Elaborarea Sistemului Informational Registrator

CUPRINS

Introducere

În prezent produsele soft se implementează foarte rapid, din cauza dezvoltării enorme a tehnologiilor informaționale, acumulării cunoștințelor și bibliotecilor de date, creării rețelelor pentru comunicare și schimb de informații.

Produsul Inprise Delphi, utilizat pentru implementarea sistemului informațional “REGISTRATORUL” se referă la mediile de programare de tip RAD – Rapid Application Development (Construirea rapidă a aplicațiilor). Aceste produse prezintă limbaje de programare de nivel înalt, orientate pe obiect, cu componente vizuale și biblioteci de clase gata pentru utilizare. Aceste biblioteci de componente sunt destinate pentru crearea cât mai rapidă a interfețelor pentru program, fie pentru crearea interfețelor de gestiune a programului de către utilizator sau a interfețelor de comunicare a programului cu alte programe. Pe lângă asigurarea creării rapide a interfețe aceste medii de programare acordă și o colecție de componente care sunt utilizate foarte des de către programatori, de exemplu diferite metode de sortare deja implementate, arbori, liste, etc.

Sistemul informațional implementat se bazează pe baza de date și pe programele scrise care interacționează cu ea. Alegerea sistemului de gestiune al bazei de date este un lucru foarte important, deoarece trebuie de ținut cont de posibilitățile diferitor SGBD, de necesitățile lor pentru lucru (sistemul tehnic) și costul lor.

Revoluția informațională care a avut loc în ultimii ani în lume, în o foarte mare măsură este datorată apariției și dezvoltării bazelor de date relaționale. Standardizarea a permis ca datele de la un SGBD să fie transferate în alt SGBD fără măcar mici dificultăți. SGBD relaționale moderne permit manipularea foarte comodă cu datele, inclusiv toate sistemele bancare sunt realizate în asemenea SGBD.

Pentru implementarea bazei de date a sistemului informațional am ales SGBD Microsoft Access care posedă caracteristicile unui SGBD de dimensiuni medii care pentru stocarea unei baze de date folosește un singur fișier operativ , celelalte fiind de sistemă. În ce privește numărul maxim de înregistrări într-o bază de date el este de 1000000 înregistrări. În privința accesului nesancționat la SGBD el este dotat cu un set de posibilități cum ar fi criptarea conținutului bazei de date și controlul accesului la SGBD prin intermediul unei chei, și deci corespunde optimal cerințelor impuse de către sarcina de lucru, adică să poată prelucra și păstra informația referitoare la clienții Registratorului.

1 Descrierea SGBD Microsoft Access

1.1 Introducere

Odată cu dezvoltarea resurselor soft apăreau idei de elaborare a sistemelor de gestionare, ce permit de acumulat, de păstrat și de actualizat o anumită informație. Aceste idei și-au găsit întruchiparea în Sistemele de Gestionare a Bazelor de Date (SGBD). SGBD interacționează cu masive relaționale, numite baze de date.

SGBD permite de atribuit datelor anumite tipuri și de stabilit modul de păstrare a lor. E posibil de asemenea stabilirea anumitor criterii (condiții), pe care SGBD, în continuare, le va folosi pentru asigurarea veridicității datelor introduse.

Microsoft Access – un SGBD relațional și integru din punct de vedere funcțional, în el sunt prevăzute toate mijloacele de definire și de prelucrare a datelor, precum și manipularea cu ele (datele) la prelucrarea volumelor mari de informație. El asigură o libertate maximală la stabilirea tipului datelor introduse (text, number, date, time, image, sound etc.). Pot fi stabilite și formatele de păstrare (lungimea textului, precizia datelor, timpului) și de prezentare la vizualizarea și imprimarea datelor.

Microsoft Access, posedând toate particularitățile unei SGBD clasice, pune la dispoziție și unele posibilități adăugătoare. Access nu e doar un SGBD puternic, flexibil simplu de conceput, ci și un sistem de elaborare a aplicațiilor de lucru cu bazele de date. Cu ajutorul cererilor putem selecta informația păstrată în tabele. Se pot elabora forme de introducere, vizualizare și actualizare a datelor, precum și formarea rapoartelor atât simple cât și mai compuse.

Deoarece Microsoft Access este o aplicație Windows, pot fi folosite toate posibilitățile DDE (Dynamic Data Exchange, schimbul dinamic de date ) și OLE (Object, Linking and Embedding). DDE permite realizarea schimbului de date între Access și orice altă aplicație ce susține DDE. În Access cu ajutorul macrourilor sau Access Basic se poate de realizat schimbul dinamic de date între diferite aplicații. OLE este un mijloc mai reușit a lui Windows, ce permite de stabilit legătura cu obiectele altei aplicații, sau de intercalat careva obiecte în baza de date Access. Ca obiecte de acest fel pot servi desene, diagrame sau documente din alte aplicații Windows ce susțin OLE.

1.2 De ce am ales SGBD Microsoft Access

Mai jos voi prezenta câteva motive de utilizare a Microsoft Access.

Motivul 1. Toate tabele cu date se înscriu într-un singur fișier, ceea ce face lucrul cu datele mai accesibil.

Motivul 2. Are posibilitatea a se integra cu toate aplicațiile Microsoft Office.

Motivul 3. Asigură securitatea informației de accesul nesancționat, controlul integrității bazei de date.

1.3 Crearea unei baze de date

Elementele principale ale unei baze de date sunt tabelele. Dar o bază de date poate conține și alte elemente care se creează pe baza tabelelor (forme, cereri, rapoarte, etc.). Aceste elemente, împreună cu tabelele, formează așa numitele clase de obiecte ale bazei de date. Pentru a defini unul sau mai multe obiecte în cadrul unei baze de date, această bază trebuie creată. De fapt, o bază de date Access reprezintă un fișier în care se păstrează toate obiectele specificate mai sus.

Pentru a crea o BD nouă, în caseta de dialog Microsoft Access alegem opțiunea Blank Database, iar pentru a deschide o bază de date existentă – Open an Existing Database. Opțiunea Database Wizard reprezintă o modalitate de proiectare a BD cu ajutorul unui sistem de asistență destul de comod. În cazul nostru alegem opțiunea Blank Database și acționăm butonul OK. În caseta de dialog care apare indicăm numele BD și localizarea ei. Obținem o fereastră în care sunt disponibile toate clasele de obiecte Access.

1.4 Crearea unui tabel

După ce am deschis o bază de date, putem crea diferite obiecte în oricare din clasele nominalizate. Dar deoarece fiecare din clasele Queries, Forms, Reports, Macros și Modules se definesc în baza tabelelor, acestea trebuie create în primul rând. Cu alte cuvinte, dacă o BD nu conține cel puțin un tabel, crearea altor clase de obiecte devine lipsită de sens.

Pentru a crea un tabel nou, selectăm fila Tabeles, apoi acționăm butonul New. Caseta de dialog New Tabel care apare ne oferă 5 moduri de definire a structurii unui tabel.

Dacă selectăm opțiunea Design View și acționăm butonul OK, obținem o fereastră în care definim câmpurile tabelului și caracteristicile lor.

Pentru fiecare câmp al tabelului se specifică 3 caracteristici, și anume:

Field Name (denumirea câmpului, obligatoriu);

Data Type (tipul câmpului, obligatoriu);

Description (descrierea câmpului, opțional);

Pentru comoditate, caracteristicile câmpurilor se introduc pe verticală, urmând ca în regimul de introducere a datelor Datasheet view denumirile câmpurilor să-și ocupe pozițiile obișnuite (pe orizontală). Regimul Design nu permite introducerea înregistrărilor în tabel, ci doar descrierea câmpurilor care alcătuiesc tabelul.

Denumirea câmpului poate conține diferite caractere, inclusiv spații, cu excepția unor semne speciale (“.”, “!” ș.a.). În caz de necesitate, denumirea poate conține semnul “_” (subliniere). Lungimea denumirii câmpului (împreună cu spațiile ) nu poate depăși 64 de caractere.

Exemple: autorul; Id_țării; locul_de_muncă; LoculDeMuncă.

Tipul câmpului poate fi unul din următoarele:

Text – pentru texte sau numere care nu vor fi folosite în calcule;

Number – pentru numere care vor fi folosite în calcule;

Date/Time – pentru date calendaristice;

Currency – pentru valori bănești;

AutoNumber – pentru numere întregi care își măresc în mod automat valorile(numărul de ordine, de exemplu);

Yes/No – pentru valori logice care pot lua numai două valori: Yes(adevăr) și No(fals);

Memo – pentru texte lungi;

OLE Object – pentru imagini.

Pentru a schimba tipul câmpului trecem în coloana Data Type și din lista derulantă, care apare la acționarea butonului cu săgeată, alegem tipul dorit. Apoi trecem în coloana Description, pentru a introduce note explicative, sau în rândul următor, pentru descrierea altui câmp.

1.5 Stabilirea cheilor primare

Dacă valorile unui câmp sunt unice (nu se repetă) putem semnaliza acest lucru pentru a evita introducerea accidentală a două valori identice. Această procedură poartă denumirea de stabilirea cheii primare. Cheia primară poate fi stabilită și pe câteva câmpuri.

Pentru a stabili cheia primară, selectăm câmpul respectiv, apoi executăm un clic pe butonul cheii din bara cu instrumente. Ca rezultat în partea din stânga a câmpului respectiv apare semnul cheii.

După încheierea procedurii de descriere a câmpurilor și de stabilire a cheii primare, salvăm tabelul. Dacă nu am stabilit o cheie primară sistemul stabilește automat cheia primară pe un câmp AutoNumber (dacă el există ) sau creează suplimentar un asemenea câmp, stabilind pe el cheia primară.

1.6 Relații dintre tabele

Relațiile dintre două tabele se stabilesc, de regulă, prin intermediul unor câmpuri identice (cu aceeași denumire, de aceeași lungime, cu aceleași proprietăți ) prezente în ambele tabele.

În cazul relației de tipul unu la mulți în tabelul primar (din partea căruia se realizează relația “unu”) trebuie să existe un câmp, numit cheie primară , în care nu se admit valori care se repetă, iar în tabelul secundar (din partea căruia se realizează relația “mulți”) trebuie să existe un câmp analogic cu cel din tabelul primar , numit cheie străină, care poate admite valori care se repetă.

Relația mulți la mulți poate fi transformată în relația unu la mulți prin definirea unui tabel intermediar, în care se introduc, în calitate de chei străine, cheile primare ale primelor două tabele.

Relația de tipul unu la unu presupune existența în ambele tabele a unei chei primare cu aceleași caracteristici. În fond, două tabele între care există o relație de tipul unu la unu pot fi oricând unite într-un singur tabel; la fel, orice tabel poate fi divizat în două sau mai multe tabele între care se stabilește o relație de tipul unu la unu. Divizarea unui tabel în modul menționat mai sus poate fi utilă în cazul unui tabel cu un număr foarte mare de câmpuri (un tabel Access , de exemplu , nu poate conține mai mult de 225 de câmpuri), dar și în situația când o parte din informația care se referă la o entitate are un caracter confidențial, sau se utilizează foarte rar. În concluzie, deși relațiile de tipul unu la unu nu sunt caracteristice unei baze de date de tip relațional, totuși în unele situații acest tip de relații este preferabil sau chiar necesar.

Dacă la proiectarea tabelelor ținem cont de principiile expuse mai sus, atunci Access stabilește automat relațiile dintre tabelele care conțin câmpuri comune. Totuși, putem stabili relații între tabele bazei de date și în mod apare o fereastră sub denumirea Relationships în care indicăm tabelele între care se stabilesc relații, apoi, cu ajutorul mouse-ului, trasăm legăturile între câmpurile respective. Dacă unul din câmpurile de legătură este de tip cheie primară (el are o culoare mai pronunțată), trasarea se face pornind de la acest câmp. Tabelul de la care se trasează legătura se numește tabel primar (principal), iar celălalt – secundar (subordonat). Ca rezultat, apare o casetă de dialog în care putem specifica proprietățile relației (legăturii).

Pentru relația dintre două tabele pot fi stabilite următoarele proprietăți:

Tipul relației (Relationship Type) poate fi stabilit ca unu la unu (one to onone to one ) sau unul la mulți (one to many);

Impune integritatea referențială (Enforce Referential Integrity). Acest parametru (dacă este inclus ) asigură integritatea datelor în procesul introducerii, modificării sau ștergerii înregistrărilor din tabelele legate. Acest lucru este posibil doar în cazul când câmpul din tabelul principal este de tip cheie primară, iar câmpul de legătură din tabelul subordonat are același tip de date. Atunci când introducem date în câmpul de legătură a tabelului subordonat, sunt acceptate doar cele valori care se conțin în câmpul respectiv al tabelului principal.

Modificarea în cascadă a înregistrărilor (Cascade Update Related Fields). Dacă acest parametru este inclus, sistemul va modifica toate valorile câmpului de legătură ale tabelului subordonat în cazul când valoarea câmpului respectiv al tabelului de bază se modifică.

Excluderea în cascadă a înregistrărilor (Cascade Delete Related Records). Dacă acest parametru este activ, atunci excluderea unei înregistrări din tabelul principal implică excluderea tuturor înregistrărilor din tabelul subordonat, în care valoarea câmpului de legătură coincide cu cea a câmpului respectiv din tabelul principal. De cele mai multe ori asemenea excluderi sunt firești, deoarece existența unor înregistrări din tabelul subordonat, pentru care valoarea câmpului de legătură nu se conține și în tabelul principal, duce la pierderea integrității datelor.

Toate raționamentele de mai sus țin de integritatea datelor, asigurarea căreia reprezintă unul din principiile fundamentale ale proiectării bazelor de date.

2 Descrierea mediului de programare Delphi

În vara anului 1999, firma Borland a lansat pe piață versiunea cu numărul 5 a cunoscutului mediu integrat de dezvoltare Delphi. Aceasă nouă versiune aduce cu sine o serie de noi facilități.

2.1 Puțină istorie

Bătrânul Pascal este un limbaj de nivel înalt care își are originea undeva pe la începutul anilor '70. Atunci când a purces la conceperea sa, Niklaus Wirth, profesor la ETH Zurich, a avut în vedere, în principal următorul aspect: noul limbaj trebuia să reflecte în mod clar și natural o serie de concepte de baza care să permită utilizarea sa în scopuri didactice. Se pare că Wirth a reușit ce și-a propus și, grație lui, beneficiem astăzi de un limbaj utilizat nu de puțini începători în ale programării. Aspectul didactic este reflectat și de faptul că Pascalul este și cel mai apropiat limbaj de pseudocod. În 1974 Niklaus Wirth v-a publica "Pascal – Manualul utilizatorului și raportul revizuit", material ce era constituit din două părți, prima fiind destinată acelora care doreau să se familiarizeze cu noul limbaj de programare, în timp ce a doua parte era axată pe definirea limbajului Pascal standard care va sta, de altfel, la baza principalelor implementări ulterioare.

Aproape zece ani mai târziu, la mijlocul anilor '80, Anders Hejlsberg avea să scrie prima versiune a compilatorului Turbo Pascal. Acest compilator a fost lansat pe piața software-ului de dezvoltare de o mică firmă numită inițial MIT iar apoi Borland, și avea să devină cel mai faimos compilator de Pascal. Apariția lui Turbo Pascal a fost principalul factor care a determinat și o creștere imediată a popularității limbajului Pascal pentru platformele PC, aflate și ele la început, în acea vreme.

Tot Turbo Pascal a fost cel care a întrodus pentru prima oara noțiunea de mediu integrat de dezvoltare IDE (Integrated Development Environment). Astfel, programatorii de Pascal aveau posibilitatea editării codului sursa, rulării programului și după caz a depanării acestuia, și toate acestea în cadrul unuia și aceluiași program, denumit mediu integrat de dezvoltare. De-a lungul anilor ce au urmat, cei de la Borland au perfecționat continuu atât limbajul Pascal cât și mediul de dezvoltare pe care îl promovau, fiind practic singurii care au furnizat un compilator de Pascal pentru calculatoare compatibile IBM PC. Printre extensiile cele mai notabile ale limbajului Pascal, întroduse de firma Borland se număra și întroducerea, încă de la versiunea 6.0 a compilatorului Turbo Pascal, a suportului pentru programarea orientata obiect. Astfel a apărut Object Pascal.

După alți zece ani, mai exact în 1995, cei de la Borland vor scoate prima versiune de Delphi, moment ce va marca trecerea la programarea vizuala în Pascal. Delphi 1.0 a fost prima unealtă de dezvoltare pentru Windows care a combinat un mediu vizual de dezvoltare cu un compilator nativ optimizat și un acces facil la un motor de baze de date. Astfel a fost întrodusă o noua sintagmă: Rapid Application Development.

2.2 Ce are Delphi și nu au alte medii de dezvoltare

Dacă s-ar pune problema unei definiții pentru ceea ce este Delphi probabil ca ea ar trebui să sune cam așa: Delphi este un RAD și în același timp o unealta de dezvoltare a aplicațiilor orientate pe baze de date pentru sisteme de operare Microsoft Windows. Așa cum am spus și mai devreme Delphi combina ușurința utilizării unui mediu vizual de dezvoltare, viteza unui compilator pe 32 de biți optimizat și accesul la un motor de baze de date. Fiecare dintre aceste trei componente primare sunt atinse și de o serie de alte unelte de dezvoltare, însa Delphi este unic tocmai prin aceea că îmbină în mod armonios toate aceste trei tehnologii într-un singur mediu de dezvoltare.

Până acum am vorbit despre Delphi ca fiind un mediu de dezvoltare, ar trebui totuși amintit faptul că este vorba despre o familie de medii Delphi, care număra nu mai puțin de patru membri, și anume: Delphi Standard, Delphi Professional, Delphi Client/Server și Delphi Enterprise. Este evident că fiecare dintre aceste versiuni este destinata altei categorii de dezvoltatori de aplicații, fiecare variantă inferioară fiind conținută integral în varianta imediat superioară. În continuare să vedem o scurta trecere în revista a destinațiilor fiecăreia dintre variantele menționate.

Varianta Standard este nivelul cel mai de jos și conține în principal tot ce este necesar celor care se află la primele contacte cu Delphi. Este ideală pentru începători, prețul unei astfel de versiuni fiind pe măsură.

Varianta Professional este destinată deja dezvoltatorilor profesioniști, dar numai acelora care nu au nevoie de functionalitățle Client/Server.

Varianta Client/Server este destinată dezvoltatorilor de aplicații mari cu acces la baze de date Client/Server și/sau Internet.

Varianta Enterprise a fost concepută pentru dezvoltarea de aplicații multinivel (multitier) pentru corporațiile mari.

Revenind la nucleul comun a tuturor celor patru variante ar mai fi de precizat punctele forte ale celor trei componente principale ale mediului de dezvoltare Delphi.

Mediu de dezvoltare vizual; Aplicațiile pot fi create in mod interactiv selectând componente din cadrul unei palete de componente. Important este însă faptul că Delphi generează automat codul aferent componentelor utilizate. Aceasta manieră de programare este utilizată și de Microsoft Visual Basic, însă în Delphi există posibilitatea utilizării tehnicilor de programare orientată pe obiect în sensul extinderii oricărei componente existente pentru a răspunde diverselor necesități noi apărute.

Compilator pentru cod pe 32 de biți optimizat; Unul dintre elementele tradiționale care deosebește Delphi de celelalte unelte de dezvoltare vizuale este prezența unui compilator nativ care generează rapid un cod eficient. Compilatorul mai furnizează suport pentru a ajuta programatorul în scrierea unui cod curat, afișează mesaje de atenționare care permit înlăturarea unor eventuale greșeli, și furnizează toate erorile depistate, permițându-se astfel corectarea mai multor erori la un sigur pas de compilare.

Acces facil la baze de date; Delphi este un mediu ideal pentru a proiecta aplicații client de baze de date care pot comunica cu o întreaga varietate de baze de date atât locale cât și aflate la distanță.

Nu în ultimul rând puterea mediului Delphi își are originea și limbajul de programare care stă la baza sa, și care este o versiune orientată pe obiect a limbajului Pascal. Cei de la Borland îl denumesc Object Pascal. Acest Object Pascal dispune însă și de o serie de îmbunătățiri adiționale cum ar fi: tratarea erorilor (se furnizează suport pentru detectarea și tratarea erorilor în timpul execuției), posibilitatea de determinare a tipului unei variabile la momentul rulării și nu la cel al compilării, utilizarea șirurilor de caractere de lungime nelimitată, tipuri noi de date (cum ar fi Currency si Variant), etc. De asemenea exista o ierarhie de clase denumita VCL (Visual Component Library), similara altor ierarhii de clase cum ar fi OWL sau MFC.

2.3 Interfața cu utilizatorul a IDE-ului Delphi

Înainte de a trece mai departe cred că este necesară o prezentare a principalelor elemente ce constituie interfața IDE-ului Delphi. După cum era de așteptat și în această privință mediul de dezvoltare promovat de cei de la Borland este diferit de celelalte IDE-uri prezente pe piață. Dacă majoritatea covârșitoare a aplicațiilor, fie ele medii de dezvoltare, procesoare de texte sau procesoare grafice, sunt bazate pe o fereastră principală a aplicației ce conține un meniu, unul sau mai multe toolbar-uri și alte ferestre incluse ferestrei principale, Delphi vine cu o nouă abordare bazată pe o fereastră principală (ce conține meniul și toolbar-urile) și o serie de ferestre relativ independente de această fereastră principală.

IDE-ul Delphi este format din patru părți principale, și anume: Fereastra principală, Object Inspector, Form Designer și Editorul de Cod.

Fereastra principală; Este amplasată, de regulă, оn partea superioară a ecranului și conține la rândul sau meniul, toolbar-urile și paleta de componente. Toolbar-ul furnizează accesul printr-un singur click la principalele opțiuni din cadrul meniului, iar în ceea ce privește paleta de componente, aceasta conține o serie de controale grupate după funcționalități.

Object Inspector; Este amplasat, de regulă, sub fereastra principală, în partea stângă a ecranului și este format din două pagini: una pentru editarea proprietăților componentelor iar cealaltă pentru accesul la evenimentele acestora. Proprietățile și evenimentele afișate în cadrul Object Inspector-ului corespund componentei curente selectate din cadrul Form Designer-ului.

Form Designer; Este amplasat, de regulă, sub fereastra principală, la dreapta Object Inspector-ului, și are ca principal scop asistarea programatorului în realizarea interfeței cu utilizatorul. Proiectarea unei ferestre a aplicației are loc prin selectarea componentelor din cadrul paletei de componente și "tragerea" lor pe suprafața Form Designer-ului.

Editorul de cod; Este amplasat, de regulă, în aceeași zona cu Form Designer-ul și este alcătuit dintr-o zonă de editare a codului sursă propriu-zisă și o zonă denumită Code Explorer (numai de la versiunea 4 în sus). Zona de editare a codului posedă o pagină pentru fiecare modul al aplicației, iar Code Explorer-ul prezintă o viziune arborescentă asupra modulelor și datelor acesteia.

2.4 Principiile programării vizuale orientate pe obiecte

2.4.1 Programarea orientată pe obiecte

Programarea Orientată pe Obiect (POO) este o metodă de programare relativ nouă. Apariția acestei direcții nu a condus în mod neapărat la simplificarea scrierii codului sursă, însă cu siguranță a contribuit semnificativ la ușurarea procesului de întreținere a acestuia. De asemenea, prin legarea datelor de codul care le prelucrează se simplifică și procesul de depanare și depistare a erorilor, precum și eliminarea acestora prin intervenția, în cea mai mare măsură, doar la nivelul obiectului în cauză. Această direcție a luat naștere în așa limbaje de programare ca: Ada, Smalltalk, C++, Borland Pascal. Până la apariția POO domina programarea procedurală. La baza acestei programări erau procedurile și funcțiile, adică acțiunea.

În POO și proiectare punctul de reper îl constituie nu procedura, și nici funcția, ci – obiectul. La drept vorbind abordarea dată este esențială deoarece cotidian noi interacționăm cu obiecte (oameni, obiecte, instalații), ce interacționează între ele.

Aplicația (program aplicativ), construită după principiul orientare pe obiect, nu are un algoritm rigid, ci constituie un ansamblu de obiecte și metode, ce interacționează între ele. Schimbul de informație între obiecte se face prin intermediul mesajelor.

2.4.2 Obiecte, proprietăți, metode, evenimente

Inițial obiectului i se poate da următoarea determinare: un ansamblu de date și metode de lucru cu ele. Utilizatorul și obiectul e necesar să poată citi datele obiectului, să le prelucreze și apoi să fie scrise în obiect ca valori noi. În cazul dat o importanță mare o are principiul incapsulării și polimorfismul datelor. Pentru menținerea principiului polimorfismului, în obiect se determină funcțiile și procedurile ce operează cu datele. Aceste funcții și proceduri se numesc metode. Prin intermediul metodelor are loc interacțiunea obiectului cu datele.

Ansamblul de date și metode sunt numite proprietăți ale obiectului.

Analizând cele menționate mai sus putem da definiția noțiunii de obiect – setul de proprietăți și metode, precum și evenimentele la care obiectul poate reacționa.

Cu scopul repartizării dinamice a memoriei, orice obiect are metode de creare – constructor și metode de distrugere – destructori.

Includerea obiectelor în program se face în două moduri : manual (prin anumiți operatori) și vizual, folosind componentele.

Obiectele (sau clasele) sunt niște entități care combină datele cu partea de cod, mediul de dezvoltare Delphi fiind un adevărat mediu de dezvoltare orientat-obiect oferă suport integral pentru incapsulare, moștenire și polimorfism.

Spre deosebire de C++, Delphi nu suportă moștenire multiplă. Acest aspect nu poate fi considerat ca fiind unul negativ deoarece acest concept este destul de controversat, existând păreri atât pro cât și contra. Moștenirea multiplă se referă la posibilitatea de a deriva un obiect din două sau mai multe obiecte separate.

Object Pascal dispune de două posibilități diferite de evitare a moștenirii multiple. Prima, și cea mai simplă soluție este includerea unei clase într-o alta clasă, se va include un câmp de tipul clasei părinte, care se dorește a fi moștenită. Această soluție este larg utilizată și la nivelul ierarhiei de clase VCL.

Cea de a doua soluție este mai complicată și se bazează pe termenul de interfețe (interfaces). Astfel se pot obține obiecte care să suporte mai multe interfețe.

2.4.3 Bazele programării vizuale ale interfețelor

Până nu demult un impas al programării îl constituia elaborarea interfeței pentru utilizator. Programarea manuală a ferestrelor, butoanelor, meniurilor necesita tot mai mult timp. În general această rutină constituia 80-90% din codurile programului.

Ieșirea din acest impas a fost făcută prin două moduri. Primul pas – standardizarea funcțiilor interfeței, datorită cărui fapt a apărut posibilitatea folosirii bibliotecilor, de exemplu din Windows. Prin urmare când a avut loc trecerea de la Windows 3.X la Windows 95, aplicațiile s-au acomodat automat la noul sistem, fără vre-o oarecare programare. În programare a apărut o nouă tehnică: folosirea repetată a codurilor de programe.

Alt pas, ce a ușurat viața programatorilor a fost apariția programării vizuale. Pentru prima dată această tehnologie a fost elaborată în Visual Basic al firmei Borland. Mai apoi a fost implimentată și în Delphi și C++ al lui Borland.

2.4.4 Sisteme de elaborare rapidă a aplicațiilor

Datorită apariției POO vizuale a apărut tehnologia elaborării rapidă a aplicațiilor (RAD- Rapid Application Development). Primul mediu ce a folosit tehnologia dată a fost Visual Basic. Necătând la aceea că Visual Basic era foarte solocitat, el nu era lipsit de unele probleme, cum ar fi productivitatea scăzută. Delphi a făcut următorul pas în acest domeniu, respectiv au fost lichidate un șir de neajunsuri ale lui Visual Basic.

La baza mediului Delphi stă limbajul Object Pascal. Compilatoarele din familia Pascal al firmei Borland se socot unele din cele mai rapide. Aplicațiile Delphi ușor pot folosi programe elaborate în C++ și Assembler.

Însă punctul forte al lui Delphi este posibillitatea creării aplicațiilor de lucru cu bazele de date. În domeniul dat Delphi deține cele mai avansate poziții, mediul dat susține lucrul cu orice SGBD.

2.5 Baze de date

2.5.1 Principiile de construire a bazelor de date

La apariția necesității de manipulat cu masive mari de date sunt aplicate bazele de date. Bază de date (se subînțelege bază de date relațională) numim, în primul rând, un set de tabele, însă tot din baza de date fac parte și unele obiecte și proceduri. Tabel numim orice tabelă bidimensională cu atribute a unei mulțimi de obiecte. Orice tabel are nume adică identificator. Coloanele tabelului sunt numite câmpuri. Fiecare câmp este caracterizat de nume (identificator) și tipul datelor păstrate. Fiecare rând din tabel îi corespunde unui obiect și poartă numele de inregistrare. La construirea tabelelor bazelor de date este esențial să lichidăm caracterul contradictoriu al informației. Lucrul dat se face introducând câmpuri cheie, ce asigură unicitatea fiecărei inregistrări. Lucrând cu baza de date, cursorul parcurge inregistrările din tabel și în orice moment avem o inregistrare curentă, care o prelucrăm. Inregistrările în tabelul bazei de date fizic nu sunt ordonate (ordinea în care sunt introduse). La vizualizare însă poate apărea necesitatea de ordonare a datelor (sortare). Pentru aceasta se folosește indexul, ce indică ordinea în care trebuiesc afișate datele.

Indexul poate fi primar și secundar. Drept index primar pot servi câmpurile cheie, stabilite la proiectarea bazei de date. Pe când indexul secundar poate fi creat la proiectarea bazei precum și în timpul lucrului cu ea.

De obicei baza de date conține nu un singur tabel, ci mai multe. Tabelele separate sunt utile, însă mult mai multă informație se conține într-un set de tabele.

În baza de date cu mai multe tabele, unul este principal iar celelalte – secundare. Tabelul secundar este legat de cel principal prin chei. În calitate de cheie apar câmpurile prezente în ambele tabele.

Bazele de date și interpelările (query) se construiesc în Siteme de Gestionare a Bazelor de Date (SGBD). Se cunosc un șir de SGBD ce au aceleași posibilități, dar care în același timp concurează între ele: Paradox, dBase, Micrisoft Access, FoxPro, Oracle, InterBase, Sybase.

Diferite SGBD organizează și păstrează datele diferit. De exemplu, Paradox și dBase păstrează fiecare tabel în fișiere aparte. În cazul dat baza de date este un directoriu în care se păstrează fișierele tabelelor. În Microsoft Access și InterBase câteva tabele se păstrează într-un fișier, baza de date, în cazul dat, este numele fișierului și calea până la el (path). Sistemele de tip client/server așa ca Sybase și Microsoft SQL păstrează toate datele pe un calculator aparte și interacționează cu clientul prin intermediul unui limbaj special, SQL.

Deoarece proprietățile bazelor de date sunt foarte variate, utilizatorului i-ar fi foarte greu să memorizeze toate aceste fișiere, directoare, servere ș.a. Pentru rezolvarea acestor probleme au fost inventate pseudonumele bazelor de date. Pseudonumele (alias) conține toată informația necesară de acces la bază. Alias-ul arată unde este amplasată fizic baza de date.

La lucrul cu bazele de date se folosește cache-rea schimbărilor. Aceasta constă în aceea că, toate schimbările din tabel se păstrează provizoriu într-un tabel virtual. Și, numai la o comandă anumită, după verificarea veridicității informației introduse, în tabel este fixată schimbarea dată, în caz contrar în bază se păstrează informația veche.

2.5.2 Tipuri de baze de date

În diferite cazuri e rațional de folosit diferite modele de baze de date .Procesul de determinare a modelului bazei de date pentru o aplicație anumită se numește scalare.

Sunt cunoscute următoarele de baze de date:

Autonome

Fișier – server

Client/server

Multinivel

Bazele de date autonome sunt cele mai simple din punct de vedere al construirii. Ele-și păstrează datele pe același calculator pe care e instalat SGBD. Bazele de date autonome sunt utile când utilizatorul trebuie să manipuleze cu datele sale personale la calculatorul său și n-are nevoie de acces la datele altui utilizator, de pe alt calculator.

Baze de date fișier – client ,spre deosebire de cele autonome, pot fi accesibile pentru mai mulți utilizatori prin rețea. Aceasta este foarte comod, deoarece schimbările în aceste baze de date sunt vizibile pentru toți utilizatorii. Însăși baza de date se află pe fișierul – server din rețea într-un exemplar unic. Pentru fiecare client în timpul sesiuni de lucru este creată o copie locală a datelor, cu care el manipulează. În cazul dat apar probleme legate de accesul simultan a mai multor utilizatori la una și aceeași informație, ce duce supraîncarcarea rețelei – neajunsul principal al bazelor de date fișier – server. Un alt neajuns este că controlul față de integritatea datelor îl duce programul clientului și deci în bază pot fi comise erori ce se reflectă asupra tuturor utilizatorilor.

Baze de date client/server se folosesc pentru baze de date masive. Modelul dat de baze de date prevede stocarea informației pe un calculator special – server. Clientul dă comandă serverului ca acesta din urmă să facă operațiile necesare cu datele din bază. Serverul, la rândul lui, îndeplinește operațiile și returnează rezultatele obținute.

O astfel de organizare a lucrului sporește eficacitatea executării aplicației din contul serverului și eliberează rețeaua. În bazele de date client/server apare o problemă adăugătoare: de proiectat astfel aplicația ca aceasta să folosească la maxim capacitățile serverului și la minim să fie încărcată rețeaua.

Baze de date multinivel – o cale nouă și cu perspectivă de prelucrare a datelor în rețea. Modelul dat de baze de date mai este numit multi-tier – multifir. Prin fir se subînțelege unul din fluxurile de date ce fac schimb concomitent cu baza. Cel mai răspândit este modelul din trei nivele:

La nivelul inferior pe calculatoarele utilizatorilor sunt amplasate aplicațiile-client, ce asigură interfața utilizatorului.

La nivelul doi se află serverul aplicațiilor, ce asigură schimbul de date între utilizator și bazele de date distribuite. Serverul aplicațiilor se află în nodul rețelei accesibil pentru toți clienții.

La nivelul trei e situat serverul bazelor de date distribuite, ce primește informația de la serverele aplicațiilor și manipulează cu ele.

Organizarea dată a bazelor de date este cea mai complicată și flexibilă. În Delphi e posibil de construit aplicații pentru primele două nivele. Menționez faptul că la nivelul inferior, BDE nu trebuie neapărat de instalat pe calculatorul utilizatorului. Aceasta este un avantaj considerabil al bazelor de date multinivel.

2.5.3 Organizarea legăturilor cu bazele de date în Delphi

Instrumentul principal al lui Delphi de lucru bazele de date este Borland Database Engine (BDE) – procesor de baze de date al firmei Borland. BDE este mediatorul între baza de date și aplicație. Aplicația Delphi nu se adresează nemijlocit la baza de date ci la BDE. Aplicația Delphi face legătura cu baza de date prin BDE, indicându-i acestuia alias-ul și numele tabelului. BDE nu este altceva decât o DLL, care ca orișice biblioteci este înzestrată cu API (Application Program Interface) numit IDAPI (Integrated Database Application Interface). Aceasta este lista de funcții și proceduri de lucru cu bazele de date, pe care le folosește aplicația.

BDE după alias selectează driver-ul potrivit pentru baza de date indicată. Driver – un program auxiliar, ce înțelege cum de lucrat cu baza de date. Dacă BDE are driver-ul propriu ce corespunde SGBD date, el stabilește legătura prin driver-ul ales cu baza de date și tabela, prelucrează interpelarea și întoarce în aplicație rezultatul prelucrării. BDE are driver-e pentru așa baze de date ca: Microsoft Acces, FoxPro, Paradox și dBase.

Dacă în BDE pentru SGBD dată lipsește driver-ul potrivit, atunci se folosește driver-ul ODBC (Open Database Conectivity). ODBC este tot o DLL analogică după funcții cu BDE, elaborată de Microsoft. Deoarece Microsoft a creat pentru ODBC driver-e practic pentru oriceSGBD, firma Borland a construit pentru BDE un driver pentru lucrul cu ODBC. La drept vorbind lucrul prin intermediul ODBC e mai lent, însă datorită legăturii cu ODBC din Delphi se poate de lucrat cu orice SGBD.

BDE menține limbajul SQL – limbaj standardizat de interpelări, ce permite de lucrat cu datele de pe SQL-servere, așa ca: SyBase, Microsoft SQL, Oracle, Interbase. Limbajul dat se folosește la lucrul pe platforma client/server.

În Delpi 5 este introdusă o altă posibilitate alternativă de lucru cu bazele de date, fără BDE. Aceasta este tehnologia ActiveX Data Object (ADO) elaborat de Microsoft. ADO este o interfață de utilizator pentru orice tip de baze de date. Legătura cu datele se face prin OLE DB. La procesarea bazelor de date tehnologia ADO este foarte eficace, însă pentru aceasta e necesar ca pe calculator să fie instalat sistemul ADO 2.1 sau altă versiune mai nouă.

2.5.4 Componentelor folosite pentru stabilirea legăturii cu baza de date

Componentele folosite la lucrul cu bazele de datese află pe paginile DataAcccess (accesul la date) și DataControl (gestiunea datelor). Orice aplicațiede lucru cu baze de date , de obicei, conține cel puțin un component de urmatoarele trei tipuri:

Componente – set de date (data set), ce sunt legate nemijlocit cu baza de date cum ar fi: Table, Query, Stored Proc.

Component – sursă de date (data source), ce asigură schimbul de informație între componentele data set pe de o parte și componentele de vizualizare și gestionare a datelor. Un astfel de component este Data Source.

Componente de vizualizare și gestionare a datelor, cum sunt: DBGrid, DBText, DBEdit ș.a.

În afară de componentele menționate, în aplicații mai este inclus un component DataBase. Acest component se folosește de obicei în aplicațiile ce lucrează pe platforma client/server. El este folosit pentru stabilirea legăturii cu serverul de distanță, realizarea tranzacțiilor, lucrul cu parolele. Componentul dat e rațional de folosit cât mai rar, deoarece dacă el nu este introdus, atunci automat îl introduce Delphi

2.5.5 Componente – set de date (data set)

Table. Cum am mai menționat Table este un component set de date (data set). În aplicații de acest component este legat componentul Data Source, ce servește ca sursă de date. Ambele aceste componente sunt nevizuale, de aceea ele pot fi amplasate oriunde pe formă. De fapt pentru componentele date (când baza conține mai multe tabele) se folosește un “container” – o formă specială numită DataModule, despre care se va vorbi puțin mai târziu.

Legătura între sursa de date (DataSource) și setul de date (Table) se face în felul următor : în Inspectorul Obiectelor a componentului DataSource, principala proprietate este DataSet, în care se fixează numele tabelului respectiv (se are în vedere identificatorul componentului Table). Următorul pas este legarea componentului Table cu tabelul fizic al bazei de date. Pentru aceasta componentul componentul Table are două proprietăți : DatabaseName și TableName. Mai întâi trebuie de fixat proprietatea DatabaseName. Din lista în cădere a proprietății date, din Inspectorul Obiectelor se alege alias-ul ce-i corespunde bazei de date cu care lucrăm. După aceasta fixăm valoarea proprietății TableName: din lista în cădere alegem tabela necesară a bazei de date.

O altă proprietate a componentului Table este Exclusive. Această proprietate determină accesul concomitent la tabelă a mai multor aplicații (de exemplu, lucrul în rețea cu baza de date). Dacă fixăm valoarea proprietății date în true, tabela va fi inaccesibilă pentru alte aplicații. Valoarea proprietății date poate fi schimbată doar când Active=false.

Proprietățile de bază ale componentului Query.Comparații între Table și Query.

Componentul Query de clasa TQuery este un component data set. Componentul dat se folosește pentru implimentarea limbajului SQL în aplicații Delphi. Majoritatea proprietăților și metodelor componentului Query coincid cu cele ale lui Table, prin urmare Query, în multe cazuri, poate fi inclus în aplicație în loc de Table. Un avantaj adăugător a lui Query – posibilitatea formării interpelărilor în limbajul SQL.

Deoarece câteodată componentele Table și Query sunt interschimbabile, apare întrebarea, care din ele de folosit?. La lucrul cu bazele de date locale mai des se folosește Table. Cu ajutorul lui e mai simplu nu numai de vizualizat tabela, ci și modificarea, ștergerea și inserarea inregistrărilor. Când lucrăm cu bazele de date de pe server el devine puțin efectiv. În cazul dat el crează o copie provizorie a datelor pe calculatorul utilizatorului și lucrează cu ea, e clar că procedura dată necesită multe resurse și se încarcă rețeaua. Neajunsul dat lipsește la Query. Dacă interpelarea se reduce la vizualizarea tabelului (interpelarea Select), atunci rezultatul interpelării se amplasează într-un fișier provizoriu pe calculatorul utilizatorului. Tabela dată e numai pentru citire și nu permite careva modificări. Dacă interpelarea e legată de careva modificări în tabelă, atunci nu se crează tabela provizorie. BDE transferă interpelarea pe server, acolo se prelucrează și în aplicație se returnează informația despre succesul realizării operației date. Prin urmare la lucrul în rețea componentul Query este mai efectiv decât Table.

Pe de altă parte lucrând cu bazele de date locale eficacitatea lui Query este cu mult mai mică decât cea lui Table. Încetinirea calculelor devine considerabilă.

Din cele expuse mai sus conchidem că în aplicațiile server e rațional de folosit Query, iar lucrând cu bazele de date locale folosim Table. Componentul Query ca și Table se unește cu DataSource prin proprietatea DataSet, pentru ca mai târziu la DataSource să fie alipit un component de vizualizare sau gestionare a datelor.

Proprietatea de bază a lui Query este SQL, de tip TString, ce conține codurile interpelării SQL. În procesul de proiectare e necesar de formulat o oarecare interpelare pentru a stabili la care tabel ne conectăm. În continuare, la executarea aplicației, interpelarea poate fi formată la nivel de programare prin intermediul metodelor tipului TString: Clear – lichidarea și Add – adăugarea codului.

În proprietatea DatabaseName a componentului Query ca și la Table trebuie de fixat alias-ul baze de date ce urmează a fi accesată. Proprietatea TableName, a lui Table la Query lipsește, deoarece tabelul cu care se lucrează este indicat în interpelarea SQL.

2.5.6 Componente de vizualizare și de gestionare cu datele

Cel mai des pentru vizualizarea datelor se folosește componentul DBGrid de pe pagina Data Control a palitrei de componente. Componentul dat este vizibil, el redă datele din tabelul de date. Principala proprietate a lui DBGrid și a altor componente de vizualizare și gestionare cu datele este DataSource. În Inspectorul Obiectelor din lista în cădere a proprietății DataSource alegem sursa necesară de date. Astfel am realizat schema de legare a componentelor din fig. 5.O altă proprietate importantă a componentului DBGrid este ReadOnly care preîntâmpină redactarea datelor din bază.

Componentul DBGrid e comod, dar nu întotdeauna cel mai potrivit. Forma de prezentare a datelor în el nu e întotdeauna comodă: e prea regulată, fără separatori. Pe pagina DataControl există mai multe componente de vizualizare și gestionare cu datele:

DBText – analogul lui Label, legat însă cu datele. Componentul dat redă numai datele unui câmp și n-are posibilitatea de redactare a datelor.

DBEdit – analogul ferestrei obișnuite de redactare. Componentul dat redă datele, precum dă posibilitatea de a le redacta. Însă dacă proprietatea lui ReadOnly =true, el servește numai pentru vizualizarea datelor.

Mai există multe componente de acest tip: DBMemo, DBRichEdit, DBImage, DBCheckBox,DBRadioGroup, dar cel mai des sunt folosite cele menționate mai sus.

Toate componentele menționate de vizualizare a datelor și gestionare cu ele au două proprietăți de bază: DataSource – sursa de date și DataField – câmpul cu care este legat componentul.

2.5.7 Administrarea tranzacțiilor, componentul DataBase

În subcapitolul 2.5.4 s-a menționat că chiar fără vre-o intenție în manipularea cu tranzacțiile ele automat au loc la modificarea datelor. Aceasta se înfăptuiește prin intermediul componentului DataBase,pe care Delphi îl include automat în aplicație. Componentul dat soluționează următoarele probleme:

Conectarea la serverul de la distanță

Inregistrarea utilizatorului la prima adresare la server

Crearea alias-urilor locale pentru aplicații

Dirijarea tranzacțiilor

Determinarea nivelului de izolare a tranzacțiilor (reglarea tranzacțiilor concomitente la unul și același tabel)

Dacă dorim să dirijăm cu tranzacțiile intenționat, atunci includem manual componentul DataBase în aplicație.

DataBase se leagă cu componentele Table și Query prin numele bazei de date la care se conectează. Numele dat se fixează în proprietatea DatabaseName. Se poate de indicat alias-ul bazei de date sau calea deplină până la ea. Dacă se cunoaște baza de date ce are alias BDE, atunci proprietățile AliasName, DriverName, Params pot rămâne nespecificați. În caz contrar trebuie de dat valoare proprietății AliasName sau proprietăților DriverName și Params.

2.5.8 Modulele de date

La construirea aplicațiilor complexe de baze de date e primit de separat logica de lucru de interfața cu utilizatorul. În Delphi aceasta se realizează prin modulele de date – componente –container de tip TDataModule. În procesul de executare a aplicației modulul datelor, ce conține componentele invizibile de legare cu baza, este tot invizibil.

În Delphi a fost elaborat un instrument de proiectare a modulelor de date – Data Module Designer. El este activat prin comanda File/New și de pe pagina New selectăm pictograma DataModule. În rezultat apare apare o fereastră de dialog cu două paneluri; în panelul din stânga putem vedea arborele componentelor data set și data source, câmpurile lor, restricții. Panelul din dreapta conține două pagini: Components – componentele și Data Diagram – diagrama datelor. Din pagina Components putem accesa orice component sau câmp al lui, precum avem posibilitatea de a manipula cu câmpurile fără a părăsi Data Module Designer.

Pe pagina Data Diagram putem proiecta ilustrativ corelațiile dintre seturile de date, câmpuri, restricții ș.a.

3 Descrierea sistemului

3.1 Baza legislativă

In ultimii ani Republica Moldova traversează o perioada de schimbări structurale esențiale În aceasta perioada toate întreprinderile au nevoie de înnoirea tuturor sistemelor de lucru, aducerea lor la standardele internaționale. Astfel în conformitate cu Legea cu privire la registre nr. 1320-XIII din 25 septembrie 1997, Legea privind societățile pe acțiuni nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997, Legea cu privire la piața valorilor mobiliare nr.199-XIII din 18 noiembrie 1998, Regulamentul cu privire la Registrul acționarilor și Registrul posesiilor de obligațiuni ai societății pe acțiuni, aprobat la ședința Comisiei de Stat pentru Piața Hârtiilor de Valoare din 28 septembrie 1994, alte acte normative, care se referă la ținere registrelor deținătorului de valori mobiliare nominative au fost elaborate cerințele FAȚĂ DE SOFTWARE PENTRU ȚINEREA REGISTRELOR DEȚINĂTORILOR DE VALORI MOBILIATE NOMINATIVE.

3.2 Cerințe față de SI “REGISTRATOR”

Procesarea informațiilor.

FUNCȚII

GESTIUNEA DATELOR REGISTRATORULUI;

Introducerea și validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelul: RI.

GESTIUNEA DATELOR EMITENTULUI;

Adăugarea unei înregistrări noi privind Emitentul valorilor mobiliare; atribuirea

Emitentului unui cont de evidență unic; introducerea și validarea datelor inițiale,

modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelul: Em_Cls.

GESTIUNEA DATELOR CLASEI VALORILOR MOBILIARE;

Adăugarea unei înregistrări noi privind o nouă clasă a valorilor mobiliare ale Emitentului; atribuirea clasei valorilor mobiliare unui cont de evidență unic; introducerea și validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelul: Em_Cls.

GESTIUNEA DATELOR EMISIUNII VALORILOR MOBILIARE;

Adăugarea unei înregistrări noi privind Emisia valorilor a unei clase de valori mobiliare; atribuirea Emisiei valorilor mobiliare unui cont de evidență unic; introducerea și validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelul: Emisii.

GESTIUNEA DATELOR OFERTEI TENDER;

Adăugarea unei înregistrări noi privind Oferta Tender; atribuirea Ofertei Tender unui cont de evidență unic; introducerea și validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelul: Oferte Tender.

CALCULUL DIVIDENDELOR CU MIJLOACE BĂNEȘTI;

Introducerea și validarea datelor inițiale pentru executarea operațiunii, modificarea,

actualizarea, lichidarea lor, calculare dividendelor pentru fiecare persoană înregistrată care are dreptul de a primi dividende; depunerea cuantumului calculat pe contul personal al proprietarului sau deținătorului nominal.

Tabelul: Dividende_MB.

GESTIUNEA DATELOR REPREZENTANTULUI LEGAL AL PERSOANEI ÎNREGISTRATE;

Introducerea și validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelele: Reprezentanți, ContPers.

OPERAȚII

DESCHIDEREA CONTULUI PERSONAL AL PROPRIETARULUI SAU DEȚINĂTORULUI NOMINAL;

Adăugarea unei înregistrări noi privind Deținătorul Valorilor Mobiliare; atribuirea Proprietarului sau Deținătorului Nominal unui cont personal unic; introducerea și

validarea datelor inițiale, modificarea, actualizarea, lichidarea lor.

Tabelele: Reprezentanți, ContPers, CB, CM, DN.

BLOCAREA (ANULARE BLOCARE) CONTULUI PERSONAL;

Introducerea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației, modificarea, actualizarea, lichidarea lor; regăsirea Contului Personal al persoanei înregistrate; marcarea Contului Personal privind existența resticțiilor de efectuare a operațiilor cu participarea acestui cont.

Tabelul: Blocare_acționar, Blocare_emitent.

TRANSFERUL VALORILOR MOBILIARE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificare datelor; retragerea valorilor mobiliare care constituie obiectul tranzacției din contul sursă trecerea valorilor mobiliare retrase în conzul receptor.

Tabelul:Tranzacții.

BLOCAREA (ANULARE BLOCARE) VALORI MOBILIARE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; efectuarea înscrierii în contul personal privind specificarea resticțiilor de înstrăinarea a unui număr de valori mobiliare din clasa respectivă.

Tabelul: Blocare_VM.

PLASAMENTUL VALORILOR MOBILIARE;

Regăsirea Contului Personal al persoanei înregistrate; introducerea și validarea datelor inițiale pentru executatrea operației; modificarea datelor inițiale; trecerea în contul personal al deținătorului valorile mobiliare achiziționate.

Tabelul: Plasament.

PLATA DIVIDENDELOR CU VALORI MOBLILIARE;

Regăsirea Contului Personal al persoanei înregistrate; introducerea și validarea datelor inițiale pentru executatrea operației; modificarea datelor inițiale; trecerea în contul personal al deținătorului valorile mobiliare repartizate.

Tabela: Dividende_VM.

EXCLUDEREA DIN CIRCULAȚIE A VALORILOR MOBILIARE;

Regăsirea Contului Personal al persoanei înregistrate; introducerea și validarea datelor inițiale pentru executatrea operației; modificarea datelor inițiale; retragerea valorilor mobiliare din contul personal al proprietarului sau deținătorului nominal, și trecerea valorilor mobiliare retrase în contul emitentului.

Tabelul: Excludere.

CONVERTIREA VALORILOR MOBILIARE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor; stabilirea valorilor mobiliare care sunt obiectul operației.

Tabelul: Convertirea_VM.

PROCESAREA DATELOR DEȚINĂTORULUI NOMINAL;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor; actualizarea datelor.

Tabelul: DN.

PROCESAREA PROPUNERILOR DE VÂNZARE A VALORILOR MOBILIARE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor; adăugarea unei înregistrări noi privind propunerea de vânzare a valorilor mobiliare; ștergerea înregistrărilor existente; actualizarea datelor în registru.

Tabela: Propuneri_de_vânzare.

PROCESAREA DATELOR PRIVIND EVIDENȚA CERTIFICATELOR VALORILOR MOBILIARE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor; adăugarea unei înregistrșri noi la eliberarea certificatului; anularea certificatului; sortarea certificatelor.

Tabela: Certificate.

GESTIUNEA PORTOFOLIULUI REGISTRATORULUI;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor.

Tabela: Portifoliu.

PROCESAREA DATELOR PRIVIND CLASIFICATOARELE;

Inserarea și validarea datelor inițiale pentru executarea operației; modificarea datelor;

Tabele: N_Act, N_Funcție, N_InstFin, N_Organe, N_Statut, N_TipEM.

Documentele eliberate din registru

EXTRASE

EXTRASUL PRIVIND SOLDUL ACȚIUNILOR;

EXTRASUL PRIVIND UN NUMĂR ANUMIT DE VALORI MOBILIARE;

EXTRASUL PRIVIND TRECEREA ÎN CONT A VALORILOR MOBILIARE;

EXTRASUL PRIVINDRETRAGEREA DIN CONT A VALORILOR MOBILIARE;

EXTRAS DIN REGISTRU PRIVIND OPERAREA GREVĂRII CU OBLIGAȚIUNI;

EXTRAS DIN REGISTRU PRIVINDÎNCHIDEREA CONTULUI PERSONAL;

EXTRAS DIN REGISTRU PRIVIND ȚINEREA ADUNĂRII GENERALE;

EXTRAS DIN REGISTRU PRIVIND REPREZENTANTUL LEGAL AL PERSOANEI ÎNREGISTRATE;

EXTRASUL GLOBAL DIN REGISTRU;

LISTE

REGISTRUL CONTURILOR PERSONALE;

LISTA DEȚINĂTORILOR DE VALORI MOBILIARE;

LISTA PERSOANELOR CARE AU DREPTUL SĂ PARICIPE LA ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR;

LISTA MODOFICĂRILOR LA LISTA PERSOANELOR CARE AU DREPTUL SĂ PARTICIPE LA ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR;

LISTA PENTRU ÎNREGISTRAREA PARTICIPANȚILOR LA ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR;

RAPOARTE

PROTOCOLUL OPERAȚIILOR ÎNREGISTRATE;

REGISTRU EVIDENȚEI CERTIFICATELOR;

PROPORȚIILE ȘI PREȚURILE MEDII ALE TRANZACȚIILOR ÎNREGISTRATE;

PREȚUL MEDIM PONDERAT DE PROCURARE A VALORILOR MOBILIARE;

DAREA DE SEAMĂ LUNARĂ PRIVIND CONTRACTELE DE ȚINERE A REGISTRULUI;

DAREA DE SEAMĂ LUNARĂ DESPRE TRANZACȚIILE CU VALORILE MOBILIAR;

INFORMAȚIA DESPRE PERSOANE CARE DEȚIN PACHETE MARI DE VALORI MOBILIARE;

LISTA PERSOANELOR CARE ACCEPTĂ OFERTA TENDER;

În scopul asigurării păstrării informației este prevăzut un regim special de arhivare și restabilire a informației salvate.

În scopul prevenirii accesului nesancționat SI "REGISTRATOR " sunt prevăzute câteva nivele de protecție a datelor, inclusiv prin controlul și înregistrarea parolei utilizatorului, parolizarea și codificarea accesului la bazele de date din exterior.

3.3 Noțiuni utilizate

În înțelesul prezentelor cerințe, termenii și expresiile utilizate au următoarele semnificații:

Anularea blocării valorilor mobiliare – adăugarea unei înregistrări noi la contul personal al proprietarului sau deținătorului nominal referitor la anularea restricțiilor specificate asupra dreptului de înstrăinare a unui număr de valori mobiliare.

Anularea blocării contului personal – efectuarea înscrierii în cont privind anularea restricțiilor asupra dreptului de a efectua operații cu participarea contului personal.

Blocarea clasei valorolor mobiliare – efectuarea înscrierii în contul de evidență a clasei de valori mobiliare referitor la interzicerea temporară de a efectua operații cu valori mobiliare ale acestei clase.

Bolcare valori mobiliare – adăugarea unei înregistrărinoi la contul personal al persoanei înregistrate referitor la grevarea cu obligații a unui număr de valori mobiliare.

Cont de evidență – cont deschis în sistemul de ținere a registrelor pentru evidența datelor proprii obiectelor sistemului de ținere a registrelor.

Cont personal – cont deschis în sistemul de ținere a registrelor pentru ducerea evidenței drepturilor deținătorului asupra valorilor mobiliare.

Cont receptor – cont personal în care se trec valori mobiliare.

Cont sursă – cont personal din care se retrag valori mobiliare.

Convertirea – excluderea din circulație și anularea valorilor mobiliare ale unei clase prin schimbarea acestora cu valori mobiliare ale altei clase.

Deținător de valori mobiliare – persoana care deține valori mobiliare în bazăa dreptului de proprietate (proprietar) sau în bazî de contract (deținător nominal).

Dispoziție – document primit de către registrator care conține cerințe privind efectuarea înscrierilor în sistemul de ținere a registrelor și (sau) eliberarea informației din aceasta.

Document eliberat – orice reprezentare sub formă electronică sau pe purtători de hârtie a unor informații conform datelor înscrise în sistemul de ținere a reregistrelor.

Emitent – emitentul care emite pe teritoriul Republicii Moldova valori mobiliare nominative în conformitate cu prevederile ligislației și a documentelor de constituire, registrele deținătorilor ale căror se țin prin utilizarea sistemului de ținere a registrelor.

Excluderea din circulație a valorilor mobiliare – retragerea din conturile personale ale persoanelor înregistrate tuturor valorilor mobiliare ale unei clase și mărirea cu numărul lor numărul valorilor mobiliare de tezaur din clasa respectivă.

Extras din registru – document elibetrat care conține informații conform datelor înscrise în contul personal al persoanei înregistrate.

Forma de emitere a valorilor mobiliare – forma sub care valorile mibiliare nominative se emit prin plasare.

Funcție – totalitatea acțiunilor registratorului, rezultatul cărora este modificarea și completarea informației din sistemul de ținere a registrelor, cu excepția celor care se conțin pe un cont personal.

Listă – document eliberat care conține informații conform datelor înscrise în conturille personale ale persoanelor înregistrate.

Mod de emisiune a valorilor mobiliare – modul de realizare a ofertei la emisiunea valorilor mobiliare.

Modificarea rechizitelor persoanei înregistrate – operarea modificărilor în datele referitoare la persoana înregistrată.

Operație – totalitatea acțiunilor registratorului, rezultatul cărora este modificarea și completarea informației care se conține pe un cont personal.

Persoana înregistrată – deținător de valori mobiliare înregistrat în sistemul de ținere a registrelor.

Plasamentul – trecerea valorilor mobiliare achiziționate în procesul plasamentului în conturi personale ale primelor deținători.

Plata dividendelor în formă de vaolri mobiliare – trecerea în conturi personale ale persoanelor înregistrate în sistemul de ținere a registrelor a dividendelor primite în formă de valori mobiliare.

Registrator – participant profesionist pe piața valorilor mobiliare care desfășoară activitatea de ținere a registrelor deținătorilor de valori mobiliare nominative.

Retragerea din cont – adăugarea unei înregistrări noi în contul personal al proprietarului sau a deținătorului nominal privind retragerea din cont a valorilor mobiliare unei clase de valori mobiliare (are loc în rezultatul: retragerii din circulație a valorilor mobiliare plasate; înstrăinării valorilor mobiliare pe piața secundară; stopării evidenței la deținătorul nominal.).

Sistem de ținere a registrelor – sistem informatic care asigură prelucrare datelor în procesul ținerii registrelor deținătorilor de valori mobiliare nominative.

Blocare cont personal – efectuarea inscrierii în contul personal referitor la interzicerea temporară a efectuării operațiilor co participarea acestui cont.

Transferul valorilor mobiliare – retragerea din contul personal al proprietarului sau al deținătorului nominal a valorilor mobiliare ale unei clase și trecerea acestora în contul personal al noului proprietar sau al noului deținător nominal.

Trecerea în cont – adăugarea unei înregistrări noi în contul personal al proprietarului sau a deținătorului nominal privind trecerea în cont a valorilor mobiliare ale unei clase de valori mobiliare (are loc în rezultatul: plasmentului; repartizării dividendelor primite în formă de valori mobiliare; achiziționării valorilor mobiliare pe piația secundară; primirii de către deținătorul nominal a valorilor mobiliare în posesiunea nominală).

3.4 Descrierea sistemului

3.4.1 Descrierea bazei de date „Registru”

Baza de date a sistemului informațional “REGISTRATOR” este implementată în sistemul de gestiune al bazelor de date (SGBD) Microsoft Access al firmei Microsoft Corporation. Pentru a inițializa legăturile între IDE Delphi și SGBD Microsoft Access în containerul (DataModule) aplicației se folosește componentul Database. Inițializarea legăturilor este prezentată în fig. 3.1.

În baza dată au fost create 28 tabele ce vor asigura păstrarea informației.

Tabelul Blocare_actionar conține informația referitor la conturile personale a acționarilor blocate (deblocate) și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de blocare a

acționarilor;

Data_operatie– Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul documentului de înregistrare;

Temei – Temei pentru blocare a acționarilor (clasificator);

Blocare – Câmp logic: Yes=Blocare No=DeBlocare;

Cont_pers – Contul personal al acționarului;

Validare – Validarea introduceri datelor;

Tabelul Blocare_emitent conține informația referitor la conturile personale ale emitenților blocate (deblocate) și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de blocare a

Emitenților;

Data_operatie– Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul documentului de înregistrare;

Temei – Temei pentru blocare a emitenților (clasificator);

Blocare – Câmp logic: Yes=Blocare No=DeBlocare;

Cont_pers – Contul personal al emitentului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Blocare_valoari_mobiliare conține informația referitor la valorile mobiliare blocate (deblocate) și are următoarele câmpuri:

Fig. 3.1. Modul de inițializare a legăturilor între IDE Delphi și SGBD Microsoft Access.

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de blocare a

valorilor mobiliare;

Data_operatie– Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul documentului de înregistrare;

Temei – Temei pentru blocare a emitenților (clasificator);

Blocare – Câmp logic: Yes=Blocare No=DeBlocare;

Cont_pers – Contul personal al acționarului;

Cont_EM – Nr. de cont al emitentului;

Cantitate_VM – Nr. de valori mobiliare blocate/deblocate;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul CB conține informația referitor la companiile de brokeri aflate pe piață și are următoarele câmpuri:

Cont_pers – Contul personal al companiei de brokeri;

Data_deschidere – Data deschiderii contului personal;

Abrev – Denumirea abreviată a companiei de brokeri;

Nume – Denumirea deplină a companiei de brokeri;

Functie_responsabil – ;

Nume_responsabil – ;

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Certificate conține informația referitor la certificatele valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_opertie – Numărul unic de identificare a operației de înregistrare a certificatului;

Data_operatie – Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_certificat – Numărul certificatului;

Stare_certificat – Starea certificatului (clasificator);

Cantitate_VM – Numărul de valori mobiliare confirmate prin certificat;

Cont_pers – Numărul contului personal al persoanei căreia i-a fost eliberat certificatul;

Data_eliberare – Data eliberării certificatului;

Temei_eliberare – Temei pentru eliberare (clasificator);

Data_anulare – Data anulării certificatului;

Temei_anulare – Temei pentru anulare (clasificator);

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul CM conține informația referitor la companiile manageriale aflate pe piață și are următoarele câmpuri:

Cont_pers – Contul personal al companiei manageriale;

Data_deschidere – Data deschiderii contului personal;

Abrev – Denumirea abreviată a companiei manageriale;

Nume – Denumirea deplină a companiei manageriale;

Functie_responsabil – ;

Nume_responsabil – ;

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul ContPers conține informația referitor la conturile personale și are următoarele câmpuri:

Cont_pers – Numărul unic de identificare a operației de înregistrare a contului

personal a unei persoane;

Tip_persoana – Tipul persoanei (PF,PJ,CF,FI);

Data_deschidere – Data deschiderii contului personal;

Cod_fiscal – Codul fiscal a persoanei juridice;

Capital_social – Capitalul social a persoanei juridice;

Abrev – Abreviatura pentru persoane juridice (inclusiv CF&FI);

Nume – Numele persoanei fizice sau denumirea deplina a organizației;

Tip_act – Tipul actului de identificare (clasificator);

Organ_eliberare – Denumirea organului ce l-a eliberat (clasificator);

Data_eliberare – Data eliberării;

Serie_act – Seria actului;

Nr_act – Nr. actului;

Organ_inregistrare – Organul ce a înregistrat persoana juridica;

Nr_inregistrarii_stat – Nr. înregistrării de stat;

Data_inregistrarii_stat– Data înregistrării de stat;

Cont_DN – Contul personal al DN cu care are contract CF sau FI;

Nr_contract – Nr. contract cu Organizația de depozitare pentru (CF&FI);

Data_contract – Data contract cu Organizația de depozitare pentru (CF&FI);

Administrator – Pentru CF&FI;

Statut_persoana – Statutul persoanei (clasificator);

Categorie_impozitare– Categoria de impozitare (clasificator);

Mod_achitare_beneficiu– Modul de achitare a beneficiului pe dividende (clasificator);

Institutie_financiara – Denumirea instituției financiare (clasificator);

Nr_cont – Numărul contului de decontare;

Functie_responsabil – Funcție responsabil;

Nume_responsabil – Nume responsabil;

Stat – Statul rezidentul căruia este persoana (clasificator);

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Convartirea_VM conține informația referitor la convertirea valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_opertie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de

convertire a valorilor mobiliare;

Data_operatie – Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul de identificare a dispoziției pentru executarea operației;

Data_doc – Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Temei_operatie – Temei pentru efectuarea operației de convertire (clasificator);

Cont_EM – Contul personal al Emitentului;

Coeficient – Coeficientul de convertire;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Dividende_MB conține informația referitor la plata dividendelor cu mijloace bănești și are următoarele câmpuri:

ID_opertie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de

plată a dividendelor cu mijloace bănești;

Data_operatie – Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul de identificare a dispoziției pentru executarea operației;

Data_doc – Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Nr_ordine – Numărul de ordine al plații dividendelor;

Data_hotarire – Data luării hotarârii privind efectuarea plații;

Tip_dividende – Tip de dividende (clasificator);

Perioada_dividende_de_la – Perioada pentru care se efectuiază plata dividendelor;

Perioada_dividende_pina_la – Perioada pentru care se efectuiază plata dividendelor;

Data_creare_lista_dividende– Data la care este întocmită lista acționarilor care au dreptul

sa primească dividende;

Cuantum_1VM – Cuantumul dividendelor pe o acțiune;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Dividende_VM conține informația referitor la plata dividendelor cu valori mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_opertie – Numărul unic de identificare a operației în registrul operațiilor de

plată a dividendelor cu valori mobiliare;

Data_operatie – Data înregistrării operației în sistemul electronic de ținere a registrelor;

Nr_doc – Numărul de identificare a dispoziției pentru executarea operației;

Data_doc – Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Nr_ordine – Numărul de ordine al plații dividendelor;

Data_hotarire – Data luării hotărârii privind efectuarea plații dividendelor cu acțiuni;

Tip_dividende – Tip de dividende (clasificator);

Perioada_dividende_de_la – Perioada pentru care se efectuează plata dividendelor;

Perioada_dividende_pina_la – Perioada pentru care se efectuează plata dividendelor;

ISIN – Numărul înregistrării de stat a valorilor mobiliare din clasa respectiva;

Data_creare_lista_dividende – Data la care este întocmită lista acționarilor care au

dreptul sa primească dividende;

Cuantum_1VM – Cuantumul de valori mobiliare pe o valoare nominala (acțiune);

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul DN conține informația referitor la deținătorii nominali și are următoarele câmpuri:

Cont_pers – Contul personal al deținătorului nominal;

Data_deschidere – Data deschiderii contului personal;

Abrev – Denumirea abreviată a deținătorului nominal;

Nume – Denumirea deplină a deținătorului nominal;

Functie_responsabil – ;

Nume_responsabil – ;

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Em_Cls conține informația referitor la emitenți și clase de valori mobiliare și are următoarele câmpuri:

Cont_EM – Contul personal al emitentului;

Data_deschidere – Data deschiderii contului emitentului;

Cod_fiscal – Codul fiscal;

Abrev – Denumirea abreviata a emitentului;

Nume – Denumirea deplină a emitentului;

Nr_inregistrare_stat – Numărul înregistrării de stat;

Data_inregistrare_stat– Data înregistrării de stat;

Tip_EM – Tipul emitentului (clasificator);

Capital_social – Mărimea capitalului social;

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Functie_conducator – Funcția conducătorului (clasificator);

Nume_conducator – Numele conducătorului;

Nr_contract – Data înregistrării de stat;

Cont_DN – Nr. contract privind tinerea registrului de către Registratorul

Independent;

Contract_de_la – Data încheierii contractului;

Contract_pina_la – Data rezilierii contractului;

Clasa_VM – Descriere Casa valorilor mobiliare;

ISIN – Numărul înregistrării de stat a valorilor mobliare din clasa respectiva;

Tip_VM – Tipul valorilor mobiliare (clasificator);

Forma_VM – Forma valorilor mobiliare (clasificator);

Dividende – Mărimea fixata a dividendelor (dobânzilor) pe o valoare mobiliara;

Drept_vot – Dreptul la vot la adunarea generala a acționarilor;

Drept_Dividende – Dreptul proprietarilor de a primi dividende pe valori mobiliare;

Primire_dividende_de_la – Termenul stabilit de primire a dividendelor;

Primire_dividende_pina_la – Termenul stabilit de primire a dividendelor;

Circulatie_de_la – Termenul de circulație a valorilor mobiliare;

Circulatie_pina_la – Termenul de circulație a valorilor mobiliare;

VM_spre_plasare – Numărul valorilor mobiliare autorizate spre plasare;

VM_total – Numărul total de valori mobiliare plasate in clasa respectiva;

VM_tezaur – Numărul valorilor mobiliare de tezaur;

Registru_format – Starea registrului deținătorilor de valori mobiliare din clasa respectiva;

Clasa_VM_blocat – Remarca privind blocarea clasei valorilor mobiliare;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Emisii conține informația referitor la emisia valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

Cont_emisie – Numărul unic de identificare a operației de înregistrare a unei

emisiuni de valori mobiliare;

Data_operatie – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Cont_EM – Contul de evidenta a emitentului;

Nr_ord – Numărul de ordine al emisiunii respective a valorilor mobiliare din

clasa respectiva;

Metoda_plasare_VM – Metoda de plasare a valorilor mobiliare (clasificator);

Cantitate_VM – Numărul de valori mobiliare in emisiunea respectiva;

Pret – Prețul de achiziție;

Remarca – Remarca privind absenta restricțiilor la procurarea valorilor

mobiliare din emisiunea respectiva;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Excludere conține informația referitor la excluderea valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației de excludere a valorilor

mobiliare din circulație;

Data_operatie – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Nr_doc – Numărul de identificare a documentului pentru executarea operației;

Data_doc – Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Temei – Temei pentru excluderea din circulație a valorilor mobiliare plasate

(clasificator);

ISIN – Numărul înregistrării de stat a valorilor mobiliare care constituie

obiectul tranzacției Emitentului;

Cont_pers – Numărul contului personal al proprietarului;

Cantitate_VM – Numărul de valori mobiliare retrase;

Pret – Valoarea tranzacției (preț de achiziție);

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Oferte_tender conține informația referitor la ofertele tender și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operatei de înregistrare a ofertei

tender;

Data_operatie – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Nr_cont_oferta_tender– Numărul contului de evidenta a ofertei tender;

Nr_inreg_oferta_tender– Numărul de înregistrare a ofertei tender;

Data_inreg_dispozitie– Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Cont_pers_ofertant – Numărul contului personal al ofertantului;

ID_Emitent – Emitentul;

Cantitate_VM_oferta_tender– Volumul total al valorilor mobiliare ale Emitentului care

constituie obiectul ofertei tender;

Data_ofertei_tender – Data anunțării ofertei tender;

Oferta_tender_inc – Termenul de acțiune a ofertei tender;

Oferta_tender_fin – Termenul de acțiune a ofertei tender;

Pret_min – Limitele prețului propus de procurare a valorilor mobiliare;

Pret_max – Limitele prețului propus de procurare a valorilor mobiliare;

Cont_pers_participant– Denumirea completa a participantului profesionist la piața valorilor

mobiliare antrenat de către ofertant in procesul de derulare a ofertei

tender;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Plasament conține informația referitor la plasamentul valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

Cont_plasament – Numărul unic de identificare a operatei de înregistrare a

plasamentului valorilor mobiliare

Data_deschidere – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Cont_pers – Numărul contului personal al deținătorului de valori mobiliare;

Cont_EM – Numărul contului de evidenta al emisiunilor valorilor mobiliare;

Cantitate – Numărul de valori mobiliare subscrise de către deținător;

Pret – Prețul de achitare a valorilor mobiliare;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Portofoliu conține informația referitor la portofoliul registratorului și are următoarele câmpuri:

Cont_analitic – Cont analitic;

Data_deschidere – Data deschiderii contului analitic;

Cont_pers – Contul personal al clientului (CF,FI,PF,PJ);

Cont_EM – Contul personal al emitentului;

Lib – Valori mobiliare libere azi;

Bloc – Valori mobiliare blocate azi (Sold=Lib+Bloc);

Lib1 – VM libere la data de 1 luna 1;

Bloc1 – VM blocate la data de 1 luna 1;

Lib2 – VM libere la data de 1 luna 2;

Bloc2 – VM blocate la data de 1 luna 2;

Lib3 – VM libere la data de 1 luna 3;

Bloc3 – VM blocate la data de 1 luna 3;

Lib4 – VM libere la data de 1 luna 4;

Bloc4 – VM blocate la data de 1 luna 4;

Lib5 – VM libere la data de 1 luna 5;

Bloc5 – VM blocate la data de 1 luna 5;

Lib6 – VM libere la data de 1 luna 6;

Bloc6 – VM blocate la data de 1 luna 6;

Lib7 – VM libere la data de 1 luna 7;

Bloc7 – VM blocate la data de 1 luna 7;

Lib8 – VM libere la data de 1 luna 8;

Bloc8 – VM blocate la data de 1 luna 8;

Lib9 – VM libere la data de 1 luna 9;

Bloc9 – VM blocate la data de 1 luna 9;

Lib10 – VM libere la data de 1 luna 10;

Bloc10 – VM blocate la data de 1 luna 10;

Lib11 – VM libere la data de 1 luna 11;

Bloc11 – VM blocate la data de 1 luna 11;

Lib12 – VM libere la data de 1 luna 12;

Bloc12 – VM blocate la data de 1 luna 12;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Propuneri_de_vinzare conține informația referitor la propunerile de vânzare a valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației de înregistrare a

propunerilor de vânzare a valorilor mobiliare;

Data_deschidere – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Nr_doc – Numărul de identificare a documentului primar care a servit drept

temei pentru executarea operației;

Data_doc – Data înregistrării dispoziției in registrele interne ale Registratorului;

Nr_inreg_oferta_tender – Numărul de înregistrare a ofertei tender;

Cont_pers_ofertant – Numărul contului personal al ofertantului;

Cantitate_VM – Numărul de valori mobiliare depuse la vânzare;

Prețul – Prețul de vănzare;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Reprezentanti conține informația referitor la reprezentanții proprietarului sau al deținătorului nominal și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numărul unic de identificare a operației de înregistrare a

reprezentantului legal;

Data_operatie – Data înregistrării operației in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Cont_pers – Numărul contului personal al persoanei înregistrate;

Cont_pers_reprez – Numărul contului personal al persoanei înregistrate care exercita

funcțiile reprezentantului;

Nr_doc – Numărul de înregistrare a mandatului in temeiul căruia reprezentantul

legal exercita drepturile proprietarului;

Data_doc – Data eliberării mandatului;

Mandat_de_la – Termenul de acțiune a mandatului;

Mandat_pina_la – Termenul de acțiune a mandatului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul RI conține informația referitor la registrator și are următoarele câmpuri:

Cont_pers – Numarul unic de identificare a operatiei;

Data_deschidere – Data inregistrarii operatiei in sistemul electronic de tinere a

registrelor;

Abrev – Denumirea abreviată a registratorului;

Nume – Denumirea deplină a registratorului;

Nr_inreg_stat – Numarul inregistrarii de stat;

Data_inreg_stat – Data inregistrarii de stat;

Capital_social – Marimea capitalului social;

Nr_licenta – Numarul licentei;

Data_eliberare_licenta – Data eliberarii licentei;

Licenta_valabila_de_la – Termenul de actiune a licentei;

Licenta_valabila_pina_la – Termenul de actiune a licentei;

Functie_conducator – Funcția conducătorului (clasificator);

Nume_conducator – Numele conducătorului;

Functie_specialist – Funcția specialistului;

Nume_specialist – Numele specialistului;

Cod_postal – Codul poștal;

Tel – Nr. de telefon;

Fax – Nr. de fax;

E_mail – Adresa e-mail;

Adresa – Adresa oficiului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Tabelul Tranzactii conține informația referitor la transferul valorilor mobiliare și are următoarele câmpuri:

ID_operatie – Numarul unic de identificare a operatiei de inregistrare a tranzactiei;

Data_operati – Data inregistrarii operatiei in sistemul electronic de tinerere a

registrelor;

Nr_doc – Numarul de identificare a dispozitiei privind ransferul valorilor

mobiliare;

Data_doc – Data inregistrarii dispozitiei in registrele interne ale Registratorului;

Temei – Temei pentru transferul valorilor mobiliare (Clasificator);

ISIN – Numarul inregistrarii de stat a valorilor mobiliare din clasa respectiva;

Cantitate_VM – Numarul de valori mobiliare care constituie obiectul tranzactiei;

Valoare_transfer – Valoare transfer pentru tranzactii (vinzare-cumparare);

Cont_sursa – Numarul contuui sursa;

Cont_receptor – Numarul contului receptor;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_Act conține informația referitor la tipurile de acte de identitate și are următoarele câmpuri:

ID – Identificatorul tipului de identificare a actului;

Denumirea – Denumirea tipului de identificare a actului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_Funct conține informația referitor la funcții și are următoarele câmpuri:

ID – Identificator;

Denumirea – Funcția de conducere;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_InstFin conține informația referitor la instituții financiare și are următoarele câmpuri:

ID_inst_fin – Identificator;

Denumirea – Denumirea instituției financiare;

Codul_MFO – ;

Sediul – ;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_Organe conține informația referitor la organele de eliberare a actelor de identitate și are următoarele câmpuri:

ID – Identificator;

Denumirea – Denumirea organului de eliberare a actelor de identificare;

Adresa – ;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_Stat conține informația referitor la state și are următoarele câmpuri:

ID – Identificatorul statului;

Denumirea – Denumirea statului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Nomenclatorul N_Statut conține informația referitor la statutul persoanei și are următoarele câmpuri:

ID – Identificator;

Denumirea – Statutul persoanei;

Validare – Validarea introducerii datelor;

Structura tabelelor bazei de date este reprezentată în fig. 3.2.

Fig. 3.2. Structura bazei de date “Registru”.

Nomenclatorul N_TipEM conține informația referitor la tipul emitentului și are următoarele câmpuri:

ID – Identificator;

Denumirea – Tipul emitentului;

Validare – Validarea introducerii datelor;

3.3.2 Descrierea programului

Programul este efectuat în mediul vizual de programare pe obiect Borland Delphi al firmei Inprise Corporation. Programul este efectuat pe diferite forme care sunt activate cu ajutorul butoanelor și meniurilor de pe forma principală. Forma principală nu conține nimic mai mult decât meniul principal și butoane de chemare a formelor pentru gestiunea respectiv a informației despre funcțiile, operațiile, extrasele din registru, listele, rapoartele, nomenclatoarele și este prezentată în fig. 3.3. și fig. 3.4.

Fig. 3.3. Schema funcțională a programului.

Fig. 3.4 Forma principală a SI "REGISTRATOR".

În scopul sistematizării și unei mai bune evidențe a operațiilor efectuate, fiecare zi începe cu deschidearea zilei de lucru și recpectiv se sfârșește cu închiderea zilei de lucru. Se v-a ține cont de faptul că sistemul efectuiază controlul consecutivității zilelor de lucru deschise și închise precum și corespunderea datelor. În caz de necesitate data se poate selecta și din casuța de dialog alaturată.

Ziua de lucru – are două variane:

posibilitatea deschiderii sesiuniii de lucru anterior inchise , si respectiv accesul la toate functiile de lucru ale programului;

Deschiderea zilei se face cu ajutorul formei de deschidere care este prezentată în fig. 3.5.

Fig.3.5. Deshiderea zilei de lucru.

La apăsarea butonului Confirmare are loc deschiderea tuturor tabelelor, toate meniurile și butoanele inactive devin active și sistemul este gata de lucru. Ziua deja închisă nu mai poate fi deschisă. La activarea tastei Anulare are loc închiderea aplicației.

respectiv închiderea sesiunii deschise, lucru care implica fixarea datei sesiuniii curente si blocarea tuturor posibilitatilor pâna la o nouă deschidere a urmatoarei zile de lucru.

La activarea meniului Operații apare următorul submeniu cu toate operațiile efectuate de sistem:

Deschidere cont personal;

Închidere cont personal;

Blocare cont personal;

Anulare blocare cont personal;

Blocare emitent;

Anulare blocare emitent;

Blocare valori mobiliare;

Anulare blocare valori mobiliare;

Transferul valorilor mobiliare;

Deschiderea conturilor personale.

SI "REGISTRATOR" este destinat deschiderii conturilor personale pentru toți participanții la piața valorilor mobiliare. Participanții sunt:

Persoană Fizică;

Persoană Juridică;

Companie Fiduciară;

Fond de Investiție;

Companie Managerială;

Companie de Brokeri;

Deținător Nominal;

Deschiderea conturilor personale se face cu ajutorul formei de înregistrare prezentată în fig. 3.6.

Fig. 3.6. Deschiderea contului personal pentru Persoane Fizice.

Formele pentru gestiune altor operații sunt foarte similare și în baza acestei forme le vom explica particularitățile lor.

Pe această formă sunt prezente două butoane: Confirmare și Anulare. La evenimentul OnClick al butonul Confirmare se execută următoarea procedură:

procedure TForm_Inregistrare_PF.Btn_ConfirmareClick(Sender: TObject);

begin

if DM_SIRI.T_PFContract.AsBoolean//Contract existent

then

begin

DM_SIRI.T_PF.Edit;

DM_SIRI.T_PF.Post;

Close;

end

else

if Validare_Cont_personal

then

if MessageDlg('"Deschiderea contului personal pentru un client nou." Confirmare ?',

mtConfirmation,[mbYes,mbCancel], 0)=mrYes

then

begin

DM_SIRI.T_PF.Edit;

DM_SIRI.T_PFContract.Value:=True;//Contract confirmat

DM_SIRI.T_PF.Post;

Close;

end;

end;

Deoarece aceiași formă se folosește și la înregistrarea unui nou cont personal și la redactarea unui deja existent această procedură v-a verifica dacă contul personal este deschis, ea pur și simplu v-a memoriza modificările efectuate. Dar dacă contul este nou v-a apărea un mesaj: "Deschiderea contului personal pentru un client nou." Confirmare ? și două butoane Yes și Cancel . Dacă se apasă butonul Yes procedura v-a verifica corectitudinea îndeplinirii formei, adică să fie înscrisă informația principală, cum ar fi Numele, Abreviatura, Denumirea deplină sau alte câmpuri obligatorii și apoi se vor memora datele noi. Daca procedura depistează lipsa unui câmp obligatoriu se v-a da unmesaj ca câmpul dat trebuie să fie completat și va seta cursorul la această informație. Funcția de validare a informației este următoarea:

function TForm_Inregistrare_PF.Validare_Cont_personal:Boolean;

Var Valid:Boolean;

begin

//Se presupune ca forma este valida

Valid:=True;

if Nume.Field.IsNull

then

begin

MessageDlg('"Numele" clientului nu este indicat',

mtInformation,[mbOk], 0);

Nume.SetFocus;

Valid:=False;

end;

Validare_Cont_personal:=Valid;

end;

La apăsarea botonului Cancel procedura nu v-a executa nimic și se v-a rămâne la forma de înregistrare.

La apăsarea butonului Anulare de pe forma de înregistrare v-a apărea următorul mesaj: Anulare deschidere cont personal ? și butoanele Yes și Cancel cu funcția anulării sau neanulării deschiderii contului personal.

Această formă din punct de vedere al utilizatorilor este foarte comodă deoarece permite deplasarea numai în două direcții: de introducere a datelor sau de refuz de a introduce datele, ce este efectuat de către butoanele Confirmare și Anulare. Pentru prezentarea mesajelor pe formă sunt utilizate componentele TLabel ai mediului de programare Delphi. Pentru implementarea modalității de introducere a informației sunt utilizate componentele TDBEdit, TDBLookupComboBox, TDBRadioGroup, TDBCheckBox, ș.a..

Tot pe așa principiu, după cum am mai menționat, sunt create și celelalte forme de deschidere a conturilor personale și în continuare v-oi prezenta deschiderea conturilor personale pentru ceilalți participanți pe piața valorilor mobiliare.

Persoană Juridică

Deschiderea contului personal se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig. 3.7.

Fig. 3.7. Deschiderea contului personal pentru Persoane Juridice.

Companie Fiduciară

Deschiderea contului personal se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig. 3.8.

Fig. 3.8. Deschiderea contului personal pentru Companie Fiduciara.

Fond de Investiție

Deschiderea contului personal se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig. 3.9.

Fig. 3.9. Deschiderea contului personal pentru Fond de Investiție.

Companie Managerială

Deschiderea contului personal se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig.3.10.

Fig. 3.10. Deschiderea contului personal pentru Companie Managerială.

Companie de Brokeri

Deschiderea contului personal se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig.3.11.

Fig. 3.11. Deschiderea contului personal pentru Companie de Brokeri.

Deținător Nominal

Deschiderea conturilor personale se face cu ajutorul formei de inregistrare prezentată în fig. 3.12.

Fig. 3.12. Deschiderea contului personal pentru Deținător Nominal.

La activarea meniului Registre/Participanți apare următorul submeniu cu toate regsterle participanților de sistem:

Persoane Fizice;

Persoane Juridice;

Companii Fiduciare;

Fonduri de Investiții;

Companii Manageriale;

Companii de Brokeri;

Deținători Nominali;

Registru – formă destinat gestiunii informației din tabelele disponibile (Companii de brocheri,Companii manageriale, Emitenți, Registratori,Persoane Fizice, Persoane Juridice, Fonduri de Investiții, Companii Fiduciare, Clase de valori mobiliare, precum si Registrele de Blocare(Anulare Blocare) si a Contractelor de transfer a Valorilor Mobiliare, ș.a.).

Registru prezintă din sine un DBGrid care sete legat cu baza de date. El este prezentat în

fig. 3.13.

Fig. 3.13. Registru Persoanelor Fizice.

Deoarece toate registrele au o formă standard care v-a fi foarte des întîlnită pe parcursul lucrului cu programul, vom descrie amănunțit toate elementele descriptive și funcționale incluse:

Unde:

Denumirea registrului, indică registrul care la moment este activizat și vizionat;

Titlurile coloanelor, indică denumirile cîmpurilor informația cărora se afișează pentru fiecare înscriere;

Caseta funcțională (fig.3.14.)

Fig.3.14. Caseta funcțională a registrului.

Caseta funcțională este un set standard de posibilități, utilizat în toate tabelele Sistemului care au următoarea semnificație:

– deplasarea în interiorul bazei de date:la prima înscriere, precedenta,

următoarea, ultima înscriere;

– adăugarea unei înscrieri noi (deasemenea se activează și cu tasta INSERT);

– lichidarea înscrierii selectate (deasemenea se activează și cu tasta DELETE);

– editarea înscrierii selectate (se activează și cu dublu click pe înregistrarea dată

și cu tasta ENTER );

– sortarea ascendent și descendent după un cămp anumit;

căutarea unei înregistrări din registru după un anumit câmp;

– ieșire din regimul de vizualizare a Registrului

Este necesar de accentuat următoarele momente:

La alegerea deplasării în interiorul registrului la evenimentul OnClick al butonului respectiv este implimentat următorul cod:

La prima înregistrare:

procedure TForm_RG_Tranzactii.FirstClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.First;

end;

La precedenta înregistrare:

procedure TForm_RG_Tranzactii.PriorClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.Prior;

end;

La următoarea înregistrare:

procedure TForm_RG_Tranzactii.NextClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.Next;

end;

La ultima înregistrare:

procedure TForm_RG_Tranzactii.LastClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.Last;

end;

La alegerea opțiunii "Adăugarea unei înscrieri noi (INSERT)" la evenimentul OnClick al butonului respectiv este implimentat următorul cod:

procedure TForm_RG_Tranzactii.InsRecClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.Append;

Form_Inregistrare_Tranzactie.Caption:='Inregistrare"Transfer valori mobiliare"';

Form_Inregistrare_Tranzactie.Show;

end;

și se activează forma de înregistrare (fig.3.6. – fig. 3.12. ) pe care deja am descris-o.

La alegerea opțiunii "Lichidarea înscrierii selectate (DELETE)" la evenimentul OnClick al butonului respectiv este implimentat următorul cod:

procedure TForm_RG_Tranzactii.DelRecClick(Sender: TObject);

Var Result:Integer;

begin

Result:=MessageDlg('Lichidare inregistrare ?',

mtConfirmation, [mbYes, mbCancel], 0);

if (Result=mrYes)

then

begin

if not DM_SIRI.T_Tranz.IsEmpty

then DM_SIRI.T_Tranz.Delete

else MessageDlg('Baza nu contine inregistrari !',

mtInformation, [mbOk], 0);

end;

end;

neaparat se va afișa mesajul de confirmare a intenției de lichidare:

YES – confirmarea repetată a dorinței de lichidare a înscrierii;

NO – refuzul de a lichida înscrierea selectată;

La alegerea opțiunii "Redactarea înscrierii selectate (ENTER)" la evenimentul OnClick al butonului respectiv este implimentat următorul cod:

procedure TForm_RG_Tranzactii.EditRecClick(Sender: TObject);

begin

DM_SIRI.T_Tranz.Edit;

Form_Inregistrare_Tranzactie.Caption:='Redactarea inregistrarii';

Form_Inregistrare_Tranzactie.Show;

end;

și se va activa aceiași forma de înregistrare (fig.3.6. – fig. 3.12. ) cu datele înregistrării în formă. Dapă corectarea înregistrării se apasă butonul Confirmare.

Persoană Juridică

Registrul este prezentat în fig. 3.15.

Fig. 3.15.Registrul Persoane Juridice.

Companie Fiduciară

Registrul este prezentat în fig. 3.16.

Fig. 3.16.Registrul Companiilor Fiduciare.

Fond de Investiție

Registrul este prezentat în fig. 3.17.

Fig. 3.17. Registrul Fondurilor de Investiții.

Companie Managerială

Registrul este prezentat în fig. 3.18.

Fig. 3.18.Registrul Companiilor Manageriale.

Companie de Brokeri

Registrul este prezentat în fig. 3.19.

Fig. 3.19. Registrul Companiilor de Brokeri.

Deținător Nominal

Registrul este prezentat în fig. 3.19.

Fig. 3.19. Registrul Deținătorilor Nominali.

4 Protecția muncii la întreprindere

4.1 Aprecierea pericolului la monitor

Odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul tot mai mult se atrage atenția asupra problemelor protecției utilizatorilor, în special acelor care lucrează la calculator, adică lângă monitor. Principalii factori dăunători, care influențează asupra sănătății omului, când acesta lucrează lângă monitor sunt:

radiația sau iradieri ionizate;

câmpul electrostatic;

câmpul electromagnetic, etc.

Iradieri ionizate reprezintă iradierea electro-magnetică cu o capacitate de ionizare a moleculelor. Dacă se provoacă ionizarea moleculelor organismului uman, atunci legăturile între molecule se distruge și ca rezultat apar diferite boli. Capacitatea de ionizare o au următoarele particule: α, β, X, γ – iradieri, fluxul de electroni, substanțele radioactive.

În cazul monitoarelor cel mai semnificativ tip de iradiere ionizată este β – iradiere, care însă este foarte mică, de obicei nu depășește normele biologice. Celelalte tipuri de iradieri pot fi neglijate deoarece greu pot fi depistate.

β – iradierea apare în urma ciocnirii electronilor cu atomii substanței luminofore sau cu atomii ecranului din sticlă.

Pentru a micșora iradierea ionizată a monitoarelor moderne, pe suprafața lor se aplică o foaie metalică străvezie, care atenuează fluxul de iradiere. O altă cale de apărare împotriva iradierii ionizate este procurarea unui ecran protector, care se instalează pe monitor și are același efect ca și foaia metalică străvezie.

În genere iradierea ionizată asupra omului poate provoca următoarele acțiuni:

locale – acțiuni de scurtă durată cu doze mari, care aduce la traume locale: îmbolnăvirea pieii,

pierderea pieii, pierderea unghiilor, defectarea oaselor, cancer;

totale – reprezintă iradieri îndelungate cu doze mici, aduce la îmbolnăvirea sângelui (leucemie).

Câmpul electrostatic, care apare pe ecranul monitorului este rezultatul bombardării permanente a monitorului cu fascicolul de electroni emis de catod. Astfel sarcina electrică, case se acumulează pe suprafață monitorului, formează câmpul electrostatic. Fenomenul electrizării statice este legat și de starea aerului din mediu. În condiții normale aerul se caracterizează cu proprietăți izolatorii înalte, însă sub acțiunea razelor solare și celor cosmice, radiației materialelor radioactive a scoarței pământului și a altor factor ionizatori, moleculele neutrale a aerului se ionizează, formând ioni pozitivi și negativi – purtători ai sarcinii electrice. Dacă intensitatea câmpului electric, format de materialele, de dispozitivele de curent continuu și de obiectele, care ușor se electrizează, este mare, atunci ionii liberi obțin energie cinetică suficientă pentru a forma ioni noi la ciocnirea lor cu moleculele neutre. În urma ionizării aerul își pierde proprietatea sa de izolator (devine conductibil) și descărcarea electrică latentă se transformă într-o descărcare sferică, adică are loc o străpungere electrică a aerului.

Descărcarea electricității statice poate provoca o explozie, incendiu și alte accidente. La unele întreprinderi, care produc substanțe sintetice, polimeri și produse din aceste substanță, și care posedă proprietăți dielectrice înalte, electrizarea micșorează productivitatea muncii și este unul din motive care duc la scăderea calității producției.

Influența sistematică a câmpului electrostatic de intensitate înaltă asupra corpului omului poate duce la unele dereglări funcționale a sistemului central nervos, a sistemului cardio-vascular și a altor organe. Din aceste motive, intensitatea maxim-admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă este normată:

Tab.4.1

Intensitatea maxim-admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă.

Intensitățile admisibile a câmpului electrostatic sînt indicate fără a lua în considerație influența asupra omului a descărcărilor electrice. Normele indicate pentru intensitatea câmpului electrostatic mai mare de 20 kW/m se utilizează numai cu condiția, restul timpului a zilei de lucru intensitatea nu întrece 20 kW/m. Dacă intensitatea câmpului electrostatic întrece valorile indicate, atunci se aplică unele măsuri de micșorare a ei.

Măsurile principale de micșorare a intensității câmpului electric în zona de lucru sânt:

îndepărtarea surselor a câmpurilor electrostatice din zona personalului care deservește aparatura;

ecranarea sursei câmpului sau a locului de muncă;

utilizarea neutralizatorilor de sarcini electrice statice;

umezirea materialului care se electrizează;

schimbarea materialelor, care ușor se electrizează cu materiale ce nu se electrizează;

alegerea suprafețelor care contactează conform condițiilor de electrizare minimă;

modificarea procesului tehnologic în așa mod ca să se micșoreze nivelul de electrizare;

alegerea materialelor și suprafețelor care greu electrizează alte corpuri sau le electrizează cu sarcini de polaritate diferită;

instalarea în toate încăperile, unde se află oameni, a podelelor care conduc curentul electric.

În calitate de măsură de protecție individuală a omului de la electricitatea electrostatică poate servi încălțămintea ce conduce curentul electric, albituri, halat, etc. adică tot ce asigură legătura electrică a corpului omului cu pământul.

În majoritatea monitoarelor moderne problema câmpului electrostatic este parțial rezolvată prin introducerea tehnologiei antistatice. Datorită acestei tehnologii câmpul electrostatic se micșorează până la 10% din intensitatea inițială a acestuia. În afară de această majoritatea ecranelor protectoare, care micșorează iradierea ionizată, mai sigură și atenuarea considerabilă a câmpului electrostatic.

Câmpul electromagnetic creat de monitor este de asemenea un factor dăunător sănătății omului. Influența câmpurilor electromagnetice de mare intensitate asupra omului constă în absorbția de către țesuturile corpului uman a energiei, însă influența principală îi revine câmpului electric. Nivelul de influență a câmpurilor electromagnetice asupra omului depinde de frecvență, de puterea emisiei, de durata acțiunii, de regimul de emisie (prin impulsuri sau continuu), și de asemenea de proprietățile individuale ale organismului. Influența câmpului electric de frecvență joasă provoacă dereglări în activitatea funcțională a sistemului cardio-vascular, și chiar la schimbări privind componența sângelui.

Influența câmpului electromagnetic de frecvență înaltă se reflectă sub forma efectului termic, care duce la ridicarea temperaturii corpului, la supraîncălzirea locală a țesuturilor corpului și a organelor cu o termoreglare slabă. Ca rezultat unii lucrători suferă din cauză insomniei, simt dureri în regiunea inimii, dureri de cap, ușor obosesc.

Pentru a micșora puterea de emisie a sursei câmpului electromagnetic pot fi utilizate următoarele mijloace tehnice:

utilizarea unui astfel de regim de lucrul, în care dispozitivul lucrează cu o putere mai mică decât cea proiectată;

lichidarea locurilor de emisie suplimentară;

micșorarea undelor reflectate prin ajustarea sarcinilor, etc.

Alegerea corectă a regimului de lucru a personalului și a utilajului permite micșorarea prezenței omului în zona de acțiune a câmpurilor electromagnetice.

Utilizarea sistemelor de dirijare la distanță cu utilajul permite personalului să-și îndeplinească funcțiile în afara zonei de acțiune a câmpurilor electromagnetice.

Procesul de ecranare, des utilizat cu scopul de micșora influența câmpurilor electromagnetice, utilizează fenomenul de absorbție și reflectare a energiei câmpului electromagnetic. Pentru confecționarea ecranului se utilizează materiale cu o conductibilitate electrică înaltă (aluminiu, cupru, oțel), și cu proprietăți de absorbție și reflectare sub formă de foi și plasă. Ecranele obligatoriu se unesc la pământ.

Eficacitatea acțiunii de ecranare a materialului se caracterizează prin adâncimea infiltrării câmpului electromagnetic în ecran, care depinde de materialul de confecționare.

Adâncimea infiltrării câmpului electromagnetic, la care acest câmp scade de 2,718 ori:

unde μ – permeabilitatea magnetică relativă a materialului ecranului, Hn/m;

σ– conductibilitatea relativă a materialului ecranului, cm/m;

f – frecvența câmpului electromagnetic Hz.

Adâncimea infiltrării a frecvențelor înalte și supraînalte în ecran de obicei nu întrece un milimetru, astfel grosimea ecranului se alege din considerente constructive.

4.2 Calcularea protecției “legare la nul”

Legarea la nul este o măsură de protejare a omului de electrocutare prin deconectarea strictă și în viteză a rețelei în caz de apariție a tensiunii pe carcasă (străpungerea izolării). Deconectarea strictă se efectuează, dacă curentul de scurt circuit format prin fază și firul nul este destul de mare pentru ca declanșatorul să funcționeze corect.

Scopul calculării instalației “legarea la nul” – determinarea secțiunii firului nul, care satisface condiția funcționării protecției maximale de curent. Valoarea protecției se determină după puterea instalației electrice proiectate (exploatate).

Curentul de scurtcircuit trebuie să depășească valoarea protecției conform cerințelor (pentru siguranțe Is.c. = 3 In, unde In – curentul nominal al siguranței). Modul de calculare este următorul:

Se calculă rezistența circuitului “faza – nul”:

;

unde: Rf – rezistența activă a firului fazic, Ohm;

Rn – rezistența activă a firului nul, Ohm;

Xc – rezistența inductivă a rețelei “faza – nul” și pentru rețelele cu tensiune joasă (până la 1000 V) și firele din cupru și aluminiu, deci Xc este foarte mică (Xc = 0).

Rezistențele active se calculă după formula:

; ;

unde Lf, Sf, Ln, Sn – lungimea și secțiunea firului fazic și nul corespunzător;

ρ – rezistența electrică specifică: pentru cupru, ρ Cu = 0.018 Ohm * (mm / m);

pentru aluminiu ρ Al = 0.028 Ohm * (mm / m);

Deoarece materialul din care s-a confecționat cablul (firul) este cupru, lungimea firului de fază = 400 m, iar secțiunea firului = 16 mm vom obține următoarele calcule:

;

Pentru lungimea firului nul Ln = 400 m și secțiunea firului = 10 mm vom obține:

;

curentul de scurt-circuit calculat în A:

;

unde Zt – rezistența transformatorului.

Pentru tensiunea U = 380 V și Zt / 3 = 0.0354 Ohm (din tabel) obținem următoarele calcule:

Se compară Is.c. cu In: dacă Is.c. = 3 In pentru siguranță atunci se aleg conductoare de o secțiune mai mare și calculul se repetă.

Deoarece In este egal cu 63 A obținem:

Rezultă că, curentul de scurtcircuit depășește valoarea cerințelor obiectului protecția muncii (pentru siguranțe) sînt respectate.

4.3 Securitatea antiincendiară

Incendiu se numește procesul necontrolat de ardere în afara unui loc de ardere special amenajat, ce aduce daune materiale.

În cadrul oricărei organizații, sau întreprinderi trebuie să existe mijloace de anunțare, de apel rapid la serviciile orășenești antiincendiare în cazul apariției incendiului. Pentru obiectele de o importanță majoră sau periculoase, este recomandată posibilitatea legăturii telefonice directe cu secția antiincendiară orășenească. Semnalizarea antiincendiară se execută cu ajutorul diferitor sisteme. Pentru a anunța despre incendiu se utilizează legătura telefonică, legătura radio, sirena, semnalizarea cu ajutorul clopotelor etc. Mijloacele de anunțare despre incendiu trebuie să fie disponibile toate 24 ore.

Semnalizarea incendiului se execută de diferite sisteme. Cel mai simplu și mai des utilizat este semnalizatorul manual, care se activează prin apăsarea butonului. Așa semnalizatoare se instalează pe scări, în paliere și sînt vopsite în culoarea roșie.

În timpul de față larg se utilizează semnalizatoarele automate, care conform principiului de lucru se împart în:

semnalizatoare termice;

semnalizatoarede fum;

semnalizatoare combinate;

semnalizatoare optice.

Semnalizatoarele termice de acțiune maximă acționează la deformarea unei plăci bimetalice, la încălzirea ei până la 60, 80, 100 °C în dependență de reglaj.

În semnalizatoarele termice semiconductoare, în calitate de elemente sensibile sânt termorezistențele, din cauza cărora se schimbă curentul în rețea la încălzirea lor.

Termosemnalizatoarele diferențiale reacționează la ridicarea rapidă a temperaturii (la 30°C timp de 7 secunde), iar în calitate de element sensibil se folosește elementul la încălzirea căruia apare termo-FEM.

În semnalizatoarele de fum în calitate de element sensibil se utilizează camera de ionizare, în care sub acțiunea izotopului radioactiv (plutoniu-239) apare un curent de ionizare. Apariția fumului în cameră mărește consumul de raze ceea ce cauzează micșorarea curentului de ionizare.

În semnalizatoarele combinate se folosește interconectarea semnalizatorului de fum cu cel termic. La camera de ionizare se mai conectează în plus încă o termorezistență. Semnalizatoarele combinate reacționează atât la apariția fumului, cât și la schimbarea temperaturii.

Semnalizatoarele optice reacționează la razele ultraviolete ale spectrului flăcării, deoarece elementul sensibil reprezintă contoarele de fotoni. Semnalizatoarele de diferite tipuri pot controla suprafețe de la 15 până la 100 m2.

Semnalizatoarele de fum și cele combinate nu se instalează în încăperi umede și prăfuite, sau în încăperi în care se conțin vapori de acizi, baze, sau unde temperatura este mai mare decât

80 °C, deoarece în așa locuri poate avea loc acționarea falsă ale semnalizatoarelor.

4.3.1 Cauzele apariției incendiilor

Procesul de ardere este posibil în cazul când este prezentă substanța arzătoare, sursa de aprindere și oxidantul, care în cele mai dese cazuri este oxigenul, ce se conține în aer. La reducerea concentrației oxigenului din aer până la 12-14% arderea majorității substanțelor se oprește. Procesul de ardere este posibil și în lipsa oxigenului – deoarece hidrogenul, stibiul și unele metale ard în clor. Unele substanțe ( turba, cărbunele, funinginea, cârpele uleioase), numite piriforme pot să se autoinflameze la contactul cu aerul. Auto-aprinderea acestor substanțe are loc în urma proceselor chimice, termice sau microbiologice. Substanțele se încălzesc sub acțiunea căldurii ce vine din afară, ce se elimină în timpul reacțiilor chimice, și de asemenea în rezultatul acțiunii micro-organismelor.

În procesul de producție, incendiul poate apare în urma unor cauze de ordin electric sau ne electric. La cauzele de ordin ne electric se referă:

funcționarea proastă a instalațiilor de producție și dereglarea procesului tehnologic; comportarea iresponsabilă sau ne atentă cu focul (fumatul, lăsarea fără supraveghere a dispozitivelor de încălzire);

construcția incorectă sau dereglarea sistemului de ventilare;

autoinflamarea materialelor.

La cauzele de ordin electric se referă:

scurtcircuitul;

supraîncărcarea conductoarelor;

rezistența mare de trecere;

scânteierea;

electricitatea statică și descărcarea fulgerului;

arcul electric ce apare în timpul sudării electrice și în timpul operațiilor greșite cu aparatajul de comutare;

instabilitatea tensiunii electrice din rețea – ca rezultat se aprind unele circuite integrate din calculator, sau monitor, etc.

4.3.2 Mijloacele de stingere a incendiilor

Cel mai răspândit mijloc de stingere a incendiilor este apa, ce posedă o capacitate termică enormă și o temperatură mare de vaporizare, ceea ce permite de a lua căldura din focarul incendiului. În același timp apa nu poate fi folosită pentru stingerea soluțiilor ușor inflamabile (benzina, gaz lampant, ulei mineral), deoarece din cauza greutății relative mari, ea se adună sub aceste soluții și împrăștiindu-se ușor și rapid măresc considerabil suprafața de ardere. De asemenea, se interzice stingerea cu apa a substanțelor ce elimină reagenți inflamabili (carbid de calciu, silitra) la contactarea lor cu apa.

Pentru stingerea instalațiilor electrice sub tensiune, apa nu poate fi folosită fără măsuri speciale de protecție a oamenilor de la atingerea curentului electric prin getul de apa. În clădiri, în locuri special rezervate, se instalează scuturi antiincendiare, ce conțin unele rechizite necesare pentru stingerea focului: robinet de presiune, țeava elastică, în unele locuri nisip, găleți, topoare și alte instrumente de distrugere a pereților.

O mare răspândire au căpătat mijloacele automate de detectare și stingere a incendiului. Principiul de funcționare a acestora, în majoritatea cazurilor, se bazează pe prezența unor țevi în interiorul cărora se află apă sub presiune, și niște dopuri din materiale ce se topesc ușor, introduse în aceste țevi. La ridicarea temperaturii în încăpere, dopurile se topesc și apa din țevi sub acțiunea presiunii stropește focul.

O modalitate efectivă în prevenirea incendiilor, minimizarea daunelor și reducerea jertfelor omenești este familiarizarea muncitorilor, copiilor și a populației în întregime cu regulile de comportare în situații de incendiu, modalitățile de stingere a focului, normele elementare de prevenire a incendiului.

4.3.3 Securitatea antiincendiară în sălile de calcul

Pentru a analiza nivelul securității incendiare a locurilor de muncă, a zonelor de producție, a sălilor de calcul se folosește următoarea clasificare :

1.Clasificarea materialelor de construcție și construcțiilor după nivelul de inflamabilitate:

ne inflamabile;

greu inflamabile;

inflamabile;

2. Clasificarea construcțiilor după nivelul rezistență la incendiu (limita nivelului de rezistența la incendiu – timpul în ore din momentul începerii incendiului până la momentul apariției crăpăturilor).

3. Clasificarea încăperilor după RCIE ("Regulile de Construcție a Instalațiilor Electrice"):

cu pericol de explozie;

cu pericol de inflamare.

Criteriile de apreciere:

Conținutul de substanțe inflamabile;

Regimul termic de prelucrare.

4. Clasificarea proceselor de producție după pericolul incendiar:

cu pericol de explozie;

cu pericol de explozie și inflamare;

cu pericol de inflamare;

fără pericol de inflamare;

Conform primei clasificări (clasificarea materialelor de construcție și construcțiilor după nivelul de inflamabilitate) sala de calcul este ne inflamabilă deoarece sînt prevăzute multe măsuri de prevenire a incendiului cum ar fi: sisteme de semnalizare, podele din metal, mese metalice, pereții în sala de calcul se acoperă cu substanțe ne arzătoare.

După clasificarea a doua (clasificarea construcțiilor după nivelul rezistență la incendiu), de obicei sălile de calcul se află în clădiri construite sau din beton armat sau coteleț (pentru instituțiile de învățământ). Ambele materiale de construcție au o rezistență la incendiu mare – pereții în sala de calcul se acoperă cu substanțe ne arzătoare.

După clasificarea a treia (după Regulile de Construcție a Instalațiilor Electrice), luând în considerație conținutul mic de substanțe inflamabile și regimul termic de prelucrare, sălile de calcul pot fi caracterizate – cu pericol mic de inflamare.

Sălile de calcul după pericolul incendiar a proceselor de producție se referă la categoria celor cu pericol de inflamare ceea ce se explică prin faptul, că în încăpere se găsesc substanțe inflamabile: de obicei, aceste săli sînt echipate cu utilaj care conține masă plastică, care totuși arde. Trebuie însă de menționat, în ultimul timp masa plastică utilizată la fabricarea tehnicii de calcul are o astfel de componență chimică, care nu arde sau care se autostinge după primele secunde de ardere. În sala de calcul de obicei lipsesc așa atribute cum ar fi : covoare, obiecte din lemn, dulapuri cu cărți, etc. Reiese că, cu toate că pericolul de inflamare există, el este foarte mic.

Securitatea antiincendiară poate fi asigurată prin măsuri de profilaxie antiincendiară și prin respectarea regulilor de prevenire a incendiului. Noțiunea de profilaxie antiincendiară include un complex întreg de măsuri, necesare pentru preîntâmpinarea apariției incendiului sau reducerea urmărilor lui.

4.3.4 Măsurile profilactice de luptă cu cauzele incendiului în sălile de calcul

Măsurile de eliminare a cauzelor incendiilor și exploziilor se divizează în:

măsuri tehnice;

măsuri de exploatare;

măsuri organizatorice;

măsuri de regim.

La măsurile tehnice se referă – respectarea normelor antiincendiare la construcția clădirilor, sistemului de încălzire, sistemului de ventilare, la alegerea și montarea echipamentului electric, sistemele paratrăsnet.

La măsurile de exploatare se referă – exploatarea corectă a utilajului de producere, instalațiilor de compresie, cuptoarelor și a altor dispozitive de forță și a utilajului electric; menținerea corectă a încăperilor, a clădirilor și a teritoriului întreprinderii.

La măsurile organizatorice se referă – studierea regulilor antiincendiare de către personalul întreprinderii, sau organizației, editarea instrucțiunilor și placatelor necesare.

La măsurile de regim se referă – interzicerea sau impunerea unor restricții de utilizare a focului deschis, fumatului, a lucrărilor de sudare în anumite locuri.

La proiectarea și construcția clădirilor și încăperilor, (în particular a sălii de calcul), de asemenea trebuie să se respecte măsurile antiincendiare:

protecția construcțiilor de lemn (dacă sînt) se realizează prin îmbibarea cu substanțe

chimice ne inflamabile (antipirene), acoperirea cu vopsele refractare;

pentru limitarea extinderii incendiului se fac obstacole antiincendiare: pereți, bariere, uși, porți, ferestre. Toate acestea trebuie îndeplinite din materiale ne arzătoare.

Măsurile active de luptă cu incendiile în sălile de calcul:

izolarea locului de ardere de aer cu ajutorul substanțelor solide (nisip, pături, etc.);

răcirea focarului până la unele temperaturi stabilite, care se face cu ajutorul apei, însă apa are restricții la stingerea substanțelor inflamabile, instalațiilor electrice, etc., de aceea mai des se folosește bioxidul de carbon, care în reacție cu aerul micșorează temperatura până la -78 0C;

reducerea vitezei petrecerii reacției chimice în flacără – în acest scop se folosesc prafurile;

distrugerea mecanică a flăcării în rezultatul acționării asupra ei a unui get puternic de gaz sau apa.

Pentru stingerea focului în sălile de calcul se utilizează extinctoarele cu CO2 și praf, care posedă o viteză mare de stingere, timp îndelungat de acțiune, posibilitate de stingere a instalațiilor electrice, eficacitate înaltă de luptă cu focul.

Reieșind din normele securității antiincendiare, pentru o sală de calcul cu suprafața de 100 m˛ sînt necesare următoarele mijloace primare de stingere a incendiului:

un extinctor de CO2 de tip OU-5 sau OU-8, cu ajutorul căruia se poate stinge flacăra de pe diferite materiale și instalații electrice (până la 1000 V);

un extinctor de spumă chimică (OHP-10) sau un extinctor de spumă (OVP-5 sau OVP-10) pentru stingerea materialelor solide și lichidele inflamabile (în afara de instalațiile sub tensiune);

pâslă sau asbest (1X1; 2X1,5; 2X2 m).

Sălile de calcul trebuie să fie echipate cu semnalizatoare incendiare – pentru semnalizarea apariției incendiului. În calitate de semnalizatoare incendiare pentru sălile de calcul se utilizează semnalizatoarele de fum fotoelectrice de tip IDF-1 sau DIP-1.

În dependență de înălțimea podului (3 m) și aria podelei (40 m.), după norme este suficientă prezența a trei semnalizatoare pentru toată încăperea. Aceste dispozitive se caracterizează printr-o viteză mare, sensibilitate înaltă și care funcționează după principiul difuziunii căldurii de către particulele de fum.

Avantajul acestor semnalizatoare constă în lipsa inerției, controlul unei suprafețe mari. Neajunsul lor este posibilitatea acționării false și costul ridicat.

Toate sistemele, care utilizează curent electric – dispozitivele de repartizare, aparatele de măsură, sistemele de siguranță și alte aparate electrice trebuie să fie montate pe suporturi care nu ard (marmor, textolit, asbest, etc.).

Măsurarea rezistenței izolației circuitului electric trebuie să se execute în fiecare an în încăperile cu mediul normal, iar în încăperile cu umiditate înaltă, cu exces de gaze și aburi – nu mai rar de 2 ori pe an.

Suportul metalic, carcasele echipamentelor electrice și electronice, de asemenea țevile metalice, prin care trece sârmele electrice, trebuie să fie conectate la pământ.

În gospodăria obiectelor electrice deseori se utilizează acumulatoarele, încărcarea cărora se însoțește de emisia gazelor și aburilor explozive și periculoase pentru sănătatea omului. Din aceste motive acumulatoarele trebuie instalate în încăperi aparte, bine izolate de celelalte, cu o ventilare corespunzătoare.

Aceste măsuri sînt mai mult valabile pentru acumulatoarele produse până în anul 1990.

Astăzi acumulatoarele, care se utilizează la alimentarea calculatoarelor, sînt proiectate și fabricate după alte tehnologii mai avansate, și încărcarea lor nu se mai însoțește de emisia gazelor și aburilor explozive și periculoase.

În caz de incendiu trebuie să fie prevăzută posibilitatea evacuării rapide a oamenilor. Căile de evacuare trebuie să asigure evacuarea tuturor oamenilor, care se află în încăperile întreprinderii într-un timp foarte scurt.

Numărul ieșirilor de evacuare din încăperi și de la fiecare etaj trebuie să se stabilească în corespundere cu ГОСТ 2.09.02-85, și să fie nu mai puțin de două ieșiri.

5 Partea economică a proiectului

5.1 Planificarea rețea pentru elaborarea SI “REGISTRATOR”

Proiectele tehnologice contemporane sunt caracterizate de următoarele particularități:

tehnica nouă utilizată este foarte complexă și este construită utilizând ultimele elaborări științifice.

accelerării vitezei de elaborare a proiectelor.

proiectele referitoare la complexele tehnicii de calcul și softului sunt supuse uzurii morale foarte rapide.

necesitatea proiectării de sistemă la elaborarea softului și sistemelor tehnice.

Toate acestea au dus la necesitatea de creare a noi metode de planificare. Una din aceste metode prezintă modelarea procesului de elaborare, adică prezentarea legăturilor și caracteristicilor lucrărilor în procesul elaborării proiectului.

Metodele tradiționale de planificare presupun utilizarea celor mai simple modele de construirea a diagramelor de tip consecutive și ciclice.

Dar în asemenea diagrame nu este posibil de a prezenta legăturile dintre niște lucrări, de unde rezultă imposibilitatea de a afla cât de importantă este lucrarea dată pentru executarea scopului final. Pot apărea diferite întârzieri în timp, ce apar pe porțiuni de interconectare a lucrărilor, care sunt complicat de prezentat în diagrame. De obicei, în procesul dirijării se culege informația despre lucrările efectuate și aproape nu se culege și nu se prezintă informația referitor la prognoza finisării lucrărilor viitoare, de aceia este imposibil de a prognoza rezultatele diferitor variante de soluționare la modificările planului inițial de lucru. Este de asemenea complicat de a reflecta și dinamica lucrărilor, de a corecta toată diagrama în legătură cu schimbarea termenilor de efectuare a unei lucrări, ce este necesar de a efectua ca să nu schimbăm termenul de efectuare a întregului complex de lucrări.

Aceasta este doar o parte mică din neajunsurile metodelor utilizate în prezent pentru planificarea și prezentarea grafică a planurilor de pregătire a producerii. Aceste neajunsuri în mare pare sunt excluse de către sistemele de planificare și dirijare în rețea utilizate în prezent.

Sistemele de planificare și gestiune în rețea prezintă un complex de metode grafice și de calcul, metode de control și de organizare, care asigură modelarea, analiza și reconstruirea dinamică a planului de executare a proiectelor complexe.

Sistemele de planificare și gestiune în rețea este o metodă cibernetică creată pentru gestiunea cu sisteme dinamice complexe cu scopul asigurării condiției de optim pentru careva indicatori. Așa indicatori, în dependență de condițiile concrete, pot fi:

timpul minim pentru elaborarea întregului complex de lucrări;

costul minim al elaborării proiectului;

economia maximală a resurselor.

Particularitățile sistemului de planificare și gestiune în rețea în general sunt următoarele:

se realizează metoda proiectării de sistem la rezolvarea problemelor de organizare a gestiunii proceselor;

se utilizează modelul informațional-dinamic special (graful-rețea) pentru descrierea matematico-logică a procesului și calculul automat (conform algoritmului) a parametrilor acestui proces (durata, costul, forțele de muncă, etc.);

se utilizează sisteme de calcul pentru prelucrarea datelor operative pentru calculul indicatorilor și primirea rapoartelor analitice și statistice necesare.

Documentul de bază în sistemul de planificare și gestiune în rețea este graful-rețea (modelul rețea), care prezintă modelul informațional-dinamic, în care sunt prezentate legăturile și rezultatele tuturor lucrărilor, necesare pentru atingerea scopului final.

Tab.5.1

Graful-rețea.

(continuare) Tab.5.1

(continuare) Tab.5.1

Tab.5.2

Durata efectuării lucrărilor.

(continuare) Tab.5.2

Tab.5.3

Calculele parametrilor grafului-rețea.

(continuare) Tab.5.3

Fig. 5.1 Graf-rețea.

Tab.5.4

Componența grupului de lucru.

5.2 Evaluarea economică a SI “REGISTRATOR”

Tab.5.5

Executarea lucrărilor de către lucrători.

(continuare) Tab.5.5

Pentru salariu remunerat de bază sau cheltuit

Sb = 1170,00 + 2790,00 = 3960,00 lei.

Salariu auxiliar (25%)

Sa = 3960,00 0,25 = 990,00 lei.

Defalcări în Fondul Social (31%)

Cfs = (3960,00 + 990,00) 0,31 = 1534,50 lei.

Cheltuielile totale pentru achitarea salariului

Ct = 4950,00 + 1543,50 = 6493,5 lei

Tab.5.6.

Evenimentele care necesită timp de lucru cu calculatorul.

(continuare) Tab.5.6

Programul va fi scris la calculatoare arendate cu 20 lei pe oră.

Suma cheltuielilor pentru ore-mașină va constitui

Smas = 285 * 20 = 5700 lei.

Pentru rechizite de birou sau cheltuit 100 lei.

Cheltuielile pentru amortizarea programelor Inprise Delphi v.5.0 Professional: Costul inițial 800 USD, 3 licențe, amortizarea timp de 2 ani.

Durata lucrărilor asupra proiectului dat 2 luni

Sam_soft = (2*(800/2) * (2+2) )/(24) = 133 USD = 1730,00 lei;

Tab.5.7

Cheltuielile prețului de cost și prețului de livrare a SI “REGISTRATOR”.

Concluzii

În rezultatul efectuării acestui proiect de diplomă am făcut cunoștință cu lucrul Registratorilor care se ocupă cu ținerea registrelor acționarelor. În urma analizei modului de lucru am ajuns la concluzia că Registratorii atât cei independenți cât și cei de stat folosesc ca mediu de lucru un program "REGISTRATOR" sub MS-DOS, elaborat prin anii 80 care nici ăntr-un fel nu face față cerințelor impuse de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

SI "REGISTRATOR" este un mediu de lucru care v-a indeplini toate cerințele. Din cauza că nu toate cerințele sunt stabilite definitiv, în special documentele eliberate de sistem, proiectera lui necesită o perioadă de timp foarte îndelungată. La etapa actuală Sistemul indeplinește următoarele cerințe: deschiderea conturilor personale pentru toți participanții la Piața Valorilor Mobiliare; gestiunea datelor registratorului; gestiunea datelor emitentului; gestiunea datelor clasei valorilor mobiliare; gestiunea datelor emisiunii valorilor mobiliare; gestiunea datelor ofertei tender; gestiunea datelor reprezentantului legal al persoanei înregistrate; gestiunea portofoliului registratorului; procesarea datelor privind clasificatoarele, ș.a.

Proiectare operațiilor și documentelor eliberate v-a fi finisată până la sfârșitul acestui an.

Bibliografie

А.Я. Архангельский "Работа с локальными базами данных в DELPHI 5".

А.Я. Архангельский "100 компонентов общего назначения библиотеки DELPHI 5".

А.Я. Архангельский "Язык SQL в DELPHI 5".

Crearea tabelelor cu ajutorul DataBaseDesktop. Formă electronică

Основы SQL. Formă electronică

В.В.Корнеев, А.Ф.Гарев, С.В.Васютин, В.В.Райх "Базы данных интелектуальная обработка информации".

V.Gofman "Lucrul cu baze de date în DELPHI ".

Н.Культин "Програмирование на Object Pascal в Delphi 5". Самоучитель.

Шумаков П.В. Фаронов В.В. "Руководство разработки баз данных в DELPHI 5 ".

Îndrumare metodice la elaborarea proiectului de diplomă pentru studenții facultăților electrofizică și radioelectronică.

Protecția muncii și a mediului ambiant.

Н.И. Баклашов "Охрана труда на предприятиях связи". Москва, Связь, 1983.

. И. М. Разумов. "Организация планирования и управления производством".

www.pcreport.ro

www.pcworld.ro

www.epress.ro

www.referate.ro

www.citforum.ru

Anexa 1.

Modul de inițializare a legătrilor între IDE Delphi și SGBD Microsoft Access

Anexa 2.

Schema relațională a SI „REGISTRATOR”

Anexa 3.

Schema funcțională a SI „REGISTRATOR”

Anexa 4.

Forma principală a SI “REGISTRATOR”

=== ANEXA1 ===

Anexa 1.

Modul de inițializare a legătrilor între IDE Delphi și SGBD Microsoft Access

=== ANEXA2 ===

Anexa 2.

Schema relațională a SI „REGISTRATOR”

=== ANEXA3 ===

Anexa 3.

Schema funcțională a SI „REGISTRATOR”

=== ANEXA4 ===

Anexa 4.

Graful – rețea pentru elaborarea SI „REGISTRATOR”

=== ANEXA_5 ===

Anexa 4.

Forma principală a SI “REGISTRATOR”

=== GRAFUL ===

Fig. 5.1. Graf-rețea.