Elemente de drept civil [606049]

1

Elemente de drept civil
Principiul Proprietății

Îndrumător :
Conf. Univ. Dr. DR ĂGHICI Aurelia

Realizatori :
Sd. BOB Andreea

– Sibiu, 2017 –

2
Cuprins
Aspecte introductive………………………………………………………3
Atributele dreptului de proprietate…………………………………..3
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate……………….5
Limitările dreptului de proprietate…………………………………..7
Concluzii………………………………………………………………………9
Bibliografie……………………….. ………………………………………..10

3
Aspecte introductive
Proprietatea stă la baza oricărui sistem de drept, făcând ca de -a lungul
evoluției societății dreptul de proprietate să se miște și să se transforme .
Așa se face că această moștenire genetică de bunuri materiale primită de
români de la înaintașii lor să treacă printr -un proces amplu de reglementare și
perfecționare din punct de vedere juridic ajungându -se la o instituție juridică
modernă a proprietății ca o consecință a legă turii dintre stat și drept și al
conținutului juridic al acestui drept real.
În acest context s -a putut evidenția modul de garantare a dreptului de
proprietate, mijloacele și procedurile de pr otecție ale acestui drept real.
Fiecare sistem de drept se ghi dează după unele principii primordiale,
reguli principale sau de bază, comune ramurilor de drept. În dreptul civil
principalele idei directoare adecvate instituțiilor dreptului civil pe baza cărora se
apreciază interpretarea normelor neclare sau susceptibi le de mai multe înțelesuri
se remarcă „ principiul proprietății, principiul îmbinării intereselor individuale
cu cele generale, principiul egalității, precum și principiul garantării și ocrotiri i
drepturilor subiective civile ”
Un principiu fundamental la care voi face referire este principiul
proprietății, o regulă de bază consacrată în Constituția României care prevede la
art. 44 alin. (2) teza a II -a protecția proprietății private , și anume faptul că
„Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod ega l de lege, indiferent
de titular ”1. Tot în Constituția României un alt articol care face vorbire despre
tipurile proprietății și caracterele acesteia este art. 136 alin. (1) -(5) titlul IV.
Deasemenea acest principiu este st atuat și în Noul Codul Civil la art. 555
alin. 1, care îi adresează o definiție proprietății „Proprietatea privată este
dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv,
absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege ”2, precum și în alte legi.
Prin urmare dreptul de proprietate „reprezintă principalul drept real al
omului și cel mai important drept patrimonial, orice persoană fizică sau juridică
putând fi titular al dreptului de proprietate ”3

Atributele dreptului de proprietate

Acest drept este un drept subiectiv, un drept care îi asigură titularului
„posesia, folosința și dispoziția ” unui bun, în putere proprie și în interes
propriu, în conformitate cu respectarea legislației.

1 Constituția României , Editura Erc Press, 2014, art. 44 alin. (2) teza a II -a
2 Noul Cod Civil , Editura C.H. Beck, 2016, art.555 alin. (1)
3 Dr. Daniela Ciochină, Drept Civil – Introducere în Dreptul Civil , Editura Universul Juridic, București, 2012,
pag. 13

4
Atunci când aducem în discuție sintagma „proprietarul unui bun ”, ne
referim la faptul că această persoană are dreptul de a poseda (jus utendi) bunul
respectiv , are dreptul de a -l folosi în condițiile legii și de a -i culege fructele (jus
frutendi), precum și dreptul de a dispune de acel bun (jus abutendi), bineînțeles
tot în conformitate cu prevederile legale.
Prin cele menționate mai sus am enumerat ceea ce se numesc atributele
proprietății.
Posesia asupra unui bun constă în puterea titularului de al avea în
stăpânire , posesie exercitată direct și nemijlocit de către proprietar în interes și
putere proprie. Tot titularul dreptului de proprietate poate conveni ca această
stăpânire asupra bunului său să fie efectuată și de către o altă persoană cu
condiția să fie în numele și interesul proprietarului.
De exemplu în cazul unui contract de locațiune, locatarul deține bunul
închiriat și îl folosește, exercitând ac este atribuții numai în măsura în care i -au
fost conferite de către proprietar , uzufructuarul este titularul unui drept real care
îi conferă împuternicirea stăpânirii și folosirii bunului, dar de regulă cel ce a
costituit dreptul de uzufruct este proprieta rul bunului.
Așa cum reiese și din speța anterioară nu există egalitate între posesie,
care constituie o stare de fapt și proprietate care reprezintă o stare de drept .
În unele situații proprietatea poate aparține unui individ, iar posesia altuia.
De exemplu o persoană poate avea proprietatea unui bun, fără a avea , însă, și
posesia, după cum o persoană poate avea numai posesia, nefiind nevoie să dețină
și calitatea de proprietar.
Prin urmare atributul posesiei conferă proprietarului mijlocul neces ar
pentru realizarea obiectivului său , iar „punerea în posesie ” permite și utilizarea
celorlalte două atribute, respectiv „folosința și dispoziția ”.
Atunci când vorbim despre folosință ca și atribut al dreptului de
proprietate ne referim la faptul că prop rietarul poate utiliza bunul în interesul său
propriu, culegând sau încasând fructele rezultate.
Folosința admite atât acte materiale cum ar fi culegerea fructelor (recolte,
chirii, dobânzi), cât și acte juridice ( închirierea unui bun) .
Fructele revin proprietarului în baza dreptului său de proprietate, fapt care
îl îndreptățește pe acesta la culegerea acestora.
„Fructele sunt produse de un anumit bun, cu o anumită periodicitate, fără
să-i altereze substanța. Ele sunt produse de bunurile frugifere și se împart în trei
categorii:
a) naturale (se produc independent de voința omului);
b) industriale (presupun intervenția omului);
c) civile (sunt consecința unor acte jurid ice – chiriile, dobânzile etc.)
Importanta distincției dintre fructe și pro ducte este indubitabilă.
În cazul uzufructului, productele aparțin nudului proprietar, pe când
fructele sunt culese de uzufructuar, la posesie, productele nu vor fi dobândite
nici măcar de posesorul de bună -credință.

5
În cazul coproprietății, fiecare proprietar este îndreptățit la fructe sau
producte, proporțional cu partea indiviză a fiecăruia. Cota -parte din fructe va fi
identică cu aceea din dreptul de proprietate. ”4
În jurisprudență se pune în discuție problema partajului de folosință în
ceea ce privește bunurile comune ale soților, dar și bunurile care necesită a fi
partajate în materie succesorală. După cum știm Noul Cod Civil nu
reglementează acest partaj în preved erile sale, ci doar partajul de proprietate
potrivit art. 669 -686 din Noul Cod Civil. Potrivit Codului Civil regulile
esențiale privind partajul și operațiunea prin care încetează proprietatea comună
sunt supuse normelelor acestuia și normelor prevăzute î n Codul de Procedură
Civilă.
Un alt atribut al dreptului de proprietate este „dispoziția ” sau „jus
abutendi ” prin care titularul de proprietate poate să dispună de bunul său după
bunul său plac, bineînțeles în condițiile legii , neputând crea prejudicii altor
persoane , pentru că altfel ne -am afla în prezența abuzului de drept potrivit art.
15 din Noul Cod Civil care menționează următoarele: „ Niciun drept nu poate fi
exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într -un mod excesiv și
nerezonabil, contrar bunei -credințe. ”5
Totodată prin prisma acestui atribut poate înstrăina bunul cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit.
Dispoziția are două forme prin care poate fi caracterizată, și anume:
 dispoziția materială
 dispoziția juridică
„Dispoziția materială se referă la bunurile corporale, inclusiv drepturile
de creanță a căror substanță juridică este în materialitatea titlului.
Dispoziția materială presupune dreptul proprietarului ca, el însuși sau
prin altă persoană, să consume substan ța bunului, să culeagă productele, să
modifice, să transforme sau să distrugă bunul.
Exercitarea dispoziției juridice se realizează prin acte juridice de
dispoziție între vii (inter vivos) sau pentru cauză de moarte (mortis causa).
În acest sens, acte de înstrăinare a dreptului de proprietate între vii pot fi:
vânzarea, donația, contractul de rentă viageră, contractul de întreținere etc., iar
pentru cauză de moarte – legatul. ”6

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt consacrate în
Noul Cod Civil la art. 555 alin. (1) , respectiv :

4 . I.P.Filipescu, A. I. Filipescu – Drept civil, Dreptul de proprietate și alte drepturi reale , Editura Universul
Juridic, București, 2006, pag. 28
5 Noul Cod Civil , Editura C.H. Beck, 2016, art. 15
6 Marilena Uliescu – Dreptul de proprietate privată în Noul Cod Civil , Editura All Beck 2006, pag. 33

6
 caracterul exclusiv
 caracterul absolut
 caracterul perpetuu
„Caracterul exclusiv ” îi permite proprietarului să aibă putere deplină
asupra
bunului său , să dispună de acesta după bunul plac în limitele legii, niciunei alte
persoane nefiindu -i permis să aducă atingere dreptului de proprietate al
titularului bunului.
Totodată prin prisma exclusivității reiese și „monopolul proprietarului
asupra bunului său și excluderea terților, inclusiv a autorităților publice,
execpție făcând proprietatea comună, caz în care există mai mulți proprietari
asupra aceluiași bun în același timp, situație în care am putea vorbi de
exercitarea în comun a monopolului de către coproprietari. ”7
De aceea atunci când ne aflăm în prezența mai multor coproprietariatului ,
niciun coproprietar nu poate să încheie singur acte exclusive de proprietate,
neexistând în acest caz exclusivitate asup ra bunului.
Atunci când ne referim la „caracterul perpetuu” acesta admite faptul că
dreptul de proprietate durează atât cât există bunul, identificându -se cu acesta.
Deasemenea prin perpetuitatea dreptului de proprietate nu trebuie să
confundăm că un bun mobil sau imobil trebuie să fie deținut încontinuu de
același proprietar.
Aceste bunuri, prin înstrăinarea lor, nu duc la stingerea dreptului de
proprietate, ci doar la transferarea acestuia, la fel ca și în cazul transmiterii
proprie tății prin acte pentru cauză de moarte.
Potrivit prevederilor art. 562 din Noul Cod Civil „dreptul de proprietate
private asupra bunului se poate stinge prin expropriere , dar nu prin
neuz”8astfel statul, pentru o cauză de utilitate publică în baza „unei juste și
prealabile despăgubiri ”poate trece o proprietate din domeniul privat în
domeniul public al său prin uzucapiune sau prin ocupațiune.
„Perpetuitatea acestui drept se exprimă și prin imprescriptibilitatea sub
aspect extinctiv, dreptul putându -se sti nge doar ca efect al prescripției
achizitive. Ca efect direct sunt imprescriptibile extinctiv următoarele acțiuni
reale care derivă din proprietate: acțiunea în revendicare imobiliară, indiferent
de titularul dreptului de proprietate și acțiunea negatorie. ”9
Prin urmare dreptul de proprietate este transmisibil, excepție făcând
bunurile proprietate publică sau alte cazuri de inaliabilitate legală a bunurilor
proprietate privată ( de exemplu printr -un testament se interzice înstrăinarea
unui bun, dar numai pentru o anumită durată, respectiv 49 de ani potrivit
Codului Civil).

7 Gh. Beleiu – Drept Civil Român , Editura Universul Juridic București, 2003, pag. 43
8 Noul Cod Civil , Editura C.H. Beck, 2016, art. 562 alin. (1)
9 M. Ioan – Drept civil. Drepturi reale principale , Editura Pro Universitaria, București, 2011, pag. 28

7
Prin caracterul absolut al dreptului de proprietate se înțelege faptul că
proprietarul poate săvârși toate act ele juridice asupra bunului care corespund
nevoilor sau interesului său. Acest caracter este singurul drept real desăvârșit
care îi permite proprietarului să -și exercite puterea asupra bunului.
„Puterea proprietarului asupra lucrului avut în proprietate se poate
manifesta prin două modalități:
 prin acte materiale de folosință și de consumație, de exemplu, citesc
cartea, locuiesc apartamentul, mă deplasez cu automobilul.
 prin acte juridice, cum a r fi: înstrăinez imobilul prin vânzare ori donație,
închiriez apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu
unor persoane ”10

Limitările dreptului de proprietate

Aceste limitări își gasesc originea în lege, în hotărâri judecătoarești sau
chiar în voința titularului de proprietate și vizează proprietatea funciară, precum
și cea imobiliară.
Există două tipuri de restricții :
a) Restricții stabilite prin voința titularului dreptului de proprietate
b) Restricții legale aduse dreptului de proprietate

a)Restricții stabilite prin voința titularului dreptului de proprietate

Proprietarul își exercită singur atributele dreptului de proprietate, dar
există și situații în care o parte din acestea sunt înstrăinate.
Cu referire la cele trei atribute apreciem faptul că dreptul de proprietate se
dezmembrează, apărând dezmembrămintele acestuia, și anume :
 Uzul (titularul acestui drept nu poate închiria dreptul său către alte
persoane)
 Abita ția „ ( este o variantă a uzului sau uzufructului deosebidu -se prin
obiect – casa de locuit . Practic, titularul are dreptul de a locui in
locuinta nudului proprietar impreuna cu sotia sau copii sai chiar daca
nu era casatorit si nu avea copii la momentul constituirii abitatiei.
Spre exemplu, initial s -a mutat cu parintii sau alte persoane pe care le
avea in ingrijire.) ”11
 Servitutea ( drept imobiliar întrucât se apare numai în sarcina unor
imobile – exemplu : dreptul proprietarului unui teren înfundat de a trece
pe tere nurile altor proprietari pentru a ajunge la o cale publică)

10 Ibidem .
11 http://www.raspunsurijuridice.ro/dreptul -de-uz-si-dreptul -de-abitatie/ accesat la data de 01.06.2017, ora 15,00

8
 Superficia „( drept real imobiliar ce reuneste, in continutul sau
juridic, dreptul de proprietate asupra unei constructii sau altor lucrari
care se afla pe terenul apartinand unei alte persoane decat titularul
dreptului de superficie, precum si dreptul de folosinta asupra terenului
circumscris exploatarii constructiei edificate.) ”12
O altă restricție a dreptului de proprietate este dată și de clauza de
inaliabilitate .

a) Restricții legale aduse dreptului de proprietate

„Pot fi clasificate, având în vedere natura interesului ce s -a dorit a fi
ocrotit, în două:
 restricții privind interesele economice și sociale generale, precum
interesele domeniului public
 restricții privind interesele individuale ale titularilor dreptului de
proprietate ”13
Pe lângă Constituția României, Codul Civil sunt și alte legi care cuprind
reglementări referioare la dreptul de proprietate, câteva din cele mai importante
fiind :
 Legea fondului funciar nr.18/1991 – art. 1 din prezenta lege
define ște fondul funciar al Rom âniei astfel „terenurile de orice fel,
indiferent de destinatie, de titlul pe baza caruia sunt detinute sau de
domeniul public ori privat din care fac parte ”14
 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică „In vederea realizarii unor lucrari care servesc unor
utilitati publice si tinind seama de caracterul de exceptie conferit
de Constitutia Romaniei si de Codul civil cedarii prin expro priere a
dreptului de proprietate privata, drept a carui protectie se
realizeaza, de altfel, prin garantarea si ocrotirea sa de catre lege,
in mod egal, indiferent de titular, se adopta prezenta lege, care
cuprinde dispozitii de natura sa asigure atit cadr ul legal adecvat
procedurilor de expropriere si stabilire a despagubirilor, cit si
apararea dreptului de proprietate privata. ”15
 Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al
acesteia – art. 1 „dreptul de proprietate publica apartin e statului

12 http://serviciijuridice.com/dreptul -de-superficie/ accesat la data de 01.06.2017, ora 15,30
13 I.P.Filipescu, A. I. Filipescu – Drept civil, Dreptul de proprietate și alte drepturi reale , Edi tura Universul
Juridic, București, 2006, pag. 43
14 Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata 1998, Republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din
05/01/1998 , art. 1
15 LEGE NR. 33 DIN 27 MAI 1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica ,publicată in
MONITORUL OFICIAL NR. 139 din 2 iunie 1994

9
sau unitatilor administrativteritoriale, asupra bunurilor care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public ”16

Concluzii

Plecând de la premisa că proprietatea l -a însoțit pe individ încă de la
începuturi și că odată devenit titular al acestui drept a exercitat -o în interes și în
putere proprie am ajuns la concluzia că acest drept real este unul indispensabil
nouă, chiar dacă bunurile pe care le deținem la momentul actual sunt considerate
infime de către noi, trebuie să luăm la cunoștință faptul că suntem proprietarii de
drept al acestora și în baza atributelor dreptului de proprietate, respectiv poses ia,
folosința și dispoziția, ne folosim de ele după bunul nostru plac, dar cu limitele
impuse de lege.
Deasemenea acest concept deosebit de complex, și anume „dreptul de
proprietate ” , prin însăși greutatea semnificației pe care o deține , ne face să ne
gândim de mai multe ori la situația juridică a bunurilor noastre, la încheierea
unor acte juridice care le privesc pe acestea (spre exemplu contractul de
vânzare -cumpărare, contractu l de închiriere etc.) la drepturile și obligațiile pe
care le avem în aceste momente menționate anterior , pentru ca astfel să putem
dispune de bunurile noastre și să ne bucurăm de fructele rez ultate din acestea
fără a depăși limitele legii .

16 LEGE Nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia ,
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 448 din 24 noiembrie 1998, art.1

10
Bibliografie

Constituția României , Editura Erc Press
Noul Cod Civil , Editura C.H. Beck
Dr. Daniela Ciochină, Drept Civil – Introducere în Dreptul Civil , Editura
Universul Juridic, București, 2012
I.P.Filipescu, A. I. Filipescu – Drept civil, Dreptul de proprietate și alte
drepturi reale , Editura Universul Juridic, București, 2006
Marilena Uliescu – Dreptul de proprietate privată în Noul Cod Civil ,
Editura All Beck 2006
Gh. Beleiu – Drept Civil Român , Editura Universul Juridic București,
2003
M. Ioan – Drept civil. Drepturi reale principale , Editura Pro Universitaria,
București, 2011
http://www.ras punsurijuridice.ro/dreptul -de-uz-si-dreptul -de-abitatie/
accesat la data de 01.06.2017, ora 15,00
http://serviciijuridice.com/dreptul -de-superficie/ accesat la data de
01.06.2017, ora 15,30
Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata 1998, Republicată
in Monitorul Oficial, Parte a I nr. 1 din 05/01/1998
Lege nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauza de
utilitate publica ,publicată î n Monitorul O ficial nr . 139 din 2 iunie 1994
Lege nr . 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia , publicată în Monitorul O ficial nr. 448 din 24
noiembrie 1998