Elaborarea Unui Program de Stimulare a Inteligentei Emotionale la Ora de Dirigentie

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Conceptele de inteligență și emoție

Studii de specialitate privind dezvoltarea IE a adolescenților

Relația inteligență – emoție

Implicații psihopedagogice ale educației în dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților

Ce este educația bazată pe inteligența emoțională

Regula de 24 de carate a educației bazate pe inteligența emoțională

Principiile de 24 de carate ale educației bazate pe inteligența emoțională

Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al inteligenței emoționale

Rolul inteligenței emoționale în dirijarea, conducerea și controlul relațiilor interpersonale

3. CONSIDERAȚII PEDAGOGICE ALE DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A ADOLESCENȚILOR PRIN COMUNICARE

Problematica afectivă a adolescenților în comunicarea interpersonală

Metodologie și cercetare

4. REZULTATELE CERCETĂRII (analiză și interpretare

5. ELABORAREA UNUI PROGRAM DE STIMULARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ÎN CADRUL ORELOR DE DIRIGENȚIE

6. STIMULAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

Cum trebuie să le vorbească parinții adolescenților, astfel încât să le stimuleze gândirea și inteligența emoțională

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale

7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

8. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXA I – INDEX DE TERMENI

ANEXA II – TEST PENTRU EVALUAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

ANEXA III – TEST PENTRU APRECIEREA GRADULUI DE CULTURĂ EMOȚIONALĂ A PROFESORILOR

ANEXA IV – INDEXUL TABELELOR

INTRODUCERE

Educația bazată pe inteligența emoțională este actualmente o provocare pentru fiecare persoană, aceasta bazându-se pe dezvoltarea afectivității pentru o bună evoluție a vieții personale și profesionale. Astfel, comunicarea emoțională ajută la adaptarea în societate a adolescenților, la eliminarea stărilor de furie și de teamă, la sporirea interacțiunilor cu cei din jur și la coordonarea cât mai bună a informațiilor acumulate în școală. Din acest motiv se poate afirma faptul că educația bazată pe inteligența emoțională este reprezentată de un stil de viață sănătos.

În ziua de astăzi este tot mai frecvent termenul de inteligență emoțională. În mare, acest lucru se referă la faptul că oamenii beneficiază de o importantă capacitate de a identifica, exprima, înțelege și stăpâni emoțiile. Un rol important îl constituie atuul de a valorifica cât mai bine emoțiile, astfel încât să fie un avantaj în orice situație întâlnită.

Dinamica schimbărilor sociale contemporane solicită o bună capacitate de adaptare a individului la mediu, care se poate realiza numai daca este înțeles rolul extraordinar pe care îl are folosirea inteligentă a emoțiilor. Teoriile moderne despre inteligență s-au dezvoltat prin observarea faptului că persoana, de-a lungul vieții, este într-o permanentă dezvoltare. Pentru a avea succes trebuie să îndeplinească anumite condiții. Aceste condiții de obținere a succesului în viață depind de abilități care se formează pe tot parcursul educației formale sau cel puțin ar trebui să fie urmărite ca obiective, dincolo de discipline de studiu.

În ziua de astăzi, inteligența se referă nu numai la capacitatea de a învăța și de a cunoaște anumite lucruri, ci și la capacitatea de a socializa, abilitate ce asigură o dezvoltare propice a comportamentului adolescenților. Datorită comunicării emoționale, se stabilesc relații sociale, cum ar fi cele părinte – copil, profesor – elev, dar și adolescent – adolescent. O dezvoltare emoțională a adolescenților se bazează pe bunăstarea emoțională, fapt care se va reflecta în viitorul acestora. Aceștia își doresc să ia parte la întâmplări și provocări noi, dar în același timp sunt temători de ceea ce s-ar putea întâmpla în anumite situații. Pentru o bună comunicare cu cei din jur, adolescenții au nevoie de înțelegere, respect, acceptare, ajutor, răbdare, altfel, aceștia se autoexclud și dezvoltă, la intensitate destul de mare sentimente negative, precum: violența, teama, agresivitatea, neîncrederea în propriile forțe.

Un număr tot mai mare de educatori și cercetători în domeniul educației recunosc faptul că la sfârșitul anilor de școală, absolvenții sunt nepregătiți să facă față provocărilor vieții de fiecare zi, atât la nivel personal, cât și ca membrii ai societății. Abordarea prin excelență cognitivă a demersurilor curriculare și didactice nu este suficientă pentru a avea succes și a fi fericit. În consecință, la ora actuală, aria învățării emoționale se dezvoltă pe baza cercetărilor în domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoțiilor și a inteligenței în relație cu succesul și fericirea. Prin învățare socială și emoțională, inteligența emoțională a indivizilor este dezvoltată, constituind un bagaj enorm pentru viitorul lor personal și professional.

Psihologii și coautorii Elias M.J., Tobias S.E., Friedlander B.S susțin faptul că „În lumea în care trăim, copiii se maturizează destul de repede. Adolescenții sunt expuși tentațiilor de tot felul, iar acest context îi predispune la greșeli. Ei ajung să încalce regulile nu pentru că sunt <<copii răi>>, ci pentru că nu sunt pregătiți să facă față multitudinii de experiențe care sunt trăite pentru prima oară”.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Conceptele de inteligență și emoție

Conceptul de inteligență

Având în vedere afirmația lui Neisser, în limbajul de zi cu zi, conceptul de inteligență include „influența verbală, aptitudinea logică și cunoștințele generale, dar și simțul practic, prezența de spirit, creativitatea, lipsa de părtinire, cunoașterea propriilor limite, independența intelectuală, deschiderea la experiență și altele asemănătoare”. În prezent, conceptul de inteligență s-a extins la o gama largă de aptitudini ce sunt în strânsă legătură cu emoțiile si creativitatea.

Conceptul de emoție

Popescu-Neveanu P., în ,,Dicționar de psihologie”, în articolul despre afectivitate, demonstrează faptul că ”de regulă, emoțiile pornesc, sunt declanșate prin fapte cognitive, dar nu sunt reductibile la acte de cunoaștere; trăirile afective au grade de complexitate diferite, reactivitatea emoțională situându-se la niveluri biologice și culturale diferite. Sentimentele, pasiunile – forme complexe ale afectivității – plasate la nivel cultural, prezintă un rol adaptativ pentru individ și îi sporesc activitatea de cunoaștere”.

Autoarea Mihaela Rocco afirmă faptul că emoțiile sunt evaluări făcute asupra lumii și a lucrurilor înconjurătoare, dar și evaluări ce depind de factori legați de cultură și de personalitatea subiectului. Astfel, emoțiile depind de felul în care oamenii percep și evaluează anumite întâmplări. Astfel, a iubi, a fi temător, a fi optimist sau a fi mânios sunt judecăți emoționale asupa unor situații.

Psihologul Popescu-Neveanu P. confirmă faptul că emoțiile sunt importante deoarece ele asigură: supraviețuirea (emoțiile funcționează ca un sistem de ghidare), luarea deciziilor (emoțiile sunt o sursă importantă de informații), impunerea unor limite (sentimentele ajută oamenii să aibă semne de întrebare atunci când îi deranjează felul în care se comportă cineva din jurul lor), comunicarea (cu ajutorul sentimentelor, se poate comunica cu alte persoane) și unitatea (sentimentele unesc oamenii, iar convingerile îi despart).

Definirea și caracterizarea inteligenței emoționale

Bazele conceptului de inteligență emoțională se află în conceptul de inteligență socială stabilit de Thorndike E. L., în lucrarea „Intelligence and its use”, fiind definit ca „abilitatea de a înțelege, de a conduce femei și bărbați, fete și băieți, de a acționa cu chibzuință în relațiile umane”. În acest fel sunt unite partea cognitivă și cea emoțională a procesului de cunoaștere, astfel se poate afirma faptul că educația este un proces cognitiv-emoțional.

D. Wechsler, autorul testelor standardizate de inteligență, a afirmat în 1943 faptul că adaptarea oamenilor în mediul în care trăiesc se realizează prin elemente cognitive, dar și prin elemente non-cognitive – incluzând factori de ordin afectiv, personal și social, esențiali pentru reușita în viață: „Nu ne putem aștepta să măsurăm inteligența totală (IQ) până când testele noastre nu includ și măsurări ale factorilor non-intelectivi. Abilitățile non-intelectului sunt esențiale în prezicerea succesului unei persoane.”

Potrivit cercetărilor lui Gardner H. din 1983, acesta afirma faptul că oamenii posedă o gamă întreagă de inteligențe distincte, lansând noțiunea de „inteligențe multiple”. Acesta identifică șapte tipuri de inteligență: lingvistică, muzicală, logico-matematică, spațială, kinestezică, interpersonală, intrapersonală și declara faptul că „mulțumirea interioară se poate obține atunci când cineva reușește să fie în acord cu adevăratele lui sentimente”.

Pentru prima dată, termenul „inteligență emoțională” a apărut în SUA, în 1985, în teza de doctorat a lui Wayne Leon Payne, care considera că „inteligența emoțională este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință”.

În urma acestui lucru, studiile de specialitate privind inteligența emoțională sunt relativ recente, primele descoperiri fiind dupa anul 1985. În acest sens, există trei mari direcții în stabilirea conceptului de inteligență emoțională, reprezentate de psihologi renumiți, prezentate în ceea ce urmează.

Salovey P. și Mayer J. (1990,1993) sunt de părere că inteligența emoțională este reprezentată de:

Abilitatea de a percepe și de a exprima cât mai corect emoțiile;

Abilitatea de a genera sentimente atunci când ele faciliteaza gândirea;

Abilitatea de a regulariza emoțiile pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală.

Aceștia au dorit sa scoată în evidență relațiile pozitive dintre emoție și gândire.

Cea de-a doua direcție de studiu a inteligenței emoționale se caracterizează prin cercetările făcute de Reuven Bar-On (1992), doctor la Universitatea din Tel Aviv. Acesta grupează componentele inteligenței emoționale astfel:

Aspectul intrapersonal: conștientizarea propriilor emoții, optimism, respect pentru propria persoană, autorealizare și independență;

Aspectul interpersonal: empatie, stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale, responsabilitate socială;

Adaptabilitate: abilitatea de a rezolva problemele, testarea realității, flexibilitate, toleranță la stres și controlul impulsurilor; și de a goni tentația care determină acționarea în grabă.

Controlul stresului: abilitatea de a face față stresului si abilitatea de a rezista sau de a amâna impulsivitatea;

Dispozitia generală: abilitatea de a te simți satisfacut de propria viață și de a vedea partea strălucitoare a vieții, abilitatea de a menține o atitudine pozitivă în ciuda problemelor existente.

Reuven Bar-On consideră faptul că cei cinci factori ai inteligenței emoționale se cuantifică prin teste specifice, suma acestora fiind reprezentată de coeficientul de emoționalitate – QE. De obicei, persoanele care cunosc succesul în viață, au un QE ridicat, considerându-se că se poate atinge succesul în viață și prin stabilirea coeficientului de emoționalitate.

Cea de-a treia direcție în definirea inteligenței emoționale este caracterizată de D. Goleman (1995), absolvent al facultății de psihologie de la Harvard. În percepția lui, componentele inteligenței emoționale sunt:

Conștiința de sine: încrederea în sine;

Auto-controlul: adaptabilitatea, inovarea, sinceritatea;

Motivatia: optimismul, interesul, dedicația;

Empatia: diversitatea, înțelegerea;

Aptitudinile sociale: comunicarea, conducerea, cooperarea.

În afara celor 3 mari direcții ale însemnătății termenului de inteligență emoțională, au existat si alți psihologi ce au realizat cercetări în această direcție. Astfel, în 1996, Steve Hein, pe baza consultării celor mai recente lucrări existente, prezintă conceptul de inteligență emoțională conform celor de mai jos. Astfel, dupa el, acest termentatea de a face față stresului si abilitatea de a rezista sau de a amâna impulsivitatea;

Dispozitia generală: abilitatea de a te simți satisfacut de propria viață și de a vedea partea strălucitoare a vieții, abilitatea de a menține o atitudine pozitivă în ciuda problemelor existente.

Reuven Bar-On consideră faptul că cei cinci factori ai inteligenței emoționale se cuantifică prin teste specifice, suma acestora fiind reprezentată de coeficientul de emoționalitate – QE. De obicei, persoanele care cunosc succesul în viață, au un QE ridicat, considerându-se că se poate atinge succesul în viață și prin stabilirea coeficientului de emoționalitate.

Cea de-a treia direcție în definirea inteligenței emoționale este caracterizată de D. Goleman (1995), absolvent al facultății de psihologie de la Harvard. În percepția lui, componentele inteligenței emoționale sunt:

Conștiința de sine: încrederea în sine;

Auto-controlul: adaptabilitatea, inovarea, sinceritatea;

Motivatia: optimismul, interesul, dedicația;

Empatia: diversitatea, înțelegerea;

Aptitudinile sociale: comunicarea, conducerea, cooperarea.

În afara celor 3 mari direcții ale însemnătății termenului de inteligență emoțională, au existat si alți psihologi ce au realizat cercetări în această direcție. Astfel, în 1996, Steve Hein, pe baza consultării celor mai recente lucrări existente, prezintă conceptul de inteligență emoțională conform celor de mai jos. Astfel, dupa el, acest termen este caracterizat de următoarele:

“Să fii conștient de ceea ce simți tu și de ceea ce simt alții și să știi cum să stăpânești aceste lucruri;

Să știi să deosebești lucrurile care îți fac bine și cele care îți fac rău;

Să ai cunoștință emoțională, sensibilitate și capacitate de conducere care să te ajute să fii fericit și un om de succes.”

Caruso D., psiholog renumit, în perioada 2000 – 2004 a aprofundat cercetările începute de Mayer J. și Salovey P. și definește inteligența emoțională ca fiind “abilitatea de a procesa informațiile emoționale, în special, cele care presupun percepția, asimilarea, înțelegerea și controlul emoțiilor”. O altă afirmație legată de acest termen îi aparține Mihaelei Rocco, care în anul 2005, confirma importanța emoțiilor, pentru că ele „asigură supraviețuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea și unitatea”.

De asemenea, în același an, Chabot D. și Chabot M., psihologi fondatori ai Institutului de Pedagogie Emoțională Canada, în cadrul manualului “Relation of an ability measure of emotional intelligence to personality” sunt de părere că „inteligența emoțională este un ansamblu de competențe emoționale vizând: identificarea propriilor emoții și pe cele ale altora; exprimarea corectă a propriilor emoții, a-i ajuta pe ceilalți să și le exprime; înțelegerea propriilor emoții și pe ale celorlalți; gestionarea emoțiilor proprii și adaptarea la emoțiile celorlalți; utilizarea emoțiilor proprii și a abilităților inteligenței emoționale în diferite sfere de activitate, în special pentru a comunica eficient, pentru a lua decizii favorabile, pentru a gestiona propriile priorități, a se motiva și a-i motiva pe alții, a întreține relații interpersonale bune”. Aceștia lansează ideea că ,,pentru a învăța bine, trebuie să simți” („pour bien apprendre il faut resentir”), și promovează „pedagogia emoțională”.

În literatura românească de specialitate, Marcus S. a cercetat empatia, o componentă importantă a inteligenței emoționale, afirmând faptul că „empatia, ca fenomen psihic complex, își pune amprenta pe parcursul întregii vieți a omului, pe comportamentul său, fără de care ar fi dificil de explicat relația persoanei cu cei din jur, comunicarea interpersonală, înțelegerea celorlalți și construirea propriei strategii de acțiune în societate.”

În 2010, cercetătoarea Chițu S. s-a axat pe studiul empatiei cadrelor didactice, deoarece această variabilă are un rol extrem de important în menținerea echilibrului profesor-elev, având în vedere că starea emoționala a elevilor este importantă în procesul de învățare .

În acelasi an, profesoara Cojocaru-Borozan M., în cartea intitulată „Teoria culturii emoționale”, definește cultura emoțională ca fiind „o entitate complexă, integrată organic în structura personalității, determinantă socio-profesională, care pune în evidență comportamente socialmente învățate, exprimate în competențe emoționale.”

Dintre cele mai recente studii de specialitate referitoare la inteligența emoțională, face parte și cartea lui Paul Ekman, din 2012 – „Emoții date pe față”, care promovează mimica și expresia feței, ca o nouă ramură în psihologia comunicării. Acesta afirmă faptul că emoțiile nu pot fi stăpânite, dar acestea pot fi cititte cu ajutorul mimicii. Paul Ekman este de părere că „emoțiile ne salvează viața, dar pot s-o și distrugă, deoarece emoțiile ne împing să acționăm aparent rezonabil, dar și în moduri pe care ajungem să le regretăm.”

Cercetătorii au folosit concepte apropiate în definirea inteligenței emoționale, cum ar fi: aptitudinile sociale, maturitatea psihologică, inteligența personală, toate acestea având ca scop creșterea nivelului competentei sociale și emoționale. Astfel, s-au găsit legături între inteligență și emoții.

Relația inteligență – emoții

Percepția, învățarea si inteligența sunt funcțiuni ale creierului si de aceea structurile lor psihologice trebuie să fie studiate în corelație cu procesele neurologice, deși interpretarea corelațiilor cognitive prin procese neurologice s-a dovedid a fi slab relevantă.

În cercetările legate de inteligența emoțională, este neclar dacă accentul este pus pe folosirea inteligentă a emoțiilor sau pe emoție ca formă de inteligență. Din punct de vedere teoretic, sunt două concepte diferite, chiar dacă în practică sunt destul de greu de diferențiat. Folosirea inteligentă a emoțiilor se bazează pe perspectiva tradițională că emoțiile sunt reacții primitive și automate. De exemplu, un animal sălbatic poate fi dresat și pus să facă un lucru inteligent de cel care îl dresează, fără ca animalul să devină mai inteligent în acest mod. Cel de-al doilea concept se bazează pe faptul că emoțiile sunt determinate de aceleași procese care determină realizarea formelor de comportament inteligent.

Nu este nerezonabil să se presupună faptul că, o persoană, cu cât este mai inteligentă, cu atât gama și subtilitatea emoțiilor sale sunt mai mari, deoarece emoțiile presupun cunoașterea normelor și standardelor sociale privind ocaziile adecvate și previziunea de a anticipa consecințele comportamentului propriu.

Samuel Johnson afirma următorul lucru despre fericire: “Un țăran și un filozof pot fi la fel de satisfăcuți, dar nu și la fel de fericiți. Fericirea constă în multitudinea conștientizărilor agreabile. Un țăran nu are capacitatea de a poseda o fericire egală cu cea a unui filozof”. Ideea sa trebuie reținută astfel: datorită proceselor cognitive care ajută la medierea comportamentului inteligent și emoțional, fericirea este mai mult decât un sentiment de satisfacție. Asemănător, frica este mai mult decât spaima în fața pericolului, furia este mai mult decât o răbufnire de moment, iar suferința este mai mult decât o depresie cauzată de o pierdere.

Implicații psihopedagogice ale educației în dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților

“Adolescența este pasărea ce zboară uneori cu capul în nori și uneori prea aproape de pământ.” – Victoria Morozan

Conform ,,DEX”-ului și ,,Dicționarului Enciclopedic de Pshihologie” al lui Popescu – Neveanu P., adolescența este acea perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului, de la 12-13 ani la 18-20 de ani, etapele vecine fiind preadolescența (12-15 ani) și postadolescența (20-25 de ani).

Un alt dicționar de pshihologie renumit – ,,Larousse”, adnotă faptul că adolescența presupune schimbări fizice, cât și psihologice, între vârsta de 12-20 de ani, aceste limite variind în funcție de sex, rasă, condițiile geografice și mediul socio-economic – “Adolescenții constituie un ansamblu social deosebit de bogat în virtualități și dinamic”.

Pe plan psihologic, adolescența este o perioadă normală de conflicte, necesară unui echilibru ulterior, și a cărei complexitate nu se pretează deloc unor discursuri prea generalizatoare. Totodată, adolescența poate fi considerată ca o evoluție dinamică, având drept finalitate autonomia și libertatea, conturarea intereselor profesionale și sociale, identitatea și adaptarea sexuală.  Pe scurt, este perioada în care adolescentul îți amplifică viața emoțională. De asemenea, aptitudinile se diversifică, inteligența este cultivată și puterea de abstractizare crește.

În literatura mondială de specialitate, subiectul adolescenței a constituit tema de studiu a mai multor pedagogi, sociologi, psihiatri și psihologi, după cum urmează a fi prezentați.

Rousseau J.J., atașează termenului de adolescență urmatoarele metafore: “vârsta de aur”, “vârsta ingrată”, “a doua naștere”, pe când Golu P., spune că aceasta este „vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să coincidă cu sine”.

De asemenea, o părere opusă celor de mai sus o are Spranger E., psiholog german, care în 1928 afirma faptul că adolescenții se confruntă cu un intens sentiment de singuratate, radicalism și tendință de izolare, astfel pune accentul pe termenul de conștientizare.

În anul 1995, Buhler Ch. afirma faptul că adolescența este perioada în care tinerii au obiceiul să nege până și ce este evident și enumeră consecințele maturizării sexuale ca fiind izolarea, singurătatea, teama de socializare.

Debesse M., în 1956 susține că adolescența este „epoca entuziasmului juvenil”; iar Pavelcu V. (1972), studiază dezvoltarea personalității adolescenților, punctând atât trăsături negative (izolare, singurătate, egoism, altruism, teamă), cât și pozitive (independența, speranța, solidaritatea).

Adolescentul confruntat cu toate schimbările psihice, este nevoit să se cunoască pe el însuși prin diverse experiențe mai mult sau mai puțin periculoase. De asemenea, acesta este foarte interesat de părerea celor din jur despre el și obișnuiește să reflecteze la ceea ce i se întâmplă, singur, în compania muzicii. Adolescentul este interesat de poveștile altor adolescenți anonimi, dezbătute la emisuini de radio, de televizor sau în reviste de specialitate, povești cu care se compara și în care se regăsește. Acesta este momentul de vârf în care adolescentul își dezvoltă cunoștințele, citind cât mai mult despre perioada de glorie în care se află.

Adolescenții au nevoie de fructificarea unor legături de prietenie cu cei din jur, cu toate că influența exercitată de acestea nu o înlocuiește pe cea a părinților, cea din urmă fiind cea mai importantă. În acest sens, este important ca toți participanții unei familii să se adapteze la nevoile pe care adolescentul le poate avea și să îl încurajeze, deoarece „în lumea în care trăim, copiii se maturizează mult mai repede decât s-a întâmplat vreodată. În contextul schimbărilor sociale dinamice contemporane, adolescenții sunt expuși tentațiilor de tot felul, iar acest context îi predispune la greșeli; ei ajung să încalce regulile nu pentru că sunt <<copii răi>>, ci pentru că nu sunt pregătiți să facă față multitudinii de experiențe trăite pentru prima dată” afirmă psihologii Elias M.J., Tobias S.E., Friedlander B.S.

Conform lui Goleman D., comunicarea eficientă este „adevărata artă a relațiilor umane – ce presupune formarea a două talente emoționale: autoadministrarea și empatia”, acestea fiind competențe necesare tuturor oamenilor.

Empatia a fost definită de Marcus S. în 1997, ca fiind “un fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor și acțiunilor celuilat, dobândit prin transpunerea psihologică a eului într-un model obiectiv de comportament uman, permițând înțelegerea modului în care celălalt interpretează lumea”.

Mihaela Rocco afirma faptul că empatia se construiește pe deschiderea spre sentimentele celorlalți și pe abilitatea de a citi informațiile provenite prin canalele nonverbale, precum: tonul vocii, mimica, gesturile, mișcările persoanei. Aceasta consideră că importanța constă în felul în care persoana respectivă spune ceva, și nu în ceea ce spune, având în vedere că 90% dintre mijloacele de exprimare a stărilor afective sunt non-verbale.

Cojocaru – Borozan M. afirmă faptul că relația profesor – elev, din cadrul procesului de instruire în școală se bazează pe comunicare reciprocă. Eficiența acestei comunicări depinde de capacitatea ambelor părți de a empatiza.

În cazul în care empatia nu a fost dezvoltată încă din copilărie, în cadrul familiei, adolescenților le este mult mai greu să-și dezvolte relații interpersonale, acest lucru fiind cauza conflictelor și a agresivității. În acest context, Goleman D. (2001) crede că, „viața de familie este prima școală a emoțiilor; din copilărie trebuie dezvoltată, cultivată inteligența emoțională”.

Inteligența emoțională nu trebuie confundată cu informația care constituie cunoașterea. Informația preluată prin învățare de la alte persoane (educația părinților, materia predată în școli, metode învățate de la alții) nu constituie inteligență. Doar aptitudinea de a produce informații noi din cele existente în scopul adaptării, prin rațiune proprie (descoperiri ale intelectului), constituie inteligență. Dacă un elev are suficiente cunoștințe și raționează inteligent, dar nu-și cunoaște emoțiile și sentimentele, astfel nereușind să le gestioneze, să-și promoveze ideile, întâmpină dificultăți în încercarea de a-și construi relațiile cu ceilalți și de a avea performanțe școlare de succes. În lumea modernă, copiii sunt învățați să asculte, să nu dea frâu liber imaginației (pentru că ar rezulta comportamente necivilizate sau nepermise), să răspundă numai când sunt întrebați. Tot ceea ce contează (uneori) e să știe lecțiile și temele aproape perfect, mecanic, dacă vor să obțină note bune, astfel nedezvoltându-și abilitatea de a-și exprima, comunica sentimente și emoții. Astfel, mulți nu reușesc azi în viață deși au un nivel de inteligență cognitivă ridicat.

În dezvoltarea armonioasă a adolescenților, este important sprijinul părinților, dar și a profesorilor, idee susținută și de cercetătoarele Faber A. și Mazlish E.: „este necesar să privim atent atât ceea ce se întâmplă la școală, cât și dincolo de orele de clasă. Este important să acordăm o atenție egală profesorului și părintelui. Comportamentul de la școală al copilului este profund influențat de ceea ce se întâmplă acasă. Atât profesorul, cât și părintele sunt bine intenționați, dar dacă ei nu formează o echipă în ceea ce privește educația unui copil, este sigur că rezultatul nu va fi cel așteptat”.

Ce este educatia bazata pe IE

Potrivit lui Maurice J. Elias educația este un proces extrem de complex și profund, dar nu o abordare în materie de calcule. Educația bazată pe IE pornește de la faptul că majoritatea acțiunilor oamenilor, de la cele mai importante, până la cele mai mărunte, le permite să aibă echilibru în familie și o “relație sănătoasă” cu copiii lor. În loc ca oamenii să acționeze impulsiv, sau să se lase ghidați de sentimente, acțiunile fiecăruia ar trebui să pună accent pe importanța sentimentelor și să ajute ca fiecare să-și țină emoțiile sub control. Această teorie este abordată și de Daniel Goleman, sub numele de “suprastimularea emoțională”.

În aceeași lucrare, –“Inteligența emoțională în educația copiilor”, Steven Tobias continuă cercetările făcute de Maurice J. Elias și afirmă faptul că viața diferă de la adolescent la adolescent și că în fiecare caz, a pierde controlul poate duce la pierderea unor drepturi, a unor activități extrașcolare sau de îndrumare, a unor oportunități de muncă, sau chiar a unor prieteni și că de aceea, adolescenții au nevoie de un mediu pozitiv, care să le ofere numeroase posibilități. Educația bazată pe inteligența emoțională le poate spori șansele adolescenților.

Regula de 24 de carate a educației bazate pe inteligența emoțională

Regula de aur de 14 de carate, cunoscută sub uzuala formă: „Poartă-te cu alții așa cum ai vrea să se poarte ei cu tine”, este transformată de Maurice Elias, Steven Tobias și Brian Friedlander într-o regulă mai bună, ce reflectă ceea ce autorii numesc educație bazată pe inteligența emoțională: Regula de 24 de carate – “Poartă-te cu copiii tăi așa cum ți-ai dori să se poarte alții cu ei”.

Aceștia pun accent pe faptul că este important ca oamenii să fie corecți și sinceri cu copiii lor și menționează că diferență dintre regula de aur de 14 carate și cea de 24 de carate este educația bazată pe inteligența emoțională. Regula de 24 de carate vine în întâmpinarea părinților și le cere sa își cunoască mai bine sentimentele, să privească lucrurile din altă perspectivă, să îsi controleze impulsurile și să își foloseasca aptitudinile sociale pentru a își transpune ideile în practică.

Educația bazată pe inteligența emoțională oferă mai multă pace și mai puțin stres familiilor, fiind o metodă de a găsi echilibrul atunci când copiii se transformă în adolescenți și au nevoie de spijin pentru a trece cu success prin această perioadă tumultoasă.

În prezent, atât rolul de părinte, cât și cel de copil-adolescent este destul de greu. James Comer, profesor de psihiatrie infantilă la Centrul Yale, subliniază în cartea sa – ,,School power”, faptul că “niciodata în istoria omenirii, copiii nu s-au confruntat direct cu atâtea informații, nefiltrate de adulții care le poartă de grijă”.

În ziua de azi, părinții sunt confuzi și nu mai știu ce păreri referitoare la creșterea adolescenților să aplice, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul că elementele fundamentale ale biologiei și ale relației părinte-copil nu s-au schimbat. În cartea lui Daniel Goleman, “Inteligența emoțională”, acesta subliniaza ca “am neglijat biologia simțămintelor noastre, ca adulți și părinți, și am neglijat rolul pe care îl au sentimentele în dezvoltarea sănătoasă a copiiilor noștrii. Iar astăzi plătim prețul, ca familii și ca societate, dată fiind creșterea violenței și a lipsei de respect. Plătim acest preț atunci când vedem cum adolescenții în aparență sensibili devin părinți, iar apoi încearcă să scape de nou-născuți ca și cum ar fi niște cumpărături nedorite de la supermarket. Plătim atunci când punem accentul pe intelectul studenților, dar uităm de inimile lor”.

Educația bazată pe inteligența emoțională folosește tehnici simple care pot contribui la dezvoltarea unor relații părinți – copii armonioase. Este important ca atât părinții, cât și copiii, să își stăpânească propriile emoții și să le folosească în mod creativ și util, forța metodei fiind ca părinții să folosească jocuri sau schimbări noi în fiecare zi, în relația cu copiii lor. Maurice J. Elias concluzionează, spunând că ,,educația bazată pe inteligența emoțională este, deopotrivă, o nouă paradigmă pentru creșterea copiilor și o abordare realistă și practică a acestui lucru, iar un aspect important al acestui lucru este de a înlătura măcar o mică parte din stres și de a aduce mai multă bucurie în familiile noastre și în relațiile cu copiiii noștrii”.

Principiile de 24 de carate ale educației bazate pe inteligența emoțională

Regula de aur de 24 de carate conține 5 principii fundamentale ale educației bazate pe inteligența emoțională, pentru a conduce la o familie armonioasă, ce le permite copiilor să devină adulți responsabili. După cum susțin autorii, unul din secretele educației bazate pe inteligența emoțională este faptul că progresul părinților determină progresul copiilor.

Principiile de 24 de carate ale educației bazate pe inteligența emoțională, pe care autorii cărții „Inteligența emoțională în educația copiilor” le promovează sunt:

„Fiți conștienți de sentimentele dumneavoastră și de ale celorlalți”

Este important ca fiecare om să fie conștient de sentimentele sale, deoarece așa există mai multe șanse de a le putea controla. Acest lucru este semnificativ deoarece felul fiecăruia de a fi influențează activitățile pe care le întreprinde.

De asemenea, este esențial ca oamenii să poată fi conștienți și de sentimentele celor din jur, pentru că așa sunt mult mai multe șanse să aibă o relație pozitivă cu aceea persoană, chiar să obțină ceea ce își dorește. De exemplu, un adolescent capabil să înțeleagă sentimentele profesorului are șanse mai mari să obțină o amânare pentru proiect și poate chiar o nota mai mare, decât un elev ce are același IQ, dar nu și același EQ.

„Fiți empatic și înțelegeți punctele de vedere ale celorlalți”

Empatia este capacitatea de a înțelege sentimentele celor din jur, acest lucru fiind posibil doar dacă omul este conștient de propiile sentimente, cât și de ale celui din jur, conform primului principiu.

Hillel, unul dintre principalii promotori ai principiilor etice ale iudeo-crestinismului, a afirmat în lucrarea sa, intitulată „Ethics of Fathers”, următoarele: „Nu-i judeca pe altii până când nu te pui în pielea lor”. Acesta este singurul fel în care îi puteți înțelege pe alții, fapt ce presupune, deopotrivă, să se asculte cu atenție și să se interpreteze indiciile nonverbale, deoarece aceasta este calea cea mai simplă de a transmite emoții. Pentru o bună relație părinți – copiii, este esențial să se dezvolte empatie reciprocă.

Nivelul la care se poate percepe empatia depinde de nivelul de dezvoltare cognitiv al fiecăruia și de experiența de viață. În mod contrar, televizorul și jocurile video oferă copiiilor o imagine falsă despre perspectiva sentimentelor. „Pe măsură ce cresc, copiii devin mai capabili să negocieze, să accepte compromisurile și să tolereze, dar în adolescență acest lucru își are suișurile și coborâșurile lui.”

În ziua de astăzi, în care mass media, internetul și televizorul emit mesaje contradictorii, este important ca părinții să își îndrume corect copiii, explicându-le exact ce semnificație are comportamentul și stările emoționale intâlnite. Acest lucru este important prin prisma faptului că acei oameni care pot privi lucrurile din mai multe unghiuri, sunt capabili să își controleze emoțiile și să rezolve problemele într-un mod eficient.

„Dobândiți-vă echilibrul și faceți față impulsurilor emoționale și comportamentale”

Daniel Goleman, în cartea sa intitulată „Inteligența emoțională”, a făcut referire la celebrul test al bomboanelor al lui Walter Mischel aplicat în 1960 unor copii de 4 ani, punându-i să aleagă între o bomboană chiar în acel moment sau să primească două bomboane, dar peste o anumită perioadă de timp. Obținerea unor rezultate psihologice și comportamentale se află în strânsă legătura cu capacitatea de a aștepta. Mischel W. i-a observat pe acești copii până la sfârșitul liceului și a observat faptul că cei care au fost capabili să aștepte o perioadă de timp și să primească două bomboane, ca rasplată, au rezultate mai bune la diverse teste de comportament, dar și rezultatele testelor de cunoștințe școlare erau cu aproximativ 200 de puncte mai mari decât cele a colegilor care au mâncat doar prima bomboană. Așadar, capacitatea copiilor de 4 ani de a aștepta, s-a transpus mai târziu, la sfârșitul liceului, prin rezultate școlare mult mai bune.

Scopul acestui test nu este de a face copiii să mănânce mai multe bomboane, cu toate că sunt mult mai atrăgătoare decât autocontrolul, ci vizează controlul impulsurilor comportamentale, cunoscut și sub numele de recompensă întârziată. În prezent, în aceasta lume a cărților de credit, acest concept este nu stăpânit de mulți adulți, astfel, dacă oamenii nu au capacitatea să aștepte o recompensă întârziată, până la urma obțin mai puțin decât ar fi putut avea. “Copiii care nu se pot stapâni le este greu să aștepte, deoarece sunt siguri că nu vor primi recompensa. De asemenea, un alt aspect al autocontrolului este capacitatea de a ne echilibra reacția emoțională față de o situație, indiferent dacă această reacție este pozitivă sau negativă”.

În prezent, este foarte important să folosim tot ceea ce știm despre sentimentele noastre și ale celorlalți pentru a ne controla emoțiile și pentru a avea rezultate mult mai bune in viață.

“Construiți-vă scopuri și planuri pozitive”

Trebuie admis faptul că atunci când oamenii sunt optimiști, este implicat trupul, sufletul, dar este implicată și o stare biochimică ce determină circulația mai bună a sângelui, funcționarea bună a sistemului cardio-vascular și respirator, fapt ce duce la relaxare.

De asemenea, trebuie conceput un proces de autoanalizare pentru a ști ce anume a fost încercat la un moment dat, ce a funcționat și ce anume se poate face pentru a îmbunătăți. Educația bazată pe inteligența emoțională presupune ca relația părinte-copil sau professor-elev să fie îmbunătățită prin metoda feedback-ului reciproc. Astfel, prin comunicarea lucrurilor bune și a celor rele, se va acționa pentru a avea rezultate mai bune.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, este important ca părinții să-și ajute copiii să înțeleagă semnificația cuvântului “scop” și să îl folosească în modul pozitiv, astfel le dezvoltă capacitatea de a planifica, aflată în strânsă legătură cu echilibrarea impulsurilor și recompensa întârziată, aspecte ale inteligenței emoționale.

“Folosiți aptitudini sociale pozitive în relațiile cu ceilalți”

Pentru ca oamenii să se comporte eficient în relațiile dintre ei, este nevoie de aptitudini sociale, cum sunt comunicarea și abilitatea de a rezolva probleme. De asemenea, sunt și aptitudini care vizează aparteneța la un grup (familia, colegii de școală, prietenii): a-i asculta pe cei din jur, a vorbi atunci când este rândul fiecăruia, a ajunge la un consens, a exprima clar ideile, capacitatea de a rezolva problemele interpersonale și de a face alegeri bune, capacitatea de a rezolva problemele, găsind soluțiile cele mai bune. Toate acestea duc la o bună colaborare între membrii grupului.

Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al inteligenței emoționale

Mihaela Roco consideră că deosebirea dintre inteligența emoțională (IE) al cărei nivel de structurare se apreciază prin coeficientul emoțional (QE) și inteligența academică, care se raportează la gandirea logică și se dobândește în școli, evaluată prin coeficientul intelectual (QI), se poate face și in termeni accesibili tuturor: “glasul inimii și vocea rațiunii”. Formele de inteligență se referă la felurile de cunoaștere si anume: una bazată pe afectivitate, iar cealaltă pe rațiune.

Jack Block, psiholog și profesor la Universitatea Berkeley din California, conform teoriei lui D. Goleman, 1995 a stabilit profiluri tipologice pentru bărbați și femei, care se află în una dintre următoarele situații:

a) Coeficient intelectual înalt și coeficient emoțional redus;

b) Coeficient emoțional înalt și coeficient intelectual peste medie.

Profilul psihologic pentru bărbat cu coeficient intelectual înalt (QI)

“Este ambițios și productiv, perseverent, calm, imperturbabil cu privire la ceea ce îl privește, fiindcă socotește că are dreptate și nu poate fi vulnerabil. Este predictibil, poți să prevezi cum se va comporta în diferite situații, cum va reacționa in cele mai diverse contexte profesionale si sociale. Tinde să fie critic și condescendent, cusurgiu, dificil și inhibat, in plan emoțional fiind neprietenos.”

Profilul psihologic pentru bărbat cu coeficient emoțional înalt (QE)

“Posedă un echilibru social în relațiile interumane. Are o capacitate remarcabilă de a se angaja în rezolvarea problemelor altor persoane, se poate dedica unor cauze nobile, este responsabil din punct de vedere social și are în vedere latura morală a imprejurărilor în care este implicat. Este simpatic și grijuliu în relațiile interpersonale. Are o viață afectivă bogată, nuanțată în privința propriei persoane. Se simte confortabil cu sine și cu alții în universul social în care trăiește.”

Profilul psihologic al unei femei cu coeficient intelectual înalt (QI)

“Are încredere în intelect, în forța de cunoaștere a rațiunii. Are fluență în exprimarea gândurilor. Apreciază în mare măsură valorile intelectuale, dând dovadă de interese pregnante pentru domeniile intelectuale și estetice. Are tendința spre introversiune, fiind orientată spre propria persoană. Este predispusă la anxietate, disecarea firului în patru, exacerbarea greșelilor proprii care o macină în timp și vinovăție. Ezită să-și exprime sau să-și arate supărarea sau mânia într-un mod firesc, deschis”

Profilul psihologic al unei femei cu coeficient emoțional înalt (QE)

“Tinde să fie afirmativă (pozitivă) exprimându-și direct, natural sentimentele, simțindu-se bine în pielea ei, gândurile despre propria persoanâ fiind pozitive. Pentru ea viața are sens și merită să fie trăită din plin. Este o ființă sociabilă, care își exprimă adecvat sentimentele și se adaptează bine la stres. Este echilibrată din punct de vedere social, face ușor cunoștința cu persoane noi, se simte confortabil cu sine fiind glumeață, jucăușă, spontană și naturală.”

Goleman D., în anul 1995, face referire la două tipuri de persoane din punct de vedere afectiv: pasionatul și indiferentul. Acesta considera “pasionatul” ca fiind cel care are reacții emoționale exgerate față de o situație, iar “indiferentul” – cel care minimizează gravitatea unei probleme. Goleman D. urmarește să vadă dacă oamenii sunt atenți, dând importanță fiecărui detaliu al momentului dificil sau dacă, dimpotrivă, sunt relaxați și nu se axează pe detalii, pentru a nu spori sentimentul de frică. Cei care se pot detașa de la întâmplarea nefavorabilă iau mai puțin în seamă propriile reacții, minimalizând intensitatea emoțională. La polul opus, unii oameni sunt copleșiți de intensitatea emoțiilor proprii.

Rolul inteligenței emoționale în dirijarea, conducerea și controlul relațiilor interpersonale

Dupa Goleman, cea mai bună artă de a relaționa constă în controlarea propriilor emoții și în manifestarea empatiei, în lipsa acesteia, capacitatea intelectuală face ca persoana în cauză să fie percepută mai arogantă si mai insensibilă. Aceasta a observat că „atunci când două persoane interacționează, direcția dispoziției psihice se transferă de la persoana care este mult mai puternică în exprimarea sentimentelor, la cea care este mai pasivă în acest sens.”

De asemenea, Th. Hatch și H. Gardner consideră că “arta de a conduce este o formă sui-generis a inteligenței sociale care constă în recunoașterea sentimentelor celorlalți și în capacitatea de a face rapide conexiuni cu ei”. În opinia acestora, componentele inteligenței sociale sunt: organizarea grupului, negocierea soluțiilor, conexiunile personale și analiza socială.

CONSIDERAȚII PEDAGOGICE ALE DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A ADOLESCENȚILOR PRIN COMUNICARE

Problematica afectivă a adolescenților în comunicarea interpersonală

Afectivitatea este o componentă importantă a unei persoane ce determină dezvoltarea comportamentului, ce poate reprezenta o problemă în cazul în care nu este cultivată în mod pozitiv, în perioada adolescenței. Adolescenții, pentru a face față cu bine acestei perioade, este important să se poată baza pe sprijinul și afecțiunea părinților și a profesorilor. În cazul unei comunicări defectuoase, adolescenții vor avea prezent sentimentul de teamă și nesiguranță, care îl va influența negativ de-a lungul vieții.

Enăchescu C. definește afectivitatea ca „un ansamblu de reacții psihice ale individului în fața unor situații ocazionale ale vieții, fie datorită unor contacte cu lumea externă, fie datorită unor modificări interne ale persoanei. Ele sunt adesea asociate cu viața instinctivă, gândirea și activitatea, motiv pentru care acestea mai sunt denumite și procese instinctivo-afective sau ideo-afective”.

Conform lui Piajet, există trei direcții importante ale adolescenților în evoluția afectivității:

,,Dezvoltarea sensibilității și a concepției morale”;

,,Creșterea și afirmarea conștiinței de sine, ca mobil al dorinței evidente de a deveni independent”;

,,Erotizarea vieții afective”.

În acestă perioadă, dacă adolescenții nu pot relaționa într-un mod pozitiv cu cei din jur despre problemele afective, aceștia sunt predispusi unor tulburări de comportament precum: violența, agresivitatea, depresia, sentimentul de singurătate. În acest fel, apar: izolarea, fuga de vechile cunoștințe și refugiul într-un alt grup – unul mai rebel, consumul de droguri și alcool. De asemenea, sunt anumiți adolescenți care reacționează total opus cazului prezentat și ,,se refugiază în studiu, în stăpânirea emoțiilor și controlul obsesiv al propriului corp și al mediului psiho-social prin adaptarea unor comportamente stereotipice”.

Emotivitatea este un sentiment extrem de dezvoltat în adolescență, deoarece adolescentul simte emoțiile de teamă, bucurie, curiozitate, neliniște, singuratate și apreciere la intesitate maximă, fapt ce îl face mult mai sensibil în fața unor întâmplări.

Nivelul de inteligență emoțională al adolescenților este influențat și de acumularea de cunoștințe în cadrul activităților școlare, ce pun în evidență perspectivele de viitor ale fiecăruia, unde un rol important îl are cultura emoțională a profesorului.

Chabot D. susține faptul că un nivel insuficient al gradului de dezvoltare emoțională a cadrelor didactice, dar și a adolescenților, ,,influențează structura personalității tinerilor prin formarea unor trăsături ce pot deveni stabile și care, ulterior, vor sta la baza unor comportamente deviante”.

Astfel, putem dezvolta ideea că perioada adolescenței este semnificativă în dezvoltarea fiecăruia, din cauza faptului că adolescenții se confruntă cu sentimente noi și intense, în care apare iubirea, gelozia, ura, teama, sentimente ce le fundamntează personalitatea. Adolescența este caracterizată de modificări importante în toate planurile, atât fizice, cât și psihice (imaginația, relațiile interpersonale, intelectualitatea, moralitatea, afectivitatea), care modelează comportamentul fiecăruia în mod pozitiv, dacă aceștia au parte de afecțiune.

Metodologie și cercetare

Obiectivul cercetării și al studiul literaturii de spcialitate este demonstrarea faptului că există o strânsă legătură între nivelul dezvoltării inteligenței emoționale a adolescenților și gradul de cultură emoțională a profesorilor. Din acest motiv, obiectivele cercetării ce urmează sunt testarea nivelului de inteligență emoțională a profesorilor dintr-o anumită clasă de studiu al unui liceu, precum și testarea în paralel a inteligenței emoționale a elevilor din acea clasă. Această cercetare este urmărită în privința elaborării și desfășurării activităților de dezvoltare emoțională, pe baza particularităților legate de comportamentul acestora.

Metodologia utilizată pentru testarea nivelului inteligenței emoționale a elevilor, cât și a adolescenților a fost ancheta, instrumental utilizat fiind reprezentat de prezența a două chestionare, special întreprinse pentru cele doua grupuri țintă.

Pentru realizarea studiului bazat pe testarea inteligenței emoționale, au fost selectați 50 de elevi și 40 de profesori din cadrul Colegiului Național ,,Ion Luca Caragiale” din Municipiul Ploiești, Județul Prahova. Pentru elevii selectați aflați în perioada adolescenței, cu vârste cuprinse între 16-18 ani, a fost aplicat testul pentru evaluarea inteligenței emoționale (Anexa II), iar pentru evaluarea nivelului de cultură emoțională a profesorilor s-a aplicat testul autoarei Cojocaru-Borozan M. (Anexa III).

Testul pentru evaluarea pentru inteligenței emoționale (varianta pentru adolescenți) – adaptat de Mihaela Rocco după Bar-On și D. Goleman

Acest test este alcătuit din 10 întrebări a câte patru răspunsuri fiecare, nivelurile dezvoltării afective fiind stabilite în urma raspunsurilor selectate.

Tabelul 1. Interpretarea testului de inteligență emoțională

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor testului

Tabelul 2. Punctarea testului de inteligență emoțională

Testul de evaluare a culturii emoționale a profesorului (autoare Cojocaru – Borozan M.)

Cojocaru – Borozan M. afirma că: „Optimal eficient este profesorul ce utilizează productiv potențialitățile intelectuale și afective de care dispune în activitatea sa educațională considerată, în primul rând, o muncă emoțională.”

Cerctarea s-a bazat pe acest test al autoarei Cojocaru – Borozan, pentru a demonstra faptul că profesorul este responsabil de evoluția IQ-ului și EQ-ului elevilor săi, în vederea atingerii unui cadru educațional ideal, bazat pe rezultatele pozitive atât școlare, dar și personale ale adolescenților.

Profesorii au avut un test de 8 întrebări, la care puteau alege o singură variantă din cele 3. Variantele de răpuns au fost punctate cu 20, 40, respectiv 60 de puncte. Punctajele ce privesc relaționarea interpersonala profesor-elev, au fost punctate conform următorului tabel:

Tabelul 3. Gradul de cultură emoțională al profesorilor

REZULTATELE CERCETĂRII

În urma testului pentru evaluarea pentru inteligenței emoționale s-au evidențiat următoarele rezultate:

Tabelul 4. Rezultatele testui de inteligență emoțională

Rezultate sub medie au raportat 35 % dintre elevi

Rezultate medii au raportat 45 % dintre elevi

Rezultate peste medie au raportat 15 % dintre elevi

Rezultate excepționale au raportat numai 5 % dintre elevi

Având în vedere rezultatele obținute, remarcăm faptul că cel mai mare procentaj îl au elevii cu un nivel mediu al inteligenței emoționale, iar foarte puțini dintre aceștia au un nivel peste medie sau excepțional. Aceste rezultate sunt foarte importante pentru a trage un semnal de alarmă în privința educării unui adolescent pe baza inteligenței emoționale. Din cauza acestor lipsuri emoționale, elevii se confrună cu dificultăți în relaționarea cu cei din jur. De asemenea, aceștia nu își pot exprima cu lejeritate ceea ce simt, fiind captivi propriilor sentimente.

În urma testului de evaluare a culturii emoționale a profesorului s-au obținut următoarele rezultate

Componentele creativitatea emoțional – pedagogică, alături de cunoștințe privind viața emoțională și comportamentul prosocial al profesorilor au avut un nivel al componentei emoționale ridicat, ceea ce înseamna că aceștia se implică în viața socială și personală a elevilor.

Un nivel mediu îl au comunicarea clară a emoțiilor, dar și responsabilitatea pedagogică, ceea ce denotă faptul că anumite cadre didactice au probleme în exprimarea sentimentelor și în relaționarea cu elevii.

Tabelul 5. Nivelurile dezvoltării culturii emoționale a profesorilor școlari

La un nivel minim, se afla creativitatea emoțional – pedagogică, ceea ce reflectă faptul că unii profesori folosesc anumite metode standard de relaționare cu elevii. Profesorii nu se modelează în funcție de fiecare elev, ci folosesc același tip de comportament cu fiecare în parte, indiferent de problema abordată.

Avînd în vedere aplicarea ambelor teste, putem observa faptul că rezultatele acestora sunt în strânsă legătură în ceea ce privește nivelul inteligenței emoționale medie și cea peste medie. Diferențe importante sunt în ceea ce privește nivelul sub medie, obervăm faptul ca o pondere mai mare a acestui indicator o au elevii, în contradicție cu nivelul “excepțional” la care profesorii sunt fruntași.

Acest lucru denotă faptul că există o mare problemă în cadul grupului studiat de ambele părți: aceasta poate fi o lipsă a tehnicilor și abilităților profesorilor de a exprima și de a stimula inteligența emoțională elevilor, sau pe de cealaltă parte, elevii poate nu sunt suficient de deschiși în ceea ce privește dezvltarea acestui indicator.

Tabelul 6. Nivelurile dezvoltării IE a profesorilor și elevilor

Avînd în vedere aceste rezultate, mai jos este eleborat un proiect de dezvoltare a inteligenței emoționale a elevilor, în care sunt enumerate activitățile ce pot fi desfășurate pe parcursul unui semestru școlar, în cadrul orei de dirigenție, o dată la două săptămâni.

ELABORAREA UNUI PROGRAM DE STIMULARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ÎN CADRUL ORELOR DE DIRIGENȚIE

SCOP: Prin intermediul acestui proiect se propune să îi facă pe elevi conștienți de: trăirile emoționale proprii și ale celorlalți, de legătura care există între emoții și evoluția școlară, de realizarea importanței pe care o are gestionarea emoțiilor în cadrul vieții acestora.

OBIECTIVE:

cunoașterea și identificarea emoțiilor;

dezvoltarea unui vocabular emoțional;

conștientizarea emoțiilor pozitive și negative;

identificarea reacțiilor emoționale proprii și ale celorlalți;

conștientizarea impactului negativ pe care poate să îl aibă exprimarea ineficientă a emoțiilor negative;

exersarea modalităților adecvate de gestionare a emoțiilor negative.

Durata proiectului: pe parcursul semestrului al II-lea, o oră o dată la două săptămâni

Grup țintă: elevii liceu

Beneficiari direcți: elevi, cadre didactice

Beneficiari indirecti: părinți, comunitatea.

Activitatea nr. 1

Titlul activității: Lansarea proiectului "Dezvoltarea inteligenței emoționale"

Descrierea activității: Lansarea blogului "Dezvoltarea inteligenței emoționale", informarea cadrelor didactice, a părinților, popularizarea și promovarea proiectului pe site-ul scolii. Pe acest blog, fiecare elev este invitat să își spună părerea despre ce crede că înseamnă conceptul de inteligență emoțională, iar profesorii vor posta pe acest blog articole de referință și de asemenea pe baza acestui blog, vor organiza activități în privința stimulării acestui indicator.

Activitatea nr. 2

Titlul activității: „ Să cunoaștem emoțiile”

Descrierea activității: cunoașterea emoțiilor prin intermediul posterelor, povestilor, poeziilor și aplicațiilor art terapeutice ce vor lua forma unei expoziții. Fiecare elev va trebui să indice ce emoții îi trezesc vederea anumitor poze sau recitarea unor anumite poezii.

Activitatea nr. 3

Titlul activității: „ Acționăm pe baza emoțiilor”

Descrierea activității: mini scenete, povești, poezii, planșe în cadrul cărora elevii vor identifica comportamentul ilustrat de emoții, jocuri prin care aceștia conștientizează reacțiile care însoțesc anumite stări emoționale. De asemenea, fiecare elev va trebui să povestească în fața colegilor care a fost trăirea lor cea mai puternică din punct de vedere emoțional și în ce context s-a întâmplat.

Activitatea nr. 4

Titlul activității: „ Cum să ne exteriorizăm emoțiile fără să îi supăram pe ceilalți”

Descrierea activității: experiment, mini scenete, imagini, povești, poezii, jocuri artterapeutice, planșe. Aici vor fi puse în discuție anumite întâmplări din viața de zi cu zi, iar elevii vor trebui să analizeze dacă persoanele ce fac parte din studiul de caz au reacționat corect. De asemenea, elevii vor trebui să discute pe echipe și să propună alte modalități de rezolvare a problemei ăuse în discuție.

Activitatea nr. 5

Titlul activității: "Încurajarea empatiei și a preocupării pentru ceilalți"

Descrierea activității: Această oră se va baza tot pe studii de caz, de această dată elevii vor fi cei care vor propune studiile de caz, acestea fiind reale, fiind chiar întâmplări cu care acești s-au confruntat la un moment dat. Fiecare elev va trebui să spună când a fost ultima dată când au ajutat pe cineva și să afirme dacă sunt de părere că și persoanele ajutate ar fi făcut același lucru pentru ei. De asemenea, aceștia pot povesti caturile în care au vrut să ajute pe cineva, dar din varii motive nu și-au putut duce la îndeplinire dorința.

STIMULAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

Cum trebuie să le vorbească parinții adolescenților, astfel încât să le stimuleze gândirea și inteligența emoțională

Este important ca părinții să discute cu copiii lor nu numai pentru ca aceștia să-i asculte și să se supună, ci să se gândească și să reflecteze la valorile pe care familia le consideră importante. Părintele care își ajută copilul adolescent să-și imagineze scenarii negative în loc să-l contrazică imediat, îl va ajuta să-și formeze niște aptitudini pe care le va folosi atunci când trebuie să ia decizii dificile pe cont propriu, fără ca în preajma lui să fie părinții care să-l sfătuiasca.

Principiile călăuzitoare ale educației bazate pe inteligența emoțională, care îi ajută pe copii să gândească singuri, sunt organizate în două grupe: Principii pentru fiecare zi și Tehnici de a pune întrebari. De asemenea, sunt ordonate în funcție de dificultate, de la cele mai simple la cele mai dificile.

Principii pentru fiecare zi

Obiceiurile legate de mediul familial și de relațiile de zi cu zi cu membrii familiei oferă cel mai bun cadru pentru dezvoltarea inteligenței emoționale. Acestea sunt cele mai prielnice momente care apar destul de des și nu necesită eforturi sau modificări importante din partea părinților, iar printr-o repetare constantă pot produce o schimbare uriașă în cadrul stilului de viață al membrilor familiei.

Modelare

În procesul de modelare, un copil poate să învețe în timp ce îi urmărește pe adulți cum își folosesc aptitudinile, iar părinții îi pot îndruma pe copii prin exemple. Din nefericire, de multe ori adulții nu le dezvăluie adolescenților modul lor de gândire. Daca i-ar lasa să le cunoască gândurile, aceștia ar știi că este perfect normal să ai emoții negative, să te simți dezorientat și să nu ai întotdeauna la îndemână soluția ideală. Aceasta le arată adolescenților faptul că sunt în stare să găsească soluții.

Îndemnuri și indicii pentru a folosi aptitudinile însușite anterior

Nu este suficient ca părinții să-i învețe pe copii anumite aptitudini, acestea trebuie și aplicate în viața reală. Părinții trebuie să le sugereze, să le ofere indicii pentru a îi motiva să aplice ceea ce i-au învățat.

Parafrazare

A parafraza înseamnă a reda același lucru cu alte cuvinte, a reformula sau a repeta cele zise de altcineva, pentru a te asigura că ai înțeles ceea ce vorbitorul a vrut să transmită și a-i comunica acestuia că s-a exprimat clar. Această tehnică este importantă deoarece o ajută pe cealaltă persoană să se simtă apreciată și înțeleasă. Prin faptul că i se repetă cuiva ceea ce a spus, se arată ca a fost luată în serios acea persoană, că sentimentele și gândurile pe care le-a exprimat sunt importante.

Un alt aspect util al parafrazării este că părintele poate reformula cu blândețe afirmațiile copilului, într-un limbaj mai exact sau mai potrivit, mai ales ținând cont de faptul că de cele mai multe ori, adolescenții au dificultăți în a-i exprima sentimentele.

Tehnici de a pune întrebări

Acesta tehnică se bazează pe simplificare, adică presupune sa îi invețe pe alții punând întrebări și nu spunându-le ceva direct. Un alt aspect inerent al acestei abordări este maniera neautoritara. Este necesar ca adolescenții să fie condusș sau uneori chiar împinși să-și dea seama de sentimentele lor, să-și exprime sentimentele verbal, să-și stabilească scopuri proprii și să decidă asupra acțiunii potrivite.

Întrebări referitoare la cauze: ,,De ce nu-ți ajuți sora?”;

Întrebări cu mai multe variante: ,,O să-ți ajuți sora dacă țip, dacă îți dau o recompensă sau chiar trebuie să te ameninț?”

Întrebări de tipul adevarat – fals: ,,O ajuți pe sora ta sau nu?”

Întrebări deschise: ,,Cum putem găsi un mod ca să-ți ajuți sora atunci când are nevoie?”

De obicei, părinții înțeleg destul de bine care sunt posibilitățile și le prezintă sunt o formă succintă. Dar unul dintre scopurile educației bazate pe inteligența emoțională este de a-l ajuta pe adolescent să gândească eficient și să fie capabil să ia o decizie bună atunci când nu sunt în preajmă adulți care să-l sfătuiască. Acest lucru este mult mai ușor de realizat atunci când copiii sunt încurajați să gândească de la început pe cont propriu.

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale

Nici o schimbare nu este posibilă fără acordul implicit și participarea activă a cadrelor didactice, a elevilor și a părinților.

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale pentru părinți:

Începeți educația emoțională a copilului încă de la naștere. Manifestați atenție față de nevoile sociale și emoționale ale copiilor dumneavoastră, astfel încât tranziția către adolescență să se facă mult mai ușor.

Participați la discuții de grup, workshopuri, discuții online, chat pe tema dezvoltării sociale și emoționale.

Fiți un model pentru copilul dumneavoastră din punct de vedere al manifestării abilităților emoționale și sociale, care să-i stimuleze comportamentul socio-emoțional.

Folosiți un limbaj cu copilul dumneavoastră care să implice: discuții despre emoții, descrierea emoțiilor. Întrebați-l cum se simte, învățați-l că poate avea mai multe sentimente în același timp.

Încurajați efortul copilului pentru îmbunătățirea inteligenței emoționale.

Folosiți momentele naturale care se întâmplă zilnic, ca „momente de învățare“, în care puteți discuta despre diferite stări, dispoziții, despre rezolvarea conflictelor sau managementul emoțiilor.

Fiți conștienți că abilitățile emoționale pot fi învățate prin povestiri personale, evenimente zilnice, curente, discuții despre filme sau cărți. Recunoașteți și vorbiți despre comportamentele emoționale, sociale din mass media.

Țineți un jurnal care vă ajută să deveniți mai reflectiv asupra emoțiilor personale și încurajați copilul să facă la fel.

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale pentru cadrele didactice:

Integrați activități pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale în programul zilnic școlar.

Cercetați succesul unor programe de dezvoltare socială și emoțională (de ex. luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, rezolvarea creativă a conflictelor) și discutați cu colegii de cancelarie despre consecințele pozitive ale implementării acestora.

Demonstrați elevilor dumneavoastră un comportament inteligent social și emoțional.

Participați la forumuri, conferințe, întâlniri cu specialiști, discuții pe Internet pe tema dezvoltării sociale și emoționale.

Promovați în clasă activități pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale, folosind mijloacele TIC.

Fiți receptivi la momentele care se întâmplă în clasă în mod natural: momentele când observați schimbarea stărilor și a dispozițiilor, conflictele, actele de grijă față de ceilalți, respectul, atenția.

Valorizați inteligența socială și emoțională a elevilor dumneavoastră ca fiind mult mai importante decât dezvoltarea lor cognitivă.

Încurajați exprimarea impresiilor despre abilitățile emoționale și sociale dezvoltate în clasă. De exemplu: un afișaj/panou despre vocabularul emoțiilor, un afișaj/panou cu complimente adresate de elevi între ei sau probleme despre care ei doresc să vorbească și răspunsuri la acestea.

Verificați împreună cu alte cadre didactice din școală strategiile folosite la clasă în lucrul cu elevii pentru susținerea competențelor sociale și emoționale.

Informați-vă despre resursele existente (centre pentru educație emoțională și socială, cărți, reviste de specialitate, pagini WEB, pliante, cursuri de formare) pe tema dezvoltării sociale și emoționale.

Oferiți ajutor elevilor în evaluarea emoțiilor și sentimentelor: învățați-i să clasifice cuvintele care denumesc emoții, învățați-i să găsească cuvinte pentru emoții; începeți prin exprimarea emoțiilor sau prin discuții despre sentimente.

Acordați-le oportunitatea de a a alege: laudați-i pentru deciziile luate, întreabați-i cum pot fi ajutați pentru a veni în rezolvarea nevoilor lor, dar nu insistați cu această cerere.

Respectați sentimentele lor: întreabați-i cum se simt, ce își doresc înainte de a acționa, gândiți-vă ce vă propuneți să simtă elevii prin activitățile de învățare, ce sentimente creează un mediu pozitiv de învățare.

Validați sentimentele: acceptați sentimentele lor, arătați înțelegere, empatie, grijă și respect, atenție, oricare ar fi problema și nu uitați că întotdeauna prima dată este de dorit să validații sentimentele.

Întrebați-i cum se simt și ce ar fi necesar pentru a se simți mai bine, învățați-i să rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea și respectul mutual pentru sentimentele altora.

Evitați etichetările și judecățile critice: evitați etichetarea subiectelor ca fiind bune/rele, drăguțe/grosolane etc., evitați „ar trebui“.

Identificați zilnic acele exerciții prin care ați putea să lucrați și asupra emoțiilor elevilor.

Ca activități de “dezgheț” folosiți modalități de a diagnostica starea emoțională a elevilor la început de zi.

Asociați situațiile de învățare cu emoții și sentimente. Alocați timp pentru a vorbi despre ele.

Structurați eseurile ca răspunsuri la întrebări de genul: “Cum ar arăta emoțiile tale dacă ar fi sunete, obiecte, fenomene ale naturii, culori, persoane celebre, evenimente, flori, animale, gusturi etc.”

Discutați cu elevii despre responsabilitatea emoțiilor, reacțiile emoționale, consecințele emoțiilor.

Sugestii pentru dezvoltarea inteligenței emoționale pentru adoloescenți:

Țineți un jurnal care ajută la creșterea conștiinței de sine și autoreflecției.

Folosiți monologul pentru a vă încuraja, fiți pentru voi cel mai bun prieten, nu cel mai aspru critic.

Încurajați prietenii voștri să vă spună punctele lor de vedere pentru problemele pe care le aveți.

Fiți conștienți de „butonul“ (situații, persoane, lucruri, cuvinte) care declanșează supărarea, furia, mânia și de modalitățile prin care acestea pot fi transformate.

Fiți atenți la strategiile pe care le folosiți pentru a vă calma și a vă schimba dispozițiile din negative în pozitive.

Găsiți oportunități pentru a coopera și a vă angaja în colaborarea cu colegii voștri.

Ascultați-vă intuiția: când ești cu un prieten sau o persoană semnificativă, iar tu ai curajul să spui că ceva acolo este greșit, așa este. Rezistați presiunii grupului, fiți asertivi!

Fiți receptivi la nevoile voastre sociale și emoționale!

Observați și notați locurile și persoanele care vă determină să trăiți și să simțiți emoții pozitive sau emoții negative.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Studiul făcut de -a lungul anilor de cercetători în domeniu reliefează importanța emoțiilor în dezvoltarea fiecăruia, având în mod special relevanță în privința problematicii educației adolescenților, o problemă a lumii moderne.

Cercetarea individuală a inteligenței emoționale a adolescenților a permis identificarea particularităților comportamentale ale acestora, importante pentru un bun demeres al vieții fiecăruia. Cercetarea bazată pe aceste particularități a scos în evidență faptul că autoconștiința, automotivația și empatia, sunt caracteristicile cu un deficit important în dezvoltarea emoțională a adolescenților, ce conduc la probleme de comunicare și de neadaptare socială.

De asemenea, a fost cercetat și modul în care cadrele didactice își desfășoară activitățile școlare, modul în care relaționează cu elevii și s-a demonstrat importanța pe care aceștia o au în evoluția elevilor. S-a constatat faptul că profesorii au un nivel ridicat de înțelegere a emoțiilor, ce se bazează pe cunoștințe și se concretizează în exprimarea clară a emoțiilor. Un punct slab al cadrelor didactice se pare că este adaptabilitatea redusă pe care aceștia o au în relație cu elevii. Profesorii se comportă dupa un șablon standard, fără a face diferența între nevoile elevilor. Pentru o bună comunicare cu elevii, orice profesor trebuie să abordeze un comportament afectiv în mod constant.

Recomandarea principală este ca atât părinții, cât și profesorii să se implice în educația adolescenților, să le cultive inteligența emoțională, motivându-i să își stăpânească emoțiile și să fie siguri pe ei, să aibă încredere în propriile forțe. De asemenea, este recomandată o abordare prietenească, cu specificul noutății în fiecare interacțiune, dar cel mai important lucru rămâne încrederea reciprocă.

Importanță deosebită o are sensibilizarea asupra problemelor de ordin emoțional ale elevilor și dezvoltarea acestora intr-o formă armonioasă, atât fizică, cât și psihică, de către cadrele didactice. De aceea, este important să se incurajeze activitățile extrașcolare ce le pot dezvolta abilitățile de relaționare, dar și de inteligență a elevilor.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

,,Dicționarul explicativ al limbii române” (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009;

„Dicționar de psihologie Larousse”, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1998;

„Dicționar de psihologie”, București, Ed. Humanitas, 2001;

Carusso D., ,,Aplicabilitatea practică a modelului inteligenței emoționale la locul de muncă.” București, Ed. Curtea Veche, 1999;

Chabot D., Chabot M., ,,Pédagogie émotionnelle, ressentir pour apprendre.” Québec, Ed. Trafford, 2005;

Chițu S., ,,Formarea empatiei cadrelor didactice”, Chișinău, Ed. Press, 2005;

Clèrget St., ,,Criza adolescenței, căi de a o depăși cu success”. București, Ed. Trei, 2008;

Cojocaru-Borozan M., ,,Formarea continuă a culturii emoționale la profesorii școlari (seminarii metodologice)” Chișinău, Ed. UPS „I. Creangă”, 2010;

Debesse M., ,,Etapele educației”, București, Ed.P., 1981;

Ekman P., ,,Emoții date pe față”, București, Ed. Trei, 2012;

Elias M. J., Tobias S. E., Friedlander B. S., ,,Inteligența emoțională în educația copiilor”, București, Ed. Curtea Veche, 2003;

Faber A., Mazlish E., ,,Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat”, București, Ed. Curtea Veche, 2010;

Gardner H., ,,Mintea disciplinată”, București, Ed. Sigma, 2005;

Gardner H., Hatch Th., ,,Frames of Mind” ,New York, Ed. Basic Books, 1983;

Goleman D., ,,Emoții vindecătoare. Dialoguri cu Dalai Lama despre rațiune, emoții și sănătate.”, București, Ed. Curtea Veche, 2008;

Goleman, D., ,, Inteligența socială”, București, Ed. Curtea veche, 2007;

Goleman, D., ,,Inteligența emoțională”, București, Ed. Curtea Veche, 2001;

Golu P., ,, Psihologia copilului”, București, Ed.P., 1994;

Hein S., ,,EQ for everybody: A practical guide to emotional intelligence”, London, 1996;

Johnson S., ,,The Major Works”, London, Ed. University, 2009, pag 62;

Macavei E., ,,Pedagogie. Teoria educației.” Vol. I. București, Ed. Aramis, 2002;

Macavei E., ,,Pedagogie. Teoria educației” Vol. II. București, Ed. Aramis, 2001;

Marcus S., ,, Empatie și personalitate” București, Ed. Atos, 1997;

Mayer J., Salovey P., ,, Teoria inteligenței emoționale”, București, Ed. All, 1990;

Neisser U., „Cognitive Psychology”, New York, Ed. Appleton-Century-Crofts, 1967;

ParkerJ , Bar-On Reuven, ,,Manual de inteligență emoțională”, Bucuresti, Ed. Curtea Veche, 2008;

Pavelcu V. ,,Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității”, București, Ed.P., 1982;

Piaget J., ,,Psihologia inteligenței”, București, Ed. Științifica, 1965;

Popescu-Neveanu P., ,,Dicționar de psihologie”, București, Ed. Albatros, 1978;

Rocco M., ,,Creativitate și inteligență emoțională”, Iași, Ed. Polirom, 2005;

Rousseau J.J, ,,Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni”, Bucuresti, Editura Best Publishing, 2001;

Ruppert F., ,,Traumă, atașament, constelații familiale”, Bucuresti, Ed. Trei, 2012;

Thorndike E.L., ,,Intelligence and its uses”, Londra, Ed. Harper, 1920;

Tolly H., Wood R., ,,Inteligență emoțională prin teste”, Bucuresti, Ed. Meteor Press, 2005;

Walter M., ,,Personality and Assessment”, Londra, Ed Psychology Press, 2013.

Wayne L.P., ,,Working with Emotional Intelligence”, Londra, Ed. Harper, 1999;

Wechsler D., ,,A note on concomitant changes in I.Q. in a pair of siblings. Journal of Genetic Psychology”, New York, Ed. Macmillan, 1943;

Wharam, Jane, ,,Emotional intelligence. Journey to the center of yourself”, London, 2009, pag 15;

Wood, Robert; Tolley, Harry, , Inteligența emoțională prin teste”, Meteor, Bucuresti,2004, pag 56;

Zajong A., ,,Catching the Light: The Entwined History of Light and Mind”, SUA, Editura Oxford University Press, 1995;

http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/lbrom8.pdf, accesat la data de 05.05.2015.

ANEXA I – INDEX DE TERMENI

IE – inteligență emoțională

IQ – coeficient de inteligență

EQ – coeficient de emoționalitate

SAT – test de admitere la facultate

ANEXA II – TEST pentru inteligență emoțională (varianta pentru adolescenți) – adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman

Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la următoarele scenario. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut să faci ăn realitate, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.

Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o data pământul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci?

Continui să stai liniștit în bancă și să citești din manual, dînd puțină atenție evenimentului, așteptând ca aceasta să înceteze curând.

Devii plin de grijă față de pericol urmărind profesorul și asculți cu atenție instrucțiunile date de acesta.

Câte puțin din a) și b).

N-am observat nimic.

Ești în curtea școlii în tot timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci?

Nu te bagi, îl lași în pace.

Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg.

Te duci la el și îi spui sa nu mai plângă.

Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.

Imaginează-ți că te afli la mijlocul trimestrului și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mica decât cea la care te așteptai. Ce faci?

Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărându-te cum să-ți urmezi planul.

Te hotărăști să înveți mai bine anul viitor.

Îți spui că nu te mai interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari.

Mergi la profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune.

Consideră că în lipsa profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de indisciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?

Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista profesorului a doua zi.

Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate.

Încerci să discuți cu elevii propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create.

Dorești să fii responsabil cu altceva.

Ești anunțat că de mâine o să aveți un nou coleg de etnie romă. Surprinzi pe cineva spunând lucruri urâte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?

Nu-l iei în seamă considerând că este numai o glumă.

Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută.

Îi vorbești în prezența celorlalți spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră.

Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu noul coleg.

Te afli în recreația mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci?

Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă.

Îi povestești o întâmplare hazlie și încerci să-l distrezi.

Îi dai dreptate, considerând asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol.

Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.

Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?

Faceți o pauză de douăzeci de minute și apoi începeți să discutați din nou.

Te oprești din ceartă și taci.

Spui că-ți pare rău și îi ceri prietenului tău să-și ceară scuze.

Vă opriți puțin pentru a vă liniști si apoi fiecare pe rând spune ceea ce gândește despre problemă.

La sfârșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?

Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt.

Propui să vă întâlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine.

Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei.

Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să vină cu propuneri.

Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?

Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să îl tulbure.

Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat.

Îl duci cu bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrânge frica.

Faci cu el permanent o serie de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.

Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?

Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi.

Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația.

Desenezi doar când ai chef.

Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.

ANEXA III – TEST pentru aprecierea gradului de cultura emotionala a profesorilor (Cojocaru-Borozan M., 2008)

Pentru fiecare subiect al testului alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Atenție, pentru corectitudinea evaluării trebuie să alegeți cu grijă acțiunea cea mai apropiată de ceea ce gândiți, nu optați pentru varianta dezirabilă și cea mai admirabilă, deoarece descifrarea semnificației testului se va realiza în mod confidențial. Deci sunteți interesat(-ă) și puteți beneficia de o evaluare obiectivă. Cheia testului care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii, o veți primi după realizarea integrală a testului.

1. Sunteți profesoară. Cum reacționați în situația când un elev afirmă argumentat: “dvs. ați greșit deoarece…”

A. Vă revoltați: “Cred că nu trebuie să faci observație profesorului.

B. Exprimați: “Demonstrează dacă tu cunoști…”.

C. Afirmați: “Am greșit, cu adevărat. Ce bine că sunteți atenți, împreună nu vom greși niciodată.

2. Ați făcut mari eforturi ca să vă formați competențe profesionale și ați constatat că ați depășit chiar așteptările. Cum reacționați?

A. Sunteți mândru (-ă) de sine și acum vă relaxați într-o stare de odihnă binemeritată.

B. Continuați eforturile pentru ca performanțele dvs. să nu scadă.

C. Pe baza reușitei vă propuneți scopuri noi.

3. În timpul lecției verificând tema de acasă, constatați că elevul X nu este pregătit iarăși și încearcă să formuleze o explicație stângace. Cum procedați?

A. Spuneți: “Clar, eram sigur (-ă) că vei avea din nou explicație puțin credibilă”.

B. Exprimați: “Unii elevi admit, însă recunosc și corectează greșelile, alții mereu găsesc doar justificări”.

C. Afirmați: “Ce păcat că nu dorești să-ți explorezi potențialul!”

4. În recreație ați auzit întâmplător o replică negativă la adresa dvs. Cum procedați?

A. Veți anunța părinții și veți aplica pedeapsă.

B. Vă prefaceți că n-ați auzit și apoi îl pedepsiți pe acel elev.

C. Întrebați ce argumente are, vă faceți concluzii și discutați împreună cu elevii din clasă acest aspect al comportamentului etic.

5. Elevii buni, de regulă, insistă să răspundă foarte des în timpul lecției. Cum procedați ca să oferiți șanse egale tuturor elevilor?

A. Respectați voința acestora deoarece merită, deși nu vă rămâne timp pentru cei care nu insistă.

B. Totuși îi ascultați și pe ceilalți elevi când doresc să răspundă.

C. Aplicați diferite metode ca să-i încadrați pe toți în dependență de particularitățile individuale.

6. O colegă vă mărturisește o situație de insucces profesional. Cum reacționați?

A. Recunoașteți că ați cunoscut și dvs. atare experiență și povestiți cum v-ați descurcat.

B. Vă amuză istorioara și exprimați mirarea straniu că n-ai știut să…, eu aș fi procedat astfel…

C. Propuneți să analizați împreună circumstanțele insuccesului, formulați concluzii generalizatoare, vă oferiți cu sprijin în soluționarea problemei.

7. Simțiți frecvent dificultăți în comunicare. Cum reacționați când suportați din nou eșec?

A. Vă liniștiți și deplasați pe altcineva sau altceva vina pentru nereușită.

B. Evitați comunicarea cu anumite persoane din cauza unor neînțelegeri anterioare.

C. Încercați să determinați ce anume și de ce nu vă reușește în comunicare, apoi în funcție de aceasta elaborați strategii de învățare/recuperare a competenței comunicative.

8. Cum procedați cu elevii rebeli care întotdeauna exclamă că nu sunt de acord cu dvs.?

A. Nu le atrageți atenția și îi puneți la punct.

B. Le demonstrați că aveți dreptate.

C. Precizați de ce anume nu sunt de acord și găsiți argumente pentru a-i convinge că aveți dreptate.

ANEXA IV – INDEXUL TABELELOR

Tabelul 1. Interpretarea testului de inteligență emoțională

Tabelul 2. Punctarea testului de inteligență emoțională

Tabelul 3. Gradul de cultură emoțională al profesorilor

Tabelul 4. Rezultatele testui de inteligență emoțională

Tabelul 5. Nivelurile dezvoltării culturii emoționale a profesorilor școlari

Tabelul 6. Nivelurile dezvoltării IE a profesorilor și elevilor

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

,,Dicționarul explicativ al limbii române” (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009;

„Dicționar de psihologie Larousse”, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1998;

„Dicționar de psihologie”, București, Ed. Humanitas, 2001;

Carusso D., ,,Aplicabilitatea practică a modelului inteligenței emoționale la locul de muncă.” București, Ed. Curtea Veche, 1999;

Chabot D., Chabot M., ,,Pédagogie émotionnelle, ressentir pour apprendre.” Québec, Ed. Trafford, 2005;

Chițu S., ,,Formarea empatiei cadrelor didactice”, Chișinău, Ed. Press, 2005;

Clèrget St., ,,Criza adolescenței, căi de a o depăși cu success”. București, Ed. Trei, 2008;

Cojocaru-Borozan M., ,,Formarea continuă a culturii emoționale la profesorii școlari (seminarii metodologice)” Chișinău, Ed. UPS „I. Creangă”, 2010;

Debesse M., ,,Etapele educației”, București, Ed.P., 1981;

Ekman P., ,,Emoții date pe față”, București, Ed. Trei, 2012;

Elias M. J., Tobias S. E., Friedlander B. S., ,,Inteligența emoțională în educația copiilor”, București, Ed. Curtea Veche, 2003;

Faber A., Mazlish E., ,,Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat”, București, Ed. Curtea Veche, 2010;

Gardner H., ,,Mintea disciplinată”, București, Ed. Sigma, 2005;

Gardner H., Hatch Th., ,,Frames of Mind” ,New York, Ed. Basic Books, 1983;

Goleman D., ,,Emoții vindecătoare. Dialoguri cu Dalai Lama despre rațiune, emoții și sănătate.”, București, Ed. Curtea Veche, 2008;

Goleman, D., ,, Inteligența socială”, București, Ed. Curtea veche, 2007;

Goleman, D., ,,Inteligența emoțională”, București, Ed. Curtea Veche, 2001;

Golu P., ,, Psihologia copilului”, București, Ed.P., 1994;

Hein S., ,,EQ for everybody: A practical guide to emotional intelligence”, London, 1996;

Johnson S., ,,The Major Works”, London, Ed. University, 2009, pag 62;

Macavei E., ,,Pedagogie. Teoria educației.” Vol. I. București, Ed. Aramis, 2002;

Macavei E., ,,Pedagogie. Teoria educației” Vol. II. București, Ed. Aramis, 2001;

Marcus S., ,, Empatie și personalitate” București, Ed. Atos, 1997;

Mayer J., Salovey P., ,, Teoria inteligenței emoționale”, București, Ed. All, 1990;

Neisser U., „Cognitive Psychology”, New York, Ed. Appleton-Century-Crofts, 1967;

ParkerJ , Bar-On Reuven, ,,Manual de inteligență emoțională”, Bucuresti, Ed. Curtea Veche, 2008;

Pavelcu V. ,,Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității”, București, Ed.P., 1982;

Piaget J., ,,Psihologia inteligenței”, București, Ed. Științifica, 1965;

Popescu-Neveanu P., ,,Dicționar de psihologie”, București, Ed. Albatros, 1978;

Rocco M., ,,Creativitate și inteligență emoțională”, Iași, Ed. Polirom, 2005;

Rousseau J.J, ,,Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni”, Bucuresti, Editura Best Publishing, 2001;

Ruppert F., ,,Traumă, atașament, constelații familiale”, Bucuresti, Ed. Trei, 2012;

Thorndike E.L., ,,Intelligence and its uses”, Londra, Ed. Harper, 1920;

Tolly H., Wood R., ,,Inteligență emoțională prin teste”, Bucuresti, Ed. Meteor Press, 2005;

Walter M., ,,Personality and Assessment”, Londra, Ed Psychology Press, 2013.

Wayne L.P., ,,Working with Emotional Intelligence”, Londra, Ed. Harper, 1999;

Wechsler D., ,,A note on concomitant changes in I.Q. in a pair of siblings. Journal of Genetic Psychology”, New York, Ed. Macmillan, 1943;

Wharam, Jane, ,,Emotional intelligence. Journey to the center of yourself”, London, 2009, pag 15;

Wood, Robert; Tolley, Harry, , Inteligența emoțională prin teste”, Meteor, Bucuresti,2004, pag 56;

Zajong A., ,,Catching the Light: The Entwined History of Light and Mind”, SUA, Editura Oxford University Press, 1995;

http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/lbrom8.pdf, accesat la data de 05.05.2015.

ANEXA I – INDEX DE TERMENI

IE – inteligență emoțională

IQ – coeficient de inteligență

EQ – coeficient de emoționalitate

SAT – test de admitere la facultate

ANEXA II – TEST pentru inteligență emoțională (varianta pentru adolescenți) – adaptat de Mihaela Roco după Bar-On și D. Goleman

Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la următoarele scenario. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut să faci ăn realitate, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.

Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o data pământul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci?

Continui să stai liniștit în bancă și să citești din manual, dînd puțină atenție evenimentului, așteptând ca aceasta să înceteze curând.

Devii plin de grijă față de pericol urmărind profesorul și asculți cu atenție instrucțiunile date de acesta.

Câte puțin din a) și b).

N-am observat nimic.

Ești în curtea școlii în tot timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci?

Nu te bagi, îl lași în pace.

Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg.

Te duci la el și îi spui sa nu mai plângă.

Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.

Imaginează-ți că te afli la mijlocul trimestrului și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mica decât cea la care te așteptai. Ce faci?

Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărându-te cum să-ți urmezi planul.

Te hotărăști să înveți mai bine anul viitor.

Îți spui că nu te mai interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari.

Mergi la profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune.

Consideră că în lipsa profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de indisciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?

Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista profesorului a doua zi.

Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate.

Încerci să discuți cu elevii propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create.

Dorești să fii responsabil cu altceva.

Ești anunțat că de mâine o să aveți un nou coleg de etnie romă. Surprinzi pe cineva spunând lucruri urâte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?

Nu-l iei în seamă considerând că este numai o glumă.

Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută.

Îi vorbești în prezența celorlalți spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră.

Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu noul coleg.

Te afli în recreația mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci?

Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă.

Îi povestești o întâmplare hazlie și încerci să-l distrezi.

Îi dai dreptate, considerând asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol.

Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.

Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?

Faceți o pauză de douăzeci de minute și apoi începeți să discutați din nou.

Te oprești din ceartă și taci.

Spui că-ți pare rău și îi ceri prietenului tău să-și ceară scuze.

Vă opriți puțin pentru a vă liniști si apoi fiecare pe rând spune ceea ce gândește despre problemă.

La sfârșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?

Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt.

Propui să vă întâlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine.

Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei.

Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să vină cu propuneri.

Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?

Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să îl tulbure.

Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat.

Îl duci cu bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrânge frica.

Faci cu el permanent o serie de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.

Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?

Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi.

Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația.

Desenezi doar când ai chef.

Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.

ANEXA III – TEST pentru aprecierea gradului de cultura emotionala a profesorilor (Cojocaru-Borozan M., 2008)

Pentru fiecare subiect al testului alegeți un singur răspuns dintre opțiunile A, B sau C. Atenție, pentru corectitudinea evaluării trebuie să alegeți cu grijă acțiunea cea mai apropiată de ceea ce gândiți, nu optați pentru varianta dezirabilă și cea mai admirabilă, deoarece descifrarea semnificației testului se va realiza în mod confidențial. Deci sunteți interesat(-ă) și puteți beneficia de o evaluare obiectivă. Cheia testului care vă permite să vă calculați punctele corespunzătoare răspunsurilor proprii, o veți primi după realizarea integrală a testului.

1. Sunteți profesoară. Cum reacționați în situația când un elev afirmă argumentat: “dvs. ați greșit deoarece…”

A. Vă revoltați: “Cred că nu trebuie să faci observație profesorului.

B. Exprimați: “Demonstrează dacă tu cunoști…”.

C. Afirmați: “Am greșit, cu adevărat. Ce bine că sunteți atenți, împreună nu vom greși niciodată.

2. Ați făcut mari eforturi ca să vă formați competențe profesionale și ați constatat că ați depășit chiar așteptările. Cum reacționați?

A. Sunteți mândru (-ă) de sine și acum vă relaxați într-o stare de odihnă binemeritată.

B. Continuați eforturile pentru ca performanțele dvs. să nu scadă.

C. Pe baza reușitei vă propuneți scopuri noi.

3. În timpul lecției verificând tema de acasă, constatați că elevul X nu este pregătit iarăși și încearcă să formuleze o explicație stângace. Cum procedați?

A. Spuneți: “Clar, eram sigur (-ă) că vei avea din nou explicație puțin credibilă”.

B. Exprimați: “Unii elevi admit, însă recunosc și corectează greșelile, alții mereu găsesc doar justificări”.

C. Afirmați: “Ce păcat că nu dorești să-ți explorezi potențialul!”

4. În recreație ați auzit întâmplător o replică negativă la adresa dvs. Cum procedați?

A. Veți anunța părinții și veți aplica pedeapsă.

B. Vă prefaceți că n-ați auzit și apoi îl pedepsiți pe acel elev.

C. Întrebați ce argumente are, vă faceți concluzii și discutați împreună cu elevii din clasă acest aspect al comportamentului etic.

5. Elevii buni, de regulă, insistă să răspundă foarte des în timpul lecției. Cum procedați ca să oferiți șanse egale tuturor elevilor?

A. Respectați voința acestora deoarece merită, deși nu vă rămâne timp pentru cei care nu insistă.

B. Totuși îi ascultați și pe ceilalți elevi când doresc să răspundă.

C. Aplicați diferite metode ca să-i încadrați pe toți în dependență de particularitățile individuale.

6. O colegă vă mărturisește o situație de insucces profesional. Cum reacționați?

A. Recunoașteți că ați cunoscut și dvs. atare experiență și povestiți cum v-ați descurcat.

B. Vă amuză istorioara și exprimați mirarea straniu că n-ai știut să…, eu aș fi procedat astfel…

C. Propuneți să analizați împreună circumstanțele insuccesului, formulați concluzii generalizatoare, vă oferiți cu sprijin în soluționarea problemei.

7. Simțiți frecvent dificultăți în comunicare. Cum reacționați când suportați din nou eșec?

A. Vă liniștiți și deplasați pe altcineva sau altceva vina pentru nereușită.

B. Evitați comunicarea cu anumite persoane din cauza unor neînțelegeri anterioare.

C. Încercați să determinați ce anume și de ce nu vă reușește în comunicare, apoi în funcție de aceasta elaborați strategii de învățare/recuperare a competenței comunicative.

8. Cum procedați cu elevii rebeli care întotdeauna exclamă că nu sunt de acord cu dvs.?

A. Nu le atrageți atenția și îi puneți la punct.

B. Le demonstrați că aveți dreptate.

C. Precizați de ce anume nu sunt de acord și găsiți argumente pentru a-i convinge că aveți dreptate.

ANEXA IV – INDEXUL TABELELOR

Tabelul 1. Interpretarea testului de inteligență emoțională

Tabelul 2. Punctarea testului de inteligență emoțională

Tabelul 3. Gradul de cultură emoțională al profesorilor

Tabelul 4. Rezultatele testui de inteligență emoțională

Tabelul 5. Nivelurile dezvoltării culturii emoționale a profesorilor școlari

Tabelul 6. Nivelurile dezvoltării IE a profesorilor și elevilor