Elemente De Nursing In Endocrinologie C.preda 1 [630291]

CRISTINA PREDA

ELEMENTE DE NURSING
ÎN ENDOCRINOLOGIE

Editura „Gr. T. Popa”, U.M.F. Ia și
2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
PREDA, CRISTINA
Elemente de nursing în endocrinologie / Cristina Preda –
Iași: Editura Gr. T. Popa, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-606-544-009-8

616.4

Referenți științifici:
Prof. univ. dr. Eusebie ZBRANCA
Universitatea de Medicin ă și Farmacie Ia și
Prof. univ. dr. Voichi ța Mogoș
Universitatea de Medicin ă și Farmacie Ia și

Tehnoredactare computerizat ă: ing. Sorin POPESCU

Coperta : Andrei PREDA

Editura „Gr. T. Popa”
Universitatea de Medicin ă și Farmacie Ia și
Str. Universit ății nr. 16

Toate drepturile asupra acestei lucr ări aparțin autorilor și Editurii
„Gr.T. Popa" Ia și. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat ă sau
transmisă prin nici un mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv
fotocopiere, f ără permisiunea scris ă din partea autorilor sau a editurii.

Tiparul executat la Tipografia Universit ății de Medicin ă și Farmacie "Gr. T. Popa" Ia și
str. Universit ății nr. 16, cod. 700115, Tel. 0232 267798 int. 231, Fax 0232 211820

I
Prefa]\

Suntem `n prezent pe Glob ci rca 7 miliarde de oameni.
Conform datelor Organiza]iei M ondiale a S\n\t\]ii (OMS) unul
din 5 locuitori ai Terrei sufer\ de o disfunc]ie endocrin\. Asta
`nseamn\ c\ peste un miliard de oameni trebuie explora]i [i
trata]i corespunz\tor. Sunt multe milioane de oameni cu boli datorate caren]ei iodate. Tulbur \rile metabolice fosfo-calcice
legate de boli endocrine sunt frecvente. Osteoporoza endocrin\, `n primul r=nd cea de menopauz\, are o frecven]\ `n
cre[tere ]in=nd cont de cre[ terea speran]ei de via]\ [i
`mb\tr=nirea popula]iei.
Peste 60% dintre adul]i au noduli tiroidieni, parte
dintre ace[tia fiind cancere. E numer\rile ar putea continua. De
bolnavii endocrini se ocup\ medi cii speciali[ti dar [i cei ce
practic\ medicina general\. Ace[tia `ns\ trebuie s\ lucreze `n echip\, `n primul r=nd cu asisten]ii medicali.
Rolul asistentului medical este major. El este cel ce va
trebui s\ fac\ prelev\rile de s=nge pentru doz\rile hormonale,
s\ [tie c=nd [i `n ce condi]ii acestea trebuie f\cute, s\ [tie s\
fac\ diverse teste de stimulare sau de inhibare, s\ preg\teasc\
bolnavul pentru teste specifice, inclusiv cele imagistice.
Asistentul medical trebuie de asemeni s\ [tie s\
recunoasc\ principalele simptome ale bolilor endocrine, sarcin\ relativ u[oar\ ]in=nd c ont de bog\]ia semiologic\ a
acestora.
Formarea asisten]ilor medicali `n institu]ii de
`nv\]\m=nt superior – colegii medi cale `n cadrul facult\]ilor de
medicin\ – cu ob]inerea de di plome corespunz\toare, este o
garan]ie a preg\tirii lor la un nivel ce dep\[e[te clasicul
`nv\]\m=nt postliceal `n [coli de profil.

II
Din ce `n ce mai multe discipline au `n]eles c\ este
necesar\ elaborarea de manuale, cursuri tip\rite, ghiduri practice, specifice profesie i de asistent medical.
Doamna doctor Cristina Preda, [ef\ de lucr\ri la
disciplina de Endocrinologie, a f\cut-o pentru specialitatea
noastr\. Este o lucrare valoroas\, f\cut\ de un om cu experien]\, care de mai mul]i ani se ocup\ cu preg\tirea
teoretic\ [i practic\ a viitorului asistent medical. O mare parte din materialul lucr\rii va putea fi folosit [i de studen]ii de la
specialit\]ile de lung\ durat\, ce i ai facult\]ii de medicin\, mai
ales datele privind explor\r ile – testele paraclinice de
specialitate.
Este o reu[it\ a unuia din cei mai aprecia]i speciali[ti
ai disciplinei at=t pentru preg\tir ea sa teoretic\ [i practic\ de
excep]ie, c=t [i pentru modestia [i corectitudinea `n rela]ia cu
colegii [i colaboratorii de toate nivelurile.

Prof. dr. Eusebie ZBRANCA
Membru al Academiei de {tiin]e Medicale
Profesor emerit, U.M.F. Ia[i

Elemente de nursing în endocrinologie
199CUPRINS

SISTEMUL ENDOCRIN INTRODUCERE – GENERALIT ĂȚI……………………………. 1
1. HIPOFIZA ………………………………………………………………… 7
1.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………….. 7
1.2. METODE DE EXPLORARE ÎN PATOLOGIA HIPOFIZAR Ă … 9
1.3. TUMORILE HIPOFIZARE ………………………………………………….. 17
1.4. ACROMEGALIA ȘI GIGANTISMUL ………………………………….. 20
1.5. HIPERPROLACTINEMIA ………………………………………………….. 26
1.7. INSUFICIEN ȚA HIPOFIZAR Ă (HIPOPITUITARISM) …………. 31
1.7. DIABETUL INSIPID ………………………………………………………….. 35

2. TIROIDA ………………………………………………………………… 39
2.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………… 39
2.2. METODE DE EXPLORARE ÎN PATOLOGIA TIROIDIAN Ă .. 42
2.3. GUȘA SIMPL Ă …………………………………………………………………… 46
2.4. HIPERTIROIDISMUL ………………………………………………………… 48
2.5. HIPOTIROIDISMUL LA ADULT ………………………………………… 56
2.6. HIPOTIROIDISMUL LA COPIL…………………………………………… 60 2.7. TIROIDITELE ……………………………………………………………………. 63
2.8. GUȘA NODULAR Ă …………………………………………………………… 66
2.9. CANCERUL TIROIDIAN …………………………………………………… 69

3. PARATIROIDELE (PATOLOGIA METABOLISMULUI CALCIC) …………………………………. 75
3.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………… 75
3.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA METABOLISMULUI CALCIC …………………. 76
3.3. HIPERCALCEMIA …………………………………………………………….. 78
3.4. HIPOCALCEMIA ………………………………………………………………. 82

Elemente de nursing în endocrinologie
200 4. GLANDELE SUPRARENALE ………………………………… 87
4.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………… 87
4.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA SUPRARENAL Ă ……………………………………… 90
4.3. SINDROMUL CUSHING …………………………………………………….. 95 4.4. INSUFICIEN ȚA CORTICO SUPRARENAL Ă ………………………. 100
4.5. SINDROMUL ADRENO- GENITAL ………………………………….. 107
4.6. HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR …………………………….. 110 4.7. FEOCROMOCI TOMUL ……………………………………………………. 112

5. GONADA FEMININ Ă (OVARUL) ………………………… 117
5.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………. 117
5.2. METODE DE EXPLORARE ÎN PATOLOGIA OVARIAN Ă .. 120
5.3. HIPOGONADISMELE FEMININE ……………………………………. 122
5.4. SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE (PCOS) …………. 127

6. GONADA MASCULIN Ă (TESTICULUL) ……………… 131
6.1. GENERALIT ĂȚI ………………………………………………………………. 131
6.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA TESTICULAR Ă ……………………………………… 132
6.3. HIPOGONADISMELE MASCULINE ………………………………… 134
6.4. GINECOMASTIA …………………………………………………………….. 138

7. PUBERTATEA ……………………………………………………… 141
7.1. PUBERTATEA ÎNTÂRZÂIAT Ă (TARDIV Ă) ……………………….. 143
7.2. PUBERTATEA PRECOCE ………………………………………………… 144

8. TULBUR ĂRILE DE CRE ȘTERE ………………………….. 149
8.1. HIPOTROFIA STATURAL Ă …………………………………………….. 152

9. MENOPAUZA ……………………………………………………… 155 10. OBEZITATEA …………………………………………………….. 159 11. URGEN ȚE ÎN ENDOCRINOLOGIE …………………… 163
11.1. CRIZA TIREOTOXIC Ă …………………………………………………… 163
11.2. COMA MIXEDEMATOAS Ă …………………………………………… 165
11.3. APOPLEXIA HIPOFIZAR Ă (COMA HIPOFIZAR Ă) ………… 167

Elemente de nursing în endocrinologie
20111.4. INSUFICIEN ȚA CORTICO-SUPRARENAL Ă ACUTĂ …….. 169
11.5. CRIZA PAROXISTIC Ă HIPERTENSIV Ă DIN
FEOCROMOCITO M ………………………………………………………. 170

12. EFECTUAREA TESTELOR HORMONALE ………. 173
12.1. Testul la TRH …………………………………………………………………… 173
12.2. Testul de stimul are al GH la insulin ă …………………………………… 173
12.3. Testul de stimulare al GH la arginin ă ………………………………….. 175
12.4. Testul la clonidin ă …………………………………………………………….. 176
12.5. Testul de inhibi ție al GH la hi perglicemie ……………………………. 177
12.6. Testul la glucagon al ax ei hipotalamo-hip ofizare. …………………. 177
12.7. Testul de stim ulare la Gn -RH …………………………………………….. 178
12.8. Testul de stim ulare la hCG …………………………………………………. 178
12.9. Testul de inhibi ție la dexametazon ………………………………………. 179
12.10. Testul standard de stimulare la ACTH (Synacthen ®) ………….. 181
12.11. Testul standard de stimulare la ACTH (Synacthen ®) în
diagnosticul sd.adr eno-genita l ………………………………………….. 181
12.12. Testul de stimulare la ACTH (Synacthen Depot) ………………… 182
12.13. Testul de restric ție hidrică 1 ……………………………………………… 183
12.14. Testul de restric ție hidrică 2 (suspiciune clinic ă incertă
de diabet insipid) …………………………………………………………….. 184
12.15. Testul la ADH (Desmopressin) …………………………………………. 185
12.16. Testul de stimulare al calcitoninei la pentagastrin ă ……………… 185
12.17. Dozarea al dosteronulu i ……………………………………………………. 186
12.18. Testul postural ………………………………………………………………… 187
12.19. Testul perfuziei saline în hiperaldosteronism ………………………. 188
12.20. Testul la furosemid în hiperaldosteronism ………………………….. 189

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………….. 191

Elemente de nursing în endocrinologie
202

X W

Elemente de nursing în endocrinologie
1 SISTEMUL ENDOCRIN
INTRODUCERE – GENERALIT ĂȚI
Sistemul endocrin regleaz ă reproducerea, cre șterea și
dezvoltarea, homeostazia organismului, produc ția, depozitarea
și utilizarea energiei prin intermediul unor substan țe (hormoni)
eliberate din organe specializate (glande).
Prin defini ție, glanda este un organ care fabric ă unul sau
mai multe produse de secre ție, pe care le elibereaz ă direct în
sânge (glande endocrine ) sau prin intermediul unor canale
excretoare (glande exocrine).(65)
Hormonii, odat ă sintetiza ți, sunt elibera ți în circula ție
acționând asupra celulelor “ țintă”, fie la distan ță de locul
secreției (acțiune endocrin ă), fie în vecin ătatea locului unde au
fost sintetiza ți (acțiune paracrin ă).(61)
Celulele “ țintă”, pentru a fi capabile de a r ăspunde
comenzii aduse de hormon, posed ă receptori care pot fi situa ți
la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei
(citoplasm ă / nucleu).(65)

Principalele glande endocrine sunt:
• hipofiza;
• tiroida;
• paratiroidele;
• suprarenalele;
• gonadele (glandele se xuale: testiculul și ovarul);
• pancreasul endocrin.

Sistemul endocrin. Introducere-generalit ăți
2 Dacă nu demult hipofiza era considerat ă ca factor de
control al majorit ății glandelor endocrine, în urma descoperirii
neurohormonilor (secreta ți de hipotalamus) și al controlului pe
care aceștia îl exercit ă asupra hipofizei, se poate vorbi de un
control superior al sistemului endocrin și de o strâns ă legătură
între sistemul endocrin și cel nervos.(fig.1)

Figura 1. Ierarhizarea sistemului endocrin și
interrelația neuro-endocrin ă.

Secrețiile endocrine se afl ă sub un control permanent
(retrocontrol sau feed-back), care caut ă să le mențină în limite
fiziologice. (fig.2)

Elemente de nursing în endocrinologie
3

* hormonul stimulator va frena propria sa secre ție prin intermediul
glandei țintă.

Figura 2. Mecanismul de feed- back sau retrocontrol.
(după [53] modificat).

Hormonii neuroendocrini secreta ți de hipotalamus sunt:
• tiroliberina (TRH);
• gonadoliberina (GnRH);
• somatostatina (IGH);
• somatoliberina (GH-RH) ;
• corticoliberina (CRH) ;
• vasopresina (ADH) ;
• oxitocina.
Hormonii secreta ți de hipofiz ă sunt :
• hormonul de cre ștere (GH) ;
• prolactina (PRL) ;
• hormonul tireotrop (TSH) ;

Sistemul endocrin. Introducere-generalit ăți
4 • hormonul corticotrop (ACTH) ;
• hormonul foliculostimulant (FSH) ;
• hormonul luteinizant (LH) .

Hormonii secreta ți de glandele endocrine periferice sunt :

• tiroxina (T4)
• triiodotironina (T3) TIROIDA
• calcitonina

• parathormon (PTH) PARATIROIDE

• insulina PANCREAS ENDOCRIN

• cortizol
• aldosteron
• dehidroepiandrosteron CORTICOSUPRARENALA
• estradiol
• progesteron

• adrenalină MEDULOSUPRARENALA
• noradrenalin ă

• testosteron TESTICUL

• estradiol
• progesteron OVAR
• testosteron

Tulburările sistemului endoc rin au ca manifest ări:
• producerea excesiv ă a unui hormon;
• producerea sc ăzută a unui hormon;

Elemente de nursing în endocrinologie
5 • răspuns anormal al celulei țintă la hormonul ce
acționează asupra ei;
• mărirea de volum a glandei endocrine cu efect de
masă la nivel local.
Tumorile glandelor endocrine au o caracteristic ă legată
de capacitatea de a secret a un anumit hormon.Tulburarea
endocrină, în acest caz, poate fi eviden țiată de răspunsul
organelor țintă la excesul hormonal cu mult înainte ca tumora
să fie detectabil ă.

Sistemul endocrin. Introducere-generalit ăți
6

X W

Elemente de nursing în endocrinologie
7 1. HIPOFIZA
► 1.1. GENERALIT ĂȚI◄
Glanda hipofiz ă este situat ă la baza craniului intr-o loj ă
osoasă a sfenoidului denumit ă" șa turceasc ă" (sella turcica).
Cântărește 0,5- 0,8 g și măsoară 9/6/13 mm.Ca pozi ție, acestă
glandă este situat ă inferior fa ță de hipotalamus (de care este
legată prin tija pituitar ă), având rapoarte anatomice : superior,
cu chiasma optic ă, anterior, cu fosele nazale și sinusul
sfenoidal, posterior, cu lama patrulater ă și, lateral, cu sinusurile
cavernoase. (fig.3)

Figura 3. Poziția anatomic ă în raport cu hipotalamusul. Hipotalamus
Hipofiza (glanda pituitar ă)

Hipofiza
8

Elemente de nursing în endocrinologie
9 Hipofiza este alc ătuită din doi lobi: anterior sau
adenohipofiza și unul posterior sau neurohipofiza. Lobul
anterior con ține celule somatotrope, lactotrope, tireotrope,
corticotrope și gonadotrope, responsabile pentru secre ția de:
GH, PRL, TSH, ACTH, FSH și LH iar lobul posterior
reprezintă locul de stocare al cel or doi hormoni secreta ți de
hipotalamus, vasopresina și oxitocina.
Tija pituitar ă reprezint ă un element morfo-func țional
extrem de important, asigurând leg ătura vasculo-nervoas ă între
hipotalamus și hipofiză, implicit transportul neurohormonilor
hipotalamici c ătre hipofiz ă.
Neurohormonii hipotalamici pot fi împ ărțiți în dou ă
categorii: cu rol de reglare (stimulare sau inhibare a hormonilor
din adenohipofiz ă) cum ar fi:GH-RH, IGH, CRH, Gn-RH,
TRH și cei care ajung în scop de de pozitare (în lobul posterior),
cum ar fi: vasopresina și oxitocina.
► 1.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA HIPOFIZAR Ă ◄
Testele efectuate în patologia endocrin ă vizează
producția de hormoni și integritatea morfologic ă a glandei
explorate.În cazul hipofizei, ele urm ăresc secre ția proprie de
hormoni, efectul la nivelul gl andelor periferice aflate în
subordine, integritatea fenomenelor de retrocontrol (feed-back),
precum și structura morfologic ă.
A. Hipofiza anterioar ă – explorări hormonale
PROLACTIN Ă(PRL)
Dozarea PRL
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de PRL,
perioadei de sarcin ă și alăptare, precum și în cazul utiliz ării de
contraceptive orale, medica ție psihotrop ă unele antihi pertensive.

Hipofiza
10 Testul la TRH
TRH-ul fiind un stimulator fi ziologic al PRL, în mod
normal, valorile dup ă administrarea TRH trebuie s ă crească
semnificativ.Acest lucru nu se întâmpl ă în prolactinom (tumora
care secret ă PRL) și în insuficien ța hipofizar ă.
HORMON DE CRE ȘTERE (GH)
Dozarea GH
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de GH
(acromegalie, gigantism), iar cele sc ăzute, insuficien ței
hipofizare.
Dozarea IGF1
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de GH
(acromegalie, gigantism), iar cele sc ăzute, insuficien ței
hipofizare, IGF1 refl ectând nivelul secre ției de GH.
Testul de stimulare al GH la hipoglicemia indus ă de
insulină
Hipoglicemia indus ă prin administrarea de insulin ă
determină o stimulare a secre ției de GH; în insuficien ța
hipofizară, acest test este negativ, adic ă valorile GH nu cresc la
valori ale glicemiei mai mici de 40mg/dl.
Testul de stimulare al GH la arginin ă
Utilizarea argininei ca factor de testare a secre ției de GH
se bazeaz ă pe efectul de stimul are al glucagonului și, implicit,
al GH.Dup ă administrarea de arginin ă, se fac doz ări repetate
ale GH, care, în mod normal, vor cre ște semnificativ.În
afecțiunile cu deficit de GH, acest test va fi negativ.

Elemente de nursing în endocrinologie
11 Testul de stimulare al GH la clonidin ă
Clonidina, cunoscut ă ca antihipertensiv, are și proprie-
tatea de a stimula secre ția de GH.Indica țiile și modul de
interpretare sunt acelea și ca și la testele de mai sus.
Testul de frenare al GH la hiperglicemie.
Hiperglicemia provocat ă, prin administrarea oral ă de glucoz ă
are un efect inhibitor asupra secre ției de GH.În cazul hipersecre ției
de GH (acromegalie, gigantism), acesta este negativ.
HORMONUL TIREOTROP (TSH)
Dozarea TSH
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de TSH
(extrem de rare), hipotiroidiei (secre ție scăzută de hormoni
tiroidieni), iar cele mici insuficien ței hipofizare, hipertiroidiei
(secreție crescut ă de hormoni tiroidieni).
Testul de stimulare la TRH
Administarea TRH determin ă în mod normal o stimulare
a TSH; în afec țiuni care implic ă lezarea celulelor tireotrope
hipofizare sau a tijei pituita re, testul va fi negativ.
HORMONUL CORTICOTROP
Dozarea ACTH
Valorile mari sunt specifice patologiei tumorale hipofizare
(sd.Cushing) și insuficien ței corticosuprarenale, iar cele sc ăzute,
insuficien ței hipofizare și hiperfunc ției corticosuprarenale.
Testul la CRH
Administarea CRH determin ă în mod normal o stimulare a
ACTH.Testul va fi nega tiv atunci când exist ă o lezare a celulelor

Hipofiza
12 secretante de ACTH din hipofiz ă.Acest test este util și în
diagnosticul diferen țial al hipersecre ției de cortizol (hipercorticism).
Testul la lisin vasopresin ă
Lisin vasopresina are un efect asupra ACTH-ului similar
cu cel al CRH-ului.Interpreta rea acestui test este aceea și cu cea
a testului la CRH.
Testul la dexametazon ă
Dexametazona este un corticoi d cu efect de inhibare a
secreției de ACTH.Dup ă administrarea de dexametazon ă,
valorile ACTH trebuie s ă scadă, fapt ce nu se întâmpl ă în
tumorile hipofizare secretante de ACTH.Acest test este folosit
pentru diagnosticul diferen țial al hipercorticismelor.
HORMONII GONADOTROPI
Dozarea FSH
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de
FSH/LH (extrem de rare), func ției deficitare gonadice, iar cele
mici, insuficien ței hipofizare.
Dozarea LH
Valorile mari sunt specifice tumorilor secretante de
FSH/LH (extrem de rare), func ției deficitare gonadice, iar cele
mici, insuficien ței hipofizare.
Testul la Gn-RH
Răspunsul FSH/LH la ac țiunea stimulatoare a Gn-RH
poate fi deteriorat ă în următoarele circumstan țe: în insuficien ța
hipofizară când este diminuat și în insuficien ța gonadic ă când
este exacerbat.

Elemente de nursing în endocrinologie
13 B. Hipofiza posterioar ă- explorări hormonale
HORMONUL ANTIDIURETIC
Dozarea ADH
Testul nu se realizeaz ă în practica curent ă, decât în cursul
testului de restric ție hidric ă, pentru a face diagnosticul
diferențial între diverse maladii care se manifest ă prin ingestie
crescută de lichide (potoman ie, diabet insipid).
Testul de restric ție hidrică
Test adjuvant de diagnostic diferen țial, între potomanie și
diabetul insipid.Testul va fi negativ, în potomanie, și pozitiv, în
diabetul insipid.
Testul la ADH
Modaliatate de diagnostic diferen țial, între diabetul
insipid central (secre ție insuficient ă de ADH) și diabetul
insipid nefrogen (lipsa de ac țiune a ADH la nivelul organului
țintă).Testul este pozitiv, în diabetul insipid central, și negativ,
în diabetul insipid nefrogen.

Explorarea morfologic ă a hipofizei
1. Radiografia de craniu :
Oferă posibilitatea calcul ării volumului șeii turcice,
precum și a obiectiv ării modific ărilor craniene din diverse
maladii endocrine. Pentru realizarea în bune condi ții, este
necesară poziționarea corect ă a capului pacientului în a șa fel,
încât, pe imagine, cele dou ă apofize clinoide anterioare și
posterioare s ă fie superpozate și să nu existe dublu contur.
Pentru calcularea volumului, sunt necesare dou ă incidențe –față
și profil- folosind formula: volum=lungime x în ălțime x
grosime / 2. În mod normal volumul nu trebuie s ă depășească
600-1100 mm³.

Hipofiza
14

Foto 1. Aspectul șeii turcești pe radiografia de craniu profil

2. Rezonanță magnetic ă nucleară (RMN)
Metodă de elecție, în explorarea hipofizei care d ă detalii
cu privire la morfologia hipof izei, cisternei supraselare,
sinusurilor cavernoase, tijei pituitare, chiasmei optice.
Examinarea se face înainte și după injectarea unei substan țe de
contrast (gadolinium). La s ubiectul normal, hipofiza are un
semnal echivalent cu cel al substan ței albe din parenchimul
cerebral; dup ă injectarea de gadolinium, intensitatea
semnalului cre ște cu aproape 69% (30).

3. Computer tomografia (CT)
Permite vizualizarea hipofizei, identificarea leziunilor
hipotalamo-hipofizare și a tijei pituitare.Utilizeaz ă, de

Elemente de nursing în endocrinologie
15 asemenea, o substan ță de contrast anionic ă iodată, care mărește
fiabilitatea acestei metode în diagnosticarea patologiei
tumorale hipofizare.

C. Explorarea neuro-oftalmologic ă a hipofizei
1. Câmpul vizual
Se realizeaz ă cu ajutorul campimetrului Goldman-
Tubingen (foto 2) sau mijloace automate-computerizate (Bjerrum’s screen). Datorit ă rapoartelor anatomice strânse cu
chiasma optic ă, orice leziune tumoral ă hipofizar ă poate induce
tulburări de vedere obiectivate cu ajutorul acestei explor ări.

Foto 2. Poziționarea capului pacient ului în timpul efectu ării
câmpului vizual cu campimetrul Goldman.

Hipofiza
16 2. Fundul de ochi
Tumorile hipofizare de ma ri dimensiuni pot provoca
fenomene de hipertensiune intracranian ă ce pot fi obiectivate
prin explorarea f undului de ochi.

IMPORTANT !

• În majoritatea cazurilor, pentru recoltarea
probelor de sânge (pentru doz ări hormonale
bazale), nu este nevoie ca pacientul s ă fie
nemâncat.
• Respectarea cu stricte țe a protocoalelor (pentru
testele de stim ulare/ inhibi ție) este obligatorie
pentru evitarea vicierii rezultatelor, precum și ale
accidentelor care pot periclita via ța pacientului.
• În timpul testelor cu hipoglicemie indus ă, este
necesară supravegherea atent ă a pacientului,
testarea periodic ă a glicemiei și asigurarea unei
surse de glucide, per os sau intravenos, în caz de
hipoglicemie sever ă.În timpul testelor cu
hipotensiune indus ă medicamentos, m ăsurarea
tensiunii arteriale se va face la intervale de timp
scurte, pentru evitarea accidentelor nedorite.
• Pacientul trebuie instruit cu privire la
modalitatea de strângere corect ă a urinii din 24
de ore și supravegheat atent în timpul probei de
restricție hidric ă, pentru evitarea accidentelor
(deshidratare) și asigur ării corectitudinii
prelevării probelor.
• Pacientul care urmeaz ă a fi supus unei explor ări
imagistice cu substan ță de contrast trebuie s ă fie
bine hidratat și să prezinte valori normale ale
ureei și creatininei.

Elemente de nursing în endocrinologie
17 • Verificați cu aten ție existen ța intoleran ței la
substanțele iodate printr-un dialog atent cu
pacientul!
• Persoanele cu fobii (claustrofobie) trebuie
prevenite cu privire la modalitatea de explorare
computer tomografic ă sau rezonan ță nucleară și,
atunci când este cazul, pot fi administrate
sedative u șoare.
• Cântăriți cu aten ție pacientul, pentru c ă, la o
greutate de peste 100 kg, nu mai este posibil ă nici
RMN nici CT !
• Pacientul care urmeaz ă să fie explorat RMN nu
trebuie s ă poarte obiecte metalice (bijuterii, ceas,
proteze dentare) și, de asemenea, acest examen nu
poate fi efectuat la cei cu pacemaker.

► 1.3.TUMORILE HIPOFIZARE ◄
Cele mai frecvente tumori hipofizare au ca punct de
plecare hipofiza anterioar ă și apar la ambele sexe, mai frecvent
în a treia și a patra decad ă de viață.Constituind aproximativ
10% din tumorile craniene, ele au un prognostic în general bun,
care depinde de m ărimea tumorii și de gradul de extindere
loco-regional.
Semne și simptome
Variază în funcție de mărimea tumorii și de hormonul
secretat de tumor ă (GH, PRL, ACTH).
• cefalee frontal ă;
• tulburări de vedere;
• amețeli;

Hipofiza
18 • semne clinice care reflect ă hipersecre ția de GH,
PRL, ACTH;
• semne clinice care reflect ă secreția deficitar ă a
hormonilor hipofizari în cazu l tumorilor nesecretante
care distrug țesutul hipofizar normal.
Diagnostic
• examen clinic atent pentru obiectivarea semnelor de
hiperfunc ție sau hipofunc ție hipofizar ă;
• dozări hormonale (test ări bazale sau dinamice)
pentru obiectivarea disfunc țiilor hipofizare;
• examen oftalmologic (fund de ochi, câmp vizual);
• examen computer tomografic sau rezonan ță
magnetică nucleară pentru identificarea tumorii și
aprecierea m ărimii, extensiei și a rapoartelor cu
structurile anatomice învecinate.
Tratament
Este aplicat în func ție de mărimea tumorii, caracterul
secretor sau nu al acesteia, prezen ța complica țiilor neurologice
sau endocrinologice:
• tratamentul neurochirurgical implic ă excizia tumorii
pe cale transfrontal ă sau transsfenoidal ă;
• radioterapia-ca tratament adjuvant în cazurile în
care excizia chirurgical ă nu a fost complet ă sau în
cazurile de recidiv ă;
• tratamentul medicamentos care determin ă în
anumite cazuri (tumori secretante de PRL și / sau
GH) blocarea hipersecre ției tumorale și micșorarea
volumului tumoral.
Complica țiile tratamentului neurochirurgical:insuficien ța
hipofizară (nu se rezec ă numai tumora ci și mare parte din
hipofiză), rinolicvoree (eliminarea de lichid cefalo-rahidian

Elemente de nursing în endocrinologie
19 prin nas), diabet insipid (leza rea intraoperatorie a lobului
posterior hipofizar sau a tij ei hipotalamo-hipofizare).
În general, prognosticul tumorilor hipofizare este bun
datorită faptului c ă: majoritatea sunt beni gne, tehnicile actuale
de neurochirurgie sunt extrem de performante, radioterapia și
medicamentele completeaz ă actul chirurgical prevenind
recidivele și îmbunătățind calitatea vie ții.

IMPORTANT !

• Explicați pacientului și familiei sale c ă este posibil
ca după interven ția chirurgical ă să fie necesar un
tratament medicamentos permanent.
• Asigurați pacientul c ă multe din simptomele
datorate lez ării funcției hipofizare vor disp ărea
după tratament.
• Asigurați un mediu lipsit de obstacole pentru
pacienții cu tulbur ări de vedere și însoțiți-i la
ieșirea din salon.
• În cazul opera ției pe cale transsfenoidal ă,
pacientul trebuie informat c ă își va pierde sim țul
mirosului.
• Imediat post-operator, pacientul trebuie
poziționat cu capul ridicat la aproximativ 30
grade pentru reducerea edemului cerebral și, în
decubit lateral, pentru drenajul secre țiilor și
prevenirea aspira ției. (6)
• Urmăriți cu aten ție apari ția rino-licvoreei și
informați medicul !
• Monitoriza ți ingestia și eliminarea lichidelor !
• Atenție la semnele de infec ție respiratorie, care
pot complica evolu ția post-operatorie !

Hipofiza
20 ► 1.4. ACROMEGALIA ȘI GIGANTISMUL ◄
Se define ște ca totalitatea modific ărilor somatice și
metabolice, ap ărute secundar cre șterii secre ției de GH.(22) Este
o boală cronică, progresiv ă, marcată de disfunc ții hormonale și
de dismorfii scheletale.Excesul de GH este responsabil de
apariția gigantismului, dac ă survine înainte de închiderea
cartilajelor de cre ștere și de apari ția acromegaliei, dac ă survine
după închiderea acestora, el antr enând hipertrofia cartilajelor și
periostului, îngro șarea țesutului subcutanat , visceromegalie
(creșterea de volum a tuturor or ganelor), hiperglicemie,
hiperfosforemie, hipercalciurie, reten ție hidrosodat ă.(30)
Gigantismul se manifest ă ca o cre ștere exagerat ă,
proporțională, a organismului, care determin ă o viteză de
creștere de aproximativ 15 cm pe an, astfel încât copiii și
adolescen ții afectați vor atinge o în ălțime definitiv ă de trei ori
mai mare decât indivizii normali. S-au înregistrat cazuri cu o
talie de peste 2 metri, și există cazuri cunoscute de sportivi sau
actori afecta ți de aceast ă maladie.Dac ă hipersecre ția de GH se
menține și după închiderea cartilajelor de cre ștere, pacientul cu
gigantism va deveni un giganto-acromegal prezentând și
stigmatele specifice acromegaliei.
Hipersecre ția de GH este o maladie foarte rar ă, ea
afectând 3-4 persoane la un m ilion . Cauza cea mai frecvent ă o
constitue adenomul hipofizar (dezvoltat din celulele somato-
trope) și, foarte rar carcinomul pul monar, tumorile carcinoide-
ce secretă GH, carcinomul mamar sau de endometru ce secret ă
GH-RH.(1) Evolu ția acromegaliei este foarte lent ă (10-20 de
ani) până la edificarea tuturor se mnelor clinice specifice
bolii.Din acest motiv, de multe ori, diagnosticul se pune tardiv,

Elemente de nursing în endocrinologie
21 când deja complica țiile metabolice (diabet zaharat, dislipi-
demie), complica țiile cardio-vasculare (h ipertensiune arterial ă,
insuficien ță cardiacă), complica țiile osteo-articulare (artroz ă,
osteoporoz ă) și complica țiile neuro-oftalmice (sindrom de
hipertensiune intracranian ă, cecitate) sunt deja prezente.
Semne și simptome (fig. 4, foto. 3):
• accentuarea tr ăsăturilor feței prin: lărgirea piramidei
nazale, îngro șarea buzelor, protruzia maxilarului
inferior (prognatism) cu pierderea ocluziei dentare, hipertrofia sinusurilor front ale (aspect de "frunte în
cozoroc"), pome ți proeminen ți, hipertrofia
mastoidelor și a protuberan ței occipitale, hipertrofia
limbii (macroglosie), m ărirea distan ței dintre din ți
(treme și diasteme);
• modificarea extremit ăților prin: m ărirea progresiv ă
în grosime și lățime a palmelor și picioarelor
("aspect de lopat ă") prin îngro șarea tegumentelor și a
țesutului celular subcutanat. În timp pacientul este
nevoit să apeleze la înc ălțăminte de comand ă și să
renunțe la bijuterii vechi (inele, verighete), î și
schimbă des numărul la: pantofi, m ănuși, pălărie;
• modificarea habitusu lui general: cifoz ă dorsală,
lordoz
ă, stern proeminent și orizontalizarea coastelor
care dau un aspect de torace globulos, gât scurt și
gros, abdomen proeminent;
• semne func ționale: astenie, fatigabilitate, parestezii,
dureri articulare, hipersecre ție sebacee, hipersudo-
rație, cefalee, tulbur ări vizuale, constipa ție;

Hipofiza
22 • visceromegalie: cardiomegalie, hepatomegalie, sple-
nomegalie, megadolico-colon, nefromegalie, hiper-
trofie laringo-traheal ă (voce grav ă), piele ridat ă,
îngroșată;
• disfuncții endocrine: semne de hipotiroidie,
hipogonadism (difunc ții sexuale, sterilitate), semne
de insuficien ță corticosuprareanl ă;

Figura 4. Semne și simptome în acromegalie
Bose frontale
Piramida nazal ă
îngroșată
Prognatism
Torace globulos
Constipație
Disfuncții sexuale
Artroză
Neuropatie periferic ăTumoră hipofizar ă
HTA, cardiomegalie
Hipersecre ție
sudoripar ă și sebacee
Toleranță scăzută la
glucide, diabet zaharat
Hipertrofia
extremităților

Elemente de nursing în endocrinologie
23

Foto. 3. Pacienți cu acromegalie
(colecția Clinicii de Endocrinologie Ia și)
Diagnostic:
• examen clinic atent pentru obiectivarea semnelor
hipersecre ției de GH;
• dozări hormonale vizând axa somatotrop ă: GH
bazal (valori normale sau mari), IGF1 (valori mari), testul de frenare al GH la hiperglicemie (negativ);
• dozări hormonale vizând ceilal ți hormoni hipofizari:
TSH, FSH/LH, PRL, ACTH (valori normale sau
scăzute, atunci când tumora secretant ă de GH
distruge țesutul hipofizar extratumoral);
• dozări hormonale vizând hor monii din periferie ai
glandelor aflate sub c ontrol hipofizar: T4, T3,
cortizol, testosteron, estradiol (valori normale sau scăzute atunci când hipofiza lezat ă de tumora

Hipofiza
24 secretantă de GH nu î și mai exercit ă acțiunea
stimulatoare asupra glandelor din periferie);
• examen oftalmologic : f und de ochi, câmp vizual;
modificări ale acestor dou ă examene apar în
momentul în care tu mora este voluminoas ă și depă-
șește șaua turceasc ă, evoluând spre chiasma optic ă;
• examen radiologic: radiografia de craniu profil –
balonizarea șeii turce ști, hipertrofia apofizelor
clinoide anterioare, hipertrofia sinusurilor, hipertrofia maxilarului inferior, îngro șarea tăbliei craniene
(foto.4); radiografia de mân ă și de picior –îngro șarea
părților moi, l ărgirea interliniului articular;

Foto 4. Radiografia de craniu profil în acromegalie
(colecția Clinicii Endocrinologie Ia și) .

• examen computer tomografic sau rezonan ță
magnetică nucleară pentru identificarea tumorii și
aprecierea m ărimii, extensiei și a rapoartelor cu
structurile anatomice învecinate;

Elemente de nursing în endocrinologie
25 • teste biologice generale: bi ochimie pentru obiecti-
varea hiperglicemiei, hiperfosfatemiei, hipercoleste-
rolemiei, hipercalciuriei;
Tratament:
Obiectivele terapeutice urm ăresc stoparea hipersecre ției
de GH, ameliorarea complica țiilor metabolice, cardiace, osteo-
articulare și corectarea deficitului hormonal (tiroidian, cortico-
suprarenal, gonadal), atunc i când este prezent.
• Tratamentul neurochirurgical implic ă excizia tumorii
pe cale transfrontal ă sau transsfenoidal ă (fig.7, 8);
• Radioterapia-ca tratament adjuvant, în cazurile în
care excizia chirurgical ă nu a fost complet ă sau în
cazurile de recidiv ă;
• Tratamentul medicamentos de blocare a secre ției de
GH (analogi de IGH: Sa ndostatine, Somatuline);
• Tratamentul de substitu ție hormonal ă, atunci când
una sau mai multe glande periferice (aflate sub
control hipofizar), ne maifiind stimulate, î și înceteaz ă
producția hormonal ă;

IMPORTANT !

• Datorită modific ărilor corporale pacientul
acromegal poate prezenta un stress psihologic
major, de aceea este f oarte important sprijinul
moral pe care i-l acorda ți.
• Asigurați-vă zilnic că pacientul execut ă exerciții
simple de mobilizare ale articula țiilor pentru
contracararea efectelor artrozei !
• Evaluați gradul de astenie muscular ă printr-o
manevră simplă (rugați pacientul s ă vă strângă de

Hipofiza
26 mână); în cazul în care astenia este important ă,
ajutați-l în rutina zilnic ă (igienă personal ă,
alimentație) și preveni ți rudele la externarea din
spital!
• Este foarte important ca pielea pacientului
acromegal s ă fie menținută uscată; sfătuiți-i să nu
foloseasc ă loțiuni emoliente, pentru c ă pielea lor
este deja foarte gras ă.
• Atenție la semnele de hip erglicemie ! În prezen ța
asteniei, poliuriei și polidipsiei, testarea glicemiei
este obligatorie.
► 1.5. HIPERPROLACTINEMIA ◄
Secreția în exces a PRL (hiperprolactinemia) poate fi
dată de o tumor ă hipofizar ă cu celule lactotrofe, leziuni ale tijei
pituitare ce întrerup leg ătura dintre hipotalamus și hipofiză,
utilizarea unor medicamente (neuroleptice, antidepresive, anumite antiemetice și antihipertensive, precum și estrogenii
din pilulele contraceptive) sau în cursul unor maladii
(insuficien ța renală cronică, insuficien ța hepatică).Ea reprezint ă
una din cele mai frecvente disfunc ții hipofizare și este mai
frecventă la femei decât la b ărbați.(30)
Semne și simptome:
Variază în funcție de sex și de vârstă.
• La femei: galactoree (secre ție lactată sau sero-citrin ă
a sânului în afara perioadei de al ăptare) unilateral ă
sau bilateral ă, spontan ă sau provocat ă, tulburări ale
ciclului menstrual (amenoree, spaniomenoree), sterilitate primar ă sau secundar ă;

Elemente de nursing în endocrinologie
27 • La bărbați: tulburări de dinamic ă sexuală, sterilitate
primară sau secundar ă, ginecomastie și galactoree
(foarte rare);
• La adolescen ți: lipsa instal ării semnelor de pubertate
sau întârziere în cre ștere; (30)
• Cefalee, tulbur ări de vedere, semne de hipofunc ție
tiroidiană, corticosuprarenal ă ce sunt comune pentru
toți pacienții la care hiperpro lactinemia are ca
origine o tumor ă secretant ă de PRL de dimensiuni
mari (macroprolactinom);
Diagnostic:
• examen clinic pentru eviden țierea galactoreei (în
cazurile în care galactoreea nu este spontan ă, se
exprimă cu delicate țe mamelonul fiec ărui sân),
prezenței și caracterului pilozit ății pubiene,
conforma ției sânilor, colora ției mamelonului,
conforma ția organelor genita le externe la b ărbați;
• cercetarea cu aten ție a antecedentelor personale
patologice este neceesar ă pentru decelarea maladiilor
ce pot induce hiperprolactinemie și a utiliz ării de
medicamente cu poten țial hiperprolactinemiant;
• dozarea prolactinei care va av ea valori foarte mari în
macroprolactinoame și valori moderat crescute în
hiperprolactinemiile de alt ă cauză decât cea
tumorală;
• dozări hormonale vizând ceilal ți hormoni hipofizari:
TSH, FSH/LH, GH, ACTH (valori normale sau
scăzute atunci când tumora secretant ă de PRL
distruge țesutul hipofizar extratumoral),
• dozări hormonale vizând hormonii din periferie ai
glandelor aflate sub c ontrol hipofizar: T4, T3,
cortizol, testosteron, estr adiol (valori normale sau
scăzute atunci când hipofiza lezat ă de tumora

Hipofiza
28 secretantă de PRL nu î și mai exercit ă acțiunea
stimulatoare asupra glandelor din periferie);
• examen oftalmologic : fund de ochi, câmp vizual;
modificări ale acestor dou ă examene apar în
momentul în care tumora secretan ă de PRL este
voluminoas ă și depășește șaua turceasc ă evoluând
spre chiasma optic ă;
• examen radiologic: radiografia de craniu profil –
balonizarea șeii turcești cu distrugerea pere ților
acesteia în cazul macroprolactinoamelor sau un aspect normal, în cazul tumorilor mici
(microprolactinoame);
• examen computer tomografic sau rezonan ță
magnetică nucleară pentru identificarea tumorii și
aprecierea m ărimii, extensiei și a rapoartelor cu
structurile anatomice învecinate;
Tratament:
Obiectivele terapeutice urm ăresc stoparea hipersecre ției
de PRL, prin îndep ărtarea cauzei:stoparea medica ției cu efect
hiperprolactinemiant, tratarea afec țiunilor generale care se
însoțesc de hiperprolactinemie, di strugerea tumorii care secret ă
prolactină prin metode chirurgicale și medicale și corectarea
deficitului hormonal (tiroidia n, cortico-suprarenal, gonadal),
atunci când este prezent.
• tratamentul neurochirurgical implic ă excizia tumorii pe
cale transfrontal ă sau transsfenoidal ă fiind indicat în
cazul macroprolactinoamelor care se înso țesc de
complicații neuro-oftalmice și la care s-a redus în
prealabil volumul tumoral pr in terapie medicamentoas ă;
• tratamentul medicamentos cu agoni ști de dopamin ă
(bromocriptin ă, cabergolin ă), care determin ă supresia

Elemente de nursing în endocrinologie
29 secreției de PRL, mic șorarea prolactinomului și au ca
rezultat: normalizarea func ției gonadice (reluarea
menstrelor, dispari ția tulburărilor de dinamic ă sexuală,
rezolvarea sterilit ății) și dispariția galactoreei;
• tratamentul de substitu ție hormonal ă, atunci când una
sau mai multe glande peri ferice (aflate sub control
hipofizar), nemaifiind stimulate, î și înceteaz ă producția
hormonal ă;

IMPORTANT !

• Deoarece masajul, palparea sânilor, exprimarea
mamelonului (supt) determin ă în mod fiziologic o
creștere a secre ției de PRL asigura ți-vă că
pacienta, c ăreia trebuie s ă-i recolta ți probe
pentru dozarea PRL nu a suferit asemenea
manevre cu cel pu țin trei zile înainte.
• Stress-ul este un alt factor ce determin ă o
stimulare a prolactinei; evita ți-l ,acordând timp
pacientului pentru a se adapta nepl ăcerii inerente
provocate de punc ția venoas ă.
• Verificați cu aten ție medicamentele folosite de
pacient pentru decelarea celor cu efect
hiperprolactinemiant și puneți-i întreb ări punctu-
ale ,enumerându-i-le pe cele mai uzitate
(exemplu: "folosi ți sau ați folosit contraceptive
orale? dac ă da, de când ? ce produs?")
• Preveniți pacienții asupra efectelor secundare ale
bromocriptinei:ame țeli, hipotensiune ortostatic ă,
grețuri. Pentru evita rea lor, încuraja ți-i să utilizeze
următoarea schem ă: ¼ dintr-o tablet ă de 2,5 mg se
va lua seara la culcare cu o mic ă gustar; dup ă trei
zile, se m ărește doza la ¼ de tablet ă, diminea ța, la

Hipofiza
30 micul dejun, și ¼ seara, la culcare; dup ă alte trei
zile, se va lua ½ de tablet ă, la micul dejun, și ½
tabletă seara; și după alte trei zile, se poate ajunge
la o doză de 2,5 mg diminea ța, și 2,5 mg, seara.În
acest mod, se poate ajunge pân ă la doze de 10-15
mg pe zi.Dac ă, odată cu creșterea dozei, apar
efecte secundare, se mic șorează doza pâna la
cantitatea tolerat ă, după care, se tenteaz ă din nou
o creștere progresiv ă.Cu timpul, toleran ța
digestivă este din ce în ce mai bun ă, astfel încât se
poate ajunge la doze mari, antitumorale.
• Preveniți pacienții asupra efectelor secundare ale
cabergolinei (Dostinex): gre țuri, vărsături, ame țeli,
chiar dac ă nu sunt tot atât de frecvente și
importante! Recomanda ți următoarea schem ă: ½
dintr-o tablet ă, de 0,5 mg, de dou ă ori pe
săptămână, timp de patru s ăptămâni; apoi o
tabletă de 0,5 mg, de dou ă ori pe săptămână, timp
de patru s ăptămâni; 1 ½ tablet ă de două ori pe
săptămână, timp de patru s ăptămâni pentru a
ajunge la o doz ă maximă de 2 tablete, de dou ă ori
pe săptămână.
• Insistați asupra necesit ății tratamentului și
asupra faptului c ă nu trebuie întrerupt f ără
avizul medicului specialist!
• Dacă la o pacient ă cu prolactinom survine o
sarcină, asigura ți-o că nu este un pericol de
agravare a bolii.Se va întrerupe tratamentul cu
bromocriptin ă sau cabergolin ă și se vor face
controale periodice.Examenul de rezonan ță
magnetic ă nucleară se poate face la o gravid ă, dar
fără substanță de contrast (gadolinium).(30)

Elemente de nursing în endocrinologie
31 ► 1.7. INSUFICIEN ȚA HIPOFIZAR Ă ◄
(HIPOPITUITARISM)
Poate fi definit ă ca un deficit par țial sau complet al
hormonilor hipofizei anterioare și/sau posterioare și apare prin
lezarea hipofizei (insuficien ță hipofizar ă primară) sau prin
lezarea hipotalamusului, care nu mai poate exercita un control stimulator asupra hipofizei (insuficien ță hipofizar ă secundar ă).
(53) Cauzele de apari ție sunt foarte variate, pe primul loc
situându-se tumorile hipofizare și apoi alte tumori ale
sistemului nervos central, infa rctul hipofizar, traumatismele
craniene, infec ții (meningite, encefalite), boli infiltrative
(sarcoidoz ă, hemocromatoz ă), după radioterapie sau interven ții
chirurgicale asupra hipofizei.Semnele de boal ă se instaleaz ă
lent, progresiv și variază în funcție de severitatea cauzei și de
numărul de hormoni hipofizari afecta ți. Există câteva entit ăți
bine definite cum ar fi: sindromul Sheehan sau insuficien ța
hipofizară post-partum (infarct hipofizar dup ă hemoragie intra-
partum ce determin ă prin deficit de PRL lipsa lacta ției, precum
și semne care se instaleaz ă progresiv și reflectă deficitul de
TSH, ACTH, FSH/LH) și nanismul hipofizar (care apare la
copil și care are ca principal ă caracteristic ă retardul statural,
astfel încât la maturitate ace ști subiec
ți ating o talie de ≈ 120-
130 cm).
Semne și simptome:
Variază în funcție de sex, vârst ă și de gradul de deficit
hipofizar total sau par țial.În principiu, intr-o afectare total ă,
sunt prezente semne de insuficien ță gonadic ă, tiroidian ă,
corticosuprarenal ă și a hormonului de cre ștere, iar în cele
parțiale, semnele depind de hor monul hipofizar deficitar

Hipofiza
32 (FSH/LH sau TRH sau ACTH sau GH).De men ționat că
deficitul de PRL nu are semne clinice și nici nu se trateaz ă la
fel ca și deficitul de GH la adult.
• la femei: astenie marcat ă, hipotensiune arterial ă,
inapetență, depigmentarea tegumentelor, crize de
hipoglicemie, r ărirea pân ă la dispari ție a părului
pubian și axilar, oprirea menstrelor, infertilitate,
atrofia sânilor și depigmentarea mameloanelor,
scăderea memoriei, senza ție de frig permanent
(frilozitate), constipa ție, lentoare în vorbire și mișcare;
• la bărbați: astenie marcat ă, hipotensiune arterial ă,
inapetență, depigmentarea tegumentelor, crize de
hipoglicemie, r ărirea pân ă la dispari ție a părului
pubian, facial și corporal, tulbur ări de dinamic ă
sexuală, dezvoltarea adipozit ății în detrimentul
musculaturii, sub țierea vocii, infertilitate, sc ăderea
memoriei, frilozitate, constipa ție, lentoare în vorbire
și mișcare;
• la copii: deficit statural marcat, care devine evident
după vârsta de 3 ani, lipsa semnelor pubertare,
astenie, hipotensiune arterial ă, inapeten ță,
depigmentarea tegumentelor, crize de hipoglicemie, frilozitate, constipa ție, retard psiho-motor (în func ție
de gradul de deficitul al TSH);
Diagnostic:
• decelarea semnelor de panhipopituitarism coroborate
cu un interogatoriu atent (antecedente personale
patologice si fiziologice) pot stabili diagnosticul precum și etiologia, a șa cum este cazul în sindromul
Sheehan;
• dozări hormonale bazale: testosteron ↓ la bărbați sau
estradiol ↓ la femei care se înso țesc de valori

Elemente de nursing în endocrinologie
33 normale sau sc ăzute ale FSH și LH; T4 ↓, cu valori
normale sau sc ăzute ale TSH; cortizol plasmatic ↓,
cu valori normale sau sc ăzute ale ACTH; GH ↓,
IGF1 ↓;
• teste dinamice: testul de stimulare al GH la
hipoglicemie, arginin ă sau clonidin ă, testul de
stimulare al TSH la TRH, testul de stimulare al ACTH la CRH, testul de stimulare al FSH/LH la Gn-RH.Toate vor fi negative în cazul unei insuficien țe
hipofizare primare, și pozitive, în cazul uneia
secundare;
• teste adiacente în vederea decel ării cauzei insu-
ficienței hipofizare.
Tratament:
Obiectivele terapeutice urm ăresc tratarea cauzei (atunci
când este posibil) și tratamentul de substitu ție hormonal ă prin
administrarea hormonilor lips ă. Cu excep ția hormonului de
creștere, substitu ția se face cu hormonul glandei periferice și nu
cu hormonii hipofizari deficitari, din mai multe motive: efectul
este acela și, costul ridicat al hormonilor hipofizari și calea de
administrare injectabil ă a acestora.În cazul în care exist ă un
deficit total substitu ția se începe cu hormonii corticosuprarenali
și, mai apoi, cu cei tiroidieni și gonadali.
• hidrocortison 20-30 mg/z i sau Prednison 5-7,5
mg/zi;
• tiroxină (T4) 100-150 µg/ zi;
• testosteron la b ărbat (Androgel, Nebido) și estro-
progestative la femeie;
• hormon de cre ștere (Genotropin, Norditropin) pentru
copiii cu nanism hipofizar, care se administreaz ă
până la închiderea cartilajeor de cre ștere.

Hipofiza
34 IMPORTANT !

• Respecta ți cu stricte țe protocoalele în timpul
testelor de stimulare și preveni ți accidentele
nedorite (hipoglicemie, hipotensiune) printr-o
monitorizare atent ă a pacien ților! Copiii cu
nanism hipofizar sunt extrem de sensibili la
hipoglicemia indus ă !!!
• Preveniți pacienții că tratamentul de substitu ție
hormonal nu trebuie întrerupt f ără avizul
medicului și că, în general, dureaz ă toată viața.
• Instruiți pacienții să-și ajusteze doza de cortizon,
în funcție de efortul depus ,(cre șterea dozei la
stress, efort fizic major, frig, intreven ții
chirurgicale, infec ții intercurente, extrac ții
dentare). În cazul intoleran țelor digestive
(vărsături, diaree) se vor administra preparate
injectabile.
• Este foarte important ca tiroxina s ă fie luată într-
o singură doză, diminea ța ,pe nemâncate, cu o
jumătate de or ă înaintea micului dejun.
• În timpul spitaliz ării, înregistra ți temperatura,
pulsul și tensiunea arterial ă ,la fiecare 8 ore!
• Dacă pacientul prezint ă o temperatur ă scăzută,
înveliți-l cu p ături suplimentare pentru a-l
încălzi!
• Doza de hidrocortizon sau prednison trebuie
divizată în dou ă trei prize, (ultima fiind
administrat ă înainte de ora 18).
• Datorită hipotiroidiei, pacien ții pot avea tulbur ări
de memorie și pot uita cu u șurință doza și modul
de administrare al terapiei hormonale.Din acest
motiv, în afara explica țiilor pe care le da ți în

Elemente de nursing în endocrinologie
35 cursul spitaliz ării, este bine ca pacientul s ă
primeasc ă la externare o schem ă detaliată, dar
clară, cu privire la poso logia medicamentelor.
• În cazul copiilor cu nanism hipofizar, instrui ți
mamele cu privire la modul de administrare
injectabil al hormonului de cre ștere pentru a
putea fi capabile s ă-l injecteze singure la
domiciliu.Copiii mai mari pot fi înv ățați să-și
administreze singuri hormonul de cre ștere, sub o
atentă supraveghere.

► 1.7.DIABETUL INSIPID ◄
Diabetul insipid este o poliurie primar ă, rezultând din
incapacitatea de reabsorb ție a apei la nivelul tubului renal.
Diureza dep ășește 3 litri pe zi, iar urina este extrem de diluat ă
(densitatea urinar ă sub 1005 sau osmolalitatea urinar ă, sub 200
mOsm/kg) (30). Deficitul total sau par țial de hormon
antidiuretic duce la apari ția diabetului insipid central sau
neurogen; lipsa de receptivitate a rinichiului la ac țiunea
hormonului antidiuretic determin ă instalarea diabetului insipid
nefrogen, iar ingestia crescut ă de lichide poate cauza polidipsia
primară.
Traumatismele craniene, tumorile hipofizare, encefalitele
pot determina apari ția diabetului insipid central, în timp ce
bolile renale cronice, anumite medicamente (litiul, demeclo-
ciclina) sunt la originea di abetului insipid nefrogen.
Există multiple maladii care se pot manifesta prin
poliurie (care atrage dup ă ea sete intens ă și polidipsie): diabetul
zaharat, hipercalcemia, hipokaliemia.

Hipofiza
36 Semne și simptome:
• poliurie diurn ă și, mai ales, nocturn ă, care poate
ajunge pân ă la 11-15 litri în 24 de ore;
• polidipsie variabil ă cantitativ, care se manifest ă atât
ziua cât și noaptea; sunt pref erate, de obicei,
lichidele reci; cantitatea de lichide ingerate este egal ă
cu diureza (22);
• sete imperioas ă care, în absen ța ingestiei de lichide,
duce la st ări de angoas ă, agitație (22);
• dacă, din diferite motive, pacientul nu poate s ă bea
(nu are la dispozi ție o cantitate suficient ă de lichide,
are tulbur ări de conștiență sau o alterare a senza ției
de sete), pot ap ărea semne de deshidratare extra- și
mai ales intra-celulare; b ătrânii și copiii mici se pot
deshidrata foarte u șor în acest context.
Diagnostic:
• cercetarea cu aten ție a antecedentelor personale,
patologice (diabet zaharat, maladii renale, boli psihice) și a utilizării de medicamente cu poten țial
poliuro-polidipsic;
• măsurarea ingestiei de lichide în 24 de ore, precum și
a diurezei;
• măsurarea densit ății urinare cu ajutorul
urodensimetrului (în cazul di abetului insipid trebuie
să se situeze sub 1005);
• testul de restric ție la lichide;
• testul la vasopresin ă;
• explorări complementare, vizând cauza.

Elemente de nursing în endocrinologie
37 Tratament
• În cazul diabetului insipid central sau neurogen, se
administrez ă desmopresin ă (un analog al
vasopresinei), care se poate administra atât oral, cât și sub form ă de spray nazal.Preparate: Minirin.Doza
depinde foarte mult de gradul de deficit al hormonului antidiuretic și variază de la individ la
individ.
• În cazul diabetului insipid nefrogen, se incearc ă mai
întâi rezolvarea afec țiunii renale, asigurarea unui
aport corect de lichide și administrarea de
medicamente care s ă reducă diureza: indometacina
și, paradoxal, un diuretic de tipul hidroclorotiazidei
(Nefrix).
• La cei cu poliurie primar ă, tratamentul este foarte
dificil, fiind de resort psihiatric.

IMPORTANT !

• Monitoriza ți cu aten ție ingestia și eliminarea de
lichide!
• Cântăriți zilnic pacientul!
• Verificați tensiunea arterial ă în clino- și
ortostatism pentru a detecta hipotensiunea
ortostatic ă, care este semn de hipovolemie.
• Controla ți dacă există semne de deshidratare
(mai ales la b ătrâni și copii): pliul cutanat și
mucoasele!
• Respecta ți cu stricte țe protocoalele testelor de
diagnostic pentru evitarea accidentelor
(deshidratare) și a vicierii rezultatelor.

Hipofiza
38 X W

Elemente de nursing în endocrinologie
39 2. TIROIDA
►2.1. GENERALIT ĂȚI◄
Glanda tiroid ă este situat ă pe fața anterioar ă a gâtului, în
contact strâns cu laringele și primele inele traheale; ea
ascensioneaz ă odată cu laringele în timpul degluti ției.Este
formată din doi lobi cu dimensiuni de aproximativ 2/5 cm și
cântărește, la adult, între 20 și 25 grame (62,30)(figura 5).

Figura 5. Anatomia glandei tiroide

Unitatea morfo-func țională a tiroidei o constitue foliculul
tiroidian. El este format din celule care delimiteaz ă o cavitate
centrală, în care se gase ște o substan ță vâscoasă, numită
coloid.(figura 6). Foliculii tiroidieni secret ă cei doi hormoni
principali tiroidieni: tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Laringe
Trahee
Glanda
tiroidă

Tiroida
40

Figura 6. Structura foliculului tiroidian

Pe lângă celulele foliculare, exist ă și celule așa-numite C,
care secret ă un alt hormon numit calcitonin ă, cu implica ții în
metabolismul fosfo-calcic.
Spre deosebire de alte glande , tiroida are nevoie de iod
pentru sinteza hormonilor T4 și T3 și, de aceea, aportul
alimentar de iod joac ă un rol primordial în produc ția de
hormoni tiroidieni.În afara iodului, T4 și T3 mai con țin o
proteină numita tiroglobulin ă, care este fabricat ă la nivelul
celulelor foliculare tiroidiene .Modalitatea prin care iodul
ajunge în tiroid ă este foarte simpl ă :din stomac, iodul trece în
intestin, unde este absorbit aproape în totalitate, ajunge în
circulație și este captat de glanda tiroid ă printr-un mecanism
activ. Captarea se face în func ție de nevoi și este reglat ă de
către TSH.
Importanța iodului în fiziologia tiroidian ă este reflectat ă
de tulbur ările rezultate prin excesu l sau deficitul de iod, de
utilizarea sa în scop diagnostic, precum și în scop terapeutic
(30) tabel 2.

Elemente de nursing în endocrinologie
41 Tabel 2. Iodul și glanda tiroid ă (după [30] modificat).
FIZIOLOGIE Component esen țial al hormonilor tiroidieni (T3,
T4) care provine din alimenta ție și este captat de
tiroidă printr-un mecanism activ.
DIAGNOSTIC Folosind capacitate a tiroidei de a capta iodul,
prin utilizarea izotopului radioactiv al iodului natural, se poate aprecia disponibilitatea tiroidei de a-l capta cât și repartiția sa la nivelul glandei
(scintigrama tiroidian ă cu iod radioactiv).
TRATAMENT Iodul mineral freneaz ă secreția de hormoni
tiroidieni, are ac țiune decongestionant ă asupra
tiroidelor mari, hiperfunc ționale și, de aceea, este
utilizat în preg ătirea preoperatorie a pacien ților cu
hipertiroidie. Iodul radioactiv, în doze mari, este utilizat în tratamentul cancerului tiroidian fiind
utilizat ca un "vehicul" al radioactivit ății.
PATOLOGIE Caren ța de iod induce apari ția gușei endemice,
iar excesul de iod poate avea manifest ări diferite
(hipo- sau hipertiroidie).

Odată sintetiza ți, T3 și T4 sunt stoca ți în coloid și
eliberați în circula ție în func ție de nevoi; ei pot circula, fie
liberi (fT3, fT4 –frac ții libere), fie lega ți de proteine, numite"
de legare". Frac ția liberă este cea mai important ă în aprecierea
status-ului func țional tiroidian.
Hormonii tiroidieni au multiple ac țiuni intervenind în:
creșterea și maturarea scheletului, dezvoltarea sistemului
nervos central, poten țarea efectului catecolaminelor, la nivelul
unor țesuturi, stimularea termogenezei (efect calorigen),
transportul de ap ă și ioni, metabolismele glucidic, lipidic și
protidic (62, 30).
Reglarea secre ției tiroidiene este sub controlul hipofizei,
prin intermediul TSH și a hipotalamusului, prin TRH. Nivelul
secreției de TSH și TRH este reglat prin retrocontrol de c ătre
nivelele circulante al e hormonilor tiroidieni.

Tiroida
42 ►2.2.METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA TIROIDIAN Ă ◄
Vizează evaluarea produc ției de hormoni tiroidieni,
verificarea integrit ății sistemului reglator hipotalamo-hipofizar,
aprecierea morfologic ă a tiroidei, bilan țul efectului metabolic
al hormonilor tiroidieni.

Dozări hormonale:
1. tiroxina liber ă (fT4) – cel mai utilizat în practica
curentă pentru toate afec țiunile tiroidiene; prezint ă
valori mari în hipertiroidie și valori sc ăzute în
hipotiroidie;
2. triiodotironina liber ă (fT3) – are o utilizare mai
redusă în practica curent ă, fiind indicat în patologia
tiroidiană cu produc ție crescut ă de T3;
3. TSH – prezint ă valori mari în hipotiroidie și valori
scăzute în hipertiroidie;
4. testul la TRH – vizeaz ă stimularea TSH și este
utilizat pentru efectuarea scintigramei tiroidiene,
chiar dac ă pacientul este în tratament cu hormoni
tiroidieni;
5. calcitonina – are valori ma ri în cancerul tiroidian
medular, fiind considerat ă ca un marker tumoral;
6. testul de stimulare al ca lcitoninei la pentagastrin ă –
se utilizeaz ă în diagnosticul diferen țial al cancerului
medular tiroidian.

Explorări ale autoimunit ății tiroidiene :
1. anticorpii antitiroidieni – titruri mari ale acestora se
găsesc în serul pacien ților cu patologie tiroidian ă
autoimun ă; există două categorii cei antiperoxidaz ă
(TPO) și cei antitiroglobulin ă (Tg);
2. anticorpii antireceptor TSH (TRAb) – sunt prezen ți
în boala Basedow.

Elemente de nursing în endocrinologie
43 Alte dozări:
1. tiroglobulina – dozarea tir oglobulinei serice este
extrem de util ă în supravegherea cancerului tiroidian
operat și iradiat; cre șterea nivelului tiroglobulinei
indică prezența recidivei locale sau a unei metastaze.

Explorări imagistice :
1. ecografia tiroidian ă – este o explorare non-invaziv ă,
ieftină, rapidă, fără contra-indica ții care dă relații cu
privire la dimensiunile și structura glandei tiroide,
raporturile cu organele învecinate (fig.7) și permite
executarea cu precizie a punc ției cu ac sub țire asupra
formațiunilor tiroidiene de mici dimensiuni;

Figura 7. Aspectul ultrasonografic al tiroidei

Tiroida
44 2. scintigrafia tiroidian ă – se bazeaz ă pe capacitatea
tiroidei de a capta iodul și utilizeaz ă, fie izotopi ai
iodului (I131, I123) fie ai techne țiului (Tc99); este
utilizată în diagnosticul diferen țial al nodulilor
tiroidieni, diagnosticul metastazelor cancerelor
tiroidiene și al anomaliilor de sediu ale tiroidei.
Datorită utilizării substan țelor radioactive, aceast ă
explorare este contraindicat ă în sarcină. (fig.8)

Figura 8. Aspectul scintigrafic al tiroidei normale

Alte explor ări:
1. puncția cu ac sub țire – se utilizeaz ă pentru a face
diagnosticul preoperator diferen țial între nodulii
tiroidieni benigni și cei maligni.Se preleveaz ă cu
ajutorul unui ac, un fragment de țesut tiroidian care
mai apoi va fi analizat citologic.Exist ă trei categorii
de puncții: benigne, suspecte/maligne și inadecvate
(numărul de celule nu permite un diagnostic de
certitudine).

Elemente de nursing în endocrinologie
45 IMPORTANT !

• Pentru doz ările hormonale, prelev ările de sânge
se fac intr-un tub gol (prezen ța heparinei poate
influența rezultatele).
• Pacientul nu trebuie s ă fie nemâncat înaintea
recoltării probelor pentru doz ările hormonale.
• După centrifugarea probel or, serul poate fi
păstrat la frigider câteva zile la 2ș- 6ș C ; pentru o
perioadă mai mare de timp, serul trebuie congelat
la – 20ș C.
• Asigurați-vă înainte de efectuarea scintigramei c ă
pacientul nu este în tratament cu hormoni
tiroidieni și nu utilizeaz ă produse ce con țin iod,
deoarece examenul va fi compromis, prin
pierderea capacit ății de captare a iodului
radioactiv de c ătre tiroid ă.
• Verificați cu aten ție, la pacientele aflate la vârsta
fertilă, data ultimei menstre, iar, atunci când sunt
dubii, face ți un test rapid de sarcin ă.Pentru o
mai mare siguran ță, programa ți pacienta la
scintigrafie în prima jum ătate a ciclului
menstrual.
• Înaintea explor ărilor imagistice, asigura ți
pacientul de caracterul indolor al acestora.
• Explicați pacienților în ce const ă puncția cu ac
subțire și asistați pacientul, dup ă efectuarea ei ,
asigurându-v ă că locul punc ției este compresat
cu un tampon, minim 10 minute!

Tiroida
46 ► 2.3. GUȘA SIMPL Ă◄
Termenul de gu șă se referă la mărirea difuz ă de volum a
glandei tiroide, care nu se datoreaz ă unei inflama ții sau unui
proces tumoral.În func ție de frecven ță, într-o popula ție dată,
gușa simplă poate fi sporadic ă (mai pu țin de 20%) sau
endemică (mai mult de 20%) (30).Mecanismul declan șator al
gusii este imposibilitatea tiroid ei de a furniza o cantitate
suficientă de hormoni tiroidieni.Cauzele sunt variate: caren ța
iodată, alimenta ție bogată în alimente gu șogene, medicamente
gușogene.
Carența iodată severă duce la dep ășirea limitelor de
adaptare ale tiroidei și, astfel, apar diverse grade de hipotiroidie
(64).
Cele mai grave consecin țe ale deficitului de iod se
întâlnesc în perioada fetal ă și neonatal ă și duc la apari ția
cretinismului și a retardării mintale endemice.
Necesarul de iod variaz ă în func ție de vârst ă, stări
fiziologice (sarcin ă, alăptare) fiind, în genera l, de 150µg/ zi la
adult și 90-120µg/zi la copii (64).
Diagnostic:
• examenul clinic: volumul gu șii este extrem de
variabil, de la o m ărire discret ă sesizabil ă numai la
palpare, pân ă la guși enorme, care deformeaz ă baza
gâtului și se însoțesc de tulbur ări de compresiune;
• examenul ecografic: permite calcularea volumului
tiroidian (care dep ășește 18 ml la femeie și 25 ml la
bărbat) și excluderea altor patologii tiroidiene
(noduli, chisturi, procese inflamatorii) ce se înso țesc
tot de mărirea de volum a tiroidei;

Elemente de nursing în endocrinologie
47 • dozări hormonale: TSH normal sau crescut, fT4
normal sau moderat sc ăzut.
Tratament:
• profilaxia gu șii endemice se poate face prin diverse
metode, cea mai uzitat ă fiind iodarea s ării într-o
proporție de 1/20000;
• evitarea consumului în exces de alimente cu
potențial gușogen;
• tratamentul se bazeaz ă pe administratrea de iod sau
combinație de iod cu tiroxin ă.Dacă gușa este foarte
mare și se însoțește de tulbur ări de compresiune, se
apelează la tratamentul chirurgical.

IMPORTANT !

• Avertizați pacien ții asupra alimentelor cu
potențial gușogen: varz ă, soia, alune, piersici,
spanac, ridichi.
• Avertizați pacienții asupra medicamentelor cu
potențial gușogen:antitiroidiene de sintez ă,
fenilbutazon ă, litiu.
• Încurajați pacienții cu gușă endemic ă să utilizeze
sare iodat ă.

Tiroida
48 ►2.4. HIPERTIROIDISMUL ◄
Reunește toate afec țiunile ce determin ă o hiperproduc ție
de hormoni tiroidieni.Mai complet este termenul de" tireotoxicoz ă", care se refer ă la excesul de hormoni tiroidieni
din organism, proveni ți nu numai prin hiperproduc ția
tiroidiană, ci și prin: aport exogen (utilizarea intempestiv ă de
cantități mari de hormoni tiroidieni), hiperproduc ție ectopic ă
(țesut ectopic tiroidian hiperfunc țional în ovar), eliberarea unei
cantități mari de hormoni tiroidieni prin distruc ția tiroidei.
În cursul hipertiroidi ei, reglarea fiziologic ă n o r m a lă a
tiroidei este perturbat ă deoarece hormonii tiroidieni în exces,
prin fenomen de retrocontrol negativ, determin ă inhibarea
secreției de TSH.
Hipertiroidia netratat ă poate duce la complica ții
redutabile ce pot pune în pericol via ța bolnavului: fibrila ție
atrială, insuficien ță cardiacă, miopatie tireotoxic ă, paralizie
periodică, avort, na ștere prematur ă, osteoporoz ă, criza
tireotoxic ă.
Cea mai frecvent ă formă de hipertiroidie este boala
Basedow, care se datoreaz ă unui factor imunologic care
stimuleaz ă tiroida.Alte forme sunt reprezentate de gu
șa
multinodular ă toxică-GMNT (multipli noduli tiroidieni care
secretă hormoni tiroidieni în exces) și adenomul toxic tiroidian
(nodul tiroidian izolat, care produce în mod autonom o hiperproduc ție de hormoni tiroidieni). fig.9

Elemente de nursing în endocrinologie
49

Figura 9. Principalele forme de hipertiroidie
(după [3] modificat).
Semne și simptome:
Comune pentru toate formele de hipertiroidie (fig. 10)
• nervozitate, instabilitate emo țională, dificult ăți de
concentrare, tremor fin al extremit ăților, insomnie,
anxietate;
• tegumente calde, umede, catifelate, unghii friabile cu
onicoliză, păr fin, moale ce albe ște prematur;
• tahicardie, palpita ții, tensiune arterial ă divergent ă
(difență mare între minim ă și maximă), dispnee la
efort și / sau de repaus;

Tiroida
50 • apetit alimentar crescut cu sc ădere paradoxal ă în
greutate, gre țuri, tranzit accelerat;
• astenie muscular ă, atrofie muscular ă, care determin ă
ca pacientul s ă nu se poat ă ridica de pe un scaun
foarte jos f ără ajutorul mâinilor (semnul taburetului),
dureri osoase (osteoporoz ă),
• tulburări ale ciclului menstrual, inciden ță crescută a
avorturilor spontane, sc ăderea fertilit ății la femeie,
• ginecomastie, sc ăderea libidoului la b ărbat.

Figura 10. Semne și simptome în hipertiroidie. Aport alimentar
crescut
Scaune frecvente
(poliexonera ție)
Tremor al
extremităților
Osteoporoz ăInsomnie, anxietate,
iritabilitate
Tahicardie,
palpitații
Tegumente
calde, umede
Tulburări
menstruale
Astenie
musculară

Elemente de nursing în endocrinologie
51 Specifice pentru fiecare tip de hipertiroidie:
• boala Basedow – oftalmopatie (protuzia globilor
oculari, diplopie, hiperlacrima ție, fotofobie, senza ție
de corp str ăin intraocular, m ărirea fantei palpebrale,
prin retrac ția pleoapelor, hemoragii conjunctivale,
edeme ale pleoapelor) (foto.5), mixedem pretibial (dermopatie cu aspect de “ coaj ă de portocal ă “),
tiroidă mărită difuz de volum;
• adenomul toxic – nodul unic tiroidian voluminos,
mobil cu degluti ția, elastic, lobul tiroidian
controlateral nepalpabil;
• gușa multinodular ă toxică (GMNT) – tiroid ă mărită
de volum cu multipli noduli disemina ți în ambii lobi
tiroidieni.

Foto. 5. Oftalopatia din boala Basedow.
(Colecția Clinicii Endocrinologie Ia și)

Aspecte particulare în func ție de vârst ă:
• la nou-născut hipertiroidia este foarte rar ă și apare la
copiii născuți din mame cu boala Basedow, neglijat ă
terapeutic în timpul sarcinii.De obicei, copilul se naște prematur, cu o stare general ă gravă, necesită
terapie intensiv ă, iar prognosticul este incert;

Tiroida
52 • la copii și tineri, principalele manifest ări clinice sunt
accelerarea cre șterii și tulburări de concentrare, care
se răsfrâng asupra performan țelor școlare;
• la subiec ții în vârst ă, simptomatologia este foarte
săracă, în prim plan situându-se tulbur ările cardiace:
tulburări de ritm care, netrat ate la timp, pot conduce
până la insuficien ță cardiacă.Diagnosticul poate fi
pus cu întârzâiere în multe cazuri, pentru c ă scăderea
ponderală este atribuit ă deseori unei neoplazii, iar
tulburările neuro-psihice, unei demen țe senile.
Diagnostic:
• hormonal – valori crescute ale T3, T4 cu valori
scăzute ale TSH;
• imunologic – prezen ța în titruri mari a anticorpilor
antireceptor TSH (TRAb);
• ecografic – tiroid ă mărită de volum cu aspect
hipoecogen și cu vasculariza ție crescut ă, în ecografie
Doppler, în boala Basedow; tiroid ă mărită de volum
cu multipli noduli de diferite m ărimi în ambii lobi
tiroidieni, în GMNT; nodul voluminos într-un lob tiroidian, cel ălalt lob fiind mic șorat de volum, în
adenomul toxic;(48,64)
• scintigrafic – captare crescut ă, difuză a radioiodului,
la nivelul întregii tiroide, în boala Basedow; captarea radioiodului, la nivelul nodulilor, și lipsa capt ării în
restul țesutului tiroidian, în GMNT; captarea
radioiodului, numai la nive lul nodulului , cu lipsa
captării în restul țesutului tiroidian, în adenomul
toxic;

Elemente de nursing în endocrinologie
53 • explorări complementare – electrocardiograma, care
poate eviden ția de la o simpl ă tahicardie sinusal ă
până la extrasistole atriale și fibrilație atrială;
examenul oftalmologic pentru aprecierea gradului de
protruzie al globilor ocular i, prin exoftalmometrie;
leucogram ă pentru controlul num ărului de globule
albe (înaintea ini țierii tratamentului cu antitiroidiene
de sinteză și în timpul acestuia).
Tratament :
• medical – antitiroidiene de sintez ă ( Thyrozol,
Carbimazol, Propiltiouracil) cu efect de blocare a sintezei de hormoni tiroi dieni, indicate în toate
formele de hipertiroidie, mai ales la copii, adul ți
tineri și femei gravide.Efectul se instaleaz ă în 2-4
săptămâni și tratamentul dureaz ă 1,5 pân ă la 2
ani.Ele pot determina leucopenie și fenomene
alergice la nivelul tegumentelor. Preparate cu efect ß
blocant- Propranolol care reduce frecven ța cardiacă
și diminueaz ă efectele hormonilor tiroidieni în
periferie. Sedative u șoare pentru corectarea
tulburărilor neuro-vegetative;
• iodul radioactiv (I131) – es te captat de glanda tiroid ă
și distruge celulele tiroidiene, ducând la descre șterea
producției de hormoni tiroidieni și la normalizarea
funcției și volumului glandei tiroide.Este
contraindicat la femeia gravid ă și se adreseaz ă
hipertiroidiei din boala Basedow, adenomul toxic și
GMNT.Efectul se instaleaz ă în 6-8 săptămâni de la
administrarea dozei.Pacien ții care au primit iod
radioactiv devin hipotir oidieni (prin distruc ția
tiroidiană) și vor necesita tratament substitutiv cu
hormoni tiroidieni;

Tiroida
54 • chirurgical – abla ția totală a tiroidei (tiroidectomia
totală) este indicat ă la pacien ții cu boala Basedow,
GMNT și la cei cu recidive repetate ale bolii
Basedow, precum și în cazurile cu gu șă m are c e se
însoțește de tulbur ări de compresiune local ă.
Pregătirea preoperatorie a pacientului este foarte
important ă și se face cu solu ție Lugol (Iod metaloid
1g, Iodur ă de potasiu 2 g, Ap ă distilată 20 ml) timp
de 10 maxim 14 zile.Dup ă tiroidectomia total ă,
pacienții dezvolt ă hipotiroidie, fiind necesar
tratamentul de substitu ție cu hormoni tiroidieni;
• tratamentul oftalmopatiei din boala Basedow –
purtarea de ochelari fumurii pentru protec ția
împotriva razelor solare, instila ții oculare cu solu ție
de metil-celuloz ă (lacrimi artificiale); în cazurile
severe- corticoterapie per os sau intravenos (doze
mari administrate în bolus- terapie puls), radioterapie externă a orbitei și, în cazurile extrem de grave de
pierdere a vederii, se poate apela la chirurgie (decompresiune orbitar ă, blefaroplastie).

IMPORTANT !

• Supraveghea ți comportamentul pacien ților cu
atenție! Hipertiroidiile severe se pot înso ți de:
delir, agita ție extrem ă, halucina ții.
• Pentru prevenirea hipote nsiunii ortostatice (la
pacienții care iau propranolol) sf ătuiți-i să nu se
ridice brusc din pat și controla ți periodic
tensiunea arterial ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
55 • Dacă pacientul are febr ă, anunțați de îndat ă
medicul, pentru c ă poate fi debutul unei
complica ții extrem de severe (criza tireotoxic ă).
• Soluția Lugol se ia în amestec cu lapte sau suc de
fructe, pentru prevenirea tulbur ărilor gastro-
intestinale. Acest amestec se va administra cu
paiul.
• La cei afla ți în tratament cu antitiroidiene de
sinteză, avertiza ți-i asupra fenomenelor datorate
leucopeniei: febr ă, inflama ția ganglionilor,
infecții în sfera O.R.L. Tratamentul trebuie
întrerupt imediat și pacientul se va prezenta la
medic.
• Erupțiile cutanate pot fi semn de alergie la
antitiroidienele de sintez ă.Informa ți pacienții !
• Sfătuiți pacienții să ia medica ția antitiroidian ă în
timpul meselor pentru evitarea tulbur ărilor în
sfera digestiv ă.
• Atenție la medicamentele utilizate în mod
obișnuit de pacien ți ! Siropurile pentru tuse
conțin, de obicei, iod.
• După tratamentul cu iod radioactiv, pacientul va
evita contactul cu alte persoane pentru câteva
zile, datorit ă radioactivit ății.
• Hipotiroidia post tiroidectomie total ă și post
radio-iod necesit ă tratament cu hormoni
tiroidieni toat ă viața.Avertiza ți pacienții asupra
acestui fapt!
• Respectarea controalelor periodice este prima
condiție pentru o bun ă evoluție a bolii atât la cei
aflați în tratament medical, cât și la cei opera ți
sau care au primit iod radioactiv.

Tiroida
56 ► 2.5. HIPOTIROIDISMUL LA ADULT ◄
Hipotiroidia este rezultatul secre ției insuficiente de
hormoni tiroidieni.Este una dintre cele mai frecvente afec țiuni
tiroidiene și predomin ă la sexul feminin.Lipsa hormonilor
tiroidieni poate fi par țială sau totală și, de aici, și tabloul clinic
va varia în func ție de gradul de deficit tiroidian, în hormonii
specifici-T3 și T4.Hipotiroidia sever ă mai poart ă numele și de
mixedem, cu referire la ac umularea de mucopolizaharide
hidrofile în derm, ce duce la aspectul specific al fe ței și
tegumentelor.Cea mai comun ă cauză de hipotiroidie la adult o
constitue afec țiunile autoimune tiroidiene.
Orice agresiune asupra tiroidei, fie ea autoimun ă,
chirurgical ă, medicală (antitiroidiene de sintez ă, litiu), iradiere
(I131), infec țioasă (tiroidita acut ă), poate duce la
hipotiroidie.De asemenea când tiroida nu mai este stimulat ă de
către TSH, chiar dac ă ea este integr ă morfologic, sinteza și
secreția de hormoni tiroidieni vor avea de suferit.Este cazul
hipotiroidiei din insuficien ța hipofizar ă.
Netratată, hipotiroidia evolueaz ă către complica ții severe:
pericardit ă, insuficien ță coronarian ă, hiponatremie, com ă
mixedematoas ă.
Semne și simptome (fig.11):
• facies rotunjit, cu t ăsături șterse, palid și cu tendin ță
la carotenodermie (colora ție gălbuie),buze cianotice,
edem translucid al pleoapelor, epilarea treimii externe a sprâncenelor, p ărul scalpului este uscat,
friabil. Macroglosie, voce grav ă și răgușită,
hipoacuzie;(foto 6)
• tegumentele corpului sunt reci, uscate, îngro șate,
carotenodermice;

Elemente de nursing în endocrinologie
57 • astenie global ă fizică (lentoare în mi șcări,
încetinirea tuturor activit ăților) și psihică (apatie,
dezinteres, lentoare în idea ție și vorbire);
• pacienții au permanent senza ție de frig (frilozitate)
indiferent de temperat ura mediului înconjur ător sunt
somnolen ți; cresc în greutate, datorit ă edemului, și
sunt constipa ți;
• tulburările cardiace variaz ă de la simpla bradicardie
până la tulbur ări de conducere și insuficien ță
cardiacă; în cazurile grave, apare cardiomegalia și
pericardita.

Figura 11. Semne și simptome în hipotiroidie Tegumente
reci, aspre Somnolen ță
Scăderea memoriei
Depresie
Hipotensiune
Bradicardie
Constipație
Astenie muscular ă
Crampe musculare

Tiroida
58

Foto. 6. Pacient cu hipotiroidie sever ă (mixedem).
(Colecția Clinicii de Endocrinologie Ia și)
Diagnostic:
• hormonal – valori sc ăzute ale T3 și T4, înso țite de
valori foarte mari ale TS H (retrocontrol hipofizar).
În hipotiroidia din insuficien ța hipofizar ă și valorile
TSH vor fi sc ăzute sau normale;
• imunologic – titruri crescu te ale autoanticorpilor
antitiroidieni: antitiroglobulin ă (anti Tg) și anti-
peroxidaz ă (anti TPO) în formele care se datoreaz ă
unei cauze autoimune (tiroiditele cronice autoimu-ne);
• ecografic – aspect hipoecogen cu volum tiroidian
mărit (tiroiditele cronice autoimune), lipsa tiroidei
(după tratamentul chirurgical);

Elemente de nursing în endocrinologie
59 • scintigrafic – captare neomogen ă a radioiodului (în
“tablă de șah“) în tiroiditele autoimune, lipsa capt ării
I131 după tiroidectomie;
• examene complementare – hemoleucogram ă (anemie
moderată), lipidogram ă (colesterol și trigliceride
crescute), electrocardiogram ă, radiografie toracic ă.
Tratament:
• tratamentul de substitu ți e h o r m o n a l s e f a c e c u
tiroxină (T4), în doze progresiv cresc ătoare (mai ales
la cei cu patologie cardiac ă și la vârstnici), pân ă la
atingerea unei doze de între ținere de 100 – 150
µg/zi.Este bine, ca înaint ea terapiei cu hormoni
tiroidieni, s ă se trateze afec țiunile cardiace
preexistente, pentru evitarea decompens ării lor prin
aportul de hormoni exogeni.În insuficien țele
tiroidiene severe, exist ă întotdeauna și un grad de
insuficien ță cortico-suprarenal ă și, de aceea,
corticoterapia (pe o perioad ă determint ă) este
benefică.

IMPORTANT !

• Monitoriza ți temperatura pacientului și asigurați-i
un mediu cald (p ături suplimentare, recipiente cu
apa caldă) !
• Încurajați pacien ții să facă mișcare pentru
combaterea constipa ți e i . Î n c a z d e e șec, se pot
administra supozitoare cu glicerin ă sau laxative
ușoare. Dieta trebuie s ă conțină alimente pentru
combaterea constipa ției.

Tiroida
60 • Dozele de hormoni tiro idieni trebuie atent
verificate și administrate pacien ților, diminea ța,
cu o jumătate de or ă înainte de micul dejun.
• Rugați pacienții să vă anunțe imediat ce apar
fenomene cardiace (în țepături, durere, presiune
cardiacă) după instituirea terapiei cu hormoni
tiroidieni.
• Monitoriza ți tensiunea arterial ă și pulsul zilnic,
atât înainte, cât și după instituirea tratamentului
de substitu ție tiroidian.
• Înregistra ți zilnic ingestia de lichide și diureza,
precum și greutatea. Dup ă inițierea terapiei cu
hormoni tiroidieni, greutatea trebuie s ă scadă și
diureza s ă crească.
• Nu sedați pacienții hipotiroidieni și, de regul ă fiți
atenți cu orice medica ție, pentru c ă metabolizarea
tuturor medicamentelor este încetinit ă în hipoti-
roidism.

► 2.6. HIPOTIROIDISMUL LA COPIL ◄
Deficitul de hormoni tiroidieni în timpul vie ții fetale sau
în mica copil ărie, duce la hipotiroidia congenital ă.Este mai
frecventă la sexul feminin și netratată în timp util, determin ă
retard mintal ireversibil și tulburări în dezvoltarea scheletului.
Cauzele hipotiroidismului c ongenital constau în tulbur ări de
embriogenez ă (absența tiroidei sau situarea anatomic ă
anomală-tiroidă ectopică) sau tulbur ări în sinteza hormonilor
tiroidieni. La copiii mai mari (peste 2 ani), cea mai frecvent ă
cauză de hipotiroidie o reprezint ă tiroidita cronic ă autoimun ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
61 Depistarea precoce implic ă dozarea TSH la to ți nou-născuții,
astfel încât tratamentul poate fi aplicat în timp util, evitându-se astfel consecin țele grave ale acestei maladii.
Semne și simptome:
• la nou- n ăscut și sugar – copil provenit din sarcin ă
supramaturat ă, cu greutate mare la na ștere, hernie
ombilical ă, distensie abdominal ă, piele rece, nas
trilobat, macroglosie, icter fiziologic prelungit (peste
3 zile), letargie (nu plânge), dificult ăți în alăptare (nu
suge); pe m ăsură ce înainteaz ă în vârstă apar semne
de întârzâiere în dezvoltarea psiho-motorie (nu ține
capul ridicat la 3 luni, nu st ă în șezut la 6 luni),
dentiția apare tardiv, curba de cre ștere este încetinit ă;
• la copilul mai mare de 2 ani – retard în dezvoltarea
staturală (talia este subnormal, în timp ce greutatea
este normal ă sau chiar peste) cu nanism dismorfic
(scurtarea segmentului inferior al corpului), retard în
dezvoltarea neuro-psihic ă, dentiția definitiv ă apare
cu întârzâiere, pubertatea se instaleaz ă tardiv.
Diagnostic:
• examenul clinic al nou-n ăscutului este foarte
important, precum și urmărirea sugarului cu aten ție
pentru depistarea precoce a semnelor de hipotiroidie;
• dozări hormonale – TSH cu valori foarte mari în
timp ce fT4 și fT3 sunt foarte mici.Dozarea la to ți
nou-născuții a TSH este metoda cea mai eficace de
depistare a hipotiroidiei congenitale.Este o metod ă
foarte simpl ă și ieftină și ar trebui utilizat ă în toate
maternitățile;

Tiroida
62 • ecografia tiroidian ă – poate obiectiva absen ța tiroidei
sau situarea sa ectopic ă (la baza limbii);
• scintigrafia tiroidian ă – confirm ă absența tiroidei sau
situarea sa într-o pozi ție anormal ă;
• examenul radiologic-eviden țiază absența nucleilor de
osificare femural inferior și tibial superior (la nou-
născut), vârsta osoas ă (apreciat ă pe radiografia de
pumn) este întârzâiat ă la copilul mare,
• examene complementare – electrocardiograma
pentru obiectivarea bradicardiei, examen psihologic
pentru aprecierea indicelui de inteligen ță.
Tratament:
• tratamentul de substitu ți e h o r m o n a l s e f a c e c u
tiroxină (T4), în doze care se administreaz ă în
funcție de greutatea copilului.

IMPORTANT !

• Monitoriza ți cu aten ție nou-n ăscutul cu hipo-
tiroidie congenital ă: puls, temperatur ă, aport de
lichide, diurez ă, tranzit intestinal!
• Dacă sugarul are o macroglosie important ă
poziționați-l în așa fel, încât s ă preveniți obstruc-
ția accidental ă a căilor aeriene.
• Datorită tendinței la hipotermie, este necesar ă
asigurarea unui mediu ca ld (recipiente cu ap ă
caldă poziționate cu grij ă în patul sugarului).
• Informați părinții cu privire la faptul c ă trata-
mentul va dura toat ă viața și că orice întrerupere

Elemente de nursing în endocrinologie
63 se va repercuta asupra dezvolt ării somatice și
neuro-psihice a copilului.
• Încurajați părinții ai căror copii au deficit mental
să adopte o atitudine pozitiv ă și realistă și să le
acorde aten ția necesar ă, prin activit ăți stimula-
toare, care s ă le solicite maximum de poten țial.
►2.7. TIROIDITELE ◄
Inflamația tiroidei se poate manifesta ca un proces
inflamator de lung ă durată (tiroidita cronic ă autoimun ă), ca o
inflamație subacut ă autolimitant ă (tiroidita subacut ă) sau ca o
inflamație acută supurativ ă, bacterian ă (tiroidita acut ă).Cele
mai frecvente sunt tiroiditele cronice autoimune, care apar mai ales la sexul feminin, vârsta de elec ție fiind 40-50 de
ani.Tiroiditele subacute apar de obicei dup ă adenoviroze, gripe;
au o simptomatologie extrem de zgomotoas ă și sunt foarte
frecvent confundate cu infec țiile din sfera ORL.Tiroiditele
acute sunt extrem de rare și ușor de recunoscut datorit ă
semnelor clasice de inflama ție pe care le prezint ă.
Semne și simptome:
• tiroiditele cronice autoim une – de obicei, sunt
asimptomatice, uneori poate ap ărea mărirea de
volum a tiroidei și atunci când țesutul tiroidian este
distrus în urma conf lictului autoimun, pot ap ărea
semne clinice de hipotiroidie;
• tiroidita subacut ă – dureri la nivelul regiunii
cervicale anterioare, care se exacerbeaz ă cu
deglutiția și iradiază lateral către baza urechilor, stare
generală influențată, febră, frison.Evolueaz ă, de

Tiroida
64 obicei, spre vindecare spontan ă într-un interval de 6
luni.Dacă procesul inflamator este foarte important,
se ajunge la distrugerea țesutului tiroidian și cantități
importante de hormoni tiroidieni pot ajunge în circulație.Vor ap ărea, în acest context, semne de
hipertiroidie, care sunt tranzitorii;
• tiroidita acut ă – durere important ă pe teritoriul de
proiecție al glandei tiroide, febr ă, frison, congestia
tegumentelor, inflama ție locală extrem de sensibil ă
la palpare, care poate fistuliza.
Diagnostic:
• tiroidita cronic ă autoimun ă – anticorpii antitiroidieni
(antiTPO și antiTG) vor fi prezen ți în titruri foarte
mari, dozările hormonale pot fi normale sau atest ă un
anumit grad de hi potiroidie când țesutul tiroidian a fost
lezat în urma conflictului antigen-anticorp; ecografic, tiroida poate fi m ărită de volum, cu o structur ă extrem
de hipoecogen ă; scintigrafic, se eviden țiază o captare
scăzută și neomogen ă a I131; explor ări suplimentare
pentru decelarea și a altor afec țiuni autoimune care pot
coexista cu tiroidita cronic ă;
• tiroidita subacut ă – viteza de sedimentare a
hematiilor are valori foarte mari la o or ă și la două
ore, proteinograma indic ă o hiper α 2 și hiper ß
globulinemie, ecografia tiroidian ă ilustreaz ă o zonă
hipoecogen ă limitată la un lob sau afectând toat ă
glanda, valorile TSH și fT4 pot fi normale sau, în caz
de hipertiroidie, vor avea valori patologice;
scintigrafic, se eviden țiază lipsa capt ării radioiodului
zonal sau în toat ă
tiroida;

Elemente de nursing în endocrinologie
65 • tiroidita acut ă – viteza de sedimentare a hematiilor
are valori foarte mari, num ărul de globule albe este
crescut; de obicei, datorit ă tabloului clinic extrem de
evocator, nu mai sunt necesare și alte explor ări.
Tratament:
• tiroidita cronic ă autoimun ă – nu se aplic ă nici un
tratament, atâta timp cât func ția tiroidian ă se
păstrează în limitele normalului; odat ă cu instalarea
semnelor de hipotiroidie, se recomand ă tratamentul
cu hormoni tiroidieni în doze adaptate gradului de hipotiroidie;
• tiroidita subacut ă – antiinfamatorii nesteroidiene
(aspirină, fenilbutazon ă) sau steroidiene (prednison,
dexametazon) administrate în doze descresc ătoare
pentru o perioad ă suficientă de timp (6-8 s ăptămâni)
în vederea prevenirii recidivelor;
• tiroidita acut ă – antibioterapie, în func ție de
germenul identificat și drenaj chirurgical.

IMPORTANT !

• Monitoriza ți temperatura pacien ților cu tiroidite
acute și subacute.
• Administra ți o dietă lichidă la cei cu dificult ăți în
deglutiție.
• Atenționați pacien ții care au indica ție de
tratament cu antiinfl amatorii steroidiene
(prednison, dexametazon) c ă trebuie s ă respecte o
dietă fără sare și că medicația nu trebuie luat ă pe
stomacul gol.

Tiroida
66 • Pentru evitarea efectelor secundare în sfera
digestivă, este bine ca tratamentul cu
antiinflamatorii steroidiene s ă fie înso țit de
pansamente gastrice.
• Preveniți pacienții asupra posibilit ății recăderilor
în momentul opririi inte mpestive a tratamentului
antiinflamator.
• Chiar dac ă tratamentul tiroiditei subacute a fost
efectuat corect, este posibil ca boala s ă recidiveze.
• In tiroidita subacut ă, tratamentul cu antibiotice
nu este eficace; informa ți pacienții asupra acestui
lucru.
• În formele subacute și acute, este bine ca pacien ții
să se fereasc ă de frig și umezeal ă.
►2.8. GUȘA NODULAR Ă ◄
Termenul de gu șă nodulară denotă prezența unui singur
sau a mai multor noduli la nivelul glandei tiroide.Este o afecțiune mai frecvent ă la sexul feminin și aproximativ 5% din
nodulii tiroidieni sunt maligni.Prevalen ța acestei maladii
variază între 5-50% depinzând de popula ția studiat ă și de
metodele de diagnostic utilizate.Prevalen ța crește odată cu
vârsta, expunerea la radia țiile ionizante și gradul de deficit
iodat .
Semne și simptome:
• formațiune tiroidian ă asimptomatic ă descoperit ă cu
ocazia unui examen de rutin ă sau la autoexaminare
(foto 7);

Elemente de nursing în endocrinologie
67 • nodul care apare vizibil în urma unei dureri intense
la nivelul tiroidei (hemoragie intrachistic ă);
• tulburări de degluti ție (pentru lichide și/sau solide) și
dispnee când nodulii tiroidieni sunt foarte volumino și și compreseaz ă traheea și laringele;
• semne de hiper- sau hipotiroidie, în func ție de
caracterul secretor al nodulilor tiroidieni.

Foto 7. Gușă nodulară- aspect clinic

Diagnostic:
• inspecția regiunii cervicale anterioare obiectiveaz ă
gușa nodular ă, atunci când volumul nodulilor este
foarte mare; palparea tiroidei permite localizarea nodulilor, aprecierea consisten ței, precum și gradul
de mobilitate cu planurile subjacente;

Tiroida
68 • ecografia tiroidian ă oferă posibilitatea m ăsurării
volumului tiroidian și al fiecărui nodul în parte,
natura solid ă sau chistic ă a nodulilor, identificarea
microcalcific ărilor intranodulare, precum și
raporturilor cu organele învecinate;
• scintigrama tiroidian ă identifică nodulii “reci“ (care
nu capteaz ă radioiodul și care pot fi maligni) și
nodulii “calzi“ (care capteaz ă radioiodul și care sunt
de obicei benigni) și oferă date asupra topografiei
tiroidiene (gu și retrosternale etc);
• puncția cu ac sub țire permite diagnosticul diferen țial
între nodulii benigni și cei maligni;
• dozări hormonale (TSH, fT 4) pentru aprecierea
status-ului func țional tiroidian.

Tratament:
• în cazul nodulilor de mici dimensiuni și care au
caracter de benignitate, se prefer ă o supraveghere
activă, care const ă din controale periodice care
permit identificarea precoce a oric ăror modific ări ce
ridică suspiciunea de malignizare;
• tratamentul cu hormoni tiroidieni, atunci când gu șa
nodulară se însoțește de hipotiroidie;
• tratamentul chirurgical (tiroidectomie total ă sau
parțială), în cazul gu șilor nodulare voluminoase ce se
insoțesc de tulbur ări de compresiune sau atunci când
există suspiciunea de nodul malign.

Elemente de nursing în endocrinologie
69 IMPORTANT !

• Deoarece majoritatea pacien ților au tendin ța de a
refuza punc ția cu ac sub țire, explica ți-le cu
răbdare procedura și asigura ți-i că este lipsit ă de
urmări neplăcute.
• Asistați medicul în timpul efectu ării puncției și
preluați pacientul pentru supraveghere minim 10
minute.
• Asigurați pacienții care au indica ție chirurgical ă
că recuperarea post-operatorie este rapid ă și
lipsită, de obicei, de complica ții.
• După interven ția chirurgical ă, pacientul trebuie s ă
revină cu protocolul operator și examenul anatomo-
patologic pentru bilan țul post-operator (ecografie
tiroidiană, dozări hormonale-TSH, fT4).
• La cei care, post-operator, dezvolt ă hipotiroidie
se impune tratamentul de substitu ție hormonal cu
tiroxină, care va fi permanent.
• Explicați pacien ților că, și după interven ția
chirurgical ă, controlul periodic este foarte impor-
tant pentru : ajustarea dozelor de tiroxin ă, dece-
larea precoce a unor eventuale recidive.
►2.9. CANCERUL TIROIDIAN ◄
Cancerele tiroidiene reprezint ă aproximativ 1,3% din
totalul cancerelor și 0,3% din decesele prin cancer (62).În
general, ele se prezint ă sub forma unui nodul tiroidian cu
caractere ecografice, scintigrafice de malignitate.Factorii predispozan ți includ: iradierea cervical ă externă în copilărie,
deficitul și excesul de iod, predispozi ția familial ă.Cancerele
tiroidiene pot deriva din celulele foliculului tiroidian (carcinom

Tiroida
70 folicular, papilar sau folicul o-papilar) sau din celulele C
secretante de calcitonin ă (carcinom medular).Exist ă și forme
extrem de agresive, carcinoame anaplazice, sau nedifen țiate, cu
un prognostic extrem de grav.Formele foliculare și papilare au
un prognostic foarte bun, dac ă sunt depistate la timp și sunt
tratate corect.Carcinoamele medulare pot coexista și cu alte
forme de cancere endocrine, în cadrul sindromului de neoplazie endocrină multiplă (MEN- multiple endocrine neoplasia).
Semne și simptome:
• mărirea de volum a tiroidei pe seama unuia sau mai
multor noduli;
• nodul tiroidian care cre ște rapid de volum;
• tulburări de degluti ție, de fona ție , dispnee atunci
când volumul nodulului es te foarte important;
• diaree, valuri de c ăldură, flush-uri (în cancerul
medular);
• semne de hipotiroidie sa u hipertiroidie în func ție de
caracterul secretor al tumorii;
• astenie marcat ă, inapeten ță, scădere ponderal ă
important ă în formele anaplazice (nediferen țiate).
Diagnostic:
• nodul dur la palpare, nu es te mobil pe planurile
subjacente, poate fi înso țit uneori de adenopatie
latero-cervical ă, supraclavicular ă;
• ecografic, nodul de m ărime variabil ă, hipoecogen,
calcificări intranodulare;
• scintigrafic, nodul “rece“;
• puncția cu ac sub țire – frotiu malign;

Elemente de nursing în endocrinologie
71 • dozarea calcitoninei arat ă valori foarte mari, în
cancerul medular tiroidian; dac ă valorile sunt
moderat crescute, se va face testul la pentagastrin ă,
pentru tran șarea diagnosticului;
• dozarea TSH, fT4, pentru ve rificarea status-ul clinic
tiroidian;
• examen radiologic al mediastinului superior și al
toracelui, pentru eviden țierea eventualelor devieri
traheale și metastaze pulmonare;
• examen computer tomograf ic al regiunii cervicale și
mediastinale superioare, în cazurile cu tulbur ări
importante de compresiune, pentru a se putea identifica gradul de extensie al tumorii, precum și
raporturile cu organele învecinate.
Tratament:
• în formele bine diferen țiate (papilar, folicular,
foliculo-papilar), se face tiroidectomie total ă, cu
evidare ganglionar ă, atunci când este cazul; dup ă
tratamentul chirurgical, se administreaz ă doze
importante de I131, pentru distrugerea eventualelor resturi tisulare tiroidiene și ale metastazelor loco-
regionale sau la distan ță.Pacientul va urma toat ă
viața tratament de substitu ție hormonal, cu doze mari
de hormoni tiroidieni;
• în cancerul medular se practic ă tiroidectomie total ă,
cu evidare ganglionar ă.După intervenția chirurgical ă,
pacientul va primi tratament de substitu ție cu
tiroxină, permanent.Datorit ă riscului crescut de
recidivă locală și metastazare ganglionar ă, singura

Tiroida
72 atitudine terapeutic ă rămâne reinterven ția
chirurgical ă, ori de câte ori este cazul;
• în cancerele nediferen țiate (anaplazice), se poate
recurge la interven ția chirurgical ă (datorit ă
caracterului invaziv al tumor ii, de cele mai multe ori,
nu se poate face o exerez ă complet ă) urmată de
iradiere extern ă și chimioterapie.

IMPORTANT !

• Pacienții cu insuficien ță respiratorie important ă
(prin tulbur ări de compresiune) trebuie men ținuți
într-o pozi ție care s ă le permit ă o bun ă
ventilație.Verifica ți poziția patului și, la nevoie, se
poate administra oxigen.
• La cei la care s-a practicat traheotomie de
necesitate (de obicei în cazurile de cancer
nediferen țiat, depășit operator) asigura ți o bună
igienă sondei traheale, aspira ți regulat sonda.
• La cei cu tulbur ări de degluti ție importante se va
asigura o alimenta ție lichid ă sau semilichid ă,
precum și pe cale parenteral ă, atunci când este
cazul.
• Dozele de iod radioactiv administrate în cancerul
tiroidian sunt mult mai mari decât cele din
hipertiroidie. Pacientul va trebui izolat 2 zile
datorită pericolului de iradiere a anturajului.
• Preveniți pacienții că o singur ă doză de iod, de
obicei, nu este suficient ă pentru distrugerea
țesutului tiroidian restant și al eventualelor
metastaze.

Elemente de nursing în endocrinologie
73 • Dozarea tiroglobulinei (marker tumoral) este
foarte important ă în cancerele bine diferen țiate
pentru depistarea recidivelor.
• Dozarea calcitoninei (mark er tumoral) este foarte
important ă, în cazurile de cancer medular, nu
numai pentru stabilirea diagnosticului, ci și
pentru depistarea recidivelor la cei trata ți.
• Un pacient cu cancer tiroidian tratat și vindecat
va fi controlat, periodic, toat ă viața.
• Tratamentul cu hormoni ti roidieni este permanent
și va fi întrerupt numai cu avizul medicului, atunci
când este necesar ă explorarea scintigrafic ă.De
obicei, este nevoie de o pauz ă de minim trei
săptămâni, înainte de aceast ă explorare.
• La pacien ții cu cancer tiroidian diferen țiat operat,
se face o scintigram ă a întregului corp, care poate
depista metastazele loco-regionale și la distan ță.

Tiroida
74 XW

Elemente de nursing în endocrinologie
75 3. PARATIROIDELE
(PATOLOGIA METABOLISMULUI CALCIC)
►3.1. GENERALIT ĂȚI◄
Glandele paratiroide sunt în num ăr de patru și sunt situate
în spatele celor doi lobi tiroidieni.M ăsoară 6/4/2 cm și au, în
total, o greutate de 130-140 g (21), (fig.12).

Figura 12. Anatomia glandelor paratiroide

Hormonul secretat de gla ndele paratiroide se nume ște
parathormon (PTH) și are efect hipercalcemiant, ac ționând la
două nivele: osos (stimuleaz ă reabsorb ția calciului) și renal
(stimuleaz ă reabsorb ția calciului în tubul renal, stimuleaz ă
formarea de 1,25 dihidroxi vitamina D). Prin aceste efecte, PTH are un rol foarte important în metabolismul calcic, al ături
de vitamina D și calcitonina secretat ă de glanda tiroid ă.Trebuie
remarcat faptul c ă secreția de PTH nu este reglat ă de către
hipofiză, ci de c ătre nivelul calciului seric: orice sc ădere a
calcemiei determin ă stimularea secre ției de PTH și, invers,
orice creștere a calcemiei determin ă inhibarea secre ției de PTH. Glandele
paratiroide Glanda tiroid ă
Trahee

Paratiroidele
76 Vitamina D ac ționează la nivel intestinal favorizând
absorbția de calciu și la nivel osos stimulând mineralizarea
osoasă.Calcitonina este cunoscut ă ca factor hipocalcemiant, dar
numai la doze mari.Prin ac țiunile acestor trei factori, se asigur ă
menținerea în limite normale a calcemiei.(5)
Calciul este un ion de importan ță fundamental ă, atât pe plan
cantitativ (corpul unui om adult con ține aproximativ 1 kg. de
calciu), cât și pe plan calitativ (est e indispensabil în desf ășurarea
unor procese intra- și extracelulare). Mai mu lt de 99% din calciu
se află în os, de unde poat e fi mobilizat, în func ție de nevoi; restul
de 1% este prezent în plasm ă și circulă liber (calciul ionic) sau
legat de proteine.Pentru men ținerea calcemiei în limite normale,
este nevoie și de existen ța unui echilibru între aportul și
eliminarea de calciu.Calciul provine din alimente se absoarbe la nivel intestinal și este eliminat pe cale urinar ă (cea mai mare
parte din calciu filtrat de rinichi este reabsorbit). Orice dereglare
în secreția de PTH (hip erparatiroidism sau hipo paratiroidism), în
sinteza de vitamin ă D, a echilibrului dintre aportul alimentar și
eliminarea urinar ă de calciu va duce, fie la hipocalcemie, fie la
hipercalcemie (cele dou ă ipostaze extrem de se vere ale patologiei
metabolismului calcic).(5,21)
► 3.2. METODE DE EX PLORARE ÎN PATOLOGIA
METABOLISMULUI CALCIC ◄
Dozări hormonale :
1. parathormonul – are valori mari, în
hiperparatiroidismul tumoral sau reactiv, și valori mici, în
hipoparatiroidism.Deoarece secre ția de PTH este supresat ă de
ingestia de calciu, probele de sânge trebuie prelevate dup ă 8
ore de post;

Elemente de nursing în endocrinologie
77 2. vitamina D – valorile sc ăzute se întâlnesc în
malabsorb ție, expunere redus ă la soare, iar valorile foarte mari,
în intoxica țiile cu vitamina D;
3. calcitonina – este util ă doar în diagnosticul și
monitorizarea cancerulu i medular tiroidian.

Dozări biochimice:
1.calciul total – valorile mari sunt caracteristice
hiperparatiroidismului și altor maladii care se înso țesc de
hipercalcemie, iar valo rile mici se întâlnesc în hi poparatiroidism,
carența în vitamina D, insuficien ța renală. Nu este suficient ă o
singură dozare a calcemiei, în cazul unei anomalii, ci minim trei
dozări succesive. Datorit ă faptului c ă majoritatea calciului circul ă
legat de proteine, orice varia ție a acestora va influen ța și valoarea
calcemiei totale. De aceea se folose ște o formul ă de corectare a
calcemiei totale, în func ție de valoarea proteinemiei:

calcemie corectat ă = calcemie m ăsurată x 0,55 +
proteinemia (g/l) / 160 (30)

2. calciul ionic reprezint ă cantitatea activ ă de calciu din
organism, nelegat ă de proteine;
3. calciuria din 24 h este util ă în aprecierea riscului de
litiază renală în stările de hipercalcemie precum și în aprecierea
cauzelor de hipercalcemie.Aportu l alimentar de calciu trebuie
să fie normal cu trei zile în ainte de prelevarea probei;
4. fosforul este sc ăzut, în hipercalcemie, și crescut, în
hipocalcemie;
5. fosfataza alcalin ă este crescut ă, în hipercalcemiile ce
însoțesc hiperparatiroidismul.A re valori care variaz ă foarte
mult, cu vârsta;
6. hidroxiprolina urinar ă este crescut ă, în hipercalcemiile
ce însoțesc hiperparatiroidismul.

Paratiroidele
78 Explorări imagistice:
1. radiologia scheletului – ofer ă suportul diagnostic ării:
fracturilor osoase și displaziilor osoase;
2. scintigrafia cu 99m Tc MIBI – permite localizarea
paratiroidelor și identificarea forma țiunilor tumorale de la acest
nivel;
3. osteodensitometria DXA – apreciaz ă densitatea
mineral osoas ă și se utilizeaz ă în diagnosticul osteoporozei
(complica ție redutabil ă în hiperparatiroidism).
►3.3. HIPERCALCEMIA ◄
Hipercalcemia se g ăsește la 5% din pacien ții spitaliza ți.
Extrem de multe boli pot duce la hipercalcemie, dar cele mai frecvente sunt hiperparatiroidismul primar și neoplaziile.
Împreună sunt la originea a 90% di n hipercalcemii .Celelalte
cauze , mai pu țin frecvente, sunt: intoxica ția cu vitamin ă D,
sarcoidoza, imobilizarea prelungit ă, insuficien ța renală,
diureticele tiazidice.
Hiperparatiroidismul primar se define ște ca o
hipersecre ție de PTH și are ca origine o tumor ă paratiroidian ă
(benignă sau malign ă) sau o hiperplazie a celulelor
paratiroidiene (intereseaz ă una sau mai multe glande
paratiroide). Inciden ța în popula ția general ă este de 1: 500 și
este mai frecvent la femeile aflate la menopauz ă.Hipersecre ția
de PTH determin ă o creștere a calcemiei prin mobilizarea
calciului din oase și prin reabsor ția la nivel renal.Cu timpul,
hipercalcemia determin ă o afectare a st ării generale și apariția
de complica ții care pot, uneori, pune în pericol via ța
pacienților.

Elemente de nursing în endocrinologie
79 Semne și simptome (fig.13):
• generale – astenie, sc ădere ponderl ă;
• digestive – anorexie, gre țuri vărsături, dureri
abdominale, constipa ție;
• neuro-psihice – anxietate, dureri de cap, tulbur ări de
concentra ție și memorie;
• cardio-vasculare – tahicardie, modific ări de faz ă
terminală;

Figura 13. Semne și simptome în hiperparatiroidism Polidipsie
Astenie muscular ă Hipertensiune arterial ă
Tahicardie
Ulcer gastric
Litiază renală
Nefrocalcinoz ă
Poliurie
Osteoporoz ă,
fracturi patologice

Paratiroidele
80 • renale – poliurie, litiaz ă renală, depunere de calciu la
nivelul parenchimului renal (nefrocalcinoz ă),
insuficien ță renală;
• articulare – depozite de calciu, la nivel intra-
articular (condrocalcinoz ă);
• osoase – dureri osoase di fuze, fracturi patologice,
deformări osoase.
Diagnostic:
• dozări repetate ale calcemiei (trei zile consecutiv)
care arată valori foarte mari;
• dozarea calciuriei, care arat ă valori crescute;
• dozări ale PTH, care are valori crescute;
• fosfataza alcalin ă, hidroxiprolina urinar ă cu valori
crescute;
• scintigrafia cu 99mTc MIBI eviden țiază prezența
formațiunii (lor) paratiroidiene surse de
parathormon în exces;
• examenul radiologic, pentru eviden țierea fracturilor
și deformărilor osoase;
• examenul osteodensitometric, pentru diagnosticul
osteoporozei.
Tratament
• Chirurgical – îndep ărtarea tumorilor paratiroidiene
(paratiroidectomie), iar, în cazul hiperplaziei, se las ă
pe loc doar ½ dintr-o gland ă, celelalte fiind
extirpate.Men ținerea unui țesut paratiroidian
minimal se face pentru prevenirea hipocalcemiei
severe.

Elemente de nursing în endocrinologie
81 • Medical – preoperator (pentru sc ăderea calcemiei)
sau la pacien ții la care interven ția chirurgical ă nu
este indicat ă. Se recomand ă reducerea aportului
alimentar de calciu, administ rarea de lichide pentru
forțarea diurezei (în cazurile severe pân ă la 6 litri de
ser fiziologic pe zi), diuretice (furosemid), calcitonin ă.
• Medical – post-operator (excizia tumorii care secret ă
PTH în exces este urmat ă de hipocalcemie marcat ă)
doze mari de calciu și de vitamina D.

IMPORTANT !

• În timpul hidrat ării (pentru reducerea hipercal-
cemiei) nota ți cu aten ție cantitatea de lichide
administrate și eliminate.
• Orice semn de dispnee trebuie anun țat imediat la
pacienții cu afec țiuni pulmonare sau cardiace, ce
primesc cantit ăți mari de solu ții saline i.v.Poate fi
debutul unui edem pulmonar acut!
• Monitoriza ți cu aten ție pacien ții digitaliza ți!
Hipercalcemia poate induce la ace știa efecte
toxice rapide.
• Deoarece pacien ții cu hiperparat iroidism sunt
predispu și la fracturi lua ți toate m ăsurile nece-
sare pentru minimalizarea riscului de accidente!
Însoțiți-i în timpul deplas ărilor, fixa ți patul la o
distanță mică față de sol!
• Mișcați-i cu aten ție pe cei imobiliza ți la pat,
pentru a minimaliza riscul de fracturi patologice.

Paratiroidele
82 • Dietă fără excitante alimentare , administrarea de
antiacide dac ă simptomele digestive sunt
sugestive pentru un ulcer gastric.
• Post-operator, monitoriza ți semnele de hipocal-
cemie (furnic ături în jurul gurii, amor țeli ale
mâinilor) și aveți permanent la îndemân ă
preparate de calciu cu administare i.v.
• Mobiliza ți pacientul, cât mai curând posibil post-
operator, pentru a favoriza procesul de recal-
cificare osoas ă.
• La externare, reaminti ți pacien ților care au
suferit paratiroidectomie c ă, în afara prepara-
telor de calciu per os (pentru tratamentul de
întreținere), să aibă acces permanent la preparate
injectabile de calciu (pentru a fi administrate la
nevoie, în criza de tetanie).

►3.4. HIPOCALCEMIA ◄
Hipocalcemia poate ap ărea atunci când exist ă o
dereglare a mecanismelor implicate în men ținerea concentra ției
plasmatice a calciului.Principalele cauze de hipocalcemie sunt: hipoparatiroidismul, insuficien ța renală, carența în vitamina D,
medicamente (diuretice, heparina ), pancreatita, alcoolismul.

Hipoparatiroidismul
Este un deficit al parathormonului (PTH), care poate fi
idiopatic sau dobândit.Forma idiopatic ă poate fi rezultatul unei
boli autoimune sau absen ței congenitale a glandelor
paratiroide.Formele dobândite de hipoparatiroidism se datorez ă

Elemente de nursing în endocrinologie
83 extirpării accidentale (în timpul tiroidectomiilor) sau voite
(hiperparatiroidism) a glandelor paratiroide.
Semne și simptome
Sunt foarte variate și se datoreaz ă creșterii excitabilit ății
neuro-musculare.În ordinea gravit ății lor, aceste sunt:
• furnicături ale degete lor, buzelor;
• amorțeli ale degetelor de la mâini și picioare, ale
buzelor;
• crampe musculare;
• spasm carpo-pedal;
• stridor (prin laringo-spasm);
• crize de contracturi generalizate;
• tulburări trofice: p ăr uscat, fără luciu, care cade u șor,
piele uscat ă solzoasă, unghii sub țiri, sfărâmicioase,
cataractă, carii dentare.
Înainte ca pacientul s ă prezinte simptome ale
hipocalcemiei se poa te obiectiva prezen ța hiperexcitabilit ății
neuro-musculare prin câteva manevre extrem de simple:
1. Semnul Chvostek – se percuteaz ă nervul facial, în
regiunea din fa ța urechii; dac ă are loc o contractur ă a
colțului gurii, se consider ă că semnul este
pozitiv.Acest semn este pozitiv la 15% din femeile normale, dar, în momentul în care are loc o contractur ă a majorit ății mușchilor faciali, se
consideră
un semn major de hipocalcemie.
2. Semnul Trousseau – se ob ține prin ocluzia aportului
de sânge c ătre braț, prin umflarea man șonului
tensiometrului timp de 3 minute.Acest semn se consideră pozitiv, când apare spasmul carpo-pedal
însoțit de amor țeli dureroase.

Paratiroidele
84 Diagnostic:
• dozarea calciului plasmatic, care prezint ă valori mici
în mod repetat;
• dozarea PTH: valorile vor fi mici sau normale în
prezența unei hipocalcemii (în mod normal PTH
reacționează în prezen ța hipocalcemiei printr-o
hipersecre ție);
• dozarea vitaminei D;
• dozarea magneziului plasmatic.
Tratament
Hipocalcemia cronic ă: scopul terapiei este de a men ține
calciul plasmatic la limita inferioar ă a normalului, astfel încât
simptomatologia clinic ă să fie controlat ă.Orice încercare de a
crește nivelul calcemiei pentru a ajunge la limita superioar ă a
normalului poate duce la o hipercalciurie important ă, cu risc de
litiază renală și nefrocalcinoz ă. De aceea, este obligatorie
administrarea de vitamin ă D sau analogi ai acesteia, în
combinație cu preparate de calciu:
• calciu lactic 1000 – 3000 mg / zi;
• ergocalciferol (vitamina D2) 1-20 mg / zi;
• colecalciferol (vitamina D3) 1-10 mg / zi;
• dihidrotahisterol (Tachystin) 1ml solu ție=1mg
dihidrotahisterol 0,4-0,8 mg/zi;
• calcitriol (analog de vitamin ă D) 0,75-3µg / zi;
• alfacalcidiol (analog de vitamin ă D) 0,5-1 µg / zi.
Hipocalcemia acut ă (criza de tetanie): tratamentul trebuie
instituit urgent, pe cale intravenoas ă, cu preparate de calciu
gluconic (mai pu țin iritant venos).
• 20 ml calciu gluconic 10% diluat în 100-200 ml ser
fiziologic sau ser glucozat 5% (microperfuzie timp de 10 minute);

Elemente de nursing în endocrinologie
85 • 100 ml calciu gluconic 10% diluat în 1000 ml ser
fiziologic sau ser glucozat 5% (perfuzie timp de 24
de ore pentru men ținerea unei calcemii normale în
cazurile severe);
• sulfat de magneziu injectabil intravenos;
• sedative u șoare (numai la nevoie când pacientul este
foarte agitat).

IMPORTANT !

• Calmați pacientul în timpul crizei de tetanie și
puneți-l să respire într-o pung ă (pentru
contracararea alcalozei) pân ă la montarea
perfuziei.
• Perfuzia trebuie s ă fie foarte lent ă la pacien ții cu
afecțiuni cardio-vasculare (mai ales cei care iau
digoxin) deoarece o cre ștere rapid ă a calcemiei
poate să ducă la aritmii severe.
• Monitoriza ți cu atenție ritmul cardiac la pacien ții
care primesc calciu intravenos.
• Diluarea calciului gluconic în ser fiziologic sau ser
glucozat se face pentru evitarea riscului de
flebită.
• Calcemia trebuie monitorizat ă la fiecare 6 ore, în
timpul perfuziei cu calciu gluconic, pentru
ajustarea dozelor.
• Dacă, în ciuda administr ării intravenoase a
calciului gluconic, calcemia nu se corecteaz ă,
dozați rapid magneziul seric. În cazul
hipomagneziemiei, instatalarea unei perfuzii cu
sulfat de magneziu sau administrarea sa
intramuscular ă poate corecta și hipocalcemia.

Paratiroidele
86 • Sfătuiți pacienții să se alimenteze cu produse
bogate în calciu și vitamina D.
• Pacienții cu hipocalcemie cronic ă trebuie s ă-și
monitorizeze calcemia de cel pu țin trei ori pe an.
• Copilul cu hipocalcemie cronic ă trebuie
supravegheat atent, pentru decelarea precoce a
unei crize de tetanie.
• Hipercalcemia (în timpul tratamentului cu
preparate de calciu și vitamin ă D) poate fi evitat ă
informându-v ă pacienții cu privire la semnele
clinice ale unei hipercalcemii incipiente.
• Atenție ! Hiperventila ția sau transfuziile recente
pot precipita hipocalcemia acut ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
87 4. GLANDELE SUPRARENALE
►4.1. GENERALIT ĂȚI◄
Glandele suprarenale sunt si tuate la polul superior al
rinichilor, câte una de fiecare parte.Ele cânt ăresc în jur de 5 g
fiecare și sunt alcătuite din dou ă porțiuni distincte din punct de
vedere embriologic, histologic și fiziologic: co rticosuprarenala
(CSR), situat ă la periferie și medulosuprarenala, situat ă la
interior(30, 60) fig.14.

Figura 14. Anatomia glandelor suprarenale.

Corticosuprarenala este sediul de secre ție a trei
categorii de hormoni, fiecare categorie având un exponent
principal.Aceste trei cate gorii de hormoni se secret ă în cele trei
zone histologice ale corticos uprarenalei, pornind de la un
numitor comun și anume colesterolul.(34,60)Plecând de la
colesterol, prin intermediul unor enzime diferite, se ajunge, în final, la cele trei categorii mari de hormoni corticosuprare-
nalieni, dup ă cum urmeaz ă (fig.15): Glanda
suprarenal ă
Rinichi

Glandele suprarenale
88 1. mineralocorticoizii (zon ă histologic ă-reticulată); expo-
nent principal aldosteronul.
2. glucocorticoizii (zon ă histologic ă-fasciculat ă); expo –
nent principal cortizolul.
3. androgeni adrenali (zon ă histologic ă-reticulată);
exponenți principali dehidr oepiandrosteronul
(DHEA), androstendionul ( Δ4 A).

Figura 15. Sinteza hormonilor corticosuprarenalieni
(E=enzime cu ajutorul c ărora are loc transformarea colesterolului
în cele trei categorii de hormoni; E1= 21 hidroxilaza;
E2=11 hidroxilaza; 17OH progest eron=17 hidroxiprogesteron)

Acțiunile hormonilor corticosuprarenalieni sunt:
1. aldosteronul- ac ționează la nivel renal favorizând
reabsorbția de sodiu și eliminarea de potasiu și a
ionilor de hidrogen(60);

Elemente de nursing în endocrinologie
89 2. cortizolul- intervine în majoritatea func țiilor
metabolice ale organismului, permi țându-i acestuia s ă
reziste la agresiuni; are ac țiune hiperglicemiant ă,
favorizeaz ă catabolismul proteic, faciliteaz ă
eliminarea apei, slab efect renal de reabsorb ție a
sodiului și un puternic efect antiinflamator(34);
3. androgeni adrenali- au o activitate slab ă androgenic ă,
intervin la ambele sexe la pubertate determinând apariția pilozității ambo-sexuale (comun ă pentru cele
două sexe): axilare, pubiene, antebra ț, gambe(30);
Reglarea secre ției hormonilor corticosuprarenalieni se
face și ea în mod diferit pentru cele trei mari categorii de
hormoni:
1. Secreția de mineralocorticoizi (aldosteron) este
stimulată prin intermediul sistemului renin ă-
angiotensin ă care se decla șează în următoarele situa ții:
factori ce duc la sc ăderea volumului circulant
(hemoragie, deshidratare, pierdere de sodiu) și factori
ce duc la stenoza vene i renale sau împieteaz ă returul
venos (ciroza hepatic ă, insuficien ța cardiac ă,
compresiuni pe vena cav ă) (30).
2. Secreția de glucocorticoizi (cortizol) este stimulat ă de
către ACTH-ul hipofizar ,care, la rândul s ău, este
stimulat de CRH-ul hipotalamic.Prin efect de
retrocontrol orice cre ștere anormal ă a cortizolului
duce la inhibarea ACTH și, invers, orice sc ădere
anormală a cortizolului duce la stimularea ACTH.(60)
3. Secreția de androgeni adrenali este stimulat ă tot prin
intermediul ACTH-ului hipofizar, dar, spre deosebire de cortizol, androgenii adrena li nu au un efect frenator
asupra secre ției de ACTH.

Glandele suprarenale
90 Medulosuprarenala este sediul de secre ție al
catecolaminelor (adrenalina și noradrenalina). Ea reprezint ă
20% din glanda suprarenal ă și poate fi considerat ă o
expansiune a sistemului nervos simpatic (30).Ac țiunea
catecolaminelor se efectueaz ă prin intermediul a dou ă tipuri de
receptori α și ß.Adrenalina ac ționează pe ambele tipuri, în timp
ce noradrenalina numai pe receptorii α.
Acțiunile catecolaminelor sunt:
• stimuleaz ă contractibilitatea, excitabilitatea și viteza
de conducere cardiac ă;
• acțiune vaso-constrictoare prin receptori α și vaso-
dilatatoare prin receptori ß;
• efect hiperglicemiant prin stimularea glucogenolizei
hepatice.
Catecolaminele contribuie la adaptarea organismului în
situații limită, stress-ul fiind cel care declan șează descărcarea
de catecolamine din medulosuprarenal ă.
►4.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA SUPRARENAL Ă ◄
Dozări hormonale
Hormoni glucocorticoizi și androgeni adrenali ( teste
bazale).
1. Cortizol plasmatic matinal – prezint ă valori crescute,
în hipercorticism (sindromul Cushing), și valori
scăzute, în insuficien ța corticosuprarenal ă (boala
Addison).
2. Cortizolul liber urinar – prezint ă valori crescute, în
hipercorticism (si ndromul Cushing), și valori sc ăzute,
în insuficien ța corticosuprarenal ă (boala Addison).

Elemente de nursing în endocrinologie
91 3. 17 hidroxiprogesteron – precurs or al cortizolului (vezi
fig.23) prezint ă valori crescute în sindromul adreno-
genital și în anumite cancere suprarenale.
4. DHEA – prezint ă valori mari, în unele forme de
sindrom adrenogenital, în sindromul Cushing.
5. Δ4 A – prezint ă valori mari în unele forme de sindrom
adrenogenital, în sindromul Cushing.
Hormoni glucocorticoizi și androgeni adrenali (teste
dinamice).
1. Testul de stimulare la Syn acthen (analog sintetic al
ACTH) utilizat pentru apre cierea rezervelor cortico-
suprarenale de glucocorticoizi și androgeni adrenali
atunci când testele bazale nu sunt edificatoare (insuficien ța corticosuprarenal ă primitiv ă, sindromul
adreno-genital).
2. Testul de inhibi ție la dexametazon (glucocorticoid de
sinteză cu un puternic efect frenator asupra ACTH)
este utilizat pentru evaluar ea retrocontrolului exercitat
de hormonii corticosupra renalieni asupra ACTH.Se
utilizează doze diferite de dexametazon ă (1mg, 2mg x
2 zile, 8mg x 2 zile) putându-se face diagnosticul diferențial între diverse forme de hipercorticism
(reactiv, ACTH dependent sau ACTH indepen-
dent).(60)
Hormoni mineralocortic oizi (teste bazale).
1. Dozarea aldosteronului plasmatic – se face în general
în paralel cu dozarea activit ății reninei plasmatice
pentru a se putea face diferen țierea între un
hiperaldosteronism primar și unul secundar.

Glandele suprarenale
92 2. Dozarea aldosteronului urinar – utilizat în
diagnosticarea hiperaldosteronismului.
Hormoni mineralocorticoi zi (teste dinamice).
1. Testul de stimulare, prin ortostatism – se utilizeaz ă
pentru a face diagnosticul diferen țial între
hipersecre ția de aldosteron secundar ă stimulării prin
sistemul renin ă-angiotensin ă sau rezultat ă prin
hiperplazia zonei glomerulare și hiperaldosteronismul
tumoral.
2. Testul de inhibi ție prin administrare de solu ție salină –
se face pentru diferen țierea între hiperaldosteronismul
hiperplazic și cel tumoral.
3. Testul de inhibi ție la captopril se face pentru
diferențierea între hiperaldoste ronismul hiperplazic și
cel tumoral.
Hormonii medulosuprarenali – catecolamine (teste
bazale).
1. Dozarea adrenalinei și noradrenalinei plasmatice
prezintă valori mari în feocromocitom.
2. Dozarea adrenalinei și noradrenalinei urinare libere –
prezintă valori mari în feocromocitom.
3. Dozarea acidului vanil mande lic (AVM) în urina din
24 de ore – AVM este un metabolit urinar al
catecolaminelor și prezint ă valori crescute în
feocromocitom.
4. Dozarea metanefrinelor urinare – prezint ă valori mari
în feocromocitom (metanefrinele sunt produ și de
metabolizare ai catecolaminelor).

Elemente de nursing în endocrinologie
93 Hormonii medulosuprarenali- catecolamine (teste
dinamice).
1. Testul de inhibi ție la clonidin ă – utilizat pentru a face
diagnosticul diferen țial al hipertensiunii din
feocromocitom cu cea din alte afec țiuni.

Explorări imagistice
1. Ecografia abdominal ă – poate obiectiva leziuni
tumorale suprarenale mai mari de 2 cm pe glanda dreaptă și mai mari de 3 cm pe cea stâng ă.
2. Examenul computer tomografic – utilizat în aprecierea
morfologiei glandelor suprarenale, identificarea leziunilor tumorale.
3. Rezonanță magnetic ă nucleară – utilizat în aprecierea
morfologiei glandelor suprarenale, identificarea leziunilor tumorale.
4. Scintigrafia cu iodcolesterol – pentru identificarea
leziunilor tumorale din corticosuprarenal ă.
5. Scintigrafia cu metaiodbenzilguanidin ă (MIBG) –
utilizată în identificarea feocromocitoamelor mai ales
în formele ectopice.(30)Se efectueaz ă după ce, în
prealabil, tiroida a fost blocat ă cu soluție Lugol.

Alte explor ări
1. Ionograma sanguin ă – ilustreaz ă tulbur ările
electrolitice în insuficien ța corticosuprarenal ă (Na
scăzut, K crescut), iar în hiperaldosteronism K sc ăzut.

Glandele suprarenale
94
IMPORTANT !

• Respecta ți cu scrupulozitate protocoalele în
timpul testelor dinami ce (fie ele de inhibi ție sau
stimulare), deoarece este o condi ție fundamental ă
în validarea rezultatelor!
• Asigurați-vă de colectarea corect ă a urinilor,
întocmiți buletinul de înso țire al acestora c ătre
laborator, în care s ă se menționeze: condi țiile de
prelevare, tratamentele în curs!
• Atunci când recolta ți probe pentru dozarea
potasemiei (K) nu utiliza ți garoul.Staza sanguin ă
are efect de cre ștere a potasemiei, mascând astfel
o hipopotasemie frust ă.
• Verificați dacă pacientul are un regim normo-
sodat, înainte de recol tarea de probe pentru
dozarea aldosteronului.
• Înainte de dozarea aldosteronului, urm ătoarele
medicamente vor fi întrerupte, dup ă cum
urmează : spironolactona cu 6 s ăptămâni înainte,
diuretice cu 3 s ăptămâni înainte, indometacin și
alți inhibitori ai prostaglandinelor, vasodilata-
toare, captopril și alți inhibitori ai enzimei de
conversie cu 2 s ăptămâni înainte, ß blocante cu o
săptămână înainte.
• Dozarea AVM necesit ă un regim alimentar strict
instituit cu 3 zile înainte de colectarea urinilor,
care să excludă : produse care s ă conțină vanilie,
coloranți alimentari, banane.

Elemente de nursing în endocrinologie
95 ►4.3. SINDROMUL CUSHING ◄
Sindromul Cushing este expresia clinic ă a excesului de
hormoni corticosuprarenalieni (în particular cortizol) și, în
aproximativ 70% din cazuri, se datoreaz ă unei hipersecre ții de
ACTH, care duce la hiperplazi a corticosuprarenalei (60).
Hipersecre ția de ACTH poate avea originea în hipofiz ă
(sindrom Cushing ACTH dependent) sau într-o tumor ă
bronșică sau pancreatic ă (sindrom Cushing ACTH ectopic).În
restul de 30% din cazuri, excesul de hormoni corticosuprare-nalieni își are originea într-o tumor ă corticosuprarenal ă care, de
obicei, este benign ă (sindrom Cushing ACTH independent).
(fig.17)

Figura 16. Clasificarea sindromului Cushing în func ție de
cauze. A- forma ACTH dependent ă, B- forma ACTH ectopic ă,
C- forma ACTH independent ă.

Glandele suprarenale
96 Semne și simptome:
• obezitate facio-troncular ă, mai bine zis o reparti ție
anormală, centripet ă a grăsimii, cu un facies rotunjit
cu aspect umflat; depozit de gr ăsime la nivelul
foselor supraclaviculare și dorsocervical “bos ă de
bizon“;
• tegumente sub țiri, fragile (echimoze frecvente), cu
striuri ro șii-violacei mai ales la nivelul centurilor
scapulare și pelvine; tegumentele fe ței cu aspect
roșu-violaceu (pletor ă facială); micoze cutanate și
mucoase (datorit ă imunității scăzute);
• atrofia mu șchilor, la nivelul membrelor (amiotrofie),
scăderea for ței musculare; dureri osoase datorit ă
osteoporozei și, uneori, fracturi patologice;
• dureri epigastrice și alte simptome de ulcer gastric;
• labilitate psihic ă și iritabilitate, care pot merge de la
depresie pân ă la psihoz ă;
• valori tensionale crescute, care se pot înso ți de
cefalee, acufene, tulbur ări de vedere;
• polifagie, polidispsie și poliurie în cadrul diabetului
zaharat secundar excesului de glucocorticoizi;
• tulburări ale ciclului menstrual, infertilitate,
pilozitate excesiv ă la femei; tulbur ări de dinamic ă
sexuală și infertilitate la b ărbați.(fig. 17 , foto. 8 )

Elemente de nursing în endocrinologie
97

Figura 17. Semne clinice în sindromul Cushing

Foto.8. Pacient cu sindrom Cushing
(colecția Clinicii Endocrinologie Ia și) Facies pletoric Instabilitate emo țională
(euforie sau depresie)
Vergeturi
Tegumente sub țiri Osteoporoz ă Diabet zahara tHipertensiune arterial ă

Glandele suprarenale
98 Diagnostic:
• dozarea cortizolului plasmatic matinal poate ar ăta
valori crescute sau normale;
• dozarea cortizolului liber urinar arat ă valori crescute;
• testul de inhibi ție la dexametazon 1mg (administrat
la ora 23) este negativ;
• testul de inhibi ție la dexametazon 8mg x 2 zile este
pozitiv, în formele ACTH dependente și negativ, în
cele ACTH independente și ACTH ectopic;
• dozarea ACTH arat ă valori mari, în formele ACTH
dependente, și ACTH ectopic și valori mici, în
formele ACTH independente;
• ecografia suprarenal ă obiectiveaz ă tumorile mai mari
de 7 mm (adenoame sau carcinoame, în formele
ACTH independente) sau hi perplazia corticosuprare-
nală bilateral ă, în formele ACTH dependente și
ACTH ectopic;
• computer tomografia completeaz ă ecografia de
suprarenal ă, oferind date suplimentare, vizând
morfologia suprarenalei și raporturile cu organele
vecine; util ă și atunci când se caut ă o tumoră care
secretă ACTH ectopic (pulmon, pancreas) și când se
scanează toracele și întreg abdomenul;
• rezonanță magnetic ă nucleară a regiunii hipotalamo-
hipofizare, în cazurile în care testele sugereaz ă o
formă ACTH dependent ă, pentru localizarea unui
eventual adenom hipofizar secretant de ACTH;
• teste biologice uzuale pentru depistarea complica ții-
lor: poliglobulie, hiperglicemie.(60)

Elemente de nursing în endocrinologie
99 Tratament:
• tratamentul chirurgical în cazul adenoamelor sau
carcinoamelor corticosuprarenale;
• în formele ACTH dependente, se va trata cauza
(adenomul hipofizar) conform principiilor enun țate
în capitolul respectiv pagina 18. În caz de e șec sau
recidivă, se poate efectua o suprarenalectomie
bilaterală (excizia ambelor suprarenale);
• în formele de sindrom Cushing ACTH ectopic,
tratamentul este chirurgical- excizia tumorilor care
secretă ACTH ectopic;
• tratamentul medical se utilizeaz ă în preg ătirea
preoperatorie, precum și în cazurile în care, în ciuda
tratamentului chirurgical, hipersecre ția de cortizol se
menține.Medicamente utilizate: Aminoglutetimid,
Ketoconazol.(60)

IMPORTANT !

• Acordați o atenție special ă pacienților cu sindrom
Cushing, deoarece ei necesit ă o supraveghere și
un suport moral permanent.
• Monitoriza ți semnele vitale (puls, tensiune
arterială), mai ales la cei care au deja o afec țiune
cardiacă.
• Monitoriza ți zilnic greutatea, ingestia de lichide și
diureza.
• Verificați dacă pacientul prezint ă edeme.

Glandele suprarenale
100 • Regimul alimentar este foarte important ! Dieta
pacienților cu Cushing trebuie s ă fie bogat ă în
proteine și potasiu și săracă în glucide și sodiu.
• Atenție la infec ții ! Igiena riguroas ă a
tegumentelor și mucoaselor este obligatorie.
• Manevra ți cu grij ă pacientul imobilizat la
pat.Datorit ă osteoporozei, riscul de fractur ă este
foarte ridicat !
• Explicați pacienților că multitudinea de explor ări
la care sunt supu și este imperios necesar ă pentru
stabilirea diagnosticului.
• Tratați pacien ții ca calm și înțelegere, fi ți
prevenitori și evitați situațiile care ar putea s ă
accentueze labilitatea psiho-emo țională a acesto-
ra.
►4.4. INSUFICIEN ȚA CORTICOSUPRARENAL Ă ◄
Insuficien ța corticosuprarenal ă apare datorit ă secreției
scăzute de hormoni corticosuprar enalieni (glucocorticoizi,
mineralocorticoizi și androgeni) și se datoreaz ă, fie distruc ției
glandelor supraren ale (insuficien ță corticosuprarenal ă primară
sau boala Addison), fie lipsei de stimulare ale acestora de c ătre
ACTH-ul hipofizar (insuficien ță corticosuprarenal ă secundar ă).
Aproximativ 90% din formele primare sunt de etiologie
autoimun ă (anticorpi circulan ți îndrepta ți împotriva țesutului
corticosuprarenal) și doar 10% se datoreaz ă altor cauze
(tuberculoz ă, suprarenalectomie bilateral ă, hemoragii).(60)

Elemente de nursing în endocrinologie
101Formele secundare apar în hipopituitarism și în
momentul întreruperii bru ște a corticoterapiei prelungite.
Evoluția insuficien ței corticosuprarenale este grevat ă de
o complica ție extrem de sever ă: insuficien ța corticosuprarenal ă
acută sau criza addisonian ă.
Semne și simptome:
• scădere ponderal ă;
• anorexie, gre țuri, vărsături, dureri abdominale,
diaree;
• astenie extrem ă care se accentueaz ă pe parcursul
zilei;
• amețeli, hipotensiune postural ă;
• hiperpigmentarea tegumentelor la nivelul pliurilor de
flexie, regiunilor expuse la presiune (coate,
genunchi), mameloanelor, cicatricilor și în general a
segmentelor expuse la soare;
• hiperpigmentarea mucoaselor la nivel bucal, gingival
și vaginal;
• artralgii și mialgii;
• simptome de hipoglicemie: transpira ții, vertij,
amețeli;
• diminuarea p ărului axilar și pubian, sc ăderea
libidoului, la femei (fig.17).

Glandele suprarenale
102

Figura 17. Semne și simptome în boala Addison.
Diagnostic:
• dozarea cortizolului plasmatic matinal va ar ăta valori
scăzute (similar și pentru cel liber urinar);
• testul de stimulare la ACTH (Synacthen) va ar ăta un
răspuns insuficient sau absent;
• teste uzuale: hiponatremie cu hiperkaliemie,
hipoglicemie, anemie moderat ă, hipercalcemie
(uneori). Grețuri, vărsături
Tegumente
hiperpigmentate Țesut celular subcutanat
slab reprezentat Hipotensiune arterial ă Astenie marcat ă,
amețeli, anorexie

Elemente de nursing în endocrinologie
103Tratament cronic:
• cortizon acetat 20 mg pe zi di vizate în trei prize (10
mg diminea ța la sculare, 5 mg la prânz și 5 mg la ora
18) sau prednison 7,5 mg pe zi în dou ă prize (5 mg
dimineața la sculare și 2,5 mg la ora 18);
• fluoro- hidrocortizon 0,05-0,1 mg pe zi (are efect
puternic mineralocorticoid și se administreaz ă atunci
când doza de glucocorticoizi nu este suficient ă
pentru echilibrarea pacientului)(60).
Tratamentul bolii Addison în situa ții speciale
• Atunci când pacientul es te supus unor investiga ții de
tip endoscopie, angiografie, el va primi o doz ă de
100 mg hidrocortizon înainte de procedur ă.
• În cazul unor interven ții chirurgicale majore,
pacientul va primi, preoperator, 100 mg
hidrocortizon intramuscular și, în primele trei zile
post-operator, câte 100 mg hidrocortizon intramuscular, la 6 ore.
• În maladii severe (ex. pn eumonie), pacientul trebuie
să primeasc ă 50-100 mg hidrocorti zon, la 6 ore, pân ă
la rezoluția bolii.(58)

Glandele suprarenale
104 Insuficien ța corticosuprarenal ă
ca urmare a corticoterapiei prelungite
Datorită efectului lor antiinflamator, glucocorti-
coizii sunt prescri și în mod frecvent pe termen lung în
afecțiuni precum: astm, reumatism, boli sistemice.Se
utilizează glucocorticoizi de sintez ă mult mai puternici
decât hormonul natural și care au efect de inhibare a
secreției de ACTH.Astfel axa corticotrop ă este pus ă în
repaus și sinteza proprie de glucocorticoizi este blocat ă.
După ce tratamentul cu glucocorticoizi este întrerupt,
trebuie să treacă un anumit timp pân ă la reluarea func ției
corticosuprarenale.Acest inte rval de timp este variabil și
depinde de doza folosit ă și de durata tratmentului.Cu cât
doza este mai mare și tratamentul mai lung, cu atât
perioada necesar ă ca corticosuprarenala s ă-și reia func ția
este mai mare (uneori poate dura și un an). În acest timp,
organismul este privat de glucocorticoizi și se instaleaz ă
semnele de insuficien ță corticosuprarenal ă. Aceste semne
sunt nespecifice: astenie, dureri abdominale difuze,
grețuri, scădere ponderal ă, dar, în anumite circumstan țe
(stres, infec ții, efort fizic intens), apar semne de
insuficien ță renală acută (criza addisonian ă). Uneori,
totul se rezum ă la un colaps brutal sau moarte subit ă.
De aceea, oprirea corticoterapiei trebuie s ă urmeze
un protocol strict, care se deruleaz ă în trei faze:
• Faza 1- diminuare progresiv ă a dozei, care se face în
mai multe s ăptămâni sau luni, pân ă la atingerea unei
doze echivalente a 5-7,5 mg prednison / zi.
• Faza 2- înlocuirea preparatului folosit cu
hidrocortizon în doz ă de 20 mg / zi, administrat
dimineța, pe o perioad ă care depinde de reluarea

Elemente de nursing în endocrinologie
105funcției corticosuprarenale.Acest lucru se constat ă
prin doz ări repetate ale cortizolului plasmatic
matinal.Atunci când valorile acestuia dep ășesc limita
inferioară a normalului, se poate tenta sc ăderea dozei
la 10 mg / zi.
• Faza 3- întreruperea tratam entului cu hidrocortizon
și efectuarea testului de stimulare la ACTH
(Synacthen).Dac ă valoarea cortizolului plasmatic
matinal se dubleaz ă în urma acestui test, putem
considera c ă rezerva func țională corticosuprarenal ă
este restabilit ă. (30).

IMPORTANT !

• La pacien ții cu diabet preexistent, verifica ți zilnic
glicemia, deoarece tratamentul cu glucocorticoizi
poate cre ște necesarul zilnic de insulin ă.
• Dacă pacientul are inapeten ță, se recomand ă 3
mese principale și două gustări, regim
hiperproteic și hiperglucidic.Foarte important
este aportul alimentar de sodiu !Un regim
normosodat este obligatoriu pentru men ținerea
echilibrului hidro-electrolitic al ături de
tratamentul de fond.
• Monitorizarea tensiunii arteriale și ajustarea
dozelor de glucocorticoizi, în func ție de valoarea
acesteia.
• Educația pacientului este esen țială pentru o bun ă
evoluție la domiciliu.Transmite ți următoarele
informații pacien ților pe perioada spitaliz ării și

Glandele suprarenale
106 asigurați-vă ca și rudele s ă fie familiarizate cu
aceste date :
1. orice cre ștere exagerat ă în greutate poate fi semn
de supradozare a cortizonului acetat sau
prednisonului;
2. valorile tensionale crescute și edemele sugereaz ă
supradozare a fluoro-hidrocortizonului;
3. hipotensiunea postural ă și “foamea de sare“
sugerează o doză insuficient ă de hormoni gluco și
mineralocorticoizi;
4. doza de glucocorticoizi trebuie dublat ă în
următoarele situa ții : boli intercurente, stres,
efort fizic prelungit;
5. pacientul va fi instruit cum s ă-și administreze
singur preparate injectab ile de hidrocortizon în
situații ca : v ărsături, diaree.Este bine ca
permanent s ă aibă la îndemân ă o fiolă de
hidrocortizon și o sering ă sterilă pentru adminis-
trare în urgen ță, până la sosirea ambulan ței;
6. orice întrerupere a tratmentului cu glucocortico-
izi poate precipita criza addisonian ă (care,
netratată în timp util, poate pune în pericol via ța
pacientului);
7. pacientul trebuie s ă poarte permanent o carte de
identitate în care s ă fie specificate : maladia de
care sufer ă și tratamentul în urgen ță.

Elemente de nursing în endocrinologie
107►4.5. SINDROMUL ADRENO- GENITAL ◄
Sindromul adreno-genital este expresia modific ării sintezei
de hormoni corticosuprarenal ieni, care se datoreaz ă lipsei unor
enzime implicate în acest proces.Este o maladie genetic ă care
se transmite autozomal recesiv.C el mai frecvent este deficitul
de 21- hidroxilaz ă și mai rar de 11- hidroxilaz ă.Absența sau
deficitul acestor enzime duce la o diminuare a sintezei de
cortizol și aldosteron și acumularea de precursori care se vor
transforma în hormoni androgeni, ducând la un hiperandrogenism. (vezi fig. 23) Lipsa cortizolului, prin
retrocontrol, va stimula secre ția de ACTH ce va duce la o
hiperstimulare a corticosuprarenalei, care, incapabil ă să
producă mineralo- și glucocorticoizi, va secreta numai
hormoni androgeni în exces. Exces ul de hormoni androgeni va
determina în func ție de momentul instal ării (perioada fetal ă,
copilărie), o virilizar e, la subiec ții de sex feminin, și
macrogenitosomie (dezvoltarea prec oce a organelor sexuale), la
cei de sex masculin. Deficitul de gluco- și mineralocorticoizi
va duce la fenomene de deshidratare acut ă, “sindrom de
pierdere de sare“. (60)
Semne clinice
¾ Sindromul adreno-genital prin deficit
de 21-hidroxilaz ă
La nou-născut
• Sex feminin- masculinizarea organelor genitale
externe (variaz ă de la o simpl ă hipertrofie de clitoris
până la clitoris cu aspect peniform, unirea labiilor

Glandele suprarenale
108 mari cu aspect de scrot) și fenomene de deshidratare
acută (vărsături, diaree,hiponatremie, colaps).
• Sex masculin- organe gen itale externe de aspect
normal și fenomene de deshidratare acut ă.
La copil
• Sex feminin- pilozitate corporal ă de tip masculin,
hipertrofie muscular ă, îngroșarea vocii, întârzierea
sau absen ța instalării menstrua ției, hipoplazia
sânilor, ritm accelerat de cre ștere în în ălțime,
închiderea precoce a cartilajelor de cre ștere, care are
ca rezultat o talie final ă redusă.
• Sex masculin- pilozitate corporal ă de tip masculin,
dezvoltarea precoce a or ganelor sexuale, ritm
accelerat de cre ștere în înălțime, închiderea precoce a
cartilajelor de cre ștere, care are ca rezultat o talie
finală redusă.
¾ Sindromul adreno-genital prin deficit
de 11 hidroxilaz ă
Datorită acumul ării de precursori cu poten țial
mineralocorticoid apare hipertensiunea arterial ă, evidentă mai
ales la copilul mare.Sindromul de pierdere de sare lipse ște iar
fenomenele datorate excesului de androgeni sunt acelea și ca și
în deficitul de 21-hidroxilaz ă.
Diagnostic:
• dozarea 17 OH proge steronului arat ă valori crescute;
• dozarea cortizolului plasmatic arat ă valori scăzute;
• dozarea andogenilor adrenali arat ă valori crescute;
• testul de stimulare la ACTH (Synacthen) este pozitiv
(creșterea exploziv ă ale valorilor 17 OH
progesteron).

Elemente de nursing în endocrinologie
109Tratament:
• hidrocortizon 15 mg / m²/ zi, în trei prize, ca
tratament cronic;
• ser fiziologic și ser glucozat, în pe rfuzie, la cei cu
sindrom de pierdere de sare (10-20 ml / kg);
• reconstruc ția chirurgical ă a organelor genitale
externe, la fete (reducerea clitorisului, vaginoplastie).

IMPORTANT !

• La sugarul cu sindrom de pierdere de sare,
cianoza, hipotensiunea, tahipneea, tahicardia pot
fi semne incipiente de colaps.
• Explicați părinților importan ța tratamentului
corect.Orice oprire intempestiv ă a tratamentului
poate duce la colaps.
• Explicați părinților semnele care pot ar ăta o
subdozare sau o supradozare a tratamentului cu
hidrocortizon.
• Dozele de hidrocortizon trebuie crescute în caz de
infecții intercurente sau stress.
• Ajutați părinții fetițelor cu masculinizarea
organelor genitale externe s ă înțeleagă că acest
lucru poate fi corectat chirurgical .
• Îndruma ți părinții pentru consiliere psihologic ă,
atunci când este cazul.

Glandele suprarenale
110 ►4.6. HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR ◄
Hiperaldosteronismul primar se caracterizeaz ă printr-o
secreție excesiv ă de aldosteron, care pr ovine, fie dintr-o tumor ă
(70% din cazuri), fie dintr-o hiperplazie bilateral ă a
corticosuprarenalei (30% di n cazuri).Aldosteronul determin ă
reabsorbția excesiv ă a sodiului și apei și eliminarea renal ă în
exces a potasiului, astfel încâ t particularitatea acestei maladii
constă în hipertensiune înso țită de hipopotasemie.Boala este
mai frecvent ă la femei decât la b ărbați iar grupa de vârsta cea
mai afectat ă este între 30 și 50 de ani.Hiperaldosteronismul
primar reprezint ă cauza numai a 2% din cazurile cu
hipertensiune și se deosebe ște de hiperaldosteronismul
secundar (care este mult mai frecvent fiind întâlnit în:
insuficien ța cardiac ă, ciroză, sindroame de deshidratare) prin
faptul că n u s e m a i g ăsește sub controlul sistemului renin ă-
angiotensin ă, hipersecre ția de aldosteron fiind autonom ă.
Semne și simptome:
• hipertensiune arterial ă permanent ă, moderat ă;
• astenie muscular ă cu crize intermitente de parez ă
flască;
• crampe, spasme musculare, parestezii la nivelul
extremităților; rar crize de tetanie;
• polidipsie cu poliurie mai ales nocturn ă.
Diagnostic:
• potasiul seric are valori sc ăzute (sub 3 mmol/l), dup ă
dozări repetate (minim trei);
• potasiul urinar dep ășește 30 mmol pe 24 de ore;

Elemente de nursing în endocrinologie
111• bicarbonatul seric este crescut (alcaloz ă);
• ECG cu semne de hipopotasemie (subdenivelare de
ST și unda U prezent ă);
• aldosteron plasmatic cu valori crescute (doz ări
repetate);
• aldosteronul urinar cu valori crescute;
• testul de stimulare prin ortostatism determin ă
scăderea aldosteronului plasmatic în caz de adenom,
și o creștere a acestuia, în caz de hiperplazie;
• testul de inhibi ție, prin administrare de solu ție salină,
nu determin ă o scădere a aldosteronului plasmatic, în
caz de adenom;
• testul de inhibi ție la captopril nu determin ă o
scădere a aldosteronului plasmatic, în caz de
adenom;
• ecografia abdominal ă poate identifica leziunile de tip
adenom sau hiperplazie, de pe topografia glandelor
suprarenale;
• computer tomografia eviden țiază adenoame cu
diametrul mai mare de 7 mm;
• scintigrafia cu iodcolesterol (dup ă blocarea în
prealabil a corticosuprarenalei cu dexametazon)
obiectiveaz ă adenomul sau hiperplazia.
Tratament:
• chirurgical, în cazurile de adenom secretant de
aldosteron, se excizeaz ă tumora;
• medical, indicat preoperator și în cazurile de
hiperplazie. Se utilizeaz ă un diuretic care
economise ște potasiul (spironolactona) concomitent

Glandele suprarenale
112 cu un regim alimentar s ărac în sodiu. Asigura ți-vă ca
dieta pacientului este bogat ă în potasiu și săracă în
sodiu.

IMPORTANT !

• Dacă pacientul este în tratament cronic cu
spironolacton ă, preveni ți-l asupra posibilit ății
apariției impoten ței și ginecomastiei (dezvoltarea
sânilor).
• Respecta ți cu stricte țe condițiile de recoltare a
probelor de sânge și urină pentru dozarea
aldosteronului, precum și protocoalele testelor
dinamice.În caz contrar, rezultatele vor fi viciate.
• Medicamente precum: diuretice, ß blocante,
blocanți ai canalelor de calciu nu trebuie
administrate cu cel pu țin 2 săptămâni înainte de
explorările hormonale, iar pentru spironolacton ă
este necesar ă o pauză de cel pu țin 6 săptămâni.

►4.7. FEOCROMOCITOMUL ◄
Feocromocitomul este o tumor ă, de cele mai multe ori
benignă, care se dezvolt ă din medulosuprarenal ă și care secret ă
catecolamine în exces (adrenalin ă și noradrenalin ă).
Manifestarea clinic ă majoră este criza de hipertensiune.Doar
0,1 % din cazurile de hipertensiune pot fi atribuite unui feocromocitom (58).Majoritatea pacien ților cu feocromocitom
au vârsta cuprins ă între 30-40 de ani.

Elemente de nursing în endocrinologie
113Semne și simptome:
• pacientul cu feocromocitom este în general o
persoană slabă;
• hipertensiune sever ă persistent ă sau crize paroxistice
de hipertensiune (maxima poate ajunge și până la 30
mm Hg);
• transpirații și intoleran ță la caldur ă (termofobie),
înroșirea sau paloarea tegumentelor, cefalee
constantă sau acompaniind crizele de hipertensiune,
parestezii;
• dureri precordiale, palpita ții, dispnee (mai ales în
timpul crizelor hipertensive), hipotensiune
ortostatică;
• semne specifice: triada -cefalee, transpira ții, palpita ții
– ce însoțește criza hipertensiv ă.
Diagnostic:
• adrenalina și noradrenalina cu valori crescute în
plasmă și urină;
• valori urinare crescute ale metanefrinelor;
• acid vanilmandelic (AVM) cu valori crescute în
urina din 24 de ore;
• testul de inhibi ție la clonidin ă este negativ;
• toleranță scăzută la glucide care poate merge pân ă la
instalarea diabetului zaharat;
• ecografie abdominal ă capabil ă să evidențieze
tumorile de dimensiuni mari;
• computer tomografia abdominal ă care reu șește să
identifice tumorile mai mari de 8 mm;

Glandele suprarenale
114 • scintigrafia cu metaiodobenzil guanidin ă (MIBG),
mult mai specific ă fiind capabil ă să identifice tumora
în 60-80% din cazuri (58).
Tratament:
• chirurgical- excizia tumorii (care determin ă în 75% din
cazuri normalizarea tensiunii arteriale).Nu se intervine
chirurgical f ără o pregătire atentă cu medicamente care
să ducă la normalizarea va lorilor tensionale și să evite
criza hipertensiv ă sau tulbur ările paroxistice de ritm, ce
pot apărea intra-operator;
• medical- α blocante (fenoxibenzamin, prazosin,
fentolamin) care trebuie s ă preceadă întotdeauna
tratamentul cu ß blocante și α și ß blocante
(labetalol).

IMPORTANT !

• Rețineți factorii ce pot declan șa criza hipertensiv ă
în feocromocitom: efort fizic crescut, presiune la
nivelul abdomenului, medicamente (anestezice, ß
blocante, substan țe de contrast administrate
intravenos, metoclopramid, opiacee, antidepre-
sive triciclice (58).
• Cu două zile înainte de colectarea urinei pentru
dozarea AVM, verifica ți dieta pacientului! Sunt
interzise alimentele bogate în vanilin ă (cafea,
nuci, ciocolat ă, banane). Sunt interzise medica-
mente de tipul salicila ților și guaifenesin
(Tylenol)!

Elemente de nursing în endocrinologie
115• Pacienții trebuie informa ți să vă alerteze la cel
mai mic semn de : cefalee, palpita ție, nervozitate,
transpira ție.
• În timpul crizei hipertensive, monitoriza ți
tensiunea arterial ă și pulsul din 5 în 5 minute.
• Monitoriza ți zilnic glicemia !
• Dacă pacientul prime ște agenți α blocan ți,
monitoriza ți tensiunea arterial ă cu aten ție și
înregistra ți orice efect advers: ame țeli,
hipotensiune, tahicardie !
• După interven ția chirurgical ă, primele 24-48 de
ore sunt extrem de critice ,deoarece tensiunea
arterială poate scădea brutal.
• Post-operator, dac ă se administreaz ă analgezice,
monitoriza ți cu aten ție tensiunea arterial ă,
deoarece multe dintre ele pot determina o sc ădere
a acesteia.
• Dacă se stabile ște caracterul ereditar al
feocromocitomului, încuraja ți rudele pacientului
să se supun ă la explor ările necesare depist ării
precoce.

Glandele suprarenale
116
X W

Elemente de nursing în endocrinologie
1175. GONADA FEMININ Ă (OVARUL)
►5.1. GENERALIT ĂȚI◄
Glande pereche, cele dou ă ovare sunt situate
retroperitoneal, în micul bazin, m ăsurând fiecare 2,5 /2 / 1 cm.
și cântărind circa 15 g (30).Ele sunt a șezate de o parte și de alta
a uterului, venind în contact cu trompele uterine (fig.18).Din
punct de vedere histologic, fiecare ovar con ține o zon ă
periferică, numită cortex, și una central ă, numită medulară.

Figura 18. Anatomia ovarelor

Zona cortical ă este format ă din foliculi ovarieni afla ți în
diverse stadii de dezvoltare, iar corticala con ține suportul
vasculo-nervos al ovarului.Ovarul embrionar con ține
aproximativ 7 milioane de foliculi, din care cea mai mare parte
degenereaz ă astfel, încât la na ștere mai r ămân 2 milioane, iar la Uter
Ovar Trompa uterin ă

Gonada feminin ă
118 pubertate ajung doar 400.000.O dezvoltare complet ă vor avea
numai 400-500 de foliculi, care vo r ajunge la maturitate, restul
evoluând c ătre atrezie (30).Fol iculul ovarian con ține celula
germinală feminină, numită ovocit sau ovogonie.
Ovarul matur are dou ă funcții importante: eliberarea a
câte un ovocit matur, la fiec are 28-30 de zile (rol în
reproducere), și secreția de hormoni specifici (estrogeni,
progesteron și cantități mici de androgeni) (36).
Atât estrogenii, cât și progesteronul, sunt secreta ți ciclic
pe parcursul ciclului menstrua l, sinteza lor pornind de la
colesterol.
Estrogenii (reprezentantul cel mai activ este estradiolul)
au o acțiune proliferativ ă la nivelul mucoasei vaginale și
uterine, favorizeaz ă deschiderea exocolului și secreția
glandelor din endocol, dezvoltarea sânilor și au un rol trofic
asupra tractului genital (labii mici, glandele Bartholin,
musculatura uterin ă) (30). Au și efecte metabolice stimulând
absorbția intestinal ă de calciu, dezvoltând trama proteic ă
osoasă și scăzând colesterolul și trigliceridele.Asupra
hipotalamusului și hipofizei exercit ă un retrocontrol
(concentra țiile crescute de estrogeni inhib ă gonadotrofinele
hipofizare- FSH și LH, iar absen ța estrogenilor determin ă
creșterea secre ției de FSH și LH).
Progesteronul este secretat în a doua parte a ciclului
menstrual și rolul său este de a favoriza implantarea oului și
menținerea sarcinii.Are efecte anti-estrogenice asupra
mucoasei vaginale, inhib ă contrac țiile uterine, determin ă
transformarea calitativ ă a mucoasei uterine și stimuleaz ă
dezvoltarea sânilor.Ca efect metabolic, este un diuretic
slab.Efectul asupra hipofizei este de a inhiba secre ția de
gonadotrofine.(44)

Elemente de nursing în endocrinologie
119Ciclul menstrual se define ște ca ansamblul fenomenelor
care se produc periodic la femeie, de la pubertate la menopauz ă
și care se termin ă de fiecare dat ă, prin hemoragia menstrual ă,
denumită menstrua ție. Aceasta reprezint ă singura manifestare
clinică a ciclului menstrual. Prima zi a menstrua ției este
considerat ă ca prima zi a ciclului mens trual.În timpul ciclului
menstrual, au loc modific ări importante la nivelul ovarelor:
maturizarea unui singur folicul ovarian, expul zarea ovulului
(ovulație) și formarea corpului galben care involueaz ă în lipsa
sarcinii.În func ție de ovula ție, putem distinge trei etape ale
ciclului menstrual: faza folicular ă, ovulația și faza luteal ă.
Modificările ovariene, uterine, precum și variațiile
secreției de estradiol, progesteron, FSH și LH pe parcursul
celor trei faze sunt ilustrate în tabelul 3.

Tabel 3. Cele trei faze ale cicl ului menstrual. Modific ările
survenite la nivel ovarian și uterin. Varia țiile secretorii ale
FSH, LH, estradiol și progesteron.
Faza
foliculară
Ziua 1-13 Ovulația
Ziua 14 Faza luteal ă
Ziua 15-28
Ovar Recrutarea
unui folicul
și
maturarea
lui. Ruperea
folicului și
eliberarea
ovocitului. Transformarea resturilor
foliculare în corp
galben.În absen ța sarcinii
corpul galben se
transform ă în corp
albicans.
Uter Proliferarea
mucoasei
uterine. Proliferarea
mucoasei
uterine. Mucoasă uterină pregătită
pentru nidarea oului.În
lipsa sarcinii ea se
descuameaz ă și se elimin ă
la sfârșitul ciclului sub
formă de menstrua ție.

Gonada feminin ă
120 Faza
foliculară
Ziua 1-13 Ovulația
Ziua 14 Faza luteal ă
Ziua 15-28
FSH Cre ște
progresiv Atinge un
maxim Scade progresiv
LH Cre ște
progresiv Atinge un
maxim
(pic ovulator) Scade progresiv
Estradiol Cre ște
progresiv
atingând un
maxim
preovulator.Scade
progresiv Crește moderat cu maxim
în ziua 19-22, apoi scade
progresiv.
Progesteron Secre ție
minimă Crește
progresiv Atinge un maxim în ziua
21, după care scade brutal.
►5.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA OVARIAN Ă ◄
Dozări hormonale
1. Dozarea FSH și LH arat ă valori mari în insuficien țele
ovariene primitive și la menopauz ă și valori mici în
insuficien țele hipotalamo-hipofizare.
2. Dozarea estradiolului arat ă valori mici în
insuficien țele ovariene datorate unor leziuni morfologice sau
insuficientei stimul ări de c ătre sistemul hipotalamo-
hipofizar.Valorile mari înso țesc, de obicei, tumorile ovariene
secretante de estrogeni.
3. Dozarea progesteronului se f ace în ziua 21 a ciclului
menstrual și valoarea sa normal ă reflectă existența ovulației.
4. Dozarea testosteronului plasmatic arat ă valori mari, în
tumorile ovariene secretante de androgeni și în sindromul
ovarelor polic histice.

Elemente de nursing în endocrinologie
1215.Testul la Gn-RH permite diagnosticul diferen țial dintre
insuficien ța ovarian ă primitivă și cea prin lips ă de stimulare
hipotalamo-hipofizar ă.
6. Testul la progesteron perm ite aprecierea rezervei de
estrogeni, în cazurile de amenoree.Dup ă administrarea de
progesteron, dac ă endometrul prezint ă impregnare estrogenic ă
minimă, se produce o sângerare la 7-10 zile.
Explorare imagistic ă
1. Ecografia de pelvis perm ite vizualizarea ovarelor,
măsurarea lor, precum și aprecierea morfologiei și identificarea
de leziuni chistice sau tumorale.
2. Computer tomografia este o explorare imagistic ă mult
mai sensibil ă decât ecografia și are indica ție în leziunile
tumorale ovariene.
Alte explor ări
1. Frotiul vaginal ilustreaz ă gradul de proliferare al
mucoasei vaginale (dependent de nivelul estrogenilor).
2. Studiul glerei (mucusului ) cervicale: în peroada
preovulatorie este a bundent, având o filan ță și o cristalizare
specifică (datorită estrogenilor), iar în perioda luteal ă este gros
și casant (datorit ă progesteronului).
3. Biopsia de endometru, realizat ă cu ajutorul unei sonde
speciale introduse pe cale vaginal ă, indică gradul de
impregnare hormonal ă a mucoasei uterine.
4. Temperatura bazal ă (luată oral sau rectal diminea ța la
aceeași oră) este minim ă, imediat înainte de ovula ție (datorit ă
nivelului crescut de estrogeni) și crește, după ovulație.Dacă
menstra nu apare și temperatura bazal ă se menține ridicat ă, o
sarcină este foarte probabil ă (36).

Gonada feminin ă
122 5. Testul Barr const ă în decelarea corpusculului
cromatinian în celulele din mucoasa bucal ă prelevate pe un
frotiu;el este prezent, la femeie, și absent la b ărbat.
6. Cariotipul indic ă numărul de cromozomi, m ărimea,
forma și distribuția lor.
►5.3. HIPOGONADISMELE FEMININE ◄
Termenul de hipogonadism se refer ă la o insuficien ță a
funcției gonadice. Semnul clinic ca racteristic al hipogonadismului
feminin este amenoreea, care se define ște ca o absen ță a menstrei.
Amenoreea poate fi primar ă (femeie ce a dep ășit vârsta de 16 ani
și nu a avut nici o menstr ă spontană) sau secundar ă (absența
menstruației timp de 6 luni, la o femeie care a avut cel pu țin o
menstră spontană). Relația dintre hipogonadism și amenoree nu
este constant ă. În vreme ce toate hipogo nadismele feminine se
traduc prin amenoree primar ă sau secundar ă, nu toate amenoreele
sunt expresia unui hi pogonadism (36).
În funcție de valoarea g onadotropilor (FSH și LH) putem
clasifica hipogonadismele în hipogonadotrope (valori sc ăzute
ale FSH/LH ce denot ă o stimulare nesatisf ăcătoare a func ției
ovariene) și hipergonadotrope (valor i crescute ale FSH/LH ce
denotă un ovar lezat din punct de vedere morfologic, incapabil
să răspundă stimulării hipofizare prin intermedilul gona-
dotropilor).
Hipogonadismele hipogonadotrope
Cauzele sunt: genetice, tumo ri ale sistemului nervos central,
hipotalamusului, hipofi zei, iradierea hipofizar ă, interven țiile
chirurgicale asupra hipofizei, maladii infiltrative, inflamatorii sau traumatice ale hipofizei.(44)

Elemente de nursing în endocrinologie
123Una din principalele forme de hipogonadism hipogonadotrop
este sindromul olfacto-geni tal (sindromul Kallmann-De
Morsier) care este o maladie genetic ă în care se constat ă un
deficit al secre ției hipotalamice de Gn-RH cu interesarea
implicită a secreției de FSH și LH.
Semne și simptome:
• lipsa mirosului (anosmie);
• amenoree primar ă;
• lipsa instal ării caracterelor sexuale secundare
(dezvoltarea sânilor) la vârsta normal ă de instalare a
pubertății;
• talie înalt ă, membre superioare și inferioare lungi,
șoldurile slab dezvoltate.
Diagnostic:
• dozarea FSH și LH și estradiol arat ă valori scăzute;
• olfactometrie- lipsa mirosului.
Tratament:
• estro- progestative (pilula contraceptiv ă), care
asigură apariția și menținerea caracterelor sexuale
secundare, precum și apariția menstrelor.
Hipogonadisme hipergonadotrope
Se pot instala atât prepubertar, cât și postpubertar, iar
cauzele lor sunt multiple: disgen eziile gonadice (tulburare în
embriogenez ă cu afectarea ambelor ovare care, devin
nefuncționale), interven țiile chirurgicale asupra ovarelor
(ovarectomie bilateral ă), menopauza precoce autoimun ă.

Gonada feminin ă
124 Una din principalele hi pogonadisme hipergonadotrope
este sindromul Turner, care este o disgenezie gonadic ă și
reperezint ă cea mai frecvent ă cauză de amenoree primar ă (44).
Semne și simptome (figura 19, foto.9):
• amenoree primar ă;
• lipsa caracterelor sexuale secundare;
• retard statural cu talie final ă sub 150 cm;

Figura 19. Semne clinice în sindromul Turner Hiperteloris m
Micrognatis m
Mameloane
îndepărtate
Malforma ții
renale
Atrofia organelo r
genitale interneUrechi jos implantate
Pterigium colli
Malforma ții
cardio-vasculare
Cubitus valgus
Scurtare metacarp IV-V
Scurtare metatars IV-V

Elemente de nursing în endocrinologie
125• sindrom malformativ: ptoz ă palpebral ă, fantă
palpebrală antimongoloid ă, boltă palatină ogivală,
micrognatism (hipoplazia mandibulei), urechi jos implantate, gât scurt, pterigium coli (fald cutanat ce unește mastoida cu acromionul), inser ția joasă a
părului pe ceaf ă, torace cu aspect de “ scut “,
mameloane îndep ărtate, cubitus valgus (devia ție
axială a antebra țului în afar ă) scurtarea metacar-
pienelor și metatarsienelor IV și V, nevi pigmentari
multipli;
• malforma ții viscerale: coarcta ții de aort ă și diverse
malforma ții ale cordului stâng, rinichi în “potcoav ă“.

Foto. 9. Pacientă cu sindrom Turner
(colecția Clinicii de Endocrinologie Ia și)
Diagnostic:
• cariotip 45,XO (lipsa unui cromozom X), corpuscul
Barr negativ;

Gonada feminin ă
126 • dozarea FSH, LH arat ă valori crescute, cu nivele
scăzute ale estradiolului;
• ecografia pelvin ă evidențiază atrofia organelor
genitale interne, ovare înlocuite cu mici bandelete fibroase.
Tratament:
• Hormon de cre ștere (Genotropin, Norditropin), care
se administreaz ă până la închiderea cartilajelor de
creștere și care amelioreaz ă mult talia final ă.
• Estro-progestative (pilula contraceptiv ă), care
asigură instalarea și menținerea caracterelor sexuale
secundare și apariția menstrelor.

IMPORTANT !

• Atunci când olfactometria (explorare realizat ă de
specialist ORL) nu poate fi efectuat ă, simțul
mirosului se poate testa foarte u șor utilizând
următoarea metod ă: legați pacienta la ochi și
dați-i să miroase diverse substan țe: cafea,
parfum, o țet, pastă de dinți, săpun; dac ă are
anosmie nu va putea s ă identifice mirosurile
specifice f ără contact vizual.
• La pacientele cu sindrom olfacto-genital, sarcina
este posibil ă după tratamente de stimulare ale
funcției ovariene cu gonadotrofin ă menopauzal ă
cu acțiune FSH și gonadotrofin ă corionic ă, cu
acțiune LH.

Elemente de nursing în endocrinologie
127• La pacientele cu sindrom Turner, infertilitatea nu
este tratabil ă.
• Administrarea zilnic ă, injectabil ă, a hormonului
de creștere, la feti țele cu sindrom Turner necesit ă
instruirea cu aten ție a mamelor (pentru
administrarea la domiciliu) și chiar a pacientelor ,
dacă vârsta o permite.
• Co-existen ța malforma țiilor viscerale (cardiace,
renale) face ca supravegherea pacientelor cu
sindrom Turner s ă fie mult mai complex ă.
Avertizați mamele de acest lucru și accentua ți
necesitatea respect ării controalelor periodice, la
medicul pediatru.
• Asistarea psihologic ă a pacientelor cu sindrom
Turner, precum și a familiilor acestora, este
necesară pentru minimalizarea impactului
psihologic produs de aflarea consecin țelor acestei
maladii (infertilitate, talie mic ă).
►5.4. SINDROMUL OVARELOR
POLICHISTICE (PCOS) ◄
Sindromul ovarelor polichistice este cea mai frecvent ă
maladie endocrin ă a femeii aflat ă la vârsta reproductiv ă.
Prevalența este de 5-10%, iar princi palele caracteristici sunt
tulburările menstruale, excesul de hormoni androgeni reflectat
de hirsutism, infertilitatea și excesul ponderal.Nu toate aceste
manifestări sunt prezente la toate p acientele, iar gradul lor de
intensitate variaz ă.Cauza cert ă a acestei maladii nu este
cunoscută și, de aceea, tratamentul nu este unul curativ, ci
adaptat fiec ărui caz în parte, încercându-se rezolvarea efectelor
acestei boli.

Gonada feminin ă
128 Termenul de ovar polichistic se refer ă la existen ța
multiplilor chi ști ovarieni bilaterali, care pot fi identifica ți
ecografic la majoritatea pacientelor.
Semne și simptome (foto.10):
• tulburări ale ciclului menstrual, care, de obicei, apar
de la pubertate: brad imenoree (menstrua țiile survin
la un interval de 35-60 de zile), spaniomenoree (menstrua țiile survin la un interval de 3-6 luni),
amenoree secundar ă;ciclurile menstruale sunt, de
obicei, anovulatorii și, de aceea, infertilitatea este un
semn important;

Foto 12. Pacientă cu PCOS
(Colecția Clinicii de Endocrinologie Ia și)

Elemente de nursing în endocrinologie
129• hirsutismul este, de obicei, pubertar, lent, progresiv,
acompaniat de acnee, seboree și, uneori, de alopecie
difuză (rărirea părului scalpului);sunt interesate
următoarele zone: buza superioar ă, mentonul, spa țiul
intermamelonar, zona periareolar ă, linia alb ă, fața
internă a coapselor, antebra țele;
• obezitatea este prezent ă la 40% din femeile cu
PCOS; are de obicei o dispozi ție abdominal ă.
Diagnostic:
• dozarea testosteronului plasmatic va ar ăta valori
moderat crescute;
• dozarea FSH va ar ăta valori normale;
• dozarea LH va ar ăta valori crescute;
• ecografia de pelvis ilustreaz ă prezența unor ovare
mărite de volum, care prezint ă la suprafa ță numeroase
chisturi de dimensiuni reduse (sub 10 mm);
• profil glicemic și proba de înc ărcare oral ă la glucoz ă
(în special la pacientele supraponderale sau obeze)
care pot ar ăta toleran ță patologic ă la glucide și chiar
diabet zaharat.
Tratament:
• regim igieno-dietetic s ărac în calorii, la pacientele
supraponderale sau obeze;
• contraceptive orale, la pacientele tinere ,
normoponderale cu tulbur ări ale ciclului
menstrual;ele asigur ă normalizarea menstrelor,
precum și blocarea sursei ovariene de androgeni în
exces;

Gonada feminin ă
130 • metformin, la pacientele supraponderale sau obeze
care doresc o sarcin ă;pe lângă efectul benefic pe care
îl are asupra greut ății, acest antidiabetic oral poate
duce la ovula ție și obținerea unei sarcini;
• preparate antiandrogenice (tip ciproteron acetat sau
spironolacton ă) adresate, mai ales, în cazurile cu
hirsutism important;
• tratamentul dermato-cosmetologic al hirsutismului
(epilare cu laser, decolorare).

IMPORTANT !

• Explicați pacientelor cu PCOS c ă tratamentul nu
vindecă afecțiunea ci doar îi amelioreaz ă
simptomele; orice întrer upere a terapiei va duce
la reapari ția simptomatologiei.
• Scăderea în greutate este primul pas spre
ameliorarea semnelor clinice la pacientele
supraponderale și obeze.
• Orele de educa ție sanitar ă privind dieta
hipocaloric ă implicit valoarea caloric ă a
alimentelor, trebuie s ă constitue o prioritate la
pacientele supraponderale și obeze.
• Insistați asupra modului de administrare corect
al contraceptivelor orale precum și al efectelor
secundare care pot ap ărea : cefalee, edeme,
grețuri, tromboflebite.
• Dacă pacienta dore ște să apeleze la o metod ă de
epilare definitiv ă, este de dorit ca tratamentul
medical s ă-l precead ă, cu trei luni, pe cel
dermatologic.

Elemente de nursing în endocrinologie
1316. GONADA MASCULIN Ă
(TESTICULUL)
►6.1. GENERALIT ĂȚI◄
Testiculele sunt situate în scrot, dup ă ce au migrat în
timpul vie ții embrionare din pozi ția lor ini țială intra-
abdominal ă (30).Temperatura scrotal ă este cu 2° C mai sc ăzută
decât în restul corpului, fiind necesar ă unei spermatogeneze
normale.Testiculul adult are o form ă ovoidală, cu dimensiuni
de 4-5 cm / 2-4 cm, volumul m ăsurând între 15-30 ml (fig.29).

Figura 29. Anatomia testiculului

Gonada masculin ă
132 Principalele componente ale te sticulului sunt reprezentate
de: celulele intersti țiale (celulele Leydig care produc
testosteron și se află în apropierea vaselor sanguine) și tubii
seminiferi (ocup ă 90% din volumul testicular), ce reprezint ă
sediul spermatogenezei.Tubii seminiferi sunt alc ătuiți din
celule germinale și celule Sertoli, care au rol de suport nutritiv
pentru spermatogenez ă.
Cele două funcții principale ale testiculului sunt: sinteza
și secreția de testosteron și producerea de spermatozoizi.
Testosteronul se sintetizeaz ă în celulele Leydig, având ca
punct de plecare colesterolul și este cel mai puternic hormon
androgen din organism.Rolul s ău constă în: dezvoltarea
caracterelor sexuale secunda re (pilozitate corporal ă de tip
masculin, dezvoltarea musculaturii, reparti ția android ă a
țesutului adipos,dezvoltarea lari ngelui), dezvoltarea penisului,
plicaturarea și pigmentarea scrotului.Sinteza și secreția de
testosteron este stimulat ă de LH.
Spermatogeneza are loc la nivelul tubilor seminiferi,
printr-un proces de tr ansformare a celulei su șă (spermatogonie)
în spermatocit, spermatid ă și apoi în spermatozoid.Întregul
proces dureaz ă aproximativ 74 de zile și necesită prezența
testosteronului.Stimularea sp ermatogenezei se face prin
intermediul FSH.
►6.2. METODE DE EXPLORARE
ÎN PATOLOGIA TESTICULAR Ă ◄
Dozări hormonale
1. Testosteronul plasmatic- va avea valori sc ăzute în
hipogonadismele masculine, indife rent de etiologie.Se poate
măsura, atât testosteronul total (frac ția liberă + fracția legată de

Elemente de nursing în endocrinologie
133proteine), cât și fracția liberă, care reflect ă mult mai fidel
impregnarea androgenic ă a organismului.
2. FSH și LH- vor avea valori crescute în lezarea
primitivă a testiculului (hipogona disme hipergonadotrope).
3. HCG (gonadotrofina corionic ă)- va prezenta valori
crescute în corioepitelioame (tumor ă testicular ă).
4. Testul la Gn-RH- permite afirmarea originii hipofizare
a unei insuficien țe testiculare.
5. Testul de stimulare testicular ă la HCG- permite
afirmarea prezen ței testiculilor în cazu rile de ectopie, când
depistarea lor imagistic ă este foarte dificil ă.
Explorare imagistic ă
1. Ecografia testicular ă- permite aprecierea dimensiunilor
testiculare, structurii acestuia și decelarea elementelor tumorale
de mici dimensiuni.
Alte explor ări
1. Spermograma- permite aprecierea volumului de
ejaculat, num ărul de spermatozoizi pe mililitru, mobilitatea lor
precum și decelarea formelor cu structur ă anatomic ă anormală.
2. Spermocultura- prin îns ămânțarea pe medii de cultur ă
a spermei recoltate în condi ții sterile se pot decela diverse
infecții spermatice, care se trateaz ă conform antibiogramei.
3. Testul post-coital (tes tul lui Huhner)- exploreaz ă
fertilitatea poten țială a cuplului.
4. Biopsia testicular ă- permite studiul direct al țesutului
germinal mai ales în cazurile de sterilitate masculin ă.
5. Testul Barr const ă în decelarea corpusculului
cromatinian în celulele din mucoasa bucal ă prelevate pe un
frotiu; prezen ța sa, la un b ărbat, pune problema unei boli
genetice.

Gonada masculin ă
134 6. Cariotipul indic ă numărul de cromozomi, m ărimea,
forma și distribuția lor.
►6.3. HIPOGONADI SMELE MASCULINE ◄
Hipogonadisme hipogonadotrope (rezultat al disfunc-
ției hipotalamo-hipofizare) pot avea multiple cauze:
traumatisme craniene, radioterapie pentru afec țiuni ale
sistemului nervos centr al, chirurgia hipofizei și/ sau
hipotalamusului, traumatisme ale craniului, sindromul olfacto-
genital (Kallmann de Morsier).

Sindromul olfacto-genital (Kallmann de Morsier)
Maladie genetic ă caracterizat ă prin lipsa de secre ție a Gn-
RH și anosmie. Inciden ța este de 1la 10000 de b ărbați.(36)
Semne clinice:
• anosmie (lipsa total ă sau parțială a mirosului);
• pubertate întârzâiat ă sau incomplet ă;
• aspect macroskel (talie înalt ă, membre lungi);
• pilozitate facial ă și corporal ă redusă, cu topografie
de tip feminin, țesut adipos distribuit la nivelul
șoldurilor, musculatur ă slab dezvoltat ă, voce cu
timbru înalt;
• ginecomastie (dezvoltarea glandelor mamare);
• testicule mici de consisten ță moale, penis infantil;
• infertilitate, comportame ntul sexual nu se exprim ă
(36);
• malforma ții cardiace, renale, defecte palatine.

Elemente de nursing în endocrinologie
135Diagnostic.
• testosteron plasmatic sc ăzut;
• FSH și LH cu valori foarte mari;
• olfactometria indic ă prezen ța anosmiei sau
hiposmiei;
• testul la Gn-RH este pozitiv, indicând sediul
hipotalamic al hipogonadismului.
Tratament:
• tratament substitutiv cu testosteron (administrat oral,
injectabil sau per cutan) care are rolul de a dezvolta
caracterele sexuale secundare și comportamentul
sexual;
• administrarea de GN-RH pulsatil pentru inducerea
spermatogenezei.

Hipogonadisme hipergonadotrope (rezultat al afect ării
primare, testiculare) pot av ea diverse cauze: traumatisme
testiculare (torsiune de cordon spermatic), iradiere,
chimioterapie, orhite post-pubertare (autoimun ă, urliană),
anomalii ale cromozomilor sexuali (disgenezii gonadice).

Sindromul Klinefelter
Este una din cele mai frecvente cauze de hipogonadism
hipergonadotrop, afectând 1: 500 din b ărbați.Cauza o
reprezintă un cromozom X supranumerar, astfel încât cariotipul
este 47, XXY.
Semne și simptome (fig.20, foto.10):
• atrofie testicular ă important ă (testiculi mici, insensibili,
consistență fermă) cu un penis de dimensiuni normale
(disociație peno-orhitic ă);

Gonada masculin ă
136 • talie înalt ă, musculatur ă insuficient dezvoltat ă,
dispoziție feminin ă a țesututlui adipos, osteoporoz ă;
• ginecomastie, pilozitate corporal ă redusă sau normal ă,
infertilitate;
• deficit intelectual moderat, tulbur ări de comportament;
• incidență crescută a afecțiunilor pulmonare, boal ă
varicoasă.

Figura 20. Semne și simptome în sindromul Klinefelter.
Ginecomastie
Pilozitate corporal ă redusă
Dispoziție feminin ă
a țesutului adipos
Osteoporoz ăTesticule atroficePilozitate facial ă redusăTalie înalt ă

Elemente de nursing în endocrinologie
137

Foto. 10. Pacient cu sindrom Klinefelter
(colecția Clinicii Endocrinologie, Ia și).
Diagnostic:
• cariotip 47,XXY (cromozo m X supranumerar),
corpuscul Barr pozitiv;
• dozarea FSH, LH arat ă valori crescute, cu nivele
scăzute ale testosteronului;
• biopsia testicular ă arată tubi seminiferi fibroza ți, cu
sau fără celule Sertoli.
Tratament:
• tratament substitutiv cu testosteron (administrat oral,
injectabil sau per cutan) care are rolul de a dezvolta
caracterele sexuale secundare și comportamentul
sexual;
• infertilitatea nu are solu ție terapeutic ă la acești pacienți.

Gonada masculin ă
138 IMPORTANT !

• Explicați necesitatea tratamentului de substitu ție
cu hormoni androgeni și eventualele efecte
secundare (apari ția acneei și retenția de lichide).
• Consilierea psihologic ă este foarte important ă,
atât pentru adolescen ții cu hipogonadism, cât și
pentru părinții acestora.
►6.4. GINECOMASTIA ◄
Mărirea de volum a glandelor mamare, la b ărbat, ca
rezultat al hiperplaziei țesutului gla ndular ce dep ășeșete un
diametru de 2 cm. constitue ginecomastia.Aproximativ 1/3
dintre bărbații sub 30 de ani și 50% dintre cei peste 45 de ani
pot prezenta ginecomastie.(36)
Datorită faptului c ă glanda mamar ă se dezvolt ă ca rezultat
al acțiunii mai multor hormoni (estrogeni, hormon de cre ștere,
prolactină, progesteron), orice dezechilibru survenit între ace știa
poate duce la apari ția ginecomastiei.Orice cre ștere a
concentra ției de estrogeni, fie ea pr in aport exogen sau endogen,
fie printr-o sc ădere a metaboliz ării acestora, poate antrena
apariția ginecomastiei.De asemenea, sc ăderea concentra ției de
androgeni (care se opun în mod fiziologic ac țiunii estrogenilor)
poate induce dezvoltarea glandei mamare la b ărbat.
Ginecomastia fiziologic ă o întâlnim neonatal, la
pubertate, și la persoanele în vârst ă, pe când cea patologic ă
poate surveni în circumstan țe extrem de diverse, legate de
consumul unor anumite medicamente (spironolacton ă, digoxin,
cimetidin ă, metoclopramid, metronid azol, tuberculostatice,
opiacee, antidepresive triciclice), tumori care produc estrogeni
(testiculare, suprarenale), bo li endocrine (hipogonadismele),
boli sistemice (ciroza hepatic ă, insuficien ța renală cronică).

Elemente de nursing în endocrinologie
139Semne și simptome:
• mărirea de volum a glandelor mamare, înso țită sau
nu de sensibilitate local ă; areola mamar ă poate fi
hiperpigmentat ă, iar galactoreea este foarte rar ă;
• semne ale unor afec țiuni sistemice: ciroz ă hepatică,
insuficien ță renală cronică, infecție cu HIV;
• semne de hipogonadism: pilozitate corporal ă
diminuată, adipozitate de tip feminin, infertilitate.

Foto. 11. Copil cu ginecomastie
(colecția Clinicii Endocrinologie Ia și)
Diagnostic:
• interogatoriu am ănunțit cu privire la: utilizarea de
medicamente cu poten țial în apari ția ginecomastiei,
antecedente personale patologice (afec țiuni hepatice,
renale);

Gonada masculin ă
140 • examen clinic, prin palpare, în vederea excluderii
unei adipomastii (m ărirea de volum a glandei
mamare, prin acumulare de țesut adipos), a unei
tumori mamare; m ăsurarea diametrului țesutului
glandular; exprimarea mamelonului, pentru evidențierea galactoreei; palpar ea testiculelor, pentru
excluderea unei atrofii sa u tumori testiculare;
• hormonal- dozarea estradiolului, testosteronului, LH,
FSH, PRL, teste func ționale hepatice și renale,
• imagistic- ecografia glandei mamare și a testiculelor.
Tratament:
• substanțe cu efect antiestrogen: Tamoxifen,
Clomifen, Raloxifen;
• tratamentul bolii care a indus ginecomastia;
• tratament chirurgical în ginecomastiile de mari
dimensiuni și în cele care nu r ăspund la tratamentul
medical.

IMPORTANT !

• Dacă ginecomastia este dureroas ă, se pot aplica
comprese reci și administra analgetice.
• Acordați o importan ță deosebit ă medicației pe
care pacientul o utilizeaz ă în mod cronic, pentru
identificarea celor cu poten țial în apari ția
ginecomastiei.
• În multe cazuri, ginecomastia poate altera
imaginea corporal ă a pacien ților, fiind necesar un
sprijin psihologic adecvat.

Elemente de nursing în endocrinologie
1417. PUBERTATEA
Pubertatea este o perioad ă de tranzi ție între copil ărie și
maturitate sexual ă. Evenimentele care au loc implic ă:
dezvoltarea organelor genitale, a caracterelor sexuale secundare
și a funcției de reproducere, precum și puseul de cre ștere
pubertar și modificările psiho-afective specifice adolescen ței.
Declanșarea pubert ății implic ă apariția la nivelul
hipotalamusului a secre ției pulsatile de Gn-RH, care antreneaz ă
secreția de FSH și LH ce stimuleaz ă, atât morfologic, cât și
funcțional, gonadele.
Vârsta de debut a pubert ății se situeaz ă între 8 și 13 ani,
la fete, și între 10 și 13 ani, la b ăieți.Primul semn pubertar, la
fete, este telarha (dezvoltarea sânilor), iar, la b ăieți, este
creșterea de volum a testiculelor (volum > 4 ml și o lungime >
2,5 cm.).
Conform clasific ării lui Tanner, pube rtatea cuprinde 5
stadii, de la stadiul 1 (prebubertar) pân ă la stadiul 5, de
maturație complet ă. (tabel 4 și 5).
Alte modific ări fizice ce apar în cursul pubert ății:
dezvoltarea centurii scapulo-humer ale, dezvoltarea musculatu-
rii la băieți, iar la fete orizontali zarea vulvei, dezvoltarea
labiilor mari, mucoas ă vaginală de tip secretor.
Prima menstrua ție (menarha) survine, de obicei, în jurul
vârstei de 13 ani, cu extreme situate între 11 și 15 ani, iar
primele cicluri menstruale sunt , de obicei, anovulatorii.Viteza
de creștere în timpul puseului de cre ștere pubertar se situeaz ă
între 8 și 12 cm. pe an

Pubertatea
142 Tabel 4 și 5. Stadiile de dezvoltare pubertar ă
(după [5] modificat).
BĂIEȚI
stadiu Organe
genitalePăr pubian Alte
1 Prepube r Absen t Vol.testicular < 4 ml
2 Cre șterea
testiculelor și
scrotuluiPăr ușor pigmentat
dispus la baza
penisului Vol.testicular 4-8
ml. Începe
schimbarea vocii.
3 Alungirea
penisului Păr ondulat,
pigmentat la nivelul
pubisului Vol.testicular 8-10
ml. Păr axilar.
4 Cre șterea în
lungime și
grosime a
penisuluiPăr de tip adul t, dar
pe o arie mai
restrânsă. Vol.testicular
10-15 ml. P ăr buza
superioară. Puseu de
creștere.
5 Dimensiuni și
aspect adult Păr de tip adul t,
dispus în triunghi; se
extinde pân ă la fața
internă a coa pselor.Vol.testicular 15-25
ml. Păr facial.Voce
de tip adult.

FETE
stadiu Glanda mamar ă Păr pubian Alte
1 Mamelon proeminent. Absen t
2 Mugure mamar. Câteva fire rare pe
labiile mari.Puseu de
creștere.
3 Cre șterea mugurelui
mamar. Fire dese, pigmentate,
ondulate ce se extind
pe pubis.
4 Areola și mamelonul
formează un al doilea
relief deasupra
țesutului mamar.Păr de tip adult
distribuit pe o arie mai
restrânsă. Prima
menstruație.
(menarha)
5 Stadiul matur:areola
se retrage în conturul
general al sânului. Păr de tip adult
distribuit sub form ă de
triunghi cu vârful în
jos.

Elemente de nursing în endocrinologie
143►7.1. PUBERTATEA ÎNTÂRZÂIAT Ă (TARDIV Ă) ◄
Întârzâierea în dezvoltarea pubertar ă este mai frecvent ă la
sexul masculin și se traduce, fie prin lipsa oric ărui semn de
debut pubertar, fie prin oprirea în evolu ție a unei pubert ăți
declanșate.Limita de vârst ă, peste care se consider ă pubertate
întârziată, la băieți, este de 15 ani (lipsa oric ărui semn de
dezvoltare testicular ă), iar, la fete, este de 13 ani (lipsa oric ărui
semn de dezvoltare mamar ă) sau 15 ani (absen ța menstrua ției).
Pubertatea tardiv ă poate fi constitu țională și se poate
corija spontan (majoritatea cazurilor intrând în aceast ă
categorie), dar poate fi semnul unei afec țiuni organice, fie
endocrine (hipogonadism hi per- sau hipogonadotrop), fie
generale (diabet zahar at, cardiopatie cronic ă, pneumopatie
cronică, sindroame de malabsorb ție).
Diagnostic clinic:
• consemnarea vârstei de butului pubertar la p ărinți și
la frați, a antecedentelor personale patologice ale
subiectului;
• testarea mirosului, pentru excluderea anosmiei;
• consemnarea taliei, greut ății, stării nutriționale,
eventualelor malforma ții.
Diagnostic paraclinic:
• dozarea FSH și LH bazal și după testul la Gn-RH;
• dozarea estradiolului (fet e), testosteronului (b ăieți);
• examen genetic (cromatina X și cariotipul);
• ecografia pelvin ă, pentru aprecierea morfologiei
ovariene;

Pubertatea
144 • ecografia sau rezonan ță magnetic ă nucleară pelvină
(la băieți), pentru identificarea testiculelor intra-
abdominali.
Tratament:
• terapia specific ă a afecțiunii generale (diabet zaharat,
cardiopatie, pneumopatie etc);
• tratamentul afec țiunii endocrine, prin administrarea
de hormoni androgeni (testosteron), la b ăieți, și
estro-progestative, la fete (13).
►7.2. PUBERTAT EA PRECOCE ◄
Debutul pubertar înainte de 8 ani, la fete, și de 9 ani, la
băieți, se încadreaz ă în pubertatea precoce.
În funcție de activarea axei hipotalamo-hipofizo-
gonadice putem clasifica pubert atea precoce în gonadotrofin-
dependent ă (centrală sau adev ărată) și gonadotrofin- indepen-
dentă (pseudopubertate precoce). Fi ecare categorie are multiple
cauze, care sunt sint etizate în fig.21 (13).
Pubertatea precoce gonadotrofin-dependent ă urmează
etapele de instalare ale pubert ății normale, în timp ce
pubertatea precoce gonadotrofin- independent ă (falsă) este
rezultatul unei secre ții periferice de hormoni sexuali și se
manifestă prin apari ția izolată a unor anumite caractere sexuale
secundare. Din acest motiv, în func ție de natura hormonilor
sexuali (estrogeni sau androgeni) și caracterele sexuale
secundare, vor fi de tip femini n sau masculin, indiferent de
sexul copilului afectat.

Elemente de nursing în endocrinologie
145
Figura 21. Clasificare pubert ății precoce

Indiferent de forma de pubertate precoce, în lipsa
tratamentului, se va produce o accelerare a vitezei de cre ștere
urmată de osificarea precoce a cartilajelor de cre ștere (talia
finală va fi mic ă) și probleme de adaptare psiho-social ă pentru
pacienți și familiile acestora.
Diagnostic clinic:
• interogatoriu am ănunțit, privind folosirea de
hormoni sexuali sub form ă de produse cosmetice sau
medicamente;
• evaluarea gradului de dezvoltare sexual ă (ce
caractere sunt prezente, la ce vârst ă și în ce ordine au
apărut), taliei, greut ății;
• cercetarea existen ței în familie a unor cazuri
asemănătoare.

Pubertatea
146 Diagnostic paraclinic:
• dozarea bazal ă FSH și LH și după testul la Gn-RH;
• dozarea estradiolului, testosteronului, 17 OH
progesteronului;
• radiografie de pumn, pentru aprecierea vârstei osoase
(ea va fi, în toate cazurile , de pubertate precoce, mult
avansată față de vârsta cronologic ă);
• explorare imagistic ă a SNC (CT sau RMN), pentru
depistarea leziunilor tumorale;
• explorare imagistic ă a abdomenului și pelvisului
(ecografie, CT, RMN), pent ru depistarea leziunilor
tumorale: suprarenale, ovariene sau testiculare.
Tratament
• Cauzal al leziunilor ce stau la originea secre ției
premature de hormoni sexuali.
• În cazurile de pubertate precoce gonadotrofin-
dependent ă idiopatic ă se administreaz ă analogi de
Gn-RH, ce determin ă o inhibare a secre ției de FSH și
LH.Preparate: Triptore lin, Dipherelin, care se
administreaz ă injectabil, la un inte rval de 28 de zile.

IMPORTANT !

• Asigurați o atmosfer ă calmă, de încredere și
suport moral atât pentru micu ții pacienți, cât și
pentru familiile lor!
• Explicați pacienților (pe în țelesul lor) ceea ce li se
întâmplă și dați-le date sumare privind igiena
personală (mai ales la feti țele care au deja
menstră).

Elemente de nursing în endocrinologie
147• Explicați-le părinților că maturizarea, din punct
de vedere fizic, a copiilor cu pubertate precoce nu
presupune și o maturizare psihologic ă.De aceea
,discrepan ța dintre aparen ța fizică și maturizarea
psihologic ă și psihosexual ă poate crea probleme.
• Copiii cu pubertate precoce pot c ădea mult mai
ușor victime abuzurilor sexuale.
• Avertizați părinții asupra necesit ății controalelor
periodice (la 4-6 luni) ,pentru bilan țul clinic,
hormonal și al vârstei osoase.
• Insistați asupra respect ării administr ării la exact
28 de zile a analogilor de Gn-RH.
• Consilierea psihologic ă este necesar ă în funcție de
gravitatea cazului și condițiilor socio-familiale.

Pubertatea
148
X W

Elemente de nursing în endocrinologie
1498. TULBUR ĂRILE DE CRE ȘTERE
În procesul de cre ștere, sunt implica ți factori genetici
(talia parental ă), factori nutri ționali și metabolici (maladiile
cronice, malnutri ția, factorii socio- economici pot afecta
procesul de cre ștere) și factori hormonali (hormonul de
creștere, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali).
Creșterea normal ă poate fi împ ărțită în trei stadii:
• Mica copil ărie (0-2 ani), când procesul de cre ștere
depinde, în mare m ăsură, de factorii nutri ționali.
• Copilăria (2- 9 ani), când procesul de cre ștere
depinde, mai ales, de hormonul de cre ștere și
hormonii tiroidieni.
• Pubertatea (> 10 ani), când procesul de cre ștere este
o rezultant ă a acțiunilor combinate dintre hormonul
de creștere și hormonii sexuali. În aceast ă etapă, are
loc puseul de cre ștere pubertar și procesul de
maturare osoas ă.
Talia final ă poate fi considerat ă atunci când viteza de
creștere scade sub 2 cm. pe an și, pe radiografia de pumn,
cartilajele de cre ștere sunt închise.
Datorită determin ării genetice a taliei finale, se poate face
o estimare a acesteia ținând cont de talia p ărinților.Aceast ă
estimare se nume ște talie țintă și se poate calcula cu urm ătoarea
formulă: [(talia mamei + talia tat ălui) / 2 ]+ 6,5 (la b ăieți), sau
– 6,5 (la fete).Bineîn țeles că există diferențe între talia țintă și
cea finală, care uneori merg și până la 10 cm.(42)

Tulburările de cre ștere
150 Metode de apreciere a cre șterii
1. Morfograma permite aprecierea dimensiunilor
corpului: talie, greutate, circumferin ța capului, toracelui,
abdomenului, diametrului biacromial și a celui bitrohanterian,
distanței suprasternal-sol și distanței pubis-sol.Instrumentele
necesare sunt: taliometrul sau st adiometrul (foto.11), cântarul,
metrul de croitorie și pelvimetrul (foto.12).Datele ob ținute se
compară cu valorile medii pentru vârst ă și sex, pe care le g ăsim
în tabele de specialitate. Prin aceast ă compara ție, se poate
stabili dac ă dimensiunile respective se încadreaz ă în limitele
normalului sau nu. M ăsurarea taliei se face în clinostatism,
pentru copii 0-2 ani, și în ortostatism, pentru cei peste 2 ani.Se
utilizează taliometrul sau stadiometrul și este nevoie de doi
examinatori, pentru copilul mic (pentru a-l men ține cu piciorele
întinse și perfect alungit) și de un examinator, pentru copilul
mare, care trebuie s ă mențină o poziție dreaptă, cu privirea
înainte, în plan orizontal. Pentru minimalizarea erorilor, de la o
măsurătoare la alta, se recomand ă folosirea aceluia și taliometru
de către acela și examinator. Pentru calcularea vitezei de
creștere (cm / an), m ăsurătorile trebuie f ăcute la 6 luni. Pornind
de la talia copilului exprimat ă în devia ții standard, se poate
defini vârsta statural ă: vârsta medie a unui copil de aceea și
talie. Pentru m ăsurarea greut ății, se folose ște cântarul, iar,
pentru aprecierea circumferin țelor și a distanțelor (suprasternal-
sol, pubis-sol), se folose ște metrul de croitorie. Pentru
aprecierea diametrelor biacromial și bitrohanterian, se folose ște
pelvimetrul.

Elemente de nursing în endocrinologie
151
Foto 11. Stadiometrul
(taliometrul) Harpenden
Foto 12. Pelvimetrul
(utilizat în aprecierea
perimetrelor: biacromial
și bitrohanterian)

2. Radiografia de
pumn permite aprecierea vârstei osoase, în func ție
de nucleii de osificare (foto.13). Rezultatul se obține prin compararea
cu date din atlase radiologice cel mai frecvent folosit fiind cel
al lui Greulich și Pyle.
Diferența între vârsta
cronologic ă și vârsta
osoasă oferă o estimare a
ritmului de cre ștere.

Foto 13. Radiografia de pumn
utilizată în aprecierea vârstei osoase

Tulburările de cre ștere
152 3. Examenul clinic pentru aprecierea st ării de nutri ție și
decelării unor afec țiuni cronice, precum și pentru aprecierea
stadiului pubertar (aco lo unde este cazul).
4. Bilan ț hormonal: hormon de cre ștere, hormoni
tiroidieni, hormoni sexuali.
►8.1. HIPOTROFIA STATURAL Ă ◄
Se define ște ca o talie care se situeaz ă sub valorile
normale pentru vârst ă și sex.Cauzele sunt foarte variate
mergând de la o talie mic ă constituțională, familială (40% din
cazuri) și până la afecțiuni generale, cronice , cu impact asupra
stării de nutri ție și metabolismului.Cauz ele endocrine ale
hipotrofiei staturo-ponderale implic ă, în primul rând, deficitul
de hormon de cre ștere (nanism hipofizar), deficitul de hormoni
tiroidieni (mixedemul conge nital), disgenezii gonadice
(sindromul Turner).
Diagnosticul clinic:
• consemnarea greut ății la naștere și a taliei p ărinților
(pentru aprecierea taliei țintă); antecedente în familie
de hipotrofie statural ă;
• morfograma va avea un aspect diferit, în func ție de
etiologia hipotrofiei: to ate dimensiunile sunt
micșorate propor țional (nanism hipofizar), talia cu
dimensiuni mai mici ca normalul în timp ce greutatea și circumferin țele sunt nemodificate
(mixedem congenital);

Elemente de nursing în endocrinologie
153• examenul clinic, care poate aprecia semnele de
hipotiroidie, stadiul de dezvoltare pubertar
(precipitat în cazul pubert ății precoce), malforma ții
somatice (sindromul Turner);
• calcularea vitezei de cre ștere în ultimile 6-12 luni,
utilizând datele înscrise în dosarul medical al copilului.
Diagnosticul paraclinic:
• radiografia de pumn pentru aprecierea vârstei osoase;
• dozări hormonale: GH bazal și după test de stimulare
(hipoglicemie, efort fizic, arginin ă), IGF1, care vor
avea valori sc ăzute, în nanismul hipofizar; TSH
crescut cu fT4 sc ăzut, în mixedemul congenital;
• examen genetic (cariotip și cromatina sexual ă)
necesar în disgeneziile gonadale, care se înso țesc de
hipotrofie staural ă.
Tratament:
• hipotrofia din nanismul hipofizar și sindromul
Turner beneficiaz ă de tratament cu hormon de
creștere recombinant;
• hipotrofia din mixedemul congenital beneficiaz ă de
tratamentul cu hormoni tiroidieni;
• în afecțiunile generale, tratamentul și echilibrarea
bolii de baz ă vor avea un impact pozitiv și asupra
procesului de cre ștere.

Tulburările de cre ștere
154
IMPORTANT !

• Dezbrăcați complet copilul înai nte de efectuarea
morfogramei !
• Copilul mic trebuie m ăsurat în pozi ție culcat ă,
asigurându -se alungirea complet ă a corpului.
• Asigurați-vă că spatele capului, coloana dorsal ă,
fesele și tălpile copilului m ăsurat vin în contact cu
taliometrul.
• Avertizați părinții asupra efectelor secundare ale
tratamentului cu hormon de cre ștere
recombinant : lipoatrofie la locul de injectare al
preparatului, hipertensiune intracranian ă
benignă (extrem de rar ă).
• Exersați împreun ă cu părinții administrarea
injectabil ă a hormonului de cre ștere și insistați
asupra schimb ării periodice a locului de injec ție
pentru evitarea lipoatrofiei.

Elemente de nursing în endocrinologie
1559. MENOPAUZA
Oprirea menstrua ției în jurul vârstei de 45-50 de ani, ca
urmare a pierderii activit ății foliculare ovariene poart ă numele de
menopauz ă fiziologic ă. Debutul sub 40 de ani se încadreaz ă în
menopauza precoce, care poate fi idiopatic ă sau rezultant ă a unor
stări patologice (t umori sau infec ții ale tractului reproductiv,
malnutriție, interven ții chirurgicale în sfera genital ă).
Menopauza este precedat ă de o perioad ă variabil ă,
numită premenopauz ă, care se caracterizeaz ă prin cicluri
anovulatorii și tulburări ale ciclului menstrual și urmată de o
perioadă, numită post-menopauz ă (considerat ă la 4-6 ani de la
menopauz ă).
Semne și simptome:
• bufeuri de c ăldură (mai ales nocturne) care se pot
asocia sau nu cu transpira ții profuze;
• atrofia tractului genital (atrofia mucoasei vaginale și
scăderea lubrefierii vaginale) poate duce la instalarea
vaginitei atrofice, dispareuniei;
• scăderea elasticit ății tegumentelor (prin privare
estrogenic ă) și diminuarea p ărului pubian și axilar
până la dispari ție iar ocazional poate ap ărea și
alopecie;

Menopauza
156 • atrofia tractului urin ar- cistita atrofic ă poate genera
disurie, polachiurie și uneori chiar incontinen ță
urinară;
• tulburări ale sistemului ne rvos- vertij, palpita ții,
iritabilitate, nervozitate, anxietate.
Complica țiile cele mai frecvente în menopauz ă sunt cele
rezultate prin caren ța estrogenic ă: osteoporoza de menopauz ă,
degradarea func țiilor cognitive, cre șterea inciden ței afecțiunilor
cardio-vasculare.
Diagnostic:
• perioadă de amenoreee de peste un an la o femeie
peste 45 de ani;
• dozări hormonale: estradiol sc ăzut, FSH și LH cu
valori foarte mari
Tratament:
Fiind un proces natural, trat amentul nu este necesar decât
atunci când simptomatologia este extrem de zgomotoas ă și
pentru prevenirea complica țiilor.
• preparate cu estrogeni naturali (pentru substitu ția
estrogenic ă) și progestative (pentru protec ția
endometrului de hiperplazi e sau cancer);în cazurile
în care femeia nu mai are uter (ex.interven ții
chirurgicale) se administreaz ă doar preparate cu
estrogeni naturali;calea de ad ministrare poate fi oral ă
sau percutan ă;
• preparate de calciu și vitamină D pentru prevenirea
instalării osteoporozei.

Elemente de nursing în endocrinologie
157
IMPORTANT !

• Insistați asupra regimului de via ță sănătos:
activitate fizic ă zilnică (30-40 min.), evitarea
fumatului, consumului de cafea, alcool și
condimente.
• Discutați cu pacienta despre beneficiile și riscurile
tratamentului de substitu ție hormonal ă în
menopauz ă. (Contraindica țiile absolute ale
tratamentului de substitu ție hormonal ă sunt :
neoplazie mamar ă sau uterin ă hormono-
dependent ă, accidente tromboembolice în
antecedente, afec țiune hepatic ă activă sau
cronică. Efectele secundare ale tratamentului de
substituție hormonal ă sunt : tensiunea mamar ă,
sângerări genitale, cefalee, cre ștere în greutate,
retenția de lichide.)
• Explicați pacientelor necesitatea explor ărilor
premergătoare tratamentului de substitu ție
hormonal ă (mamografie sau/ și ecografie
mamară, examen ginecologic și ecografie pe cale
endovaginal ă, pentru m ăsurarea endometrului,
teste biochimice de rutin ă, pentru aprecierea
funcției hepatice).
• Pacientele care refuz ă sau au contraindica ții
pentru tratamentul de substitu ție hormonal ă pot
apela la o terapie simptomatic ă pe baz ă de
fitoestrogeni (Klimaktop lant) sau Cimicifuga
racemosa (Klimadynon).

Menopauza
158
XW

Elemente de nursing în endocrinologie
15910. OBEZITATEA
Obezitatea este o afec țiune metabolic ă datorită unui
dezechilibru energetic, care duce la o cre ștere ponderal ă, prin
exces de țesut adipos.Ea reprezint ă una din cele mai grave
amenințări asupra s ănătății, din cauza riscului de diabet
zaharat, hipertensiune arterial ă, boli cardio-vasculare și
cancer.În definirea și clasificarea obezit ății, se utilizeaz ă
indicele de mas ă corporală (IMC) care se calculeaz ă cu jutorul
unei formule simple, utilizând talia și greutatea subiectului:

IMC= greutatea (kg) / talia² (m)
În funcție de valoarea IMC se poate aprecia dac ă o
persoană este normoponderal ă, supraponderal ă sau obez ă
(tabel 6)
Tabel 6. Clasificarea greut ății în funcție de IMC
IMC (kg/m²) STATUS PONDERAL
18-24 normoponderal
25-29 supraponderal
30-39 obez
> 40 obezitate morbid ă

Din punct de vedere a distribu ției țesutului adipos,
obezitatea poate fi de tip ginoid (dispunere la nivelul feselor și
coapselor) sau de tip android (dispunere la nivelul abdomenului

Obezitatea
160 și trunchiului).Încadrare a în una din cele dou ă categorii se face
prin calcularea raportului dintre circumferin ța taliei și
circumferin ța șoldurilor (raport talie / șold).Dacă raportul are o
valoare peste 0,8, obezitatea es te de tip android, dac ă este sub
0,8, obezitatea este de tip ginoid.(27)
Diagnosticul clinic:
• măsurarea taliei și greutății și calcularea indicelui de
masă corporală;
• măsurarea circumferin ței taliei și șoldurilor, pentru
încadrarea în tipul ginoid sau android de obezitate;
• cercetarea antecedentelor familiale de : obezitate,
hipertensiune arterial ă, diabet zaharat;
• calcularea num ărului de calorii consumate zilnic,
raportat la consumul de energie;
• istoricul evolu ției obezității, obiceiuri alimentare, stil
de viață (26).
Diagnosticul paraclinic:
• glicemie, profil lipidic complet, examen de urin ă,
uricemie;
• TSH, fT4;
• electrocardiogram ă.
Tratament:
• Regim hipocaloric adaptat consumului energetic
zilnic (32);
• Activități fizice zilnice, a c ăror durat ă trebuie
crescută progresiv;

Elemente de nursing în endocrinologie
161• Orlistat (Xenical) blocheaz ă absorbția grăsimilor la
nivel intestinal; sibutramina (Reductil) scade apetitul
și determin ă o creștere a consumului energetic;
• Tratament chirurgical (gastr oplastie, banding gastric)
în cazurile de obezitate morbid ă (55).

IMPORTANT !

• Explicați, cu răbdare, valoarea caloric ă pentru
fiecare aliment și învățați pacientul s ă-și calculeze
singur num ărul de calorii consumate pe zi.
• Încurajați pacienții să-și noteze într-un jurnal ce,
unde și când m ănâncă ,pentru identificarea
situațiilor care duc la o supraalimenta ție.
• Insistați asupra nocivit ății " mâncatului o dat ă pe
zi " sau a multiplelor " gust ări " între mesele
principale.
• În cadrul dietelor hipocalorice pentru prevenirea
constipației, se recomand ă consumul de alimente
cu conținut crescut în fibre.
• Recomanda ți un consum sc ăzut de sare, pentru
simplul fapt c ă sarea duce la cre șterea apetitului
alimentar.
• Încurajați orice fel de activitate fizic ă, în limitele
stării de sănătate a bolnavului.
• La cei cu obezitate morbid ă, insistați asupra
regulilor de igien ă, pentru prevenirea leziunilor
cutanate dintre faldurile de gr ăsime.

Obezitatea
162 • Nu recomanda ți diete extrem de restrictive (sub
1000 kcal/zi) la do miciliu ,pentru c ă sunt posibile
accidente nedorite.
• Pentru prevenirea obezit ății la copii, înv ățați
părinții să evite supraalimentarea acestora ;
descuraja ți-i în utilizarea alimentelor pe post de
recompens ă sau consolare (3).

Elemente de nursing în endocrinologie
16311. URGEN ȚE ÎN ENDOCRINOLOGIE
Urgențele endocrinologice însumeaz ă o serie de st ări
patologice extrem de severe, care uneori nu sunt recunoscute,
ducând la întârzâierea punerii diagnosticului și aplicarea
tratamentului corect. Inciden ța reală nu este bine definit ă,
tocmai prin nerecunoa șterea unei urgen țe, ca fiind de natur ă
endocrină. Situații care pun în pericol via ța pacienților pot
apărea și la cei deja diagnostica ți cu endocrinopatii, dar și ca
formă de debut a unei boli endocrine. Recunoa șterea rapid ă a
urgențelor endocrine și instituirea terapiei adecvate sunt
obligatorii pentru evitarea complica țiilor severe sau chiar a
decesului (51).
►11.1. CRIZA TIREOTOXIC Ă ◄
Reprezint ă o manifestare relativ rar ă în hipertiroidie, ea
apărând la mai pu țin de 10% din pacien ții spitaliza ți pentru
hipertiroidism. Nediagnosticat ă și netratat ă, determin ă o
mortalitate de 80-90%. Chiar și în condi țiile unui tratament
precoce și corect, rata mortalit ății poate merge pân ă la
20%.(51,52,59)
Factori precipitan ți:
• infecții;
• cetoacidoza diabetic ă;
• traumatisme;

Urgențe în endocrinologie
164 • intervenții chirurgicale;
• parturiție;
• infarct miocardic acut, tromboembolism pulmonar;
• traumatisme și interven ții chirurgicale pe tiroid ă;
• tratamentul cu I131;
• administrarea de substan țe cu con ținut crescut de
iod;
• întreruperea tratamentului cu antitiroidiene de sin-
teză.
Manifest ări clinice:
• tulburări de termoreglare: temperatur ă crescută,
transpirații intense;
• manifestări neurologice: hiperreflexie, com ă, stări
psihotice;
• manifestări cardio-vasculare: fibrila ție atrială, tahi-
cardie, hipertensiune, insuficien ță cardiacă con-
gestivă;
• tulburări respiratorii: dispnee, tahipnee;
• tulburări gastro-intestinale: diaree, dureri abdomi-
nale, grețuri vărsături.
Diagnostic:
• diagnosticul diferen țial între o hipertiroidie comun ă
și criza tireotoxic ă se face numai pe baza examenului
clinic, care eviden țiază disfuncția acută de organ;
• teste hormonale: dozarea fT4 și T3 arat ă valori
crescute în special T3;
• teste de rutin ă (efectuate în toat e tipurile de urgen țe):
hemogram ă, biochimie, examen de urin ă, ECG,
radiografie toracic ă etc.

Elemente de nursing în endocrinologie
165Tratament:
• terapie intensiv ă pentru echilibrare hemodinamic ă,
respiratorie și combaterea hipertermiei: administrare
de fluide intravenos, ox igenoterapie, clorpromazin și
asigurarea unei r ăciri externe (cear șafuri umede
reci)-aten ție nu utiliza ți aspirina ca mijloc antipiretic,
ci numai paracetamol!
• identificarea și tratarea factorilor precipitan ți
(infecții, afecțiuni cardio-vasculare);
• blocarea eliber ării de hormoni tiroidieni și a efectului
lor în circula ție: antitiroidiene de sintez ă în doze
mari (propiltiouracil 1000-1500mg pe zi) la intervale
regulate (4-6 ore); la o or ă de la administrarea
antitiroidienelor de sintez ă, se poate ini ția
administrarea de solu ție Lugol :8 pic ături la fiecare 6
ore; propranolol 80-120 mg la 6 ore; hemisuccinat de
hidrocortizon 100mg la 8 ore.
►11.2. COMA MIXEDEMATOAS Ă ◄
Reprezint ă o manifestare extrem de rar ă a unui
hipotiroidism sever.Rata mortalit ății poate dep ăși 60% și, chiar
în cazurile corect diagnosticate și tratate, ea poate ajunge pân ă
la 30%.Coma mixedematoas ă se manifest ă la persoanele în
vârstă (peste 60 de ani), sexul feminin fiind cel mai afectat.Este
vorba de persoane care sunt diagnosticate cu hipotiroidie,
neglijate terapeutic și care în anotimpul rece, datorit ă acțiunii
factorilor stresan ți termoregulatori prezint ă o decompensare a
hipotiroidiei.(51,52,59)

Urgențe în endocrinologie
166 Factori precipitan ți:
• hipotermia;
• infecții (pneumonii);
• infarct miocardic sau insuficien ță cardiacă;
• accident vascular cerebral;
• detresă respiratorie drog-indus ă (anestezice, sedative,
tranchilizante);
• hemoragii.
Manifest ări clinice:
• alterarea st ării de con știență de la stupor, obnubilare,
până la starea de com ă, cu posibila apari ție a stărilor
psihotice;
• hipotermia (sub 23ș C) sau absen ța febrei, în ciuda
infecției severe;
• insuficien ță respiratorie, hipoventila ție mediat ă
central;
• semne de hipotiroidism;
• anorexie, dureri abdominale, distensie abdominal ă,
constipație, ileus paralitic.
Diagnostic:
• teste hormonale: valori foarte mari ale TSH, cu
valori mici sau nedetctabile de fT4 și T3;
• teste de rutin ă: hiponatremie, hipoglicemie,
creatinfosfochinaz ă și lactic dehidrogenaza crescute;
• ECG: bradicardie, voltaj sc ăzut, modific ări
nespecifice ale undei ST, torsada vârfurilor.

Elemente de nursing în endocrinologie
167Tratament:
• terapie intensiv ă, pentru echilibrare hemodinamic ă,
respiratorie și combaterea hipotermiei: administrare
de fluide intravenos (când Na<120 mmol/l
administrare de solu ție salină hipertonic ă), oxige-
noterapie (suport ventilator pentru una dou ă zile în
cazurile severe), înc ălzire în mod pasiv prin
acoperirea pacientului cu p ături (51,52);
• identificarea și tratarea factorilor precipitan ți
(infecții, afecțiuni cardio-vasculare);
• tratamentul de substitu ție cu hormoni tiroidieni: în
lipsa preparatelor injectab ile, administrarea acestora
se poate face pe sond ă nazo-gastric ă, deși absorbția
va fi mult mai mic ă; dozele variaz ă, în funcție de
greutatea pacientului și de patologia cardio-vascular ă
asociată; în general, se începe cu doze mici: 25 μg
tiroxină pe zi 5-6 zile, cu cre șterea ulterioar ă,
treptată, a dozei;exist ă și o altă schemă cu doze mari
(300-500μg tiroxin ă doză inițială urmată de
administrarea a 50-100 μg tiroxină zilnic);
• hemisuccinat de hidrocortizon 50-100 mg i.v., la 8
ore, până la ameliorarea st ării pacientului.
►11.3. APOPLEXIA HIPOFIZAR Ă
(COMA HIPOFIZAR Ă) ◄
Este cauzat ă de infarctizarea hemoragic ă a unei tumori
hipofizare și are o inciden ță foarte mic ă: 0,6-9,1% din tumorile
hipofizare tratate ch irurgical.Cele dou ă sexe sunt afectate în
mod egal.De și este o eventualitate foarte rar ă de evoluție a unei
tumori hipofizare, poten țialul letal al acestei urgen țe
endocrinologice face necesar ă recunoa șterea sa precoce și
instituirea unei terapii adecvate (59).

Urgențe în endocrinologie
168 Factori precipitan ți:
• administrarea de antico agulante în eventualit ăți ca:
hemodializ ă, interven ții chirurgicale pe cord;
• hipertensiune arterial ă;
• creșterea presiunii intracraniene;
• teste dinamice: testul de toleran ță la insulin ă, testul
la TRH, testul la Gn-RH;
• medicamente: estrogeni, bromocriptin ă, aspirină;
• radioterapia hipofizei.
Semne clinice:
• cefalee sever ă;
• grețuri, vărsături;
• fotofobie;
• pierderea con știenței;
• tulburări de vedere care pot merge pân ă la orbire;
• colaps.
Diagnostic:
• rezonanță magnetic ă nucleară (RMN) sau computer
tomografie (CT) a regiun ii hipotalamo-hipofizare;
• dozări hormonale: cortisol plasmatic, PRL, FSH,
LH, estradiol, testosteron, TSH, fT4, ACTH;
• teste uzuale: hemogram ă, biochimie.
Tratament:
• 100 mg hidrocortizon injectabil intramuscular la 6
ore până la ieșirea din criz ă;
• intervenție neurochirurgical ă care va duce la
ameliorarea sau dispari ția semnelor oculare;
• măsuri standard de sus ținere cardio-pulmonar ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
169►11.4. INSUFICIEN ȚA
CORTICO-SUPRARENAL Ă ACUTĂ ◄
Este o manifestare extrem de sever ă a insuficien ței
corticosuprarenale cronice, care pune în pericol via ța
pacientului, în lipsa unui tratament adecvat.Cei mai afecta ți
sunt cei cu insuficien ță cortico-suprarenal ă, deja diagnosticat ă,
și cei care au urmat tratament cu glucocorticoizi pentru o
perioadă îndelungat ă de timp (59).
Factori precipitan ți:
• boli intercurente;
• traumatisme;
• întreruperea intempestiv ă a tratamentului cu
glucocorticoizi;
• leziuni hemoragice, necr otice sau trombotice ale
suprarenalelor.
Semne clinice:
• hipotensiune pân ă la colaps cardio-vascular și
deshidratare;
• grețuri, vărsături, dureri abdominale (care pot mima
un abdomen acut), letargie, febr ă, stare confuzional ă,
comă.
Diagnostic:
• dozări hormonale: cortizol plasmatic cu valori
extrem de sc ăzute;
• alte doz ări: hiponatremie, hiperpotasemie,
hipoglicemie, anemie normocrom ă, normocitar ă.

Urgențe în endocrinologie
170 Tratament:
• înaintea oric ărei manevre terapeuti ce, se va recolta
sânge pentru dozarea cortizolului plasmatic;
• hidrocortizon injectabil in tramuscular, 100 mg la 6
ore, sau hemisuccinat de hidrocortizon intravenos,
100 mg la 6 ore; dozele vor fi ajustate, în func ție de
valorile tensiunii arteriale, și vor fi sc ăzute treptat. pe
măsură ce starea general ă a pacientului se
îmbunătățește; după câteva zile, în momentul când
pacientul poate primi tratamentul oral, se va trece la preparate de hidrocortiz on sau prednison per os
(51,52);
• soluții saline perfuzabile (s er fiziologic 1000ml în
primele 4 ore); solu ții glucozate perfuzabile, atunci
când valorile glicemiei sunt mici.
►11.5. CRIZA PAROXISTIC Ă HIPERTENSIV Ă
DIN FEOCROMOCITOM ◄
Este o urgen ță medicală majoră, care necesit ă îngrijiri
într-un serviciu de terapie intensiv ă.Este o manifestare în
cadrul feocromocitomului, atunci când exist ă factori
precipitan ți și de risc.Orice pacien t care se prezint ă cu
hipertensiune sever ă și tahicardie, mai ales dac ă este tânăr și
prezintă factori de risc, poate fi suspicionat de o criz ă
hipertensiv ă, în cadrul unui feocromocitom (59).
Factori de risc:
• neoplazie endocrin ă multiplă de tip 2;
• neurofibromatoza de tip 1;
• ataxia telangiectazic ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
171Factori precipitan ți:
• spontan;
• exercițiul fizic;
• presiuni asupra abdomenului;
• medicamente: guanetidina , glucagonul, naloxonul,
metoclopramida, antidepresive triciclice (51).
Semne clinice:
• valori tensionale extrem de mari (> 200 mmHg
maxima);
• palpitații, transpira ții, paloare, cefalee sever ă;
• anxietate, tremur ături, senza ție de moarte iminent ă;
• dureri abdominale.
• Tulburări ale con știenței (encefalopatie hiperten-
sivă).
Diagnostic:
• dozări hormonale: metanefrine urinare crescute,
catecolamine și metanefrine plasmatice crescute;
• ECG: tahicardie sinusal ă, până la tulbur ări
paroxistice de ritm;
• teste uzuale: hemogram ă, biochimie.
Tratament:
• monitorizare într-un serviciu de terapie intensiv ă;
• fenoxibenzamin ă 10 mg, administrare oral ă de trei
ori pe zi; doza poate fi crescut ă, până la un maxim de
240 mg pe zi; dup ă 48 de ore de administrare a
fenoxibenzaminei, poate fi administrat și proprano-
lol, în doz ă de 40 mg, de trei ori pe zi (51,59);

Urgențe în endocrinologie
172 • atenție la efectele sec undare ale terapiei
antihipertensive utilizate: hipotensiune postural ă,
uscăciunea mucoaselor, gre țuri !

IMPORTANT !

Obiectivele principale în fa ța unei urgen țe
endocrinologice
• Asigurarea c ăilor respiratorii permeabile: dac ă
pacientul este comatos sau obnubilat, se
recomand ă manevre manuale de permeabilizare
ale căilor respiratorii sau chiar intuba ție
endotraheal ă.
• Asigurarea ventila ției .
• Asigurarea oxigen ării .
• Monitorizare ECG .
• Instalarea uneia sau mai multor linii venoase,
pentru administrarea solu țiilor perfuzabile și a
medicației specifice.
• Termometrizarea pacientului și asigurarea
normaliz ării temperaturii prin mijloace fizice și
prin medica ție adecvat ă.

Elemente de nursing în endocrinologie
17312. EFECTUAREA TESTELOR
HORMONALE
12.1. Testul la TRH
Indicații: diagnosticul bolilor tiroidiene.
Contraindica ții: la pacien ții cu astm bron șic și
cardiopatie ischemic ă, acest test trebuie efectuat cu precau ție,
datorită efectului de spasm pe musculatura neted ă a TRH.
Principiul metodei: în urma administr ării de TRH,
valorile TSH trebuie s ă crescă la persoanele cu axul tireotrop
integru.
Efecte secundare: amețeli, gust metalic, senza ție de
micțiune imperioas ă, înroșirea tegumentelor.
Pregătirea pacientului : nu este necesar ă o pregătire
prealabilă.
Materiale necesare : 3 vacutainere de 5 ml. siliconat f ără
aditiv, 200 μg TRH (la adult), 7 μg/kg TRH( la copil).
Procedur ă: se preleveaz ă 5 ml sânge (pentru dozarea
TSH) și se injecteaz ă imediat i.v. doza de TRH.La 20 și 60 de
minute se preleveaz ă încă 2 probe de sânge, pentru dozarea
TSH.(4, 8, 10, 45, 47)
12.2. Testul de stimulare al GH la insulin ă
Indicații: aprecierea rezervei de GH.
Contraindica ții: vârsta peste 60 de ani, epilepsie,
cardiopatie ischemic ă, insuficien ță hipofizar ă severă.

Efectuarea testelor hormonale
174 Principiul metodei: în urma stressului indus de
hipoglicemie, se produce o stimulare a secre ției de GH, la
persoanele cu secre ție intactă de GH.
Efecte secundare: transpira ții, palpita ții, pierderea
conștienței, convulsii.
Pregătirea pacientului: se cânt ărește, se efectueaz ă
ECG, nu va mânca în cursul nop ții (apa este permis ă), va fi
culcat pe toat ă perioada efectu ării testului.
Materiale necesare: 6 vacutainere de 5 ml. siliconat f ără
aditiv, 6 vacutainere 3 ml. pe ntru glicemie, teste pentru
determinarea glicemiei, solu ție perfuzabil ă glucoză, 10 %, 250
ml., insulin ă actrapid, 0,1 U/kg corp.
Procedur ă: se monteaz ă o flexul ă în plica cubital ă,
pentru a permite accesul rapid la ven ă, în caz de nevoie; se
recoltează 5ml sânge, pentru dozarea GH, și 3 ml sânge, pentru
dozarea glicemie i; se injecteaz ă doza de insulin ă (calculat ă, în
funcție de greutatea pacientului) intravenos și se fac prelev ări
de sânge, pentru GH și glicemie la: 30, 45, 60, 90, 120 min;
dacă nu sunt semne clinice de hipoglicemie, la 45 de minute
doza de insulin ă se repetă și se continu ă testul de la timpul 0;
pe toată perioada testului, pacientul este supravegheat de medic
și nursă; se noteaz ă momentul apari ției semnelor clinice de
hipoglicemie; pentru ca testul s ă fie validat, trebuie ca glicemia
să scadă cu 50% fa ță de valoarea ini țială (< 40mg/dl ) și
pacientul s ă prezinte semne clinice de hipoglicemie; cu ajutorul
testelor, se va controla glicem ia din sângele capilar, pentru a
avea un rezultat rapid în caz de urgen ță; după terminarea
testului, subiectul poate mânca și va fi supravegheat înc ă două
ore.
Protocol de urgen ță pentru tratarea hipoglicemiei în
timpul testului la insulin ă

Elemente de nursing în endocrinologie
175Materiale necesare: alimente lichide (lapte, suc), alimente
solide (pâine, biscui ți), glucoz ă pudră, soluție glucozat ă 10%,
teste pentru glicemie, 100 mg he misuccinat de hidrocortizon
(HHC).
Copil con știent: va primi un pahar de lapte, în care s-au
dizolvat 2-4 linguri țe de glucoz ă pudră; dacă simptomatologia
nu dispare, se vor administra oral 5-20 ml solu ție de glucoz ă
20%.Nu abandona ți testul în aceast ă situație!
Copil devenit rapid incon știent: nu se încearc ă tratament
oral, administra re intravenoas ă de soluție glucozat ă 10%, 2ml/ kg,
intr-un interval de 3 mi nute, apoi se continu ă perfuzia, într-un
ritm de 0,1 ml/kg/min, pân ă când copilul î și recapătă conștiența
și poate primi oral lichide dulci. Dac ă nici după administrarea
de glucoz ă intravenos copilul nu devine con știent, se poate
administra HHC (50-100 mg) (39).
12.3. Testul de stimulare al GH la arginin ă
Indicații: aprecierea rezervei de GH.
Contraindica ții: pacienții cu afecțiuni hepatice și renale.
Principiul metodei: arginina stimuleaz ă secreția de GH
la persoanele cu secre ție intactă de GH.
Efecte secundare: grețuri, vărsături, ame țeli, înroșirea
tegumentelor, irita ție la locul perfuziei.
Pregătirea pacientului: după o noapte de post, pacientul
este în repaus, în pat cu cel pu țin 30 de minute înaintea
începerii testului.
Materiale necesare: 5 vacutainere, 5ml siliconat f ără
aditiv, solu ție arginin ă hidroclorhid 250 ml (con ține 12,5g
arginină adică 50mg/ml).

Efectuarea testelor hormonale
176 Procedură: se monteaz ă o perfuzie cu solu ție de arginin ă
hidroclorhid, care se va administra dup ă prima prelevare de
sânge, pentru dozarea GH; se administreaz ă perfuzia timp de
30 min, cantitatea necesar ă fiind calculat ă, în func ție de
greutatea copilulului (0,5g arginin ă/kg corp sau la solu ția ce
conține 12,5 g arginin ă 10ml/kg corp); se preleveaz ă probe de
sânge la 30, 60, 90 și 120 min de la începer ea perfuziei, pentru
dozările de GH. (39)
12.4. Testul la clonidin ă
Indicații: aprecierea rezervei de GH.
Contraindica ții: pacienți cu hipotensiune arterial ă,
intoleranță la clonidin ă.
Principiul metodei: clonidina ( α 2 receptor agonist)
stimuleaz ă secreția de GH.
Efecte secundare: cefalee, ame țeli, grețuri, uscăciunea
mucoaselor, sc ăderea tensiunii arteriale, sedare.
Pregătirea pacientului: după o noapte de post, pacientul
este în repaus , în pat cu cel pu țin 30 min înainte de începerea
testului.
Materiale necesare: 6 vacutainere 5ml siliconat f ără
aditiv, 0,15 mg clonidin ă / m2 de suprafa ță corporală (suprafața
corporală=talia²x 0,92) sau doz ă unică, 25μg clonidin ă.
Procedur ă: se monteaz ă o linie venoas ă ; după 30 min,
se recolteaz ă prima prob ă de sânge,, pentru dozarea GH și se
administreaz ă oral doza de clonidin ă apoi se fac recolt ări la 30,
60, 75, 90 și 120 minute, de la prima recoltare.La fiecare 30 de
minute, se m ăsoară tensiunea arterial ă.La sfârșitul testului,
pacientul poate lua o gustare și se va putea ridica din pat,
atunci când tensiunea arterial ă este normal ă.(39)

Elemente de nursing în endocrinologie
17712.5. Testul de inhibi ție al GH la hiperglicemie
Indicații: suspiciunea clinic ă de acromegalie sau
gigantism cu valori bazale normale ale GH.
Contraindica ții: pacienții cu diabet zaharat.
Principiul metodei: în mod normal, hiperglicemia
reduce secre ția de GH; în acromegalie și gigantism valorile GH
nu se reduc, ci, uneori, pot cre ște paradoxal în timpul testului.
Efecte secundare: grețuri, simptome vaso-vagale.
Pregătirea pacientului: post cu 10-16 ore înaintea
testului; pacientul poate bea cantit ăți mici de ap ă.
Materiale necesare: 5 vacutainere 5ml siliconat f ără
aditiv, 5 vacutainere 3ml pentru glicemie, 75 g glucoz ă pulvis
(la adult).
Procedur ă: se recolteaz ă probe de sânge, pentru dozarea
GH, și glicemie, apoi se administreaz ă glucoza dizolvat ă în apă
rece; se recolteaz ă la interval de : 30, 60, 90, 120 min probe de
sânge, pentru GH și glicemie.(7)
12.6. Testul la glucagon al axei hipotalamo-hipofizare.
Indicații: aprecierea secre ției de GH și ACTH/cortizol la
pacienții care au contraindica ție la testul cu insulin ă.
Contraindica ții: pacienți cu hipotiroidism, insuficien ță
corticosuprarenal ă cronică.
Principiul metodei: glucagonul stimuleaz ă eliberarea de
GH și ACTH printr-un mecanism hipotalamic.
Efecte secundare : stare de disconfort, gre țuri, vărsături.
Pregătirea pacientului: post cu 10 ore înainte de
efectuarea testului;pacientul poate bea ap ă; administrarea de
steroizi trebuie întrerupt ă cu 24 de ore înainte de test.

Efectuarea testelor hormonale
178 Materiale necesare: 3 vacutainere 5ml siliconat f ără
aditiv, 3 vacutainere 3ml pent ru glicemie, glucagon 1mg la
adult (la o greutate peste 90 kg se administreaz ă 1,5 mg).
Procedur ă: se recolteaz ă probe de sânge, pentru dozarea
GH, ACTH și glicemie, apoi se injecteaz ă intramuscular
glucagon; doz ările se repet ă la 150 și 180 min.(35, 40, 46)
12.7. Testul de stimulare la Gn-RH
Indicații: diagnosticarea afec țiunilor hipotalamo-
hipofizare, din pubertatea precoce și pubertatea tardiv ă, la copii
cu valori sc ăzute ale gonadotrofinelor.
Contraindica ții: nu sunt.
Principiul metodei: Gn-RH stimuleaz ă secreția de FSH
și LH din hipofiza anterioar ă.
Efecte secundare: grețuri, vărsături, cefalee, dureri
abdominale.
Pregătirea pacientului: nu este necesar ă o pregătire
specială.
Materiale necesare: 3 vacutainere 5ml siliconat f ără
aditiv, Gn-RH 2,5 μg/kg corp (doza maxim ă 100μg).
Procedură: se recolteaz ă sânge, pentru dozarea FSH și
LH, și se injecteaz ă intravenos doza calculat ă de Gn-RH;
dozările se repet ă la 20 și 60 min.(62, 63)
12.8. Testul de stimulare la hCG
Indicații: la pacien ții cu pubertate tardiv ă sau testicule
necoborâte, pentru confirmarea țesutului testicular activ.
Contraindica ții: nu sunt.

Elemente de nursing în endocrinologie
179Principiul metodei: hCG este un hormon secretat în
timpul sarcinii, el stimuleaz ă secreția de androgeni via, LH.
Efecte secundare: astenie, cefalee.
Pregătirea pacientului: nu este necesar ă o pregătire
specială.
Materiale necesare: 2 vacutainere 5 ml siliconat f ără
aditiv, hCG 1500 unit ăți, pentru copiii 0-2 ani, și 5000 unit ăți,
pentru copiii mai mari de 2 ani.
Procedur ă: ziua 0 se recolteaz ă sânge pentru dozarea
testosteronului, apoi se administreaz ă subcutan doza de hCG,
în funcție de vârsta copilului; ziua 4, se recolteaz ă sânge,
pentru dozarea testosteronului.(11, 17, 18, 19, 25, 50, 57)
12.9. Testul de inhibi ție la dexametazon
Indicații: pacienții cu hipercortizolism pentru aprecierea
etiologiei.
Contraindica ții: pacienții aflați în tratament cu
anticonvulsivante, spironolacton ă, tetracicline, estrogeni.
Principiul metodei: dexametazonul inhib ă secreția de
ACTH, respectiv cortizol, la pe rsoanele cu axul corticotrop
intact; în acest mod, se testeaz ă răspunsul glandelor
suprarenale la ACTH.
Efecte secundare: nu sunt.
Pregătirea pacientului: nu este necesar ă o pregătire
specială.
▓ 1 mg dexametazon overnight, cu m ăsurarea
cortisolului plasmatic
Materiale necesare: 1 vacutainer 5ml siliconat f ără aditiv,
dexametazon 1mg (oral sau in jectabil intramuscular).

Efectuarea testelor hormonale
180 Procedură: la ora 23 se administreaz ă 1mg dexametazon,
iar diminea ța, la ora 8, se preleveaz ă sânge, pentru dozarea
cortisolului plasmatic.
▓ 2 mg dexametazon x 2 zile, cu m ăsurarea cortisolului
liber urinar
Materiale necesare: recipiente, pentru colectarea urinei,
dexametazon 4 mg.
Procedură: se colecteaz ă urina timp de trei zile în
containere, pentru fiecare 24 de ore (în vederea m ăsurării
cortizolului liber urinar, pentru fiecare container în parte); în ziua a doua, se începe administra rea de dexametazon, 0,5 mg la
6 ore, timp de 48 de ore.
▓ 8 mg dexametazon overnight, cu m ăsurarea
cortisolului plasmatic
Materiale necesare: 2 vacutainere 5 ml siliconat f ără
aditiv, 8 mg dexametazon.
Procedură: se preleveaz ă probe de sânge, pentru dozarea
cortisolului plasmatic, diminea ța, la ora 8; la ora 23, se
administreaz ă 8 mg dexametazon și a doua zi, diminea ță, la ora
8 se preleveaz ă probe de sânge, pentru dozarea cortizolului
plasmatic.
▓ 8 mg dexametazon x 2 zile, cu m ăsurarea cortizolului
liber urinar
Materiale necesare: recipiente, pentru colectarea urinii,
dexametazon, 16 mg.
Procedură: se colecteaz ă urina timp de trei zile în
containere, pentru fiecare 24 de ore (în vederea m ăsurării
cortizolului liber urinar, pentru fiecare container în parte); în ziua a doua, se începe administra rea de dexametazon, 2 mg la 6
ore, timp de 48 de ore.(39)

Elemente de nursing în endocrinologie
18112.10. Testul standard de stimulare la ACTH
(Synacthen ®)
Indicații: suspiciune clinic ă de insuficien ță
corticosuprarenal ă.
Contraindica ții: nu se utilizeaz ă în primele dou ă
săptămâni după interven ții chirurgicale pe hipofiz ă.
Principiul metodei: evaluarea capacit ății suprarenalei de
a produce cortizol dup ă stimularea cu ACTH sintetic
(Synacthen ®).
Efecte secundare: reacții alergice (foarte rar).
Pregătirea pacientului: nu este necesar ă o pregătire
specială.
Materiale necesare: 2 vacutainere 5 ml siliconat f ără
aditiv, 250 μg Synacthen ®, la adult, iar la copil, 36 μg/kg corp.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța, se preleveaz ă sânge
pentru dozarea cortizolului plasmatic, apoi se injecteaz ă
cantitatea de Synacthen intravenos sau intramuscular; la ora 8:30, se preleveaz ă sânge, pentru dozarea de cortizol
plasmatic.(1, 12, 41, 43, 49, 54)
12.11. Testul standard de stimulare la ACTH
(Synacthen ®) în diagno sticul sd.adreno-genital
Indicații: investigarea unui sindr om adreno-genital la
adulți și copii.
Contraindica ții: nu se utilizeaz ă în primele dou ă
săptămâni după interven ții chirurgicale pe hipofiz ă.
Principiul metodei: evaluarea capacit ății suprarenalei de
a produce cortizol dup ă stimularea cu ACTH sintetic
(Synacthen ®).La cei cu sindrom adreno-genital, se va produce
o hiperstimulare ale precur sorilor (17 OH progesteron).

Efectuarea testelor hormonale
182 Efecte secundare: reacții alergice (foarte rar).
Pregătirea pacientului: nu este necesar ă o pregătire
specială.
Materiale necesare: 2 vacutainere 5 ml siliconat f ără
aditiv, 250 μg Synacthen ®, la adult, iar la copil, 36 μg/kg corp.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța, se preleveaz ă sânge,
pentru dozarea cortizolului plasmatic și 17 OH progesteron,
apoi se injecteaz ă cantitatea de Synacthen intravenos ; la ora
8:30, se preleveaz ă sânge, pentru dozarea de cortizol plasmatic
și 17 OH progesteron.(16, 38)
12.12. Testul de stimulare la ACTH (Synacthen Depot)
Indicații: diagnosticul diferen țial între forma primar ă și
secundară de insuficien ță corticosuprarenal ă.
Contraindica ții: nu sunt.
Principiul metodei: evaluarea capacit ății suprarenalei de
a produce cortizol, dup ă stimulare prelungit ă cu ACTH sintetic.
Efecte secundare: reacții alergice (foarte rar).
Pregătirea pacientului: dacă pacientul se afl ă deja în
tratament cu corticoizi (dar nu mai mult de dou ă săptămâni), cu
24 de ore înainte de test, se înlocuie ște cu dexametazon.
Materiale necesare: 6 vacutainere 5 ml siliconat f ără
aditiv, 1mg Synacthen Depot.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța, se preleveaz ă sânge,
pentru dozarea cortizolului plasmatic, apoi se injecteaz ă
cantitatea de Synacthen intram uscular; la 60 min, 2, 4, 8, 24
ore se preleveaz ă sânge, pentru dozarea de cortizol
plasmatic.(2, 14, 20, 29)

Elemente de nursing în endocrinologie
18312.13. Testul de restric ție hidrică 1
(suspiciune clinic ă certă de diabet insipid)

Indicații: suspiciune clinic ă de diabet insipid (central sau
nefrogenic) sau polidipsie primar ă.
Contraindica ții: alte cauze de poliurie cu polidipsie:
diabet zaharat, hipercalcemie , hipokaliemie, hipotiroidie,
infecții urinare, insuficien ță renală cronică, tratament cu
carbamazepine, clorpropramid sau litiu.
Principiul metodei: restricția de lichide în mod normal
duce, prin stimularea secre ției de ADH, la sc ăderea volumului
urinar și creșterea densit ății urinare; acest lucru nu se întâmpl ă
la cei cu defict de ADH sau lips ă de receptivitate la ADH.
Efecte secundare: deshidratare sever ă, dacă pacientul nu
este corect monitoriza t pe durata testului.
Pregătirea pacientului: nu se restric ționează consumul
de lichide pân ă la începerea testului.
Materiale necesare: cântar, recipiente gradate de
colectare a urinii, urodensimetru.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța, se cânt ărește pacientul și
se noteaz ă greutatea; din acest moment, nu se mai
administreaz ă lichide; din or ă în oră, se cântărește pacientul, se
măsoară și se noteaz ă diureza, densitatea și osmolalitatea
urinară; restricția de lichide trebuie oprit ă, atunci când
pierderea în greutate dep ășește 5% sau pacientul declar ă că nu
mai poate tolera testul.(33, 56)

Efectuarea testelor hormonale
184 12.14. Testul de restric ție hidrică 2
(suspiciune clinic ă incertă de diabet insipid)
Indicații: test 1 de restric ție la lichide, cu rezultate
neinterpretabile, sau nu a putut fi continuat o perioad ă
suficientă de timp.
Contraindica ții: alte cauze de poliurie cu polidipsie:
diabet zaharat, hipercalcemie , hipokaliemie, hipotiroidie,
infecții urinare, insuficien ță renală cronică, tratament cu
carbamazepine, clorpropramid sau litiu.
Principiul metodei: restricția de lichide, în mod normal,
duce prin stimularea secre ției de ADH, la sc ăderea volumului
urinar și creșterea densit ății urinare; acest lucru nu se întâmpl ă
la cei cu deficit de ADH sau lips ă de receptivitate la ADH.
Efecte secundare: deshidratare sever ă, dacă pacientul nu
este corect monitoriza t pe durata testului.
Pregătirea pacientului: se restric ționează consumul de
alimente și lichide în noaptea de dinaintea testului; alcoolul,
cafeaua și fumatul sunt interzise în seara premerg ătoare
testului.
Materiale necesare: cântar, recipiente gradate de
colectare a urinii, urodensimetru.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța se cântărește pacientul și
se noteaz ă greutatea; din acest moment, nu se mai
administreaz ă lichide; din or ă în oră, se cântărește pacientul, se
măsoară și se noteaz ă diureza, densitatea și osmolalitatea
urinară; restricția de lichide trebuie oprit ă, atunci când
pierderea în greutate dep ășește 5%sau pacientul declar ă că nu
mai poate tolera testul.(33, 56)

Elemente de nursing în endocrinologie
18512.15. Testul la ADH (Desmopressin)
Indicații: diagnosticul diferen țial între forma central ă și
nefrogenă a diabetului insipid.
Contraindica ții: la cei cu insuficien șă cardiacă și
cardiopatie ischemic ă.
Principiul metodei: în cazurile de diab et insipid central,
administrarea de ADH duce la normalizarea diurezei și
densității urinare.
Efecte secundare: hiperhidratare (rar).
Pregătirea pacientului: se restric ționează consumul de
alimente și lichide în noaptea de dinaintea testului; alcoolul,
cafeaua și fumatul sunt interzise în seara premerg ătoare
testului.
Materiale necesare: desmopresin (analog de ADH) 2mg
intramuscular, cântar, recipiente gradate de colectare a urinii,
urodensimetru.
Procedur ă: în timpul testului de restric ție hidrică, în
momentul în care osmolalitatea urinar ă este sub 30 mOsm-kg
(3 probe succesive), se administreaz ă 2 mg desmopressin și se
continuă colectarea urinilor .Testul este considerat pozitiv și se
oprește când osmolalitatea urinar ă depășește 750 mOsm-
kg.(39)
12.16. Testul de stimulare al calcitoninei
la pentagastrin ă
Indicații: diagnosticul de certit udine al cancerului
tiroidian medular, atunci când valo rile calcitoninei bazale sunt
neinterpretabile.
Contraindica ții: sarcină, astm bron șic, boli coronariene,
hipertensiunea arterial ă severă, ulcer duodenal.

Efectuarea testelor hormonale
186 Principiul metodei: pentagastrina stimuleaz ă secreția de
calcitonin ă.
Efecte secundare: amețeli, tahicardie sau bradicardie,
grețuri.
Pregătirea pacientului : nu este necesar ă.
Materiale necesare: 5 vacutainere 5 ml siliconate f ără
aditiv, pentagastrin ă 0,5 μg/ kg corp.
Procedur ă: cu 5 minute înaintea inject ării de
pentagastrin ă, se preleveaz ă sânge, pentru dozarea calcitoninei,
se injecteaz ă lent intravenos într-un interval de 3 minute doza
de pentagastrin ă; se recolteaz ă probe de sânge la 3, 5 și 10
minute dup ă injectarea pentagastrinei, pentru dozarea
calcitoninei.(39)
12.17. Dozarea aldosteronului
Indicații: diagnosticul pozitiv în hiperaldosteronism.
Contraindica ții: nu sunt.
Principiu: sistemul renin ă-angiotensin ă-aldosteron este
reglat de c ătre fluxul sanguin renal; subiec ții investiga ți nu
trebuie să ia medicamente ce pot in terfera cu volumul sanguin
sau potasiu; este esen țial ca subiec ții să fie hidrata ți normal și
să primeasc ă un aport adecvat de sodiu; hipokaliemia trebuie
evitată, deoarece determin ă supresia secre ției de aldosteron.
Efecte secundare: nu sunt.
Pregătirea pacientului: se administreaz ă potasiu oral
până la normalizarea potasemiei (3,5-5,5 mmol/l); aportul de
potasiu se întrerupe în ziua testului; spironolactona trebuie
întreruptă cu 6 săptămâni înainte; este de preferat întreruperea
administr ării cu dou ă săptămâni înainte a inhibitorilor enzimei

Elemente de nursing în endocrinologie
187de conversie și a β blocanților, iar, în ziua testului, nu se vor
administra blocan ți ai canalelor de calciu.
Materiale necesare: un vacutainer cu Li- heparin ă de 10
ml; probele vor fi duse în cel mai scurt timp la laborator.
Procedur ă: la ora 8 diminea ța, pacientului i se recolteaz ă
proba de sânge, dup ă ce a stat 10 minute a șezat; din aceast ă
probă, se face dozarea aldos teronului, activit ății reninei
plasmatice și a potasemiei.(15, 31)
12.18. Testul postural
Indicații: diagnosticul diferen țial între hiperaldostero-
nismul primar (tumoral) și cel dependent de sistemul renin ă-
angiotensin ă.
Contraindica ții: pacienții care nu tolereaz ă ortostatismul
prelungit.
Principiu: ortostatismul determin ă o creștere a secre ției
de aldosteron, ceea ce nu se întâmpl ă în hiperaldosteronismul
tumoral.
Efecte secundare: nu sunt.
Pregătirea pacientului: dietă cu aport de 100-150 mmol
sodiu, pe zi, și 75-125 mmol potasiu, pe zi; spironolactona
trebuie întrerupt ă cu 6 săptămâni înainte; este de preferat
întreruperea administr ării cu dou ă săptămâni înainte a
inhibitorilor enzimei de conversie și a β blocanților, iar, în ziua
testului, nu se vor administra blocan ți ai canalelor de calciu.
Materiale necesare: 3 vacutainere cu Li-heparin ă de 10
ml; probele vor fi duse în cel mai scurt timp la laborator.
Procedur ă: pacientul se culc ă la ora 22 și nu se mai
ridică din pat nici m ăcar pentru a merge la toalet ă; la ora 8:30,
înainte de a lua micu l dejun, se recolteaz ă sânge, pentru

Efectuarea testelor hormonale
188 dozarea aldosteronului, activit ății reninei plasmatice și
cortizolului; dup ă prelevarea probelor, pacientul poate sta în
piciore, așezat pe scaun sau se poate plimba, pân ă la terminarea
testului; la ora 9:30, se recolteaz ă a doua prob ă, tot pe
nemâncate; la ora 12, înainte de mas ă, se va recolta a treia
probă și pacientul poate sta în pozi ție culcată.(17, 23, 24)
12.19. Testul perfuziei salin e în hiperaldosteronism
Indicații: se utilizeaz ă pentru confirmarea diagnosticului
de hiperaldosteronism primar.
Contraindica ții: insuficien ța cardiac ă severă și
hipertensiunea arterial ă severă.
Principiu: hipersecre ția tumoral ă de aldosteron nu este
inhibată de un aport excesiv de ap ă și sare.
Efecte secundare: decompensarea unei insuficien țe
cardiace, cre șterea tensiunii arteriale.
Pregătirea pacientului: orice medica ție antihipertensiv ă
trebuie oprit ă; hipopotasemia trebuie corectat ă înainte de
efectuarea testului.
Materiale necesare: 2 l solu ție salină 0,9%, pentru
administrare intravenoas ă; 4 vacutainere cu Li-heparin ă de 10
ml; se va informa laboratorul, în vederea preg ătirii pentru
procesarea probelor.
Procedur ă: se obține consim țământul informat al
pacientului; se incepe testul între 8 și 9.30 diminea ța; se
instalează o linie venoas ă pentru administrarea solu ției saline;
la brațul opus se prinde o linie venoas ă necesară pentru
recoltarea probelor de sâ nge; pacientul trebuie s ă stea întins pe
pat cu câteva momente înainte de începerea testului și va
rămâne în aceast ă poziție pe toat ă durată lui; se m ăsoară și se

Elemente de nursing în endocrinologie
189notează tensiunea arterial ă; se preleveaz ă probe de sânge,
pentru determinarea potasiu lui, aldosteronului, reninei
plasmatice și se trimit la laborator imediat; se începe perfuzia
cu soluția salină, care va dura 4 ore; pe toat ă perioada testului,
verificați locul perfuziei; dup ă 4 ore, se preleveaz ă probe de
sânge, pentru dozarea aldosteronului și reninei plasmatice care
vor fi duse la laborator în cel mai scurt timp.(37)
12.20. Testul la furosemi d în hiperaldosteronism
Indicații: se utilizeaz ă ca test de screening, pentru
hiperaldosteronism, la pacien ții cu hipertensiune arterial ă.
Contraindica ții: pacien ții la care nu se poa te opri, pentru
o perioadă de două săptămâni, medica ția antihipertensiv ă.
Principiu: în condi țiile unei hipersecre ții de aldosteron,
nu se mai produce stimularea sistemului renin ă-angiotensin ă, în
caz de hipovolemie/hipotensiune.
Efecte secundare: nu sunt. Pregătirea pacientului: cu dou ă săptămâni înainte de test,
medicația diuretic ă și antihipertensiv ă (inhibitori de enzim ă de
conversie, β blocanți, blocanți ai canalelor de calciu) trebuie
oprită, iar administrare a de spironolacton ă și estrogeni, cu 6
săptămâni înainte.
Materiale necesare: 2 vacutainere cu Li-heparin ă, 2
tablete de Furosemid de 40mg.
Procedură: în ziua întâi, pacientul, între orele 9 și 11
dimineața, trebuie s ă se mobilizeze, iar, la ora 11, se recolteaz ă
probe pentru dozarea activit ății reninei plasmatice.A doua zi ,la
ora 18, se administreaz ă
o tabletă de Furosemid.În ziua a treia,

Efectuarea testelor hormonale
190 la ora 9 diminea ța, se administreaz ă o tabletă de Furosemid,
între 9 și 11, pacientul se mobilizeaz ă, iar, la ora 11, se
recoltează probe, pentru dozarea activit ății reninei plasmatice.
(17, 23, 24, 39)

Elemente de nursing în endocrinologie
191BIBLIOGRAFIE
1. Abdu TA, Neary R, Clayton RN.Comparaison of the low
dose short Synacthen test, the conventional dose short Synacthen test, and the insulin tolerance test for assessment of the hypotalamo-pituitary-adrenal axis in patients with pituitary disease.J Clin Endocrinol Metab.1999; 84: 838-843
2. Azziz R, Zacur HA, Parker CR Jr, Bradley EL Jr, Boots
LR.Effect of obesity on the response to acute
adrenocorticotropin stimul ation in eumenorrhoeic
women.Fertil Steril 1991; 56: 427-433
3. Barlow SE, Dietz WH.Management of child and adolescent
obesity: summary and recommendations based on reports from pediatricians, pediatric nurse practitioners, and registered dietitians.Pediatr 2002; 110: 236-238
4. Baylis PH.Drug induced endocri ne disorders.Adverse Drug
Reaction Bull 1986; 116: 432-435
5. Brănișteanu DD, G ăleșanu C, Zbranca E.Metabolismul
osos.Osteoporoza în Endocrinologie-ghid de diagnostic și
tratament ed. Zbranca E. Editura Polirom, edi ția a III a,
2008: 203-226
6. Bouvier C.Nurse developments in neuroendocrine tumour
management.Endo-Relat Cancer 2003; 10: 487-488
7. Brockmeier SJ, Buchfelder M, Adams EF, Schott W,
Fahlbusch R.Acromegaly with normal serum growth hormone levels.Horm Metab Res 1992; 24: 392-396

Bibliografie
192 8. Brucker-Davis F, Ildfield EH , Skarulis MC, Doppman JL,
Weintraub BD.Thyrotropin-secreting pituitarz tumors: diagnostic criteria, thyroid hormone sensitivity, and treatment outcome in 25 patients followed at the National Institutes of
Health.J Clin Endocrinol Metab 1999; 84: 476-486
9. Buta MG, Buta L.O istorie universal ă a nursingului.Editura
Dacia 2000: 255-260
10. Casanueva FF, Webb SM, Dieguez C, Thyrotrophin-
secreting pituitary tumors.In Clinical Endocrinology ed. Grossman A. Blackwell Science, 2nd edit 1997: 204-215
11. Chaussain JC, Gendrel D, Roger M, Boudailleiz B, Job
Jc.Longitudinal study of plasma testosterone in male pseudohermaphroditism during early infancy.J Clin Endocrinol Metab 1979; 49: 305-306
12. Clarke PMS, Neylon I, Ragga tt PR, Sheppard MC, Stewart
PM.Defining the normal cortisol response to the short
Synacthen test: implications for the investigation of hypotalamo-pituitary disorders.Clin Endocrinol 1998; 49: 287-292
13. Dattani MT, Hindmarsh PC.Nor mal and abnormal puberty.In
Clinical Pediatric Endocrinology ed. Brook CGD, Clayton PE, Brown RS, Savage MO. Bl ackwell Science fifth edit
2005: 183-210
14. Doi SAR, Lasheen I, Al-Humood K, Al-Shoumer
KAS.Relationship between cortisol increment and basal
cortisol: implications for the low-dose short
adrenocorticotropic hormone st imulation test.Clin Chem
2006; 52: 746-749
15. Edwards CRW.Primary mineralocorticoid excess
syndromes.In deGroot LJ.Endocrinology.Saunders: Philadelphia third edit 1995: 1775-1803

Elemente de nursing în endocrinologie
19316. Eldar-Geva T, Hurwitz A, Vecsei P, Palti Y, Milwidsky A,
Rosler A.Secondarz biosymthe tic defects in women with
late-onset congenital adrenal hyperplasia.NEJM 1990;323: 855-863
17. Feltynowski T, Ignatowska-Switalska H, Wocial B,
Lewandowski J, Chodakowska J, Jarusewic J, jarusewic
W.Postural stimulation test in patients with aldosteron producing adenoma.Clin Endocrinol 1994;41: 309-314
18. Forrest MG, Cathiard AM.Patterns of plasma testosterone
and androstendione in normal new-borns: evidence for testicular activity at birth.J Clin Endocrinol Metab 1975; 41: 977-980
19. Forest MG, David M, Lecoq a, Jeune M, Bertrans J.Kinetics
of the hGH-induced steroidogenic response of the human testis.III. studies in children of the plasma levels of
testosterone and hGH: rationale for testicular stimulation
test.Pediatr Res 1980; 14: 819-824
20. Galvao-Teles A, Burke CW, Fraser TR.Adrenal function
tested with tetracosactrin depot.Lancet 1971; i: 557-560
21. Găleșanu C, Br ănișteanu DD, Zbranca E.Paratiroidele și
hormonii calcitropi: PTH, calcitonina, 1,25(OH)2D3 în Endocrinologie-ghid de diagnostic și tratament ed. Zbranca
E. Editura Polirom, edi ția a III a, 2008: 177-202
22. Găleșanu C, Zbranca E.Hipofiza în Endocrinologie-ghid de
diagnostic și tratament ed. Zbranca E. Editura Polirom, edi ția
a III a, 2008: 49-102
23. Gordon RD, Hamlet SM, Tunny TJ, Klemm SA.Aldosterone
producing adenomas responsive to angiotensin pose problems with diagnosis.Clin Exp Pharmacol Physiol 1987;
14: 175-179

Bibliografie
194 24. Gordon RD.Mineralocorticoid hypertension.Lancet 1994;
344: 240-243
25. Grant DB, Lawrence BM, Atherden SM, RynessJ.hCG
stimulation test in children with abnormal sexual development.Arch Dis Childh 1976; 51: 596-601
26. Graur M.Abord diagnostic și terapeutic în Obezitatea ed.
Graur M. Editura Junimea 2004: 162-184
27. Graur M.Indici de apreciere a obezit ății în Obezitatea ed.
Graur M. Editura Junimea 2004: 185-206
28. Graur M, Colisnic A, Popa A.Tratamentul dietetic în
obezitate în Obezitatea ed. Gr aur M. Editura Junimea 2004:
365-387
29. Jenkins RC, Ross RJM.Protocols for common endocrine
tests.In Grossman A. (ed.) Clinical Endocrinology. Blackwells Science, Oxford second edition 1998: 1117-1134
30. Maunand B.Endocrino (L'infirmiere en endocrinologie).
Ed.Lamare 3 edition 2002:
31. McKenna TJ, Sequeira SJ, He ffernan A, Chambers J,
Cunningham S.Diagnosis under random conditions of all disorders of the renin-aldosterone axis, including primary hyperaldosteronism.J Clin Endocrinol Metab 1991; 73: 952-
957
32. Mechanick JI, Brett EM.Obesity and nutrition.In Evidence-
Based Endocrinology, ed.Camacho PM, Gharib H,Sizemore GW.second edition,Lippincott Williams Ed 2007:211-224
33. Miller M, Dalakos T, Moses AM, Fellerman H, Streeten
DHP.Recognition of partial defects in antidiuretic hormone secretion.Arch Intern Med 1970; 73: 721-729
34. Miller WL.The adrenal cortex an d its disorders.In Clinical
Pediatric Endocrinology ed. Brook CGD, Clayton PE,

Elemente de nursing în endocrinologie
195Brown RS, Savage MO. Blackwell Science fifth edit 2005:
293-351
35. Mitchell ML, Byrne MJ, Sanchez Y, Sawin CT.detection of
growth-hormone deficiency: the glucagon stimulation test.N Eng J Med 1970; 282: 539-541
36. Mogoș V, Vulpoi C, Preda C, Ungureanu MC, Cristea C,
Mogos S.Gonadele în Endocri nologie-ghid de diagnostic și
tratament ed. Zbranca E. Editura Polirom, edi ția a III a,
2008: 315-395
37. Mulatero P, Milan A, Fallo F, regolisti G, Pizzolo F, fardella
C, Mosso L, Marafetti L, Veglio F, Maccario M.Comparison of confirmatory tests for the diagnosis of primary aldosteronism.J Clin Endocrinol Metab 2006; 91: 2618-2623
38. New MI, Lorenzen F, Lerner AJ, Kohn B, Oberfield SE,
Pollack MS, Dupont B, Stoner E, Levy DJ, Pang S, levine
LS.Genotyping steroid 21-hydro xilase deficiency: hormonal
reference data.J Clin Endocr inol Metab 1983; 57: 320-326
39. Orbai P, Duncea I.Explor ări hormonale.Editura Risoprint
1997: 54, 59, 78,87,103, 120-122
40. Orme Sm, Peacey Sr, Barth JH, Belchetz PE.Comparison of
tests of stress-released cortisol secretion in pituitary disease.Clin Endocrinol 1996; 45: 135-140
41. Ostlere LS, Rumsby G, Holownia P, Jacobs HS, Rustin HA,
Honour JW.Carrier status for steroid 21-hydroxilase deficiency is only one factor in the variable phenotype of
acne.Clin Endocrinol 1998; 48: 209-215
42. Patel L, Clayton PE.Normal and disordered growth. In
Clinical Pediatric Endocrinology ed. Brook CGD, Clayton PE, Brown RS, Savage MO. Bl ackwell Science fifth edit
2005: 90-112

Bibliografie
196 43. Patel SR, Selby C, Jeffcoate WJ .The short Synacthen test in
acute hospital admission.Clin Endocrinol 1991; 35: 259-261
44. Petak S, Cobin RH.Reproductive disorders. In Evidence-
Based Endocrinology, ed.Camacho PM, Gharib H,Sizemore GW.second edition,Lippincott W illiams Ed 2007: 125-139
45. Pijl H, Koppeschaar HP, Willekens FL, Frolich M, Meinders
AE.The influence of serot oninergic neurotransmission on
pituitary hormone release in obese and non-obese females.Acta Endocrinologica 1993; 128: 319-324
46. Rao RAH, Spathis GS.Intramuscular glucagon as a
provocative stimulus for the assessment of pituitary function: growth hormone and cortisol response.Metabolism 1987; 36:
658-663
47. Rapaport R, Sills I, patel U, Oppenheimer E, Skuza K,
Horlick M, Goldstein S, Dimartino J, Saenger
P.Thyrotropin-releasing hormone stimulation in infants.J
Clin Endocrinol Metab 1993; 77: 889-894
48. Regina Castro M, Gharib H.Th yroid disorders. In Evidence-
Based Endocrinology, ed.Camacho PM, Gharib H,Sizemore GW.second edition,Lippincott Williams Ed 2007: 31-43
49. Reingold A, Guillemant S, Ghata NJ, Guillemant J, Touitou
Y, Dupont W, Lagoguey M, Bourgeois P, Briere L, fraboulet G, Guillet P.Clinical chronopharmacology of ACTH 1
50. Effects on plasma cortisol and urinary 17-
hidroxycorticosteroids.Chronobiologica 1980; 17: 513-523
51. Saez JM, Forest MG.Kinetics of human chorionic
gonadotropin-induced steroidogenic response of the human testis plasma testosterone: im plications for human chorionic
gonadotropin stimulation test.J Clin Endocrinol Metab 1979;
49: 278-283

Elemente de nursing în endocrinologie
19752. Savage MW, Mah PM, Weetman AP, Newell-Price
J.Endocrine emergencies.Postgrad Med J 2004; 80: 506-515
53. Shan AA, Lettieri CJ.Endocrine emergencies.www.medscape
2007
54. Styne DM.Pediatric Endocrinology.Ed. Lippincot Williams
& Wilkins 2004: 17-26, 110-134, 248-266
55. Suri D, Moran J, Hibbard JU, Kasza K, Weiss RE.Assesment
of adrenal reserve in pregnancy: defining the normal response to the adrenocorticotropin stimulation test..JCEM 2006; 91: 3866-3872
56. Șoimaru R.Farmacoterapia obezit ății în Obezitatea ed. Graur
M. Editura Junimea 2004: 388-402
57. Thompson CJ.Polyuric states in man.Clin Endocrinol Metab
1989; 3: 473-497
58. Toscano V, Balducci R, Adama MV, Manca Bitti ML,
Boscherini B.Response to a single dose of human chorionic
gonadotropin in prepubertal boys.Clin Endocrinol 1983; 57: 421-424
59. Turner HE, Wass JAH.Oxford Handbook of Endocrinology
and Diabetes.Ed.Oxford University Press 2004: 39-52
60. Vulpoi C.Urgen țe în endocrinologie.Ed.Gr.T.Popa 2007: 59-
72
61. Vulpoi C, Mogo ș V, Mogo ș S, Leuștean L, Ungureanu MC,
Cristea C, Preda C, Ciobanu D, Zbranca E.Glandele suprarenale în Endocrinologie-ghid de diagnostic și
tratament ed. Zbranca E. Editura Polirom, edi ția a III a,
2008: 227-314
62. Westwood M.Principles of hormone action In Clinical
Pediatric Endocrinology ed. Brook CGD, Clayton PE,

Bibliografie
198 Brown RS, Savage MO. Blackwell Science fifth Ed. 2005: 1-
17
63. Wu FCW, Butler GE, Kelnar CJH, Sellar RE.Patterns of
pulsatile luteinizing hormone secr etion before and during the
onset of puberty in boys: a study using an
immunoradiometric assay. J Clin Endocrinol Metab 1990;
70: 629-637
64. Yen SSC, VandenBerg G, Rebar R, Ehara Y.Variations in
pituitary response to synthetic LRF during different phases of the menstrual cycle.J Clin Endocrinol Metab 1972; 35: 931-937
65. Zbranca E, G ălușcă B, Mogo ș V.Tiroida în Endocrinologie-
ghid de diagnostic și tratament ed. Zbranca E. Editura
Polirom, edi ția a III a, 2008: 103-166
66. Zbranca E, Mogo ș V, Leuștean L, Buzdug ă C. Hormonii.
Generalități în Endocrinologie-ghid de diagnostic și
tratament ed. Zbranca E. Editura Polirom, edi ția a III a,
2008: 25-36