Elem. Manag. Sprij. Log. Carte [612184]

GHEORGHE MINCULETE

ELEMENTE DE MANAGEMENT
AL SPRIJINULUI LOGISTIC

EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE
BUCURE ȘTI – 2005

Coperta: Elena Ple șanu

©
Toate drepturile asupra prezentei edi ții
sunt rezervate Universit ății Naționale de Ap ărare

• Responsabilitatea privind con ținutul lucr ării
revine în totalitate autorului

ISBN 973-663-221-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
MINCULETE, GHEORGHE
Elemente de management al sprijinului logistic/
Gheorghe Minculete – Bucure ști: Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare, 2005
Bibliogr.
ISBN 973-663-221-0

65.012.4:355.41

Motto: „Victoria va fi a celui care va avea ultimul scud”
Bernardino de Mendoza

CUPRINS

PREFAȚĂ ………………………………………………………………………………………………….. 7
ARGUMENT ……………………………………………………………………………………………… 9
Capitolul 1: DETERMIN ĂRI ALE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI
LOGISTIC ……………………………………………………………………………… 11
1.1. Procesul de management al sprijinului l ogistic …………………………………………… 11
1.2. Sistemul de management al sprijinului logistic ………………………………………….. 12
1.3. Locul, rolul și importan ța managementului sprijinului logistic în cadrul
managementului opera țional ……………………………………………………………………. 15
1.4. Unele abord ări privind modernizarea și eficientizarea sistemului logistic
al armatei cu implica ții manageri ale …………………………………………………………. 21
Capitolul 2: FUNC ȚIILE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI
LOGISTIC ……………………………………………………………………………… 29
2.1. Planificarea spr ijinului logi stic …………………………………………………………………. 30
2.1.1. Unele considera ții privind determinarea planific ării …………………………… 30
2.1.2. Factorii care influen țează planificarea sprijinul ui logistic …………………… 37
2.1.3. Cerin țele planific ării sprijinului logistic …………………………………………… 44
2.1.4. Etapele planific ării sprijinului logistic ……………………………………………… 48
2.2. Organizarea spriji nului logis tic ………………………………………………………………… 65
2.3. Comanda în procesul de rea lizare a sprijinului logistic ……………………………….. 70
2.4. Coordonarea realiz ării sprijinului logistic ………………………………………………….. 73
2.5. Controlul și evaluarea realiz ării obiectivelor sprijin ului logistic …………………… 76
Capitolul 3: SISTEMUL DECIZION AL AL SPRIJINULUI LOGISTIC ……… 81
3.1. Conceptul de decizie a sprijinului lo gistic …………………………………………………. 81
3.2. Procesul decizional al sprijinul ui logistic. Actu l decizional …………………………. 83
3.3. Determin ări ale deciziei sprijinului logistic în ac țiunile militare …………………… 89

Capitolul 4: SISTEMUL INFORMA ȚIONAL AL SPRIJINULUI
LOGISTIC ……………………………………………………………………………… 96
4.1. Abord ări teoretice privind sistemul informa țional organiza țional …………………. 97
4.2. Conceptul de sistem informa țional în asigurarea sprijinului logistic ……………………….. 100
4.3. Unele abord ări ale sistemului info rmatic logi stic ……………………………………….. 103
4.4. Componentele sistemului informa țional al sprijinul ui logistic ……………………… 108
4.5. Detalii privind perfec ționarea sistemului informa țional al
sprijinului logistic specific for ței operaționale ……………………………………………. 114
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE …………………………………………………………………………… 121
ANEXE ………………………………………………………………………………………………………. 123
Nr. 1 Cerin țe pentru realizarea an exei „sprijin logistic”
la planul și ordinul de opera ții …………………………………………………………. 123
Nr. 2 Terminologia privind comanda și controlul ………………………………………. 131
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………… 133

PREFAȚĂ

Dezvoltarea societ ății, noul con ținut al rela țiilor dintre state, muta țiile tot mai
mari înregistrate în domeniul științelor, experien ța din gândirea și practica militar ă, noua
fizionomie a r ăzboiului, caracteristicile și cerințele mereu moderne ale confrunt ării
armate sunt principalii factori care pun o amprent ă, din ce în ce mai evident ă, pe
tendințele și evoluția managementului opera țional și cel a sprijinului logistic.
Fenomenul militar, în viitor, cap ătă o complexitate tot mai mare, pe de o parte,
datorită mutațiilor care se produc în dimensiun ea componentelor sale (politice,
economice, sociologice, informa ționale, de violen ță etc.), iar pe de alt ă parte, datorit ă
faptului c ă el coexist ă și în interiorul st ărilor de pace.
Actualmente, interesul na țional de asigurare a propriei securit ăți se interfereaz ă
și subordoneaz ă obiectivelor Alian ței Nord-Atlantice. În acest sens, modernizarea
structural ă și funcțională a organismelor statutului și a economiei, în vederea
transpunerii în practic ă a programelor vizând securitatea na țională a țării, necesit ă
standarde aplicabile în concordan ță cu strategiile Alian ței și ale Uniunii Europene, având
în vedere elementele de specificitate și caracteristicile r ăzboiului modern.
Particularit ățile managementului ac țiunii militare și, implicit, a managementului
sprijinului logistic se înscriu în concep ția de transformare a NATO, care este una
profundă, de filozofie și fizionomie, ce vizeaz ă creșterea capacit ății de reac ție rapidă și
adecvată, promovarea opera țiilor bazate pe efecte, realizarea și materializarea unor
strategii preemptive și a unor structuri de for țe foarte eficiente care s ă corespund ă
acestora.
Posibilii adversari, într-un v iitor conflict armat, vor c ăuta să utilizeze c ăi
proactive și modalități specifice r ăzboiului asimetric, pentru a ataca for țele armate și a
limita ori diminua capacitatea de ac țiune a acestora, exploatâ nd punctele lor vulnerabile.

În contextul men ționat, teoria și practicile manageriale adecvate sistemului
logistic al for țelor moderne, ale începutului noului mileniu, trebuie s ă fie la fel de
flexibile, agile și adaptabile ca și structurile c ărora le proiecteaz ă și realizeaz ă sprijinul.
În viitor, managementul sprijinului logi stic va determina concentrarea logistic ă
pe efortul ac țional al for ței operaționale. În acest sens, ma nagementul va permite
realizarea sinergiei mecanismelor informa ționale, de mentenan ță, transport, asisten ță etc.
pentru a asigura un r ăspuns imediat în caz de criz ă și de conflict, a urm ări și a putea
schimba rapid destina ția cantităților de materiale și a mijloacelor necesare, chiar și pe
timpul transportului acestora, a livra beneficiarilor necesarul de echipamente, adaptat
situației concrete, și a asigura sus ținerea for ței constituite pentru ob ținerea succesului
acțiunii militare.
Implementarea sistemelor informa ționale perfec ționate și ale moderniz ării
tehnologice determin ă, la rândul lor, concretizar ea noilor concepte, precum
managementul rapid în logistica bazat ă pe rețea, modularitatea, distribu ția pe câmpul de
luptă, ceea ce contribuie la configurarea con ținutului concentr ării logistice. Efectul
cumulativ va consta într-o arhitectur ă logistică nouă, caracterizat ă de transparen ță față
de utilizatori, cu o capacitate real ă de a asigura fluxuri directe spre ace știa în teatrul
(zona) de opera ții.
Autorul nu- și propune s ă trateze exhaustiv nici unul dintre aspectele abordate, ci
doar să creeze o imagine credibil ă în abordarea managementului sprijinului logistic.
Acest demers se înscrie pe linia realiz ării interoperabilit ății conceptuale și evidențierii
aplicabilit ății tehnicilor și procedurilor manageriale NA TO în domeniul sprijinului
logistic.

General de brigad ă prof. univ. dr.
VIOREL BU ȚA

ARGUMENT

Abordarea managerial ă a sprijinului logistic adecvat unei for țe necesită relevarea
îmbinării, în condi țiile dictate de noile exigen țe ale acțiunii militare, a func țiilor
managementului și a sistemelor organizatoric, decizional și informa țional pentru
proiectarea și realizarea efectiv ă a susținerii efortului opera țional.
Tratarea managerial ă a sprijinului logistic este eviden țiată de doctrinele și
manualele NATO în domen iu, ceea ce demonstreaz ă că utilizarea func țiilor și sistemelor
de management specifice racordeaz ă în mod adecvat logistica cu domeniile sale
funcționale la obiectivele for ței, pentru satisfacerea întocmai a cerin țelor opera ționale.
Prin înțelegerea mecanismului decizional logistic la nivelul unei for țe (grupare
operațională care are caracter ac țional întrunit sau care este constituit ă la nivelul unei categorii de
forțe; mari unit ăți; unități din forțele terestre aeriene și navale) se u șurează procesul în sine, sub
aspect acțional, la nivelul sistemelor de comand ă și de execuție ale sprijinului logistic.
În viitorul apropiat se va pune un accent deosebit pe eficientizarea
managementului sprijinului logistic, prin dezvoltarea sistemelor proprii de conducere și
perfecționare a procesului de luare a deci ziei la nivelul managementului for țelor
operaționale, care s ă se relaționeze și să se integreze, în mod eficient, cu sistemele
informaționale și cu cele de comand ă și control ale structurilor lupt ătoare, pentru
atingerea obiectivelor ac țiunii militare.
Lucrarea se adreseaz ă ofițerilor de conducere logistic ă, ofițerilor de stat major,
ofițerilor studen ți și cursanților pentru a-i ajuta s ă acționeze cât mai eficient în procesele
de management opera țional și al sprijinului logistic aferente ac țiunii militare.
Provocarea pe care o lans ăm cititorilor este, a șadar, de a utiliza informa țiile
prezentate în activit ățile teoretice și practice, de a face observa ții în vederea aducerii
unor eventuale corec ții lucrării.

Iunie 2005 Autorul

CAPITOLUL 1
DETERMIN ĂRI ALE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: "Managementul nu va fi niciodat ă o știință
exactă, deoarece criteriul calit ății lui va fi
întotdeauna succesul practic…”
P. Drucker

1.1. Procesul de management al sprijinului logistic
În contextul actual, procesele de manage ment specifice sprijinului logistic cap ătă
noi valen țe, generând o a bordare modern ă, ca urmare a cre ării condițiilor de realizare a
obiectivelor de interoperabilitate cu structurile militare occidentale.
După opinia noastr ă, managementul sprijinului logistic rezid ă în realizarea
proceselor și relațiilor manageriale specifice, în cadrul opera țional adecvat, în vederea
îndeplinirii misiunilor logisticii for țe i .
Potrivit aprecierii noastre, managementul sprijinului logistic, la nivel opera țional,
reprezintă procesul complex și continuu prin care se urm ărește realizarea obiectivelor
specifice, ca urmare a utiliz ării eficeiente a poten țialului uman, material și financiar la
dispoziția forței. Totodat ă, sub aspect conceptual, manage mentul sprijinului logistic
reprezintă știința și arta de a conduce oamenii ale c ăror funcții sunt diferite și
specializate, dar care coopereaz ă pentru a atinge obiectivele opera ționale fixate.
Concretizarea managementului sprijinului logistic presupune realizarea, în mod
obligatoriu, a procesului de manage ment specific, integrat celui opera țional.
Astfel, din punctul nostru de ve dere, procesul de management al sprijinului logistic se
explică prin acțiunea sistemului conduc ător asupra sistemului condus, ca urmare a
materializ ării ansamblului activit ăților de planificare, organizare, comand ă, coordonare și
control-evaluare exercitate de c ătre logisticieni, în vederea stabilirii și realizării obiectivelor
specifice (de aprovizionare , transport, mentenan ță, asistență, asigurare etc.). Toate aceste
acțiuni reflect ă, de fapt, func țiile sau atributele managementului aplicat în domeniul sprijinului

logistic care, îndeplinite în mod eficient, determin ă îndeplinirea misiunilor logisticii în situa ții
de criză sau de conflict armat. Prin explicarea fiec ărei funcții în parte, precum și prin analiza
tuturor în ansamblu, avem imaginea complet ă a procesului de mana gement al sprijinului
logistic.
În cadrul proceselor de management se delimiteaz ă mai multe componente
principale c ărora le corespund func țiile conducerii – planificar ea, organizarea, comanda,
coordonarea și control-evaluarea. Acestea alc ătuiesc și conținutul procesului tipic de
management logistic.
Procesul specific de manageme nt al sprijinului logistic se poate restructura, în
funcție de modul în care sunt concepute și exercitate atributele sale , în trei faze sau etape
principale:
¾ Faza previzional ă – caracterizat ă prin preponderen ța planific ării, este axat ă pe
anticiparea de modalit ăți, metode, solu ții necesare proiect ării sprijinului logistic, potrivit
cerințelor determinate de complexitatea opera ției ce urmeaz ă a fi desfășurată.
¾ Faza de opera ționalizare – se caracterizeaz ă prin organizarea, comanda și
coordonarea personalului angajat la realizarea obiectivelor cuprinse în anexele “sprijin
logistic” la planul și ordinul de opera ție.
¾ Faza de comensurare și interpretare a rezultatelor – se caracterizeaz ă prin
preponderen ța exercitării funcției de control-evaluare, având în vedere obiectivele
sprijinului logistic și criteriile stabilite în prima faz ă.

1.2. Sistemul de manageme nt al sprijinului logistic
Sistemul de management al sprijinului logistic reprezint ă ansamblul elementelor
cu caracter decizional, organizatoric, informa țional, motiva țional, al metodologiei și
tehnicilor specifice prin intermediul c ărora se exercit ă procesele și relațiile de
management în vederea realiz ării misiunilor logisticii în situa ție de criză și la război.

Sistemul de management al sprijinului logistic cuprinde mai multe componente
(ca sisteme de sine st ătătoare), care se deosebesc în func ție de natura și caracteristicile
acestora, astfel:
• sistemul organizatoric;
• sistemul informa țional;
• sistemul decizional;
• sistemul metodelor și tehnicilor de management;
• alte elemente de management.
În figura 1.2. este eviden țiată relaționarea sistemelor decizional, informa țional și
de execuție în cadrul managementul ui sprijinului logistic.*

Fig. 1.2. Rela ționarea sistemelor decizional, informa țional și de execu ție în cadrul managementului
sprijinului logistic

* șeful structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic termen care va fi utilizat, în continuare, în lucrare.
SISTEMUL
INFORMA ȚIONAL

DOCUMENTE DE
CONDUCERE A
SPRIJINULUI
LOGISTIC INFORMA ȚII
CIRCUITE
INFORMA ȚIONALE
FLUXURI
INFORMA ȚIONALE
PROCEDURI ȘI MIJLOACE DE
PRELUCRARE A
INFORMA ȚIILOR • PLANURI
• PROGRAME
• CERERI
• SITUAȚII
• RAPOARTE
• HĂRȚI
• ETC. OFIȚERII DE PLANIFICARE
LOGISTIC Ă
OFIȚERII DE
CONDUCERE LOGISTIC ĂOFIȚERII DE CONDUCERE
LOGISTIC Ă
SISTEMUL
DECIZIONAL
ȘEFUL COMPARTIMENTULUI
LOGISTIC*
SISTEMUL
DE EXECU ȚIEMANAGEMENTUL SPRIJINULUI
LOGISTIC
decizii
ordine ordinedeciziidecizii
ordine

Sistemul organizatoric reprezint ă o component ă a sistemului de management al
sprijinului logistic și cuprinde ansamblul elementelor de natur ă organizatoric ă ce asigur ă
cadrul, divizarea, combinarea și funcționalitatea proceselor de munc ă în vederea
realizării obiectivelor de sus ținere a opera ției.
Sistemul informa țional al sprijinului logistic desemneaz ă totalitatea datelor,
informațiilor, circuitelor informa ționale, fluxurilor informa ționale, procedurilor și
mijloacelor de tratare a informa țiilor existente între struct urile de conducere logistic ă și
marile unit ăți, unități, subunit ăți și formațiuni de sprijin logistic ce au drept scop
asigurarea suportului informa țional necesar pent ru previzionarea și îndeplinirea
misiunilor de sprijin logistic.
Sistemul informa țional al sprijinului logistic îndepline ște, în principal, trei
funcții:
a) funcția decizional ă – care asigur ă ansamblul informa țiilor pentru ini țierea,
fundamentarea și adoptarea deciziilor de conducere a sprijinului logistic;
b) funcția operațională – care const ă în asigurarea personalului cu ansamblul
informațiilor necesare realiz ării mulțimii de ac țiuni implicate în executarea atribu țiilor
funcționale ce le revin;
c) funcția de documentare – care vizeaz ă furnizarea de informa ții a căror
valorificare, în interesul structurilor de decizie logistic ă și marilor unit ăți, unităților,
subunităților și formațiunilor de execu ție a sprijinului logistic, condi ționează sensibil, în
perioadele de preg ătire, desfășurare și încheiere a ac țiunilor militare, eficien ța eforturilor
specifice (de aprovizionare, mentenan ță, asistență etc.).
Sistemul decizional constă în ansamblul deciziilor adoptate și aplicate în cadrul
structurilor de conducere (comand ă), și a celor de execu ție a sprijinului logistic.
Sistemul decizional al managementului sprijinului logistic îndepline ște două
funcții principale:
a) direcționarea activit ăților specifice proceselor deci zionale pentru proiectarea și
planificare sprijinului logistic necesar for ței;

b) declanșarea acțiunilor personalului de conducere și de execu ție a sprijinului logistic
din structurile for ței, pentru îndeplinirea misiun ilor specifice, potrivit cerin țelor acțiunii militare.
Sistemul metodelor și tehnicilor de management sau metodologic–managerial ,
prin funcțiile specifice, eviden țiază:
a) asigurarea suportului metodologic pentru exercitarea ansamb lului proceselor și
relațiilor de management al sprijinului logistic;
b) fundamentarea științifică a muncii de management;
c) dezvoltarea poten țialului personalului managerial și de execu ție din sistemul
logistic al for ței.

1.3. Locul, rolul și importan ța managementului sprijinului logistic în cadrul
managementului opera țional
În cadrul managementului opera țional al for ței, un loc important îl ocup ă
sistemul de comand ă, acesta fiind un element de structur ă al dispozitivului. Sistemul de
comandă al acțiunilor de lupt ă se realizeaz ă astfel încât s ă asigure continuitatea
exercitării actului de conducere și menținerea unei leg ături permanente cu e șalonul
superior, for țele din subordine, vecinii, cu cei cu care se coopereaz ă și cu organele
administra ției publice locale din zona de responsabilitate.
La rândul lui, sistemul de comand ă se compune din structuri de decizie ,
operaționale, informa ționale, de securitate și de sprijin logistic.1
Comandamentul este elementul de structur ă organizat pentru exercitarea actului
de conducere a ac țiunilor militare, în general.
Sistemul logistic al for ței
Pe timpul derul ării fazelor opera ției, structura logistic ă* a forței cuprinde: șeful
structurii logistice; compar timentul planificare logistic ă; compartimentul conducere
logistică; compartimentul coordonarea mi șcării.

1 F.T.-1, Doctrina opera țiilor forțelor terestre , București, 2004, p. 33.
* structura logistic ă – structura de conducere (comand ă) a sprijinului logistic – termen care va fi utilizat, în continuare, în
lucrare.

Structura logistic ă desfășoară, pe timpul ac țiunilor de lupt ă, activități specifice
funcțiilor managementului sprijinului logistic, care se concretizeaz ă prin realizarea
asigurării financiare, aprovizion ării, transporturilor, mentenan ței, infrastructurii,
asistenței medicale, serviciilor de campanie. Structura logistic ă funcționează ca sistem
de conducere a sprijinului logistic și reprezint ă componenta specializat ă a
comandamentului for ței care îl asist ă pe comandant în rezo lvarea problemelor de
logistică pe timpul ac țiunilor de lupt ă. Potrivit prevederilor reglement ărilor în vigoare
„sistemul logistic al for ței este constituit din structurile de comand ă, structurile de
execuție proprii și cele ale e șaloanelor subordonate, elem entele de infrastructur ă sau
cele cu care se coopereaz ă (colaboreaz ă), precum și din rela țiile funcționale dintre
acestea”2.
Structura de conducere este reprezentat ă de șeful structurii logistice și
compartimentele din subordine, care decid, ordon ă și controleaz ă modul de realizare a
sprijinului logistic, pentru îndeplinirea misiunii, potrivit competen țelor stabilite.
Structura de execu ție a sprijinului logistic este reprezentat ă, în funcție de mărimea
forței operaționale, de brigada logistic ă, batalionul logistic (sim ilar) sau de subunitatea de
stat major și deservire. Acestea se reg ăsesc în sistemul de comand ă-execuție. În concluzie,
structura de execu ție este format ă din elemente speciali zate în asigurarea condi țiilor
materiale necesare desf ășurării actului de management al sprijinului logistic.
Relații funcționale
Relațiile funcționale sunt raporturile care se stabilesc în interiorul structurii
logistice de conducere, într e compartimentele subordon ate, prin personalul de
specialitate al acestora, și, totodată, raporturile dintre structura de conducere logistic ă a
grupării operaționale sau a marii unit ăți tactice și structurile de execu ție a sprijinului
logistic subordonate.
O importan ță majoră pentru organizarea și realizarea unui mana gement eficient
al sprijinului logistic la nivelul for ței o reprezint ă stabilirea unor rela ții funcționale

2 Ibidem

adecvate care s ă funcționeze eficient în ambele sensuri, atât pe vertical ă, cât și pe
orizontală.
Exercitarea oportun ă a conducerii sprijinului logistic necesit ă realizarea unui
sistem de rela ții viabil, u șor adaptabil, care s ă-i asigure continuitatea func ționării în toate
situațiile.3
Structura de conducere a sprijinului logistic al for ței care poate fi: J-4; G-4; A-4;
S-4; N-4*, se va rela ționa direct cu componentele (struc turile) de specia litate din cadrul
Comandamentului Logistic Întrunit, Bazelor Logistice Teritoriale, Brig ăzii Logistice,
pentru realizarea nivelului superior de concep ție și planificare a sprijinului logistic al
acțiunilor militare.
Dispunerea personalului din cadrul structurii de conducere a sprijinului logistic
va fi decis ă de comandantul for ței care desf ășoară operația, în func ție de misiunile ce
trebuie îndeplinite și de resursele avute la dispozi ție. Structura logistic ă a forței exercită
actul de management al sprijinului logistic pe timpul preg ătirii și ducerii opera țiilor din
punctul de comand ă.
De aici logisticienii realizeaz ă legăturile necesare cu e șalonul superior, cu șefii
structurilor logistice ale marilor unit ăți și unităților subordonate, cu for țele cu care se
coopereaz ă și cu vecinii. Totodat ă, se asigur ă legăturile necesare cu organele administra ției
publice locale, cu surs ele de aprovizionare și unitățile prestatoare de servicii.
Pentru automatizarea conducerii sprijinului logistic, structurile logistice de la
nivelul for ței operaționale și de la marile unit ăți și unități subordonate sunt dotate cu
computere pentru prelucrarea adecvat ă a informa țiilor specifice, în vederea elabor ării și
transmiterii mai rapide a ordinelor, datelor și informațiilor de specialitate.
Rolul managementului sprijinului logistic
Pentru a descrie rolul managementului sprijinului logistic al for ței în opera ție
trebuie să precizăm că acesta se exercit ă continuu, înc ă din timp de pace, dezvoltându-se

3 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , București, 2003, p. 49.
* G-4 este pentru gruparea de for țe – nivel divizie

potrivit dimensiunilor conflictului. În aces t scop, managementul sprijinului logistic
trebuie să fie precis și oportun.
Există o corelație între managementul logistic pe timp de pace și cel la război
(managementul sprijinului logistic), prin faptul c ă primul îl determin ă, într-un anume
mod, pe cel de-al doilea, în sensul c ă eficiența măsurilor și activităților care vizeaz ă
apărarea națională marcheaz ă în mod hot ărâtor, pozitiv sa u negativ, desf ășurarea
acțiunilor militare.
Astfel, pe timp de pace, managementul logistic are menirea de a asigura
înzestrarea și dotarea structurilor militare cu armament, tehnic ă, echipament, hran ă,
precum și pregătirea sub toate aspectele a for țelor armate ale țării, menținându-le
permanent un nivel ridicat al capacit ății de lupt ă, pentru a fi în m ăsură ca, pe baza
deciziei organelor constitu ționale, să treacă la îndeplinirea misiunilor stabilite.
Pe timpul preg ătirii și ducerii ac țiunilor militare, rolul managementului
sprijinului logistic al for ței constă în realizarea stocurilor pe cl ase de materiale, în cadrul
structurilor de logistic ă subordonate, destinate asigur ării sprijinului logistic for țelor
luptătoare. Necesitatea sprijinului l ogistic decurge din nevoia maximiz ării efortului pe
anumite direc ții, care se apreciaz ă ca hotărâtor în economia ac țiunilor de lupt ă.
În cadrul sistemului logistic, rolul managementului sprijinului logistic al for ței
este relevat de urm ătoarele obiective:
• diagnosticarea sistemului logistic: situa ția existentului în bunuri materiale
la structurile for ței și situația capacit ăților opera ționale la dispozi ție;
• planificarea resurselor materiale și financiare: aprovizionarea pe clase de
materiale, cu tehnic ă și echipamente, și plata achizi țiilor și rechizițiilor de
bunuri materiale;
• planificarea, organizarea și desfășurarea activit ăților pentru: executarea
transporturilor; aprovizionarea for țelor; deplasarea personalului,
mijloacelor de lupt ă și materialelor; evacuarea bolnavilor, r ăniților și a
tehnicii deteriorate;

• organizarea și desfășurarea activit ăților de mentenan ță: evacuarea tehnicii
deteriorate; executarea lucr ărilor de repara ții pentru repunerea tehnicii în
stare de func ționare; executarea între ținerilor tehnice; predarea tehnicii
indisponibile la e șalonul superior;
• planificarea și asigurarea facilit ăților de infrastructur ă: cazarea trupelor;
deplasarea, protec ția forțelor și populației civile, a bunurilor materiale și a
valorilor patrimoniului cultural na țional;
• planificarea și realizarea asisten ței medicale: asigurarea de servicii de
medicină preventiv ă, servicii stomatologice; aprovizionarea cu
medicamente și materiale sanitar-farmaceutice; asisten ța sanitar-veterinar ă;
evacuarea medical ă a răniților și bolnavilor; protec ția medical ă împotriva
armelor de distrugere în mas ă (chimice, bacteriologice, radiologice și
nucleare) (ADMCBRN);
• organizarea serviciilor de campanie: hr ănirea și asigurarea cu ap ă potabilă;
îmbăierea efectivelor și spălatul lenjeriei; igiena sanitar ă; activități
funerare; asigurarea for ței de munc ă pentru manipul ări de materiale;
protecția mediului și lucrări diverse în folosul trupelor.
Importan ța managementului sprijinului logistic
Importanța managementului sprijinului logistic al for ței în opera ție este dat ă de
realizarea dimension ării și corelării optime a fluxului de informa ții, bunuri și persoane,
în vederea asigur ării forțelor cu tot ceea ce le este necesar la momentul potrivit și la
locul indicat. Pentru ca activit ățile să se desfășoare cu rapiditate și în deplin ă siguranță,
sistemul informa țional logistic trebuie s ă fie viabil, coerent, s ă funcționeze atât pe
verticală, cât și pe orizontal ă, în orice situa ție.
Pentru realizarea propriu-zis ă a managementului centralizat și integrat pe cele
cinci clase de materiale, în armata României se va utiliza ,,Sistemul informatic logistic-
AILS”. Apreciem c ă acesta va fi de o importan ță deosebit ă pentru structurile for ței,
deoarece va asigura: transmiterea mai rapid ă a datelor de la st ructurile logistice

subordonate, realizarea controlului automat al activit ăților de distribu ție a materialelor
din depozite și primirea acestora la mari unit ăți și unități; accesul structurii de conducere
a sprijinului logistic al for ței la datele privind nivelul st ocurilor la toate marile unit ăți și
unitățile subordonate; controlul automat al stocurilor și asigurarea informa țiilor necesare
completării acestora prin redistribuire sau achizi ții; managementul echipamentelor,
mentenan ței, al distribu țiilor și al achizi țiilor.
O importan ță deosebită în asigurarea managementului sprijinului logistic al for ței
în operație o are func ția de planificare pentru realizar ea suprapunerii efortului logistic
peste efortul opera țional – în planificarea și derularea ac țiunilor de lupt ă.
Am putea spune c ă logistica va ac ționa ca un multiplicator de for ță, ca un
rezervor de bunuri materiale și servicii, care, în orice moment și în orice condi ții, să
revitalizeze for țele luptătoare. Deci, sprijinul logistic trebuie s ă fie în deplin ă
concordan ță cu necesit ățile forțelor proprii, mai cu seam ă la nivel tactic. De aici rezult ă
necesitatea de func ționare sincronizat ă a întregului proces de management al sprijinului
logistic, care s ă evidențieze claritate și precizie în derulare.
Importanța managementului sprijinului logistic al for ței în opera ție este dat ă și de
factorii care influen țează în mod decisiv sprijinul logistic. Astfel, șeful structurii de
conducere logistic ă, trebuie s ă țină seama în exercitarea comenzii de urm ătorii factori:
• scopul sprijinului – se referă la tipurile (felurile) și nivelurile de sprijin ce
trebuie asigurate for ței (trupelor), acesta diferind în func ție de tipul
operației, timpul de preg ătire, durata șederii în zona de opera ții (teatru și
fazele acțiunii militare);
• rețelele de distribu ție – sistemul de comunica ții și informatic ă, componenta
fizică (fabrici, depozite, drumuri, c ăi ferate, aeroporturi, poduri, cl ădiri etc.)
și resursele (oamen i, materiale, ma șini) ce ac ționează în cadrul sau în afara
câmpurilor fizice;
• sursele de sprijin – pot aparține Ministerului Ap ărării Naționale, na țiunii
gazdă sau pot fi intercategorii de for țe, neguvernamentale, multina ționale;

• disponibilitatea materialelor – se realizeaz ă prin stocuri și reaprovizion ări
și are un rol decisiv în asigurarea continuit ății;
• modularitatea – crește posibilit ățile de comand ă și control pentru ac țiuni pe
spații largi și asigură elemente de sprijin inte rschimbabile, expandabile și
adaptabile la cerin țele misiunii și condițiile concrete.4
Managementul sprijinului logi stic este un proces conti nuu, ciclic, care se execut ă
de la primirea misiunii pân ă la luarea deciziei și, ulterior, pe tot parcursul desf ășurării
acțiunilor de lupt ă, până la încheierea activit ăților, și o perioad ă chiar dup ă încheierea
acestora.
Rezultă că organelor de conducere (comand ă) a sprijinului logistic le revin
misiuni deosebit de complexe în preg ătirea și ducerea ac țiunilor de lupt ă. Pentru
realizarea lor în cele mai bune condi ții, se cere din part ea acestora o temeinic ă pregătire,
competen ță, spirit de r ăspundere, mult ă inițiativă și perseveren ță.

1.4. Unele abord ări privind modernizarea și eficientizarea sistemului logistic
al armatei cu implica ții manageriale
Responsabilit ăți și obiective
Logistica militar ă națională, la nivel strategic, operativ și tactic, acoper ă un spectru
larg de func țiuni și procese intercondi ționate, determinate de cerin țele conflictelor moderne.
Modernizarea și eficientizarea logi sticii militare necesit ă realizarea unor structuri
de logistic ă de tip modular, flexibil și manevrier, cu o capacitate mare de reac ție pentru
sprijinul oportun al marilor unit ăți și unităților luptătoare din compunerea unei for țe
operaționale cu toate clasele de tehnic ă și materiale, în condi țiile realizării interoperabilit ății
conceptuale și funcționale cu sistemele logistice ale țărilor aliate.
În sensul moderniz ării logisticii, în mai 2001, or ganismul de specialitate al
Alianței a remis documentul „Politica NATO de cooperare în logistic ă” (C-M 44) care

4 F.T.-1, Doctrina opera țiilor forțelor terestre , București, 2004, p. 365.

evidențiază că țările membre au o re sponsabilitate colectiv ă în logistic ă. De aici rezult ă
că statele sunt responsabile de echiparea și înzestrarea for țelor ce le apar țin și de
furnizarea resurselor necesare, iar cooperarea, standardizarea și multina ționalitatea în
logistică vor permite realizarea eficien ței și eficacității scontate a ac țiunilor Alian ței.
Această politică, promovat ă cu precădere de logisticienii di n cadrul Cartierului General
NATO, ilustreaz ă, în mod adecvat, orientarea de dezvoltare a multina ționalității în
logistică.
Înscriindu-se în sfera men ționată, Conferin ța Înalților Responsabili pentru
Logistică ai NATO (SNLC) a aprobat documentul „Viziunea și obiectivele logistice ale
NATO, pe perioada 2003 – 2008” , care statueaz ă principalele obiective pe linie logistic ă
pe care Alian ța ar trebui s ă le atingă până în anul 2008, eviden țiind astfel tendin țele și
domeniile de baz ă avute în vedere de autorit ățile Organiza ției, pentru a putea fi
dezvoltate în urm ătorii ani.
Pentru a se renun ța la concep ția potrivit c ăreia logistica este o problem ă exclusiv
națională, la sfârșitul anului 2003 a fost elaborat documentul „Principii și politici în
logistică”, M.C. 319/2, care aduce o muta ție majoră, statuând multina ționalitatea ca unul
dintre principiile destul de importante în func ționarea logisticii Alian ței.
Exigențele impuse de obiectivele transform ării Alianței, pe termen scurt, mediu
și lung, în procesele de generare, regenerare și susținere a for țelor, implic ă o serie de
transform ări majore care vizeaz ă atingerea unor cerin țe de eficien ță la nivelul
domeniilor func ționale ale sprijinului logistic (figura 1.3.).
În procesul de preg ătire, opera ționalizare și susținere a for țelor se remarc ă
necesitatea realiz ării principalelor obiective logistice care reflect ă asigurarea capacit ății
de dislocare rapid ă a forțelor, sprijinul logistic al for țelor opera ționale care îndeplinesc
misiuni în afara teritoriului na țional, asigurarea facilit ăților națiunii gazd ă (HNS),
implementarea sistemului aliat de dislocare, mi șcare și transport (A.D.A.M.S.) și, nu în
ultimul rând, extinderea și perfecționarea activit ății de externalizare a serviciilor
specifice.

Combinația dintre avansul tehnologic și dezvoltarea științifică a creat acele
tendințe privind evolu ția strategiei și planific ării apărării, orientate spre: avansul
tehnologiei în domeniul senzorilor, proces ării informa ției, preciziei de ochire, precum și
o largă interacțiune între domeniul comercial și cel militar.
Cerințe de eficien ță
Pentru modernizarea și eficientizarea ac țiunilor militare, inclusiv de natur ă
logistică, sunt materializate trei concepte opera ționale fundamentale: r ăzboiul bazat pe
rețea, opera țiile centrate pe efecte și operațiile decisive rapide . În acest scop apar
următoarele cerin țe: implementarea noilor capacit ăți de susținere, de dislocare, programe
de cercetare-dezvoltare, programe de achizi ții etc.
Amenințările asimetrice, cauzate în special de proliferarea și dezvoltarea
rețelelor teroriste, a crimei organizate transfrontaliere, precum și a acțiunilor de incitare
la extremism, separatism sau xenofobie, impun cerin țe noi de eficien ță pentru sistemul
logistic opera țional, dup ă cum se poate vedea în figura 1.3. Modernitatea și eficiența
sistemului logistic opera țional se pot concretiza prin cerin țele de mobilitate, flexibilitate,
modularitate, continuitate și promptitudine.
În condițiile actuale, sistemele logistice opera ționale se afl ă în fața noilor
provocări de natur ă complex ă, la care trebuie s ă răspundă cât mai eficient și, de
asemenea, s ă fie în permanent ă transformare, pentru a se putea adapta rapid la noile
condiții ce apar ca urmare a evolu țiilor erei informa ționale.
Cerințele războiului bazat pe re țea (RBR) impune proiectarea rapid ă, a forțelor
participante la ac țiuni, în orice zon ă a globului, probabil cu o parte a for țelor de reac ție,
cu o durat ă de notificare mai mic ă decât în prezent.
Acest aspect determin ă consecin țe importante asupra conceperii capacit ăților de
transport strategic, care vor trebui s ă aibă următoarele dimensiuni:
• concentrarea eforturilor pe transp ortul strategic prin dezvoltarea
capacităților de transport aerian și naval;

Cerințe de
eficiență ale
sistemului
logistic
operațional • integrarea și sincronizarea capabili–
tăților pentru preg ătirea și realizarea
oportună a deplasării;
• capacitatea continu ă de mișcare,
repoziționare în teatru sau zona de
operații.
• organizarea structurilor logistice,
pentru a putea fi dimensionate în
raport cu teatrul (zona) de opera ții și
specificul misiunilor de lupt ă;
• realizarea adecvat ă a liniilor de
sprijin logistic.
• o structur ă modulară cu entități
specifice func țiilor logistice
(aprovizionare, transport,
mentenan ță, asistență medicală etc.),
contribuie decisiv la cre șterea
eficienței sprijinului logistic
• sistemul logistic trebuie s ă asigure
sprijinul în orice condi ții, continuu și
pe întreaga durat ă de ducere a
acțiunilor militare, pe baza unei
planificări riguroase. flexibilitatea mobilitatea
modularitatea
continuitatea
• forțele de sprijin logistic trebuie s ă
poată să acționeze prompt, cu
capabilitățile necesare, pentru a se
dispune în raioane apropiate de cele
ale structurilor pe care le deservesc,
în vederea îndeplinirii misiunilor
specifice.promptitudinea

Fig. 1.3. Cerin țe ale sistemului logistic opera țional

• realizarea aranjamentelor cu companiile na ționale civile pentru sporirea
capacității de transport strategic, într-un singur drum al for țelor de reac ție, în maximum
30 de zile de la notificare;
• realizarea unor în țelegeri multina ționale privind folosirea, în comun sau în
completare, a unor capacit ăți de transport strategic naval;
• achiziția platformelor de trans port auto al containerelor și echipamentelor
grele, precum și achiziția instalațiilor de înc ărcare-desc ărcare a acestora.
Potrivit aprecierii speciali știlor, intensificarea cooper ării în logistic ă va
determina dezvoltarea unit ăților logistice multina ționale integrate, care se va realiza prin
crearea unor structuri militare, în urma în țelegerii dintre dou ă sau mai multe țări, care
sunt de acord s ă furnizeze capacit ăți logistice, sub controlul opera țional al unui
comandant NATO, pentru sprijinul logistic al unei for țe multina ționale.
Pe baza principiului econo miei de resurse, mijloace și efort, Alian ța va dezvolta
activitățile de creare a unor capacit ăți comune de sprijin logistic, la nivelul teatrului
(zonei) de opera ții. În acest scop, consider ăm că țara noastr ă trebuie s ă fie capabil ă să
contribuie la efortul multina țional solicitat cu capabilit ăți de aprovizionare, transport
aerian și terestru, mentenan ță și asistență (sprijin și evacuare) medical ă, care să se poată
interrelaționa, în conformitate cu conceptul de RBR, cu for țele Alianței, în cadrul unei
rețele unice, apte s ă capteze și să transmită informația, în timp real, dar și să acționeze
imediat, cu efecte și la parametrii comparabili și comuni.
Domenii de ac țiune. Programe în derulare
Pentru modernizarea și eficientizarea sistemului l ogistic al armatei sunt în
derulare, la nivelul Direc ției Logistice, programe, pe urm ătoarele domenii de ac țiune:
interoperabilitatea în domeniul l ogistic; planificarea strategic ă și schimbul de date în
domeniul logistic; sprijinul na țiunii gazd ă (HNS); capacitatea de dislocare a for țelor;
măsuri de accelerare a integr ării în NATO, din punct de vedere logistic.
Dintre programele majore, aflate în curs de derulare, putem eviden ția: asumarea
președinției Grupului de lucru permanent al exper ților din domeniul logistic;

implementarea standardelor și doctrinelor NATO din domeniul logistic; Programul de
implementare a sistemului de codificar e NATO; faza a doua de implementare a
Sistemului Informatic Logistic (AILS); Planul de integrare în cadrul sistemului de
planificare și raportare logistic ă NATO, prin utilizarea pachetului software LOGFASS
(LOGREP, ADAMS, ACROSS); Planul de implementare a conceptului carburantului
unic; elaborarea Catalogului HNS și a Concep ției privind acordarea de c ătre România a
Sprijinului Na țiunii Gazd ă (HNS); asumarea rolului de Na țiune–Lider în cadrul
proiectului de constituire a Unit ății Multina ționale Integrate de Geniu (Engineering
MILU), ac țiune de pionierat în logistica multina țională și de mesaj politic favorabil,
deosebit de apreciat de oficialii Alian ței; dezvoltarea aranjamentelor stand-by cu
companiile na ționale de transport în vederea acop eririi necesarului de mijloace tehnice
pentru realizarea disloc ării strategice.
Previziuni func ționale
Potrivit prevederilor „Viziunii strategice – 2010, Armata României”, în viitorul
apropiat, se preconizeaz ă constituirea unei For țe Naționale Înalt Opera ționalizate polivalente,
capabilă să facă față atât unor provoc ări previzibile, cât și unora greu de anticipat, ce include
capacități militare conven ționale dar și neconven ționale și, mai ales, asimetrice, atât în cadrul
Alianței, cât și pe teritoriul na țional.
În conformitate cu acordurile și reglement ările în domeniu, pentru ca for ța
menționată să desfășoare misiuni specifice de lung ă durată, în teatrul (zona) de opera ții
se impune necesitatea existen ței unei capacit ăți de autosus ținere de cel pu țin 30 de zile,
fără întrerupere.
Derularea, în ritm sus ținut, a sprijinului logistic presupune elaborarea și aplicarea
de proceduri standard de operare, care reprezint ă cheia succesului opera țional, în
condițiile în care apare necesitatea desf ășurării simultane a opera țiilor logistice atât de
dislocare, cât și de susținere în teatru (zona de opera ții).

Pentru realizarea obiectivelor amin tite, generate de restructurarea for țelor (pentru
a deveni mai flexibile, modulare, cu înalt ă mobilitate, rapid dislo cabile), se impune ca
sprijinul logistic s ă fie deplin integrat concep ției operației și planului de manevr ă. În
acest sens, se impune realizarea unor direc ții fundamentale de eficientizare a func ționării
sistemului logistic, astfel:
¾ modernizarea managementului sistemului logistic prin utilizarea adecvat ă a
echipamentelor și programelor informatice specif ice, pentru generarea fluxurilor
informaționale, în timp real , necesare coordon ării exercit ării comenzii for țelor logistice
subordonate; atât în prezent, cât și în viitorul imediat are loc informatizarea unitar ă a
întregului sistem logistic, prin Sistemul Automatizat de Informatizare a Logisticii
(AILS), care va oferi baza de date privind existentul și mișcarea de echipamente și
materiale, vizibil ă pentru to ți utilizatorii, prin gestionarea centralizat ă a cererilor, și,
totodată, se lucreaz ă la realizarea unui sistem in formatic pentru coordonarea și controlul
mișcării care, ulterior, va fi încorporat în AILS;
¾ realizarea modularit ății, care să permită modificarea structurilor de sprijin
logistic pe baza cerin țelor esen țiale ale misiunii, în vederea sporirii mobilit ății,
organizării utilizării resurselor și realizării unui num ăr mai mic de opera ții logistice;
¾ standardizarea la toate niveluri le, inclusiv dotarea cu acela și tip de tehnic ă
(de luptă: blindată sau neblindat ă; de transport etc.) pentru toate tipurile de subunit ăți,
este elementul ce va contribui la îmbun ătățirea sprijinului logistic;
¾ asigurarea capabilit ății logistice necesare va trebui s ă se bazeze pe
realizarea stocurilor ini țiale la standarde de calitate, care vor înso ți structurile for ței, iar
o mare parte dintre ele pot fi prepozi ționate strategic, în scopul asigur ării unui ritm înalt
de desfășurare în teatru (zona de opera ții); în fun ție de rapiditatea derul ării acțiunilor,
stocurile vor trebui s ă suporte și repoziționări rapide, acestea putând fi mult mai bine
realizate prin crearea acelui sistem de senzori, specific r ăzboiului bazat pe re țea, care s ă
permită atât vizualizarea permanent ă a nevoilor de sprijin logistic, mi șcarea continu ă a
resurselor, cât și previzionarea deplas ărilor ulterioare c ătre zonele de interes;

¾ realizarea unor platforme multivalente, po sibil de proiectat în orice teatru
(zonă) de opera ții prin utilizarea vectorilor aerieni din dotare, care s ă faciliteze
transportul trupelor și al materialelor, u șurând în acela și timp operarea și mentenan ța;
¾ eficientizarea transporturilor, inclus iv prin dotarea cu mijloace auto
performante, care s ă permită transportul tehnicii de lupt ă și al altor materiale în acela și
timp sau succesiv pe aceia și platform ă;
¾ restrângerea lucr ărilor de mentenan ță numai pentru echipamentele din
organica marilor unit ăți și unităților;
¾ accelerarea demersurilor pe ntru externalizarea lucr ărilor de mentenan ță,
îndeosebi la echipamentele care vor r ămâne în dotare și după anul 2007;
¾ alocarea prioritar ă a resurselor disponib ilizate pentru mentenan ța echipamentelor
aparținând unităților declarate a fi contribu ție a României la pachetul de for țe NATO;
¾ asigurarea tratamen tului medical, a evacu ării medicale opera ționale, a
infrastructurii specifice, în orice condi ții.
Pe baza celor prezentate putem conchide c ă, în ansamblu, un sistem logistic
modern și eficient permite un management ad ecvat pe baza: unui nivel înalt de
înțelegere a situa ției operaționale din punctul de vedere al sprijinului logistic; notific ării
în vederea constituirii oportune și utilizării adecvate a elementului de sprijin na țional;
prepoziționării capacit ăților logistice în teatrul (zona) de opera ții; folosirii sistemului de
contracte pentru achizi ții de produse și servicii, în speci al în cazul opera țiilor de lung ă
durată; extinderii realiz ării eficace a reaprovizion ării prin mijloace terestre, navale, și
aeriene; implement ării modularit ății logistice; conducerii eficiente la toate nivelurile
sistemului logistic.

CAPITOLUL 2

FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI SP RIJINULUI LOGISTIC

Motto: "A conduce înseamn ă a prevedea și
a planifica, a organiza, a comanda,
a coordona și a controla”
Henri Fayol

În opinia noastr ă, funcțiile managementului sprijinul ui logistic au un caracter
tipic opera țional, ele având menirea de a proiecta și realiza ac țiunile specifice pentru
suprapunerea efortului material* peste efortul tactic.
Spre deosebire de func țiile managementului logis ticii din timp de pace, func țiile
managementului sprijinului logistic implic ă situații de aplicare adecvate etapelor opera ției, cu
diverse constrângeri, integrate unor pro cese ciclice, care se deosebesc prin ac țiunile de
planificare, organizare, comand ă, coordonare, control și evaluare efectuate (figura 2).

Fig. 2. Func țiile managementului sprijinului logistic

* inclusiv a efortului de mentenan ță, de infrastructur ă, de asisten ță medicală etc.
Managementul sprijinului
logistic
Funcții manageriale
Planificarea
Organizarea
Comanda
Coordonarea
Control-evaluarea
Obiective
Realizarea sprijinului
logistic așteptat

În cadrul oric ărui proces de management al spr ijinului logistic, fiecare dintre
funcțiile menționate asigur ă îndeplinirea anumitor sarcini, iar toate, în mod integrator,
asigură atingerea tuturor direc țiilor fixate.

2.1. Planificarea sprijinului logistic
2.1.1. Unele considera ții privind determinarea planific ării
În războiul modern, logisticii îi revine o mare parte din ansamblul de activit ăți și
măsuri ce se execut ă de către structurile lupt ătoare în vederea preg ătirii și derulării cu
succes a ac țiunii militare. În aceste condi ții, punctul de plecare în realizarea sprijinului
logistic îl constituie planificarea – func ție esențială a managementului specific.
Sub aspect conceptual, planificarea sprijinului logistic reprezint ă un proces
complex care se bazeaz ă pe cunoa șterea continu ă a situației operativ-tactice și logistice,
și care se realizeaz ă de organele specializate ale for ței, în vederea asigur ării gradului de
suport logistic optim, nece sar îndeplinirii misiunii.
Mutațiile produse în concep ția și organizarea fiec ărui eșalon eviden țiază
adaptarea func țiilor și misiunilor logisticii la schi mbare. În noul cadru func țional,
planificarea se constituie ca o func ție esențială a managementului sprijinului logistic,
care eviden țiază acel proces coordonat al comp artimentului logistic (birou, sec ție etc.)
pentru detalierea și gestionarea tuturor activit ăților specifice, înainte și pe timpul
derulării acțiunii militare. Toate aceste activit ăți planificate trebuie s ă genereze fluxuri
continue de informa ții, însoțite de fluxuri fizice de informa ții, în ambele sensuri, între
eșaloanele logistice (superioare și inferioare) participante la atingerea obiectivelor
proprii, în preg ătirea și desfășurarea opera ției.
Planificarea sprijinu lui logistic reprezint ă, cu alte cuvinte, un proces dat de
ansamblul activit ăților prevăzute a fi desf ășurate într-o succesiune logic ă și care au ca scop
întocmirea și exploatarea informa țiilor din anexa „spr ijin logistic” la planul de opera ție,
potrivit tipului și caracterului ac țiunii militare ce trebuie desf ășurate (figura 2.1.1. a.)

Fig. 2.1.1.a. Planificarea ca func ție a managementului sprijinului logistic*

Complexitatea activit ăților de sprijin logistic impune realizarea unei planific ări
flexibile pentru îndeplinirea, în condi ții optime, a misiunilor specifice, de c ătre
structurile de conducere și de execu ție a sprijinului logistic din organica for țelor.
Prin planificare, activitatea de manage ment al sprijinului logistic eviden țiază,
indiferent de structurile opera ționale la care se desf ășoară, conturarea efortului for țelor
de logistic ă implicate în sprijinul îndeplinirii scopului și obiectivelor ac țiunii militare,
astfel încât s ă fie obținute efecte optime pe baza randa mentului maxim al tuturor
resurselor la dispozi ție.

* Manualul pentru organizarea de stat major și operații întrunite ale for țelor armate , București, 2004, p.265, (Anexa nr. 25);
Instrucțiuni pentru planificarea opera țională (Guidelines for Operational Planning – GOP), NATO, ianuarie, 2001, p. 72.
MANAGEMENTUL SPRIJINULUI LOGISTIC
INIȚIEREA
PLANIFIC ĂRII
SPRIJINULUI
LOGISTIC ELABORAREA
CONCEP ȚIEI
SPRIJINULUI
LOGISTIC SELECȚIA VARIANTEI
OPTIME DE AC ȚIUNE DIN
PUNCT DE VEDERE AL
SPRIJINULUI LOGISTIC PLANIFICAREA
PROPRIU-ZIS Ă A
SPRIJINULUI LOGISTIC
PE DOMENII
FUNCȚIONALE
ANEXA „SPRIJIN LOGISTIC” LA
PLANUL DE OPERA ȚIE*
ANEXA „SPRIJIN LOGISTIC” LA
ORDINUL DE OPERA ȚIE*
FUNCȚII MANAGERIALE
PLANIFICAREA SPRIJINULUI LOGISTIC

Planificarea sprijinului logistic reprezint ă suportul fundament ării și concretiz ării
deciziei aferente (d e sprijin logistic) și se realizeaz ă în cadrul procesului decizional specific.
Aceasta permite optimizarea calit ății activităților decizionale în procesul de preg ătire și de
acordare a sprijinului logistic , prin adoptarea unui comportame nt decizional efectiv de c ătre
logisticieni, care s ă exprime capabilitatea dat ă de principiul ra ționalității de a corela și ordona
succesiv activit ățile proprii pe domeniile func ționale ale sprijinului logistic.
Procesul elabor ării anexei „sprijin logistic” la planul opera ție implică informații
corecte și conving ătoare despre cursul ac țiunilor militare viitoare, în vederea proiect ării
și definitiv ării cu claritate a elementelor de con ținut. Este adev ărat că schimbările survenite
pe plan opera țional sunt o stare de fapt, dar procesul decizional pentru planificarea sprijinului
logistic este tot at ât de important ca și planificarea opera ției în sine. El for țează managementul
sprijinului logistic s ă găsească soluțiile adecvate, privind modul de realizare a opti mului în toate
detaliile, și să stabilească toate acțiunile necesare de asigurare (transport, mentenan ță, asistență etc.)
pentru obținerea succesului. În figu ra 2.1.1. b. eviden țiem faptul c ă succesul ac țiunii militare este
dat de reu șita planific ării prin concretizarea efi cace a prevederilor anexei „sprijin logistic” la
planul de opera ție în vederea realiz ării obiectivelor fixate.

Fig. 2.1.1.b. Importan ța planificării sprijinului logistic în opera ție informații
scop obiectiv fundamental determină urmărește feed-back
Sistemul decizional al sprijinului logistic al for ței
Succesul ac țiunii militare
Reușita planific ării sprijinului logistic
Derularea eficace a planului opera ției
Realizarea sprijinului logistic adecvat
Îndeplinirea misiunii for ței prevede
condiții

Obținerea succesului în acordarea sprijin ului logistic, ca urmare a desf ășurării
activităților de management specific, presupune desf ășurarea unui proces dinamic,
orientat spre un scop, care coincide întotdea una cu misiunea pe car e o are de îndeplinit
forța operațională. În acest sens, perioada de planif icare a sprijinului logistic variaz ă în
funcție de mai multe determinante, cu m ar fi: timpul stabilit pentru preg ătirea și
îndeplinirea misiunilor; locul și rolul structurilor militare angajate; suportul logistic
existent; condi țiile de anotimp și stare a vremii.
Indiferent de succesiunea opera țiunilor militare, planificar ea sprijinului logistic
trebuie întocmit ă pentru a fi pe deplin aplicabil ă atât la nivelul for ței, cât și la specificul
fiecărei structuri lupt ătoare subordonate. A șadar, se impune corelarea corespunz ătoare a
planificărilor de sprijin logistic înto cmite în cadrul sistemului conduc ător al opera ției cu
cele elaborate la nivelul sistemului opera țional condus.
În situația particip ării unor for țe române ști la misiuni de men ținere a p ăcii,
planificarea va include acele detalii care vizeaz ă, în principal: proiectarea sprijinului
logistic necesar for țelor participante, potrivit op țiunii de angajare; prevederea timpului
necesar pentru disponibilizarea și primirea resurselor (materiale și financiare) pe timpul
pregătirii misiunii și în perioada desf ășurării acesteia; capacitatea de transport pentru
personal, tehnic ă, materiale în zona de îndeplinire a misiunii: interoperabilitatea tehnicii
și a aprovizion ării produselor și materialelor.
Mecanismul de realizare a planific ării sprijinului logistic vizeaz ă ansamblul
activităților care au loc în cadrul procesului decizional logistic al opera ției. Prin prisma
acestor activit ăți sunt analizate variantele deciziona le propuse, din care va fi selectat ă
alternativa optim ă.
Având în vedere e șalonul la care se elaboreaz ă, consider ăm că planificarea
sprijinului logistic se întocme ște astfel: pe o perioad ă îndelungat ă de timp (de la o lun ă
la un an), ceea ce înseamn ă că se întocme ște la nivel strategic; pe o perioad ă redusă de
timp (de la una la trei zile pân ă la o lună), fiind conceput ă la eșaloanele operative și

tactice. Acest (din urm ă) tip de planificare se mai nume ște și operațională, fiindcă
necesită preocupări pentru problemele curent e ale sprijinului logistic.
În situații de criză și conflict armat, anexa „sprijin logistic” la planul de opera ție
(ca rezultat al planific ării sprijinului logistic) reprezint ă, prin con ținut, un instrument
managerial ce ofer ă cadrul general pentru derularea viitoare a ac țiunilor militare, ac țiuni
care se înscriu în concep ția planific ării de ansamblu a misiunilor primite de c ătre forță.
Prin modalitatea lor de previziune și analiză, organele de conducere logistic ă
trebuie să aibă în vedere un anumit grad de fl exibilitate în realizarea planific ării
sprijinului logistic. La nivel opera țional, flexibilitatea planific ării sprijinului logistic se
referă la varietatea (efectiv ă și potențială) de asigurare material ă, mentenan ță și asistență
medicală, ținând seama de intensitatea ac țiunilor militare, care sunt proiectate într-o
optică de eficien ță ce trebuie atins ă prin optimizarea gradului de sprijin logistic.
Pentru aplicare, planificarea sprijinului logistic determin ă, la rândul ei, o suit ă de
procese, acte decizionale și decizii pentru realizarea, în condi ții de eficien ță, a tuturor
activităților de logistic ă proiectate.
Fiind conceput ă din timp de pace, pentru etapele ini țiale ale situa țiilor de criz ă
sau război, planificarea sprijinului logistic va fi apoi continuat ă în etapele disloc ării,
angajării și redisloc ării forțelor. În func ție de eșalon și complexitatea opera ției în
elaborarea procesului planific ării se disting puncte tari și puncte slabe. Astfel, dinamica
efectivelor lupt ătoare, tehnica, nivelul stocurilor, deplas ările, situa țiile ce impun sprijin
logistic imediat ș.a. sunt repere predominante sau punctele tari ale planific ării. Pot exista
însă și puncte slabe, manifestate, de regul ă, ca urmare a: necorel ării ritmurilor ac țiunilor
cu posibilit ățile logistice ale structurilor militare; imposibilit ății complet ării oportune a
resurselor materiale necesare, datorate rupt urilor de stoc din cauze obiective (surse de
aprovizionare limitate, posibilit ăți reduse pentru realizarea transporturilor, capacit ăți
reduse de depozitare/p ăstrare, acțiunile adversarului ș.a.).
Planificarea sprijinului logi stic, indiferent de forma ac țiunilor de lupt ă, reprezint ă
un proces intelectual elaborat și realizat de compartimentul logistic, pentru asigurarea

gradului de suport logistic optim, în vederea îndeplinirii misiunilor for ței, și este o
secvență a planific ării operației, desfășurându-se concomitent cu activitatea celorlalte
compartimente ale statului major.5
Pentru îndeplinirea misiunilor deduse de comandant (în situa ția planific ării
deliberate), structura de conducere logistic ă a forței trebuie s ă identifice, pe timpul
planificării sprijinului logistic, toate resursel e necesare îndeplinirii misiunilor deduse.
Scopul planific ării sprijinului logistic este de a elabora anexa „sprijin logistic” la
planul și la ordinul de opera ție – destinate s ă genereze sus ținerea logistic ă necesară
forței pentru îndeplinirea misiunii de lupt ă.
Planificarea sprijinului logistic pentru o for ță poate fi realizat ă, fie pentru toate structurile
din compunerea acesteia, în mod simultan, fie succes iv, pe fiecar e component ă în parte.
Pentru elaborarea planific ării proprii, potrivit complexit ății operației, structura de
conducere a sprijinului logistic a for ței, împreun ă cu celelalte compar timente ale statului
major, identific ă: elementele fundamentale ale planific ării opera țiilor; centrele de
greutate ale grup ării de for țe; punctele decisive; zona de interes, abord ările directe și
indirecte ale inamicului; direc țiile de efort; punctele critice probabile ale ac țiunii;
secvențele acțiunii și succesiunea acestora; manevrele ce se vor impune a fi executate;
consumurile de materiale, for țele și mijloacele; costurile financiare; ritmul; momentele
de pauză operativă; ruperile de ritm; dispersarea prin manevre și reconcentrarea for țelor;
timpul necesar; activit ățile de sprijin logistic specifice fiec ărei faze a ac țiunii (luptei).
Activitatea complex ă de sprijin logistic trebuie s ă țină seama de:
• concentrarea efortului logistic pent ru crearea centrului de greutate
determinat sau men ținerea sprijinului logi stic maxim al for țelor destinate pentru
eforturi majore;
• analizarea, din punct de ve dere al sprijinului logi stic, a tuturor punctelor
decisive identificate și evidențierea resurselor logistice la dispozi ție;

5 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 27.

• analiza, din punct de vedere logi stic, a momentului în care for țele pot
ajunge în punctele critice și identificarea posibilit ăților de evitare a
ajungerii în aceste puncte;
• realizarea cursivit ății în acordarea sprijinului logistic, în func ție de
secvențele opera ției și determinarea necesarului de for țe, mijloace și
materiale;
• estimarea costurilor, consumurilor și pierderilor în for țe și mijloace.6
Planificarea sprijinului logistic la nivelul for ței, se realizeaz ă pentru:
• generarea, respectiv regenerarea for țelor;
• deplasarea și mișcarea în zona de opera ții a marilor unit ăți și unităților;
• transportul tehnicii și materialelor necesare complet ării stocului trupelor la
marile unit ăți și unitățile din structura for ței.
Planificatorii sprijinului logistic trebuie s ă identifice problemele esen țiale,
potrivit obiectivelor care trebuie concretizate prin planul de ac țiune, având în vedere
următoarele elemente considerate: cerin țele pentru dezvoltarea for ței; asigurarea cu
materiale și servicii esen țiale; blocajele care pot apare în circula ția pe axele de
reaprovizionare, evacuare și reparare; planificarea și coordonarea mi șcării; reapro vizionarea
trupelor; agen ții economici din zona de responsabilitate logistic ă, ce pot deveni surse de
reaprovizionare sau de prest ări servicii pentru for ță.
Detaliile coprinse în anexele ,,sprijin logistic” la planul și la ordinul de opera ție,
atât pentru for ță, cât și pentru structurile ei, trebuie s ă asigure:
• concentrarea sprijinului logistic pe direc țiile de efort;
• definitivarea clar ă a activităților de sprijin logis tic care conduc la ob ținerea
succesului;
• realizarea unit ății de efort a tuturor for țelor de logistic ă.

6 Ibidem

2.1.2. Factorii care influen țează planificarea sprijinului logistic
Procesul de planificare al opera țiilor, pe teritoriul na țional, este, de regul ă,
același ca și pentru o opera ție multina țională desfășurată în afara teritoriului na țional și
nu diferă foarte mult fa ță de procesul general de planificare.
Particularit ățile pe care acesta le presupune, rezid ă în principal din caracterul
integrat al ac țiunilor și desfășurarea acestei activit ăți de către un comandament
operațional, desemnat s ă conducă acțiunile militare.
Luarea în discu ție a interdependen ței și influenței factorilor care interrela ționează
acțiunile militare și, implicit, sprijinul logistic, precum și amprenta acestora asupra
planificării, este o activitate laborioas ă și inepuizabil ă.
Planificarea sprijinului logistic pentru o for ță operațională, se află într-o strâns ă
relație de interdependen ță cu planificarea opera ției și se execut ă în scopul multiplic ării
puterii de lupt ă a structurilor acesteia. Prin urmare , planificarea sprijinului logistic
trebuie să se bazeze pe un spectru larg de informa ții referitoare la zona de opera ții și
amenințările specifice pe care și forțele de logistic ă trebuie s ă le ia în considera ție și să
le analizeze.
Ca părți inseparabile ale luptei armate, opera țiile și logistica sunt complementare
și interdependente. În cadrul et apelor de planificare, preg ătire și executare a opera țiilor
desfășurate de c ătre forță, este necesar ă integrarea eforturilo r planificatorilor opera ției și
a logisticienilor, precum și interesele comenzii.
Însușirea concep ției comandantului, privind opera țiile viitoare și luarea m ăsurilor
preliminare pentru sprijinul logistic al for ței, va asigura echilibrul dintre nivelul
cerințelor pentru executarea misiunilor și gradul de suport logistic.
Planificarea sprijinului logistic și acțiunile care deriv ă din aceasta trebuie s ă fie
multilaterale, în acord cu scopul misiunii, pe de plin integrate în toate fazele procesului
de planificare a opera ției.

Considerentele planific ării sprijinului logistic îl ajut ă pe comandant s ă facă
precizări privind modul de îndeplinire a misiunilor și să evalueze caracterul adecvat al
acțiunilor și fezabilitatea planurilor de opera ții.
Obiectivul fundamen tal al planific ării sprijinului logistic este de a realiza concep ția de
sprijin logistic, pe care se bazeaz ă anexa ,,sprijin lo gistic” la planul și la ordinul de opera ție,
destinată să genereze o ac țiune prin care s ă se realizeze gradul de suport logistic aprobat.
Timpul avut la dispozi ție pentru planificarea sprijinului logistic al opera ției
viitoare este variabil, ceea ce impune desf ășurarea activit ății de planificare înaintea
declanșării operației sau chiar pe timpul desf ășurării celei curente.
Planificarea sprijinului logist ic este responsabilitatea compartimentelor logistice ale for ței
participante la opera ții și este menit ă să asigure for țele cu tot ceea ce le este necesar pentru
susținerea ritmurilor preliminare ale opera țiilor, pe perioadele estimate și la intensitatea dorit ă.
Din categoria factorilor care influen țează procesul decizional de planificare, fac
parte: experien ța în activit ățile practice de sprijin logis tic; procedurile de operare
standard; standardizarea logistic ă; mărimea eșalonului militar; dimensiunea sprijinului
logistic; intensitatea ac țiunilor militare.
Schematic, ace ști factori sunt reprezenta ți astfel:

Fig. 2.1.2. Factori de influen ță în planificarea sprijinului logistic

PLANIFICAREA
SPRIJINULUI LOGISTIC
Intensitatea ac țiunilor
militare
Dimensiunea sprijinului
logistic
Standardizarea
logistică
Mărimea eșalonului
militar
Procedurile de operare
standard
Experiența în activit ățile
de sprijin logistic

Din analiza fiec ărui factor trebuie s ă rezulte deduc ții, iar din respectivele deduc ții
trebuie să rezulte sarcinile concrete ale sprijinului logistic. Aceste sarcini nu trebuie s ă
rămână doar sub forma declarativ ă și lăsate a fi rezolvate la sfâr șitul procesului de
planificare. Unele dintre sarcini pot fi luate în considerare imediat dup ă ce au fost
definite de c ătre unele componente ale structurii de planificare și conducere a sprijinului
logistic, altele pot fi distri buite spre rezolvare unor unit ăți de profil (organe ale
administra ției publice locale).
Principalul factor care trebuie luat în calcul pentru realizarea interoperabilit ății
operaționale îl reprezint ă procedurile de operare standard . Aceste proceduri se refer ă
la metodele de lucru ale statelor majore, la procedeele de ducere a ac țiunilor de lupt ă și
la documentele de conducere și raportare (inclusiv cele logistice).
Procedurile de operare standard (POS) sunt proprii atât alian țelor, coali țiilor, cât
și forțelor direct constituite de c ătre alte organiza ții internaționale de securitate, pentru
rezolvarea unor situa ții de criză sau conflict.
O definiție a procedurilor de operare standard ar putea fi :"…un set de ac țiuni care
acoperă acele trăsături standard bine definite, f ără a se pierde din ve dere eficacitatea
misiunilor, procedurile fiind aplicabile deliberat, dac ă nu se ordon ă altfel…" 7
Standardizarea, în opinia speciali știlor NATO, este proces ul de dezvoltare a
conceptelor, doctrinelor, procedurilor și proiectelor pentru a atinge și menține cele mai
înalte și eficiente niveluri de comp atibilitate, interoperabilitate și utilizarea comun ă în
domeniul informa țiilor și conducerii, opera țional, tehnic și logistic.
Procedurile de operare standard au ca baz ă de întocmire STANAG-urile, care
sunt acorduri de standardizare pe domenii. Acestea nu circul ă direct la utilizatori, dar
conținutul lor este inclus în instruc țiunile și regulamentele na ționale.
La nivelul for ței, se poate întocmi un set de pro ceduri de operare standard, pentru
un anume tip de opera ție sau pentru toat ă perioada de desf ășurare a opera țiilor militare,
care trebuie adus la cuno ștința tuturor for țelor, inclusiv celor de logistic ă, și care trebuie

7 AAP-6, Glosar NATO cu termeni și definiții, Bruxelles, 2001, pag. 70.

respectat de c ătre toți participan ții la acțiunile militare. Elementele esen țiale ale
procedurilor de operare standard se transmit comandamentelor for țelor subordonate prin
directiva de planificare, fiind incluse de c ătre acestea în propriile lor proceduri de
operare standard.
Procedurile de ac țiune standard u șurează atât conducerea opera țiilor, cât și
organizarea și desfășurarea sprijinului logistic, având în vedere nevoile de cooperare și
coordonare impuse de structura for ței.
În practica opera țiilor militare, folosirea proced urilor de operare standard
reprezintă: o condiție esențială pentru realizarea unit ății de efort, în vederea eficientiz ării
conducerii; fluidizarea activit ăților din statele majore multina ționale; ușurarea coordon ării
tutror forțelor, în vederea ob ținerii rezultatului optim; îndeplinirea scopurilor propuse.
Standardizarea reprezintă un mijloc prin care for ța își poate dezvolta capacitatea sa de
acțiune, prin marile unit ăți și unitățile din structura sa.
Standardizarea, în do meniul logistic, cap ătă o valoare suplimentar ă în momentul în
care planificarea sprijinul ui logistic se realizeaz ă pentru for țele ce particip ă la acțiuni militare în
cadrul Alian ței, în afara teritoriului na țional. Aceasta reprezint ă o demonstra ție elocvent ă a
cooperării și solidarității națiunilor membre ale Alian ței Nord-Atlantice. De și standardizarea în
cadrul Alian ței este o chestiune de voin ță și nu un scop în sine, st atele membre tind s ă ajungă la
cel mai înalt nivel posibil de standardizare.
Standardizarea în domeniul spr ijinului logistic include func ții de compatibilitate,
interoperabilitate și platforme comune. Consider ăm că studiul standardiz ării problemelor
de interoperabilitate în domen iul sprijinului logistic tre buie îndreptat îndeosebi în
direcția rezolvării anumitor neajunsuri, ap ărute pe timpul desf ășurării diferitelor ac țiuni
militare ale for țelor încă din timp de pace, astfel încât, pe timpul desf ășurării operațiilor
militare, acestea s ă fie reduse la minimum dac ă nu pot fi eliminate.
Standardizarea se impune ca un factor cheie în definirea și proiectarea c ăilor și
modalităților de ac țiune, în toate problemele ce privesc sprijinul logistic, în opera țiile
desfășurate de for ța operațională.

Prin realizarea standardiz ării în domeniul logistic se urm ărește creșterea
eficacității marilor unit ăți și unităților care intr ă în compunerea for ței. Aceast ă finalitate
are componente interactive atât di n punct de vede re militar, cât și economic.
Realizarea cu succes a sprijinului logistic, pentru marile unit ăți și unități care
intră în compunerea for ței, depinde foarte mult de experiența în activitățile de sprijin
logistic a structurilor de speci alitate angrenate în ac țiunile militare.
Cunoașterea modalit ăților de operare standard, pe ntru diferite forme ale
acțiunilor militare, de c ătre structurile de logistic ă, asigură în propor ție covârșitoare
succesul unei opera ții. Pregătirea marilor unit ăți și unităților de execu ție a sprijinului
logistic se planific ă și se realizeaz ă încă din timp de pace prin diverse forme de preg ătire
militară.
Ceea ce conteaz ă însă sunt activit ățile reale desf ășurate într-o zon ă sau teatru de
operații, unde se eviden țiază într-adev ăr capabilit ățile, atât din partea personalului, cât și
cele specifice echipamentelor din înzestrarea structurilor de execu ție a sprijinului
logistic. În acest sens, apreciem c ă este necesar ca pe lâng ă antrenarea real ă a unor
subunități de logistic ă (cele care fac parte din structura batalioanelor de infanterie din
Afganistan și Irak) să fie făcute demersurile necesare astfel încât și structuri logistice de
nivel batalion sau chiar brigad ă logistică să poată lua parte la ac țiuni militare în afara
teritoriului na țional, unde toate activit ățile practice cap ătă o altă valoare. Tot în aceast ă
direcție ar trebui valorificat ă experien ța cadrelor de logistic ă ce au luat parte la misiuni
multinaționale sub egida ONU, NATO sau OSCE, fie c ă aceștia au fost observatori sau
au făcut parte din comandamente de for țe. Ar fi extrem de benefic, în primul rând,
pentru armata noastr ă și, în al doilea rând, pentru cei care vor fi pu și să îndeplineasc ă practic
misiunile cuprinse în domeniile func ționale ale sprijinului logistic.
Modalitatea de constituire a for ței definește mărimea eșalonului militar, care
influențează foarte mult planificarea sprijinului logistic, precum și posibilit ățile reale de
acordare a acestuia de c ătre structurile specializate.

Planificarea realiz ării stocurilor de materiale, a utiliz ării mijloacele de transport,
a dimension ării structurilor de logistic ă, trebuie s ă fie operabil ă astfel încât s ă se poată
asigura, în timpul oportun și la momentul decisiv, sprijin ul logistic ne cesar trupelor.
Altfel spus, influen ța acestui factor în planifi carea sprijinului logistic cre ște direct
proporțional cu dimensiunile for ței.
Intensitatea ac țiunilor militare impune flexibilitate în proiectarea și realizarea
planificării sprijinului logistic necesar marilor unit ăți și unităților din structura for ței. În
operația ofensiv ă, consumurile de materiale, îndeosebi muni ție, carburan ți-lubrifian ți și
materiale de geniu, se m ăresc în special datorit ă ritmului crescut de ducere a ac țiunilor
militare, a distan țelor mai mari pe care se execut ă acțiunile militare (spre deosebire de
operația de apărare), precum și datorită distrugerilor provocate de inamicul care se ap ără
pe poziții pregătite din timp, cu for țele eșalonate în adâncimea dis pozitivului operativ.
Acțiunile inamicului asupra trupel or proprii, executate cu avia ția, armamentul de
înaltă precizie, mijloacele incendiare, grup urile de cercetare-diversiune, provoac ă
pierderi în personal, materiale, mijloace de transport, precum și distrugeri pe axele de
reaprovizionare, evacuare și reparare. Toate acestea creeaz ă greutăți mari pentru
compartimentele logistice, în planificarea și realizarea sprijinului logistic, cu implica ții
notabile în îndeplinir ea misiunilor de lupt ă încredințate marilor unit ăți și unităților din
structura for ței. De aceea, este necesar s ă se planifice m ăsuri responsabile de asigurare a
acțiunilor și protecția marii unit ăți, unităților și subunităților de logistic ă, astfel încât
acestea să fie menținute în permanent ă stare de func ționalitate, pentru a putea interveni
rapid în completarea stocur ilor, realizarea mentenan ței și desfășurarea celorlalte activit ăți de
sprijin logistic în folosul structurilor din compunerea for ței.
În funcție de intensitatea ac țiunilor militare, planificarea și dimensionarea
sprijinului logistic acordat trupelor di n compunerea unei for țe operaționale poate cre ște
sau descre ște exponen țial. Interoperabilitatea crescut ă a forțelor de logistic ă, procedurile
de operare standard bine puse la punct și cunoscute îndeajuns, mobilitatea m ărită și

capacitatea crescut ă de transport sunt numai câteva dintre cerin țele specifice logisticii
operaționale ale unei for țe care acționează la nivel tactic sau operativ.
Factorii principali de influen ță în planificarea sprijinului logistic pot fi analiza ți
și pe baza unor elemente determinate, cum ar fi: destinația, distanța, durata și cererea de
sprijin logistic a opera ției.
Destinația este un termen opera țional-strategic și mai pu țin tactic, și are o
utilitate limitat ă în proiectarea sprijinului l ogistic, potrivit caracteristicilor ac țiunilor
unei forțe.
Distanța este dată de locul de desf ășurare a opera ției; mediul în care are loc
operația; necesit ățile de sprijin logistic ale structurilor lupt ătoare. Distanța are legătură
directă cu liniile de comunica ție ce se stabilesc înainte și după desfășurarea opera ției. Ea
se relaționează cu existen ța liniilor de comunica ții din zona sau teatrul de opera ție și cu
structura resurselor logistice ce pot fi transportate pe acestea.
Destinația și distanța definesc liniile de sp rijin logistic, timpul și viteza de
dislocare și reacție, executarea pe etape a opera ției etc. Raioanele de dispunere ale marii
unități, unităților și subunităților de logistic ă se stabilesc, de asemenea, în func ție de
destinație și de lungimea liniilor de comunica ții, precum și de dificultatea în men ținerea
acestora. Atunci când for ța operațională primește mari unit ăți și unități din zone de
operații adiacente, trebuie luat ă în calcul, de c ătre organele de planificare și conducere a
sprijinului logistic, prepoziționarea unor elemente de spri jin logistic, care s ă le sprijine
pe timpul deplas ării până la intrarea în zona de responsabilitate logistic ă a forței.
Durata presupune luarea în considerare a frecven ței cererilor potrivit duratei
operațiilor, ceea ce va determ ina volumul materialelor necesare. Durata determin ă, de
pildă, necesitatea înlocuirii unor echipamente, timpul de r ămânere în zona de opera ții al
efectivelor, resurselor și necesitatea efectu ării unor evacu ări logistice. Durata poate fi
luată în considera ție având în vedere atât timpul avut la dispozi ție pentru preg ătirea
operației, cât și perioada de timp în care for țele vor trebui s ă se autosus țină logistic.

Cererea de sprijin logistic a opera ției rezultă din inten ția comandantului. Ea este
o însumare a cererilor regulate, a cererilor ciclice și a cererilor pentru situa ții
neprevăzute.
Modalitatea în care logis ticienii de la nivelul for ței planific ă sprijinul logistic ce
trebuie acordat structurilor subo rdonate, luând în calcul influen ța factorilor men ționați,
contribuie la succesul sau insuccesul unei opera ții, cu atât mai mult cu cât rolul și
importanța acestora poate cre ște sau descre ște în func ție de misiunile st abilite pentru a fi
îndeplinite. În aceast ă idee, consider ăm că ar trebui amintit aici modul deficitar de
planificare a ac țiunilor militare desf ășurate în Irak de trupele americane, unde, datorit ă
neluării în calcul de c ătre organele de planificare logistic ă a tuturor factorilor de inflen ță,
ofensiva marilor unit ăți și unităților a trebuit s ă fie oprită pentru câteva zile din cauza
lungirii excesive a liniilo r de sprijin logistic și a imposibilit ății logisticii de a efectua
reaprovizionarea trupelor.

2.1.3. Cerințele planific ării sprijinului logistic
Indiferent de spa țiul prevăzut pentru desf ășurarea ac țiunilor de lupt ă sau de
dimensiunea for țelor implicate, planificarea spr ijinului logistic se realizeaz ă în cadrul
unui proces decizional specific la nivel tactic, operativ și strategic. Ea urm ărește
asigurarea for țelor luptătoare cu tot ceea ce le este necesar și se desfășoară concomitent
cu planificarea ac țiunilor militare, vizând suprapunerea efortului logistic peste efortul
trupelor. În acela și timp, ea urm ărește integrarea eforturilor tuturor for țelor de logistic ă,
coordonarea eficient ă a acestora, precum și simplificarea activit ăților.
În procesul planific ării sprijinului logistic al for ței, trebuie avute în vedere toate
domeniile func ționale ale sprijinului logistic, datele ini țiale la dispozi ție, concep ția de
desfășurare a opera ției, dar mai ales modific ările ce pot interveni în desf ășurarea
acțiunilor militare, datorit ă, în special, inten țiilor inamicului. Acesta va viza capacit ățile
de sprijin logistic, în special cele pr ivind stocurile de materiale, posibilit ățile de transport

și de mentenan ță, viabilitatea c ăilor de comunica ție, precum și facilitățile logistice
existente în zona de desf ășurare a ac țiunilor de lupt ă.
Planificarea sprijinului logistic al for ței trebuie s ă fie: realizat ă pentru toate
domeniile func ționale ale sprijinului logistic; elaborat ă pentru toate etapele și fazele opera ției;
corelată cu planificarea opera ției; fundamentat ă integrator și accesibil ă tuturor structurilor
din compunerea for ței în orice moment al desf ășurării operației.
Planificarea sp rijinului logistic trebuie finalizat ă înaintea introducerii for țelor în
acțiune și realizată în detaliu, f ără a afecta simplitatea în execu ție. De asemenea, ea
trebuie realizat ă pentru cel pu țin două cursuri ale ac țiunilor de lupt ă, ușor aplicabil ă și
flexibilă, fundamentat ă pe date și calcule reale și capabilă să identifice problemele
esențiale, pentru concretizar e în anexele ,,sprijin logistic” la planul și la ordinul de opera ție.
În același timp, ea trebuie s ă răspundă necesității înlănțuirii capabilit ăților-cheie pentru
multiplicarea for ței și trebuie adaptat ă misiunilor, timpului la dispozi ție, condițiilor de
anotimp și stare a vremii, și să fie axată preponderent pe nevo ile oamenilor – nu în
detrimentul tehnicii – de oarece oamenii reprezint ă punctul central al planurilor
operaționale.8
Pentru îndeplinirea misiunilor for ței trebuie avut în vedere ca planificarea
sprijinului logistic s ă fie realizat ă în deplin ă concordan ță cu planificarea opera ției, și de
aceea este foarte important ca organele de planificare și conducere a sprijinului logistic
să fie implicate în aces t amplu proces înc ă de la începutul opera ției, deoarece nu trebuie
uitat, în nici un moment, c ă situația concret ă a sprijinului logistic poate avea un efect
profund asupra planului opera ției ce va fi adoptat.
Pe timpul procesului de planificare, una dintre cerin țele care oblig ă organele de
planificare și conducere a sprijinului logistic la o analiz ă foarte atent ă trebuie s ă fie
apropierea de for țele luptătoare a marii unit ăți și unităților (subunit ăților) de sprijin
logistic. Acestea trebuie s ă fie în măsură să asigure un sprijin logistic constant pentru
marile unit ăți, unitățile din compunerea for ței, care sunt angajate în ac țiunile militare. În

8 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 25.

acest sens este necesar ca ele s ă urmărească să-și îndeplineasc ă misiunile cât mai
aproape posibil de for țele pe care le sprijin ă. Însă, dacă acestea sunt angajate prea
aproape, exist ă riscul unor pierderi mai mari, datorit ă acțiunilor mijloacelor de foc ale
inamicului, și astfel activitatea lor s ă fie încetinit ă, și chiar întrerupt ă.
Consumurile mari de materi ale, atât pe timpul desf ășurării acțiunilor ofensive,
cât și pe cel al ap ărării forței, conduc la realizarea unui înalt nivel al reaprovizion ării. De
aceea, consider ăm că este necesar ca pe timpul planific ării sprijinului logistic s ă fie luată
în calcul prepoziționarea stocurilor de materiale, a resurselor de între ținere și reparații,
precum și a facilităților medicale din zona de responsabilitate logistic ă. Din aceste surse
vor putea fi reaprovizionate și sprijinite marile unit ăți și unitățile forței în primele zile de
luptă. Cererile mari de muni ție, pentru desf ășurarea opera țiilor, necesit ă capacități
considerabile de transport și manevră, ceea ce impune ca stocurile de muni ție să fie
amplasate cât mai înaintat posibil. La plan ificarea transportului stocurilor de carburan ți
este necesar ca acestea s ă fie aduse cât mai aproape posib il de zona de responsabilitate
logistică. De aceea se vor lua în calcul toate capacit ățile de transport avute la dispozi ție:
conducte, mijloace de transport pe calea ferat ă, mijloace petroliere, vase care navigheaz ă
pe râuri și canale navigabile, din apele interioare sau interna ționale, precum și mijloace
utilizabile pe calea aerului.
Operațiile de transport trebuie at ent planificate, executate și supravegheate. Este
necesară planificarea protec ției convoaielor, astfel încât acestea s ă fie scoase de sub
efectele loviturilor executate de inamic . În acest sens, este important de urm ărit ca
resursele de transport aerian s ă fie planificate a fi utilizat e îndeosebi pentru sprijinul
reaprovizion ărilor și evacuărilor medicale – în special de rol 3.
În planificarea mentenan ței, compartimentele (birourile) de planificare și
conducere a sprijinului logistic trebuie s ă urmărească ca activit ățile specifice acestui
domeniu de sprijin logistic s ă fie desf ășurate cât mai înaintat posibil. Planificarea
judicioasă a acestor activit ăți, pe timpul ac țiunilor de lupt ă ale forței, are importan ță, în
special, pentru prelungirea vie ții echipamentelor și limitarea nevoilor de completare.

O altă cerință, care trebuie respectat ă pe deplin în elaborarea planific ării
sprijinului logistic al for ței, o reprezint ă modalitatea de planificare a sprijinului medical.
Astfel, personalul medical și unitățile (subunit ățile) medicale de sprijin trebuie s ă
asigure tratamentul ini țial și de specialitate (ROL 1, 2 și 3), iar acele cazuri care necesit ă
îngrijire continu ă sau interven ție chirurgical ă imediată vor trebui evacuate c ătre spitalele
de zonă interioară.
Planificarea modalit ăților de refacere (regenerare) a capacit ății operaționale,
adecvate marilor unit ăți și unităților (subunit ăților) de sprijin logistic din compunerea
forței, trebuie realizat ă cu deplin ă responsabilitate. În acest sens, sunt necesare pentru
refacere resurse special alocate.
Eficacitatea oric ărui sistem de sprijin logistic va depinde de: transmiterea și
raportarea în timp oportun a ordinelor și informa țiilor; stabilirea unor procedee bine
definite de lucru; existen ța unor canale de comunica ții adecvate; existen ța unor leg ături
funcționale între compartimentele (bir ourile) sprijinul ui logistic; în țelegerea clar ă a
conținutului anexelor ,,sprijin logistic” la planul și ordinul de opera ție ale forței.
Pentru planificarea sprijinului logistic al opera ției ce va fi desf ășurată de o forță,
structura de conducere a sprijinului logistic trebuie s ă răspundă la următoarele întreb ări9:
– care este gradul de suport logistic ce trebuie realizat?
– cum trebuie folosite resursele aflate la dispozi ție?
– ce acțiuni de sprijin logistic trebuie desf ășurate și în ce succesiune?
– în ce mod vor fi constituite lin iile de sprijin logistic?
– care sunt riscurile din punct de ve dere al sprijinului logistic și dacă acestea pot fi
asumate?
Anexele ,,sprijin logistic” la ordinele de opera ție vor fi astfel concepute încât s ă
permită eventuale modific ări, cu impact minim asupra spr ijinului logistic de ansamblu.
Aceste modific ări pot apărea ca urmare a schimb ărilor survenite în ritmul și desfășurarea
acțiunilor de lupt ă ale forței sau a muta țiilor survenite în lan țul de sprijin logistic,

9 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 25.

privind extinderea nevoilor de transport, modificarea consumurilor zilnice, datorit ă
fluctuațiilor de ritm și intensitate a ac țiunilor militare, distrugerilor, extinderii capacit ății
punctelor de îmbarcare-debarcare, a zonelor de concentrare a tehnicii și personalului.
Este foarte important ca, în planurile ce vor fi întocmite, anticiparea sprijinului logistic
să fie luată în calcul, în func ție de previziunile opera ționale.
Planificarea sprijinului logistic trebuie s ă răspundă necesității adoptării unor m ăsuri
de urgență sau a solu țiilor de conjunctur ă. Totuși, acceptarea acestor m ăsuri presupune
costuri suplimentare, cu implica ții asupra desf ășurării ulterioare a ac țiunilor de lupt ă.
Pe timpul planific ării sprijinului logistic al opera țiilor este necesar s ă se acorde
timp suficient atât planific ării desfășurării forțelor, cât și planific ării întrebuin țării
acestora în opera ții.
Planificarea sprijinului logistic adecvat poate oferi o imagine de ansamblu a
resurselor disponibile, la un moment dat, și pentru o perioad ă determinat ă, astfel încât
comandan ții ierarhici s ă anticipeze cu acurate țe posibilit ățile reale de ducere a
operațiilor de către forță, intensitatea și amploarea acestora.
Conflictele militare actua le se caracterizeaz ă prin eforturi concentrate, care
implică sisteme de arme sofisticate ce necesit ă un sprijin logistic pe m ăsură, deosebit de
costisitoare. De aceea, o planificare eficient ă a modului de utilizare a resurselor și
materialelor din sursele la dispozi ție poate asigura îndeplinirea misiunilor primite,
concomitent cu reducerea costurilor.

2.1.4. Etapele planific ării sprijinului logistic
Planificarea sprijinului logistic pentru forța operațională reprezintă un proces complex
și continuu la care trebuie s ă participe întregul personal din cadrul structurii de conducere a
sprijinului logistic (com partiment, birou, sec ție) și, în mod deosebit, pe rsonalul care încadreaz ă
biroul (compartimentul) de planificare a spriji nului logistic. Acest proces constituie o secven ță
a planific ării operațiilor desfășurate de for ță și se desfășoară concomitent cu activitatea
celorlalte structuri (compartimente, birouri, sec ții) ale statului major.

Planificarea sprijinului logistic are drept scop s ă stabileasc ă modalitatea de
asigurare a for țelor luptătoare, cu tot ceea ce acestea au nevoie pentru îndeplinirea
misiunilor, și să identifice toate resursele disponibile acestui scop. Finalitatea procesului
îl constituie elaborarea anexei „spr ijin logistic” la planul de opera ție, document
principal, care st ă la baza conducerii întregului pro ces de sprijin logistic al for ței.
Având în vedere cele dou ă metode de planificare a sprijinului logistic, fie în mod
simultan, fie succesiv, pe mari unit ăți și unități ale forței, și ținând cont de faptul c ă
timpul este întotdeauna insuficient, cel pu țin în astfel de situa ții, apreciem c ă cea mai
eficientă metodă de lucru la nivelul for ței va fi planificarea sprijinului logistic simultan
la mai multe e șaloane.
Planificarea sprijinului logistic se desf ășoară în următoarele etape:
• inițierea planific ării logistice (însușirea misiunii, elaborarea problemelor
principale ale planific ării, orientarea personalului din subordine implicat în
planificarea sprijinului logistic);
• elaborarea concep ției sprijinului logistic (analiza situa ției logistice,
estimarea logistic ă și executarea recunoa șterilor de logistic ă);
• elaborarea anexei ,,sprijin logistic” la planul de opera ție (conceperea și
elaborarea, aplicarea, reanalizarea, reve derea sau reevaluarea anexei ,,sprijin
logistic” la planul de opera ție).
Schematic, etapele planific ării sprijinului logistic s-ar putea reprezenta ca în
tabelul 1.
Inițierea procesului decizional de planificare a sprijinului logistic s-ar putea
declanșa în două situații:
• ca urmare a orient ării făcute de comandantul for ței (șeful de stat major) și a
primirii anexei „sprijin lo gistic” la ordinul de opera ție de la eșalonul superior;
• numai dup ă orientarea f ăcută de comandant ( șeful de stat major) dac ă
planificarea se declan șează în mod deliberat.

Tabelul 1. Etapele planific ării sprijinului logistic în cadru l procesului de planificare a
operației

ETAPE FAZE ALE PLANIFIC ĂRII
ACȚIUNII MILITARE FAZE ȘI ACTIVIT ĂȚI ALE
PLANIFIC ĂRII SPRIJINULUI
LOGISTIC
1 2 3
INIȚIEREA
PROCESULUI DE
PLANIFICARE Inițierea planific ării:
– însușirea misiunii primite sau
aprofundarea celei deduse
– elaborarea problemelor
principale ale planific ării
Orientarea personalului
– evaluarea situa ției
– prezentarea concep ției
eșalonului superior/inten ției
comandantului
– îndrumarea pentru planificare Inițierea planific ării sprijinului
logistic:
– însușirea misiunii
– elaborarea problemelor principale ale
planificării sprijinului logistic
Orientarea personalului implicat în
planificarea sprijinului logistic:
– analiza misiunii din punct de vedere
logistic
– prezentarea concep ției sprijinului
logistic a e șalonului superior
– îndrumarea pentru planificare
– întocmirea planului de activitate
propriu ca secven ță a planului de
activitate al comandamentului
ELABORAREA
CONCEP ȚIEI
OPERAȚIEI – analiza situa ției la nivelul
statului major
– elaborarea cursurilor și
acțiunilor posibile
– decizia comandantului în
ședința pentru luarea deciziei
– dezvoltarea concep ției
potrivit cursului optim
Elaborarea concep ției sprijinului
logistic :
– analiza situa ției sprijinului logistic
– elaborarea estim ării logistice, pe
baza cursurilor ac țiunii
– efectuarea recunoa șterilor de
logistică
– prezentarea estim ării în cadrul
ședinței de luare a deciziei
– dezvoltarea concep ției de sprijin
logistic potrivit cursului optim
ELABORAREA
PLANULUI
OPERAȚIEI – elaborarea/coordonarea
planului
– prezentarea pentru aprobare
– emiterea planului detaliat
privind ac țiunea forțelor
– planificarea sprijinului
logistic
– planificarea/asigurarea
acțiunilor și protecției forțelorElaborarea anexei ,,sprijin logistic”
la planul de opera ție:
Se au în vedere:
– concepția operației
– concepția sprijinului logistic
– dezvoltarea concep ției (opera ției și a
sprijinului logistic)
Se elaboreaz ă în funcție de situa ție,
misiune, execu ție, planificarea
domeniilor sprijinului logistic
REANALIZAREA
PLANULUI – revederea planului
– evaluarea/reevaluarea
planului – revederea anexei ,,s prjin logistic” la
planul de opera ție
– reevaluarea anexei „sprjin logistic” la
planul de opera ție

Din orientarea făcută de comandantul for ței (șeful de stat major), șeful structurii
de conducere (comand ă) a sprijinului logistic* reține problemele referitoare la:
• evaluarea situa ției (posibilit ăți de acțiune ale inamicului, centrul de greutate
al inamicului, posibile puncte critice, for țele și mijloacele de înt ărire și cele puse la
dispoziție);
• intenția inamicului și cu ce mijloace poate acesta s ă acționeze asupra for țelor
de logistic ă;
• concepția eșalonului superior/inten ția comandantului (misiunile for ței, liniile
de despărțire cu vecinii și între marile unit ăți <unități> subordonate etc.)
• îndrumările pentru planificare (când trebuie s ă fie gata de lupt ă, concepția în
care se preg ătește și se prezint ă estimarea logistic ă etc.);
• măsurile urgente care trebuie luate pent ru sprijinul logistic al trupelor.
Inițierea planific ării sprijinului logistic . Având în vedere problemele precizate
de comandant pe timpul orient ării personalului implicat în planificarea opera ției, cele
deduse din anexa „sprijin logistic” la ordinul de opera ții al eșalonului superior și cele
culese de la subordona ți, marea unitate, unit ățile (subunit ățile) de sprijin logistic
subordonate for ței, șeful structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic
declanșează inițierea planific ării logistice care include, însu șirea misiunii și orientarea
personalului din subordine implicat în planificarea sprijinului logistic.
În cadrul ini țierii procesului de planificare a sp rijinului logistic, comandantului for ței îi sunt
necesare o serie de “informa ții” de natur ă logistică, pentru a putea analiza:
♦ eventualele nevoi imediate de cre ștere a nivelului de operativitate sau
redislocare;
♦ resursele financiare ce trebuie asigurate, dup ă o estimare ini țială;
♦ nevoile imediate de sprijin logistic;

* șeful strucutrii care poate fi: J-4; G-4; A-4; S-4; N-4.

♦ riscurile ce ar putea fi asumate din punct de vedere al sprijinului logistic.
Comandantul for ței este responsabil pentru coordonarea activit ăților de însu șire
corectă a misiunii de c ătre statul major, sub îndrumarea șefului de stat major, în vederea
luării din timp a deciziilor necesare declan șării procesului de elaborare a planific ării.
Însușirea misiunii este o activitate cognitiv ă, întreprins ă de șeful structurii
logistice pentru a în țelege:
• concepția eșalonului superior privind sprijinul logistic al for ței;
• conținutul și specificul misiunilor primite;
• forțele ce trebuie sprijinite;
• unitățile, forma țiunile, deta șamentele prestatoare de servicii puse la
dispoziție;
• sursele de reaprovizionare puse la dispozi ție și posibilit ățile folosirii lor;
• starea epidemic ă și epizootic ă din fâșia de acțiune a for ței.
Elaborarea principalelor probleme ale planific ării sprijinului logistic este o
subetapă a planific ării sprijinului logistic ce stabile ște în principiu, urm ătoarele:
¾ prioritățile pe linia sprijinului logistic;
¾ structura probabil ă a sistemului logistic;
¾ manevra de for țe, mijloace și materiale ce s-ar putea impune;
¾ concepția executării transporturilor;
¾ modalitățile de restabilire a tehnicii la caracteristicile specifice;
¾ măsurile privind coordonarea comp artimentelor subordonate;
¾ activitățile estimate pentru executarea planific ării sprijinului logistic;
¾ stabilirea rapoartelor și informărilor ce vor fi întocmite;
¾ stabilirea procedurilor de stat major și a persoanelor participante la
activitatea de planificare a sprijinului logistic;

¾ încadrarea în timp a activit ăților.10
Încadrarea în timp a activit ăților se face având la baz ă ora primirii misiunii și a
anexei „sprijin logistic” la ordinul de opera ție, data și ora când urmeaz ă să se prezinte
estimarea de logistic ă, data realiz ării liniilor de sprijin logistic, a stocurilor și a gradului de
operativitate al tehnicii. La încadrarea în timp a principalelor activit ăți de sprijin logistic
se va avea în vedere ca aproximativ 2/3 din acesta s ă rămână la dispozi ția subordona ților.
Orientarea personalului implicat în planificarea sprijinului logistic constituie o
preocupare major ă și imediată a șefului structurii logistice, dup ă însușirea misiunii. Aceast ă
activitate se desf ășoară sub directa lui conducere și implică analiza misiunii, în urma c ăreia
rezultă evaluarea situa ției, prezentarea concep ției eșalonului superior, precum și intenția
comandantului (cu dou ă eșaloane mai jos). Proced ând astfel, el creeaz ă condiții logisticienilor
din subordinea sa pentru a începe imediat activit ățile de sprijin logi stic a trupelor.
În această subetapă a planific ării sprijinului logistic are loc:
♦ evaluarea situa ției logistice sau analiza misiuni i din punct de vedere logistic;
♦ prezentarea concep ției sprijinului logistic a e șalonului superior;
♦ îndrumarea pentru planificare;
♦ întocmirea planului de ac tivitate propriu ca secven ță a planului de activitate
al comandamentului.
Evaluarea situa ției logistice se execută la nivelul comandamentului for ței și are
loc în cadrul analizei misiun ii. Activitatea se organizeaz ă de statul major, este condus ă
de comandantul for ței și se execut ă de șeful structurii de conducere (comand ă) a
sprijinului logistic.
Analiza comun ă a misiunii, în cadrul ședinței comandantului cu șefii structurilor
care particip ă la această activitate, cuprinde prezentarea tu turor aspectelor importante ale
misiunii și se finalizeaz ă cu ghidul pentru declan șarea procesului de planificare.

10 Ibidem

Comandantul prezint ă elementele esen țiale ale ordinului (directivei) de ac țiune,
riscurile probabile și, în detaliu, misiunea însu șită.
Șeful structurii logistice va prezenta situa ția, implica țiile, măsurile, estimarea
inițială și propunerile care se impun, și anume:
• situația sprijinului logistic la data primirii misiunii;
• implicațiile și măsurile de prim ă urgență specifice;
• situația sprijinului logistic al inamicului, în m ăsura în care aceasta este
cunoscută:
– intenții;
– posibilități.
• estimarea ini țială a forțelor de logistic ă necesare:
– forțele de logistic ă disponibile;
– estimarea for țelor de logistic ă necesare.
• propuneri privind întocmirea ghidului necesar declan șării procesului de
planificare;
• concluzii.
Comandantul este responsabil pentru coordonarea activit ăților de analiz ă a misiunii de
către statul major, sub îndrumarea sa direct ă, în vederea lu ării din timp a deciziilor necesare
declanșării procesului decizional de elaborare a planific ării. Pe timpul ședinței de analiz ă,
comandantul ia în calcul toate informa țiile furnizate de speciali ști, pe domenii, și stabilește
activitățile ce se vor trece în ghidul pentru declan șarea procesului de planificare a opera ției.
Documentul final al acestei faze îl reprezint ă ghidul comandantului pentru
declanșarea procesului de planificar e, pe baza or dinului de opera ții al eșalonului
superior.
Ghidul, în forma redactat ă, constituie fructificarea ședinței de analiz ă a misiunii.
Prezentarea concep ției sprijinului logistic al e șalonului superior este o subetapă
a planific ării sprijinului logistic în cadrul c ăreia șeful structurii de conducere (comand ă)
a sprijinului logistic prezint ă șefilor compartimentelor (b irourilor) logistice concep ția

eșalonului superior de realiz are a sprijinului logistic și intenția comandantului privind
realizarea sprijinului logistic. Șefii compartimentelor (bir ourilor) logistice î și notează
problemele principale care trebuie re ținute.
Îndrumarea pentru planificare este realizat ă de șeful structurii de conducere
(comandă) a sprijinului logistic, care le face cunoscute subordona ților numai datele ce-i
intereseaz ă pe aceștia, cu privire la noua misiune.
Aceste date se pot referi la:
• dispozitivul tactic probabil;
• mijloacele de înt ărire puse la dispozi ție;
• concepția în care se preg ătește și se prezint ă estimarea logistic ă;
• modalitățile derulării activităților pentru realizarea activit ăților de sprijin
logistic;
• când trebuie s ă fie gata de lupt ă pentru îndeplinirea noii misiuni;
• data și ora când compartimentele (birourile ) sprijinului logistic trebuie s ă
fie pregătite pentru îndeplinirea misiunii.
Șeful structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic trebuie s ă desprindă
măsurile pe linia sprijinului logistic, cele mai importante, care trebuie luate imediat, și
termenele la care s ă fie executate pentru ca activitatea s ă înceapă fără întârziere. Pe baza
orientării comandantului se vor da ordine preliminare care, în principiu, se pot referi la:
Ö completarea stocurilor de materiale la mari unit ăți și unități;
Ö primiri de materiale de la depozitele e șalonului superior (bazele logistice
teritoriale) sau de la sursele de reaprovizionare de teritoriu;
Ö pregătirea marii unit ăți, unităților și subunităților de sprijin logistic pentru
deplasarea sau oprirea acestora, dac ă se găsesc în deplasare;
Ö executarea unor transporturi de materiale;
Ö pregătirea materialelor pentru distribu ții și transport;

Ö varientarea sau repararea unor por țiuni din axele de apr ovizionare, evacuare
și reparare etc.
Experiența ultimelor conflicte de pe mapamond au ar ătat că ordinele preliminare
date la timp, în probleme ce nu sufer ă amânare, și care nu influen țează decizia
comandantului, pot contribui, în mod efectiv, la îndeplinirea la timp și în bune condi ții a
unor sarcini ce revin sprijinului logistic, în special când pentru preg ătirea luptei se
dispune de timp pu țin. Aceste ordine preliminare vor fi date structurilor care trebuie s ă
le execute nemijlocit (Bg.Log.; B. Log.; Sub.Log. etc.), precum și șefilor birourilor și
compartimentelor logis tice de la marile unit ăți și unitățile din structura for ței.
Elaborarea concep ției sprijinului logistic începe cu revederea și analiza
ghidului comandantului pentru declana șarea procesului de planificare și constituie baza
elaborării cursurilor probabile ale ac țiunilor. Elaborarea concep ției se bazeaz ă pe analiza
cuprinzătoare și logică a situației și pe analiza comparativ ă a unui num ăr variabil de
cursuri de ac țiune probabile și realiste.
Elaborarea concep ției privind realizarea sprijinului logistic al for ței reprezint ă o
etapă important ă în procesul de planificare a sprijinul ui logistic, concretizând, în final,
suportul logistic al deciziei comandantul ui privind modul de executare a misiunii
primite.
Elaborarea concep ției sprijinului logi stic cuprinde urm ătoarele activit ăți: analiza
situației sprijinului logistic; estimarea logistic ă și executarea recunoa șterilor de
logistică11.
Analiza situa ției sprijinului logistic constă în studierea:
• acțiunilor probabile ale inamicului și posibilit ățile acestuia de a lovi marea
unitate, unit ățile și subunitățile de execu ție a sprijinului logistic;
• situației și misiunilor trupelor proprii;
• situației forțelor de logistic ă;
• surselor de reaprovizionare;

11 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 31.

• unităților prestatoare de servicii;
• terenului și căilor de comunica ție;
• posibilităților de realizare a mentenan ței și de completare a stocurilor de
materiale și produse;
• existentului și stării mijloacelor de transport proprii și posibilit ăților de
completare din zon ă;
• măsurilor sanitar-epidemice și antiepidemice care trebuie luate;
• măsurilor pentru asigurarea resursei financiare;
• măsurilor de asigurare a ac țiunilor și protecției marii unit ăți, unităților și
subunităților de execu ție a sprijinului logistic etc.
Pe timpul analizei situa ției sprijinului logistic, șeful structurii logistice
colaboreaz ă permanent cu celelalte structur i (compartimente, birouri, sec ții) ale statului
major pentru stabilirea viabilit ății posibilit ăților de sprijin logistic.
Din analiza situa ției sprijinului logistic rezult ă:
♦ elementele principale ale concep ției sprijinului logistic:
♦ liniile de sprijin logistic care trebuie constituite;
♦ căile de comunica ție care trebuie luate în studiu;
♦ gradul de suport logistic al for ței;
♦ repartiția, de principiu, a materialelor din sursele de reaprovizionare;
♦ acțiunile întreprinse pentru a men ține sau restabili tehnica la
caracteristicile specifice;
♦ nevoile și posibilit ățile de transport;
♦ concepția executării transporturilor;
♦ redistribu ția normelor de consum pe perioada de preg ătire și ducere a
acțiunii, pe elemente de dispozitiv;
♦ posibilitățile de achizi ții din zona de responsabilitate logistic ă;
♦ măsurile pe linia p ăstrării sănătății oamenilor;

♦ forțele și mijloacele necesare pentru asigurarea ac țiunilor și protecția marii
unități și unităților (subunit ăților) de sprijin logistic;
♦ modul de realizare a leg ăturilor pentru conducerea for țelor de logistic ă;
♦ posibilități de cartiruire a trupelor.
Profunzimea analizei situa ției sprijinului logistic depinde de timpul avut la
dispoziție pentru planificarea sprijinului logistic și de condi țiile în care se desf ășoară
această activitate.
Procesul de analiz ă implică un schimb continuu de informa ții între structurile
statului major al for ței, în special cu struct ura de planificare a opera ției.
Estimarea logistic ă se pregătește concomitent cu analiza situa ției sprijinului
logistic, ținând seama de influen ța factorilor comuni și specifici logisticii asupra
pregătirii și ducerii ac țiunii, având ca r ezultat concluziile și recomand ările (propunerile)
ce contureaz ă cursul probabil al ac țiunii.
Un curs al ac țiunilor probabile este o op țiune posibil ă a fi adoptat ă de comandant
pentru executarea misiunii operative. În func ție de situa ție și misiune se întocmesc dou ă
sau mai multe cursuri ale ac țiunilor probabile, fiecare curs fiind înso țit de factori de
susținere determina ți sau dedu și și de o analiz ă adecvată a avantajelor și dezavantajelor,
pentru a le scoate în eviden ță gradul de oportunita te sau de risc. Ini țial, cursurile
acțiunilor probabile sunt rea lizate în termeni generali și completate, ulterior, cu detalii
determinate pe timpul analizei acestora. În acest sens, șeful structurii logistice și
subordona ții săi identific ă, pentru fiecare curs al ac țiunii propus de statul major,
influențele rezultate în urma ana lizei factorilor specifici.
Factorii de analiz ă a sprijinului logistic vizează în principal:
a) Situația zonei de opera ție:
• mediu;
• infrastructura:
– aspecte generale;

– transportul pe C.F. sau pe calea aerului;
– comunica ții;
– porturi fluviale și maritime.
• situația economic ă:
– capacități economice în zona de responsabilitate logistic ă.
b) Situația inamicului (aspecte relevante pe ntru evaluarea cursului probabil
al acțiunilor acestuia):
• capacități de deplasare;
• capacități logistice;
• capacități tehnice.
c) Elemente de analiz ă a întrebuin țării forțelor în timp și spațiu:
• date critice privind terenul și desfășurarea for țelor în timp;
• distanțe critice și durata acoperirii acestora pe variante.
d) Evaluarea misiunilor care s ă ducă la identificarea for țelor necesare:
• posibilități de acțiune pe anumite direc ții a tancurilor, ma șinilor de lupt ă a
infanteriei, transportoarelor blindate și a altor categorii de tehnic ă;
• posibilitățile de sprijin și autosusținere logistic ă;
• estimarea pierderilor.
Pentru argumentarea ideilor se folosesc atât elementele tactic-operative cât și
cele de ordin logistic men ționate. Acest proces impune o colaborare permanent ă cu
celelalte compartimente ale comandamentului for ței, în vederea efectu ării unui schimb
permanent de informa ții.
În aceast ă subetap ă sunt delimitate, la nive lul structurilor de conducere
(comandă), detaliile privind:
¾ principalele deficien țe pe linie logistic ă (de ansamblu);
¾ avantajele și dezavantajele, pe linie logistic ă, ale fiec ărui curs al ac țiunii
analizat de statul major;

¾ metode și căi pentru dep ășirea dezavantajelor eviden țiate12.
Șeful structurii logistice propune modific ări ce ar putea fi aduse cursurilor
acțiunii pentru a deveni optime din punct de vedere logistic.
În urma elabor ării estimării logistice reies urm ătoarele concluzii:
¾ când și cum poate fi asigurat ă, din punct de vedere logistic, misiunea
primită;
¾ care curs al ac țiunilor poate fi cel mai bine sus ținut logistic;
¾ ce anume face ca un anumit curs al ac țiunilor să fie preferat din punct de
vedere logistic;
¾ care curs al ac țiunii ar trebui s ă fie în aten ția comandantului.
Grupul de ofi țeri, întrunit pentru stabilirea cursurilor probabile ale ac țiunilor,
trebuie să cuprindă experți din toate structurile, inclusiv de sprijin și asigurare, pentru a
determina momentele principale ale ac țiunilor sensibile și modul în care trebuie
reacționat.
După realizarea variantelor de curs ale ac țiunilor probabile, și după ce s-a evaluat
veridicitatea scenariilor create, este necesar ă analiza comparativ ă a acestora. Aceasta se
realizează prin evaluarea rezultatelo r, efectelor, avantajelor și dezavantajelor și a
criteriilor de selec ție, considerate importante, potrivit principiilor și ideilor de baz ă ale
concepției ordonate de comandant.
Rezultatul analizei comparative, eviden țiat în estim ări, este prezentat
comandantului în cadrul ședinței pentru luarea deciziei. În final, studiul comparativ
trebuie să permită comandantului s ă selecteze sau s ă modifice cursul de ac țiune optim,
care urmeaz ă să fie dezvoltat și detaliat pe timpul elabor ării concep ției operației.
În vederea sus ținerii cursului optim, șeful structurii logistice va prezenta
estimarea în cadrul ședinței pentru luarea deciziei , precizând urm ătoarele:

12 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 31.

• concepția sprijinului logistic, dac ă nu este comun ă pentru toate variantele;
• tabele, calcule, justific ări privind sus ținerea logistic ă, precum și pierderile
estimate;
• recomandarea (propunerea) cursului optim din punct de vedere logistic.
Una dintre activit ățile importante desf ășurate de structura de conducere logistic ă,
pentru elaborarea concep ției logistice în vederea al egerii cursului optim al ac țiunii, este
organizarea și executarea recunoa șterilor de logistic ă.
Organizarea și executarea recunoa șterilor de logistic ă are scopul de a verifica
datele cunoscute despre zona de responsabilitate logistic ă, influența caracteristicilor
acestora asupra logisticii for ței, precum și de a stabili gradul de fezabilitate al cursului
acțiunii, din punct de vedere al spri jinului logistic. Activitatea se desf ășoară în cadrul
recunoașterilor organizate de statul major.
Pe baza preciz ărilor făcute de comandant, privind intervalul de timp când se
execută recunoașterile și termenul de raportare a rezultatului acestora, șeful structurii de
conducere (comand ă) a sprijinului logistic, ajutat de subordona ții săi, organizeaz ă
recunoașterile de logistic ă, stabilind:
• subgrupele de recunoa ștere ce se constituie și compunerea lor;
• itinerariile de deplasare;
• punctele de oprire;
• problemele principale ce se rezolv ă la fiecare punct;
• mijloacele de transport ce se fo losesc pentru executarea recunoa șterilor;
• ora, modul și locul unde se raporteaz ă rezultatul recunoa șterilor de fiecare
subgrupă.
Recunoașterile de logistic ă se execut ă în scopul preciz ării:
¾ elementelor liniilor de sprijin logistic;
¾ căilor de comunica ție utilizate ca axe de re aprovizionare, evacuare și
reparare;

¾ posibilităților de folosire a unor capacit ăți de repara ții și a unor surse de
reaprovizionare, unit ăți, formațiuni ori deta șamente de prest ări servicii sau de
lucru etc.
Pe timpul execut ării recunoa șterilor de logistic ă se ia leg ătura cu organele
militare și civile ale administra ției publice din zon ă, precum și cu comandan ții (șefii)
structurilor militare și civile cu care urmeaz ă să colaboreze, în scopul îndeplinirii
misiunilor de sprijin logi stic. Concomitent, se acord ă o atenție deosebit ă cercetării de
radiație, chimice și biologice, precum și stării epidemice și epizootice a zonei de
responsabilitate logistic ă.
Raioanele de dispunere ale el ementelor liniilor de sprijin logistic se recunosc, în
ansamblu, de c ătre șeful structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic și, în
detaliu, de c ătre comandantul marii unit ăți (unităților, subunit ăților) de sprijin logistic.
Pe timpul execut ării recunoa șterilor se infirm ă unele estim ări și se confirm ă
altele. Rezultatul recunoa șterilor de logistic ă se raporteaz ă la locul, data și ora ordonat ă
de comandantul for ței. După precizarea de c ătre comandant a deciziei privind
executarea misiunii, se trec e la planificarea propiu-zis ă a logisticii, etap ă important ă în
elaborarea planului de ac țiune al comandantului.
În subetapa de dezvoltare a concep ției sprijinului logistic potrivit cursului optim,
în principiu se continu ă activitățile de constituire a structurii liniilor de sprijin logistic,
de execuție a manevrei de for țe și mijloace, organizarea tran smisiunilor pentru logistic ă
și a modalit ăților de cooperare și coordonare cu celelalte co mpartimente ale statului
major al for ței, asigurarea ac țiunilor și protecția forțelor de logistic ă.
Măsurile pe care șeful structurii logistice le stabile ște subordona ților și
activitățile necesare planific ării sprijinului logistic se însc riu în termenele primite de la
comandant ( șeful de stat major) și de la eșalonul superior, precum și cele identificate sau
stabilite pe timpul însu șirii misiunii.

Elaborarea anexei „sprijin logistic” la planul de opera ții se declan șează și se
realizează pe baza concep ției de sprijin logistic. În aceast ă etapă se armonizeaz ă și se
sincronizeaz ă toate aspectele privind sprijinul logistic al for ței.
Planificarea propriu-zis ă a sprijinului logistii impune abordarea și soluționarea
următoarelor probleme:
¾ planificarea aprovizion ării trupelor și a transporturilor, pân ă la începerea
acțiunii și pe timpul desf ășurării acesteia, ținând seama de consumurile
zilnice, pierderile și existența surselor de aprovizionare;
¾ planificarea mentenan ței, ținând seama de criteriile de standardizare,
standardele de mentenan ță (intervale și timpul necesar mentenan ței),
dimensiunea și nivelul stocurilor de piese de schimb, specifice ac țiunii,
cerințe de personal și calificarea acestuia, repartizarea nivelelor mentenan ței
pe capacit ățile structurilor militare și pe cele civile, selec ționarea și
aprovizionarea sculelor și dispozitivelor specifice ec hipamentului de testare
și publicațiilor de specialitate;
¾ planificarea asisten ței medicale, prin stabilirea modului de evacuare al
răniților și bolnavilor la spitalele de zon ă interioar ă sau de campanie,
procedurilor utilizate pentru tratare, refacere și recuperare, precum și
stabilirea locului de dispunere al forma țiunilor medicale (subunit ăți medicale
și spitale de campanie);
¾ planificarea asisten ței sanitar-veterinare, situa ția epizootic ă în zona de
acțiune;
¾ planificarea resurselor financiare, prin efectuarea calcululu i necesarului de
fonduri pentru plata material elor care se reaprovizioneaz ă, stabilirea
modalității de plat ă al prestărilor de servicii și al rechizi țiilor, precum și a
locurilor de dispunere a unit ăților bancare în cadrul zonei logistice;
¾ asigurarea c ăilor de comunica ție, prin alegerea, recunoa șterea și pregătirea
căilor rutiere, feroviare, aeriene și navale, repararea, restabilirea, între ținerea

și menținerea în stare de viabilitate a c ăilor de comunica ții, lucrărilor de art ă,
aerodromurilor și instalațiilor portuare;
¾ planificarea cartiruirii trupelor și adăpostirii animalelor în raioanele de
staționare, asigurarea ac țiunilor și protecția forțelor de logistic ă.
Planificarea sprijinului lo gistic se materializeaz ă în anexa “sprijin logistic ” la
planul de opera ție.
Anexa “spriji n logistic” la planul de opera ție trebuie s ă asigure:
• concentrarea efortului pe direc țiile de efort;
• definitivarea clar ă a activităților de sprijin logis tic care conduc la ob ținerea
succesului;
• realizarea unit ății efortului tuturor for țelor de logistic ă pentru îndeplinirea
misiunii for ței operaționale.
Pe baza concep ției acțiunii (materializarea deciziei comandantului), aprobat ă de
eșalonul superior, șeful structurii logistice face eventualele modific ări în anexa “sprijin
logistic” la planul de opera ție, o definitiveaz ă și o supune aprob ării comandantului sau
persoanei cu autoritate în domeniu (odat ă cu planul de opera ții).
Pe parcursul întregului proces de elaborare a anexei “sprijin logistic” la planul de
operație, măsurile urgente ce se impun pentru organizarea activit ăților, precum și a
celor în curs de desf ășurare, se transmit la marile unit ăți (unitățile) subordonate prin
ordine preliminare și fragmentare.
Acestea se elaboreaz ă pe baza preciz ărilor făcute de șeful structurii logistice,
pentru ca marile unit ăți și unitățile din structura for ței să organizeze, la timp, activit ățile
necesare îndeplinirii noilor misiuni pe linia sprijinului logistic.
Revederea anexei “sprijin logistic” la planul de opera ție
În scopul actualiz ării periodice, în func ție de evolu ția situației și datele ob ținute de la
sursele proprii, organele militare teritoriale și cele ale administra ției publice locale, precum și

de la eșalonul superior, șeful structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic revede
anexa “sprijin logistic” la planul de opera ție în scopul actualiz ării sau valid ării acesteia.
Revederea anexei “sprijin logistic” la planul de opera ție cuprinde dou ă aspecte
distincte:
• revederea permanent ă, concomitent cu desf ășurarea opera ției;
• revederea periodic ă.
Revederea permanent ă, pe timpul opera ției, se realizeaz ă cu scopul de a se verifica
dacă schimbările de concep ție, datorită cursului real al ac țiunii, pot fi încorporate oportun în
anexele „sprijin logisti c” la planul de opera ție, în folosul îndeplinirii misiunii.
Revederea periodic ă este necesar ă întrucât toate anexele (de sprijin logistic),
datorită schimbărilor permanente ale împrejur ărilor în care au fost întocmite, au o
perioadă limitată de valabilitate. Revederea periodic ă este o activitate normal ă și
necesară a comandantului prin care acesta se asigur ă dacă planurile au r ămas viabile.
Revederea anexei „sprijin logistic” la planul de opera ție trebuie s ă se concentreze
pe asigurarea libert ății de mișcare și suficienței resurselor logistice.13
Periodicitatea revederii anexei „spr ijin logistic” la planul de opera ție este
determinat ă, în special, de frecven ța schimb ărilor în situa ția operativ ă și tactică. În
situația în care concep ția aprobat ă prezintă modificări majore fa ță de cea realizat ă pentru
aprobare, se pot relua unele etape anterioa re din cadrul procesului de planificare,
inclusiv de la etapa de orientare.

2.2. Organizarea sprijinului logistic
Abordarea problematicii organiz ării, ca func ție a managementului sprijinului
logistic, implic ă tratarea acesteia sub dou ă forme de manifestare: organizare procesual ă
și organizare structural ă (potrivit figurii 2.2.).
Pentru îndeplinirea obiectivelor opera ției, rezultă că, pe baza cerin țelor funcției de
organizare a managementului sprijinului logistic, sunt definite posturile și structurile atât la

13 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 32.

nivelul conducerii (comenzii) sprijinului logistic (J-4; G-4; A-4; S-4; N-4), cât și la nivelul
execuției, pe domeniile func ționale cunoscute (aprovizionare, transport, mentenan ță,
infrastructur ă, asistență medicală, servicii de campanie, asigurare financiar ă).

Fig. 2.2. Elementele func ției de organizare

În vederea func ționării corespunz ătoare a structurilor organizatorice, atât între
persoanele din cadrul lor, cât și între cele de la ni velurile superioare și inferioare de
conducere și de execu ție a sprijinului logistic se stabilesc urm ătoarele tipuri de rela ții: de
autoritate (ierarhice – de conducere, de execu ție și de informare); func ționale; de stat
major (specifice comandamentelor opera ționale); de coopera re; de control.
Organizarea, ca func ție a managementului sprijinului logistic, asigur ă stabilirea
sarcinilor care trebuie îndeplinite, gruparea ra țională a acestora, stabilirea leg ăturilor de
MANAGEMENTUL SPRIJINULUI LOGISTIC
FUNCȚII MANAGERIALE
ORGANIZAREA
PROCESUAL Ă
STRUCTURAL Ă
Stabilirea principalelor categorii de
muncă, a proceselor necesare realiz ării
ansamblului de obiec tive specifice realiz ării
sprijinului logistic al for ței. Rezultatul îl
reprezintă funcțiunile, activit ățile, atribuțiile
și sarcinile. Gruparea func țiunilor, activit ăților,
atribuțiilor și sarcinilor, în func ție
de anumite criterii, pentru crearea
structurilor organizatorice de conducere și de execu ție în domeniul sprijinului
logistic
Anexa „sprijin logistic” la
ordinul de opera ție

autoritate, de cooperare și de informare în cadrul structur ilor de conducere (a sprijinului
logistic).
Realizarea acestei func ții implică punerea în valoare a urm ătoarelor concepte:
autoritatea, responsabilitatea și răspunderea14.
Autoritatea reprezint ă dreptul logisticianului (ca manager logistic), respectiv
abilitatea pe care o are acesta de a influen ța oamenii din subordine, în virtutea pozi ției pe
care o ocup ă în cadrul structurii de conducere a sprijinului logistic.
Autoritatea este un concept legat strâns de putere. Aceasta exprim ă capacitatea
logisticienilor, ca ofi țeri de stat major, de a convinge sau influen ța concep țiile sau
acțiunile subordona ților lor.
Puterea și autoritatea managerilor logi stici, dublate de particularit ățile lor
carismatice și motivaționale, au rol decisiv asupra func ției manageriale de organizare a
sprijinului logistic destinat unei for țe operaționale.
Responsabilitatea este strâns legat ă de autoritate și de obliga țiile membrilor
colectivului compartimentului logistic de a- și îndeplini, în cea mai bun ă manieră
posibilă, atribuțiile ce le revin pentru proiectarea și realizarea sprijinul ui logistic, potrivit
cerințelor de ob ținere a succesului ac țiunii militare.
Răspunderea este obliga ția de a r ăspunde de îndeplinirea sau neîndeplinirea
atribuțiilor și ordinelor. Ea este strâns legat ă de autoritate și responsabilitate.
Organizarea este nemijlocit subordonat ă atingerii obiectivelor previzionate ale
sprijinului logistic, subordonate scopului opera ției. În consecin ță, conținutul organiz ării
și modul s ău de manifestare sunt condi ționate de caracteristicile obiectivelor pe termen
scurt pentru îndeplinirea misiunilor de c ătre forță.
Ca urmare a procesului de previziune se stabile ște un sistem de obiective care se
referă la ansamblul activit ăților particulare sprijinului logistic, pe domeniile func ționale
ale acestuia. Fiecare grup ă de obiective implic ă structuri și procese de munc ă specifice
activităților de sprijin logistic proiectate.

14 Viorel Cornescu, Ioan Mih ăilescu, Sica Stanciu, Managementul organiza ției, București: Editura All Beck, 2003, p. 21.

Obiectivele reprezint ă caracteriz ări calitative și/sau cantitative ale scopurilor
urmărite de structurile de conducere și de execu ție ale sprijinului logistic.
Ele se pot împ ărți, în func ție de sfera de cuprindere și de importan ță, în mai
multe categorii:
– obiective fundamentale , care exprim ă principalele scopuri urm ărite de
structura de conducere a sprijinului logistic a for ței (de exemplu, realizarea
reaprovizion ării oportune a bunurilor materiale, pe clase, din depozitele mixte existente
în zona de opera ție, care apar țin Comandamentului Logistic Întrunit);
– obiective derivate de gradul I, care se deduc direct din obiectivele
fundamentale ale c ăror realiz ări implică o parte apreciabil ă din procesele de munc ă
desfășurate de structurile de conducere sau de execu ție a sprijinului logistic (de
exemplu, stabilirea de c ătre organele de conducere a ne cesarului de reaprovizionat,
potrivit procedeului „trimiterii”, întocmirea și transmiterea documentelor de reparti ție și
distribuție);
– obiective derivate de gradul II , care se deduc din obiectivele derivate de
gradul I, caracterizate prin tr-o definire mai concret ă și prin implicarea în realizarea lor a
unor procese de munc ă restrânse, de regul ă cu acelea și caracteristici esen țiale (de
exemplu, stabilirea la nivelul structurilor de execu ție a sprijinului logistic – Bg. Log., B.
Log. – a coloanelor de transpor t pentru realizarea reaprovizion ării forțelor luptătoare);
– obiective specifice , care sintetizeaz ă mobilurile sau utilitatea unor lucr ări
sau acțiuni care contribuie la rea lizarea obiectivelor derivate (de exemplu, stabilirea la
nivelul structurii de execu ție a sprijinului logistic, în conformitate cu programul
transporturilor, a itinerariilor și a locurilor de destina ție pentru fiecare coloan ă de
transport în parte);
– obiective individuale , care caracterizeaz ă obiectivele specifice la nivelul
persoanelor. De exemplu, elaborarea de c ătre comandantul unit ății (subunit ății) de
transport a ordinului de deplasare (de mar ș) pentru șeful fiecărei coloane de transport în
parte, care va fi adus la cuno ștința tuturor șoferilor implica ți.

În cazul realiz ării reaprovizion ării prin procedeul „la cer ere”, obiectivele derivate
de gradul II, specifice și individuale se realizeaz ă în baza informa țiilor cuprinse în anexa
„sprijin logistic” la ordinul de opera ție. La fel se realizeaz ă și obiectivele aferente
mentenan ței, infrastructurii și celorlalte domenii ale sprijinului logistic.
În condi țiile războiului modern, cadrul opera țional determin ă atingerea
parametrilor de in teroperabilitate și, implicit, de flexibilitate ac țională. În acest scop s-a
fixat ca obiectiv, în perspectiva anilor 2010, crearea unei for țe acționale cu structuri
modulare și a unor mari unit ăți și unități de sprijin logistic capabile s ă genereze, pentru
forțele luptătoare, module logistice. Totodat ă, pentru conducerea unei for țe, atât din
punct de vedere opera țional, cât și al sprijinului logistic, Comandamentul Opera țional
Întrunit destin ă module de comandament adecva te cu organizare procesual ă și
structural ă bine definite.
Organizarea sp rijinului logistic se realizeaz ă prin transmiterea misiunilor la
subordona ți, pentru realizarea m ăsurilor care s ă ducă la îndeplinirea prevederilor din
anexa ,,sprijin logistic” la ordinul de opera ții. Procesul de organizare a sprijinului
logistic se desf ășoară, de regul ă, după validarea anexei ,,sprijin logistic” la planul de
operații, dar, în unele situa ții, anumite m ăsuri și acțiuni de organizare se pot executa
concomitent cu derularea procesului decizi onal de planificare a sprijinului logistic.
Modalit ățile de transmitere a anexei ,,sprijin logistic” la ordinul de opera ții la
subordona ți depinde de timpul avut la dispozi ție pentru derularea acestei ac țiuni,
caracteristicile situa ției și mijloacele de leg ătură disponibile.
În func ție de situa ție, misiunile pot fi transmise prin mijloace de transmisiuni,
folosindu-se documentele de conducere în secret sau mijloacel e automatizate de
secretizare.
Când timpul pentru preg ătirea acțiunii este suficient pentru toate e șaloanele
ierarhice, anexa „sprijin logistic” la ordinul de opera ție va fi transmis ă după terminarea
procesului de planificare, de regul ă în scris, odat ă cu ordinul de opera ție, prin mijloace

mobile sau prin convocarea comandan ților din subordine la punctul de comand ă al
eșalonului respectiv.

2.3. Comanda în procesul de rea lizare a sprijinului logistic

Comanda reprezint ă autoritatea cu care este investit comandantul și pe care
acesta o exercit ă, în mod legal, asupra for țelor de logistic ă aflate în subordine.15
Pentru exercitarea comenzii se asigur ă un lanț de comand ă și responsabilit ăți
delimitate, clare și precise între e șaloanele implicate în planificarea, conducerea și
executarea sprijinului logistic al for ței.
Comanda for țelor de sprijin logistic, ca parte integrant ă a comenzii for ței
operaționale, include atât autoritatea, cât și responsabilitatea pentru întrebuin țarea în
mod eficient a resurselor logistice puse la dispozi ție și pentru planificarea, organizarea,
coordonarea și controlul utiliz ării acestora. Aceasta presupune și responsabilitatea
asupra stării de sănătate, a nivelului de trai, a moralu lui trupelor, iar în zona de opera ții și cea
etică față de popula ția locală.
Comanda în procesul de realizar e a sprijinului logistic const ă, în opinia noastr ă,
din acele rela ții profesionale în care managerul logistic ( șeful de compartiment, birou,
secție, comandantul de mare un itate sau unitate logistic ă etc.) transmite decizia adoptat ă
în urma desf ășurării proceselor și actelor decizionale specifice, structurilor subordonate,
și imediat colaboratorii încep s ă se deplaseze în sensul îndeplinirii deciziei.
În cadrul comenzii logistice delimit ăm două momente: ordinul și motivarea. Prin
ordin, managerii logistici exercit ă o influen ță directă asupra subordona ților, în virtutea
autorității cu care au fost investi ți, antrenându-i la realizarea sarcinilor și obligațiilor
care le revin. În procesul de comand ă intervin urm ătorii factori: managerul logistic cu
autoritatea și personalitatea sa; cadrele de execu ție, respectiv subordona ții cu
caracteristicile lor (pro fesie, nivel de preg ătire, vechime în munc ă etc.); sarcinile sau
problemele care trebuie rezolvate.

15 S.M.G./P.F.-4 , Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 17.

Modul concret în care, prin comand ă, managerul logistic influen țează acțiunile
celorlalți depinde atât de situa ția concret ă în care se g ăsește, cât și de trăsăturile lui de
caracter, de experien ța pe care o are și de gradul de cunoa ștere al subordona ților.
În opinia noastr ă, pentru a fi realizat ă comanda unei ac țiuni de sprijin logistic, se
impune ca în antrenarea subordona ților să fie luate în considerare urm ătoarele aspecte:
♦ ordinele pe linia sp rijinului logistic s ă fie simple, directe și să se
caracterizeze prin claritate;
♦ prin natura lor, or dinele transmise s ă nu dep ășească competen ța
subordona ților sau capacitatea lor de execu ție;
♦ desfășurarea periodic ă a unui proces educativ trebuie s ă aibă menirea de a
ridica gradul de con știinciozitate al subordona ților în realizarea ordinelor
(dispozițiilor) primite;
♦ promovarea unei discipline reale în îndeplinirea atribu țiilor funcționale;
♦ îmbinarea corect ă a sistemului de stimulare material ă și morală cu cel al
răspunderii în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Totodată, consider ăm că în realizarea comenzii, ca func ție a managementului
sprijinului logistic , este necesar s ă fie luate în considerare dou ă elemente esen țiale: stilul de
muncă al managerilor logisticieni și, îndeosebi, pr omovarea de c ătre aceștia a unui stil
democratic de conducere și motivarea subordona ților în direc ția realizării obiectivelor
prestabilite. Motivarea reprezint ă, de fapt, modalitatea pr in care se integreaz ă satisfacerea
necesităților membrilor sistemului condus cu realizarea obie ctivelor sprijinului logistic al for ței.
Exercitarea autorit ății de comand ă asupra sprijinulu i logistic implic ă următoarele:
elaborarea, aprobarea și aplicarea anexelor “sprijin lo gistic” la planurile de opera ție;
eficiența și economia sprijin ului logistic; prevenirea sau eliminarea duplic ării facilităților
sau a suprapunerilor în exercitarea func țiilor de c ătre componentele structurilor de
logistică.16

16 Idem, p.19.

Autoritatea de comand ă a sprijinului logistic estimeaz ă ideea în care acesta se
integrează în concep ția operației forței.
Comandamentul este elementul de structur ă organizat pentru exercitarea actului
de conducere a ac țiunilor militare, în general.
Compartimentul (biroul, sec ția) logistic este structura specializat ă prin care
comandantul grup ării de forțe (marii unit ăți; unității) realizeaz ă comanda opera țională a
forțelor de sprijin logistic pe timpul ac țiunilor de lupt ă.
La nivel tactic, comanda opera țională și comanda administrativ ă a forțelor se
exercită de comandamentele de divizi e, comandamentele de brigad ă și de unități.17 La
același nivel, comanda opera țională se poate exercita de comandamentul unei for țe
(grupări de forțe) care are caracter ac țional întrunit.
Conducerea administrativ ă a forțelor destinate realiz ării sprijinului logistic se
execută de comandan ții structurilor de execu ție a sprijinului logistic al for ței respective.
Sub aspectul conducerii propriu-zise, mana gementul sprijinului logistic cuprinde,
în principiu, trei elemente de baz ă, specifice organiz ării structurii de conducere
(comandă) a sprijinului logistic, strâns corelate între ele, astfel:
• organizarea comenzii structurii logistice (care poate fi: J-4; G-4; A-4; S-4;
N-4;
• procesul de comand ă și control exercitat de comandant prin șeful structurii
logistice;
• facilități de comand ă și control – C2 și de deservire a punctului de
comandă.
Organizarea comenzii comparti mentului (biroului, sec ției) reprezint ă
modalitatea în care este alc ătuită structura logistic ă în vederea desf ășurării activităților
specifice, precum și modul cum sunt create și funcționează relațiile în cadrul acesteia.

17 F.T.-1, Doctrina opera țiilor forțelor terestre , București, 2004, p. 61.

Deși controlul, ca func ție a managementului sprijinului logistic, este tratat
separat (la subcapitolul 2.5.), aici vom trata succint leg ătura funcțiilor comand ă-control
potrivit reglement ărilor în vigoare.
Procesul de comand ă și control reprezint ă modul în care șeful structurii de
conducere a sprijinului logistic ac ționează pentru îndeplinirea misiunii primite și
cuprinde activitatea de lu are a deciziilor, emiterea și transmiterea ordinelor c ătre
subordona ți și verificarea transpunerii în practic ă a acestora.
Comanda este actul autorizat de transpunere în practic ă a deciziilor și ordinelor,
iar controlul reprezint ă actul de monitorizare și evaluare a efectului comenzii și de
influențare a acestui proces .18
Pentru coordonarea activit ăților logistice, unitatea de comand ă este esen țială,
logistica fiind o func ție de comand ă. În scopul realiz ării controlului la nivel tactic,
comandantul for ței operaționale trebuie s ă execute controlul și asupra logisticii.
Fără să dețină un control adecvat asupra capacit ăților de sprijin logistic,
comandantul (grup ării de forțe, marii unit ăți, unității) nu va putea influen ța puterea de
luptă a forțelor sale.
Facilitățile de comand ă și control – C2 reprezint ă: sistemul de comunica ții și
transmisiuni; subsistemul informatic pentru conducerea for țelor de sprijin logistic;
elementele de coordonare a protec ției forțelor de sprijin logistic.19
În anexa nr. 2 sunt prezenta ți câțiva termeni privind comanda și controlul,
utilizați în managementul opera țional, care au implica ții asupra managementului
sprijinului logistic.

2.4. Coordonarea realiz ării sprijinului logistic

Coordonarea sprijinului l ogistic, specific unei for țe operaționale, const ă în
desfășurarea acelor activit ăți care să le permit ă logisticienilor cu atribu ții manageriale s ă

18 S.M.G./P.F.-3, Doctrina pentru opera ții întrunite ale for țelor armate , București, 2003, p. 31.
19 F.T.-1, Doctrina opera țiilor forțelor terestre , București, 2004, p. 62.

intervină activ și continuu pentru buna desf ășurare a activit ăților particulare fiec ărui
domeniu al sprijinului logistic.
Acțiunea de coordonare are meni rea de a asigura adaptarea sprijinului logistic la
condițiile existente în zona de opera ții pentru fiecare moment al evolu ției acțiunii
militare. În acela și timp, prin coordonare se asigur ă sincronizarea ac țiunilor
logisticienilor și a deciziilor acestora (între e șalonul superior și cele subordonate), a
acțiunilor întregului personal (de logistic ă) din organica for ței respective, în vederea
desfășurării unor activit ăți eficiente capabile s ă determine realizarea obiectivelor de
sprjin logistic prestabilite.
Coordonarea este necesar ă datorită puternicelor influen țe pe care le resimte for ța
din punct de vedere al sprijinului logistic, ca urmare a evolu ției situației tactic-operative.
În aceste condi ții, consider ăm că managerii-logisticieni trebuie s ă întreprind ă măsuri și
acțiuni de coordonare a sprijinului logistic pe ansamblu sau numai a anumitor domenii
subordonate acestuia, în conformitate cu cerin țele impuse de evolu ția acțiunilor militare.
De exemplu, grup ării de forțe tip divizie i se pun, la un moment dat, noi sarcini
(efectuarea reaprovizion ării pentru noile structuri luate în subordine, efectuarea unor
reparații suplimentare la tehnica de re sort, suplimentarea unor cantit ăți de produse
contractate etc.), care nu au putut fi prev ăzute în momentul elabor ării anexelor „sprijin
logistic” la planul și ordinul de opera ție, iar structura logistic ă de conducere este obligat ă
(prin managerii responsabili) s ă reorganizeze sistemul și să asigure coordonarea noilor
decizii cu cele luate anterior, în concordan ță cu cerin țele noilor obliga ții de
aprovizionare și de mentenan ță.
De asemenea, organele de conducere a sprijinului logistic sunt nevoite s ă
reacționeze și la manifest ările comportamentale ale pers onalului subordona t, îndeosebi
ale celui civil, ale c ărui reacții, pe timpul desf ășurării diverselor activit ăți (reparații,
montaj, construc ții, de preparare a hranei ș.a.), pot fi adesea imprevizibile și, ca atare,
impun permanente ac țiuni de coordonare, de armonizare și adaptare.

Nu trebuie s ă neglijăm nici faptul c ă asupra unei structuri militare pot interveni
acțiuni care s ă ducă la deregl ări și dezorganiz ări de moment (exemplu: întârzieri în
primirea produselor și materialelor contractate cu furnizorii din zona de opera ție sau
primirea de bunuri materiale necorespunz ătoare calitativ; rezilierea unor contracte
pentru achizi ția de bunuri sau a prest ărilor de servicii specifice mentenan ței etc.). În
aceste situa ții, opinăm că managerii logistici trebuie s ă ia măsuri urgente de adaptare, s ă
păstreze stabilitatea sistemelor proprii de aprovizionare, transport, mentenan ță etc.
pentru realizarea corespunz ătoare a sprijinului logistic în noile condi ții.
În funcție de modul de de rulare, apreciem c ă acțiunea de coordonare poate fi
bilaterală, atunci când se deruleaz ă între ofi țerul de conducere logistic ă și un anume
subordonat, reu șindu-se realizarea echilibru lui necesar, sau multilateral ă, când se
derulează între managerul logistic și mai mul ți subordona ți sau între acesta și toți
subordona ții.
Pentru ca ac țiunea de coordonare s ă se realizeze în mod continuu, f ără
întreruperi, consider ăm că trebuie avute în vedere urm ătoarele argumente: între structura
de conducere (comand ă) a sprijinului logistic al for ței și structurile specifice de execu ție,
între oameni, s ă funcționeze corespunz ător sistemul rela țional – comunica țional, iar
managerii logistici și subordona ții lor să fie receptivi la toate modific ările care se impun;
eșalonarea judicioas ă a deciziilor la toate nivelurile sprijinului logistic și folosirea în
limitele admise a deleg ării de autoritate; utilizarea corect ă a motiva ției; realizarea unei
selecții și pregătirii corespunz ătoare a cadrelor de logistic ă și a salaria ților civili.
Coordonarea sprijinului logi stic începe imediat dup ă însușirea misiunii și continuă pe
toată durata opera ției.
Coordonarea for țelor de logistic ă presupune corelarea efor tului compartimentelor
din structura de conducere (comand ă) a sprijinului logistic al for ței cu acțiunea marii unit ăți și
unităților (subunit ăților) de execu ție a sprijinului logistic, cu structurile de conducere a
sprijinului logistic din organica marilor unit ăți și unităților din compunerea for ței,
armonizarea punctelor de vedere diferite și o permanent ă informare între acestea.

Coordonarea for țelor implicate în procesul de planificare (a sprijinului logistic)
în vederea punerii punerea în practic ă a prevederilor anexelor „spr ijin logistic” la planul
și ordinul de opera ție este reglementat ă de șeful structurii logistice de conducere și se
execută pe secven țe ale activit ății, ale misiunii și pe obiective, în func ție de situa ția
concretă. Coordonarea se poate face în teren sau, atunci când nu este posibil, pe macheta
terenului, cu ajutorul calculatorului sau pe hart ă.
Coordonarea for țelor de logistic ă în cadrul opera țiilor desfășurate de for ță capătă o
nouă dimensiune atunci când în compunerea acesteia intr ă mari unit ăți, unități din toate
categoriile de for țe ale armatei și chiar for țe speciale. Aceast ă nouă dimensiune eviden țiază
specificitatea realiz ării sprijinului logi stic pentru fiecare categorie de for țe participant ă la
pregătirea și desfășurarea acțiunii militare întrunite.

2.5. Controlul și evaluarea realiz ării obiectivelor sprijinului logistic

Potrivit aprecierii noastre, controlul, ca func ție a managementului sprijinului
logistic al for ței, în situa ții de criz ă sau de conflict, const ă din ansamblul activit ăților
specifice prin care se verific ă performan țele realizate de compar timentul (biroul, sec ția)
logistic sau de diferite structuri subordonat e acestuia, la un mome nt dat, în compara ție
cu obiectivele previzionate, în scopul interven ției prompte în cazul apari ției unor
eventuale anomalii sau neajunsur i în realizarea acestora.
Controlul reprezint ă autoritatea investit ă și exercitat ă pentru verificarea
permanent ă a procesului prin care se planific ă, organizeaz ă și coordoneaz ă sprijinul
logistic asupra for țelor aflate în zona de responsabilitate.20
Controlul trebuie s ă determine gradul de realism al previziunilor, calculelor,
estimărilor, juste țea și oportunitatea deciziilor, temeinicia și logica organiz ării. Prin
control se creeaz ă posibilitatea oper ării oportune a corec țiilor necesare pentru îndepliniea
scopurilor propuse.

20S.M.G./P.F.-4 , Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite , p. 20.

Întregul sprijin logistic al opera ției unei for țe se realizeaz ă sub comanda și
controlul autorit ății investite de c ătre comandant. Controlul for țelor de logistic ă are în
vedere verificarea punerii în practic ă a prevederilor anexei “sprijin logistic” la planul de
operație și se exercit ă de șeful structurii de conducere (comand ă) a prijinului logistic,
personal sau prin persoane nu mite de acesta, potrivit planului de control întocmit de
statul major. Activitatea de control nu trebuie s ă afecteze actul de comand ă al
subordona ților și nici să ducă la stabilirea de m ăsuri în numele acestora.
În situația când ordinele structurii de conducere (comand ă) a sprijinului logistic
au fost în țelese greșit, cel care execut ă controlul trebuie s ă îl informeze suplimentar și să
îl orienteze corect pe cel care este contro lat. Persoana care a controlat are obliga ția să
raporteze despre aceasta comandantului ( șefului) care a trimis-o în control.
Controlul se execut ă atât pe timpul preg ătirii acțiunii, cât și pe timpul execut ării
acesteia, în cel de al doilea caz vizând și revederea anexei “sprijin logistic” la planul de
operație, pe baza rezultatelor concrete ob ținute.
Prin activit ățile ce se desf ășoară și prin documentele ce se elaboreaz ă,
conducerea sprijinului logistic asigur ă realizarea gradului de suport logistic al for ței, în
vederea îndeplinirii misiunilor încredin țate și asigurarea m ăsurilor de re generare a
capacităților logistice, astfel încât acestea s ă constituie suport pentru ac țiunile militare în
curs de desf ășurare.
Prin intermediul controlului se realizeaz ă evaluarea rezultatelor prin m ăsurarea
realizărilor cu obiectivele de sprijin logistic stabilite și surprinderea elementelor
pozitive și negative.
Necesitatea realiz ării controlului rezult ă din complexitatea sarcinilor de sprijin
logistic ce trebuie rezolvate la fiecare post din organica oric ărei structuri a sistemului
logistic al for ței, din cerin ța de combatere a oric ărei forme de indisciplin ă, din rolul pe
care îl are aceast ă activitate la formarea unei atitudini pozitive fa ță de îndeplinirea

atribuțiunilor func ționale, la stimularea spiritului de ini țiativă și a răspunderii
profesionale pentru îndeplinirea misiunilor etc.
Organizarea controlului vizeaz ă toate domeniile sprijinului logistic, iar în opinia
noastră trebuie să aibă un caracter preventiv, s ă se exercite în mod curent, s ă fie operativ
și să se desfășoare imediat dup ă adoptarea deciziilo r adecvate de c ătre comandant .
Rolul controlului exercitat de organele de conducere logistic ă este acela de a
dirija activitatea structurilor subordonate (compartimente, birouri, mari unit ăți și unități
de sprijin logistic etc.), în ansamblul lor, ca și a fiecărui subordonat în parte, pentru
realizarea obiectivelor prestab ilite. De fapt, ce a mai important ă funcție a controlului
realizării sprijinului logistic este ace ea de a sesiza permanent dac ă performan țele atinse
sunt sau nu la nivelul a șteptărilor.
Evaluarea modului de desf ășurare a activit ăților de sprijin logistic se realizeaz ă
de fiecare structur ă a forței pe baza controlului extern și al celui intern. Indiferent de
forma și de domeniul de activitate în care se execut ă, consider ăm că este important ca
acțiunile de control s ă fie desfășurate nu numai pentru sesizar ea abaterilor (neregulilor)
în derularea activit ăților de sprijin logistic și corectarea lor, ci, în primul rând, pentru
prevenirea acestora.
Din perspectiva managementului sprijinul ui logistic, controlul curent nu se
limitează numai la ac țiuni de constatare și, deci, la declan șarea corec ției ce se impune, ci
el are în vedere pr evenirea abaterilor și a disfunc ționalităților. Așa cum se poate vedea
din figura 2.5., controlul și evaluarea managerial ă specifică sprijinului logistic nu apare
numai ca feed-back pentru sistem (orientare spre trecut), ci și ca feed-forward, în sensul
de prevenire a neregulilor și de orientare corect ă a structurilor de sprijin logistic (de
comandă sau de execu ție), conform sarcinilor proiectat e în procesul de planificare-
programare.
Pentru atingerea para metrilor de eficien ță a sprijinului logistic, apreciem c ă se
impune aplicarea procedeelor de control și de evalure a activit ăților specifice într-o
deplină continuitate și corelație, acestea nefiind limitate doar la perioadele de planificare

* structura de conducere (comand ă) a sprijinului logistic
Fig. 2.5. Controlul și evaluarea activit ăților de sprijin logistic

și de încheiere a documentelor de conducere logistic ă. O evaluare eficace a modului de
realizare a sprijinului logistic se face de -a lungul perioadelor de îndeplinire a
obiectivelor previzionate, cu intensitate sporit ă asupra atingerii punctelor tari (decisive)
și în perioadele critice pentru direc ționarea ac țiunilor, în vederea atingerii
performan țelor.

*
* *

Aplicarea în condi ții de interdependent ă a funcțiilor managementului sprijinului
logistic, în situa ții de criză și la război, este determinat ă de caracterul for ței operaționale
asupra căreia se exercit ă, astfel încât orice deficien ță la nivelul conducerii se reflect ă în
scăderea eficacit ății și eficienței activităților respectivului sistem logistic. PROCES DE CONTROL
STRUCTURA
LOGISTIC Ă*
Performan țe
Evaluare
Comparare
Analiză Ieșiri
Acțiuni de
corecție
Decizie
Norme Intrări
Acțiuni de
prevenire
Decizie

Cunoașterea rolului fiec ărei funcții în cadrul procesului de management al
sprijinului logistic eviden țiază noi dimensiuni și corelații de natur ă teoretică și practică,
deosebit de utile pentru ra ționalizarea muncii managerilor și executan ților din cadrul
structurilor de conducere și de execu ție a sprijinului logistic subordonate for țelor care
duc acțiuni militare.
În capitolul urm ător este prezentat procesul decizi onal al sprijinului logistic. În
etapele acestui proces sunt integrate activit ățile specifice planific ării sprijinului logistic,
precum și celelalte func ții manageriale, pentru luarea și concretizarea deciziei în
condițiile aplicării managementului riscului.

CAPITOLUL 3

SISTEMUL DECIZIONAL AL SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: “Decizia este o alegere con știentă și
rațională dintre mai multe variante
posibile, realizabile și dezirabile.”
K. Lewin

Restructurarea organismului militar, în ansamblul s ău, a generat nevoia
regândirii sistemului decizional și în domeniul sprijinului logistic, la nivelurile strategic,
operativ și tactic. Doctrina și procedurile standard elaborate pentru func ționarea
logisticii vor avea un rol fundamental în pro cesul complex de proiectare, concretizare și
evaluare a deciziei spr jinului logistic, în condi ții de interoperabilitate.

3.1. Conceptul de decizie a sprijinului logistic
Ca element esen țial al managementului sprijinului logistic, decizia reprezint ă
produsul cel mai reprezentativ și, totodat ă, instrumentul cel mai eficace al acestuia.
Esența fundament ării deciziei const ă în analiza și estimarea sprijinului logistic pentru cel
puțin două variante de ac țiune, în vederea alegerii alternativei optime care s ă asigure
succesul opera ției.
Decizia reprezint ă alegerea con știentă și rațională, dintre mai multe variante
posibile, realizabile și dezirabile, a aceleia care ofer ă maximum de satisfac ție, cu o
probabilitate ra țională de succes, în raport cu un sistem de obiective anterior definit.
Pentru concretizare, decizia sprijinului logistic necesit ă luarea în considerare, în
mod obligatoriu, de c ătre decident, a urm ătoarelor elemente:
• stabilirea cu claritate a unuia sau mai multor obiective;
• identificarea mai multor posibilit ăți (variante) în vederea realiz ării
obiectivelor;

• selectarea (alegerea), ca proces con știent de optare pentru una dintre
variantele de realizare conturate.
Ca și în practica economic ă, și în domeniul logisticii militare decizia sprijinului
logistic îmbracă două forme: actul decizional și procesul decizional.21
Elementele constitutive fundamentale ale situa ției decizionale logistice sunt
decidentul sau factorul de luare a deciziei logistice și mediul ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un organ de conducere logistic ă (logistician;
manager logistician) sau de unul sau mai mul ți subalterni ai acestuia, cu atribu ții
manageriale, care, în virtutea ob iectivelor, sarc inilor, competen țelor și responsabilit ăților,
adoptă decizia logistic ă în situația respectiv ă.
Tendința dominant ă la nivelul deciden ților în domeniul sp rijinului logistic
este amplificarea capacit ății lor decizionale, ca urmare a cre șterii nivelului de
profesionalizare în domeniul management ului specific, pentru a fi capabili s ă dirijeze
cu succes activit ăți logistice complexe, ce implic ă importante resurse umane,
materiale și financiare.
Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene și
exogene structurii logistice respec tive (compartiment, birou, sec ție, mare unitate, unitate,
subunitate), care alc ătuiesc situa ția decizional ă, caracterizat ă prin manifestarea unor
influențe directe și indirecte semnificative asupra con ținutului și rezultatelor deciziei
sprijinului logistic.
a) Elementele endogene aferente unei anumite stru cturi de conducere sau de
execuție a sprijinului l ogistic se refer ă, în principal, la: cre șterea nivelului de preg ătire
militară generală și de specialitate, informatizarea activit ăților de sprijin logistic,
amplificarea cunoa șterii poten țialului profesional al subalternilor și colaborarea
permanent ă cu aceștia, direcționarea ac țiunilor pentru realizarea obiectivelor, utilizarea
cu maxim ă eficiență a resurselor.

21 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, București: Editura Economic ă, 1999, pp. 204-205.

b) Elementele exogene pot fi eviden țiate prin: reducerea ciclului de via ță al
cunoștințelor de logistic ă, al tehnicii și materialelor cu destina ție militar ă, și, în mod
complementar, accelerarea ritmului de uzur ă morală; volumul mare de cuno ștințe
profesionale științifice, tehnice și economice care se produc și rapida lor perisabilitate,
ca urmare a integr ării țării noastre în NATO și a perspectivei de a face parte din U.E.;
inflația și instabilitatea monetar ă ș.a.

3.2. Procesul decizional al sprijinului logistic. Actul decizional
Pentru a fi realizabile direc țiile și obiectivele logistice prognozate, prev ăzute în
planuri și programe, sunt necesare ac țiuni de analiz ă (de multe ori destul de complexe),
în vederea lu ării deciziilor. În domeniu l sprijinului logistic, ca și în alte sfere economice
de activitate, decizia c onstituie un element esen țial de management și constă în
efectuarea unei alegeri între ma i multe variante, respectiv c ăi diferite de urmat, care
preced întotdeauna ac țiunii.
În opinia noastr ă, decizia sprijinului logistic define ște cursul de ac țiune ales de
către logistician pentru realizarea unuia sau mai multor obiective (activit ăți) prevăzute
în documentele de c onducere, care au urm ări nemijlocite asupra deciziilor și acțiunilor
luate și desfășurate de c ătre alte persoane sau structuri (de conducere și de execu ție a
sprijinului logistic) subordonate.
În funcție de complexitate, decizia sprijinului logistic, care este subordonat ă
deciziei opera ției, poate fi luat ă de către logistician în urma desf ășurării procesului
sau actului decizional specific. În acest sens, este evident c ă obiectivele și acțiunile
de sprijin logistic planificate presupun o suit ă de procese și acte decizionale, spre
deosebire de activit ățile logistice programate unde predomin ă actele decizionale, ca
urmare a experien ței anterioare a organelor de decizie logistic ă și a caracterului
repetitiv al deciziilor (de aproviziona re, transport, asigurare, asisten ță, mentenan ță
etc.).

Procesul decizional al sprijinului logistic este specific situa țiilor mai
complexe, care implic ă un consum de timp apreciabil , de ordinul orelor, zilelor
sau chiar s ăptămânilor. Pe parcursu l acestora se culege și se analizeaz ă o anumit ă
cantitate apreciabil ă d e i n f o r m a ții, se stabilesc contacte profesionale și se
consultă mai multe persoane în vederea clarific ării situației și fundament ării
deciziei. Prin urmare, proc esul de elaborare a deciziei sprijinului logistic
(denumit și decizional) implic ă, din punctul nostru de vedere, câteva etape
specifice, fiecare cu subetapele ei.
Etapele procesului decizional
Activitățile specifice de stat major, în cadrul structurii for ței de conducere
(comandă) a sprijinului logistic al for ței, se deruleaz ă, în cea mai mare parte, pentru
desfășurarea proceselor decizionale de amploare și importan ță diferită.
Finalitatea fiec ărui astfel de proces const ă în adoptarea deciziei de realizare a
sprijinului logistic. În fapt, dac ă analizăm acest tip de proces decizional, vom constata,
potrivit figurii nr. 3.2., c ă există o succesiune de trei et ape specifice, respectiv:
pregătirea deciziei; adoptarea deci ziei; aplicarea deciziei și înregistrarea efectelor.
Etapele men ționate sunt cuprinse în cele ale procesului decizional (de ansamblu)
de planificare a ac țiunii militare și le vom prezenta în continuare.
¾ Pregătirea deciziei de realizare a sprijinului logistic presupune: definirea
noii misiuni prin informarea și orientarea f ăcută de către comandant sau șeful de stat
major; ini țierea planific ării sprijinului logistic (însu șirea misiunii; elaborarea
problemelor principale ale planific ării; orientarea personalului subordonat implicat). În
urma activit ății de orientare se realizeaz ă imediat diagnoza sistemul ui de sprijin logistic,
pe baza informa țiilor de specialitate ob ținute de la e șaloanele subordonate.
¾ Adoptarea deciziei de realizare a sprijinului logistic cuprinde urm ătoarele
subetape: analiza previzional ă (evaluarea) și compararea, din punct de vedere logistic, a
cursurilor de ac țiune (ca alternative decizionale); el aborarea, concomitent cu analiza, a
estimării logistice; alegerea (deci derea) cursului optim al ac țiunii din punct de vedere al

sprijinului logistic în urma prezent ării estimării în cadrul ședinței de luare a deciziei de
către comandant; organizarea și executarea recunoa șterilor de logistic ă; dezvoltarea
concepției de sprijin logistic pot rivit cursului optim de ac țiune.

Fig. 3.2. Procesul decizional al sprijinului logistic

¾ Aplicarea deciziei de realizare a sprijinului logistic și înregistrarea
efectelor implică o succesiune de activit ăți (subetape) de natur ă organizatoric ă, astfel:
desfășurarea activit ăților specifice planific ării propriu-zise a sprijinului logistic,
elaborarea anexelor „ sprijin logistic” la planul și ordinul de opera ție pe baza cerin țelor
standard stabilite pentru ob ținerea performan țelor scontante în procesul de planificare –
după cum sunt prezentate în anex a nr. 1; comunicarea (transmite rea) deciziei, respectiv a
Informații de la eșalonul superior,
din reglement ări etc.
Informații către eșalonul superior,
administra ții locale etc.
1. Pregătirea deciziei
sprijinului logistic Sistemul de conducere a sprijinului
logistic al for ței MANAGEMENTUL
SPRIJINULUI
LOGISTIC
3. Aplicarea deciziei
sprijinului logistic și
înregistrarea efectelor 2. Adoptarea deciziei
sprijinului logistic
Sistemul de execu ție a
sprijinului logistic al
forței ordine
Proces decizional
rapoarte

anexei „sprijin logistic” la ordinul de opera ție la toate structurile lupt ătoare și de sprijin
din organica for ței, declan șarea acțiunilor practice specifice domeniilor sprijinului
logistic: asigurarea financiar ă; aprovizionarea, tr ansportul, mentenan ța, infrastructura,
asistența sanitară, serviciile de campanie. Pe timpul aplic ării deciziei de realizare a
sprijinului logistic au loc ac țiuni de coordonare, comand ă și control (C2) care pot
determina revederea, reevaluarea și corectarea anexei „sprijin logistic” la planul și
ordinul de opera ție, ca urmare a modific ării cursului ac țiunii militare.
Ultima activitate aferent ă aplicării deciziei o reprezint ă evaluarea rezultatelor
finale și stabilirea m ăsurilor de corectare a proceselor decizionale ulterioare în vederea
proiectării și realizării corespunz ătoare a sprijinului logistic pentru for ța operațională .
Aspecte ale logicii procesului decizional
Rolul fundamental în realizarea procesului decizional al sprijinului logistic (ca
parte component ă a procesului decizional al opera ției) îl au ra ționalitatea deciden ților
logistici și a activităților desfășurate de c ătre aceștia.
În mod uzual, termenul „ra țional” indic ă acel tip de comportament decizional
care nu conduce decidentul la înc ălcarea normelor standard de conduit ă pe care el însu și
le acceptă, considerându-le importante.22
A fi rațional înseamn ă a emite în procesul decizional ra ționamente adecvate
sprijinului logistic. Ra ționamentul este, deci, forma logic ă complex ă în cadrul c ăreia se
operează cu judecăți și care const ă în trecerea de la anumite judec ăți date la o nou ă judecată.
La nivel logic, procesul decizional al sprijinului logistic se prezint ă ca o mul țime de
supoziții logice, judec ăți, raporturi între acestea și reguli adecvate cu ajutorul c ărora decidentul
logistic analizeaz ă, potrivit abilit ăților și competen țelor sale profesionale, alternativele și o
alege pe cea corespunz ătoare scopurilor evidente de realizare a succesului opera ției.
În categoria deciden ților logistici ra ționali intr ă acele persoane care, prin
deciziile luate, fac dovada respect ării unor reguli precise, logice, lipsite de ambiguitate

22 Virginia M ărăcine, Decizii manageriale. Îmbun ătățirea performan țelor decizionale ale firmei , București: Editura
Economic ă, ,1998, pp.33-35.

atât pentru propria persoan ă, cât și pentru ceilal ți ofițeri din statul major al for ței, și care
acționează în orice situa ție în baza unui „bun sim ț” operațional minim, în acord cu și în
limitele unei atitudini comportamentale normale.
Logica procesului decizional al opera ției exclude ambiguit ățile în raționalitatea
procesului preg ătirii și adoptării deciziilor de sprijin l ogistic care au la baz ă impulsuri de
prim moment sau convingeri inadecvate. Aceste inoportonit ăți ar dezavantaja realizarea
optimului vizat de suprapunere a efortului logistic (tehnico-material, de mentenan ță, de
infrastructur ă, de asisten ță medicală ș.a.) peste efortul operativ-tactic.
Considerăm că factorii determinan ți ai procesului decizional, care eviden țiază și
determină logica deciziei în func ție de calitatea managementului sprijinului logistic, pot
fi explica ți mai bine prin ecua ția deciziei, astfel:
D = f (Fc, Fn, Fu, M, R) unde:
D – decizia sprijinului logistic;
Fc – factorii cunoscu ți care pot fi influen țați;
Fn – factorii necunoscu ți care nu pot fi influen țați, dar a căror probabilitate
și sens de apari ție se cunosc;
Fu – factorul uman implicat;
M – motivarea;
R – responsabilitatea fa ță de consecin țele deciziei.23
Pentru analiza pertinent ă a valorii factorului uman implicat în procesul
decizional al sprijinului logis tic, se iau în considerare:
• abilitatea (A) ⇒ A = Ap x (C + D + E), unde:
Ap – aptitudini;
C – cunoștințe;
D – deprinderi;
E – experien ță.24

23 Emil Mihuleac, Bazele managementului , București: Editura Tempus, 1994, p.70.
24 Mircea Vasilescu, Mircea Udrescu, Gheorghe Minculete, Managementul logisticii pe timp de pace, București: Editura
Muzeum, 2002, p.95.

• capacitatea de adaptare a condu itei decizionale la transform ările
permanente ale ac țiunii militare (Ca);
• pregătirea managerial ă operațională și de logistic ă inclusiv perfec ționarea
acesteia (P).
Se poate conchide c ă: Fu = f(A, Ca, P)
În final, dac ă dorim să evidențiem performan ța (Pe) în urma aplic ării în practic ă
a deciziei sprijinului logistic, rezult ă ecuația:
Pe = f(A, M, R), unde:
A – abilit ățile profesionale și operaționale;
M – motiva ția;
R – resursele angajate pent ru îndeplinirea misiunii.
Potrivit aprecierii noastre, un proces decizi onal al sprijinului logistic presupune,
din partea organe lor de logistic ă, o viziune specific ă de management opera țional,
cunoștințe de specialitate, experien ță, pricepere aptitudini și disponibilit ăți în a-și asuma
anumite riscuri cu privire la evolu ția acțiunilor de sprijin logistic, precum și o informare
(amplă și actualizat ă) oferită oportun de sistemul informa țional specific. Totodat ă,
calitatea deciziei de spr ijin logistic trebuie s ă releve, pe de o parte, eficiența (obținerea
de rezultate maxime prin utilizar ea resurselor aflate la dispozi ție), iar pe de alt ă parte,
randamentul ( obținerea de cât mai mult posibil din cât mai pu ține resurse). Ambii
indicatori, stabili ți pentru eviden țierea principiului economiei de resurse logistice (în lei
sau valută convertibil ă), sunt exprima ți de raportul dintre efect ul logistic util (Efu) și
efortul logistic depus (Efd), care trebuie s ă fie mai mare decât unu: e = EfdEfu > 1.
Actul decizional
Actul decizional al sprijinului logistic are loc, ca în orice si stem de management, în
situații decizionale de complexitate redus ă, care se deruleaz ă într-o perioad ă de timp foarte scurt ă
(câteva secunde sau minute) sau când respectiva situa ție se repet ă, iar variabilele implicate
(resurse, persoane, mijl oace, timp etc.) sunt bine cunoscute de c ătre decident. La baza actelor
decizionale, care predomin ă cantitativ, la structurile de execu ție ale sprijinului logistic, se afl ă

aptitudinile, cuno ștințele, deprinderile și experiența cadrelor de logistic ă. Câteva exemple de acte
decizionale s-ar referi, de pild ă, la: stabilirea regimului de hr ănire în func ție de evolu ția operației;
numirea persoanelor competen te pentru conducerea desf ășurării anumitor ac țiuni de sprijin
logistic (aprovizionare, mentenan ță); nominalizarea unor mijloace și conducători auto pentru
efectuarea diverselor transporturi de aprovizionare și evacuare; stabilirea imediat ă a modalităților
practice de remediere a unor defec țiuni la tehnica aflat ă în exploatare ș.a.

3.3. Determin ări ale deciziei sprijinului logistic în ac țiunile militare

Situații de stabilire a deciziei. Managementul riscului
Decizia de sprijin logistic, subsumat ă deciziei opera ției, are la baz ă analiza și
estimarea logistic ă în funcție de starea existent ă a mediului decizional, având în vedere
manifestarea amenin țării, riscului, pericolului și vulnerabilit ății.
Amenințările adversarului asupra for țelor proprii și, implicit, asupra structurilor
de sprijin logistic al acestora implic ă folosirea for ței în perioada apari ției și definirii
crizei în rela țiile interstatale. M ăsurile de sprijin logistic pe ntru completarea deficitelor
și, eventual, a pierderilor în astfel de situa ții sunt stabilite prin decizii eviden țiate în
planificări adecvate elaborate din timp de pace, care vor fi puse în practic ă în perioada
manifestării amenin țărilor.
O altă situație de luare a deciziei de sp rijin logistic este cea în condiții de risc . În
acest sens, opt ăm în definirea riscului pe rceput asupra logisticii for ței ca expresie a
insuficien ței cunoștințelor logisticienilor despre ac țiunile probabile ale adversarului.
Asumarea riscului permite preven irea unor evenimente nefavorabile și, ca atare, creeaz ă
posibilitatea lu ării unor m ăsuri asiguratorii. Efectul distructiv al ac țiunilor inamicului
trebuie anticipat în vederea contracar ării prin stabilirea, pentru perioada de timp afectat ă
dislocării forțelor, preg ătirii și desfășurării acțiunilor militare, a unor stocuri și
consumuri de materiale specifice, dar și a prepozi ționării și contract ării în zona de
responsabilitate logistic ă a unor capacit ăți de transport, mentenan ță, asistență medicală și
servicii de campanie adecvate. Totodat ă, o decizie optim ă, ca rezultat al unei planific ări

judicioase a sprijinului logistic, elimin ă pe cât posibil factorii de risc, printr-o realizare
corespunz ătoare a asigur ării acțiunilor și protecției structurilor de execu ție a sprijinului
logistic.
Potențialele pierderi care afecteaz ă acordarea sprijinului logistic necesar for ței în
condiții de risc, aflate în aten ția deciden ților logistici, ca participan ți la procesul de luare
a deciziei ac țiunii militare, pot fi grupate astfel:
¾ pierderi de bunuri și echipamente tehnice cauzate de distrugerile par țiale
sau totale, ca urmare a ac țiunilor adversarului;
¾ obligații datorate de firme sau persoane fizice, datorit ă imposibilit ății
achitării obliga țiilor contractuale din cauza atacur ilor inamicului asupra propriet ăților
acestora;
¾ pierderile de personal militar și civil, datorit ă situației conflictuale, cu
consecințe previzionate asupra realiz ării continue a sprijinului logistic.
Considerăm că pentru solu ționarea problemelor paticulare procesului decizional
necesar realiz ării sprijinului logistic în condi ții de risc25 trebuie desf ășurat un proces de
management al riscului (integrat primului), care cuprinde cinci etape de gestionare, și
anume: identificarea pericolelor ce pot pl ana asupra sistemului logistic al for ței;
evaluarea pericolelor; elaborarea metodelor de control, determinarea riscului rezidual și
cel al deciziei aferente; punerea în aplicare a tehnicilor de control; dirijarea și evaluarea.
• Identificarea pericolelor ce pot plana as upra sistemului logistic al for ței
Pericolele pot fi definite drept caracteristici ale ac țiunilor adversarului de a aduce
prejudicii majore structurilor de sprijin logistic ale for ței, precum și facilităților
teritoriale destinate acesteia, prin lov ituri sistematice cu mijloace de înalt ă precizie sau
prin acțiunile forțelor speciale infiltrate în zona de responsabilitate logistic ă26. În vederea
asigurării condițiilor de preîntâmpinare a riscului trebuie exploatate toate informa țiile
obținute în acest scop și identificarea pericolelor poten țiale pe domeniile de

25 F.M.101-5 , Operațiile și organizarea statului major , Anexa J.
26 Dr. Nicolae Dolghin, drd. Alexandra Sarcinschi, Mihai- Ștefan Dinu, Riscuri și amenințări la adresa securit ății României .
Actualitate și perspectiv ă, București: Editura Universit ății Naționale de Ap ărare , 2004, pp.5-14.

aplicabilitate a sprijinului logistic. Totodat ă, acest aspect vizeaz ă experiența ofițerilor de
conducere logistic ă în gestionarea situa țiilor decizionale în condi ții de risc, dar și
conduita decizional ă curentă în funcție de solu țiile adoptate la manifestarea riscurilor
anterioare în proiectarea și concretizarea sprijinului logistic.
• Evaluarea pericolelor
Experții în domeniul sprijinul ui logistic apreciaz ă că determinarea riscului cauzat
de un pericol reprezint ă mai mult o art ă decât o știință.
În acest scop, ofi țerii de conducere logistic ă trebuie s ă foloseasc ă date istorice,
să realizeze analize intuitive pentru estimarea riscului impus de fiecare pericol. Dac ă
evaluarea se face utilizând me todele probabilistice, modelu l de apreciere a riscului
rezultă din intersec ția coloanei probabilit ății cu rândul gravit ății. Nivelele probabilit ății
și gravității sunt estimate având la baz ă cunoașterea de c ătre evaluatorul logistic a
detaliilor privind posibilitatea întâmpl ării și gravitatea consecin țelor odat ă ce
întâmplarea se produce.
• Elaborarea metodelor de control, determinarea riscului rezidual și cel al
deciziei aferente .
Aceasta implic ă din partea managerilor logistici realizarea urm ătoarelor obiective:
¾ pentru fiecare pericol, în proiectarea (planificarea) și realizarea sprijinului
logistic se elaboreaz ă una sau mai multe met ode de control pentru
eliminarea sau reducerea riscului;
¾ pentru fiecare pericol, și pentru fiecare metod ă de control elaborat ă se
determină permanent nivelul riscului r ămas, adic ă a riscului rezidual , prin
însușirea procedeelor de control ce vor fi implementate;
¾ doar comandantul este abilitat s ă decidă acceptarea sau nu a riscului
rezidual în realizarea sprijinului logi stic. În cazul în care comandantul
apreciază riscul ca fiind prea mare, din punc t de vedere logistic, pentru a

continua misiunea, el va ordona el aborarea de tehnici de control adi ționale
sau chiar va modifica, schi mba sau respinge misiunea27.
• Punerea în aplicare a tehnicilor de control
Șeful structurii logistice (de conducer e a sprijinului logistic) trebuie s ă prezinte
logisticienilor planificatori modul în care fiecare tehnic ă de control va fi implementat ă.
• Dirijarea și evaluarea necesită implicarea șefului compartimentului
logistic și a planificatorilor s ăi pentru ca structurile de conducere și de execu ție a
sprijinului logistic subordonate s ă poată gestiona corespunz ător riscul prin:
¾ explicarea modului prin care fiecare dintre tehnicile de control va fi
monitorizat ă și aplicată în bune condi țiuni;
¾ evaluarea eficacit ății fiecărei tehnici de control în reducerea sau
eliminarea riscului.
Apreciem c ă fiecare tehnic ă de control în reducerea sau eliminarea riscului
operației vizeaz ă, în principal, pe de o parte, aplicarea m ăsurilor corespunz ătoare de
asigurare și protecție a acțiunilor marii unit ăți, unităților și subunităților de sprijin
logistic, iar pe de alt ă parte, prevederea resurselor logistice suplimentare pentru
obținerea succesului ac țiunii militare.
Din cele precizate rezult ă că, în derularea procesului decizional al sprijinului
logistic, logisticienii planificatori vo r lua în considerare în etapele men ționate de
management al riscului și vulnerabilit ățile aferente. În acest context, opin ăm că
vulnerabilitatea este înțeleasă ca rezultat al combin ării riscurilor existente la adresa
structurilor logistice de execu ție ale forței cu capacitatea acestora de a se ap ăra și de a
asigura sprijinul logistic adecvat, pentru îndeplinirea obiectivelor opera ționale.

Mecanismul de concretizare a deciziei
După ce a fost elaborat ă în cadrul procesului decizional specific, planificarea
sprijinului logistic determin ă, în etapa de concretizare prin anexa “sprijin logistic” la

27 F.M.101-5 , Operațiile și organizarea statului major , Anexa J.

planul de opera ții, un ansamblu de decizii ordonate într-o anumit ă succesiune, potrivit
cerințelor și urgențelor implicate de sus ținerea acțiunii militare. Astfel, dac ă una dintre
cele mai importante decizii vizeaz ă, spre exemplu, executarea transporturilor de
materiale, este evident c ă pentru transpunerea ei în fapt e concrete sunt necesare a fi
desfășurate o serie de activit ăți, cum ar fi: constituirea co loanelor de transport pe
circuite; primirea și încărcarea materialelor, asigurarea ac țiunilor și protecția coloanelor
pe timpul deplas ării; predarea materialelor la des tinatari; perfectarea documentelor.
Rezultă, deci, că decizia precizat ă se transform ă la rândul ei în mai multe ac țiuni, adic ă
în acte de conducere concret ă, ce determin ă rezultate individuale cu o anumit ă pondere
în atingerea obiectivului final. Pornind de la aspectele de limitate, putem utiliza modelul:

d… .. … r ….r1

unde: d = decizie; T = tran sformare; r = rezultat; r
1 = rezultate.

Rezultă: și

Sintetizând cele relevate, conchidem c ă executarea transporturilor logistice
presupune întocmirea unei planific ări specifice, cu toate ac țiunile necesare a fi
desfășurate până la predarea efectiv ă a bunurilor la consumatorii și utilizatorii militari.
Totodată, pentru a fi concretizat , decizia este dependent ă de alte ac țiuni. Deci,
se poate concluziona c ă notând:
Ac = actul de management al sprijinului logistic;
i = informa țiile;
d = decizia; dTr×= T
Acțiunea care transform ă în
fapte concrete decizia de
sprijin logistic
∑
=×=n
idT r
11) (

r = rezultatul;
Ti = transformarea informa țiilor;
Td = acțiuni de transformare a d eciziei în rezultat, avem:

Situația prezentat ă poate fi mai bine explicat ă de modelul:

Complexitatea activit ăților de sprijin logistic impune realizarea, în orice situa ție,
a unei planific ări flexibile, care s ă determine îndeplinirea în condi ții optime a
obiectivelor specifice domeniilor sprijinului logistic.
Prin planificare, activitatea de condu cere a sprijinului logistic eviden țiază
conturarea efortului for țelor de logistic ă implicate pentru îndeplinirea misiunilor
specifice, astfel încât for ța angajată într-o anumit ă formă de opera ție să poată obține
efecte optime, prin randamentul maxim al tuturor resurselor și mijloacelor la dispozi ție.
Esența acestui proces, care ar e ca punct de plecare cerin țele obiective ale
managementului sprijinului logistic, este decizia.
Decizia de sprijin logistic, fundamentat ă pe timpul derul ării procesului
decizional de planificare a opera ției și concretizat ă prin punerea în aplicare a anexei
“sprijin logistic” la ordinul de opera ție este rezultatul proceselor și actelor decizionale
specifice, care sunt subsumate ansamblului proceselor majore determinate de
paticularit ățile misiunii ce trebuie îndeplinit ă. intrare intrare iAc = T i + T d
Ti
Prelucrarea, analiza și
transformarea
informațiilor în decizie

T
d
Acțiuni care transform ă
decizia în rezultat ieșire
d
ieșire r

Planificarea permite optimizarea calit ății actelor decizionale în procesul de
realizare a sprijinului logistic. Aceasta necesit ă adoptarea de c ătre organele de logistic ă a
unui comportament decizi onal efectiv, prin care s ă se exprime capabilitatea dat ă de
principiul ra ționalității de a corela și ordona succesiv activit ățile proprii de asigurare
(transport, mentenan ță etc.) a efectivelor și tehnicii angajate în ac țiuni militare.

CAPITOLUL 4
SISTEMUL INFORMA ȚIONAL AL SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: „Sistemul informa țional de management reprezint ă o
metodă organizat ă de asigurare cu informa ții interne și
externe referitoare la opera țiunile trecute, prezente și
viitoare ale organiza ției pentru a sprijini luarea și
aplicarea deciziilor”.
M. Hitt

Elaborarea unor decizii corecte în do meniul sprijinului logistic al for ței nu este
posibilă decât în condi țiile în care organele de sp ecialitate dispun de informa ții complete
cu privire la problemele sau fenomenele în studiu.
Funcționarea adecvat ă a sprijinului logistic la ac est nivel, pentru realizarea
obiectivelor previzionate, nu este posibil ă doar prin contribu ția organiz ării structurale.
Pentru aceasta este ne cesar un sistem informa țional care s ă furnizeze atât organelor de
conducere (comand ă) a sprijinului logistic, cât și subordona ților lor informa țiile
adecvate cre ării posibilit ăților de transpunere în practic ă a deciziilor optime.
Elementul principal al sistemului informa țional al sprijinului logistic al for ței îl
reprezintă informația. Prin informa ții se înțeleg comunic ările, datele, studiile etc. care au
calitatea dea aduce un aport de cunoa ștere celor interesa ți cu privire la procesele și
evenimentele ce implic ă resursele materiale și financiare în vederea acord ării sprijinului
logistic. Privit ă astfel, informa ția se prezint ă ca suport esen țial al conducerii sprijinului
logistic, ca fiind util ă pentru fundamentarea și formularea deciziilor necesare declan șării
acțiunilor complexe de asigurar e a structurilor integrate for ței operaționale cu produsele,
tehnica și echipamentele necesare , indiferent de condi țiile operative și tactice de ducere
a acțiunilor militare. Având în vedere acest rol, informa ția logistic ă este parte
component ă a sistemului opera țional al for ței, determinând rela țional complexul:
informație, decizie, ac țiune.

Realizarea unei inform ări complete, operative și de calitate, precum și
valorificarea acesteia, la nivelul logisticii for ței, nu poate fi conceput ă decât în cadrul
unui sistem informa țional adecvat.
Abordarea sistemului informa țional al sprijinului logistic, în contextul r ăzboiului
modern, permite proiectarea și operaționalizarea unui proces de conducere eficient, care
să aibă la bază informațiile utile ce se cer selectat e, stocate, prelucrate și sintetizate astfel
încât să devină operabile pe timpul ducerii ac țiunilor militare.

4.1. Abord ări teoretice privind sistemul informa țional organiza țional
Noțiuni și elemente de baz ă privind sistemul informa țional
Tratarea sistemic ă a funcționării managementului organiza ției implic ă o analiză
corectă a aspectului s ău informa țional. În acest sens, întregul proces managerial ne apare
ca un mecanism de însu șire și transmitere a informa ției. Momentul central al acestui
proces îl reprezint ă actul de adoptare a d eciziei, care genereaz ă la rându-i informa ția
managerial ă transmis ă la executan ți sub form ă de planuri, dispozi țiuni, ordine,
normative, comenzi etc28.
În abordarea problematicii sistemului informa țional organiza țional un prim pas îl
reprezintă definirea acestuia.
Sistemul informa țional reprezintă ansamblul informa țiilor, fluxurilor și
circuitelor informa ționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informa țiilor menite
să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor organiza ției29.
După opinia speciali știlor, sistemul informa țional răspunde cerin țelor
manageriale, deoarece apar e ca un complex de oameni și de activit ăți practice, de
echipamente și de proceduri, orientat c ătre modelarea procesel or de conducere cu
ajutorul unor opera ții de prelucrare a informa țiilor, bazat pe folosirea mijloacelor de
mecanizare și automatizare. Rezult ă, deci, că pentru func ționarea eficient ă, sistemul

28 Ion Petrescu, Management, București: Editura Holding Reporter, 1991, p.165.
29 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management , București: Editura Economic ă, , 1995, p.170.

informațional are la baz ă un sistem informatic. Acesta reprezint ă un sistem de tratare
mecanizat ă sau automatizat ă a informa ției, constituit din echipamente, programe și
fișiere care trebuie s ă satisfacă cerințe riguros precizate30.
Sistemul informa țional nu se confund ă cu sistemul informat ic, ci îl include pe
acesta, de aceea presupune folosirea mijloacelor și metodelor moderne de calcul și
analiză economic ă, programarea, optimizarea proceselor manageriale și elaborarea de
modele previzionale, precum și tipizarea unor scheme de circuite informa ționale la
nivelul managerului, a ajut oarelor sale imediate, a șefilor de subunit ăți și a salaria ților
organizației (fig. 4.1.a).

Fig. 4.1.a. Locul sistemelor informatic și informațional în sistemul de conducere

Sistemul informa țional asigur ă cunoașterea realit ăților organiza ției și contribuie,
astfel, la elaborarea și îndeplinirea obiectivelor stabilite de manager. Prin intermediul
său se obțin informa ții necesare fundament ării deciziilor strategice și de politic ă
economic ă, se furnizeaz ă baza de date necesare elabor ării modelelor de cre ștere
economic ă, se culeg, prelucreaz ă și transmit informa țiile pentru realizarea scopurilor și
obiectivelor, se m ăsoară intensitatea conexiunilor din spa țiul managerial, se determin ă
abaterile ap ărute și cauzele acestora.

30 Corneliu Russu, Management , București: Editura Expert, 1996, p.12. Decizii
Date Sistem
informațional Sistem
informatic Informații SISTEMUL CONDUC ĂTOR
Programe de
calcul Simulări
SISTEMUL CONDUS Dialog om-
calculator Cerințe
Decizii automate Sistem de
conducere

Sistemul informa țional pentru conducere (S.I.C.): concepte și cerințe specifice
Scopul esen țial al S.I.C., parte component ă a sistemului informa țional al
organizației, este de a servi stabilirii planurilor care s ă asigure realizarea obiectivelor
acesteia, coordon ării activităților, astfel încât acestea s ă se desfășoare potrivit modalit ăților
stabilite, precum și controlul performan țelor în vederea asigur ării conforman ței acțiunilor
cu planurile31.
În asigurarea realiz ării acestui scop, rolul informa ției este determinant, iar S.I.C.
trebuie astfel conceput încât s ă permită îndeplinirea corespunz ătoare a rolului respectiv,
în sensul satisfacerii in tegrale a nevoilor informa ționale ale cadrelor de conducere
situate la diferite niveluri ierarhice și, în primul rând, ale celor situate la nivelurile
superioare ale organiza ției (fig. 4.1.b.)*.

Fig. 4.1.b. Rolul sistemului informa țional în conexiunea: obiective – informa ții – decizii

31 Corneliu Russu, op. cit., p.142.
* Sistem de execu ție informațiiinformațiiprocese decizionaleSISTEM DECIZIONAL
Nivel
Superior Nivel
MediuNivel
Inferio r
SISTEM
INFORMA ȚIONAL
SISTEM OPERA ȚIONAL* obiective de
management
decizii decizii informații

Funcționalitatea și eficiența sistemului informa țional pentru conducere depind de
respectarea câtorva cerințe de bază. O primă cerință se referă la necesitatea definirii
obiectivelor organiza ției în funcție de cerin țele informa ționale. De asemenea, este
necesar ca sistemul informa țional să fie corelat cu procesul managerial și, pe aceast ă
bază, să se stabileasc ă exigențele generale și specifice pentru sistemul informa țional-
managerial. Tot pe planul corel ării trebuie avut în vede re raportul ce se stabile ște între
sistemul informa țional și structura organizatoric ă a organiza ției, exigen țele pe care le
impun reciproc. O cerin ță deosebit de important ă se refer ă la necesitatea selec ției
informațiilor, în scopul de a se asigura o coresponden ță rațională și eficace între nevoile
reale ale managerului și informa țiile ce îi sunt furnizate de aj utoarele sale directe. În
acest cadru, managerul prime ște atât informa ții de natur ă tehnic-operativ ă, cât și
informații economice. Pentru a asigura un ni vel superior de veridicitate și eficiență a
informațiilor economice este nevoie s ă se insiste pe calitatea eviden țelor, față de care
acestea se g ăsesc în rela ții de dependen ță. Tot pe planul dependen ței se află informațiile
față de nivelul de prelucrare a datelor.
Și, în sfârșit, o ultim ă cerință se referă la suplețea și adaptabilitatea sistemului
informațional managerial.
Detaliile eviden țiate ne conduc la concluzia c ă logistica for ței își realizeaz ă
misiunile atât pe timpul preg ătirii, cât și pe timpul ducerii opera ției, prin utilizarea la
momentul oportun a tuturor datelor necesare, furnizate de un sistem informa țional de
conducere adecvat.

4.2. Conceptul de sistem informa țional în asigurarea sprijinului logistic
Definirea sistemului informa țional al sprijinului logistic
Integrat sistemului de management opera țional, sistemul informa țional al
sprijinului logistic (specific for ței) cuprinde totalitatea informa țiilor, fluxurilor și
circuitelor informa ționale specifice organizate într-o concep ție unitară, precum și
metodele, procedeele și mijloacele folosite pe ntru culegerea, p ăstrarea, prelucrarea și

transmiterea datelor în scopul sistematiz ării, analizei și valorific ării acestora în procesul
de management al sprijinului logistic.
Sistemul informa țional al sprijinului logistic reprezint ă, de altfel, un ansamblu
ierarhizat de procese informa ționale prin intermediul c ărora se asigur ă conexiunile necesare
dintre sistemele conduc ător și condus atât la nivelul structurii de logistic ă a forței, cât și între
aceasta și marea unitate, unit ățile și subunitățile de execu ție a sprijinului logistic subordonate.
Plecând de la sistemul specific de manage ment (al sprijinului logistic), vorbim
de un sistem informa țional al sprijinului logistic, al ături de sistemele organizatoric și
decizional (fig. 4.2. a.).

Fig. 4.2.a. Locul sistemului informa țional al sprijinului logistic în cadrul managementului opera țional
al forței.
MANAGEMENTUL OPERA ȚIONAL ȘI
MANAGEMENTUL SPRIJINULUI
LOGISTIC
SISTEMUL
ORGANIZATORIC AL
FORȚEI SISTEMUL
INFORMA ȚIONAL AL
FORȚEI SISTEMUL
DECIZIONAL AL
FORȚEI
SISTEMUL
ORGANIZATORI C AL
SPRIJINULUI
LOGISTIC
SISTEMUL
INFORMA ȚIONAL AL
SPRIJINULUI
LOGISTIC
SISTEMUL
DECIZIONAL AL
SPRIJINULUI
LOGISTIC
SISTEMUL DE
EXECUȚIE AL
SPRIJINULUI
LOGISTIC
SISTEMUL
INFORMATIC AL
SPRIJINULUI
LOGISTIC

În condițiile pregătirii și ducerii opera ției de către structurile for ței, sistemul
informațional al sprijinului logistic poate fi caracterizat de urm ătoarele particularit ăți
funcționale:
¾ pregătește și fundamenteaz ă deciziile pe care urmeaz ă să le ia organele de
logistică în urma colect ării, prelucr ării și transpunerii informa țiilor pe supor ți reali, în
perioade bine definite, în mod operativ, corect și corespunz ător nivelului ierarhic pentru
care au fost prelucrate datele respective;
¾ oferă „materia prim ă informațională” cerută de îndeplinirea obiectivelor,
exercitarea sarcinilor, competen țelor și responsabilit ăților, atât de personalul de
conducere, cât și de cel de execu ție;
¾ din punct de vedere logistic, es te tipul de sistem informa țional tehnico-
economic ce integreaz ă, de la nivelul structurilor subordonate for ței până la nivelul
compartimentului logistic (birou, sec ție) al acesteia, toate informa țiile tehnice și
economice complexe (sintetice și analitice, cantitative și valorice, de plan și efective
etc.), obținute prin prelucrarea automatizat ă a datelor, în vederea valorific ării superioare
a resurselor financiare, materiale și umane cu eficien ță maximă (fig. 4.2. b.).

Fig. 4.2. b. Determinante ale sistemului informa țional al sprijinului logistic
Circuite și fluxuri informa ționale
Surse de informa ții
diferite Sistem informatic
logistic dezvoltat Utilizatori
multipli Mediul
extern
Mediul
intern Circuite și fluxuri informa ționale

O importan ță deosebită în cadrul sistemului informa țional al sprijinului logistic
o prezintă sistemul informatic integrat de prelucrare a informa țiilor specifice, definit ca
un ansamblul de opera ții, metode, procedee, mijloac e tehnico-manuale, mecanice și, în
special, automatizate – și suporți materiali, folosite în procesul complex de culegere,
înregistrare, prelucrare, transmitere, analiz ă, valorificare, p ăstrare, fără transcrieri
repetate ale datelor centralizat e de la toate structurile de sprijin logistic, care sunt
necesare în vederea desf ășurării optime a trat ării informa țiilor.
Legătura dintre sistemul informa țional al sprijinului logistic și sistemul
informatic este ca de la întreg la parte. Ambele sisteme urm ăresc acela și scop, între ele
neexistând deosebiri de esen ță, numai în m ăsura în care mijloacele de prelucrare
automată participă la realizarea scopului și obiectivelor propuse. Întotdeauna va exista o
categorie de informa ții indisolubil asociate specialistului în logistic ă, cu un pronun țat
caracter personal și inovați o n a l , c a r e n u v a f i s t o c a t ă și vehiculat ă prin intermediul
calculatorului. Dincolo de aspectele generale, consider ăm că, în condi țiile informatiz ării
logisticii pân ă la nivel batalion (similar), sistemul informatic poate s ă funcționeze cu
mijloace electronice de calcul în etapele de preg ătire a opera ției (de ap ărare sau
ofensive) când sistemul logistic func ționează în localit ăți. Acest lucru nu este posibil
întotdeauna, pe timpul ducerii opera ției, datorit ă inexisten ței tuturor condi țiilor de
siguranță în funcționarea calculatoarelor electronice aflate în dotarea logisticii.

4.3. Unele abord ări ale sistemului informatic logistic
Cerințele generale ale sistemului informatic logistic
Sfârșitul mileniului al II-lea și începutul mileniului al III-lea se caracterizeaz ă
printr-o revolu ție tehnico- științifică multilateral ă în domeniul militar, ale c ărei efecte au
fost deja prefigurate în ultimele conflicte militare.
În condițiile câmpului de lupt ă modern, când factorul timp devine hot ărâtor
pentru elaborarea unei decizii corecte, care s ă țină seama de o comp lexitate de condi ții,
folosirea sistemelor de calcul este incontestabil ă și, mai ales, indispensabil ă actului de

conducere a sprijinului logistic. Implementarea sistemului informatic logistic a devenit o
necesitate, la nivelu l Categoriilor de For țe, imprimând structurilor logistice, la toate
nivelurile, operativitate, siguran ță, continuitate și flexibilitate.
Prin construc ția sa, sistemul informa tic logistic trebuie s ă satisfacă următoarele
cerințe: să fie economic; s ă fie ușor utilizat; s ă dispună de o structur ă modulară; să fie
flexibil; s ă fie ușor de implementat; s ă dispună de facilit ăți în vederea extinderii atât a
soft-ului, cât și a structurii; s ă poată include programele de eviden ță, mentenan ță,
asistență etc. deja existente în Categoriile de For țe; să dispună de o bun ă documentare
care să includă specifica ții de sistem, manuale de utilizare și manuale de operare.
Rezolvarea unor probleme informa ționale specifice, care necesit ă prelucrarea
datelor și a ansamblului activit ăților decizionale, se bazeaz ă pe utilizarea unor pachete
de programe și aplicații ce trebuie s ă reflecte cu fidelitate concep ția de organizare,
asigurare și executare a ac țiunilor logistice de marile unit ăți și unitățile din For țele
Terestre, Aeriene și Navale, prev ăzută în reglement ările militare în vigoare.
Programele informa ționale trebuie s ă fie în m ăsură ca, prin prelucrarea și
sintetizarea informa țiilor existente în baza de date, s ă prezinte, la cerere, situa ții și
analize exprimate sub form ă alfanumeric ă și grafică (scheme, tabele, variante optime de
transport-aprovizionare etc.), privind:
• necesarul și existentul în for țe logistice, mijloace de lupt ă, armament și
muniții, tehnic ă și materiale, pe mari unit ăți și unități subordonate
Categoriilor de For țe;
• stocurile de muni ții, carburan ți-lubrifian ți, alimente și echipament, pe
teritoriul na țional, în bazele logistice și la marile unit ăți tactice;
• rețelele de comunica ție rutiere și feroviare pe jude țe, zone de opera ții și pe
întregul teritoriu na țional;
• rețelele de transport pr in conducte a carburan ților și a gazelor naturale;
• conținutul sintezelor și al rapoartelor specifice, pe linia sprijinului logistic;

• sinteze informative transmise periodic unit ăților și marilor unit ăți de
logistică;
• conținutul mesajelor și al documentelor tipizate utilizate pentru conducerea
sprijinului logistic;
• conținutul documentelor operative ela borate, asigurarea transmiterii
acestora, integral sau în extras, c ătre subordona ți;
• pierderile în tehnic ă ale marilor unit ăți și unități tactice, în ac țiunile
militare duse pe timpul r ăzboiului (pe zile, luni, ani);
• consumurile de muni ții și materiale, în diferite situa ții (ofensiv ă, apărare,
contraatac etc.) ale marilor unit ăți și unități tactice (pe zile, luni ani).
Evoluția realizării sistemului informatic logistic
Până în prezent s-au desf ășurat două etape (faze). Prima etap ă a fost numit ă și
faza pilot , în cadrul c ăreia a fost adaptat și testat programul come rcial ORACLE, pentru
evidența și gestiunea materialelor, în domeniile „echipament” și „alimente”, și a fost
achiziționat echipamentul hardware și soft-ul necesar pentru interconectarea
Comandamentului Logistic Întrunit cu dou ă depozite de profil. Aceast ă fază a demarat
în septembrie 1999 și s-a încheiat în luna mai 2000. În cadrul fazei pilot au fost testate și
configurate aplica țiile pentru modulele „Contabilitate furnizori”, „Aprovizionare
(achiziții)” și „Gestionarea stocurilor”. Trebuie men ționat faptul c ă pentru aceast ă
activitate au fost alocate fondurile necesare prin „Ini țiativa de la Var șovia”.
Faza a doua a proiectului a fost demarat ă în luna septembrie 2003 prin fondurile
Inițiativei de la Var șovia și din bugetul Ministerului Ap ărării Naționale. Începând cu
această etapă, integratorul român al proiectului a fost desemnat consor țiul U.T.I.
SYSTEMS S.A. – SIVECO ROMÂNIA S.A.
La proiectarea sistemului informatic l ogistic s-a avut în vedere circuitul
informațional logistic privind aprovizionarea, mentenan ța și transportul bunurilor
materiale, iar pentru ca acesta s ă fie flexibil și ușor de dezvoltat a fost prev ăzut cu o
configura ție modular ă.

Considerăm că fluxul informa țional al cererilor (de aprovizionare, de repara ții,
de transport etc.), este structurat, în func ție de tipul for ței, pe patru nivele, astfel:
– nivelul 1 : raportul de informare logistic ă (raportul cerere) este elaborat de
unitatea lupt ătoare (B., Dn., similare) și înaintată la compartimentul logistic
al marii unit ăți de nivel tactic; acesta analizeaz ă solicitarea și, în func ție de
competen țe, o solu ționează la acest nivel sau este înaintat ă la structura
logistică a grupării de forțe;
– nivelul 2 : rapoartele de informare logistic ă primite de sec ția logistic ă a
grupării de for țe de la marile unit ăți și unități tactice subordonate sunt
analizate și soluționate sau direc ționate către eșalonul superior;
– nivelul 3 : rapoartele de informare logistic ă elaborate de sec ția logistic ă a
grupării de for țe sunt înaintate spre solu ționare eșaloanelor competente
(Comandamentul Opera țional Întrunit; Statele Majo re ale Categoriilor de
Forțe);
– nivelul 4 : rapoartele de informare logistic ă sunt analizate și înaintate de
Comandamentul Opera țional Întrunit sau Categoriile de For țe Armate la
Comandamentul Logistic Întrunit pentru a fi solu ționate prin for țele proprii
sau prin intermediul: Departamentulu i pentru Armamente; Comandamentului
Transmisiunilor; Direc ției Medicale; Serviciului Asigurare Audiovizual.
Asigurarea bunurilor materiale (serviciilor) care intr ă în competen ța Categoriilor
de Forțe se execut ă prin grija structurilor logistice proprii și cu mijloacele din dotarea
acestora.
Înainte de începerea fazei a doua au fost stabilite atât echipele de lucru din cadrul
structurilor componente ale Categoriilor de For țe, cât și echipele de lucru ale
consorțiului U.T.I. SYSTEMS S.A. – SIVECO ROMÂNIA S.A., precum și structurile
care vor fi introduse în sistemul inform atic logistic, optându-se pentru modularea
sistemului.

În faza a doua s-au desf ășurat activit ăți de analiz ă „macro” cu privire la
algoritmii utiliza ți în cadrul fluxurilor informa ționale corespunz ătoare proceselor din
sfera logisticii gestionate de structurile re spective (logistice) din cadrul Categoriilor de
Forțe, fiind vizate urm ătoarele aspecte:
• privind structurile organizatorice:
o nivelul de organizare al acestora;
o diagramele de rela ții;
o atribuțiile structurilor.
• privind fluxurile de lucru din cadrul structurilor:
o procesele existente (de exemplu – recep ția de bunuri);
o documentele aferente fiec ărui proces (ex.: note de intrare-recep ție,
ordine de distribu ție, ordine de reparti ție);
o legătura dintre procese (succesiunea lor, intr ări/ieșiri de date);
o elemente decizionale, inclusiv iera rhii de aprobare (ex.: controlul
calității, scoateri de materiale de la stocul de mobilizare, desf ășurarea
curselor de autovehicule în afara garnizoanei).
• privind rapoartele și situațiile necesare/existente:
o rapoarte specifice fiec ărui nivel din structura organizatoric ă
(denumire, con ținut, format, periodicitate);
o reguli de acces la rapoarte.
În faza a doua a sistemului informatic l ogistic se vor dezvolta, în continuare,
module suplimentare, fa ță de cele din prima etap ă, în funcție de fondurile financiare
alocate, care vizeaz ă:
¾ managementul claselor de materiale;
¾ managementul echipamentelor majore;
¾ managementul mijloacelor fixe și mentenan ța;
¾ managementul distribu ției;
¾ managementul achizi țiilor și investițiilor.

După definitivarea fazei a doua, consider ăm că este necesar ca pe structurile
stabilite pentru experimentare s ă se implementeze toate serviciile și facilitățile sistemului
informatic logistic, și numai dup ă constatarea func ționării acestuia, la nivelul cerin țelor
impuse, s ă fie apoi dezvoltat în toate structurile subordona te Categoriilor de For țe, astfel
încât, dac ă este posibil, informatizarea logisticii s ă fie încheiat ă până în anul 2007.

4.4. Componentele sistemului informa țional al sprijinului logistic
Data și informa ția în domeniul sprijinului logistic
Potrivit opiniilor majorit ății speciali știlor, data reprezint ă descrierea cifric ă sau
letrică a unor ac țiuni, procese, fapte, fenome ne referitoare la o anumit ă organizație.32
Datele sunt exprimate într-o form ă convențională, adecvată pentru comunicare,
interpretare sau prelucrare manual ă, mecanizat ă sau automat ă. Ele sunt, de altfel,
elemente brute la intrarea în sistemul de prelucrare, constituind suportul simbolic al
informațiilor de natur ă logistică.
Informațiile reprezint ă reflectarea în con știința organelor de logistic ă a
legăturilor obiective cauz ă-efect, din spa țiul operațional al for ței, și constau în știri,
înștiințări, mesaje privind starea sau condi țiile unor procese și fenomene legate de
acordarea sprijinului logis tic, constituind o noutate pent ru primitor în sensul c ă îi
sporesc gradul de cunoa ștere referitor la ceea ce îl intereseaz ă.
În sens managerial, informa țiile de logistic ă sunt înștiințări (prin rapoarte, ordine,
cereri etc.) cu scopul de a determina reac ții ce declan șează acțiuni complexe de sprijin
logistic a for țelor luptătoare.
Precizia informa țiilor de logistic ă, primite, la un moment dat, de la marile unit ăți
și unități luptătoare, se poate determina cu rela ția:
maxIIKef
p=

32 Ovidiu Nicolescu, Ion Ve rboncu, op. cit., p.171.

în care:
Kp – coeficientul de precizie (g radul de asigurare cu informa ția necesar ă, de
precizie corespunz ătoare reflect ării veridice a realit ății);
I ef – cantitatea de informa ție efectivă;
Imax – cantitatea de informa ție maxim ă posibilă în condi țiile date (cea care
corespunde celui mai mare grad de detaliere a datelor disponibile, în
condițiile celei mai scurte perioade de prelucrare a acestora).33
Aprecierea calitativ ă a informa țiilor se face pe baza „coeficientului ac țiunii
utile”, determinat cu rela ția: ilieleKau××=
în care:
li, le – cantit ățile de informa ții care intr ă, respectiv care ies dintr-o structur ă de
conducere sau de execu ție a sprijinului logistic;
i, e – valoarea corespunz ătoare (în utili) a unit ății de informa ție.
Circuitele și fluxurile informa ționale ale sprijinului logistic
Circuitele informa ționale sunt itinerariile parcurse de date și informații, de la locul
culegerii datelor pân ă la destinatarii informa țiilor. Totodat ă, circuitele pot fi definite ca
traiectele pe care le parcurg informa țiile sau categoriile de informa ții între emi țător și destinatar.
Pentru eficien ța activităților de sprijin logistic , circuitele informa ționale trebuie
să fie cât mai scurte, ra ționale și economicoase. De re ținut că, prin lungimea lor,
circuitele informa ționale condi ționează, într-o propor ție semnificativ ă, funcționalitatea
sistemului informa țional al sprijinului logistic la diferitele e șaloane lupt ătoare.
Fluxul informa țional al sprijinului logistic reprezint ă ansamblul informa țiilor
care circul ă între emitent și beneficiar, indiferent de pro cesul sau de natura suportului
folosit la prelucrarea sau transmiterea acestora. Con ținutul fluxului informa țional al

33 Corneliu Russu, op.cit., p.130

sprijinului logis tic îl formeaz ă documentele, comunic ările scrise sau verbale, mesajele
sau diferitele semnale, exprimat e printr-un volum stabilit de date.34
Pentru îndeplinirea misiunilor ce-i revin, aparatul de conducere al sprijinului
logistic, la nivelul for ței, transmite sistemelor logisti ce conduse anexele „sprijin logistic”
la ordinele de opera ție, primind apoi informa țiile corespunz ătoare, pe baza c ărora
sistemul logistic conduc ător aduce corecturile și formuleaz ă precizările care se impun.35
Un model de flux informa țional al sprijinului logistic, între dou ă niveluri, în
cadrul grup ării de forțe operaționale, este reprezentant în tabelul 2.
Având în vedere obiectivele car e trebuie atinse, fluxul informa țional al sprijinului
logistic la nivelul for ței mai vizeaz ă: comanda, coordonarea și controlul activit ăților specifice pe
domenii func ționale (de sprijin logi stic); conducerea activit ăților la nivelul marii unit ăți, unităților
și subunităților de execu ție a sprijinului logistic pe timpul preg ătirii și ducerii opera ției.
Tabelul 2. Fluxul informa țional logistic între dou ă niveluri în cadrul grup ării de for țe
operaționale
PRIMA TREAPT Ă A DOUA TREAPT Ă
Nivel Con ținut Nivel Con ținut Tipul
fluxului
A. PENTRU CONDUCEREA SPRIJINULUI LOGISTIC
– Anexe „sprijin logistic”
la ordine de opera ție.
– Ordine preliminarii transmise
prin mijloacele de transmisiuni (fir, radio, radioreleu).
– Anexe „sprijin logistic”
la ordine fragmentare de operație.

Sistemul logistic condus
(Nivel mare unitate
subordonat ă) – Rapoarte de informare
logistică..
– Rapoarte (informa ții) pentru
soluționarea unor situa ții
urgente de acordare a sprijinului logistic.
B. PENTRU APROVIZION ĂRI ȘI EVACU ĂRI Periodic
Sistemul logistic conduc ător (Nivel grupare de for țe
operațională)
– Ordine de reparti ție-
distribuție.
– Certificate de garan ție și
de calitate.
– Mesaje transmise prin
mijloace de transmisiuni (fir, radio) privind locul de așteptare al coloanelor
de transport.
Sistemul logistic condus
(Nivel mare unitate
subordonat ă) – Rapoarte (cereri).
– A.P. emis pentru materialele
primite.
– Raportarea primirii materialelor
din sursele repartizate.
– Raportarea prin mijloacele
transmisiuni a evacu ării tehnicii,
a răniților și bolnavilor etc..

34 Col. dr. Mircea Udrescu, Sistematiz ări despre conducerea logisticii armatei , București : Editura Sylvi, 1997, p.135.
35 Ibidem, p.136

Aspecte referitoare la procedurile informa ționale și mijloacele de tratare a
informațiilor în domeniul sprijinului logistic
Procedurile informa ționale
O component ă a sistemului informa țional, care va avea un rol preponderent în
structura sistemului logistic al for ței, o reprezint ă procedurile informa ționale.
Specialiștii definesc procedurile informa ționale ca fiind „ansamblul elementelor
prin care se stabilesc modalit ățile de culegere, înre gistrare, transmitere și prelucrare a
unei categorii de informa ții cu precizarea opera țiilor de efectuat și succesiunea lor, a
suporților, formulelor, modelelor și mijloacelor de tratare a informa țiilor folosite”.36
Integrarea armatei noastre în struct urile militare euro atlantice determin ă ca, în
urma restructur ărilor ce au loc, progresele în registrate în conceperea și funcționarea
sistemului informa țional al sprijinului logistic s ă se reflecte într-o manier ă edificatoare.
O particularitate a procedurilor informa ționale o reprezint ă caracterul lor foarte
detaliat. Prin proceduri se stabilesc:
• suporții (purtătorii) de informa ții utilizați, adică materialele folosite pentru
consemnarea lor și caracteristicile acestora;
• mijloacele utilizate pentru a cu lege, înregistra, transmite și prelucra
informațiile;
• succesiunea trat ării informa țiilor, precum și operațiile pe care acestea le
suportă, metodele și formulele de calcul utilizate.
Purtătorii informa țiilor integrate în fluxuri sunt mijloacele materiale cu ajutorul
cărora sunt vehiculate, stocate și păstrate informa țiile. Aceștia se clasific ă în următoarele
grupe:
a) purtătorii clasici : documente primare (situa ții, cereri, rapoarte, documente
pentru distribu ție etc.); documente de conducere a sprijinului logistic;
documente ale eviden ței statistice, contabile și operative;

36 Ovidiu Nicolescu (coordonator) și colectiv, Management , București: Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A. – 1992, p.192.

b) purtătorii folosi ți în sistemul de prelucrare automat ă a datelor (diskete,
C.D.-uri, D.V.D.-uri, memory stick ș.a.).
Pentru fiecare dintre supor ții menționați se precizeaz ă caracteristicile
dimensionale și de structur ă adecvate categoriilor de informa ții pentru care vor fi
utilizați. Procedurile informa ționale nu se reduc îns ă la stabilirea supor ților
informaționali.
În cadrul procedurilor se include fixarea succesiunii trat ării informa țiilor, precum
și operațiile pe care acestea le suport ă, modelele și formulele de calcul utilizate. Spre
exemplu, sunt stabilite formule de calcu l pentru: determinarea necesarului de
aprovizionat pe clase de materiale, stabilirea cantit ăților de bunuri materiale ce pot fi
transportate pe curse, dete rminarea pierderilor probabile și a posibilit ăților de repara ții
pe linie de mentenan ță.
În fixarea elementelor men ționate se porne ște de la finalitatea informa țiilor de
logistică. De aici decurge rolul fundamental al managementului sprijinului logistic al
forței în precizarea cu claritate a obiectivelor ce trebuie îndeplinite pentru realizarea
corespunz ătoare a activit ăților specifice, în func ție de particularit ățile fiecărei acțiuni
militare.
În condițiile preconizate, de realizare a compatibilit ății sprijinului logistic al
marilor unit ăți și unități din structura for ței operaționale cu structurile similare din
NATO, un accent deosebit se acord ă tipizării, standardiz ării și codificării informa țiilor și
situațiilor informa ționale, astfel încât s ă se faciliteze integrarea oportun ă a lor în
sistemul logistic prin folosirea pe scar ă largă a computerelor.
Mijloacele de tratare a informa țiilor
În cadrul sistemului informa țional al sprijinului specific for ței, mijloacele de
tratare (culegere, înregistrare, prelucrare și transmitere) și stocare (p ăstrare) a
informațiilor includ toate instrumentele și echipamentele care sunt implicate, începând
cu cele mai simple (cre ion, stilou, hârtie) și continuând cu cele mai complicate sisteme
automate de calcul.

Având în vedere volumul și structura, mijloacele de tratare a informa țiilor
logistice se clasific ă astfel:
manuale – cum ar fi: ma șina de dactilografiat, calculator electronic (cu func ții
simple sau complexe), ma șina de contabilizat, instrumente clasice (stilou, creion etc.);
automatizate – computere și terminale.37
Modernizarea sistemului informa țional al sprijinului logistic impune utilizarea pe
scară largă de către organele de logistic ă, a computerului. Mergând mai departe,
considerăm că sistemul poate fi ulterior m odernizat prin realizarea de re țele de
calculatoare interconectate prin canale pentru transmiterea datelor, care s ă asigure
accesul lucr ătorilor de la distan ță folosind terminale.
Funcțiile sistemului informa țional al sprijinului logistic
În vederea realiz ării misiunilor ce-i revin logisticii for ței, în leg ătură cu
aprovizionarea și transportul materialelor necesare, în preg ătirea și ducerea opera ției, nu sunt
suficiente doar resursele (umane, tehnice, materiale și financiare) stabilite de speciali ști.
Combinarea ra țională a acestora, în derularea ac țiunilor militare, implic ă o permanent ă
cunoaștere a cerin țelor structurilor lupt ătoare din structura for ței, a stării stocurilor și a
posibilităților oferite de sursele de aprovizionare , de prestatorii serviciilor de mentenan ță etc.
Rezultă că sistemul informa țional al sprijinului logistic trebuie s ă îndeplineasc ă
cumulativ urm ătoarele trei func ții: decizional ă, operațională (sau de ac țiune) și de
documentare.38
Prima dintre acestea, funcția decizional ă, se realizeaz ă prin asigurarea
ansamblului informa țiilor pentru ini țierea, fundamentarea și adoptarea deciziilor, de
management al sprijinului logistic, adecvate condi țiilor specifice profilului for ței atât în
pregătirea, cât și în ducerea opera ției de către organele de conducere logistic ă. Astfel,
după orientarea f ăcută de către comandant și asupra noii misiuni, organele de planificare
și conducere logistic ă vor transmite subordona ților acele detalii care s ă coreleze

37 Ovidiu Nicolescu , Ion Verboncu, Management , București: Editura Economic ă, 1999, p. 251.
38 Idem, p.252

concepția eșalonului superior, privind efortul de sprijin logistic cu cerin țele formei de
operație care se desf ășoară (apărare, ofensiv ă).
Concomitent, sistemul informa țional al sprijinului logistic are drept menire și
declanșarea mulțimii de ac țiuni necesare realiz ării obiectivelor logisticii for ței – adică
funcția operațională. Această funcție are rolul de a pune la dispozi ția speciali știlor
ansamblul informa țiilor necesare realiz ării activit ăților de sprijin logistic. Un exemplu
semnificativ l-ar constitui, s ă zicem, utilizarea informa țiilor în activit ățile desfășurate de
către șeful logisticii și ajutoarele sale în preg ătirea opera ției, pe baza indica țiilor date de
către comandantul for ței pentru îndeplinirea noii misiuni.
Funcția de documentare a sistemului informa țional al sprijinului logistic are
rolul de a oferi managerilor de logistic ă acele informa ții care servesc îmbun ătățirii
cunoștințelor acestora și care, numai ulterior, este posibil s ă fie utilizate pentru luarea
deciziilor. De pild ă, apariția unor modific ări la normele de consum sau de dotare sau
creșterea nivelului de realizare a stocurilor pentru anumite feluri de materiale reflect ă
aspecte particulare func ției de documentare.
În realizarea acestor func ții, sistemul informa țional al sprijinului logi stic este confruntat
cu probleme foarte complexe, dat ă fiind tripla dimensiune a informa țiilor. Informa țiile au o
dimensiune militar ă, adecvată forței, în sensul c ă ele reprezint ă premisa stabilirii și îndeplinirii
obiectivelor de natur ă logistică. Informațiile au o dimensiune logistic ă, fiindcă vizează toate
domeniile sprijinului logistic, indiferent de misiunea primit ă de către forță. În sfârșit,
informațiile au o dimensiune individual ă, în sensul c ă ele condi ționează într-o propor ție
apreciabilă deciziile pe care le iau, atât șeful logisticii, cât și fiecare ofi țer subordonat.

4.5. Detalii privind perfec ționarea sistemului informa țional al sprijinului
logistic specific for ței operaționale.
Deficiențe ale sistemului informa țional actual al sprijinului logistic
Studiile efectuate atât asupra sistemelor informa ționale, în general, cât și asupra
celor func ționabile, în domeniul spr ijinului logistic al for ței, au reliefat existen ța unor

deficiențe tipice, relativ frecvente, în func ționarea lor. Dintre cel e mai cunoscute sunt:
distorsiunea, filtrajul și redundan ța.39
Distorsiunea , prima dintre deficien țele tipice, const ă în modificarea par țială,
neintenționată, a conținutului, a mesajului unei informa ții, pe parcursul culegerii,
prelucrării și transmiterii de la logistica for ței la logistica e șaloanelor subordonate.
Dintre cauzele multiple care genereaz ă distorsiunea, men ționăm ca foarte
frecvente: diferen țe în preg ătirea ofițerilor de logistic ă implicați în vehicularea
informației, folosirea de supor ți informa ționali necorespunz ători pentru înregistrarea
informațiilor (neîntocmirea documentelor corespunz ătoare de transmitere a informa țiilor
pentru conducerea sprijinului logistic); manipularea neglijent ă a suporților de informa ții
în procesul transmiterii lor beneficiarilor.
Filtrajul se deosebe ște de distorsiune prin aceea c ă modificarea par țială sau
totală a mesajului sau con ținutului informa țiilor are loc în mod inten ționat.
În situațiile neluării tuturor m ăsurilor de protec ție a informa țiilor, filtrajul se
identifică prin urm ătoarea cauz ă: interven ția pe parcursul înregistr ării, transmiterii și
prelucrării informa țiilor a unor persoane (spioni) care au interesul ca beneficiarii
informațiilor să primeasc ă mesaje schimbate. Aceast ă deficiență cronică a sistemului
informațional se manifest ă și ca urmare a neexercit ării integrale a atribu țiilor de control
de către organele de logistic ă abilitate.
Efectul negativ, atât al distorsiunii, cât și al filtrajului, este dezinformarea
parțială sau integral ă a beneficiarilor militari. Dac ă dezinformarea se produce la nivelul
sistemului logistic conduc ător, aceasta se reflect ă în diminuarea calit ății deciziilor. Când
dezinformarea se produce la nivelul executan ților, efectele imediate se resimt pe planul
realizării proceselor cu caracter opera țional, impietând asupra cantit ății, calității și
perioadei de aprovizionare și transport a materialelor pân ă la forțele de angajare
imediată, cele de angajare ulterioar ă și forțele de sprijin.

39 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, , Management, București: Editura Economic ă , 1995, p.180.

Redundan ța este o altă deficiență majoră, tipică sistemului informa țional, care
constă în înregistrarea, transmiterea și prelucrarea repetat ă a unor informa ții.
Cauza major ă a acestei disfunc ționalități informaționale o reprezint ă coordonarea
defectuoas ă a unor segmente ale sistemului managerial al sprijinului logistic.
Redundan ța se produce mai ales când nu se respect ă principiul unit ății de decizie și
acțiune, efectele ei manifestându-se , adesea, sub forma transmiterii și solicitării acelora și
informații (între sistemele conduc ător și condus ale sprijinului logistic), dar prin
documente diferite (cum ar fi anexa „d e sprijin logistic” la ordinul de opera ții și anexele
celelalte la acelea și ordin – pe linie de artilerie, geniu, N.B.C.).
Tot în categoria deficien țelor majore se înscrie și supraînc ărcarea cu informa ții a
circuitelor informa ționale ale sprijinului logistic . Printre cauzele care o genereaz ă, în
afara redundantei, men ționăm nerespectarea caracterului piramidal specific sistemului
informațional al sprijinului logistic destinat for ței operaționale..
Prin caracter piramidal al sistemului informa țional al sprijinului specific for ței
înțelegem agregarea selectiv ă a informa țiilor pe verticala sistemului de management al
sprijinului logistic, corespunz ător sferei obiectivelor, competen țelor și responsabilit ăților
circumscrise subdiviziunilor organizatorice.
Din practica aplica țiilor se constat ă că la originea situa ției menționate se afl ă
insuficienta preg ătire de c ătre managerii logistici a circuitelor și fluxurilor
informaționale, în a șa fel încât s ă fie evitate suprapunerile de date și informa ții în
procesul decizional al sprijinului logistic.

Cerințe de raționalizare a componentelor sistemului informa țional pe baza
restructur ării conținuturilor unor documente de conducere a sprijinului
logistic
Informația constituie materia prim ă de bază atât a sistemului informa țional, cât
și, în general, a sistemului de management al sprijinului logistic, cu multiple dimensiuni.

În consecin ță, și cerințele cărora trebuie s ă le facă față informația logistic ă sunt multiple
pentru a asigura o percepere realist ă a proceselor la care se refer ă.
Specific, o prim ă cerință o constituie asigurarea cu informa ții reale, în sensul
reflectării proceselor a șa cum se deruleaz ă în compartimentul (biroul, sec ția, etc.)
logistic și în contextul operativ-tactic în care î și desfășoară activitatea. Realismul
informațiilor condi ționează realismul deciziilor și pe aceast ă bază realizarea unei
eficiențe logistice mari, conjugate cu ef ortul tactic în curs de desf ășurare.
Procesele decizionale și acțiunile logisticii for ței se caracterizeaz ă, într-o m ăsură
sporită, prin complexitatea și informa țiile pe care le reflect ă, care trebuie s ă fie
multilaterale. Deosebit de important ă este aceast ă calitate a informa ției pentru
îndeplinirea misiunilor ce le revin structurilor aferente domeniilor sprijinului logistic, pe
timpul preg ătirii sau în ducerea opera ției. De aceea, anexa „spr ijin logistic” la ordinele
de operație, rapoartele de informare logistic ă a eșalonului superior ș.a. trebuie s ă
cuprindă toate informa țiile, considerate ca necesare, pe ntru luarea deciziilor de c ătre
organele de conducere și de execu ție (a sprijinului logistic) .
Asigurarea caracterului multilateral al informa țiilor nu trebuie s ă afecteze
respectarea cerin ței ca acestea s ă fie sintetice și concise. Mai mu lt chiar, în condi țiile
complexit ății crescânde ale r ăzboiului modern, surprinder ea cu prioritate a datelor și
informațiilor de logistic ă esențiale, de noutate, și prezentarea lor cu economie de mesaje
devine o necesitate tot mai stringent ă.
Pentru realizarea cerin ței anterioare se utilizeaz ă sistemul de comunica ții și
informatic ă al logisticii for ței. Structura acestui sistem se bazeaz ă pe folosirea sistemului
RTP/STAR, a re țelelor publice de comunica ții și a mijloacelor fir – radioreleu,
numerice, radio, mobile, po ștale și de semnalizare, prin care trebuie s ă se asigure
legăturile cu e șalonul superior și cu subordona ții, precum și cu sursele de aprovizionare
din zonă stabilite de e șalonul superior40.

40 O.G. 22 din 09.04.1988 nr. T-1 Regulamentul transmisiunilor, pp.125-126.

Toate cerin țele menționate anterior trebuie corela te concomitent cu precizia și
siguranța informa țiilor. Nu de pu ține ori omiterea unor deta lii semnificative genereaz ă
ambiguități asupra con ținutului mesajului, lipsind beneficiarul de siguran ță în utilizarea
respectivei informa ții. Pentru asigurarea acestei calit ăți, nivelul de preg ătire,
conștiinciozitatea, spirit ul de sacrificiu și gradul de motivare a personalului logistic care
furnizează informația sunt decisive.
Folosirea informa ției, conform destina ției sale, este condi ționată de parvenirea ei
la organele de logistic ă ale forței în timp util, adic ă în perioada optim ă pentru luarea
deciziei sau declan șarea acțiunii vizate. În acest sens, informa țiile zilnice, cuprinse în
documente, se transmit pân ă la orele ordonate de e șalonul superior. Specific logisticii
moderne este reducerea peri oadelor optime pentru ini țierea, luarea și implementarea
deciziilor. Prin urmare, și caracterul operativ al trat ării informa ției devine tot mai
important, știut fiind c ă o informa ție oricât de bun ă devine total sau par țial inutilă dacă
parvine dup ă finalizarea procesului c ăruia i-a fost nemijlocit destinat ă.
Alte cerin țe ale informa țiilor necesare realiz ării sprijinului logistic se refer ă la
caracterul dinamic, orientarea prospectiv ă și adaptarea lor la specialitatea personalului
de logistic ă implicat. Perceperea corect ă și integral ă a mesajului unei informa ții este
condiționată de o serie de factori, cum ar fi: nivelul de preg ătire al beneficiarului de
informații în sfera logisticii; gradul s ău de informare în domeniul la care se refer ă
informația; timpul de care disp une pentru receptarea și interpretarea informa ției.
Emițătorul logistic de informa ții trebuie s ă cunoască și să aibă în vedere asemenea
factori, folosindu-i în structura și formularea informa țiilor.
* *
*
Sistemul informa țional constituie, în raport cu sistemul managerial al
sprijinului logistic specific for ței, un subsistem, fiind o component ă a acestuia. Ra țiunea
existenței sistemului informa țional al sprijinului logistic o reprezint ă asigurarea bazei

informaționale necesare pentru derularea eficient ă atât a proceselor de management, cât
și a celor de execu ție.
În consecin ță, în conceperea sau ra ționalizarea sistemului informa țional al
sprijinului logistic, obiectivele și cerințele sale specifice trebuie s ă reflecte obiectivele
fundamentale, derivate, specifice și individuale ale compar timentelor, birourilor și
secțiilor logistice.
Aceasta implic ă atât studierea concep ției eșalonului superior privind realizarea
sprijinului logistic (de marile unit ăți, unitățile, subunit ățile și formațiunile de logistic ă),
cât și discuții și analize comune realizate de c ătre ofițerii de planificare și conducere
logistică împreun ă cu subordona ții lor – ca beneficiari principali ai sistemului
informațional.
Menținerea parametrilor sistemului informa țional corespunz ător necesit ăților
sprijinului logistic al for ței operaționale implic ă adaptarea lui continu ă la condi țiile
endogene și exogene particulare structur ilor logistice de conducere și de execu ție. Cu
alte cuvinte, sistemul informa țional trebuie s ă fie suficient de flexibil pentru a permite
modificarea caracteristic ilor sale, îndeosebi func ționale, conform necesit ăților. De un
mare ajutor în aceast ă privință poate fi conceperea sistemului informa țional într-o
abordare modular ă, posibilă îndeosebi în condi țiile utilizării echipamentelor electronice
de calcul, baze de date și a unor programe performante. Speciali știi subliniaz ă că un
sistem modular – adic ă un ansamblu alc ătuit din componente bine delimitate, cu
autonomie opera țională, integrate îns ă din punct de vedere func țional, permite operarea
rapidă a modific ărilor necesare în modulele implicate, f ără a necesita, de regul ă,
schimbări la nivelul concep ției de ansamblu a sprijinului logistic.
Perfecționarea sistemului informa țional al sprijinului l ogistic nu se reduce doar
la mijloacele tehnice de tratare a informa țiilor. Un accent deosebit se acord ă în ultimul
timp realiz ării complexului: „specialist în logistic ă – mașină – informa ție”.
Realizarea unui asemenea sistem manage rial de sprijin, în care sistemul
informațional este organic integrat, presupune o abordare complex ă a proceselor

desfășurate de compartimentul logistic (birou, sec ție etc.), cu accent deosebit asupra
valorificării la maximum a poten țialului său tehnic, uman și al computerului, pe baza
armonizării caracteristicilor acestora.
În concluzie, pentru a avea un sistem logistic viabil, precum și un management
specific (al sprijinului logistic) care s ă proiecteze și să realizeze ajungerea resurselor „la
locul potrivit” și „la timpul potrivit”, se impune continuarea informatiz ării domeniilor
funcționale ale sprijinului logi stic astfel încât informa țiile și datele necesare lu ării
deciziilor optime s ă fie furnizate de un sistem informatic performant. În acest context, se
poate explica necesitatea evolu ției sistemului informa țional al sprijinului logistic pentru
îndeplinirea misiunilor logisticii și reușita acțiunii militare.
În viitor, sistemul informa țional logistic va fi perfec ționat pe baza tehnologiei
proprii războiului bazat pe re țea. În acest sens, sistemele de conducere și de execu ție a
sprijinului logistic vor folosi senzori pentru transmiterea/recep ția nevoilor de sprijin
logistic, potrivit specificului ac țiunilor militare în preg ătire sau în curs de desf ășurare. În
acest fel, se va realiza o integrare deplin ă a sistemului informa țional logistic în sistemul
de comand ă și control al for ței.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Aplicarea managementului sprijinului logistic, în cadrul managementului
specific al ac țiunii militare, este determinat ă de cerințele moderniz ării și eficientiz ării
sistemului logistic opera țional.
Sistemul de management al sprijinului lo gistic este determinat de mecanismele
care dau func ționalitate structurilor de specialitate și cuprinde detaliile de ordin
decizional, organizatoric și informa țional. În acest scop, abordarea componentelor
sistemului de management al sp rijinului logistic este realizat ă pe baza cerin țelor
implicate de aplicarea func țiilor manageriale.
În vederea realiz ării consisten ței lucrării, am insistat asupra func țiilor
manageriale proprii sprijinul ui logistic, dezvoltând, dup ă cum era firesc, planificarea,
potrivit exigen țelor procesului decizional și particularit ăților determinate de situa țiile
acționale adecvate crizei și conflictului armat.
Alături de func ții, în lucrare au fost dezvoltate, într-o deplin ă conexiune,
sistemele decizional și informa țional, care apar țin managementului sprijinului logistic.
Particulariz ările și exemplific ările demonstreaz ă posibilitățile moderne de abordare a
funcționării logisticii, în general, și sprijinului logistic, în special, în situa țiile impuse de
acțiunea militar ă.
În condițiile câmpului de lupt ă modern, când factorul timp devine hot ărâtor
pentru elaborarea deciziilor corecte, care s ă țină seama de o comp lexitate de condi ții,
implementarea sistemului informatic logistic este incontestabil ă și mai ales
indispensabil ă funcționării managementului sprijinului logistic, acesta imprimând
structurilor logistice (de conducere și de execu ție), la toate nivelurile, operativitate,
siguranță, continuitate și flexibilitate.
Caracteristicile conflictelor și situațiilor de instabilitate ale viitorului determin ă,
în funcție de caracterul ac țiunilor adversarului, dezvoltarea economic ă, infrastructura

zonelor (teatrelor) de opera ții ș.a., necesit ățile reale de acordare a sprijinului logistic
pentru ob ținerea succesului. În acest context, se poate explica necesitatea utiliz ării
managementului specific pent ru a realiza dirijarea optim ă a resurselor logistice în
vederea ob ținerii reușitei acțiunii militare.
În perspectiv ă, ca urmare a reconfigur ării sistemului logistic prin modernizarea
tehnologiei informa ționale specifice r ăzboiului bazat pe re țea, managementul sprijinului
logistic va fi perfec ționat datorit ă creării structurilor flexibil e cu mare capacitate de
reacție, capabile s ă acționeze în orice condi ții, potrivit misiunilor încredin țate.

BIBLIOGRAFIE

Andronic Benone,
Siteanu Eugen Schimbări și tendințe în strategia militar ă și arta operativ ă,
București, Editura Universit ății Naționale de Ap ărare, 2005.
Apopei Nicolae Procesul informa țional decizional economic , Bucure ști,
Editura Didactic ă și Pedagogic ă, 1991.
Arădăvoaice Gheorghe Managementul organiza ției și acțiunii militare , București,
Editura Sylvi, 1998.
Gl.D.(r) dr. Arsenie Valentin (coordonator) și colectiv Strategia militar ă româneasc ă în epoca modern ă, București,
Editura Hummus, 1999.
Băcanu Bogdan Management strategic , București, Editura Teora, 1997.
Bădălan Eugen
(coordonator) și colectiv Instantanee manageriale , București, Editura A.I.S.M., 2002.
Gl.bg.dr. Bu ța Viorel
(coordonator) și colectiv Elemente dinamice ale câmpului de lupt ă modern , Bucureș
ti,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare, 2004.
Cornescu Viorel,
Mihăilescu Ioan,
Stanciu Sica Managementul organiza ției, București, Editura All Beck, 2003.
Dr. Dolghin Nicolae,
drd. Sarcinschi Alexandra,
Dinu Ștefan Mihai Riscuri și amenin țări la adresa securit ății României ,
București, Editura Universit ății Naționale de Ap ărare, 2004.
Dumitru Vasile
(coordonator) și colectiv Sisteme informa ționale militare , București, Editura Ceres, 2000.
Emilian Radu
(coordonator) și colectiv Fundamentele managementului firmei , Bucure ști, Editura
A.S.E., 2004.
Col.dr. Frunzetti Teodor Securitatea na țională și războiul modern , București, Editura
Militară, 1999.
Marinescu Gabriela Timpul și deciziile manageriale , Iași, Editura Junimea, 1998.
Mărăcine Virginia Decizii manageriale. Îmbun ătățirea performan țelor decizionale
ale firmei , București, Editura Economic ă, 1998.
Mihuleac Emil Bazele managementului , București, Editura Tempus, 1994.
Vasilescu Mircea,
Udrescu Mircea,
Minculete Gheorghe Managemetnul logistic ii pe timp de pace , București, Editura
Muzeum, 2002.
Gl.dr. Mure șan Mircea,
Gl.bg.(r.) dr.
Văduva Gheorghe, Războiul viitorului, viitorul r ăzboiului , București, Editura
Universității Naționale de Ap ărare, 2004.

Nicolescu Ovidiu,
Verboncu Ion Management , București, Editura Economic ă, 1995.
Nicolescu Ovidiu,
Verboncu Ion Management , București, Editura Economic ă, 1999.

Nour Aurel Sistemul informa țional și rolul lui în conduce rea comandamentelor
și unităților militare , București, Academia Militar ă, 1991.
Oprea Dumitru Analiza și proiectarea sistemelor informa ționale economice ,
Iași, Editura Polirom, 1999.
Petrescu Ion Management, București, Editura Holding Reporter, 1991
Gl.dr. Popescu Mihail Planificarea ac țiunilor militare, organizarea și coordonarea
acțiunilor , București, Editura A.I.S.M., 2002.
Col.dr. Rizea Constantin Logistica ac țiunilor militare întrunite , București, Editura
A.I.S.M., 2002.
Col.dr. Rizea Constantin, col.dr. Andronic Benone,
col.dr. Damian Ion Planificarea sprijinului logistic în ac țiuni de lupt ă,
București, Editura A.I.S.M., 2002.
Russu Corneliu Management, Editura Bucure ști, Expert, 1996.
Saget Le Meryem Managerul instuitiv , Editura Economic ă, București, 1999.
Col.dr. Stoian Ion Sisteme informatice militare pentru conducerea trupelor ,
București, Editura A.I.S.M., 2002.
Toma Gheorghe,
Baltă, Corneliu Secretul managementului. Abilitatea conducerii , București,
Editura Ceres, 2001.
Col.dr. Udrescu Mircea Sistematiz ări despre conducerea logisticii armatei,
București, Editura Sylvi, 1997.
Gl.bg.(r)dr.
Văduva Gheorghe, Cerințe operaționale specifice Alian ței Nord-Atlantice și
modalități de implementare a acestora în înv ățământul din
Universitatea Na țională de Apărare, București, 2005.
Gl.bg.(r)dr.
Văduva Gheorghe Războiul bazat pe re țea în fizionomia noilor conflicte
militare, București, Editura Universit ății Naționale de
Apărare, 2005.

* * * Doctrina pentru opera ții întrunite ale for țelor armate (S.M.G./P.F.-3),
București, 2003.
* * * Doctrina pentru planificarea opera țiilor întrunite (S.M.G./P.F.-5), Bucure ști, 2003.
* * * Doctrina pentru opera țiile întrunite multina ționale, Bucure ști, 2001.
* * * Doctrina pentru sprijinul logistic al opera țiilor întrunite, (S.M.G./P.F.-4),
București, 2003.
* * * Doctrina opera țiilor forțelor terestre (F.T.-1), Bucure ști, 2004.
* * * Doctrina pentru opera ții a forțelor aeriene (F.A.-1), Bucure ști, 2004, proiect final.

* * * Doctrina pentru opera ții a forțelor navale, (F.N.-1), Bucure ști, 2004.
* * * Doctrina logistic ă întrunită a Alianței (AJP-4).
* * * Doctrina logistic ă a forțelor terestre (ALP-9 (C), STANAG 2406).
* * * Doctrina logisticii Alian ței (AJP-4(A)).
* * * Doctrina logisticii multina ționale (AJP-4.9).
* * * Viziunea și obiectivele logistice ale NATO pe perioada 2003 – 2008.
* * * Viziunea Strategic ă – 2010, Armata României, Bucure ști, 2003.
* * * Principii și politici NATO în logistic ă (M.C.-319/2).
* * * F.M.101-5, Opera țiile și organizarea statului major.
* * * Manualul pentru orga nizarea de stat major și operații întrunite ale for țelor
armate (S.M.G./P.F.-3.5.) Bucure ști, 2004.
* * * Instruc țiuni pentru planificarea opera țională (Guidelines for operational
planning – GOP), Organiza ția Tratatului Atlanticului de Nord.
* * * Manualul pentru lupt ă al Brigăzii mecanizate (F.T./I.-1), Bucure ști, 2005.
* * * Command Arrangements for Peace Op erations, Editura Institutului Na țional
de Studii Strategice, S.U.A., 1995.
* * * Glosar de termeni și definiții AAP, 2001.
* * * Buletinele Universit ății Naționale de Ap ărare: nr.2/2004; nr.4/2004; 1 și 2/2005.
* * * Revista „Impact Strategic” nr.1/2005, Bucure ști, Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare, 2005.
* * * România membr ă a Alianței Nord-Atlantice (lucr ări prezentate în cadrul
seminarului cu participare interna țională, 3 – 4 iunie 2004), Bucure ști,
Editura Universit ății Naționale de Ap ărare, 2004.
* * * Provoc ări la adresa securit ății și strategiei la începutul secolului XXI
(Sesiunea de comunic ări științifice cu participare interna țională 14 – 15
aprilie 2005, Sec țiunea: Logistic ă, Economie și Finanțe), Bucure ști, Editura
Universității Naționale de Ap ărare, 2005.
* * * Adaptarea sistemului militar na țional la noile riscuri și amenințări din mediul
de securitate (Sesiunea de comunic ări științifice a Cursului postuniversitar de
perfecționare în conducere strategic ă, 16 – 17 mai 2005, Bucure ști, Editura
Universității Naționale de Ap ărare, 2005.

ANEXA Nr. 1

CERINȚE
PENTRU REALIZAREA ANEXEI „SPRIJIN LOGISTIC”
LA PLANUL ȘI ORDINUL DE OPERA ȚII

Referințe:
1. SITUAȚIA
2. MISIUNEA
3. EXECUȚIA
4. SPRIJINUL LOGISTIC
4.1. Planificarea resurselor financiare
• situația cu necesarul de fondu ri pentru plata achizi țiilor, rechizi țiilor și
prestărilor de servicii (Apendice nr. );
• situația cu plata drepturilor b ănești ale personalului (Apendice nr. );
• situația cu necesarul de fonduri pentru achizi ția și transportul de bunuri
necesare cre ării stocurilor suplimentare (Apendice nr. ).
4.2. Planificarea aprovizionarii
4.2.1. Surse:
• surse militare de teritoriu – situa ția cu evaluarea existentului în surse, la
nivel strategic și operativ (Apendice nr. );
• surse civile de teritoriu – situa ția cu evaluarea existentului în surse
(Apendice nr. );
• repartiția materialelor din sursele de ap rovizionare (Apendice nr. ).
4.2.2. Stocuri:
• gradul de suport logistic(Apendice nr.);

• situația stocurilor existente, pe clase de materiale, la structurile for ței
(Apendice nr. );
• situația necesarului de aprovizionat, pe clase de materiale, la structurile
forței (Apendice nr. ).
4.2.3. Norme de consum:
• situația redistribuirii normelor de c onsum la C.L. pe elementele
dispozitivului for ței (Apendice nr. );
• situația redistribuirii normelo r de consum la muni ție pe elementele
dispozitivului for ței (Apendice nr. ).
4.2.4. Contracte, acorduri și înțelegeri încheiate cu agen ții economici privind:
achiziția de carburan ți, lubrifian ți, medicamente, materiale sanitare și
produse agroalimentare, tehnic ă și materiale comune cu economia
națională etc. (Apendice nr. )*.
4.2.5. Situa ția rechizițiilor de bunuri materiale și prestări servicii (Apendice nr. ).
4.2.6. Măsuri de paz ă, siguranță, P.S.I., protec ție a muncii și mediului.
4.3. Planificarea transporturilor
4.3.1. Situa ția mijloacelor de transport pe c ăile rutiere (Apendice nr. ).
4.3.2. Situa ția centralizatoare a cererilor de transport cu mijloace rutiere
(Apendice nr.).
4.3.3. Planificarea transporturilor cu mijloace rutiere (Apendice nr. ).
4.3.4. Programul transporturilor cu mijloace rutiere (Apendice nr. ).
4.3.5. Planificarea transporturilor pe calea ferat ă (Apendice nr. ).
4.3.6. Planificarea transporturilor cu mijloace aeriene (Apendice nr. ).
4.3.7. Planificarea transporturilor cu mijloace navale (Apendice nr. ).
4.3.8. Deplasarea M.U., U, în cadrul manevrei de for țe și mijloace dintr-un raion de
dislocare în altul sau dintr-o zon ă de operații în alta (Apendice nr. ).
4.3.10. Contracte, acorduri și înțelegeri încheiate cu agen ți economici privind:
• transportul carburan ților și lubrifian ților (Apendice nr. );

• transportul de tehnic ă, armamente, muni ție și alte materiale în zona
de operații (teatru) (Apendice nr. );
• închirierea mijloacelor de tran sport (Apendice nr. )*.
4.4. Planificarea mentenan ței
4.4.1. Concep ția privind realizarea mentenan ței pentru îndeplinirea misiunii primite.
4.4.2. Structurile de mentenan ță ale eșalonului superior, din organic ă și cele primite
în sprijin:
• dispunere în teren;
• concepția de întrebuin țare.
4.4.3. Tehnica din dotare, starea tehnic ă, aducerea și menținerea ei în stare de func ționare:
• calculul pierderilor probabile;
• situația cu necesarul, existentul și starea tehnic ă a autovehiculelor
(Apendice nr. );
• situația cu rezerva de motore surse a autovehiculelor (Apendice nr. );
• calculul coeficien ților pe linia mentenan ței;
• situația cu fondul și posibilitățile de reparare a tehnici i (Apendice nr. );
• situația cu reparti ția forțelor și mijloacelor de mentenan ță (Apendice nr. ).
4.4.4. Situa ția stocului de piese de schimb și materiale utilizate în activitatea de
mentenan ță și modalități de completare (Apendice nr. ).
4.4.5. Procedurile de predare – primir e a tehnicii la / de la reparat.
4.4.6. Realizarea evacu ărilor de tehnic ă:
• măsuri planificate;
• procedee.
4.4.7. Contracte și acorduri pentru realizarea mentenan ței prin furnizorii de servicii
din zonă (Apendice nr. ).*
4.4.8. M ăsuri specifice de paz ă, siguranță P.S.I., protec ția muncii și a mediului.

4.5. Planificarea elem entelor de infrastructur ă
4.5.1 Cartiruirea for ței:
• Modalități de realizare;
• Planificarea cartiruirii (Apendice nr. ).
4.5.2 Asigurarea c ăilor de comunica ții:
• drumurile de aprovizionare;
• axele de aprovizionare – evacuare și reparare (de baz ă, de rezerv ă și
de rocadă, proprii și ale eșalonului superior);
• condițiile de circula ție.
4.5.3. Serviciul de comenduire și îndrumare a circula ției.
4.5.4. Protec ția infrastructurii logistice. M ăsuri specifice de siguran ță P.S.I., protec ția
muncii și a mediului.
4.6. Planificarea asisten ței medicale
4.6.1. Adunarea și trierea răniților și bolnavilor.
4.6.2. Situa ția răniților și bolnavilor pe baza raport ărilor structurilor din compunerea
forței (Apendice nr. ).
4.6.3. Evacuarea r ăniților și bolnavilor (Apendice nr. ):
• cu ambulan țe din dotarea M.U. (U) și B. Med.;
• cu mijloace aeriene puse la dispozi ție de G.F.I..
4.6.4. Tratamentul medical al r ăniților și bolnavilor:
• modalități de realizare;
• cerințe.
4.6.5. Asigurarea cu medicamente și materiale sanitare:
• surse și stocuri (cele indicate la aprovizionare);
• situația rezervei de sânge, vaccinurilor și antidoturilor (Apendice nr. ).
4.6.6. Serviciul de stomatologie, medicin ă preventiv ă și controlul stresului în lupt ă
4.6.7. Asisten ța sanitar – veterinar ă.

4.6.8. M ăsuri specifice de paz ă, siguranță P.S.I., protec ția muncii și a mediului.
4.7. Serviciile de campanie
4.7.1. Hr ănirea:
• în pregătirea opera ției;
• în ducerea opera ției.
4.7.2. Asigurarea apei:
• identificarea și protecția surselor;
• transportul și distribuția apei la structurile for ței.
4.7.3. Îmb ăierea și spălarea echipamentului (Apendice nr. ):
• situația îmbăierii; cerin țe;
• situația spălării echipamentului; cerin țe.
4.7.4. Unit ăți de munc ă.
4.7.5. Activit ăți funerare și colectarea obiectelor personale – cerin țe:
• organizarea structurii responsabil ă cu planificarea și coordonarea
tuturor activit ăților mortuare, precum și indentificarea r ăniților,
transportul și înmormântarea mor ților, culegerea și procesarea
efectelor personale;
• înființarea punctului central pentru eviden ța informa țiilor privind
înhumările;
• fixarea tuturor detaliilor privind realizarea înhum ărilor și strângerea
obiectelor personale;
• elaborarea și difuzarea instruc țiunilor privind serviciile mortuare;
• organizarea activit ăților și evidenței pentru: cimitire; deceda ți; gropi;
obiecte personale; repatrierea r ămășițelor; înhum ări temporare;
evidența actelor pentru deces; anun țarea organelor locale administrative
ale zonei (localit ății) de unde provine (provin) decedatul, (deceda ții) prin

grija compartimentului personal în co laborare cu compartimentul logistic
(precizări specifice); **
• întocmirea h ărților (planurilor) cu locurile de înhumare temporar ă a
militarilor deceda ți care vor intra în arhiva marii unit ăți care a
efectuat înmormântarea;
• coordonarea activit ăților privind serviciile mortuare cu asisten ța
religioasă necesară.
4.7.6. Protec ția mediului.
4.8. Sistemul logistic
4.8.1. Liniile de sprijin logistic (grafic pe hart ă).
4.8.2. Manevra logistic ă.
4.9. Protec ția forțelor de sprijin logistic
4.10. Informa ții diverse privind sprijinul logistic
4.10.1. Asigurarea cu personal.
4.10.2. Capturi de r ăzboi.
4.10.3. Tratamentul prizonierilor de r ăzboi.
4.10.4. Tratamentul refugia ților de război.
4.10.5. Alte informa ții.

5. CONDUCEREA SPRIJINULUI LOGISTIC
5.1. Organizarea structurii logistice (S, G, J-4).
5.2. Procesul de conducere și control exercitat de c ătre comandant prin șeful structuri
logistice (S, G, J-4).
5.3. Stabilirea necesarului de leg ături și organizarea transmisiu nilor pentru logistic ă
(Apendice nr. ).
5.4. Facilit ăți de comand ă și control, de comunica ții și deservire a structurii
logistice S, G, J-4 – în punctul de comand ă al forței (Apendice nr. ).
5.5. Cooperarea și coordonarea for țelor de logistic ă.

* Contractele, acordurile și înțelegerile cu agen ții economici furnizori de bunuri materiale sau prestatori de
servicii pentru zona de opera ții se întocmesc de c ătre organele de logistic ă specializate de la Comandamentul
Operațional Întrunit, Comandamentul Logi stic Întrunit, Bazele Logistice și Depozitele Militare Teritoriale. În
situații deosebite, care nu permit amânare, unele contracte, acorduri și îmțelegeri pot fi încheiate și de
compartimentul logistic al Grup ării de forțe operaționale sau de compartimentele logistice ale marilor unit ăți și
unități subordonate, urmând ca plata bunurilor sau serviciilor achizi ționate să se facă pe loc sau ulterior, de c ătre
beneficiari, dup ă solicitarea ierarhic ă și primirea fondur ilor necesare.
**Precizări specifice:
– militarii deceda ți care fac parte din armatele aliate, în func ție de situa ție, se vor preda, cu aprobarea
eșalonului superior, reprezentan ților acestora sau vor fi înmormânta ți prin grija comandantului
unității, ținându-se eviden ța lor;
– militarii deceda ți care fac parte din for țele armate ale inamicului se vor identifica, se vor înscrie
într-o eviden ță separată, întocmit ă de marea unitate în fâ șia c
ăreia au fost g ăsiți și vor fi
înmormânta ți în locuri separate, individual, cu excep ția cazurilor de for ță majoră care impun un loc
de înhumare colectiv;
– lucrurile personale ale militarilor deceda ți identifica ți sunt expediate prin can alele normale de sprijin
logistic familiilor acestora (autorit ăților naționale abilitate, în cazul militarilor deceda ți care au
aparținut inamicului);
– pe mormintele militarilor înhuma ți se fixeaz ă semnul de c ăpătâi corespunz ător confesiunii c ăreia
aparțin, pe care se va scrie gradul, func ția, numele și prenumele decedatului, unitate din care a f ăcut
parte , data na șterii, precum și alte date utile pentru identificarea ulterioar ă a persoanei respective.

ANEXA Nr. 2

TERMINOLOGIA PRIVIND COMANDA ȘI CONTROLUL

Comanda combativ ă (COCOM), denumit ă și Comanda total ă sau deplin ă,
reprezintă autoritatea deplin ă și responsabilitatea la nive l maxim a unui comandant
asupra for țelor din subordine. Pe scurt, “ COCOM înseamn ă a stăpâni forțele “.41
Comanda opera țională (OPCOM) reprezint ă autoritate acordat ă unui comandant
de a da misiuni comandan ților din subordine, de a resubordona for țe, de a men ține sau
delega controlul opera țional (OPCON) și/sau controlul tactic (TACON), potrivit
necesităților. Comanda opera țională nu include și responsabilitatea asupra problemelor
de sprijin logistice și administrative.42
Controlul opera țional (OPCON) este autoritatea delegat ă unui comandant de a
coordona for țele din subordine, în scopul îndeplinirii misiunilor specifice. Acesta este
limitat ca func ție, timp sau spa țiu și include competen ța dislocării unității respective sau
menținerea (TACON). Comandantul respectiv, i nvestit cu o astfel de autoritate, nu va
putea resubordona alte subunit ăți din compunerea unit ății respective.43
Controlul administrativ (ADCON) reprezint ă conducerea sau exercitarea
autorității asupra structurilor subordonate, în ceea ce prive ște problemele de natur ă
administrativ ă, cum sunt : managementul personalului, r eaprovizionarea, serviciile suport
și alte activit ăți neincluse în misiunile opera ționale 44. Această autoritate este exercitat ă
de către șeful secției logistice a grup ării de forțe de tip divizie.45
Comanda tactic ă (TACOM) reprezint ă autoritatea încredin țată unui comandant
de a da ordine for țelor aflate în subordinea sa, în scopul îndeplinirii misiunilor stabilite

41Command Arrangements for Peace Operations , Editura Institutului Na țional de Studii Strategice, S.U.A., 1995.
42 Glosar de termeni și definiții AAP-6, 2001, p. 12.
43 Ibidem, p.13.
44 Ibidem, p.14.
45 Ibidem, p.15

de eșalonul superior46. TACOM este mai restrâns ă decât OPCOM și include autoritatea
de a delega sau p ăstra TACON.
Controlul Tactic (TACON) este definit ca “o în chiriere” pe termen scurt a
forțelor, pentru o anumit ă misiune limitat ă în timp și spațiu. În general TACON este
necesar atunci când dou ă sau mai multe unit ăți, care nu se afl ă sub acela și control
operațional, formeaz ă o singură entitate tactic ă.47

46 Ibidem, p.16.
47 Glosar de termeni și definiții AAP-6, 1995, p. 12.