Elaborarea Studiului Privind Aplicarea Tratamentului Taierilor Progresive In Unitatea de Productie Ii Argetoaia, Ocolul Silvic Filisi

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri s-a ajuns la concluzia că pădurea este cel mai mare dar care i-a fost oferit omului, considerându-se că omul nu poate trăi în urma dispariției pădurilor deoarece aceasta a apărut înaintea omului. Astăzi se acordă o atenție deosebită pădurilor datorită multiplelor roluri pe care le îndeplinește din ce în ce mai necesare la nivel mondial.

“Pentru poporul român pădurea prin funcțiile ei multiple (ecologice, economice, sociale) a avut și va avea o importanță existențială pentru spațiul carpato-dunăreano-pontic. Creșterea suprafețelor ocupate cu pădure, precum și menținerea și îmbunătățirea permanentă a structuri pădurii constituie un deziderat al silviculturi românești” (Bercea,2008).

Silvicultura intensivă este caracterizată de aplicarea lucrărilor silvotehnice corespunzătoare la momentul oportun. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea silvicultorii români s-au preocupat pentru atingerea acestor obiective. „Așa tăcute cum sunt, pădurile spun totuși, fără cuvinte tari, adevăruri crude și de durată, care hotărăsc creditul moral și material al unui popor. Cei ce lucrează cu forțele naturii știu că un echilibru odată rupt, numai cu greu și foarte târziu se poate restabili. Despădurirea merge mână în mână cu decadența popoarelor ce au săvârșit-o.” (M. Drăcea. 1938).

“Studiul realizat până în prezent și complexitatea sarcinilor ce revin silviculturii și silvicultorilor pe linia apărării, conservării, ameliorării și valorificării intensive a fondului nostru forestier pun cu pregnanță în evidență, necesitatea aprofundării cunoștințelor privind specificul structural, funcțional și sistematic al ecosistemelor forestiere, precum și tehnologiile de întemeiere și îngrijire a acestora, de aplicare a regimului și tratamentelor, inclusiv de conversiune și transformare a pădurilor structural și funcțional necorespunzătoare. De aceea specialiștii din silvicultură au menirea de a contribui, cât mai sigur și evitând orice riscuri previzibile la sporirea resurselor forestiere, la creșterea ecosistemică a acestor resurse, la ameliorarea calității productive și a calității produselor, la valorificarea durabilă și eficientă a acestora.” (Bercea,2008). Cu același scop trebuie gospodărite și pădurile din raza [NUME_REDACTAT] Filiași, Unitatea de Producție II Argetoaia ele având un rol atât de protecție, cât și de producție.

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND APLICAREA TRATAMENTULUI TĂIERILOR PROGRESIVE

Capitolul 1: DATE CU CARACTER GENERAL

NECESITATEA PROIECTĂRII LUCRĂRIILOR

Lucrărille silvo-tehnice se stabilesc în scopul creeări unui cadru corespunzător executării tăierilor progresive din cadrul Unității de Producție II Argetoaia.

Aplicarea acestor lucrări este necesară pentru descoperirea celor mai corespunzătoare intervenții, astfel încât arboretul să fie dirijat spre țelul de gospodărire adoptat.

1.2. LOCALIZAREA STUDIULUI

Din punct de vedere geografic, Unitatea de Producție II Argetoaia ocupă dealurile joase și mijlocii ale Bălăciței din [NUME_REDACTAT]. Unitatea de Producție II Argetoaia este administrată de [NUME_REDACTAT] Filiași și este situată pe raza comunelor: Argetoaia, Braloștița, Scaiești, Secu, Grecești și a orașului Filiași din județul Dolj și pe raza comunelor Bâcleș și Butoiești din județul Mehedinți.

Fondul forestier naținal din U.P. II Argetoaia este repartizat pe comune astfel:

Tabelul 1.1

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Figura: 1.1.Fondul forestier național din U.P. II Argetoaia (județul Dolj)

Fondul forestier național este reprezentat pe comune astfel:

Tabelul: 1.2

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Figura:1.2. Fondul forestier național din U.P.II Argetoaia (județul Mehedinți)

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Figura 1.3. Total fond forestier din U.P. II [NUME_REDACTAT] și hotare în U.P. II [NUME_REDACTAT]: 1.3

Sursa: Amenajament U.P. II Argetoaia, 2008.

Capitolul 2: STUDIUL CONDIȚIILOR STAȚIONALE

DIN UP II ARGETOAIA

2.1. ANALIZA CONDIȚIILOR GEOLOGICE ȘI GEOMORFOLOGICE

În ceea ce privește geologia, suprafața ocupată de pădurile din U.P. II Argetoaia este așezată pe substratul litologic din grupa neozoică ce aparține etajului Pliocen.

Formațiile geologice ce aparțin acestei suprafețe sunt cele care au oferit material parental ce compun depozitele de suprafață pe care s-au format solurile din U.P. II Argetoaia (alternanțe de luturi cu nisipuri sau argile) pietrișuri în zona deluroasă și pe aluviuni mai mult sau mai puțin evaluate în zona luncilor interioare.

Din punct de vedere geografic, pădurile U.P. II Argetoaia se găsesc pe dealurile mijloci și joase ale Bălăciței, din [NUME_REDACTAT], ocupând partea centrală a [NUME_REDACTAT] Filiași pe direcția nord – est și sud – vest, la suprapunerea dintre etajul deluros de stejărete (FD1) și etajul de cvercete cu gorun, cer și gârniță și al făgetelor de limită inferioară (FD2). Altitudinea minimă este de 110 m (u.a.11 I), iar cea maximă este de 290 m (u.a. 66 D).

Relieful din acestă suprafață este complex, fiind prezente diverse forme de relief (versanți, platouri, luncă înaltă).

Pădurile sunt situate pe unități geomorfologice diversificate, predominanți sunt versanții. În teritoriul ocupat de U.P. II Argetoaia dinamismul reliefului este relativ mic (180 m).

Pentru U.P. II Argetoaia analiza repartizării pădurilor după rolul factorilor amintiți anterior demonstrează că acest teritoriul oferă condiții optime pentru speciile ce vegetează în această zonă, speciile au un pronunțat temperament de lumină (cvercineele) cât și specii de umbră (fagul).

Prezența versanților (73%), din care o mare parte (32%) au expoziție nordică, o înclinare între 7-300 (97%), 31-400 (3%), media altitudinii în majoritate peste 200 m (64%), explică existența făgetelor de limită inferioară.

Gorunul, gârnița și cerul sunt specii corespunzătoare pentru aceste zone fitoclimatice, răspândirea lor fiind influențată de condițiile ecologice astfel:

Gorunul se instalează pe versanții superiori și mijlocii, cu precădere pe versanți cu expoziție parental umbrită sau însorită;

Gârnița se instalează în general pe platouri și pe versanții sudici

Cerul participă în amestec cu gârnița pe versanți sudici, platouri în amestec coboară și gorunul și chiar în cerete pure pe versanții mijlocii și inferioare cu expoziție nordică (N-V, N-E), sub gorun.

Prezența teiului are un aspect deosebit, stejarul pedunculat apare mai rar, semnalând caracterul de șleau (șleao-cerete sau șleao-gorunete) participând mai multe specii locale, compoziția arboretelor realizează un adevarat mozaic de specii.

Unitatea de Producție II Argetoaia se găsește la interferența dintre două climate FD1 (1097,6 ha – 32%) și FD2 (2370,5 ha – 68%) fapt ce justifică prezența multitudinii de specii și al amestecurilor dintre acestea.

Microrelieful prezintă un rol important în răspândirea speciilor în cadrul unitații de producție, conducând la crearea pe suprafețe reduse a unor condiții staționale diferite, microstațiuni ce pot fi prielnice dezvoltării unei vegetații distincte comparativ cu cea predominantă în zona respectivă.

2.2. ANALIZA CONDIȚIILOR HIDROLOGICE

În unitatea de producție rețeaua hidrografică este reprezentată prin bazinul [NUME_REDACTAT], străbate U.P.-ul de la N-V la E, spre care se îndreaptă văile secundare – toate fiind afluenți de dreapta:

[NUME_REDACTAT] lui Buză colectează [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] pe dreapta;

[NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT];

Valea lui Patru – care colectează Valea cu Soci și [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT].

Pe teritoriul U.P. II Argetoaia se mai găsesc și alte văi secundare, aceste văi se varsă direct în [NUME_REDACTAT]:

[NUME_REDACTAT] – colectează pe partea dreaptă [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT] (Ursoaia) – colectează pe partea dreaptă [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT];

[NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] este singura vale care nu seacă complet în perioada estivală a anului.

Pânza de apă freatică se găsește la adâncimea de 0,5 – 4,0 m, iar în luncile înalte variază între 25-30 m.

2.3. ANALIZA CONDIȚIILOR CLIMATICE

Condițiile climatice ale zonei luate în studiu s-au analizat după datele din „Atlasul geografic și climatologic al R.S.R.” pentru stațiile meteo din Craiova și Strehaia acestea fiind cele mai apropiate de teritoriul U.P. II Argetoaia (Craiova – aproximativ 35 km, Strehaia – aproximativ 35 km) la interferența dintre climatul continental de câmpie și climatul continental de dealuri; pentru date pluviometrice s-au folosit datele înregistrate la stația Piria de pe teritoriul U.P. II Argetoaia.

În general climatul se caracterzează prin ierni reci și veri călduroase.

2.3.1. Regimul termic

Regimul termic care definește temperatura medie anuală, ce caracterizează teritoriul ocupat de U.P. II Argetoaia, nu prezintă variații mari, diferența altitudinală fiind mică, aceasta fiind de 24,80 C.

Cea mai călduroasă este luna iulie ( peste 22,7 oC), ianuarie este cea mai friguroasă

(-2,5oC). Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în luna iulie 1916 (41,5oC), iar temperatura minimă absolută s-a înregistrat în luna ianuarie 1942 (-30,5oC).

Primului îngheț (toamna) este 25 octombrie, cel mai timpuriu îngheț s-a înregistrat pe 8 septembrie, iar cel mai târziu 1 decembrie.

Ultimului îngheț (primăvara) a fost înregistrat pe 5 aprilie, cel mai timpuriu în data de 3 martie, iar cel mai târziu 6 iunie.

Primul îngheț se înregistrează de regulă când perioada de vegetație s-a încheiat și nu produce prejudicii vegetației forestiere. Prima zi de îngheț se înregistrează, cel mai frecvent, în jurul datei de 20 octombrie. În pădure solul îngheață la începutul lunii decembrie, cel mai târziu îngheț semnalându-se la jumătatea lunii aprilie.

Primul și ultimul îngheț au efecte nefavorabile asupra vegetației forestiere prin compromiterea fructificației, înghețarea lujerilor nelignificați și degerarea puieților.

Temperaturi medii zilnice la stația meteo [NUME_REDACTAT]: 2.1.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008

Figura: 2.1 Temperaturi medii lunare

2.3.2. Regimul pluviometric

Precipitațiile înregistrate în cadrul U.P. II Argetoaia, se caracterizează prin cantități diferite și neuniforme distribuite în cursul anului, media anuală este de 523,0 mm. Cea mai mare cantitate de precipitați se înregistrează în luna iunie 71,5 mm, iar cea mai mică în luna februarie 28,2 mm.

Cea mai mare cantitate de precipitații s-a înregistrat în luna august a anului 1927 căzută în 24 de ore (85,0 mm), iar cea mai mică cantitate a fost înregistrată în luna ianuarie a anului 1915 (33 mm). În data de 12 iulie 1941, a fost înregistrată o cantitate de 40 mm în timpul unei ploi torențiale cu durata de 10 minute cu o intensitate de 4 mm/min.

Evaporația potențială are o valoarea medie anuală de 707 mm, valoare medie lunară cea mai mare înregistrându-se în luna iulie iar valoarea cea mai mică în luna noiembrie.

Indicele de ariditate are o valoare medie anuală de 25,1.

Precipitați medii atmosferice lunare și anuale.

Tabelul: 2.2

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008.

Figura: 2.2. Precipitații medii lunare

O parte din precipitații cad și sub formă de zăpadă. Precipitațiile căzute sub formă de zăpadă au un important rol ecologic datorită stratului pe care-l formează și care are rolul unui strat protector pentru sol și pentru culturile tinere.

În timpul sezonului de vegetație se înregistrează deficitul de apă în sol, atinge un maxim în iulie-august, dar neavând valori care semnalează perioada de uscăciune.

De remarcat că, în ultima perioadă, precipitațiile s-au redus, având o influență nedorită asupra vegetației forestiere. Prelungirea deficitului de umiditate din sol, asociat cu proveniența din lăstari, coronamentul puțin dezvoltat, ploile acide și diminuarea microflorei din sol au dus la declanșarea fenomenului de uscare anormală a arboretelor, principalele specii afectate fiind gorunul, gârnița, cerul, și fagul.

2.3.3. Regimul eolian

Viteza, natura și intensitatea vânturilor din zonă sunt influențate de valoriile umidității atmosferice, evapotranspirație precum și de temperaturile medii anuale.

Din cauza faptului că în Unitatea de Producție II Argetoaia nu se găsesc stații meteorologice care pot înregistra mișcarea aerului, acestea găsindu-se la o distanță mare, nu se pot lua în considerare datele de la aceste stați. Datele prezentate au un caracter orientativ.

Regimul eolian din U.P.II [NUME_REDACTAT]: 2.3.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Se poate observa că în această zonă predomină vânturile estice și cele vestice. Vânturile au o viteză medie redusă ce nu pun în pericul vegetația forestieră.

Când vânturile au viteze mici, iar condițiile de umiditatea sunt normale, acestea influențează favorabil vegetația forestieră, stimulează acumulările de material lemnos, precum și creșterile. Când vânturile au viteze mari, influențează negativ vegetația forestieră ducând la ruperea sau dezrădăcinarea arborilor, fenomen rar întâlnit în cadrul unității de producție, dar conduce și la închiderea stomatelor conducând la diminuarea creșterilor.

2.3.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate are valoarea medie (de Martonne) de 28,3. În zona studiată raportând cantitatea de precipitații căzută într-o anumită perioadă la scurgerea anuală și evapotranspirația potențială, se observă un deficit de umiditate (indicele de compensare hidrică cu valoare subunitară I.c.h. = 0,63).

În perioada sezonului de vegetație se întregistrează un deficitul de apă din sol, are loc un maxim în luna iulie, fără indicarea unei perioade de uscăciune.

Indicatori sintetici ai datelor climatic pe anotimpuri

Tabelul: 2.4.

Sursa: Amenajament UP II Argetoaia, 2008.

2.4. ANALIZA CONDIȚIILOR EDAFICE

2.4.1. Tipurile și subtipurile de soluri

În cuprinsul U.P. II Argetoaia s-au identificat tipurile și subtipurile de sol:

Tabelul: 2.5.

Sursa: Amenajament U.P. II Argetoaia, 2008.

În unitățile amenajistice studiate întâlnim tipul de sol: Luvosiol tipic (Brun luvic tipic), cod 2201 – având profilul: Ao-El-Bt-C, format pe luturi ușoare; moderat acid cu pH = 5,6-6,0; moderat humifer având un conținut de humus de 4,1%, la suprafață găsindu-se pe o grosime de 6 cm; este bine aprovizionat în azot, total (0,21g%) numai la suprafață în primi 6 cm și foarte slab în profunzime (0,076g%); luto-nisipos de bonitate mijlocie pentru cer, gârniță.

Troficitatea medie determină bonitatea mijlocie (conținut de azot, humus și baze), la suprafață are loc debazificarea complexului coloidal, orizontului Bt prezintă o compactitate mai puțin pronumțată.

Acest subtip de sol are o variație a bonității, ea fiind în strânsă legătură cu înclinarea, expoziția, conținutul de humus și grosimea stratului de humus, conținutul de argilă din Bt, textura, aprovizionarea cu apă, pe teritoriul U.P. II Argetoaia luvosolurile tipice au bonitate mijlociu-inferioară, mijlocie, mijlociu-superioară și superioară în funcție de prezența acestor factori.

2.4.2. Buletin de analiză a solurilor

Tabelul: 2.6.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008.

2.5 CARACTERIZAREA STAȚIONALĂ

Pe teritoriul U.P. II Argetoaia stabilirea tipurilor de stațiuni s-a bazat pe cartarea stațională la scară mijlocie fiind proiectate odată cu lucrările amenajistice, luându-se date geomorfologice, pedologice, climatice și ecologice. S-au luat în considerare și condițiile stațiunii forestiere: potențialul productiv, tipul de pădure, substratul litologic, clima și microclimatul local, forma de relief, potențialul productiv și pătura vie.

2.5.1 Descrierea tipurilor de stațiune cu factorii și determinanții ecologici limitativi și măsurile de gospodărire impuse de acești factori.

În unitățile amenajistice studiate s-au identificat următoarele tipuri de stațiuni cu factori limitativi:

În unitatea amenajistică 44 A, tipul de stațiune este 6.1.5.2. Deluros de cvercete brun, Bm; solurile sunt de tipul luvosolurilor eutrofe, mijlociu humifere, volum edafic mijlociu, slab acide, regim hidric mezo spre euhidric, regim de umiditate mijlociu alternant.

Aceste stațiuni forestiere se găsesc pe versanți cu înclinație slabă având diferite expoziții, în substratul litologic se găsesc nisipuri, luturi argiloase, precum și alternanțe ale acestora.

Tipul acesta de stațiune prezintă bonitate mijlocie pentru gorunete, goruneto-șleauri de deal sau șleao-cerete, situate pe versanți slab înclinați cu expoziții diferite.

Șleao-ceret de deal cu gorum (m) 751.1, reprezintă tipul natural de pădure.

Pentru acest tip de stațiune factorii ecologici limitativi sunt:

Troficitatea medie și în sezonul estival deficitul de umiditate.

Se recomandă: menținerea actualelor arborete naturale asigurându-se consisteța plină și proporția normală și introducerea speciilor de amestec și ajutor de până la 30%

În unitatea amenajistică 100 C, tipul de stațiune este 6.1.4.2. Deluros de cvercete, Bm, solurile sunt de tipul luvosolurilor vertice-pseudogleizate, volum edafic mijlociu, troficitate potențială mijlocie.

Acest tip de stațiune prezintă densitate mijlocie pentru gorun, cer, gârniță, cerete cu carpen și cereto gârnițete.

Tipul natural de pădure prezent în această unitate amenajistică este gârnițet de versant de productivitate mijlocie (m) 722.2.

Factori limitativi: grosimea fiziologică utilă mijlocie, conținutul ridicat de argilă și stagnări periodice ale apei din precipitații

Se recomandă: asigurarea drenajului biologic normal pentru evitarea degradării proceselor de pseudogleizare și podzolire din sol, asigurarea regenerării natural, păstrarea cu continuitate a solului acoperit, practicarea unor tăieri moderate și introducerea speciilor de amestec și ajutor.

În unitatea amenajistică 138 A, tipul de stațiune este 6.2.5.2. Deluros de făgete de limită inferioară, Bm; solurile sunt de tipul luvosolurilor, eubazice, profunde, mijlociu humifere având troficitatea efectivă și potențială mijlocii, slab acide cu regim euhidric, regimul de umiditate nu are alternanțe mari.

Acestea sunt stațiuni forestiere care au substratul litologic format din nisipuri sau pietrișuri în alternanță cu luturi ușoare care sunt favorabile pentru făgete, făgeto-cărpinete, făgeto-gorunete și șleauri de deal cu fag și gorun situate la poale de versanți.

Acest tip de stațiune este caracterizat de tipul de pădure existent este 433.1 Făget amestecat din zona de deal de bonitate mijlocie (m).

Stațiunea are ca factorii ecologici limitativi:

Deficitul de umiditate.

Se recomandă: menținerea actualei compoziții a arboretelor de tip natural fundamental cu introducerea în amestec a paltinului, frasinului, teiului și cireșului.

2.5.2. Evidența și descrierea principalelor tipuri de stațiuni

Tipuri de stațiuni din cadrul U.P. II [NUME_REDACTAT]: 2.7.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Pentru unitățile amenajistice studiate repartizarea pe tipuri de stațiuni este prezentată în tabelul 2.8.

Tipuri de stațiuni în unitățile amenajistice luate în studiu.

Tabelul: 2.8.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Partea a II-a: MATERIALUL ȘI METODA

Capitolul 3 STUDIUL VEGETAȚIEI FORESTIERE DIN U.P. II ARGETOAIA

3.1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ARBORETELOR

Pentru aplicarea măsurilor silvotehnice cu o eficiență ridicată trebuie avute în vedere importanța economică și culturală, caracterizându-se corespunzător elementele componente ale arboretului atât în secțiune orizontală, cât și verticală.

În plan orizontal arboretul este caracterizat de: compoziția, consistența, desimea, densitatea, gradul de umbrire, diametrul mediu al arborilor sau al coroanelor. În plan vertical arboretul este caracterzat de: etajare, profilul, închiderea coronamentului și înălțimea medie. Arboretul mai poate fi caracterizat și din punct de vedere calitativ de: originea și proveniența, vârsta medie, clasa de producție, clasa de calitate, vitalitatea, starea fitosanitară.

3.1.1. Caracterizarea arboretelor pe tipuri de structură, origine și proveniență

Un arboret poate fi considerat pur dacă în compoziția lui intră o singura specie, când în compoziția unui arboret o specie participă cu cel puțin 90% atunci arboretul este considerat practic pur, iar când arboretele sunt constituite din cel puțin 2 specii, fiecare specie participând cu un procent de cel puțin 10-20%, arboretele sunt amestecate.

Din punct de vedere structural, arboretele din U.P. II Argetoaia prezintă tipul de structură echien, relativ echien și plurien având în compoziție arborete pure, practic pure și amenstecate.

Pentru unitățile amenajistice studiate 44 A, 100 C și 138 A caracterizarea pe tipuri de structură, origine și proveniență se prezintă astfel:

În unitatea amenajistică 44 A tipul de structură este relativ-echien, originea este din însămânțări naturale și proveniența este din regenerări naturale.

În unitatea amenajistică 100 C tipul de structură este relativ-echien, originea este din însămânțări naturale și proveniența este din regenerări naturale.

În unitatea ameanjistică 138 A tipul de structură este relativ-echien, originea este din lăstari tineri și proveniența din regenerări naturale

3.1.2. Structura pe specii a arboretelor

Structura pe specii a arboretelor din U.P. II Argetoaia:

Sursa: Amenajamentul: U.P. II Argetoaia, 2008

Figura. 3.1. Structura pe specii a arboretelor din U.P. II [NUME_REDACTAT] Unitatea de Producție II Argetoaia o pondere însemnată o are gârnița cu o proporție de 42%, urmată de cer cu o proporție de 25% și de gorun cu o proporție de 9%.

În unitățile amenajistice studiate structura pe specii se prezintă astfel:

În unitatea amenajistică 44 A, compoziția din acest moment este: 8CE 1GO 1TE, iar compoziția țel: 4CE 2GO 2TE 2DT.

În unitatea amenajistică 100 C, compoziția din acest moment este: 9GI 1CE, iar compoziția țel: 8GI 2DT.

În unitatea amenajistică 138 A, compoziția din acest moment este: 4CA 2FA 2CE 1FR 1ST, iar compoziția țel: 7FA 3DT.

3.1.3. Structura arboretelor în funcție de consistență

Consistența arboretului (K), reprezintă starea de desime a lui, determinată prin gradul de apropiere a coroanelor arborilor componenți sau gradul de închidere a coronamentului. Consistența se determină numai în etajul arboretului și se exprimă prin indici de la 0,1 la 1,0. În funcție de indicele de consistență, se diferențiază:

Arborete cu consistentă plină (K=1,0);

Arborete cu consistență aproape plină (K=0,7-0,9);

Arborete cu consistență rărită sau brăcuite (K=0,4-0,6);

Arborete cu consistență degradată (K=0,1-0,3).

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia consistența este prezentată grafic în figura: 3.2.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Figura: 3.2 Structura arboretelor din U.P. II Argetoaia în funcție de consistență

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia o proporție mai mare o au arboretele cu consistență plină și aproape plină (91,31%), consistența rărită are o proporție de 7,12%, iar consistența degradată o proporție de 1,58%.

În unitățile amenajistice studiate consistența este degradată în u.a. 44 A (K=0,4), aproape plină în 100 C și 138 A (K=0,7).

3.1.4. Structura arboretelor în plan vertical

Structura arboretelor în plan vertical este caracterizată de modul cum sunt dispuși arborii în straturi sau etaje mai mult sau mai puțin diferite. Arboretele sunt de mai multe feluri din punct de vedere al structurii în plan vertical.

Arborete monoetajate (unietajate) – sunt reprezentate de arbori care au aproximativ aceeași înălțime și constituie un singur etaj, se întâlnește în cazul arboretelor cu aceeași vârstă, dar și în cazul arboretelor amestecate având în compoziție specii cu aceleși ritmuri de creștere;

Arboretele bietajate – sunt reprezentate de arborete amestecate în compoziția cărora intră arbori cu ritmuri diferite de creștere sau din arborete pure în care participă două generații.

Arborete plurietajate – sunt reprezentate de arborete în care arborii formează trei sau mai multe etaje.

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia structura arboretelor pe verticală este reprezentată de tipul arboretelor monoetajate, constituind un singur etaj de vegetație, dar și bietajate în arboretele cu structura plurienă și relativ plurienă.

În unitățile amenajistice studiate strctura arboretelor este monoetajată deoarece sunt arborete relativ echiene.

3.1.5. Structura arboretelor în raport cu vârsta

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia tipul de structură este echien, relativ echien și plurien.

Arboretele echiene sunt alcătuite din arbori cu aceeași vârstă sau vârsta lor nu depășește mărimea unei clase de vârstă, respectiv 20 de ani pentru arboretele cu mod de regenerare generativ (sămânță) și 5-10 ani pentru arboretele regenerate vegetativ (lăstari).

“Termenului de arborete relativ echiene a apărut ca urmare a creșterii perioadei de regenerare în unele arborete, cauzate de lipsa fructificației la anumite specii. Arboretele relativ echiene sunt considerate acele arborete a căror vârstă depășește valoarea unei clase de vârstă, dar nu mai mult de 30 de ani la arboretele regenerate din sămânță și puțin peste 5 sau 10 ani la arboretele regenerate pe cale vegetativă, în care nu apare diferențierea unor straturi de arbori distincte.” (Bercea, 2008)

Deoarece arboretele echiene și cele relativ echiene sunt formate din arbori apropiați ca dimensiuni și vârste, sunt numite arborete regulate.

Arboretele relativ pluriene sunt arboretele formate din arbori care fac parte din 2-3 generații, dispuse natural în etaje distincte.

În unitățiile amenajistice studiate structura este relativ echienă.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008.

Figura.3.3. Repartizarea arborilor din U.P.II Argetoaia în funcție de fazele de dezvoltare

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia o proporție însemnată o dețin arboretele de vârstă tânără în special cele din faza de prăjiniș, urmate de arborete mature și cele bătrâne.

În unitățile amenajistice studiate 44 A, 100 C și 138 A faza de dezvoltarea este de codru mijlociu.

3.1.6. Structura arboretelor pe clase de producție

Clasa de producție este influențată de condițiile staționale și reprezintă una din cele mai importante însușiri ale arboretului arătând nivelul de producție fiind diferită de la o specie la alta.

Clasa de producție se determină cu ajutorul tabelelor de producție, în mod diferit pentru arboretele echiene și cele pluriene; în arboretele echiene se stabilește în funcție de vârsta, specie și înălțimea medie pentru arboretele echiene, iar pentru arboretele pluriene în funcție de înălțimea medie a arborilor având un diametru țel de 50 cm; clasele de producție se numerotează de la I-V.

Se folosesc trei niveluri ale claselor de producție pentru o corelație directă cu nivelul de productivitate al stațiunilor forestiere:

Nivelul de producție superior, cuprinde arboretele din clasele I și a II-a superioară;

Nivelul de producție mijlociu, cuprinde clasa a II-a inferioară și clasa a III-a de producție;

Nivelul de producție inferioară, cuprinde clasele a IV-a și a V-a de producție.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008.

Figura 3.4. Structura arboretelor pe clase de producție

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia nivelul de producție mijlociu are o proporție de 62,20, iar nivelul de producție inferior are o proporție de 37,80.

Unitățile amenajistice studiate se încadrează în clasa de producție III.

3.1.8. Starea de vegetație și fitosanitară a arboretelor

“Starea de vegetație (vitalitatea) unui arboret ne ofera informații cu privire la vigoarea de creștere a arborilor și rezistența la intemperi a arboretelor.” (Bercea, 2008).

„Starea fitosanitară se referă la starea de sănătate a arborilor și arboretelor. Defolierea se referă la proporția pierderi frunzișului comparativ cu arborii sănătoși din aceeași specie, aflați în vecinătatea sondajului; decolorarea se referă la intensitatea coloritului în verde al frunzelor arborilor de la verde foarte închis la galben cu nuanțe de verde.” (Bercea, 2008).

În funcție de gradul de defoliere sau decolorare arboretele se încadrează în cinci clase:

Arborete care nu prezintă defoliere sau decolorare în care proporția frunzelor sau acelor lipsă sau decolorate au o proporție de 0-10%.

Arborete slab defoliate sau decolorate cu o proporție a frunzelor decoloarate sau lipsă de 11-25%.

Arborete defoliate sau decolorate cu proporție a frunzelor decoloarate sau lipsă de 26-60%.

Arborete puternic defoliate sau decolorate în care proporția frunzelor sau acelor lipsă sau decolorate au o proporție de 61-99%.

Arborete moarte (complet uscate) cu o proporție a frunzelor sau acelor căzute și decolorate de 100%.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008

Figura 3.5. Potențialul stațional comparativ cu productivitatea arboretelor

Starea de sănătate din Unitatea de Producție II Argetoaia prezintă o importanță deosebită deoarece o infestare puternică ar conduce la pagube mari atât în ceea ce privește producția de biomasă, cât și asupra funcțiilor de protecție.

Din evidențele amenajamentelor expirate, precum și din precizările actuale privind istoricul pădurilor, rezultă că până în prezent nu au existat calamități care să modifice substanțial caracterul arboretelor.

Se recomandă executarea corectă și la timp a tuturor lucrărilor, cerute de fiecare arboret, pentru menținerea corespunzătoare a stări sanitare și vitalității normale.

În arboretele mature s-au semnalat dăunători xilofagi în special la arboretele lâncede și uscate.

Cel mai sigur mijloc de prevenire a degradării stări fitosanitare este asigurarea creșteri viguroase a plantațiilor, pentru care trebuiesc asigurate condiții corespunzătoare ce constau în:

Introducerea speciilor în stațiuni corespunzătoare cu respectarea tehnologiei de pregătire a terenului și folosirea la plantare a puieților viguroși și perfect sănătoși;

Efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere la timp și în condiții silvotehnice superioare;

Controlul fitosanitar și combaterea tuturor dăunătorilor ce apar în vederea localizării focarelor;

Extragerea exemplarelor puternic infestate, imediat după depistare sau cu ocazia primelor lucrări de îngrijire.

În ultima perioadă nu au avut loc incendii în unitatea de producție studiată .

În unitățile amenajistice studiate vitalitatea arboretelor este normală în u.a. 100 C și 138 A și slabă în u.a. 44 A.

3.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SUBARBORETULUI

Subarboretul (etajul arbuștilor), reprezintă totalitatea arbuștilor aflați într-o porțiune omogenă de pădure.

Subarboretul are rolul de a completa covorul de vegetație din interiorul pădurii, formând un etaj de vegetație diferit, este dependent de arboret, influențează la rândul lui puieți și etajul pături erbacee.

3.2.1. Compoziția subarboretului

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia subarboretul este constituit din păducel, măceș, porumbar.

În unitățile amenajistice studiate 44A și 138A subarboretul este reprezentat de păducel și măceș, iar în unitatea amenajistică 100 C nu există subarboret.

3.2.2. Modul de răspândire și densitatea subarboretului

În U.P. II Argetoaia subarboretul este prezent în majoritatea unităților amenajistice cu o răspândire grupată.

În unitățile amenajistice studiate modul de răspândire este grupat cu o densitate a subarboretului de 0,1.

3.3. CARACTERIZAREA GENERALĂ A SEMINȚIȘULUI

Etajul semințișului reprezintă totalitatea puieților sau lăstarilor din totalitatea speciilor arborescente existente într-o pădure.

Semințișul începe să fie prezent în pădure ca strat distinct numai după începerea frunctificației arborilor maturi din arboret, are rol determinant în timpul tăierilor de regenerare, după realizarea stării de masiv acesta dispare.

3.3.1. Compoziția reală și țel a semințișului

Regenerarea unei păduri depinde de etajul de semințiș (lăstăriș), ea se bazează pe vigoarea de dezvoltare a semințișului, densitatea și compoziție.

În unitățile amenajistice studiate compoziția semințișului este repartizată astfel:

În u.a. 44 A compoziția actuală a semințișului utilizabil este 7CE 3GO;

În u.a. 100 C compoziția actuală a semințișului utilizabil este 6CE 4GI.

În u.a. 138 A compoziția actuală a semințișului utilizabil este 6CE 4FA;

3.3.2. Densitatea și modul de răspândire a semințișului

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia semințișul este prezent în majoritatea unităților amenajistice fiind răspândit uniform.

3.4. CARACTERIZAREA GENERALĂ A PĂTURII ERBACEE

Pătura erbacee reprezintă un etaj diferit fiind caracterizat din totalitatea ferigilor, mușchiilor și lichenilor ce trăiesc pe sol și a subarbuștilor ce trăiesc în pădure.

Pătura erbacee se subordonează celorlalte straturi de vegetație ale arboretului, dar poate influența la rândul ei în primele faze de dezvoltare stratul semințișului, pătura erbacee se dezvoltă puternic în momentul în care consistența arboretului scade sub 0,8 fără a fi asigurată densitatea corespunzătoare a semințișului.

Atunci când este analizată pătura erbacee trebuie să se facă diferența între pătura erbacee indicatoare de sol reprezentată de specii anuale și flora pernă alcătuită din graminee ce dezvoltă rădăcini dese ca o pâslă ce nu lasă vegetația lemnoasă să se poată dezvolta, poate să fie gazdă intermediară pentru unii agenți patogeni și atrage animalele domestice pentru pășunat.

Pătura erbacee are și un rol pozitiv ameliorând condițiile de solidificare, atenuează forța distructivă a precipitațiilor și a scurgerilor de suprafață, reprezintă sursa de hrană pentru vânatul erbivor din pădure și sursă importantă pentru industria farmaceutică și cea alimentară.

3.4.1. Compoziția păturii erbacee

La caracterizarea păturii erbacee se înscriu totalitatea speciile componente sau numai speciile indicatoare, suprafața ocupată se reprezintă în zecimi din suprafața totală a arboretului, vigoarea de creștere, modul de răspândire, dacă în compoziție sunt graminee.

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia pătura erbacee este reprezentată de specii aparținând florei indicatoare de sol din genurile: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Asperula-Asarum, precum și de graminee.

În unitatea amenajistică 44 A se găsește [NUME_REDACTAT], în unitatea amenajistică 100 C se întâlnește [NUME_REDACTAT], iar în unitatea amenajistică 138 A întâlnim Asperula-Asarum.

3.4.2. Densitatea și modul de răspândire a păturii erbacee

Pătura erbacee este răspândită pe toată suprafața U.P. II Argetoaia în mod dispersat, neavând o densitate mare, în arboretele care prezintă consistență rărită pe anumite porțiuni regenerarea poate întâmpina unele dificultăți din cauza densității mari a gramineelor, aceste porțiuni ale arboretelor necesită urgente măsuri de mobilizare a solului și de refacere a consistenței.

3.5. RAPORTURI COLECTIVE ÎNTRE ETAJELE DE VEGETAȚIE

Repartizarea pe verticală a etajelor de vegetație este condiționată în primul rând de cerințele speciilor componente față de factorii ecologici, în interiorul pădurii, etajele de vegetație se condiționează.

Etajul subarboretului este condiționat de etajul arboretului, acesta constituind un etaj distinct de vegetație poate ajuta pădurea în cazul în care consistența ar scădea sub 0,8, protejând solul de înierbare și înțelenire, putând astfel ajuta arboretul să se poată regenera.

Dezvoltarea păturii erbacee depinde în primul rând de consistența arboretului, dar și de etajul subarboretului, pătura erbacee influențează la rândul ei etajul semințișului în primele faze de dezvoltare.

În componența fitocenozei mai participă și numeroase specii de microorganisme vegetale care formează microflora pădurii întâlnite în atmosferă, pe sol și în sol și pe scoarța arborilor.

În unitatea amenajistică 44 A, arboretul are consistența rărită 0,4, etajul subarboretului reprezentat din păducel și măceș, vine să completeze covorul vegetației din interiorul pădurii protejând astfel solul de înțelenire și împiedică instalarea gramineelor care au efect negativ asupra procesului de regenerare a arboretului. Astfel în interiorul arboretului, chiar dacă consistența este scăzută, etajul subarboretului protejază bine solul și nu împiedică instalarea și dezvoltarea semințișului, iar etajul păturii erbacee este reprezentat doar de specii aparținând florei indicatoare, [NUME_REDACTAT].

În unitatea amenajistică 100 C, arboretul are consistența aproape plină 0,7, etajul subarboretului lipsește, dar cu toate acestea etajul păturii erbacee este reprezentat doar de specii aparținând florei indicatoare, [NUME_REDACTAT].

În unitatea ameanjistică 138 A, arboretul are consistența aproape plină 0,7, etajul subarboretului constituit din păducel și măceș, vine să completeze zona spațiilor libere din interiorul pădurii, astfel împiedică instalarea gramineelor și înțelenirea solului, etajul păturii erbacee fiind reprezentat numai de specii indicatoare, Asperula-Asarum.

3.6. FORMAȚII ȘI TIPURI DE PĂDURE

Formația forestieră reunește toate tipurile de pădure aparținând aceleiași specii.

Tipul de pădure reunește toate porțiunile de pădure omogene ca vegetație și stațiune necesitând aplicarea aceluiași tip de lucrări.

Formația forestieră și caracterul actual al tipului de pădure în U.P II [NUME_REDACTAT]: 3.1.

Sursa: amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

De remarcat că în U.P. II Argetoaia o pondere însemnată o dețin formațiile forestiere constituite din cereto-gârnițetele (32%) și gârnțetele pure (29%).

Tipul de pădure întâlnit, structura și caracterul actual al tipului de pădure sunt rezultatul modului de gospodărire de-a lungul timpului a pădurilor.

Formațiile forestiere întâlnite sunt adecvate zonei fitoclimatice din care face parte unitatea de producție, speciile de bază existente trebuie menținute (GÎ, CE, GO, FA și ST) și crearea unor arborete valoroase, precum și mărirea rezistente la acțiunea factorilor care pot destabiliza arboretele.

[NUME_REDACTAT] de Producție II Argetoaia s-au identificat următoarele tipuri de pădure:

Tipuri de pădure identificate în U.P. II [NUME_REDACTAT]: 3.2.

Sursa: amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008

În funcție de condițiile staționale și climatice, în U.P. II Argetoaia s-au identificat 22 tipuri de pădure repartizate în funcție de categoriile de productivitate astfel:

80% sunt de productivitate mijlocie;

18% sunt de productivtate inferioară;

2% sunt de productivitate superioară;

În unitățile amenajistice studiate tipurile de pădure sunt repartizate astfel:

În u.a. 44 A tipul de pădure este șleao-ceret de deal cu gorun (m), cod: 751.1;

În u.a. 100 C tipul de pădure este gârnițet de versant de productivitate mijlocie (m), cod: 722.2;

În u.a. 138 A tipul de pădure este făget de deal cu Rubus hirtus de productivitate mijloce (m), cod: 4331.

Capitolul. 4. STUDIUL CONDIȚIILOR TEHNICO-ECONOMICE ȘI DE GOSPODĂRIRE A ARBORETELOR DIN U.P. II ARGETOAIA

4.1. OBIECTIVELE ECOLOGICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE

Obiectivele social-economice se exprimă prin natura produselor și a serviciilor de protecție ori social-culturale ale pădurii.

Pentru pădurile din cadrul U.P. II Argetoaia, obiectivele social-economice avute în vedere la reglementarea modului de gospodărire a acestora detaliate prin stabilirea țelurilor de protecție ori de producție la nivel de unitate amenajistică după cum urmează:

Obiective de protejat și servicii de realizat

Tabelul 4.1.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008

4.2. FUNCȚIILE ARBORETELOR

Corespunzător obiectivelor social-economice fixate la actuala amenajare s-a realizat zonarea funcțională a pădurilor U.P. II Argetoaia după cum urmează:

Categoriile funcționale ale arboretelor din U.P. II [NUME_REDACTAT]: 4.2.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Prin gruparea arboretelor în cadrul aceluiași tip de categoriile funcționale pentru care sunt indicate măsuri silviculturale similare, au rezultat următoarele tipuri de categorii funcționale specificate în tabelul următor:

Gruparea arboretelor pe tipuri de categorii funcționale

Tabelul: 4.3.

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Din totalul suprafeței de 3468,1 ha, 163,1 ha fac parte din tipul II funcțional; 332,7 ha fac parte din tipul IV funcțional, iar 2972,3 ha fac parte din VI funcțional.

4.3. BAZELE ORGANIZĂRII AMENAJISTICE

În vederea realizării funcțiilor atribuite arboretele și pădurea în ansamblu, trebuie să aibă o anumită stuctură. Pentru realizarea acestei structuri, arboretele trebuie gospodărite diferențiat, în raport cu funcția atribuită.

Starea actuală a arboretelor și a fondului de producție este diferită de cea normală și din acest punct de vedere este necesară dirijarea arboretelor și a fondului de producție în ansamblul său către structura normală.

Gospodărirea pădurilor în deceniul 2008-2017, pe baza prevederilor din actualul amenajament, constituie o etapă intermediară în succesiunea de structuri de realizat până la atingerea structurii normale.

Structura arboretelor și a pădurii în ansamblul său, atât cea normală cât și cea corespunzătoare etapei actuale, se definește prin: regim, compoziția țel, tratament, exploatabilitate și ciclu.

Gospodărirea diferențiată a pădurilor se face în cadrul subunităților constituite.

Bazele de amenajare pentru codru în U.P. II [NUME_REDACTAT]: 4.4.

* Facem mențiunea că arboretele care sunt incluse în S.U.P. "Q" în viitor vor fi substituite, revenindu-se la tipul natural fundamental de pădure.

Sursa: Amenajametul U.P. II Argetoaia, 2008

4.4 ACCESIBILITATEA ARBORETELOR

Gospodărirea fondului forestier are nevoie de o rețea de transport care poate asigura transportul tuturor produselor furnizate de pădure. Unitatea de Producție II Argetoaia este accesibilă în proporție de 100%, având rețeaua de drumuri foarte bine organizată.

4.5.ANALIZA MODULUI DE GOSPODĂRIRE DIN TRECUT

Starea actuală a pădurilor din cadrul U.P. II Argetoaia denotă modul de gospodărire din trecut, gospodărirea pădurilor s-a făcut în funcție de natura proprietarilor (păduri de stat sau păduri private).

PARTEA a III-a. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Cap. 5. FUNDAMENTAREA TIPOLOGICĂ ȘI STAȚIONALĂ A ALEGERII REGIMULUI ȘI TRATAMENTULUI

5.1. ALEGEREA REGIMULUI

Regimul reprezintă un sistem de gospodărire a arboretelor caracterizat prin modalitatea de regenerare a acestora.

Pentru pădurile din U.P. II Argetoaia s-a adoptat:

Regimul codru – pentru arboretele de gârniță, cer, gorun, fag, diverse foioase tari și diverse moi care pot fi conduse la vârste suficient de mari, când fructifică abundent și pot realiza regenerarea pe cale naturală din sămânță.

Regimul crâng – pentru arboretele constituite din salcâm. Regenerarea acestora se realizează pe cale vegetativă: din lăstari și drajoni.

5.2. ALEGEREA TRATAMENTULUI

Ca bază de amenajare, tratamentul definește structura arboretelor din punctul de vedere al repartiției arborilor pe categorii dimensionale și al etajării populației de arbori și arbuști.

Prin tratament se înțelege modul cum se face exploatarea și se asigură regenerarea unei păduri în conformitate cu țelurile fixate.

Având în vedere condițiile concrete existente pe teritoriul U.P. II Argetoaia, s-au adoptat următoarele tratamente:

Tăieri progresive – în arborete de cvercinee cu perioada de regenerare 15-20 ani tipice pentru formațiile amintite. Prin tehnica de aplicare, acestea asigură regenerarea naturală din sămânță a arboretelor. Fiind tratamente din grupa celor cu tăieri repetate, se evită dezgolirea solului, putându-se executa și împăduriri în completarea regenerărilor naturale, obținându-se astfel, arborete valoroase amestecate, rezistente la adversități;

Tăieri succesive – în arborete de fag ca o continuare a tratamentelor deja începute în deceniile anterioare;

Tăieri în crâng – în cazul arboretelor de salcâm, unde regenerarea se va face pe cale naturală din lăstari sau drajoni;

Tăieri rase de refacere sau de substituire – în arboretele slab productive sau necorespunzătoare stațional. După extragerea printr-o singură intervenție a arboretului matur se vor executa împăduriri cu specii de bază și de amestec corespunzătoare tipului natural fundamental;

Capitolul 6. TRATAMENTE ȘI ALTE LUCRĂRI SPECIFICE PĂDURILOR DIN U.P. II ARGETOAIA

6.1. TRATAMENTUL TĂIERILOR PROGRESIVE

6.1.1. Bazele teoretice

Având în vedere diversitatea țelurilor de gospodărire stabilite prin amenajamentele silvice, funcțiile atribuite fondului forestier, condițiile staționale și cerințele speciilor față de condițiile ecologice impun adoptarea regimului codru care are în vedere conducerea arboretelor la vârste înaintate, precum și regenerarea exclusiv pe cale generativă.

Prin aplicarea tratamenului se obține trecerea arboretelor de la o generație la alta, precum și atingerea unor obiective:

Repartizarea în timp și spațiu a tăierilor;

Îndrumarea păduri spre acele structuri care s-au dovedit a fi benefice;

Aducerea și menținerea potențialului stațional la parametri optimi de bonitate;

Evitarea degradării solului, semințișului utilizabil și a arborilor remanenți.

Cu alte cuvinte, tratamentul cel mai potrivit este cel care îngăduie recoltarea masei lemnoase cu eforturi minime, asigurând totodată o regenerare valoroasă și evitarea unei degradări care ar pune în pericol viitorul arboret.

6.1.2. Caracteristicile tratamentului

Tratamentul tăierilor progresive, (tratamentul tăierilor progresive în ochiuri sau tratamentul în ochiuri) face parte din categoria tratamentelor la care regenerarea se obține sub masiv prin intervenirea cu tăieri repetate. Acest tratament se caracterizează prin inervenții cu tăieri neuniforme și repetate, grupate în anumite ochiuri dispersate în cadrul arboretelor mature exploatabile, cu scopul declanșării regenerării naturale sub masiv, avându-se în vedere instalarea și creșterea semințișului sub masiv, până în momentul în care actualul semințiș constituie un nou masiv și poate exercita toate funcțiile pe care le îndeplinea arboretul matern.

Tratamentul tăierilor în ochiuri a fost conceput cu scopul de a asigura regenerarea arboretelor aflate în condiții staționale vitrege, precum și a unor arborete amestecate. Acest tratament prin natura intervențiilor este mai intensiv în comparație cu tratamentu tăierilor succesive, realizând arborete amestecate și viabile.

6.1.3. Tehnica de aplicare a tratamentului

Tratamentul tăierilor progresive are în vedere obținerea regenerării germinative sub masiv prin punerea gradată în lumină a semințișului, dar și a semințișului preexistent utilizabil, a plantațiilor și a semănăturilor directe; dar și ajutorarea însămânțării naturale prin rărire neuniformă.

Tehnica de aplicare a tratamentului are la bază intervenția cu trei tipuri de tăieri:

Tăierea de deschidere a ochiurilor

Tăierea de lărgire a ochiurilor

Tăierea de racordare a ochiurilor

În situația în care unele arborete nu au fost parcurse cu lucrări de îngrijire corespunzătoare stadiului de dezvoltare, se execută o tăiere preparatorie, prin care se rărește arboretul uniform, dar nu se reduce consisența sub 0,8.

Tăierea de deschidere a ochiurilor are principal scop instalarea unui semințiș nou, precum și ajutorarea creșterii semințișului preexistent utilizabil.

“La amplasarea ochiurilor de regenerare se ține seama de eventualele grupe de semințișuri utilizabile existente, în care se urmărește, prin tăieri, crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea acestora, deschizându-se concomitent și ochiuri de regenerare noi.” (Normele tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor)

La intervenția cu tăieri de deschidere a ochiurilor se acordă atenție deosebită repartizării ochiurilor, mărimii, formei și orientarea ochiurilor, intensitatea tăierii, dar și numărul ochiurilor.

Modul în care se repartizează ochiurile are în vedere mersul regenerării, starea arboretului, și posibilitatea exploatării materialului lemnos. Pentru a proteja semințișul instalat, a arborilor remanenți, cât și pentru ușurarea transportului materialului lemnos este de prefetar ca tăierile să înceapă din interiorul arboretului, se începe cu tăierea arborilor bătrâni, a celor uscați, lâncezi și cu stare fitosanitară precară; pe versanți tăierea de deschidere a ochiurilor se începe din amonte spre aval. Între ochiurile deschise, arboretul trebuie să aibă o lățime de 1,5-2,0 înălțimi medii ale arboretului, în această porțiune se intervine cu lucrări de igienă, se extrag exemplarele nevaloroase, invadante.

Mărimea ochiurilor și intensitatea tăierii variază în interiorul aceluiași arboret și este condiționată de cerințele ecologice a speciilor de bază care se doresc a fi instalate. În general mărimea unui ochi poate varia de la 2-3 proiecții orizontale a unui arbore până la 0,75 înălțimi medii ale arboretului, în cazul speciilor care au nevoie de protecție laterală și de sus împotriva înghețurilor și a secetei (brad, fag), în cazul acestor specii se rărește arboretul în jurul arborilor seminceri, reducând consistența până la 0,6-0,7 fără a se apela la o tăiere rasă. În cazul arboretelor ale căror specii au temperament de lumină (cvercineele), care au nevoie doar de protecția laterală, mărimea ochiurilor va fi mai mare, de 1-1,5 înălțimi medii ale arboretului în cazul gârniței, cerului și gorunului și de 1,5-2,0 înălțimi medii ale arboretului în cazul stejarului pedunculat. Pentru a dispune de suficentă lumină în cazul acestor specii se va reduce consistența până la 0,4-0,5 sau se apelează la tăierea rasă în interiorul ochiului.

Forma și orientarea ochiurilor poate să influențeze suprafața feritilă din interiorul ochiului deschis, dar poate fi influențată și de condițiile staționale. Astfel, în condiții optime de regenerare ochiul poate lua formă circulară, în cazul în care condițiile de regenerare sunt mai puțin favorabile ochiul poate lua formă eliptică sau ovală, în acest caz este importantă și orientare ochiului (orientarea axei mari a ochiului). Forma și orientarea ochiurilor devin importante în momentul în care arboretul este influențat de acțiunea unor factori locali, dăunători (vânturi, exces/deficit de umiditate). Din acest punct de vedere forma și orientarea ochiurilor se alege în așa fel încât semițișul să se poată instala fără dificultate. În regiunile calde și lipsite de umiditare semințișul se instalează cu precădere în partea sudică a ochiului unde dispune de mai multă umiditate și umbrire, astfel în această zonă ochiurile vor avea formă eliptică orientate în direcția est-vest, iar în regiunile mai umede și reci ochiurile vor avea tot formă eliptică, dar orientate în direcția nord-sud.

Numărul ochiurilor, se stabilește pe teren în funcție de posibilitatea anuală stabilită de amenajamentele silvice, se va opri tăierea de deschidere în momentul în care se estimează că volumul arborilor marcați se apropie de posibilitatea fixată. În condițiile în care într-un ochi este necesară intervenția cu 2-3 tăieri, arborii se extrag în ordinea urgenței.

În zonele călduroase cu deficit de umiditate, având în vedere cerințele speciilor ochiurile au mărimi mai mari, prin urmare numărul ochiurilor va fi mai mic. În zonele răcoroase cu excedent de umiditate mărimea ochiurilor va fi mai mică, deci numărul ochiurilor va fi mai mare. Cu alte cuvinte mărimea ochiurilor este invers proporțională cu numărul ochiurilor.

Dacă în punctele unde se dorește deschiderea unui ochi se găsește semințiș preexistent neutilizabil sau subarboret se vor extrage înainte de începerea răsăririi semințișului, precum și a arborilor cu coroane mari care ar vătăma semințișul dacă extragerea lor va avea loc mai târziu.

Între ochiurile deschise se poate intervenii cu extragerea arborilor din speciile secundare, cât și cu lucrări de igienă, doar dacă acestea sunt necesare.

Tăierea de lărgire și luminare a ochiurilor, se intervine cu această tăiere în momentul în care ochiurile deschise sunt integral ocupate de semințiș, aceste tăieri au principal scop de a lumina semințișul din ochiurile create, precum și de lărgire a acestora pentru însămânțarea benzilor lărgite în cazul în care nu au fost însămânțate anterior. Aceste tăieri sunt corelate cu ani de fructificație a speciilor de bază, la speciile de umbră se intervine cu mai multe tăieri, iar la speciile de lumină se poate interveni cu o tăiere integrală sau una mai intensă.

Este de preferat ca lărgirea ochiurilor să avanseze spre marginea fertilă unde regenerarea este ajutată datorită condițiilor prielnice. În zonele reci, în care orientarea ochiurilor este pe direcția nord-sud, iar formă este eliptică se lărgesc spre nord, în timp ce în zonele calde în care ochiurile au formă eliptică și sunt orientate pe direcția est-vest tăierea de lărgire a ochiurilor se face spre sud.

Lățimea benzilor variază în funcție de mersul regenerării, precum și de cerințele ecologice ale speciilor de bază. Astfel, lățimea benzilor nu depășește 0,75 înălțimi medii ale arboretului în condițiile în care mersul regenerării este greoi sau în cazul speciilor de umbră și poate ajunge până la 2-3 înălțimi medii ale arboretului în cazul speciilor de lumină sau în condițiile unor creșteri active a semințișului favorizată de condițiile staționale. În condițiile unei regenerări precare, deși tăierea de luminare și deschidere a ochiurilor s-a efectuat într-un an cu fructificație și semințișul instalat în ochi este suficient dezvoltat, se apelează la lucrări de ajutorare a semințișului (receparea semințișului de foioase, completarea cu puieți din speciile de bază în locurile neregenerate, extragerea semințișului neutilizabil și desțelenirea solului).

Tăierea de racordare, se aplică în momentul în care ochiurile deschise și lărgite treptat se apropie unele de altele. Astfel, tăierea de racordare se execută printr-o unică și ultimă tăiere a arborilor care au mai rămas între ochiuri, precum și a celor din interiorul ochiurilor regenerate. Racordarea ochiurilor se realizează în momentul în care semințișul a fost instalat pe întreaga suprafață, excepție se face în momentul în care în ochiurile regenerate semințișul dezvoltat corespunzător a atins starea de masiv, în acest caz se apelează la regenerarea artificială a porțiunilor neregenerate.

Perioada de timp de la prima intervenție, cu tăierea de deschidere a ochiurilor și până la ultima intervenție, tăierea de racordare a ochiurilor, este considerată perioadă specială de regenerare, această perioadă variază în raport cu cerințele ecologice ale speciilor de bază. În arboretele de rășinoase, amestecuri de rășinoase cu fag, perioada de regenerare este de 15-30 ani, în arboretele amestecate de gorun cu fag și alte specii perioada de regenerare este de 15-20 ani, tăierile corespund anilor de fructificație a gorunului.

Având în vedere că perioada de regenerare este lungă, aproximativ 20 de ani, nu trebuie așteptat ca întregul arboret parental să fie lichidat pentru a se interveni cu lucrările de îngrijire corespunzătoare stadiului de dezvoltare a semințișurilor instalate în ochiurile deschise.

În arboretele amestecate cu specii care au același temperament, dar au ritmuri diferite de creștere, se acordă atenție în primul rând speciilor care au ritmuri de creștere mai încete. Astfel, în arboretele amestecate de fag cu rășinoase se avantajează bradul și fagul prin deschiderea unor ochiuri mici, după ce s-a asigurat avansul creșterii acestor specii se are în vedere și instalarea speciilor de molid.

În arboretele de cvercinee, pure sau de amestec, este favorizată regenerarea cvercineelor, asigurându-se o proporție de 30-70% în arboretele amestecate de fag și gorun, 50-60% în șleauri și de 70-80% în gorunete, stejărete, cerete și gârnițete, proporția de până la 100% se complectează cu specii ajutătoare (fag, paltin, frasin, tei, cireș).

Modul în care se aplică tratamentul tăierilor progresive diferă în funcție de condițiile staționale, de cerințele ecologice ale speciilor de regenerat și compoziția țel adoptată, precum și de funcțiile de protecție atribuite arboretelor.

6.1.4. [NUME_REDACTAT] procesul de regenerarea a unei păduri este asigurată continuitatea pe suprafețele ocupate anterior de vegetația forestieră, dar poate ocupa și alte suprafețe alăturate, este procesul de refacere a vegetației forestiere în cazul în care aceasta a fost distrusă din diferite cauze sau a ajuns la vârsta exploatabilității.

Procesul de regenerare este condiționat de factorii externi: măsurile silvo-tehnice adoptate, factorii climatici, biotici, edafici și orografici, precum și de factorii interni caracterizați de însușirile ereditare ale vegetației forestiere care se dorește a fi promovată.

Regenerarea face legătura dintre pădurea ajunsă la vârsta exploatabilității și generația nou instalată, trecerea pădurii de la o generație la alta nu impune și înlocuirea tuturor elementelor constitutive ale biocenozei. Astfel, aceste elemente se pot dezvolta în perioada de regenerare a pădurii doar dacă nu împiedică dezvoltarea regenerării speciilor forestiere de bază.

“Regenerarea pădurii cultivate pe cale naturală se corelează și este inseparabilă de recoltare (exploatarea) arborilor din generația veche.” (Negulescu, 1959).

6.1.5. [NUME_REDACTAT] pădurilor este necesar să se execute în așa fel încât să aibă în vedere cerințele de ordin economic și ecologic, susținând în acest mod condițiile necesare regenerării și dezvoltării pădurii.

Regenerarea și exploatarea pădurilor, se condiționează reciproc și reprezintă etape importante în formarea noi generații arborescente. Tehnicile de regenerare condiționează siguranța economică a exploatării, astfel folosirea unor tehnici de exploatare care au un impact minim influențează favorabil instalarea noii vegetații forestiere.

Modul în care se desfășoară procesul de exploatare sunt diferite și depind de tipurile tăierilor executate. Tratamentul tăierilor progresive practicat în regimul codrului, are la bază intervenția cu 2-3 tăieri progresive în decursul unei perioade de aproximativ 20 de ani, prin aceste intervenții regenerarea naturală este favorizată.

La acest tip de tăieri deosebit este faptul în care este exploatată masa lemnoasă oferind o atenție mărită semințișului. Astfel, acestui tip de tratament este necesar să se adopte măsuri speciale:

Amenajarea spațiilor mici de manevră din cauza desimi mari a arboretului, la prima colectare și a suprafețelor mari ocupate de semințiș, la următoarele intervenții.

În momentul stabiliri direcției de scurgere a materialului lemnos se are în vedere suprafețele ocupate de semințiș.

Căile de colectare vor trebui dezvoltate pentru a putea fi folosite pe toată perioada în care se aplică tratentul, fără schimbrea mijloacelor de scos-apropiat.

Capitolul 7. PARCELE LUATE ÎN STUDIU

Parcelele studiate în actualul proiect având în vedere descrierea tratametului tăierilor progresive sunt:

u.a. 44 A are suprafața de 8,50 ha, compoziția actuală: 8 CE 1 GO 1 TE și compoziția țel: 4 CE 2GO 2 TE 2 DT.

u.a. 100 C are suprafața de 1,20 ha, compoziția actuală: 9 GÎ 1CE și compoziția țel: 8 GÎ 2 DT.

u.a. 138 A are suprafața de 3,30 ha, compoziția actuală: 4 CA 2 FA 2 CE 1 FR 1 ST și compoziția țel: 7 FA 3 DT.

7.1. FIȘA DE DESCRIERE ÎN U.A. 44 A

Tabelul: 7.1

7.2. FIȘA DE DESCRIERE ÎN U.A. 100 C

Tabelul: 7.2.

Sursa: Amenajamentul U.P.II Argetoaia, 2008

7.3 FIȘĂ DE DESCRIERE ÎN U.A. 138 A

Tabelul: 7.3.

Capitolul 8. ORGANIZAREA APLICĂRII TRATAMENTELOR

8.1. ETAPE PREMERGĂTOARE

Premergător intervenției cu tăieri progresive s-au făcut obsevații privind straturile de vegetație ale unităților amenajistice studiate.

8.1.1. Etape premergătoare în u.a 44 A

În u.a. 44 A, inclusă în planul decenal, având suprafața de 8,50 ha, arboretul este constituit din trei elemente de arboret. Din analiza arboretului se constată că cele trei elemente de arbort: Quercus cerris, Quercus petraea ssp petraea și Tilia cordata s-au instalat în același an, având vârsta de 130 de ani, apar diseminate și specii principale de ajutor (Acer campestre, Carpinus betulus și Fraxinus excelsior), de aceeași vârstă cu speciile principale de bază.

Compoziția actuală a arboretului este: 8CE 1GO 1TE, este necesară schimbarea compoziției actuale a arboretului, trebuind să se ajungă la compoziția țel stabilită: 4CE 2GO 2TE 2DT.

Pentru asigurarea regenerării naturale și transformarea arboretului până la ajungerea acestuia la compoziția țel stabilită este necesar să se aplice tratamentul tăierilor progresive, intervenindu-se cu tăierea de deschidere a ochiurilor.

8.1.2. Etapa premergătoare în u.a. 100 C

În u.a. 100 C, inclusă în planul decenal, având suprafața de 1,20 ha, arboretul este constituit din două elemente de arboret: Quercus frainetto și Quercus cerris, în urma analizei arboretului se constată că cele două specii s-au instalat în același an, în urma unei fructificații abundente, având vârsta de 120 de ani.

Compoziția actuală a arboretului este: 9GÎ 1CE, este necesară schimbarea compoziției actuale în favoarea compoziției țel stabilită prin amenajamentul silvic: 8GÎ 2DT.

În vederea atingeri compoziției țel stabilită, dar având în vedere și continuitatea arboretului prin regenerarea germinativă, se adoptă tratamentul tăierilor progresive intervenindu-se cu tăierea de lărgire și luminare a ochiurilor deschise și regenerate.

8.1.3. Etapa premergătoare în u.a. 138 A

În u.a 138 A, inclusă în planul decenal, având suprafața de 3,30 ha, arboretul este constituit din cinci elemente de arboret. În urma analizei arboretului reiese că toate cele cinci elemente de arboret: Carpinus betulus, Fagus sylvatica, Quercus cerris, Fraxinus excelsior și [NUME_REDACTAT] s-au instalat în același an, în urma unei fructificații abundente, având aceeași vârsta de 120.

Compoziția actuală a arboretului este: 4CA 2FA 2CE 1FR 1ST, prin amenajamentul silvic s-a stabilit compoziția țel de: 7FA 3DT.

Pentru atingerea compoziției țel, asigurarea regenerării germinative precum și crearea condițiilor ecologice reclamate de puieții speciilor dorite în viitorul arboret se adoptă tratamentul tăierilor progresive, intervenindu-se cu ultima tăiere, de racordare a ochiurilor deschide, lărgite și regenerate anterior.

8.2. ETAPE PROPRIU-ZISE

8.2.1. Etapa prorpiu-zisă în u.a 44 A

În vederea asigurării regenerării în unitatea amenajistică 44 A, se va interveni cu tăierea de deschidere a ochiurilor, de formă eliptcă, datorită poziționării arboretului pe versant.

Extragerea arborilor se va face printr-o singură tăiere, ochiurile vor fi distribuite uniform pe întreaga suprafață a arboretului, situate la distanța cea mai îndepărtată de căile de scos-apropiat existente în arboret.

În arboret este semințiș utilizabil de cer și gorun, semințiș instalat în locurile mai luminate din arboret specifice versantului cu expoziție estică, consistența este de 0,4.

Pentru aplicarea tratamentului tăierilor progresive și intervenirea cu tăierea de deschidere a ochiurilor s-a marcat un numar de 260 de arbori: 217 arbori de cer, 43 arbori de gârniță.

Arborii marcați au fost trecuți în „Carnetul de inventariere” întocmit pe teren în urma măsurării diametrului la 1,30 m a arborilor ce urmează a fi extrași din arboret, iar clasa de calitate s-a stabilit vizual având în vedere reglementările în vigoare.

Arbori inventariați din u.a. 44 A

Tabelul 8.1.

Pentru a se putea întocmi A.P.V. – ul (actul de punere în valoare) s-au repartizat arborii pe specii, categorii de diametre și clase de calitate.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru cer din u.a 44 A

Tabelul: 8.2.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru gârniță din u.a. 44 A

Tabelul: 8.3.

S-a stabilit înălțimea medie și diametrul mediu obținându-se un volum brut de 332 mc: cerul are un volum brut de 270 mc și gârnița un volum brut de 62 mc. Actul de punere în valoare sa calculat cu ajutorul programului fond forestier ([NUME_REDACTAT], 1993), la Ocolul silvic Filiași.

ACT DE PUNERE ÎN VALOARE NR. 367 PR-CO GRAJDURI

U.P. II [NUME_REDACTAT] 251-500 m PRODUCTIE INDUSTRIALĂ

Tabelul: 8.4

Software by [NUME_REDACTAT], 1993

8.2.2 Etapa propriu-zisă în u.a 100 C

Pentru asigurarea regenerării naturale a unității amenajistice 100 C se va aplica tratamentul tăierilor progresive, tăierea de lărgire a ochiurilor deschise anterior și regenerate.

Arborii se vor extrage integral din ochiurile în care s-a instalat semințiș pe întreaga suprafață a ochiurilor, semințișul instalat face parte din speciile de bază principale, cer și gârniță.

Având în vedere că arboretul studiat este situat pe versant cu expoziție estică și de cerințele ecologice ale speciilor care vor constitui viitorul arboret, lărgirea ochiurilor se va face spre sud, sud-vest.

Concomitent cu tăierile de lărgire a ochiurilor se va interveni și cu lucrări de îngrijire, degajări, a semințișurilor instalate prin care se elimină exemplarele copleșitoare din speciile invadante.

Înainte de intervenția cu tăieri de lărgire și luminare a ochiurilor, din cadrul taratamentului tăierilor progresive s-a marcat un număr de 188 arbori, din care 12 arbori de cer și 172 arbori de gârniță.

Arborii marcați au fost trecuți în „Carnetul de inventariere” întocmit pe teren în urma măsurării diametrului la 1,30 m a arborilor ce urmează a fi extrași din arboret, iar clasa de calitate s-a stabilit vizual având în vedere reglementările în vigoare.

Arbori inentariați în u.a. 100 C

Tabelul: 8.5.

Pentru a se pute întocmi A.P.V. – ul (actul de punere în valoare) s-au repartizat arborii pe specii, categorii de diametre și clase de calitate.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Cer din u.a. 100 C

Tabelul: 8.6.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Gârniță din u.a. 100 C

Tabelul: 8.7.

S-a stabilit înălțimea medie și diametrul mediu al arborilor inventariați rezultând un volum brut de 126 mc, cerul are un volum brut de 11 mc și gârnița un volum brut de 115 mc. Actul de punere în valoare sa calculat cu ajutorul programului fond forestier ([NUME_REDACTAT], 1993), la Ocolul silvic Filiași.

ACT DE PUNERE ÎN VALOARE NR. 488 PR-CO RACOVIȚA

U.P. II ARGETOAIA Accesibilitate 500..1000 m m PRODUCTIE INDUSTRIALĂ

Tabelul: 8.8.

Software by [NUME_REDACTAT], 1993

8.2.3 Etapa propriu-zisă în u.a. 138 A

Pentru a se putea asigura regenerarea germinativă naturală a arboretului din unitatea amenajistică 138 A, se va aplica ultima tăiere din cadrul tratamentului tăierilor progresive, tăierea de racordare a ochiurilor deschise, lărgite și regenerate complet.

Arborii ce au mai rămas din arboretul matern se extrag integral printr-o singură tăiere, semințișul instalat a atins starea de masiv, are dimensiuni și înălțimi corespunzătoare vârstei fiind capabil să îndeplinescă toate funcțiile pe care le-a îndeplinit arboretul matern.

Concomitent cu tăierea de racordare a ochiurilor se poate interveni și cu lucrări de îngrijire, a noului arboret, rărituri.

Înainte de intervenția cu tăierea de racordare a ochiurilor, din cadrul taratamentului tăierilor progresive s-a marcat un număr de 291 arbori, din care 48 arbori de fag, 27 arbori de cer, 7 arbori de gârniță, 11 arbori de stejar, 185 arbori de carpen și 13 arbori de frasin.

Arborii marcați au fost trecuți în „Carnetul de inventariere” întocmit pe teren în urma măsurări diametrului la 1,30 m a arborilor ce urmează a fi extrași din arboret, iar clasa de calitate s-a stabilit vizual având în vedere reglementările în vigoare.

Arbori inventariați din u.a 138 A

Tabelul: 8.9.

Pentru a se putea întocmi actul de punere în valoare a masei lemnoase inventariată și marcată, s-au repartizat arborii pe specii, categorii de diametre și clase de calitate.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Fag în u.a 138 A

Tabelul: 8.10

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Cer în u.a. 138 A

Tabelul: 8.11

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Gârniță în u.a 138 A

Tabelul:8.12

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Stejar în u.a. 138 A

Tabelul: 8.13

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Carpen în u.a. 138 A

Tabelul: 8.14.

Repartizarea pe categorii de diametre și clase de calitate pentru Frasin în u.a. 138 A

Tabelul: 8.15.

S-a stabilit înălțimea medie și diametrul mediu al arborilor inventariați și marcați rezultând un volum brut de 252 mc din care: fagul are un volum brut de 37 mc, cerul are un volum brut de 57 mc, gârnița are un volum brut de 14 mc, stejaul are un volum brut de 24 mc, carpenul are un volum brut de 90 mc și frasinul are un volum vrut de 30 mc. Actul de punere în valoare sa calculat cu ajutorul programului fond forestier ([NUME_REDACTAT], 1993), la [NUME_REDACTAT] Filiași.

ACT DE PUNERE ÎN VALOARE NR. 533 PR-CO RACOVIȚA

U.P. II ARGETOAIA Accesibilitate: 1..250 m PRODUCȚIE INDUSTRIALĂ

Tabelul: 8.16

Software by [NUME_REDACTAT], 1993

8.3. PLANUL DECENAL DE RECOLTARE A PRODUSELOR PRINCIPALE ÎN U.P. II ARGETOAIA

Planul decenal de recoltare a produselor principale încadrează unitățile amenajistice studiate: 44 A, 100 C și 138 A.

Tabelul: 8.17

Sursa: Amenajamentul U.P. II Argetoaia, 2008

Capitolul. 9 ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE

9.1. EVIDENȚA LUCRĂRILOR EXECUTATE ÎN ANUL 2015

. Antemăsurătoarea se bazează pe antecalculației, se stabilește natura și volumul lucrărilor proiectate, care urmează să fie executate. Antemăsurătoarea se întocmește pe unități amenajistice și pe natura lucrărilor, cuprinde toate operațiile și fazele necesare pentru executarea lucrărilor stabilite în condiții economice și tehnice

Antemăsurătoare lucrărilor proiectate în U.P II [NUME_REDACTAT]: 9.1

Devizul lucrărilor proiectate

[NUME_REDACTAT]: 9.2

Recapitulație deviz

Tabelul: 9.3

Necesarul forței de muncă și intervalul optim de execuție a lucrărilor silvotehnice

Tabelul: 9.4

Eficiența economică a lucrărilor proiectate

Tabelul: 9.5

Capitolul 10. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

10.1. CONCLUZII

În concluzie, se observă că pentru activarea regenerări naturale germinative a arboretelor din unitățile amenajistice studiate a fost necesar ca lucrările să fie executate în funcție de condițiile concrete existente în teren.

Conducerea arboretelor studiate spre compoziția țel și pentru o regenerare sigură a necesitat o serie amplă de lucrări, momentul oportun pentru regenerarea naturală germinativă a arboretelor studiate trecând din cauza faptului că nu au fost incluse la momentul potrivit în planul decenal de recoltare, astfel tratamentul tăierilor progresive a fost cel mai potrivit tratament.

După parcurgerea arboretelor studiate s-a observat necesitatea intervenițiilor de ajutorare a regenerării naturale prin mobilizarea solului în porțiunile înțelenite ca urmare a reducerii consistenței pe anumite porțiuni, apelarea la semănături directe și la plantații pentru a asigura densitatea necesară de puieți și obținerea unor arborete amestecate cu o valoare mai ridicată, precum și extragerea speciilor invadante nedorite în arboret și a subarboretului care stânjenește dezvoltarea viitorului arboret.

Unitatea amenajistică 44 A este caracterizată de tipul de pădure natural, șleao-ceret de deal cu gorun, fiind un amestec de cer, gorun și tei, compoziția actuală 8CE 1GO 1TE s-a dorit diversitatea amestecului, prin schimbarea compoziției actuale în favoarea compoziției țel stabilită prin amenajametul sivic: 4CE 2GO 2TE 2DT.

Pentru atingerea țelului de gospodărire stabilit, precum și pentru stabilitatea ecologică a arboretului s-a dovedit necesară intervenirea cu tăierea de deschidere a ochiurilor, din cadrul tratamentului tăierilor progresive, în an cu fructificație abundentă a speciilor recomandate în compoziția țel, astfel ochiurile s-au amplasat în jurul arborilor de valoare, bine conformați și dezvoltați corespunzător din clasa I și a II-a Kraft.

Ochiurile deschise au fost distribuite uniform pe suprafața arboretului cât mai îndepărtate de căile de scos-apropiat, arborii din ochiurile deschise s-au extras printr-o singură tăiere, deoarece în arboret exista semințiș utilizabil instalat în urma tăierilor anterioare de igienă.

S-a extras semințișul neutilizabil și subarboretul în locurile în care împiedicau instalarea semințișului.

Unitatea amenajistică 100 C este caracterizată de tipul natural de pădure, gârnițet de versant de productivitate mijlocie, compoziția actuală 9GÎ 1CE, având în vedere tipul de pădure s-a recomandat schimbarea compoziției actuale prin extragerea exemplarelor de cer și introducerea speciilor principale de ajutor, ajungându-se la compoziția țel stabilită prin amenajamentul silvic: 8GÎ 2DT.

Pentru atingerea compoziției țel cel mai indicat este tratamentul tăierilor progresive, în ascest scop s-a intervenit cu a doua tăiere din cadrul tratamentului, cea de lărgire și luminare a ochiurilor deschise anterior. Lărgirea ochiurilor a avut în vedere cerințele ecologice ale speciilor care doresc să se instalaleze, astfel tăierea de lărgire s-a făcut spre sud, sud-vest.

Concomitent cu tăierea de lărgire și luminare a ochiurilor s-a intervit și în rândul semințișului preexistent, dar și a semințișul instalat după tăierea de deschidere de ochiuri, prin degajarea exemplarelor din speciile dorite în viitorul arboret, reglarea compoziției astfel încât să existe numai exemplare de puieți din speciile incluse în compoziția țel stabilită.

În unitatea amenajistică 138 A, tipul de pădure întâlnit este făget amestecat din zona de deal de productivitate mijlocie, compoziția actuală: 4CA 2FA 2CE 1FR 1ST, datorită tipului natural de pădure ce caracterizează unitatea amenajistică studiată s-a stabilit prin amenajament schimbarea compoziției actuale în favoarea compoziției stabilită ca țel: 7FA 3DT.

Pentru asigurarea regenerări naturale și aducerea arboretului la compoziția stabilită ca țel de gospodărire pentru unitatea amenajistică studiată, s-a considerat a fi cel mai potrivit tratamentul tăierilor progresive, astfel s-a aplicat ultima tăiere din cadrul tratamentului, tăierea de racordare a ochiurilor deschise și lărgite anterior.

Tăierea de racordare s-a executat printr-o tăiere unică, s-au extras toți arbori care au mai rămas din arboretul matern de la ultima intervenție, semințișul este bine dezvoltat, s-a atins starea de masiv pe întreaga suprafață a arboretului, iar noul arboret este capabil să îndeplinească toate funcțiile atribuite arboretului matern.

10.2. CONTRIBUȚII PERSONALE

În urma aplicări tratamentului tăierilor progresive în Unitatea de Producție II Argetoaia, s-au observat unele neconcordanțe ale aplicări tratamentului în comparație cu cărțile de specialitate studiate.

Astfel în unitatea amenajistică 44 A în care s-a intervenit cu prima tăiere, de deschidere a ochiurilor a fost necesară așteptarea unui an cu fructificație abundentă pentru a se putea interveni cu deschiderea de ochiuri, chiar dacă în arboret exista semințiș utilizabil din speciile principale de bază, specii care fac parte și din compoziția țel, care aveau nevoie de mai multă lumină pentru a se putea dezvolta corespunzător, nu s-a intervenit mai devreme fiind pus în pericol semințișul instalat.

În unitatea amenajistică 100 C în care s-a intervenit cu tăierea de lărgire și luminare a ochiurilor, tăiere care impune corelarea intervențiilor cu ani de fructificație abundentă a arboretului matern, ani care din cauza schimbări climatice din ultima vreme sunt din ce în ce mai rari.

Astfel perioada de timp de la intervenția cu tăierea de deschidere a ochiurilor și până la intervenția cu tăierea de lărgire și luminare a ochiurilor este mai mare, iar semințișul instalat are nevoie de mai mult spațiu și de mai multă lumină mai timpuriu, iar unele exemplare suferă din cauza umbriri timp îndelungat.

În unitatea amenajistică 138 A în care s-a aplicat ultima tăiere din cadrul tratamentului, de racordarea a ochiurilor deschise și luminate anterior, tăiere care nu mai este corelată cu ani de fructificație abundentă a arboretului ci cu mersul regenerări și al dezvoltării semințișului instalat. La această intervenție nu mai este afectat semințișul de umbrirea îndelungată, dar poate fi afectat în timpul exploatării ultimelor exemplare din arboretul, matern din cauza faptului ca arboretul este ocupat de semințiș în proporți mari, de aceea cel mai indicat este ca primele tăieri din cadrul tratamentului să se concentreze în interiorul arboretului pentru ca odată cu instalarea și dezvoltarea viitorul semințiș să nu fie afectat odată cu intervenirea ultimei tăieri.

BIBLIOGRAFIE

Bercea I. 2002: Elemente de silvicultură. [NUME_REDACTAT] din Craiova.

Bercea I. 2008: Silvobiologia, Editura SITECH, Craiova.

Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor nr. 2, ediția 2000.

Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5, ediția 2000.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], U.P. II Argetoaia, ediția 2008.

PIESE DESENATE