Elemente de Fiabilitate Calitatea Produselor Linux

În prezent, progresul tehnologic a făcut ca omul să depindă de funcționarea continua a numeroase echipamente și dispozitive eletronice pentru a asigura bunăstare din punct de vedere medical, economic, etc. Ne așteptăm ca automobilele noastre, calculatoarele, echipamentele electrice și electrocasnice să funcționeze fără întrerupere, oricînd avem nevoie de ele. Cand acestea nu sunt disponibile consecințele pot fi grave: ranire sau pierdere de vieți omenești. Așadar, defectarea în mod regulat a acestor echipamente produce neplăceri ceea ce duce la o reținere în a mai achiziționa și a folosi echipamentele.

Este nevoie de o perioadă mare de timp pentru ca o companie să își construiască o reputație solidă prin fabricarea unor echipamente fiabile dar această reputație se poate pierde foarte ușor odata cu distribuirea pe piață a unor echipamente cu defecte de fabricație. Îmbunătățirea în mod continuu a procesului de fabricație prin creșterea controlului calității reprezintă o cerință esențială.

Prin calitatea produsului se înțelege ca produsul să fie în conformitate cu standardele de dare în folosință. Presupunând că specificațiile produsului întocmesc cerințele utilizatorilor, se poate determina calitatea produselor prin volumul vanzărilor efectuate de către companie.

Se pune întrebarea câte din aceste produse mai îndeplinesc standardele de control al calității după o săptămână de funcționare? Dar după o lună sau spre sfărșitul perioadei de garanție? În această etapă se poate aminti despre fiabilitate. Calitatea produsului specifică anumite caracteristice tehnice impuse dar fiabilitatea este cea care descrie funcționarea pe termen mediu și lung a unui echipament. Defecțiunile care apar în timp sunt descrise de fiabilitatea produsului. Calitatea poate fi descrisă printr-o fracție dar pentru a descrie fiabilitatea este nevoie de modele probalistice.

O predicție cât mai exactă și o fiabilitate cât mai ridicată are un rol important în profitabilitatea unui produs. Repararea produselor aflate în garanție poate fi costisitoare precum și costul necesar pregătirii personalului tehnic dar și costul echipametelor pentru executarea mentenanței. Companiile care pot produce echipamente fiabile au un avantaj major în zilele noastre.

Uneori defectarea echipamentelor pot avea consecințe grave asupra vieții omului. Automobilele, avioanele și echipamentele medicale sunt câteva exemple.

Din punctul de vedere al constructorului, aceste defecțiuni sunt tratate la fel cu defecțiunile care apar în timpul procesului de fabricație. Este sarcina inginerului de fiabilitate de a stabili ce constituie o defecțiune dar mai ales această sarcina îi revine consumatorului.

Teoria fiabilității s-a dezvoltat separat de teoria probabilității și statisticii și a fost folosită ca unealtă pentru a ajuta companiile maritime și cele din domeniul asigurărilor de viață să facă profit.

Un sistem reparabil este acela care prin acțiuni de mentenanță, de înlocuire a componentelor defecte poate fi readus la starea de funcționare. Rata defecțiunilor este definită prin numărul de defectări ale unui echipament și prin durata necesară reparațiilor acestuia.

Echipamentele non-reparabile sunt acele echipamente a căror componente nu pot fi reparate și necesită înlocuire. Deși sistemul poate fi repus în funcțiune, componentele defectate devin inutilizabile și astfel numărul acestora scade.

Fiabilitatea software

Reprezintă probabilitatea ca un software să se defecteze într-o perioadă de timp în condiții de mediu specifice. Fiabilitatea software este un factor important care face parte din fiabilitatea întregului sistem. Diferă de fiabilitatea hardware deoarece reflectă erorile de programare și nu erorile de producție. Complexitatea ridicată este factorul major ce contribuie la acest tip de fiabilitate.

Fiabilitatea software nu este o funcție de timp deși unii cercetători au dezvoltat modele care demonstrează tocmai acest lucru.

Defecșiunile software pot fi cauzate de erori, ambiguități, interpretări greșite ale specificațiilor pe care trebuie să le îndeplinească acel produs software, neglijență în scrierea codului. Aceste defecțiuni sunt în strânsă legătură cu factorul uman dar și cu procesul de dezvoltare-implementare. Calitatea unui produs software nu va putea fitestată până când acel produs nu este rulat.

Se pot enumera căteva caracteristici care se disting în implementarea unui produs software:

Cauza defecțiunii- defectele software se datorează defectelor de design;

Uzura- produsele software nu suferă de procesul de uzură, erorile pot avea loc fără vreo avertizare;

Concepul de sistem reparabil- resetările periodice pot îndrepta anumite erori;

Dependența de timp și ciclul de viață- fiabilitatea software nu depinde de timpul de funcționare;

Factori de mediu- Fiabilitatea nu poate fi prezisă printr-o lege matematică întrucât depinde complet de facotul uman în procesul de design;

Redundanță- nu se poate îmbunătăți fiabilitatea dacă se folosește software identic;

Interfață

Realizate cu componente standard- nu există standarde în programare. Unele coduri sunt refolosite dar până la un moment dat.

LINUX

Conform unui studiu realizat de către un grup de cercetători de la universitatea Standford, codul Kernel Linux este mai sigur și mai robust decât alte programe software oferite de diverși dezvoltatori.

Studiul afirmă că versiunea Kernel 2.6 aparținând Linux, care este oferit împreună cu software-ul Red Hat, Novell și alți vendori Linux conține 989 de erori în 5.7 milioane de linii de cod, cu mult sub media industriei producătoare de software. Prin comparație, Windows XP conține aproximativ 40 de milioane de erori.

Software-urile comerciale conțin de regulă 20-30 de erori pentru fiecare 1000 de linii de cod, conform unui studiu realizat de Universitatea Carnegie.

Studiul realizat de către cercetătorii de la universitatea Standford conține în medie 0.17 erori la 1000 de linii de cod. Din cele 985 de erori identificate, 627 s-au regăsit în în parțile critice. Alte 569 ar fi putut cauza o blocare a sistemului, 100 au fost erori care afectau securitatea iar 33 dintre acestea ar fi putut duce la o scadere a performanțelor sistemului.

Așadar studiul a demonstrat că Linux conține o rată foarte mică a erorilor și că acest lucru întărește securitatea Linux. Multe erori care ar fi putut afecta securitatea sistemului ar putea fi eliminate printr-un proces de programare performant.

În general, când un proces backround rulează în Linux , sistemul de operare va folosi acest proces atâta timp cât este nevoie după care î-l va dezactivă.

În sistemul de operare MAX OS X, deși este un sistem de operare bazat pe Linux, există procese care sunt mereu active pentru a oferi o interfață grafică cât mai completă. În linux se pot închide toate procesele, inclusiv interfața grafică, în acest caz utilizatorul având la dispoziție doar consola.

În sistemele de operare Windows există dezavantajul că procesele sunt implementate astfel încât ele rămân mereu active indiferent dacă este nevoie de acestea. Astfel, o mare parte din resurse sistemului sunt ocupate de procese inutile.

Abilitatea de a avea un control total asupra proceselor de tip backround este unul din motivele pentru care este preferat de mulți programatori în detrimentul Windows și MAC OS X.

Unele persoane care folosesc Linux pentru prima dată găsesc comenzi precum sudo ca fiind deranjante. Acest lucru poate semnifica ceva bun sau rău: sistemul de operare este proiectat în așa fel încât utilizator este împeidicat, într-o anumită măsură, să comită greșeli care ar afecta parțile vitale ale OS.

Bibliografie

[1] http://users.ece.cmu.edu

[2] http://www.doc.ic.ac.uk

[3] http://en.wikipedia.org/wiki

[4] http://www.pcmech.com