69

Microtext – mai multe grupuri de texte minuscule imprimate atat pe avers cat și pe revers. Pe avers aste depus în următoarele zone:

în interiorul kinegramei, pe toată suprafața este scris repetat „EURO EYPO EURO….”

în interiorul literelor EYPOo din colțul din stanga jos este scris repetat și fără spații „202020…..”

pe o suprafață triunghiulară a desenului ornamental, plasată sub Drapelul Uniunii Europene și în interiorul celor duoă stele din yona interioară, este scris repetat și fără spații „EUROEYPOEURO….”.

Pe revers, cele cinci linii paralele din partea superioară, care sugerează suprafața apei și desparte imaginea podului de reflectarea sa, sunt formate din cuvintele „EURO” și „EYPOo” scrise repetat.

Fig. 70 – 71

Kinegramă – sub formă de coloană, plasată în partea dreaptă a aversului, la schimbarea unghiului de expunere sau de iluminare se pot vizualiza alternativ grupul de cifre „20”, simbolul euro și desenele ornamentale formate din cifrele 20 cu dimensiuni diferite și suprapuse, avand în ansamblu un aspect danteliform.

Fig. 72 Fig. 73

Cerneală irizantă – depusă pe revers sub forma unei benzi verticale de culoare galben pal, vizibilă în unele unghiuri de iluminare. Prin neimprimare se formează imaginea valorii nominale și cea a simbolului euro.

Fig. 74 – 75

Imprimare anticopiere – dreptunghiul plasat în colțul din stanga jos al reversului este imprimat cu tuș de culoare gri deschis și un text abia vizibil ce redă valoarea nominala.

Fig. 76 Fig. 77

Elemente fluorescente – imprimate sau inserate în masa suportului atat pe avers, cat și pe revers.

Pe avers sunt prezente următoarele elemente:

Drapelul Uniunii Europene cu fluorescență galbenă;

cercurile mici de culoare galbenă depuse central stanga și stelele din partea dreaptă au fluorescență carmin.

Pe revers, grafica ce redă podul, harta Europei și valoarea nominală are fluorescență galbenă. Pe ambele fețe ale bancnotei unt inserate în masa hartiei fibre fluorescente de culoare carmin, galben șă bleu, depuse aleatoriu.

Fig. 78 Fig. 79

BANCNOTA DE 50 EURO

Tipărire intaglio – grupurile de litere BCE, ECB, ECZ, EKT, EKP reprezentand inițialele Băncii Centrale Europene scrise în limbile țărilor membre, grupurile de cifre „50”, din partea dreaptă superioară și stangă inferioară, grafica ferestrelor și scrisurile „EURO” și „EYPOo”.

Fir de siguranță – plasat central, încorporat integral, inscripționat cu pauze mari „EURO 50 EURO”, cu poziționări diferite astfel să poată fi citit corect o dată, indiferent de poziția bancnotei în timpul examinării în tranparență.

Filigram – plasat în manșeta din stanga aversului, redă luminos și întunecat imaginea unei ferestre și foarte luminos valoarea nominală înscrisă în cifre.

Microtext – plasat pe ambele fețe ale bancnotei. Pe avers poziționarea este următoarea:

în interiorul hologramei este scris în cercuri concentrice și fără spații „50EURO50EYPO…” ;

în interiorul stelelor de culoare albastră și în interiorul cuvantului „EYPOo” din colțul din stanga jos este scris fără spații „505050….”;

banda inferioară de culoare maro este formată din scrsul repetat și fără spații „50EURO50EYPO….” depus pe șase randuri.

Pe revers, banda inferioară este de culoare bej, întraruptă de conturul ce reprezintă nordul Africii, este formată din textul depus pe mai multe randuri „5050EURO50EYPO….”.

Kinegramă – plasată în dreapta aversului, la schimbarea unghiului de examinare sau de iluminare apar alternativ valoarea nominală, desenul unei ferestre și textul „50EURO 50EYPO….” depus în cercuri concentrice.

Imprimare anticopiere – dreptunghiul din stanga jos al reversului este imprimat cu tuș de culoare bej deschis și un text xu umbre ce crează iluzia optică a prezenței unui timbru sec, care nu pot fi sesizate de senzorii optici ai aparatelor de reprodus.

Elemente fluorescente – fibre cu fluorescență de culoare carmin, galbenă și bleu depuse aleatoriu pe toată suprafața bancnotei. Pe avers, Drapelul Uniunii Europene are fluorescență galbenă, stelele albastre au fluorescență galbenă-verzui, iar cele de culoare galbenă au fluorescență portocalie, la fel ca și cercurile galbene din partea din dreapta sus. Pe revers, grafica podului, harta Europei și valoarea nominală au fluorescență galbenă.

Pe bancnota de 50 euro, ca și pe cele de 100, 200 și 500 euro, valoarea nominală din partea dreaptă inferioară a reversului este imprimată cu cerneală metalizată bicromatică, care iși schimbă culoarea din maro în mov strălucitor funcție de schimbarea unghiului de examinare sau iluminare.

În ceea ce privesște microtextul, cu excepția celui din corpul literelor cuvantului „EYPOo” din partea stangă inferioară a aversului, celelalte microtexte sunt plasate diferit la fiecare cupiură.

Astfel, pe bancnotele de 100 euro, microtextul „100EURO100 EYPOo……”este plasat în colțul din stanga sus a aversului, pe zece randuri orizontale din zona dreaptă superioară (dintre care șase sunt realizate cu trasee pline și patru depuse pe benzi continue de culoare albastră), iar pe revers, cele cinci linii orizontale, care sugerează suprafața apei și delimitează imaginea podului de reflectarea sa, sunt formate din microtext cu același conținut.

Pe aversul bancnotei de 200 euro, banda verticală din dreapta textului „EURO” este formată din imprimarea cu trasee pline a cuvintelor „EURO” și „EYPOo”și sub formă de timbru a valorii nominale, pe zece coloane albastre, iar pe revers, stalpii podului și arcada ainferioară sunt formate din microtextul „EURO EYPOo……”.

Pe aversul bancnootei de 500 în parte inferioară a graficii clădirii(zona albă) este depus microtextul „50EURO5 EYPOo……” pe trei randuri, cel de sus sub formă de bandă iar celelalte formate din trasee pline ale grafismelor componente; microtext cu același conținut este plasat pe două benzi aparente la stanga și la dreapta graficii clădirii, formate din cate patru randuri. Pe revers, baza podului și desenul cablului superior de susținere sunt formate din microtexte, primul realizat prin lipsă de imprimare pe fondul violet, secundul format din trasee pline ale grafismelor componete.

2.3.3 Elemente de siguranta ale bancnotelor de 50, 100, 200 si 500 EURO prezentate ilustrativ:

BANCNOTA DE 50 EURO

Fig. 80

Fig. 81

Fig. 82

Fig. 83

BANCNOTA DE 100 EURO

Fig. 84

Fig. 85

Fig. 86

Fig. 87

BANCNOTA DE 200 EURO

Fig. 88

Fig. 89

Fig. 90

Fig. 91

BANCNOTA DE 500 EURO

Fig. 92

Fig. 93

Fig. 94

Fig. 95

CAPITOLUL III.

FALSIFICAREA SI CONTRAFACEREA

BANCNOTELOR EURO SI AMERICANE.

3.1. Consideratii generale privinda falsul si uzul de fals.

Falsul de moneda este incriminat de art. 282 al Codului penal al Romaniei, care prevede: "Falsul de moneda metalica, moneda de hartie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor emise de institutia bancara ori de alte institutii de credit competente sau falsificarea oricaror alte titluri ori valori asemanatoare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.In alineatul urmator se mentioneaza aceeasi pedeapsa pentru cel ce pune in circulatie, in orice mod, valorile falsificate aratate in alineatul precedent sau detinerea lor in vederea punerii in circulatie.

Daca faptele prevazute in alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar sau daca a cauzat o paguba importanta sistemului financiar, constituie forma agravanta. Conform art. 284 Cod penal dispozitiile prevazute la art. 282 Cod penal se aplica si in cazul cand infractiunea priveste monede sau timbre ale altor state ori alte state straine.

Din punct de vedere al continutului constitutiv al infractiunii, latura obiectiva se concretizeaza, pe de o parte, prin elementul material distinct, iar pe de alta parte, prin cumularea unor cerinte esentiale care intregesc continutul obiectiv al faptei, existenta unei urmari tipice, imediate si a unui raport de cauzalitate intre actiunea faptuitorului si existenta monedei cu aparenta de veridicitate, evident, laturii obiective i se alatura latura subiectiva, in raport cu aceasta putandu-se constata existenta sau inexistenta infractiunii puse in discutie8. Prin "fals", in semnificatia sa cea mai larga, se intelege

8 Ion Vochescu si Vasile Berchesan – Bancnota si falsificatorii de bancnote, Editura “Sansa”, 1996.

orice denaturare a adevarului: orice manopera, orice procedeu folosit de o persoana pentru a induce in eroare o alta persoana. Cu alte cuvinte, termenul de "fals'' implica ideea de alterare a adevarului si, deci, de inselare a increderii.

Indiferent de modul de definire, teoreticienii si practicienii (romani si straini) sunt unanim de acord cu faptul ca falsificarea presupune o actiune, ca pentru realizarea falsului trebuie ,,sa se faca ceva" care sa produca urmarile dorite.

Astfel, desi legea penala nu face nici o deosebire intre activitatile desfasurate pentru realizarea falsului, referindu-se numai la efect, la rezultatul produs

– falsificarea – in practica sunt recunoscute doua modalitati prin care infractorii realizeaza o bancnota falsa:

– falsificarea bancnotei;

– contrafacerea de bancnote.

Prin "falsificare" se intelege interventia facuta asupra unei bancnote autentice pentru a se modifica valoarea acesteia prin marirea cupiurii 9, spre exemplu, dintr-o bancnota de 1 dolar se confectioneaza una de 100 de dolari, modificandu-se si elementele caracteristice (grafica) sau numai o parte din acestea. Din practica muncii de ancheta si de expertiza se desprind o serie de particularitati referitoare la falsificare:

– intotdeauna se actioneaza asupra unei bancnote cu valoare mica pentru a realiza o bancnota cu valoare mai mare;

– riscul de a intalni o bancnota cu valoare mica, falsificata este minim si creste odata cu cresterea cupiurii inscrise pe bancnota;

– cu mici exceptii, falsificarea se refera la bancnotele izolate sau la cantitati mici de bancnote;

9 Nicolae Buzatu si Gheorghe Popa – Expertiza bancnotelor si a altor instrumente de plata, Editura “Little Star”, Bucuresi, 2005.

– pentru realizarea falsului nu este nevoie in mod obligatoriu de mijloace

tehnice deosebite, complexe, sofisticate;

– falsificarea poate fi realizata si individual, fara a fi nevoie de constituirea in grup;

– de regula, falsificatorul este si cel care pune in circulatie bancnota falsificata;

– este forte greu, daca nu chiar imposibil de prevenit, intrucat nu necesita acte

sau activitati pregatitoare deosebite, de lunga durata sau care sa dea de banuit;

este foarte greu de probat.

Spre deosebire de falsificare, contrafacerea presupune realizarea unei bncnote cu totul noua, care nu are nici o legatura cu emitentul inscris pe bancnota autentica.

Exceptand situatiile in care pentru confectionare bancnotelor sunt folosite materiale (hartie, cerneluri) sustrase de la emitentul autorizat, bancnota contrafacuta nu are nimic autentic. de, aceea in timp ce falsificare poate fi considerata in limbajul tehnico – criminalistic un fals partial, contrafacerea este un fals total.

Contrafacerea este o activitate complexa, presupune atat o buna calificare in domeniuldin care sunt folosite mijloacele tehnice, cat si mijloacele tehnice adecvate.

Trecand peste realizarea contrafacerii prin desenare, care a constituit o metoda grosolana, rudimentara de obtinere a unui fals si care, in nici un caz, nu mai poate fi utilizata astazi ca urmare a multiplelor si complexelor masuri de securtitate luate de emitentii de bancnote, ca si peste unele contrafaceri realizate prin metode fotografice, se poate afirma ca o imitatie buna se poate face prin tiparire dar si mai buna cu ajutorul multiplicatoarelor color.

Perfectionare mijloacelor tehnice a simplificat mult activitatea falsificatorilor, de multe ori ingeniozitatea acestora completand unele neajunsuri ale tehnicii de care dispun. Daca in trecut o problema a constituit-o culorile si nuantele de culoare ale bancnotelor, aceasta problema a fost rezolvata prin perfectionarile de ultima ora a copiatoarelor color, capabile sa reproduca fidel atatea nuante de culoare cate nu poate percepe nici ochiul uman.

Cert este un lucru, chiar daca prin mijloacele tehnice moderne se reuseste sa se rea o fata aproape perfecta bancnotei contrafacute, cu care sa induca in eroare pe orcine, celelalte elemente care confera siguranta bancnotei autentice nu pot fi contrafacute.

Activitatea practica a muncii de prevenire si descoperire a contrafacerii de bancnote pune in evidenta particularitatile acestei categorii de fals, precum si asemanarile si deosebirile in raport cu falsificare. Astfel:

– in timp ce falsificarea are caobiect bancnote izolate falsificate una cate una, intr-un timp scurt sau la intervale mari de timp, contrafacerea are ca obiect producerea unei cantitati mari de bancnote intr-un timp foarte scurt;

– de regula, bancnotele contrafacute au acelasi prefix si aceeasi serie;

– avand in vedere cantitatea mare de bancnote contrafacute si necesitatea punerii rapide in circulatie a acestora, infractorii actioneaza constituiti in grup;

– de regula, falsificatorul nu se ocupa si de plasarea bancnotelor, sarcina revenind celorlalti membri ai grupului;

– punerea in circulatie a bancnotelor contrafacute are loc concomitent sau (la interval scurt) in mai multe localitati situate in zone diferite;

– locul contrafacerii nu corespunde cu locul punerii in circulatie a bancnotelor;

– pentru contrafacerea unor bancnote se constituie grupuri internationale de infractori ;

– contrafacerea vizeaza totdeauna bancnote cu cupiura mare sau bancnote cu mare putere circulatorie (dolarul, lira, etc.);

– pentru contrafacere sunt necesare mijloace tehnice adecvate, precum si amenajarea unui loc special in care sa desfasoare activitatea;

– avand in vedere dimensiunile operatiunilor, se desfasoara activitati pregatitoare care dureaza o anumita perioada de timp (intalniri ale membrilor grupului, procurarea de materiale, , stabilirea sediului etc.), ceea ce confera organelor judiciare specializate posibilitatea prevenirii contrafacerii sau descoperirea operativa a grupului.

In prezent, numarul falsificarilor a scazut, in schimb a crescut numarul contrafacerilor, mai ales dupa ce calculatoarele, scannerele si imprimantele au devenit accesibile ca pret.

Revenind la aspectele de ordin juridic, pentru existenta infractiunii de falsificare de monede, legea penala cere indeplinirea cumulativa a doua cerinte esentiale:

– moneda falsificata sa corespunda uneia din monedele metalice sau de hartie, expres prevazute de lege;

– moneda falsificata sa aiba correspondent in monedele cu putere circulatorie.

Daca produsul infractiunii nu se incadreaza in nici una din monedele prevazute de lege – bani metalici sau de hartie – actiunea de falsificare nu constituie element material al infractiunii analizate.

Situatia se explica prin aceea ca falsificarea de moneda nu poate fi conceputa si savarsita fara existenta prelabila a unei monede adevarate care sa serveasca drept model, astfel incat rezultatul falsificarii sa dea aparenta unei monede adevarate.

A doua conditie pentru existenta infractiunii este ca monedele la care face referire textul de lege sa aiba putere circulatorie. Prin urmare, operatiile de falsificare realizeaza efectul material al infractiunii numai in situautia in care produsul acestora corespunde unei monede aflate legal in circulatie.

Astfel, daca un "glumet" editeaza prin orice procedeu (desen, tiparire litigrafica, prelucrare pe calculator etc.) o bancnota imaginara, care practic nu exista, el nu va fi tras la raspundere penala, datorita lipsei celor doua conditii esentiale de existenta a infractiunii, prezentate anterior. Tot asa, daca o persoana plaseza unor straini o bancnota iesita de mult din uz, el nu va fi cercetat pentru fals de monede, ci pentru inselaciune.

Urmare imediata a actiunii de falsificare consta in creare unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, prin obtinerea unor monede apparent asemanatoare cu moneda a carei falsificare s-a urmarit. Sub raportul existentei infractiunii nu are nici un fel de importanta daca produsul infractiunii prezinta sau nu o asemanare perfecta cu moneda adevarata, fiind suficient sa se constate existenta posibilitatii punerii ei in circulatie. De asemenea, nu prezinta relevanta nici faptul daca activitatea infractionala s-a concretizat intr-un produs unic ori in serie, constand numai in gradarea si individualizarea pedepsei aplicate faptuitorului.

3.2. Modalitati de falsificare a bancnotelor americane si euro.

Asa cum am aratat si in sectiunea anterioara, falsificarea bancnotelor spre deosebire de contrafacerea acestora a scazut considerabil, la aceasta contribuind in principal mijloacele tehnice moderne (calculatorul, scannerul, imprimanta, foto-printerul etc.) care permit efectuarea de contrafaceri reusite si in numar mare, dar si faptul ca datorita numarului mare de bancnote intrate in tara noastra si popularizarii acestora, bancnotele confectionate prin contrafacere sunt mai usor de sesizat in raport cu cele autentice.

Pe de alta parte falsificarea presupune interventia asupra unei bancnote de valoare mai mica (1, 5, 10 dolari sau 5, 10, 20, 50 euro), care prin adaugarea unei cifre de "0" sau doua, se produce o bancnota cu valoare mai mare, de aici rezultand pe de o parte distrugerea unei bancnote autentice, iar pe de alta parte exista riscul sa nu se reuseasca totdeauna realizarea unei bancnote cat de cat credibila.

Este si destul de greu sa se confectioneze o bancnota "reusita", intrucat se intervine de cele mai multe ori doar asupra cupiurii, nu si a graficii si portretelor, ceea ce cu putine conostinte in domeniu, se poate observa falsul.

Desi in ultimul timp au aparut foarte rar pe piata noastra bancnote falsificate si, acestea doar bancnote americane nu si euro, prezentam in continuare o bancnota falsa avand cupiura de 50 dolari SUA (foto ), produsa prin adaugarea cifrei "0" langa cifra "5", (foto ) marindu-se astfel valoarea. De asemenea, s-a efectuat prin mijloace rudimentare, prin desenare, schimbarea numelui "Lincoln" (foto) cu "Grant" incercandu-se sa se distraga atentia de la faptul ca portretul nu corespunde unei bancnote din cupiura de 50 dolari SUA.

Bancnotele falsificate, prezinta elemente de siguranta specifice unei bancnote autentice, microtext, filigran, imprimare in relief, fibre inserate in masa hartiei, ceea ce presupune ca o examinare sumara poate insela nu numai un cetatean fara cunostinte, dar si un specialist in domeniu fara prea multa experienta. In aceste cazuri, de cel mai mult ajutor pentru descoperirea falsului sunt instrumentele optice de marit, care sunt in masura sa puna in evidenta urmele actiunii asupra valorii bancnotei.

Fig. 96 – 99. Bancnota de 50 USD falsa (avers).

Fig. 100 – 103. Bancnota de 50 USD autentica (avers).

Fig. 104 – 107. Bancnota de 50 USD autentica (avers).

3.3. Modalitati de contrafacere a bancnotelor americane si euro.

Toate bancnotele autentice sunt imprimate prin tiparire, imbinandu-se cele trei procedee clasice: tipar adanc, tipar plan si cel inalt. Se imprima cu tipar adanc (intaglio) efigia, denumirea bancii emitente si alte elemente grafice, toate redate pe aversul bancnotelor.

Tiparul plan se foloseste pentru imprimarea graficii reversului, dar in multe cazuri si pentru redarea unor elemente de pe avers. Tiparul inalt este folosit numai la imprimarea seriei bancnotelor.

Contrafacerea bancnotelor se poate realiza prin trei procedee devenite clasice: tiparire, copiere si scanare.

Pentru obtinerea unor bancnote contrafacute falsificatorii recurg rar la tipar, mai lesne de procurat si folosit fiind copiatoarele si imprimantele color care, prin performantele lor tehnice din ce in ce mai mari, produc contrafaceri acceptabile ce pot fi plasate relativ usor.

Totusi, pentru a reda o tenta de autenticitate, falsificatorii folosesc tiparul pentru realizarea unor bancnote, acest procedeu avand avantajul ca poate reda, cei drept de multe ori defectuos, elemente de siguranta cum ar fi: filigranul, firul de siguranta, fibre inserate etc., care pot pune in dificultate nespecialistii.

Majoritatea contrafacerilor realizate cu ajutorul tiparului sunt cele in care se foloseste tiparul plan (tip offset), care are posibilitatea sa redea si unele elemente de siguranta, cum ar fi microtextul, filigranul etc.

Tiparul plan are caracterele si trãsãturile plate, cliseele nu prezintã relief, cerneala nu este apãsatã si are o grosime micã. Marginile trãsãturilor sunt umflate si repartitia cernelii culorilor de bazã este uniformã pe toatã suprafata, fãrã nici un relief pe avers si revers.

Prin procedeul offset se poate realiza o paletã cromaticã amplã, prin depunerea diferentiatã a celor patru culori de bazã: magenta, galben, cyano si negru. Pentru fiecare culoare se confectioneazã câte un cliseu cu rasturi. Rasturile vor avea dimensiuni mai mari sau mai mici, în raport cu cantitatea de cernealã si suprafata necesarã depunerii. În fotograma nr. 110 este prezentat detaliul unei ilustratii color, observându-se depunerile diferentiate ale cernelurilor colorate. Rasturile nu se suprapun, ci sunt aplicate decalat, cerneala tipograficã nefiind transparentã.

Atunci când culorile sunt aplicate în proportie de 50% pe unitatea de suprafatã, rasturile vor avea forma patratã (ca o tablã de sah). Când culoarea doritã coincide cu una din culorile de bazã, zona imprimatã va fi plinã (imprimatã integral).

În figurile 109 si 112 sunt prezentate doua bancnote contrafacute prin intermediul unui tipar plan ( tip offset) si o bancnota autentica, la care se observa diferentele majore de obtinere a traseelor:

Fig. 109 Fig. 110

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unui tipar plan ( tip offset).

Fig. 111. Fig. 112.

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unui tipar plan ( tip offset).

Fig. 113 Fig. 114

Bancnota autentica, traseu realizat cu ajutorul unui tipar adanc (intaglio).

Cel mai multe contrafaceri sunt realizate cu ajutorul imprimantelor, acest procedeu avand avantajul ca se confectioneaza un numar mare de bancnote.

Imprimanta este un echipament periferic al calculatorului, care converteste impulsurile electronice date de acesta într-un text sau reprezentare graficã si le tipãreste pe hârtie.

Principalele tipuri de imprimante sunt urmãtoarele:

— imprimantã cu roatã margaretã;

— imprimantã matricealã;

— imprimantã cu jet de cernealã;

— imprimantã laser;

imprimantã cu transfer termic.

Imprimanta cu jet de cernealã, al cãrei mod de tipãrire constã în proiectarea cernelei pe suport. Ea este prevãzutã cu o serie de mici canale, prin care cerneala este aruncatã spre hârtie, dupã o prealabilã încãlzire. Sunt cunoscute douã tehnici de lucru: a) tehnica jetului cu bule, în care cerneala se încãlzeste pânã la formarea unor bule, propulsate prin canale atunci când ele explodeazã; b) tehnica picãturii directionate, în care cerneala se încãlzeste, apoi este împinsã si proiectatã pe hârtie prin mijloace mecanice.

Imprimantele cu jet de cernealã pot fi monocrome (cu un singur rezervor si un singur dispozitiv de proiectare) sau color. Acestea din urmã sunt prevãzute cu un rezervor de cernealã neagrã si trei rezervoare pentru cernealã de culori complimentare (magenta, galben si cyano).

Textele realizate cu imprimantele cu jet de cernealã se caracterizeazã prin rezolutie ridicatã (300—360 dpi), care depãseste pe cea a imprimantelor matriciale.

Cerneala este depusã în plan, fãrã relief sesizabil. La examinarea microscopicã se constatã cã trãsãturile liniare au contur usor franjurat, unghiurile sunt redate corespunzãtor, trãsãturile oblice si cele curbate sunt regulate, fãrã aspect în scarã. În imediata apropiere a traseelor sunt prezenti stropi de cernealã de dimensiuni foarte mici, depusi accidental.

În scopul economisirii de cernealã, prin setarea imprimantei, caracterele pot fi realizate prin puncte circulare dispuse pe rânduri si coloane, perpendicular, respectiv paralel cu directia de deplasare a hârtiei. Punctele se pot uni, dând aspectul unor trãsãturi liniare, verticale si orizontale.

În figurile 115 si 116 este prezentata o bancnota contrafacuta prin intermediul unei imprimante cu jet de cerneala full color.

Fig. 115 Fig. 116

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unei imprimante cu jet de cernealã.

Imprimantele laser, tipãresc caracterele si elementele grafice prin aplicarea unor puncte microscopice pe hârtie. Întreaga paginã este alcãtuitã în memoria imprimantei si apoi transferatã mecanismului de imprimare. Modul de alcãtuire a paginii în memoria imprimantei are la bazã tehnologia rasterului, realizatã de controller, fiecare element grafic fiind alcãtuit dintr-o serie de puncte care umplu o grilã sau o matrice.

Pentru imprimare existã mai multe tehnologii, cea mai cunoscutã folosind electrofotografierea (într-o anumitã mãsurã asemãnãtoare xerografiei). Hârtia este încãrcatã cu o sarcinã electricã pozitivã în punctele ce urmeazã sã alcãtuiascã imaginea, apoi este trecutã pe deasupra tonerului încãrcat cu sarcinã electricã negativã, care astfel aderã pe paginã.

Rezolutia tipãriturii este cuprinsã între 300 si 600 d.p.i (numãr de puncte pe inch).

Pentru a economisi toner, rezolutia imprimantei poate fi setatã cu ajutorul soft-ului din calculator, obtinându-se o reprezentare prin puncte a corpului caracterelor sau elementelor grafice. Punctele sunt dispuse ordonate pe verticalã. Programul editorial poate cuprinde caractere cu compozitie combinatã a trãsãturilor, liniare si punctate (fig. nr. 118).

La examinarea microscopicã se poate constata cã traseele sunt formate din particule mici de substantã de culoare neagrã strãlucitoare, depuse în relief, asemãnãtor copiatoarelor alb-negru. Pe suprafata suportului, si nu numai în vecinãtatea traseelor, sunt depuse accidental particule foarte mici de culoare neagrã, dispuse neregulat, vizibile la o mãrire de peste 20 de ori. Traseele liniare si cele curbate au conturul relativ ferm, punctele nu au formã strict circularã si sunt inegale ca suprafatã.

În figurile 117 si 118 este prezentata o bancnota contrafacuta prin intermediul unei imprimante cu jet de cerneala full color.

Fig. 117 Fig. 118

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unei imprimante laser.

Copiatoarele folosesc metoda numita “xerografie” care se bazeaza pe doua fenomene ale fizicii: cel electrostatic si cel al fotoconductibilitatii. In limbajul curent se foloseste pentru desmnarea unui copiator denumirea de “xerox”. Aceasta este denumirea unui producator (XEROX in S.U.A., RANK XEROX in Europa si FUJI XEROX in Japonia) care intr-adevar a folosit pentru prima data procedeul xerografiei si de aceea nu este corect sa numim “xerox” un copiator marca Agfa, Canon, Mita etc.

Traseele obtinute prin xerocopiere sunt asemanatoare celor redate de imprimanta lasser color sau alb negru.

CAPITOLUL IV.

METODE SI MIJLOACE DE EXAMINARE A BANCNOTELOR SI A ALTOR MIJLOACE DE PLATA

4.1 Metode de examinare.

Bancnota suspecta de contrafacere trebuie examinata prin mai multe procedee:

Examinarea microscopica – pentru a se verifica prezenta si calitatea microtextului. Cel al bancnotelor autentice, imprimat pe avers in interiorul cuvantului “EYPO” din coltul din stanga jos si pe revers in compozitia desenelor ce reprezinta podurile, este ferm si usor lizibil la o marire de 4 ori. In cazul contrafacerilor examinate pana in present, microtextul nu este practice redat, zona respective fiind formata din puncte de culoare depuse aleatoriu, asa cum se poate observa in fotografiile urmatoare:

Fig. 119 Fig. 120

Microtextul prezent in interiorul cuvantului “EYPO”

Examinarea la lumina incidenta – pentru a se observa calitatea kinegrame. Cea a bancnotei autentice isi schimba cromatica la schimbarea unghiului de iluminare, trecand prin toate culorile spectrului vizibil, aparand succesiv valoarea nominala si desenul ferestrei de pe avers, specific cupiurii respective. Asa-zisele kinegrame ale contrafacerilor intalnite pana acum sunt de proasta calitate, cu aspect difuz, neregulat. Au fost intalnite cateva cazuri in care aceasta nu contine niciun element din grafica hologramei autentice

Fig. 121 Fig. 122

Fig. 123

Kinegrama unei bancnote de 50 EURO

Examinarea in transparenta – pentru verificarea filigranului, firului de siguranta si a elementului de suprapunere din coltul din stanga sus al aversului. Contrafacerile redau un “filigran” neclar, cu aspect intunecat (cel authentic este combinat – intunecat si luminos), iar in majoritatea cazurilor elemental de suprapunere este defectuos si nu are continuitate liniara la compunerea celor doua imagini de pe avers si revers.

Fig. 124 Fig. 125

Continuitatea liniara a traseelor ce compun cifra 100.

Examinarea in radiatii ultraviolete – pentru punerea in evidenta a elementelor fluorescente, in suportul bancnotelor autentice sunt inserate fibre fluorescente de culoare roz, bleu si galben, stelele de pe avers si desenele podurilor de pe revers fiind de asemenea fluorescente. Contrafacerile intalnite pana in present nu au fost inzestrate cu elemente fluorescente iar suportul are fluorescenta proprie, datorita hartiei care contine inalbitori.

Trebuie precizat faptul ca diminuarea fluorescentei elementelor specifice, precum si fluorescenta suportului nu constituie elemente care atesta contrafacerea. Ele se pot datrora spalarii accidentale a bancnotei, folosindu-se detergenti. Daca celelalte elemente de protectie – tiparire intaglio, microtext, filigran, fir de siguranta, holograma si element de suprapunere – sunt bine realizate, bancnota este autentica.

Fig. 126 Fig. 127

Babcnota de 50 de EURO fotografiata in radiatii ultraviolete.

4.2 Mijloace de examinare.

La examinarea bancnotelor si mijloacelor de plata suspecte de contrafacere se folosesc mijloace clasice de examinare (lupa (fig. 128, stereomicroscopul (fig. 129, microscopul comparator, lampi cu radiatie UV), dar si mijloace moderne, intrate relativ recent in dotarea laboratoarelor criminalistice. Acestea din urma sunt comparatorul video-spectral VSC 5000, comparatorul spectral FORAM 685-2, precum si aparatele DOCUBOX si POLI-LIGHT.

Fig. 128 Lupa dactiloscopică Fig.129 Stereomicroscopul SMxx

Comparatorul video-spectral VSC 5000 este o stație de lucru dedicată laboratoarelor de examinare documente si bancnote. Beneficiind de captarea imaginilor de mare rezoluție, sistemul oferă facilități multiple de examinare a bancnotelor și a elementelor de siguranță, întrunind toate cerințele unor examinări performante, avand ca accesoriu un microscop cu iluminare prin obiectiv, cu care se pot efectua mariri de pana la 1000 de ori.

Posibilități de examinare:

-ajustarea contrastului vizual prin selectarea sursei de lumină și alegerea spectrului de filtre, pentru a pune în evidență diferitele adăugiri, radieri sau elementele de protecție specifice documentului examinat;

-măsurări și comparații pentru determinarea diferențelor dintre documentele examinate;

-spectrometrie și colorimetrie, pentru analiza diferitelor cerneluri și pigmenți;

-managementul studiilor de caz necesar pentru efectuarea raportului de expertiză.

Sistemul este dotat cu mai multe surse de iluminare:

– lămpi cu radiații ultraviolete, cu lungimi de undă de la 254 la 365 nanometri, pentru punerea în evidență a elementelor de protecție fluorescente sau urmele de corodare chimică existente pe documente;

– lumină transmisă de mare intensitate și spot de lumină adițional, folosite în paralel cu filtrele încorporate, pentru a pune în evidență eventualele adăugiri de text;

– iluminare pentru examinarea elementelor de siguranță realizate cu cerneluri anti-stekes, cerneluri fluorescente numai atunci când sunt iluminate cu spot infraroșu pur;

– lumină incidentală de mare intensitate, pentru examinarea tipurilor de imprimare.

Aparatul este prevăzut cu un sistem optic de filtre și cu un micro spectometru ce asigură compararea a două cerneluri prin mai multe metode: absorbție, reflexie și fluorescență.

Fig. 130 Comparatorul video-spectral VSC 5000

Comparatorul spectral FORAM 685-2 folosește efectul de împrăștiere RAMAN, denumit astfel după inventatorul său, omul de știință indian C.V. Raman. Efectul implică împrăștierea inelastică a luminii, în care o proporție redusă a luminii împrăștiate de pe suprafața unui material este deplasată frecvent de către vibrațiile atomice din molecule.

Spectometrul Raman cu Foram 685-2 este destinat în special comparațiilor de cerneală. Lumina de excitare provenită de la o diodă laser de 685 nm este focalizată asupra probei, iar lumina împrăștiată Raman este colectată de către lentilele microscopului. Aceasta este analizată de spectometru, determinat cu un set al valorilor intensității.

Datele spectrale pot fi afișate ca un set de grafuri și printate ca și raport. Software-ul asociat FORAM 685-2 oferă utilizatorului o mare gamă de manipulare a spectrului și comparare, precum și facilități de căutare în banca de date a spectrelor necunoscute.

Sistemul optic este format din următoarele componente:

-o diodă laser de 685 nm pentru excitarea emisiei Raman de la proba de cerneală selectată;

-lentilele obiectivului microscopului pentru colectarea luminii Raman împrăștiate;

-spectometru de difracție cu detector Peltier pentru separarea componentelor lungimilor de undă ale luminii colaterale;

-camera video pentru afișarea unei imagini a zonei de probă și spectrul laser.

Fig. 131 Comparatorul spectral FORAM 685-2

DOCUBOX-ul permite examinarea unei bancnote sau document prin mai multe procedee, in diferite spectre luminoase:

in lumina filtrata, apropiata ca temperatura si culoare celei naturale (prin utiliza-rea filtrelor DOCU 2-50, 316);

in lumina incidentala polarizata, sub unghiuri de 45 si 15;

in transparenta;

in radiatii UV;

Imaginea este preluata de o camera de luat vederi de inalta rezolutie si vizua-lizata pe monitor. Prin comenzi simple pot fi reglate intensitatea luminii (marirea sau micsorarea puterii acesteia), diafragma si marirea optima a zonei examinate, prin zoom-are.

Imaginea reflectata poate fi prelucrata prin filtre cu valori de 570, 610, 630, 645, 695, 715, 780, 830, 850, si 1000 nanometri, situatie in care devin vizibile unele imagini latente imprimate cu cerneluri speciale, se diferentiaza traseele executate cu substante scripturale diferite, pot fi indepartate depunerile parazitare si pot fi vizualizate textele acoperite.

Aparatul este conectat la un calculator cu program special de prelucrare a imaginii. Cu ajutorul acestuia pot fi efectuate suprapuneri sau juxtapuneri ale unor imagini preluate si memorate, cu cele aflate in obiectivul camerei video. Calculatorul poate memora mai multe imagini care pot fi inversate, diapozitivate si imbunatatite din punct de vedere al contrastului, pentru efectuarea examinarilor comparative.

Rezultatele examinarilor pot fi fixate si ilustrate prin intermediul unui video-printer Sony UP 860 C6, care reda pe hartie termica format 8 x 10 imaginea prezentata pe monitor.

Principalul avantaj al utilizarii DOCUBOX-ului rezida in obtinerea unor imagini instantanee ale examinarilor efectuate in radiatii UV, lumina incidentala si in transparenta, obtinandu-se rapid fotogramele necesare efectuarii demonstratiilor rapoar-telor de expertiza. Procedeele clasice necesitau efectuarea de fotografii cu mai multi timpi de expunere, developarea filmului si diapozitivarea acestuia, apoi realizarea foto-grafiilor, operatiuni care durau 3-4 ore.

DOCUBOX-ul prelucreaza numai imaginea reflectata. Pentru marirea posibili-tatilor de examinare se poate folosi aparatul POLILIGHT. Acesta are doua optiuni de lucru:

sursa principala, care prin filtrare emite lumina cu lungimi de unda cuprinse intre 350 si 680 nanometri, avand trepte de 350, 415, 450, 505, 530, 555, 590, 620 si 650 nanometri, precum si trepte intermediare, impartite fiecare in cate zece sub-diviziuni;

sursa secundara, care foloseste filtre cu valori de 715, 780, 830 nanometri;

Cu ajutorul POLILIGHT-ului, bancnotele pot fi examinate in lumina de emisie cu lungimi de unda cuprinsa intre 350 si 830 nanometri, aco-perind spectrul vizibil si o mare parte din radiatiile UV si IR. El confera numeroase facilitati, pe care le exemplificam enumerand cateva din caracteristicile sale:

are dimensiuni reduse si design ergonomic;

are putere de iluminare de 3-4 ori mai mare decat orice sursa de lumina utilizata in mod obisnuit in criminalistica, datorita lampii de 500 W, cu o durata de func-tionare de 3000 de ore;

panoul de comanda asigura schimbarea usoara a filtrelor si reglarea intensitatii lu-minii;

poate executa combinatii de filtre optice pentru obtinerea lungimii de unda dorite;

lumina se transmite prin fibre optice, cu pierderi reduse de intensitate;

ANEXE

Pentru exemplificarea aspectelor referitoare la conținutul raportului de expertiză, etapele examinării, modul concret de efectuare a examenului comparativ și formularea concluziilor, prezentăm în continuare doua rapoarte de expertiză întocmite în cazuri concrete, primul având ca obiect examinarea unor bancnote americane:

ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR

DIRECȚIA GENERALÂ DE POLIȚIE

A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

– Serviciul Criminalistic –

RAPORT DE EXPERTIZA CRIMINALISTICA

Nr. 120693 din 03.06.2006

I. OBIECTUL EXPERTIZEI :

Prin rezoluția motivată cu nr. 40564/30.05. 2006 Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București a dispus efectuarea unei expertize criminalistice prin care să se stabilească:

Dacă bancnota din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria CB 48931567 B, an de emisiune 2001, este autentica, in caz negativ prin ce metode a fost realizată.

II. MATERIALE PUSE LA DISPOZIȚIE :

In litigiu.

O bancnotă din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria CB 48931567 B, an de emisie 2001.

Pentru comparatie

O bancnotă din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria AB 23456789 A, an de emisie 1996.

III. DESCRIEREA MATERIALELOR PUSE LA DISPOZITIE:

Este considerată în litigiu, conform rezoluției motivate, bancnota din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria CB 48931567 B, an de emisie 2001.

Bancnota in litigiu are dimensiunile de 66×155 mm si contine grafica specifica cupiurii din care face parte:

Pe avers sunt redate portretul lui Benjamin Franklin, denumirea bancii emitente, sigiliul Rezervei Federale si valoarea nominala redate cu substanta de culoare neagra, seria si sigiliul Trezoreriei, depuse cu substanta de culoare verde.

Pe revers sunt imprimate valoarea nominala si desenul cladirii INDEPENDENCE HALL, cu substanta de culoare verde.

Foto 1. Foto 2.

Foto 1 – 2. Aversul si reversul bancnotei in litigiu.

Bancnota specimen de comparatie are dimensiunile de 66×156 mm si contine grafica specifica cupiurii din care face parte:

Pe avers sunt redate intaglio portretul lui Benjamin Franklin, denumirea bancii emitente, sigiliul Rezervei Federale si valoarea nominala redate cu substanta de culoare neagra, seria si sigiliul Trezoreriei, depuse cu substanta de culoare verde.

Pe revers sunt imprimate valoarea nominala si desenul cladirii INDEPENDENCE HALL, cu substanta de culoare verde.

Foto 3. Foto 4.

Foto 3 – 4.Aversul si reversul specimen de comparatie.

IV. EXAMEN COMPARATIV

Examinarea bancnotei din cupiura de 100 de dolari SUA cu seria CB 48931567 B, an de emisie 2001, în litigiu a evidențiat faptul că aceasta conține atât asemănări cât și deosebiri față de bancnota specimen de comparatie seria AB 23456789 A, an de emisie 1996.

Astfel, asemănările se referă la aspecte de ordin general cum ar fi: grafica (portretul mărit al președintelui Franklin, impresiunea Sigiliului Rezervei Federale și impresiunea Sigiliului Trezoreriei pe avers și imaginea clădirii Independence Hall pe revers), dimensiunile, precum și culorile (negru și verde) care sunt similare cu cele ale bancnotei autentice.

Deosebirile, sunt evidente inca de la examinarea cu ochiul liber a bacnotei in litigiu, pe avers, în partea stângă a portretului președintelui Franklin, sub impresiunea Sigiliului Rezervei Federale, sunt imprimate mențiunile “THIS TISUUE IS SUPER TENDER FOR ALL DOGS, PUBLIC AND PRIVATE” (foto 5), spre deosebire de cele existente pe bancnotă autentică, respectiv “THIS NOTE IS LEGAL TENDER FOR ALL DEBTS, PUBLIC AND PRIVATE” (foto 6).

Foto 5.Detaliu al bancnotei in litigiu. Foto 6. Detaliu al bancnotei in litigiu

Deosebiri se constată și la nivelul detaliilor grafice și al elementelor de siguranță. În ceea ce privește elementele de siguranță specifice unei astfel de cupiuri și an de emisiune (tipăritură în relief, fir de siguranță, microtext, liniatură anticopiere, cerneală variabilă optic, fibre textile incluse în masa hârtiei și filigran) acestea fie lipsesc (cum este cazul tipăriturii în relief, fibre inserate în masa hârtiei) fie conțin deficiențe în modul de realizare și anume:

filigranul – plasat în dreapta aversului, reproduce imaginea portretului și este vizibil la examinarea în transparență. În cazul litigiului imaginea repectivă, chiar dacă se observă doar privită în transparență, este lipsită de detalii, elementele de fizionomie fiind slab conturate.

la examinarea în radiații ultraviolete, la bancnotaautentică, firul de siguranță are o fluorescență roșie deschis (foto 7). Acest lucru nu se constată la bancnota în cauză, firul de siguranță fiind lipsit de fluorescență (foto 8).

Foto 7. Detaliu al firului de siguranta. Foto 8. Detaliu al firului de siguranta

al bancnotei in litigiu al bancnotei model de comparatie

examinarea la microscop a detaliilor grafice ale impresiunii Sigiliului Rezervei Federale a relevat faptul că acestea conțin imperfecțiuni în ceea ce privește modul de redare a imaginii păsării. Totodată, impresiunea Sigiliului Rezervei Federale este redată mult prea clar fiind lipsită de zonele de difuzie a cernelii ( foto 9) care, se regăsesc la o bancnota autentică datorită proprietăților specifice pe care le au hîrtia și cernelurile folosite (foto 10).

Foto 9.Detaliu al Impresiunea Sigiliului Foto 10. Detaliu al Impresiunea

Rezervei Federale la bancnota in litigiu Sigiliului Rezervei Federale la bancnota specimen de comparatie.

microtextul (mențiunea “100 USA” repetată) existent în interiorul cifrelor ce compun numărul “100” din colțul din stânga jos al aversului este neclar, caracterele nu au traseul bine definit și nu sunt imprimate în relief pozitiv (foto 7 – 8);

Foto 11. Microtextul existent în interiorul Foto 12. Microtextul existent în interiorul

cifrelor ce compun numărul “100” cifrelor ce compun numărul “100”

din colțul din stânga jos al aversului la din colțul din stânga jos al aversului la

bancnota in litigiu bancnota specimen.

fibrele textile incluse în mod normal în masa suportului de hârtie a unei bancnote sunt, în cazul litigiului, realizate prin desenare:

Foto 13. Fibre realizate prin desenare Foto 14. Fibre inserate in masa hartiei

pe masa suportului scriptural la bancnota specimen de comparatie.

în cazul bancnotei în litigiu.

Absența elementelor tipărite în relief pozitiv precum și lipsa zonelor de difuzie a cernelii sugerează faptul că bancnota în litigiu nu a fost realizată prin mijloacele și cu materialele folosite în mod normal la executarea unor astfel de bancnote. Totodată, aspectul traseelor ce compun grafica bancnotei sugerează că acestea au fost realizate cu ajutorul unui tipar plan (offset).

În baza celor descrise, constatate, demonstrate și ilustrate în cuprinsul prezentei lucrări formulez următoarea :

V. C O N C L U Z I E :

Bancnota din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria CB 48931567 B, an de emisie 2001, este contrafacuta, fiind realizată prin intermediul unui tipar plan (tip offset).

*

* *

Prezentul raport contine un numar de 6(sase) file.

ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR

DIRECȚIA GENERALÂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

– Serviciul Criminalistic –

RAPORT DE EXPERTIZA CRIMINALISTICA

Nr. 255.023 din 12.02.2007

I. OBIECTUL EXPERTIZEI :

Prin rezoluția motivată cu nr. 344.023/S1/C3/11.01.2007, cms. Mogosanu Stefan din cadrul Brigazii de Combatere a Criminalității Organizate București a dispus efectuarea unei expertize criminalistice prin care să se stabilească:

Dacă cele trei bancnote din cupiura de 100 dolari S.U.A. seriile L 15227249 A, B 63037938 R ambele din anul de emisiune 1974 si AB 08086494 S an de emisiune 1996 sunt autentice, in caz negativ, prin ce metode au fost realizate?

II. MATERIALE PUSE LA DISPOZIȚIE :

In litigiu.

3 (trei) bancnote din cupiura de 100 dolari S.U.A. seriile L 15227249 A, B 63037938 R ambele din anul de emisiune 1974 si AB 08086494 S, an de emisiune 1996.

Avand in vedere cele solicitate, in conformitate cu prevederile art.112, 113 si 115 alin.1, C.proc.pen. si art. 26 alin.1, pct. 15 din Lg. 218/2002, am procedat la examinarea materialelor puse la dispozitie utilizand aparatura tehnica din dotarea Laboratorului de Grafice si Tehnica Documentelor al Serviciului Criminalistic si la intocmirea prezentului raport de constatare tehnico – stiintifica.

III. DESCRIEREA MATERIALELOR PUSE LA DISPOZITIE :

> Sunt considerate în litigiu, conform rezoluției motivate, bancnotele din cupiura de 100 dolari S.U.A. seriile: L 15227249 A, B 63037938 R ambele din anul de emisiune 1974 si AB 08086494 S, an de emisiune 1996.

Bancnota cu seria AB 08086494 S, an de emisiune 1996 in litigiu are dimensiunile de 63 x 152 mm si contine grafica specifica cupiurii din care face parte.

Bancnotele cu seriile L 15227249 A si B 63037938 R ambele din anul de emisiune 1974, in litigiu au dimensiunile: 65 x 153 mm (prima) si 66 x 157 mm (cea de-a doua) si contin grafica specifica cupiurii din care fac parte.

Pe avers-ul celor 3 (trei) bancnote in litigiu sunt redate portretele lui Benjamin Franklin, (imagine specifica cupiurii din care fac parte), denumirea bancii emitente, sigiliul Rezervei Federale si valoarea nominala redate cu substanta de culoare neagra, seria si sigiliul Trezoreriei, depuse cu substanta de culoare verde.

Pe reversul celor 3 (trei) bancnote sunt imprimate valoarea nominala si desenul cladirii INDEPENDENCE HALL, cu substanta de culoare verde.

Foto 1. Foto 2.

Foto 1 – 2.Aversul si reversul bancnotelor in litigiu.

Deoarece pentru efectuarea examinărilor nu a fost pusă la dispoziție o bancnotă specimen de comparație iar în cadrul Serviciului Criminalistic al D.G.P.M.B. nu există o cartotecă cu specimene de bancnote, în cadrul examinărilor comparative vom folosi informațiile existente în literatura de specialitate precum și conținutul web sit-urilor www.secretservice.gov și www.moneyfactory.gov.

IV. EXAMEN COMPARATIV

Examinarea bancnotei din cupiura de 100 de dolari SUA cu seria AB 08086494 S în litigiu, a evidențiat faptul că aceasta conține atât asemănări cât și deosebiri față de o bancnotă autentică din aceeași cupiură.

Astfel, asemănările se referă la aspecte de ordin general cum ar fi: grafica (portretul omului de stiinta Benjamin Franklin, impresiunea Sigiliului Rezervei Federale și impresiunea Sigiliului Trezoreriei pe avers și imaginea clădirii Independence Hall pe revers), precum și culorile (negru și verde) care sunt similare cu cele ale unei bancnote autentice.

Deosebirile, sunt evidente inca de la examinarea cu ochiul liber a bacnotei in litigiu, pe avers, în partea stângă a portretului președintelui Franklin, sub impresiunea Sigiliului Rezervei Federale, sunt imprimate mențiunile “MEDIAPRO PICTURES PRODUS IN SCOP CINEMATOGRAFIC”, spre deosebire de cele existente pe o bancnotă autentică, respectiv “THIS NOTE IS LEGAL TENDER FOR ALL DEBTS, PUBLIC AND PRIVATE” (foto 3).

Foto 3.Detaliu al bancnotei in litigiu.

Deosebiri se constată in ce priveste dimensiunile are dimensiunile de 63 x 152 mm fata de 66 x 156 mm la o bancnota autentica și la nivelul detaliilor grafice și al elementelor de siguranță. În ceea ce privește elementele de siguranță specifice unei astfel de cupiuri și an de emisiune (tipăritură în relief, fir de siguranță, microtext, liniatură anticopiere, cerneală variabilă optic, fibre textile incluse în masa hârtiei și filigran) acestea lipsesc integral, nici unul dintre elementele mentionate neregasindu-se in compunerea bancnotei in cauza.

Examinarea la microscop a traseelor ce compun elementele de grafica ale acestei bancnote a evidentiat faptul ca acestea nu sunt realizate unitar, prin suprapunerea mai multor straturi de cerneala prin intermediul unui tipar inalt ci sunt formate prin aditionarea unor puncte de substanta scripturala diferit colorate (galben, rosu si albastru) dispuse relativ regulat. Densitatatea sub care sunt depuse punctele respective in anumite zone determina culoarea si forma traseelor. Acest mod de imprimare este specific imprimantelor electronice de tip “full color”. (foto 4 – 5)

Foto 4 Foto 5

Foto 4 – 5. Majusculele si cifrele ce compun mentiunea “SERIES” si anul de emisune a bancnotei “1996”. Traseele sunt franjurate, lipsite de continuitate atat pe contur cat si in interiorul acestuia fiind formate puncte de substanta scripturala diferit colorate. Punctele respective sunt prezente chiar si in zonele unde nu sunt desene sau mentiuni.

Examinarea bancnotelor cu seriile L 15227249 A si B 63037938 R ambele avand anul de emisiune 1974 a relevat urmatoarele:

» bancnota cu seria L 15227249 A in litigiu are dimensiunile 65,5 x 153 mm față de 66 x 156 mm ai unei bancnote autentice. Elementele de securizare ale bancnotei (fibre textile colorate incluse în masa hârtiei și tipăritură în relief pozitiv) lipsesc iar unele dintre detaliile grafice sunt slab redate.

fibrele textile incluse in mod normal in masa suportului de hartie a unei bancnote sunt, in cazul litigiului, realizate prin desenare. (foto 6 – 7)

Foto 6

Foto 7

Foto 6 – 7 Fibre realizate prin desenare pe masa suportului scriptural,

in cazul bancnotei in litigiu.

Examinarea la microscop a detaliilor grafice ale impresiunii Departamentului Trezoreriei a relevat faptul că acestea conțin imperfecțiuni în ceea ce privește modul de redare a imaginii stelelor si a spatiilor albe in scara ce le incadreaza, după cum se poate observa și în foto 8 – 9.

Foto 8 Foto 9

Foto 8 – 9 Impresiunea Sigiliului Trezoreriei. Stelele prezente sub balanță pe o bancnotă autentică pe bancnota în litigiu sunt deformate si au un contur incert.

» bancnota cu seria B 63037938 R are dimensiunile 66 x 157 mm fata de dimensiunile unei bancnote autentice 66 x 156 mm; pe revers suportul de hartie a fost sectionat in zona centrala iar cele doua sectiuni au fost lipite cu o banda adeziva transparenta de tip “scotch”.

Mai mult, culoarea acestuia este este alb-gălbuie în timp ce suportul de hârtie al unei bancnote autentice este alb.

Elementele de securizare ale bancnotei – fibre textile colorate incluse în masa hârtiei și tipăritură în relief pozitiv – acestea fie lipsesc (cum este cazul tipăriturii în relief) fie conțin deficiențe în modul de realizare și anume:

mentiunea FRANKLIN inscriptionata cu majuscule pe flamura de la baza portretului omului de stiinta precum si traseele liniare existente pe toata suprafata acesteia, existente in mod normal la o bancnota autentica, la bancnota in litigiu nu se observa cu ochiul liber. In schimb, la examinarea cu ajutorul stereomicroscopului, observam conturul partial al unor majuscule din mentiunea “FRANKLIN” iar traseele liniare ce ar trebui sa le incadreze sau sa se regaseasca pe intreaga suprafata a flamurei, nefiind vizibile. (foto 10 – 11).

Foto 10 Foto 11

Foto 10 – 11 Imperfectiuni de redare a mentiunii “FRANKLIN” si detaliu privind modul de imprimare a doua dintre majusculele ce compun aceasta mentiune.

examinarea la microscop a detaliilor grafice ale impresiunii Departamentului Trezoreriei a relevat faptul că acestea conțin imperfecțiuni în ceea ce privește modul de redare a imaginii stelelor si a spatiilor albe in scara ce le incadreaza, după cum se poate observa și în foto 12 – 13.

Foto 12 Foto 13

Foto 12 – 13 Impresiunea Sigiliului Trezoreriei. Stelele prezente sub balanță pe o bancnotă autentică pe bancnota în litigiu sunt deformate si au un contur incert.

Absența elementelor tipărite în relief pozitiv precum și lipsa zonelor de difuzie a cernelii sugerează faptul că cele trei bancnote in litigiu nu au fost realizate prin mijloacele și cu materialele folosite în mod normal la executarea unor astfel de bancnote.

Totodată, aspectul traseelor ce compun grafica bancnotei sugerează că acestea au fost realizate cu ajutorul unui tipar plan (offset).

În baza celor descrise, constatate, demonstrate și ilustrate în cuprinsul prezentei lucrări formulez următoarele :

V. C O N C L U Z I I :

Bancnota din cupiura de 100 dolari S.U.A. seria AB 08086494 S, an de emisiune 1996, nu este autentica si a fost realizata prin intermediul unei imprimante electronice de tip “full color”.

Bancnota din cupiura de 100 dolari SUA seria L 15227249 A, an de emisiune 1974, nu este autentica si a fost realizata prin intermediul unui tipar plan (offset).

Bancnota din cupiura de 100 dolari SUA seria B 63037938 R, an de emisiune 1974, nu este autentica si a fost realizata prin intermediul unui tipar plan (offset).

Prezentul raport contine un numar de 7(sapte) file.

CONCLUZII

Studiul si cercetarea elementelor de siguranta si protectie ale bancnotelor americane si Euro, precum si a modalitatilor de contrafacere si falsificare a constituit o activitate laborioasa si placuta, facandu-ma sa privesc cu si mai mare pasiune activitatea de examinare a bancnotelor.

Din analizarea bnacnotelor s-a desprins concluzia ca, desi aceste bancnote contin o multitudine de elemente de siguranta, acestea nu sunt suficiente in fata falsificatorilor, care detin de mijloace moderne si performante.

Cert este faptul ca depunand o activitate fara menajamente de examinare cu atentie si folosind aparatura moderna prezenta in laboratoarele criminalistice, nicio bancnota contrafacuta nu a trecut de ochii vigilenti ai expertilor.

In urma studiului efectuat pentru elaborarea prezentei lucrari, pot spune ca bancnotele Euro contin mult mai multe elemente de protectie decat bancnotele americane, exceptand bancnotele noi, de 10, 20 si 50 USD aparute dupa anul 2003.

Astfel, acest lucru reiese si din numarul mare de bancnote americane contrafacute fata de cel al bancnotelor Euro.

Descoperiorea acelui element de noutate prezent pe reversul bancnotelor americane sper sa constituie un mijloc eficient de descoperire a bancnotelor contrafacute si sa fie privit ca un element cert de protectie in viitor, pe care specialistii in domeniu sa-l foloseasca in lucrarile lor.

BIBLIOGRAFIE

Codul penal al Romaniei;

Codul de Procedura penala al Romaniei;

Gheorghe Popa si Nicolae Buzatu – „Expertiza bacnotelor si a altor instrumente de plata”, Editura Little Star, Bucuresti – 2005;

Ion Vochescu si Vasile Berchesan – „Bancnota si falsificatorii de bancnote”, casa de editura si presa „SANSA” S.R.L., Bucuresti, 1996;

Revista criminalistica, colectia 1999 – 2007;

Costin C. Kiritescu – „Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1964.

G.A. KOYLOV – Primele trepte ale dezvoltarii productiei de marfuri, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979.

C. Kiritescu – „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la Revolutia din 1821”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992.

Stancu E. – Tratat de Criminalistica, editia a II – a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2002;

Stuart H. James si Jon J. Nordby, „Forensic science”, 2003 CRC Press LLC;

Internet: www.ecb.com, www.moneyfactory.gov, www.revista financiar.ro.

BIBLIOGRAFIE

Codul penal al Romaniei;

Codul de Procedura penala al Romaniei;

Gheorghe Popa si Nicolae Buzatu – „Expertiza bacnotelor si a altor instrumente de plata”, Editura Little Star, Bucuresti – 2005;

Ion Vochescu si Vasile Berchesan – „Bancnota si falsificatorii de bancnote”, casa de editura si presa „SANSA” S.R.L., Bucuresti, 1996;

Revista criminalistica, colectia 1999 – 2007;

Costin C. Kiritescu – „Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1964.

G.A. KOYLOV – Primele trepte ale dezvoltarii productiei de marfuri, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1979.

C. Kiritescu – „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana din , Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992.

Stancu E. – Tratat de Criminalistica, editia a II – a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2002;

Stuart H. James si Jon J. Nordby, „Forensic science”, 2003 CRC Press LLC;

Internet: www.ecb.com, www.moneyfactory.gov, www.revista financiar.ro.