Elaborarea Si Sistemul Informational al Detinatorului Nominal

Cuprins:

Introducere 7

1 Descrierea mediului integrat de dezvoltare Delphi 8

1.1 Noțiuni generale 8

1.2 Delphi – mediu integrat de dezvoltare orientat pe obiecte 8

1.3 Programarea vizuală 10

1.4 Sisteme de gestiune a bazelor de date susținute de Delphi 11

2 Elaborarea Bazelor de Date 13

2.1 Noțiuni generale 13

2.2 Legătura relațională între tabele. 14

2.3 Crearea Tabelelor 15

2.4 Descrierea limbajului structurat de interpelare SQL 21

2.5 Crearea rapoartelor pe baza datelor din baza de date 28

3. Descrierea Sistemului Informațional "Deținător Nominal" 32

3.1 Dispoziții generale 32

3.2 Gestionarea conturilor 33

3.2 Structura bazei de date a sistemului informațional a "Deținătorului nominal" 47

3.3 Descrierea programului al sistemului informațional “Deținător Nominal” 54

4 Partea economică a proiectului. 59

4.1 Elaborarea grafului-rețea a sistemului informațional "Deținător nominal" 59

4.2. Evaluarea economică a sistemului informațional “Deținător nominal”. 67

5 Protecția muncii 72

5.1 Securitatea electrică 73

5.2 Securitatea incendiară 73

5.3 Zgomotul 75

5.4 Microclimatul 76

5.5 Radiație 78

5.6 Parametrii vizuali a imaginii 78

5.7 Efecte psihofiziologice 80

5.8 Iluminatul 81

5.9 Calcularea iluminatului artificial a încăperii. 82

5.10 Ecologia. 84

Concluzii 85

Bibliografie. 86

ANEXE. 87

Anexa nr.1 Structura bazei de date a sistemului informațional "Deținător nominal" 87

Anexa nr.2 Schema interacțiunii formelor SI "Deținător nominal" 88

Anexa nr.3 Schema – Bloc a SI "Deținător nominal" 89

Fig.7 Schema – Bloc a SI "Deținător nominal" 89

Anexa nr.4 Secvențe din codul sursă ale programului SI "Deținător nominal" 90

=== DIPLOM_S ===

Introducere

În ultimul timp foarte mult se utilizează și se implementează produsele soft complexe în diferite ramuri, asta sete datorită faptului că tehnologiile informaționale se dezvoltă foarte rapid, sau dezvoltat biblioteci de date, au apărut rețele pentru transferul informației.

La elaborarea " Sistemului Informațional al Deținătorului Nominal " am utilizat produsele companiei Inprise Delphi și SGBD Paradox 7.0 . Limbajul de programare Delphi este un sistem de programare vizual orientat pe obiecte. Limbajul dat are o mulțime de obiecte deja create, ceea ce face posibil elaborarea rapidă a aplicațiilor. Cu ajutorul acestui mediu de dezvoltare se pot crea baze de date complexe, ele pot fi cum locale așa și baze de date client-server. Delphi susține mai multe sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD).

"Sistemul Informațional al Deținătorului Nominal" este un program complex care lucrează cu componentele bazelor de date. Alegerea sistemului de gestiune a bazelor de date (SGBD) este un lucru foarte complex și important. Sisteme de gestiune bazelor de date (SGBD) – sânt soluții de program, care servesc pentru crearea, umplerea, înnoirea și distrugerea bazelor de date. Se cunosc trei tipuri de bază ale SGBD : industriale cu specificare universală, industriale cu specificare specială și elaborate la comandă. SGBD – le specializate se elaborează pentru gestiunea bazelor de date de importanță concretă – pentru contabilitate, pentru depozit, bancare etc. SGBD – le universale nu au limite stricte de utilizare, ele sunt presupuse pentru toate cazurile, și ca rezultat sânt foarte complicate , de aceea necesită cunoștințe mai profunde de la utilizator.

Sistemul dat este elaborat ca bază de date locală (autonomă) și pentru aceasta am ales SGBD Paradox . Aceste baze de date păstrează datele în sistemul local de fișiere la calculatorul la care este instalată baza. Bazele de date locale sînt foarte simple în utilizare, aceasta se lămurește prin faptul că elaboratorul nu trebuie să țină cont de accesul paralel la date. Aceste baze de date sunt bune pentru dezvoltarea acelor aplicații care , sânt repartizate la mai mulți utilizatori, fiecare dintre ei dețin propria bază de date. Fiecare utilizator manipulează cu datele sale proprii.

1 Descrierea mediului integrat de dezvoltare Delphi

1.1 Noțiuni generale

Mediul integrat de dezvoltare Delphi este un mediu de dezvoltare vizual orientat pe obiecte. Se mai poate spune că Delphi este un sistem de elaborare rapidă a programelor aplicative. Acest sistem tot mai mult ocupa poziții avantajoase în țara noastră, cum intre programatorii profesioniști așa și intre oamenii care niciodată nu sau ocupat serios de programare. Profesioniștii folosesc Delphi pentru elaborarea bazelor de date complicate și pentru multe alte scopuri. Delphi a atras interesul multor din cauza ca el dă posibilitatea elaborării rapide a unor programe aplicative cu o interfață care nu se deosebește de interfața Windows. Delphi este un sistem mare multifuncțional, domeniile de utilizare a sistemului dat sînt diferite. Acest limbaj poate îndestula interesele profesionale a oricărui. Cineva elaborează aplicații pentru Internet , cineva elaborează componentele sale, cineva se ocupă de programare de sistem , cineva elaborează baze de date ș.a.

1.2 Delphi – mediu integrat de dezvoltare orientat pe obiecte

Programarea Orientată pe Obiecte – (POO) servește pentru crearea unor programe și sisteme complicate (și nu chiar). POO a luat naștere de la așa limbaje de programare ca: Ada, Smalltalk, C++, Borland Pascal. Până la apariția POO se utiliza programarea procedurală. Atunci baza programelor erau funcțiile și procedurile. Utilizatorul specifica care funcții îi trebuiesc pentru rezolvarea problemei în cauză. Programul de obicei avea un algoritm de lucru bine definit – ordinea executării operațiilor, operațiile începeau într-un punct și se terminau în altul sau în mai multe puncte.

În programarea orientată pe obiecte principalul punct de pornire nu este procedura, nu evenimentul ci obiectul. Acest mod este foarte real , deoarece in lumea reală noi avem de afacere anume cu obiectele (oameni, corpuri, echipamente tehnice), care se află în interdependență.

Programarea orientată pe obiecte – mulțimea de obiecte și metode și interacțiunea lor. Ca obiect poate fi considerat omul care este în interacțiune cu programul (Fig.1). Schimbul între obiecte se face cu ajutorul mesajelor.

Majoritatea programelor aplicații pentru Windows sînt construite pe principiul programării orientate pe obiect. După lansarea programului în fața utilizatorului apare fereastra de bază cu mulțimea de obiecte – butoane, meniuri, ferestre de redactare , liste și nimic nu se întâmplă. Programul așteaptă acțiunea utilizatorului – mesaje de la butoanele apăsate de utilizator, de la deplasarea cursorului etc. Când astfel de mesaj este primit de aplicație el este luat în considerație de un obiect, și atunci de acum utilizatorul așteaptă mesaj de la aplicație. După ce obiectele cumva au reacționat la mesajul utilizatorului (s-a deschis un meniu , o listă, o fereastră de dialog, au apărut unele mesaje), utilizatorul trece la acțiunea următoare.

Fig.1 Interacțiunea între obiectele programului și utilizator.

Noțiunea de obiect

Obiect – este o succesiune de date și modalități de lucru cu ele. Datele pot fi privite ca câmpuri de înscrieri. Acestea sînt caracteristicile obiectului. Utilizatorul și obiectele programului trebuie să aibă posibilitatea să citească aceste date ale obiectului, să le prelucreze și să înscrie valori noi.

Aici o mare importanță o au principiile de încapsulare și ascunderea datelor. Principiul ascunderii datelor constă în aceia că obiectelor externe și utilizatorului este interzis accesul la datele obiectului. Ca să se păstreze principiul ascunderii datelor , în obiect de obicei se folosesc procedurile și funcțiile, care asigură toate operațiile necesare cu datele : citirea, transformarea, înscrierea. Aceste funcții și proceduri se numesc metode și prin intermediul lor are loc dirijarea cu datele obiectului.

Totalitatea datelor și metodelor, citirea și înscrierea lor se numește proprietate. Cu proprietățile utilizatorul are de furcă totdeauna când lucrează cu Delphi . Proprietățile pot fi specificate în procesul proiectării, ele pot fi schimbate din program în timpul executării programului. În afară de metode, care lucrează cu date aparte, sunt metode care lucrează cu totalitatea datelor și le schimbă structura. În așa fel obiectul este totalitatea de metode și proprietăți.

Mediul comunicării obiectelor între ele sunt mesajele, generate în urma diferitor evenimente. Evenimentele apar în urma unor acțiuni ale utilizatorului – deplasarea cursorului, apăsarea butoanelor sau a tastelor. Dar evenimentele pot apărea în rezultatul funcționării obiectelor. Fiecare obiect are definite evenimentele la care el poate reacționa.

Acum putem da definiția definitivă a obiectului ca: totalitatea de proprietăți și metode , și evenimente la care el reacționează.

Structura programului arătată în des.1 în forma unei totalități fixate de obiecte nu este completă. Deseori un program compus are o structură dinamică care se schimbă în timpul aplicării. Obiectele se creează și se distrug în timpul rulării programului, pentru a păstra resursele calculatorului.

Cu scopul organizării dinamice a memoriei la toate obiectele sunt specificate metodele de creare a lor (constructori ) și metode de distrugere (destructori). Constructorii se activează la rularea programului , destructorii la terminarea lucrului programului.

1.3 Programarea vizuală

O mare parte din timpul programatorului îl ocupa elaborarea interfeței utilizatorului ( meniuri, butoane, ferestre…). Dar cu apariția mediului integrat de dezvoltare Delphi aceasta se face cu mult mai repede. O metodă este că sau standardizat multe funcții a interfeței, cea ce a dat posibilitatea folosirii bibliotecilor din Windows. Dacă se schimbă interfața grafică la trecerea de la o versiune a Windows la alta aplicațiile singure sau adaptat la noua sistemă fără a le programa din nou. Deci dacă un component a fost elaborat de un programator el poate fi folosit și de alții.

Un alt pas este apariția programării vizuale care a apărut în Visual Basic și a fost folosit în Delphi de către firma Borland.

În Delphi elaborarea interfeței se face astfel: utilizatorul lucrează în mediul IDE (Integrated development environment). Mediul va pune la dispoziție forme pe care se plasează componentele. Rezultatul se vede chiar dacă aplicația nu se execută. Dar plusul nu este în asta , dar în acea că în momentul proiectării și plasării componentelor Delphi automat formează codul programului unde sînt fragmente în care sînt descrise componentele.

Componentele pot fi vizuale sau imperceptibil. Cele vizuale deodată sînt văzute pe monitor în felul în care ele vor apărea in urma rulării programului, iar cele imperceptibile sînt arătate în formă de pictograme.

Clase și moștenirea

Tipurile obiectelor, în particular componentele bibliotecilor Delphi se prezintă ca clase. Clase – sînt tipurile specificate de utilizator. În clase sînt descrise proprietățile obiectelor, metodele și evenimentele lui, la care el poate reacționa. Limbajul de programare Object Pascal presupune numai instrumentarul creării claselor. Iar clasele se creează cu producătorul asigurării de program. Elaboratorii Delphi au elaborat o mulțime de clase folositoare și le-au introdus în bibliotecile sistemei. De aceste clase utilizatorul se folosește în timpul lucrului cu Mediul Integrat de Proiectare. Dar, aceasta deloc nu încurcă utilizatorului să creeze clasele sale.

Dacă la elaborarea claselor utilizatorii ar fi început de la zero apoi eficacitatea acestei ocupații ar fi fost sub o mare îndoială. Datorită unei proprietăți importante a claselor – moștenirea asta se face foarte simplu. Clasa nouă poate moșteni proprietățile, metodele și evenimentele clasei sale părinte, adică acelei clase, pe baza căreia ea se creează. De exemplu la formarea unui nou buton, ca bază se ia una din clasele create deja pentru butoane adăugând la el unele proprietăți noi sau anularea unor proprietăți a clasei părinte.

Sistem de elaborare rapidă a aplicațiilor

Datorită programării vizuale a fost creată tehnologia care a fost numită elaborarea rapidă a aplicațiilor (Rapid Application Development). Această sistemă este elaborată pentru generația nouă de sisteme de programare, la care se referă și Delphi.

Prima sistemă a fost Visual Basic. Ea a creat un stil nou de interacțiune între utilizator și calculator, care dă posibilitatea creării interfeței utilizatorului cu ajutorul șoricelului și nu cu ajutorul codurilor cu se făcea mai demult. Dar Visual Basic are unele neajunsuri : productivitate joasă, și nu este strict în ceea ce privește programarea orientată pe obiecte.

Delphi- este un pas înainte în elaborarea rapidă a aplicațiilor. Delphi se bazează pe Object Pascal . Compilatoarele din familia Pascal a firmei Borland erau considerate cele mai rapide compilatoare. În prezent Object Pascal este un limbaj de programare orientat pe obiecte cu un compilator foarte bun.

Una din cele mai importante probleme a lui Delphi este elaborarea aplicațiilor pentru lucrul cu bazele de date.

1.4 Sisteme de gestiune a bazelor de date susținute de Delphi

Flexibilitatea și puterea mediului integrat de dezvoltare Delphi în lucrul cu bazele de date este bazată pe un nucleu de nivel jos – procesorul bazelor de date Borland Database Engine (BDE). Interfața lui cu programele aplicate se numește Integrated Database Application Programming Interface (IDAPI). În principiu acum aceste două denumiri (BDE și IDAPI) nu se deosebesc, și ele sunt considerate ca sinonime. BDE permite accesul la date cum prin metoda clasica de navigare așa și prin metoda set – orientării , care este folosit la servere – le de baze de date SQL. În afară de BDE, Delphi are posibilitatea de a face acces la bazele de date, folosind tehnologia Open DataBase Connectivity (ODBC) a firmei Microsoft. Dar cum se vede din practică, productivitatea sistemelor care utilizează BDE este cu mult mai mare, decât la utilizarea ODBC. Driverele ODBC lucrează prin intermediul "ODBC socket", care face posibil incorporarea lor în BDE.

Toate metodele instrumentale a bazelor de date Borland – Paradox, dBase, DataBase Desctop – folosesc BDE.

Sisteme de gestiune bazelor de date (SGBD) – sunt soluții de program, care servesc pentru crearea, umplerea, înnoirea și distrugerea bazelor de date. Se cunosc trei tipuri de bază ale SGBD : industriale cu specificare universală, industriale cu specificare specială și elaborate la comandă. SGBD – le specializate se elaborează pentru gestiunea bazelor de date de importanță concretă – pentru contabilitate, pentru depozit, bancare etc. SGBD – le universale nu au limite stricte de utilizare, ele sunt presupuse pentru toate cazurile, și ca rezultat sânt foarte complicate , de aceea necesită cunoștințe mai profunde de la utilizator.

În dependență de locul plasării SGBD- le sînt de două tipuri : locale și distribuite (îndepărtate) . Toate componentele SGBD – lui local sânt plasate la calculatorul utilizatorului bazei de date. Dacă la o baza de date (BD) se adresează concomitent mai mulți utilizatori , atunci fiecare calculator a utilizatorului trebuie să aibă copia sa a BD locale. În deosebire de aceasta o mare parte de mijloace tehnice de programare a SGBD – lui îndepărtat este centralizată și se află într-un singur calculator foarte puternic numit (server), pe când calculatoarele utilizatorilor au o parte mică a SGBD – lui care este numită client. SGBD – le locale pot lucra în rețea dar pot să lucreze și fără rețea, pe când cele distribuite (client – server ) lucrează numai în rețea. Un mare plus a sistemelor client – server este că, este posibilitatea gestiunii controlului centralizat la BD. În astfel de cazuri baza de date este apărata cum de schimbări întâmplătoare așa și de schimbări intenționate, în ele este mai ușor asigurarea integrității datelor. Unitatea păstrării informației în baza de date este tabelul.

2 Elaborarea Bazelor de Date

2.1 Noțiuni generale

Totdeauna, când apare necesitatea de a manipula cu masive mari de date, se utilizează bazele de date. Lucrul cu bazele de date în Delphi – este o temă atât de vastă încât ei trebuie de consacrat o carte aparte cu un volum undeva de 1100 de pagini. Sânt publicate multe cărți de aceia în acest capitol se va specifica numai baza elaborării aplicațiilor pentru lucrul cu bazele de date.

Baza de date – este în primul rând un set de tabele , dar în baza de date pot intra cum proceduri așa și un set de obiecte. Tabelul poate fi închipuit ca un tabel bidimensional cu caracteristicile (atribute) unei mulțimi de obiecte. Tabelul are nume – identificator , prin intermediul căruia ea poate fi apelată. În tabelul 1 este adus un exemplu de tabel descris mai sus cu numele Cont, care deține informația despre conturile deschise la o S.A.

Tab. 1

Informația despre conturile clienților

Coloanele unui tabel corespund unor sau altor caracteristici a obiectelor – câmpurilor. Fiecare câmp este caracterizat de nume și de tipul datelor păstrate. Numele câmpului – identificatorul, se folosește în diferite programe pentru manipularea datelor. El se construiește după aceleași reguli ca și orice identificator; adică se scrie cu litere latine , este un singur cuvânt etc.

Tipul câmpului caracterizează tipul datelor păstrate în câmpul de date. Acestea pot fi rânduri, numere, valori boolean, texte mari, imagini etc.

Fiecare rând a tabelului corespunde unuia din obiecte. El se numește înscriere și conține valorile fiecărui câmp, ce descriu obiectul dat.

La construirea tabelelor este important ca informația să nu fie contradictorie. De obicei aceasta se face cu introducerea câmpurilor cheie – ce face ca înscrierea să fie uncială. Câmp cheie poate fi unul sau mai multe. La lucrul cu tabelul utilizatorul sau programa parcă lunecă pe înscrierile tabelului. În orice moment există o înscriere curentă.

2.2 Legătura relațională între tabele.

Legătura unul – la – multe

Cum vom vedea mai jos din tabelele 2 și 3, unei înscrieri a tabelului părinte "Marfa" îi pot corespunde câteva înscrieri din tabelul copil "Eliberare marfă".

Tab. 2 Tab. 3

Marfă Eliberare marfă

Există două tipuri de legături unul – la – multe : în primul caz se cere ca fiecărei înscrieri din tabelul părinte îi corespunde o înscriere în tabelul copil ; în al doilea caz această condiție nu este obligatorie.Legătura unul – cu – multe este cea mai răspândită la bazele de date relaționale.

Legătura unul – la – unul

Legătura unul – la – unul are loc când unei înscrieri a tabelului părinte îi corespunde o înscriere din tabelele 4 și 5.

Tab. 4 Tab. 5

Personal Informație despre personal

(continuare) Tab. 2.4 (continuare) Tab. 2.5

Acest tip de legătură se întâlnește mai rar, legătura dată se folosește pentru ca tabelul să nu să se mărească din cazul informației suplimentare.

Legătura multe – la – multe

În continuare sunt arătate tabelele 6 și 7, care se află în relația multe – la – multe. Fiecărei grupe îi corespund câțiva profesori, fiecare profesor poate preda mai multe discipline și la mai multe grupe.

Unele SGBD nu susțin legătura multe – la – multe . Se consideră ca BD în orice moment poate fi reconstruită în așa fel, ca fiecare legătură multe – la – multe să fie înlocuită cu una sau mai multe legături unul – la – multe.

Tab. 6 Tab. 7

Grupa și disciplina Profesori

2.3 Crearea Tabelelor

Descrierea SGBD Paradox

Paradoxul asocierii unui compilator cu un sistem de gestiune a bazelor de date este numai aparent. Deși un mediu RAD nu este obligatoriu și un mediu de dezvoltare de aplicații de baze de date.

Delphi, intrinsec, nu are incorporat nici un fel de suport de baze de date. Totuși componentele specializate în acces la baze de date livrate în standard sunt atât de complete încât transformă efectiv dezvoltarea unei forme într-o familiară editare de machetă cu tabele și query- uri în cele mai variate relații de unul – la – multe, multe – la – multe, etc., cu controale din cele mai diverse, de la câmpuri de editare cu validare la câmpuri calculate, de la tabele cu editare in – place la câmpuri lookup combo box. Nu lipsește nici clasicul navigator cu butoane înainte-înapoi, ștergere, inserare, actualizare.

Dezvoltatorul deține un control total asupra interacțiunilor dintre utilizator si baza de date prin intermediul unui set complet de evenimente generate de obiecte dataset (tabele si query-uri) si datasource (interfată între dataset si câmpurile de editare). Există astfel posibilitatea de a efectua validări înainte de actualizarea modificărilor în tabelă, de a primi controlul înaintea inserării sau stergerii unei noi înregistrări sau la prima tentativă de modificare a înregistrării curente. Iar lista de posibilităti rămâne deschisă.

Cel mai bine se vor simți programatorii de Paradox care vor regăsi aceeași filozofie în manipularea tabelelor prin operațiuni familiare precum Insert, Edit, Cancel, Post (Do_It), Next, First, Last, etc. Câmpurile unei înregistrări sunt accesibile ca obiecte componente distincte prin intermediul editorului de câmpuri al tabelei, existând tipuri distincte pentru fiecare format, inclusiv imagine, memo sau cîmp binar (BLOB). Adesea, singura operațiune cu câmpuri efectuată prin program este atribuirea sau citirea valorii unui câmp. Accesul se face prin intermediul proprietății Value si menținerea sincronizării câmpului cu controlul de editare asociat sau cu tabela se face automat prin metodele moștenite.

În spatele scenei se găsește o implementare deosebit de puternică a accesului la baze de date. Obiectul tabelă tratează în mod unitar atât o tabelă Paradox sau dBase cât si una SQL. Nu este necesară nici un fel de modificare în cod sau în proprietățile tabelei pentru a muta o aplicație de pe o bază de date locală pe o bază de date echivalentă de pe un server SQL! Nu există de asemenea nici o limitare în lucrul simultan cu tabele provenind din surse diferite. Pe aceeași formă pot coexista tabele SQL si un spreadsheet Excel provenind dintr-o sursă ODBC. Remarcabilă este si aducerea la un numitor comun a diverselor specii de index, programatorul utilizând transparent un index secundar Paradox, un index DBase sau unul SQL.

Întrucât editoarele de componente nu dispun de facilități de creare, editare sau interogare de baze de date în scopuri de testare a aplicațiilor, Delphi este însoțit de Database Desktop – un Paradox miniatural capabil să creeze si restructureze tabele Paradox si DBase dar si SQL, fără capabilități de forme si rapoarte – evident.

Crearea alias – lui Bazei de dateÎn timpul lucrului cu Bazele de date locale (în rândul cărora intră tabelele SGBD Paradox și dBase) însăși baza de date se păstrează în mapă pe disc, și se păstrează în formă de fișiere. Pentru păstrarea unui tabel se creează fișier aparte.

Apelarea la BD din programe se face prin intermediul pseudonimului bazei de date. Pseudonimul trebuie în fișierul de configurare a calculatorului cu ajutorul utilitarul BDE Administrator. BDE Administrator poate fi pornit din meniul Windows în felul următor : Start / Programs / Borland Delphi5 / BDE Administrator. Î n meniul ce apare se alege Object /New . Se specifică pseudonimul. În fereastra din parte dreaptă este arătată caracteristica BD. Trebuie arătată cale spre tabele se face asta astfel: se face clic pe câmpul PATH și se apasă pe butonul cu trei puncte pe el.

Pentru a fi păstrat acest pseudonim se duce cu cursorul pe el, se face clic de dreapta și se apasă Apply . Apare o fereastră de dialog , unde se întrebă dacă dorim să păstrăm acest pseudonim se apasă Ok, se închide BDE Administrator, tot pseudonimul este creat.

Utiliza DataBase Desktop

Database Desktop – este o utiliză, care mult seamănă cu Paradox, care se furnizează cu Delphi pentru lucrul interactiv cu tabele de formate diferite baze de date locale – Paradox și Dbase , și pentru baze de date îndepărtate (Client – Server) InterBase, Oracle, Informix,Sybase (cu utilizarea SQL Links). Fișierul aplicație a utilizei date este DBD.EXE, se află el ca de obicei în mapa cu denumirea DBD. Pentru lansarea Database Desktop apăsăm de două ori pe iconița ei.

Fig. 2 iconița Database Desktop

După ce sa pornit Database Desktop din meniu se alege comanda File|New|Table pentru crearea unui nou tabel. Pe ecran apare ferastra de dialog pentru a alege tipil tabelului, cum este arătat în figura 3.Se alege orice format din cele propuse, incluzând diferite versiuni a unuia și

Fig.3 lista Drop Down în fereastra de dialog Table

Format. După ce se alege tipul tabelului, Database Desktop afișază fereastra de dialog, specifică pentru fiecare format, în care se poate specifica cîmpurile tabellului și tipul lor, cum este arătat în fig.4.

Fig.4 Database Desktop face posibil a da denumirea și tipul cimpurilor tabelului.

Numele câmpului în tabelul de format Paradox prezintă din sine un rând, scrierea căăruia se face după următoarele reguli:

Numele nu trebuie să fie mai lung ca 25 de simboluri.

Numele nu trebuie să se înceapă cu spațiu liber, dar poate conține spațiu liber.Dar dacă pe urmă va trebui detransferat baza de date în alte formate, mai rațional ar fi ca spațiile libere să nu se includă în numele câmpului. De fapt, cu scopul transferului mai bine de limitat lungimea de până la nouă simboluri, fără a inclzde în el spațiile libere.

Numele nu trebuie să conțină paranteze pătrate, rotunzi sau acolade [], () sau {}, semnul "-", sau combinația simbolurilor "->".

Numele nu trebuie să fie numai simbolul #, dar el poate figura în nume pe lângă celelalte simboluri. Măcar că Paradox acceptă punctul (.) în denumirea câmpului, el mai bine nu trebuie folosit, pentru că punctul este rezervat pentru alte scopuri.

Tipurile câmpurilor tabelelor de format Paradox sunt descrise în tabelu 8 care este prezentat mai jos (pentru introducerea tipului câmpului se pot selectate numai literele sau cifrele subliniate):

Tab.8

Tipurile câmpurilor de format Paradox

(continuare) Tab.8

(continuare) Tab.8

După crearea tabelului, cu el se poate de legat unele proprietăți, numărul cărora depinde de formatul tabelului. Pentru tabelele de format Paradox se pot specifica:

Validity Checks (controlul corectitudinii) – se referă la câmpul înscrierii și specifică valorile maxime și minime. În afară de aceasta se poate specifica masca introducerii datelor.

Table Lookup (tabel pentru "spionare") – face posibil introducerea valorii în tabel, folosind valorile care de acum există în alt tabel.

Secondary Indexes (index secundar) – face posibil accesul la date într-o oarecare ordine diferită de ordinea care este specificată de cheia primară.

Referential Integrity (integritatea referinței) – face posibil de a crea legături între tabele și întreținerea acestor legături la nivel de nucleu. De obicei se specifică după crearea tuturor tabelelor în baza de date.

Password Security (securitatea de parolă) – face posibil închiderea tabelului cu parolă .

Table Language (Limba tabelului) – face posibil de a specifica driverul delimbi pentru tabel.

În tabelele Dbase nu există chei primare. Dar aceasta se poate face cu ajutorul Indecșilor (Indexes) unicali (Unique) și susținuți (Maintained).

Pentru determinarea altor proprietăți a tabelelor de diferite formate se face cu ajutorul butonului "Define". Aceste toate aceste acțiuni se pot face nu numai în timpul creării tabelului dar și atunci cînd tabelul deja există. Pentru aceasta se utilizează comanda Table | Restructure Table (pentru tabelul care este deschis în momentul de față) sau Utilities | Restructure Table (cu posibilitatea alegerii tabelului).

Dar dacă trebuie de schimbat structura sau de adăugat noi proprietăți pentru tabel, care în momentul dat este utilizat de o altă aplicație, Database Desktop o să vă refuze în asta, deoarece această operație necesită acces monopol la tabel.

Dar în schimb toate modificările făcute în structura tabelului deodată încep a lucra. Databse desktop face posibil de acrea tabelul de orice format începând nu numai de la început dar și copiind structura unui tabel care deja există. Pentru aceasta se activează butonul "Borrow" care se află în colțul stânga jos a ferestrei. Fereastra de dialog care va apărea vă dă posibilitatea alegerii unui tabel existent și de inclus / exclus opțiunele adăugătoare, care coincid cu proprietățile sus numite a tabelelor. Aceasta este cea mai simplă metodă de creare a tabelelor.

2.4 Descrierea limbajului structurat de interpelare SQL

Noțiuni generale

SQL prezintă din sine un limbaj structurat de interpelări. Acesta este un limbaj care dă posibilitate de a crea baze de date relaționale și a lucra cu ele. Baza de date este un set de informație legată, care se păstrează în tabel.

Spațiul informațional devine tot mai unificat. Asta a adus la necesitatea creării unui limbaj standard, care s-ar putea folosi în diferite tipuri a mediilor de calculatoare. Limbajul standard va da posibilitatea utilizatorilor, care cunosc un set de comenzi, să le folosească pentru crearea, găsirea, modificarea și transferarea informației – independent de faptul, că ei lucrează la calculator personal, la o stație lucrătoare de rețea, sau la calculator universal.

În lumea calculatoarelor, utilizatorul care are limbajul dat, are un mare avantaj în utilizarea și generalizarea informației dintr-un șir de surse cu ajutorul unui mare număr de metode.

Eleganța și independența de la specificul tehnologiilor informaționale, și susținerea lui de către liderii industriei în sfera tehnologiei bazelor de date relaționale, a făcut limbajul SQL limbaj standard de bază. Din această cauză oricine care dorește să lucreze cu bazele de date a anilor 90, trebuie să cunoască SQL.

Standardul SQL este determinat de ANSI (American National Standart Institute) și în momentul de față el este acceptat și de ISO (Organizația Internațională a Standardelor). Însă majoritatea programelor comerciale a bazelor de date îl lărgesc fără a pune la cunoștință ANSI, adăugând diverse particularități în acest limbaj, care, cum ei cred că ele vor fi forte folositoare. Câteodată ele ceva schimbă standardul limbajului, dar ideile bune au tendința de a se dezvolta și curând devin standarde a "pieței" de la sine ele în puterea folositoare a calităților sale.

Aplicațiile Delphi se adresează la date prin intermediul BDE (Borland Database Engine). Tipul de acces la bazele de date variază în funcție de tipul bazei de date. Bazele de date locale Paradox, dBASE, MS Access și FoxPro sunt apelate de BDE prin intermediul driver-ilor standarde. Datele din serverele SQL sânt primite datorită utilizării sistemului special de driver-e SQL Links. Un rol important în prelucrarea și trimiterea interpelării îl joacă sistemul de prelucrare ainterpelărilor – componentă a procesorului BD. Toate sistemele de gestionare a bazelor de date nu utilizează limbajul SQL ca mijloc principal în lucru cu datele. Cu toate acestea, BDE cu ajutorul driver-ului standard respectiv translează cererile ce vin de la aplicații într-o formă înțeleasă de sistemul de gestiune al bazei de date și primește răspuns. Deoarece cererea către orice BD locală se execută de un singur mecanism, există o sintaxă unică SQL pentru lucru a astfel de date. Această variantă poartă denumirea de SQL local și este o parte componentă din standardul SQL92.

Toate serverele BD care lucrează cu BDE prin SQL Links sunt niște sisteme industriale complicate și lucrează pe baza extensiilor proprii ale limbajului. În acest caz BDE pur și simplu transmite cererea la server, fără a o transla sau modifica. Este evident că, în acest caz elaboratorul aplicației trebuie să cunoască această variantă SQL.

Componența limbajului SQL

Limbajul SQL este destinat pentru manipularea datelor în baze de date relaționale , determinarea structurii bazei de date și dirijarea cu drepturile de acces la date într-un mediu cu mulți utilizatori.

Și de atâta, în limbajul SQL în calitate de părți componente întră:

limbaj de manipulare a datelor (Data Manipulation Language, DML)

limbaj de determinare a datelor (Data Definition Language, DDL)

limbaj de dirijare a datelor (Data Control Language, DCL).

O să subliniem, că acestea nu sânt limbaje aparte, ci sânt diverse comenzi a unui limbaj. Astfel de divizare sa făcut numai din punctul de vedere a diverselor valori funcționale a comenzilor date.

Limbajul de manipulare a datelor se utilizează, cum se vede din denumire, pentru manipularea datelor în tabelele bazei de date. El este format din 4 comenzi de bază.

Tab.9

Comenzile de bază a limbajului SQL

Din punctul de vedere a interfeței aplicate există două tipuri de comenzi SQL:

SQL interactiv

SQL incorporat.

SQL interactiv se utilizează în utilize speciale (de tipul WISQL sau DBD), care dau posibilitatea în regim interactiv introducerea interpelărilor cu utilizarea comenzilor SQL, trimiterea lor pentru execuție la server și pentru a primi rezultate în ferreastra care este destinată pentru aceasta. SQL incorporat se folosește în programele aplicate, și le permite să trimită interpelări la server și să prelucreze rezultatele primite, și cu tot mai mult combinând orientare – set și orientarea – record.

Operații relaționale. Comenzile limbajului de manipulare cu datele

Sarcina principală de pregătire a interpelării – crearea legăturii dintre sistemul de gestiune al BD care va executa interpelarea, și setul de date al componentei TQuery respective. Dacă acest lucru a fost realizat, atunci se determină modalitatea de executare a interpelării – accesul local prin intermediul driver-ului standard sau transmiterea textului cererii la server. După aceasta se setează valorile pentru variabilele parametrilor interpelării.

Dacă interpelarea se execută local, atunci ea se transmite prin intermediul driver-ului standard la sistemului de gestiune al BD respectiv pentru a fi executată de acesta. Prin legătura creată la pregătirea interpelării rezultatul se transmite în setul de date al aplicației.

Dacă interpelarea a fost adresată serverului SQL, atunci se presupune că ea are o sintaxă specifică, corespunzătoare serverului dat. În acest caz toată pregătirea specială a parametrilor interpelării se execută de partea serverului. BDE asigură numai transmiterea interpelării și întoarcerea rezultatului de execuție la setul de date al aplicației.

Încă o modalitate de executare a interpelărilor pentru serverul SQL – adresarea directă la funcțiile API a serverului respectiv. Aceasta însă, este metoda cea mai rapidă, dar și cea mai complicată pentru elaboratori.

Cea mai importantă comandă a limbajului de manipulare cu datele este comanda SELECT. După simplitatea sintaxei ei se ascunde o mare bogăție de posibilități.

Forma cea mai simplă a instrucțiunii SELECT este:

SELECT * FROM table_name;

Unde table_name este numele tabelului din care vom obține datele, iar asteriscul (*) înseamnă selectarea a tuturor câmpurilor din tabel.

Sintaxa instrucțiunii SELECT este următoarea:

SELECT [DISTINCT] columns

FROM tables

WHERE <search_conditions>

[GROUP BY column HAVING <search_condition>]

ORDER BY <sort_order>;

Descrierea clauzelor:

SELECT columns Lista câmpurilor ce vor fi selectate

DISTINCT Cuvânt-cheie opțional care elimină înscrierile duble

FROM tables Identifică tabelele care vor fi utilizate

WHERE <search_conditions> Specifică condiția de căutare care va fi utilizată pentru a limita numărul înscrierilor obținute la subset al numărului total de înscrieri valabile.

GROUP BY column Grupează înscrierile obținute în acord cu valoarea coloanei specificate.

HAVING <search_conditions> Specifică condiția de căutare care va fi utilizată împreună cu clauza GROUP BY.

ORDER BY <sort_order> Specifică ordinea de sortare a înscrierilor care vor fi întoarse de SELECT.

Ordinea clauzelor în instrucțiunea SELECT este importantă, însă numai SELECT și FROM sunt clauzele strict necesare.

SELECT poate, de asemenea, întoarce date din multiple tabele, setând lista numelor tabelelor în clauza FROM, separate prin virgulă.

WHERE

Clauza WHERE a instrucțiunii SELECT urmează după clauzele SELECT și FROM.

Dacă utilizăm clauza ORDER BY, atunci clauza WHERE trebuie folosită înaintea ei. Clauza WHERE testează datele după condiția dată, iar clauza SELECT întoarce numai înscrierile ce satisfac condiției respective. De exemplu, instrucțiunea:

SELECT NAME_S, NAME_L, KD_Jud

FROM S_NAM_PR

WHERE KD_Jud = "08";

întoarce numai înscrierile pentru care KD_jud este “08”.

WHERE condition;

column –câmp din tabel

operator – operator de comparare (descris în tabelul de mai jos)

value – este o valoare sau un set de valori cu care se compară câmpul respectiv. Value poate fi compusă din două sau mai multe valori ca operanzi ai operatorilor aritmetici.Condiția de căutare folosește următoarele tipuri de operatori:

Operator Descrierea

Operatori de comparare Se folosește pentru a compara data din câmpul respectiv cu valoarea din condiția de căutare. Exemple <, >, <=, >=, =, and <>. Alți operatori includ BETWEEN, CONTAINING, IN, IS NULL, LIKE, și STARTING WITH.

Operatori aritmetici Se folosesc pentru a calcula și evalua valorile condițiilor de căutare. Operatorii sunt +, -, *, și /.

Operatorii logici Se folosesc pentru a combina condițiile de căutare sau nega condiția. Operatorii logici: NOT, AND, și OR.

Când înscrierea respectivă se compară la condiția de căutare, una din cele trei valori este întoarsă:

True: Înscrierea a satisfăcut condiției specificate în clauza WHERE.

False: Înscrierea nu a satisfăcut condiției specificate în clauza WHERE.

Unknown: Câmpul din clauza WHERE conține o valoare necunoscută care nu poate fi evaluată din cauza valorii NULL.

Operatorul LIKE

Operatorul LIKE ne dă posibilitatea de a folosi caractere speciale în text. Caracterele speciale sînt acele caractere care au o semnificație specială când sînt folosite în condiția de căutare. Caracterul (%) va semnifica – unul sau mai multe caractere, (_) – un singur caracter.

Operatorii Logici

Toate exemplele de până acum au inclus numai câte o condiție de căutare. Însă, în SQL avem posibilitatea de a include orice număr de condiții de căutare în clauza WHERE combinându-le cu ajutorul operatorilor AND sau OR.

Când AND apare între condițiile de căutare, ambele condiții trebuie să fie adevărate pentru ca înscrierea să fie întoarsă.

Când OR apare între condițiile de căutare, numai una din condiții trebuie să fie adevărată pentru ca înscrierea respectivă să fie întoarsă.

Când introducem condiții de căutare compuse, trebuie să ținem cont de ordinea de evaluare a condițiilor.

Funcțiile agregate

SQL pune la dispoziție funcții agregate care calculează o singură valoare dintr-un grup de valori. Grupul de valori sunt toate datele dintr-un câmp particular pentru setul dat de înscrieri. Funcțiile agregate pot fi folosite în cadrul clauzei SELECT, sau oriunde în cadrul instrucțiunii SELECT unde se folosește valoarea.

Clauza HAVING

La fel ca și clauza WHERE care reduce numărul înscrierilor întoarse de clauza SELECT, clauza HAVING poate fi folosită pentru a reduce numărul de înscrieri întoarse de clauza GROUP BY. La fel ca și clauza WHERE, clauza HAVING are condiție de căutare. În clauza HAVING condiția de căutare corespunde tipic unei funcții agregate folosite în clauza SELECT.

De obicei, cererea întoarce înscrieri în “ordinea naturală”, ordine în care înscrierile sînt găsite în tabel. Deoarece păstrarea datelor în tabele este de obicei neordonată (nesortată), rezultatul cererii va fi de asemenea nesortat. Clauza ORDER BY sortează rezultatul în acord cu câmpul specificat. Fiecare coloană din clauza ORDER BY trebuie de asemenea să apară și în clauza SELECT a instrucțiunii.

INSERT

Insert înscrie unul sau mai multe tuple de date într-un tabel sau view existent. Insert este una din privilegiile bazei de date controlate de către comenzile GRANT și REVOKE.

Valorile sunt înscrise în tuplu în ordinea coloanelor din tabelă, doar dacă nu este indicată o listă de coloane vizate. Dacă lista de coloane vizate prezintă un subset al coloanelor disponibile, valorile nule sau implicite automat sunt înscrise în toate coloanele nevizate.

Dacă lista opțională a coloanelor vizate este omisă, clauza VALUES trebuie să asigure valori pentru introducerea în toate coloanele tabelei.

Pentru a introduce un singur tuplu de date, clauza VALUES trebuie să asigure o listă specifică de valori pentru insertare.

Pentru a introduce mai multe tuple de date, trebuie să fie specificată o select expresie care extrage datele dintr-o tabelă pentru a le introduce în tabela aceasta. Coloanele selectate trebuie să corespundă cu coloanele vizate pentru introducere.

Este permis de a alege câmpuri de date din același tabel în care dorim să efectuăm introducerea, dar așa practică nu se recomandă deoarece poate cauza in introducerea infinită de tuple.

UPDATE

Modifică parțial sau în întregime tuplul existent de date dintr-un tabel sau view. Disponibil în SQL, DSQL și isql.

UPDATE modifică unul sau mai multe tuple dintr-un tabel sau view existent. UPDATE este una din privilegiile SGBD controlate de către GRANT și REVOKE

DELETE

Modifică parțial sau în întregime tuplul existent de date dintr-un tabel sau view. Disponibil în SQL, DSQL și isql.

DELETE specifică unul sau mai multe tuple pentru ștergere din tabel sau view care poate fi modificat. DELETE este una din privilegiile SGBD controlate de către GRANT și REVOKE.

2.5 Crearea rapoartelor pe baza datelor din baza de date

Nuțiuni de bază

Pentru crearea rapoartelor în Delphi este inclus sistemul QuickReport. Componentele acestui sistem sunt plasate pe pagina Qreport a paletei de componente.

QuickReport utilizează generatorul de rapoarte, care este alcătuit dintr-o mulțime de secții. Secția (band) – o parte a raportului sau un capitol, în care se conține un text oarecare, imagine, informație în formă grafică etc. Secția se află ca container pentru alte componente, care introduc în raport informație textuală sau grafică.

Dacă secția și componentele plasate în ea sânt legate cu baza de date, atunci conținutul acestei secții se va tipări de atâtea ori, câte înscrieri conține sursa de date. În așa fel, este de ajuns de a plasa componentele, care sânt legate cu datele, în secție, iar valorile care se tipăresc și volumul lor vor fi dirijate automat de baza de date.

Cum la componentele, legate cu datele, se poate de specificat tabelele de bază și tabelele de ajutor, așa și între secții se pot specifica aceste relații. În așa fel, toate posibilitățile utilizate în aplicații, cu același succes se realizează și la rapoarte.

Componentele utilizate la crearea rapoartelor.

Pe pagina paletei componentelor Qreport sânt situate mai mult de douăzeci de componente, folosite la crearea rapoartelor.

Componentul de bază este TquickRep, care determină comportarea raportului în întregime. Cu ajutorul altor componente se creează părțile componente ale raportului.

TQRBand – pregătirea pentru plasarea datelor, titlu etc. Raportul, în general se alcătuiește din componente TQRBand, care realizează:

secția pentru titlul raportului;

secția pentru titlul paginii;

secția pentru titlul unui grup;

secția pentru denumirile coloanelor raportului;

secția pentru datele detaliate, presupus pentru redarea datelor a celui de mai de jos nivel de detaliere;

secția părții de jos a grupului;

secția părții de jos a paginii;

secția părții de jos a raportului.

TQRStringBand – are aceeași specificare, ca ți TQRBand. Se deosebește prin aceea că are incorporat lista de rânduri Items, conținutul căreia stă vizibil în regim de tipar ți în timpul regimului înainte de tipar, dacă pe componentul TQRStringsBand este plasat componentul TQRExpr.

TQRSubDetail – determină secția, în care se plasează datele tabelului detaliat în cazul legăturii principal – detaliat în raport pe baza legăturii relaționale deja existente între tabelele bazei de date.

TQRChildBand – bandă subordonată. Se leagă de banda principală și servește pentru lărgirea ei.

TQRGroup – se folosește pentru gruparea datelor în raport.

TQRLabel – face posibil de plasat în raport un rând textual arbitrar.

TQRDBText – servește pentru redare în raport conținutul unui câmp de tip text dintr-un set de date.

TQRExpr – servește pentru redarea valorilor, care sânt rezultatul calculului unei expresii. Algoritmul calculării expresiilor se construiește cu ajutorul editorului de formule a componentului dat.

TQRSysData – servește pentru redarea în raport a mărimii de sistem: data, timpul, numărul paginii etc.

TQRMemo – introduce în raport un text cu mai multe rânduri.

TQRExprMemo – se folosește pentru crearea câmpurilor calculabile cu multe rânduri.

TQRRichText – introduce în raport un text cu multe rânduri de format RTF.

TQRDBRichText – servește pentru redarea în raport a câmpurilor bazei de date, care conțin text cu multe rânduri de format RTF.

TQRShape – servește pentru redarea în raport a figurilor grafice.

TQRImage – servește pentru redarea în raport a informației grafice, sursă a căror este câmp a setului de date.

Tab.10

Proprietățile componentului TquickRep.

(continuare) Tab.10

Aceasta a fost descriere pe scurt a lucrului cu bazele de date. Mai jos în următorul capitol va fi descris concret Sistemul Informațional a Deținătorului Nominal, care ca atare este o bază de date și la elaborarea acestui sistem sa utilizat teoria descrisă până acum.

3. Descrierea Sistemului Informațional "Deținător Nominal"

3.1 Dispoziții generale

Baza de date a sistemului informațional al deținătorului nominal este implementată în sistemul de gestiune al bazelor de date (SGBD) Paradox. Acest sistem se va folosi de deținătorii nominali al valorilor mobiliare pentru ținerea registrului în formă electronică. Cu ajutorul acestui sistem se vor efectua operații cu valorile mobiliare (tranzacții). Au fost construite tabele în care se va păstra toată informația referitoare la operațiile efectuate. Din cauza că volumul de informație va fi foarte mare sau creat tabelele clasificatoare. Clasificatoarele fac volumu bazei de date să nu fie atât de mare (va fi descris mai jos). Este prevăzut și accesul la date, adică sunt trei tipuri de utilizatori: administrator are acces deplin, operator introducerea și modificrea datelor, utilizator numai vizualizarea datelor.

Sistemul a fost elaborat cu ajutorul mediului integrat de dezvoltare Delphi a companiei Inprise. Sistemul are o interfață unică, mesaje, hinturi ceea ce face lucrul utilizatorului mai simplu și mai plăcut.

Motivarea elaborării

Justificarea participării participanților profesioniști în calitate de deținători nominali, necesitatea ținerii registrului clienților de către deținătorul nominal al hârtiilor de valoare.

Cerințele specifice înaintate de față de sistemul de ținere a registrului de către deținătorul nominal și necesitatea ținerii acestuia în formă electronică.

Necesitatea elaborării unor cerințe unice față de posibilitățile funcționale, cerințele tehnologice și de interfață a software – lui.

Baza legislativă

Documentul dat a fost elaborat în conformitate cu prevederile:

Legii privind circulația hârtiilor de valoare și bursele de valori.

Instrucțiunea provizorie cu privire la modul de ținere a Registrului de către deținătorul nominal, aprobată de către Comisia de Stat pentru Piața Hârtiilor de Valoare.

Structura

Cerințele de bază față de software pentru ținerea registrului clienților deținătorului nominal sunt structurate în următoarele patru grupe:

Cerințe față de gestionarea conturilor;

Cerințe față de efectuarea înscrierilor;

Cerințe față de perfectarea rapoartelor informaționale;

Cerințe generale față de sistem.

3.2 Gestionarea conturilor

Software prevede gestionarea informației privind:

Deținătorii nominali al hârtiilor de valoare;

Clienții deținătorului nominal;

Contracte – ordine încheiate de către clienți cu deținătorul nominal în vederea deținerii de către deținătorul nominal a hârtiilor de valoare;

Clasele hârtiilor de valoare pe care le posedă deținătorul nominal din ordinul clientului.

Emitentul hârtiilor de valoare care aparțin clienților deținătorului nominal.

Persoanele care dețin registrele emitenților hârtiilor de valoare.

Deținătorii hârtiilor de valoare

Destinația : gestiunea introducerii, editării și extragerii informațiilor privind deținătorul nominal al hârtiilor de valoare pentru care se ține registrul.

Cerințe față de date: Pentru fiecare deținător nominal software pentru ținerea registrului clienților va gestiona:

Rechizitele anchetei deținătorului nominal;

Informația privind hârtiile de valoare pe care le deține deținătorul nominaldin ordinele clienților;

Bilanțul curent al hârtiilor de valoare.

Ancheta deținătorului nominal

Ancheta deținătorului nominal va include:

a.1) codul deținătorului nominal;

a.2) denumirea deplină a firmei;

a.3) denumirea abreviată;

a.4) sediul deținătorului nominal;

a.5) adresa pentru relații;

a.6) numărul certificatului de stat a deținătorului nominal;

a.7) numărul licenței în baza cărei persoana dată desfășoară activități cu hârtiile de valoare;

a.8) termenul de validitate a licenței;

a.9) informații privind persoana responsabilă pentru relații cu deținătorul registrului clienților;

Informația privind persoana responsabilă pentru relații va conține:

a.9.1) funcția persoanei;

a.9.2) numele de familie, prenumele persoanei;

a.9.3) numărul de telefon;

a.9.4) numărul faxului;

a.9.5) adresa poștei electronice (E-mail).

Informația privind hârtiile de valoare pe care le deține deținătorul nominal

Informația privind hârtiile de valoare pe care le deține deținătorul nominal prin dispoziție vor cuprinde:

b.1) codul ISIN sub care sânt înregistrate hârtiile de valoare de clasa dată în Registrul de Stat al hârtiilor de valoare;

b.2) numărul hârtiilor de valoare de clasa dată pe care le posedă deținătorul nominal din ordinele clienților.

Bilanțul curent al hârtiilor de valoare ale deținătorului nominal

Bilanțul curent al hârtiilor de valoare ale deținătorului nominal va include pentru fiecare clasă a hârtiilor de valoare:

c.1) perioada de gestiune;

c.2) codul ISIN al hârtiilor de valoare de clasa dată;

c.3) soldul hârtiilor de valoare la începutul perioadei de gestiune;

c.4) rulajele debitoare și creditoare;

c.5) soldul hârtiilor de valoare la sfârșitul perioadei de gestiune.

Restricții – se va efectua sortarea deținătorilor nominali după: denumirea abreviată a deținătorilor nominali.

Clienții deținătorului nominal

Destinația – gestiunea introducerii, editării, și extragerii informațiilor despre clienții deținătorului nominal.

Clientul deținătorului nominal (în continuare – clientul ) va fi:

Persoana din contractul – ordinul căruia deținătorul nominal deține hârtiile de valoare – beneficiarul hârtiilor de valoare;

Persoana, care este destinată ca beneficiar al contului personal ( de exemplu – beneficiarul contractului de instituire a trastului ).

Cerințe față de date: pentru fiecare client al deținătorului nominal software pentru ținerea registrului clienților deținătorului nominal va conține în mod obligatoriu:

Rechizitele contului personal al clientului;

Informații privind înscrierile efectuate în registrul clienților deținătorului nominal;

Informații privind hârtiile de valoare pe care le deține deținătorul nominal din ordinul clientului;

Bilanțul curent al venitului (cheltuielilor) beneficiarului.

Rechizitele contului personal

Ancheta contului personal al clientului va include in mod obligatoriu următoarele date:

a.1) numărul contului personal al clientului;

a.2) statutul juridic al persoanei (persoană juridică sau fizică)

a.3) informația despre client ca beneficiar al hârtiilor de valoare;

a.4) denumire deplină a persoanei juridice sau numele de familie, prenumele și patronimicul persoanei fizice;

a.5) denumire abreviată a persoanei juridice sau numele de familie și prenumele persoanei fizice;

a.6) rechizitele documentului de identificare (seria, numărul), organul care la eliberat;

a.7) codul țării rezidentul cărei este clientul;

a.8) adresa juridică;

a.9) adresa pentru relații;

a.10) metoda preferabilă de obținere a venitului pe hârtiile de valoare (prin virament sau prin numerar);

a.11) instituția financiară în care este deschis contul;

a.12) contul bancar;

a.13) Categoria de impozitare;

a.14) Adresa pentru telecomunicații;

a.15) alte rechizite, în conformitate cu legislația în vigoare;

Tipul beneficiarului hârtiilor de valoare va fi:

a.3.1) posesor real al hârtiilor de valoare;

a.3.2) deținător nominal al hârtiilor de valoare.

Dacă beneficiarul hârtiilor de valoare este în același timp posesor real și deținător nominal al hârtiilor de valoare, pentru el se vor deschide două conturi personale aparte.

Adresa juridică va conține:

a.8.1) indexul poștal;

a.8.2) sediul organului executiv, indicat în statutul persoanei juridice sau adresa domiciliului (viza de reședință) a persoanei fizice.

Adresa pentru relații va conține următoarele date:

a.9.1) indexul poștal

a.9.2) denumirea municipiului sau a județului;

a.9.3) denumirea localității;

a.9.4) numărul blocului;

a.9.5) numărul oficiului sau a apartamentului.

Instituția financiară în care este deschis contul persoanei va conține următoarele date:

a.11.1) sediul instituției;

a.11.2) denumirea întreagă a instituției;

a.11.3) denumirea abreviată a instituției;

a.11.1) codul băncii.

Grupul de impozitare va conține:

a.13.1) impozitul pe beneficiul persoanelor juridice;

a.13.2) impozitul pe veniturile persoanelor fizice.

Adresa pentru telecomunicații va include următoarele date:

a.14.1) numărul de telefon;

a.14.2) numărul faxului;

a.14.3) adresa poștei electronice (E – mail).

Informații privind înscrierile efectuate.

Informația privind înscrierile efectuate pe contul personal va include:

b.1) data efectuării înscrierii;

b.2) numărul de ordine al înscrierii;

b.3) date referitoare la documentul justificat, în baza căruia se înregistrează înscrierea: numărul de referință al registrului tranzacțiilor , numărul de ordine a tranzacției, data primirii documentului.

b.4) tipul tranzacției;

b.5) codul ISIN al clasei și numărul hârtiilor de valoare care intră în tranzacție;

b.6) suma tranzacției.

Informații privind hârtiile de valoare

Informații privind hârtiile de valoare pe care le deține deținătorul nominal prin dispoziție vor cuprinde:

c.1) codul ISIN sub care sânt înregistrate hârtiile de valoare din clasa dată în Registrul de Stat al hârtiilor de valoare;

c.2) numărul hârtiilor de valoare din clasa dată pe care le posedă deținătorul nominal din ordinul clientului;

c.3) date privind drepturile patrimoniale delegate deținătorului nominal;

c.4) date privind grevarea hârtiilor de valoare cu obligațiuni;

c.5) bilanțul curent al hârtiilor de valoare.

Datele privind drepturile patrimoniale delegate deținătorului nominal vor include următoarea informație:

c.3.1) dreptul de a participa la adunarea generală ;

c.3.2) dreptul de a efectua tranzacții cu hârtiile de valoare;

c.3.3) dreptul de a cere răscumpărarea hârtiilor de valoare ce-i aparțin;

c.3.4) alte drepturi.

Datele privind grevarea hârtiilor de valoare vor include:

c.4.1) date referitoare la documentul justificat în baza căruia sa înregistrat blocarea (numărul de ordine a blocării și data blocării);

c.4.2) tipul blocării;

c.4.3) termenul blocării;

Bilanțul curent al hârtiilor de valoare va include următoarele date:

c.5.1) perioada de gestiune;

c.5.2) soldul hârtiilor de valoare la începutul gestiunii;

c.5.3) soldul hârtiilor de valoare la sfârșitul perioadei de gestiune.

Bilanțul curent al venitului (cheltuielilor) beneficiarului

Bilanțul curent al venitului (cheltuielilor) beneficiarului va include:

d.1) Perioada de gestiune;

d.2) soldul mijloacelor bănești la începutul perioadei de gestiune;

d.3) rulajele debitoare și creditoare ale mijloacelor bănești în perioada de gestiune;

d.4) soldul mijloacelor bănești la sfârșitul perioadei de gestiune;

Restricții – se va efectua sortare persoanelor după următoarele criterii:

numărul contului personal al clientului;

denumirea abreviată a persoanei juridice sau numele și prenumele pentru persoanele fizice;

statutul juridic al persoanei;

adresa pentru relații.

Contracte – ordine

Destinația – gestiunea introducerii, editării și extragerii informațiilor cu privire la contracte – ordine încheiate de către clienți și deținătorul nominal în vederea deținerii din numele deținătorului nominal a hârtiilor de valoare.

Cerințe față de date: Fiecare contract ordin va conține următoarea informație:

codul deținătorului nominal cu care sa încheiat contractul;

numărul de referință a contractului;

data întocmirii;

termenul de valabilitate;

numărul contului personal al clientului (beneficiarului hârtiilor de valoare);

numărul contului personal al beneficiarului contului (contractului);

date privind documentul justificat în baza căruia sa întocmit contractul.

Beneficiarul contului (contractului) va fi persoana, care este indicată în documentul justificat în baza căruia este alcătuit contractul – ordinul.

G. datele privind documentul justificat în baza căruia sa întocmit contractul

Documentul justificat în baza căruia este alcătuit contractul – ordinul va avea următoarele rechizite:

g.1) tipul documentului;

g.2) numărul de referință;

g.3) data întocmirii.

Restricții – se va efectua sortarea contractelor după următoarele criterii:

numărul contului personal al clientului;

denumirea abreviată a clientului;

numărul de referință al contractului;

numărul de referință al documentului justificat în baza căruia sa întocmit contractul.

Emitenții hârtiilor de valoare

Destinația – gestiunea introducerii, editării și extragerii informațiilor privind emitenții hârtiilor de valoare ale căror valori mobiliare le deține deținătorul nominal prin dispoziție.

Cerințe față de date: Contul de evidență al emitentului va conține următoarele date:

Numărul contului de evidență;

Tipul emitentului;

Denumire deplină a firmei;

Denumirea abreviată;

Sediul emitentului;

Adresa pentru relații;

Numărul certificatului înregistrării de stat al emitentului;

Mărimea capitalului statutar;

Numărul contului analitic al registratorului care ține registrul deținătorilor hârtiilor de valoare ale emitentului;

Informații privind persoana responsabilă pentru relații cu deținătorii hârtiilor de valoare.

B. Tipul emitentului

Tipul emitentului poate avea următoarele valori:

b.1) societate pe acțiuni de tip deschis;

b.2) societate pe acțiuni de tip închis;

b.3) alte tipuri.

J. Persoana responsabilă

Informația privind persoana responsabilă a emitentului pentru relații cu deținătorii hârtiilor de valoare va conține:

j.1) funcția persoanei;

j.2) numele de familie, prenumele persoanei;

j.3) numărul de telefon;

j.4) numărul faxului;

Restricții – sortarea emitenților se va efectua după următoarele criterii:

denumirea abreviată a emitentului;

numărul contului analitic al registratorului și denumirea abreviată a emitentului.

Clasele hârtiilor de valoare

Destinația – gestionarea introducerii, editării și extragerii informației privind clasele hârtiilor de valoare pe care le deține deținătorul nominal prin dispoziție.

Cerințe față de date: pentru fiecare clasă a hârtiilor de valoare contul de evidență a emitentului va conține în mod obligatoriu următoarele date:

contul de evidență al emitentului hârtiilor de valoare;

codul ISIN sub care sânt înregistrate hârtiile de valoare din clasa dată în Registrul de Stat al hârtiilor de valoare;

data înregistrării hârtiilor de valoare din clasa data în Registrul de Stat al hârtiilor de valoare;

descrierea textuală a clasei hârtiilor de valoare;

valoarea nominală a unei hârtii de valoare din clasa dată;

date privind drepturile titularului;

termenul de răscumpărare a hârtiilor de valoare, dacă acesta este prevăzut în decizia emitentului;

numărul tuturor hârtiilor de valoare din clasa dată plasate de către emitenți;

numărul hârtiilor de valoare pe care le posedă deținătorul nominal din ordinul clientului.

Restricții – Sortarea hârtiilor de valoare se va efectua după următoarele criterii:

codul ISIN;

denumirea prescurtată a emitentului și codul ISIN.

Registratorii

Destinația – gestiunea introducerii, editării și extragerii informației privind persoanele care țin registrele deținătorilor hârtiilor de valoare, pe care deținătorul nominal le deține prin dispoziție.

Cerințe față de date: conturile analitice ale registratorilor vor conține cel puțin următoarele date cu privire la fiecare registrator.

numărul contului analitic al registratorului;

denumirea deplină a firmei;

denumirea abreviată;

sediul registratorului;

numărul certificatului de stat al registratorului;

numărul licenței eliberate pentru desfășurarea activității de ținere a registrelor emitenților hârtiilor de valoare;

termenul de valabilitate a licenței;

numele de familie, prenumele, patronimicul managerului;

telecomunicații pentru contact.

Restricții – sortarea registratorilor se va efectua după următoarele criterii:

1. denumirea abreviată a registratorului;

Efectuarea înscrierilor

Software pentru ținerea registrului clienților deținătorului nominal va oferi posibilitatea de a efectua înscrieri în registrul clienților deținătorului nominal care vor reflecta:

Circulația hârtiilor de valoare și mijloacelor bănești pe contul personal al clientului;

Drepturile patrimoniale a beneficiarilor hârtiilor de valoare delegate deținătorului nominal;

Grevarea hârtiilor de valoare cu obligațiuni;

Operații globale ale emitentului hârtiilor de valoare (convertirea ,consolidarea, împărțirea hârtiilor de valoare, plata dividendelor );

Operații globale ale deținătorului nominal;

Alte operații.

Circulația hârtiilor de valoare și a mijloacelor bănești

Destinația – introducerea înscrierilor care reflectă tranzacțiile cu hârtiile de valoare și mijloacele bănești ale clienților deținătorului nominal.

Cerințe față de date: fiecare înscriere în registrul circulației a hârtiilor de valoare va conține cel puțin următoarea informație.

Codul deținătorului nominal;

Data efectuării înscrierii;

Numărul de ordine al înscrierii;

Numărul de identificare a contractului – ordinului;

Numărul contului personal al clientului;

Date referitoare la document în baza căruia se efectuează înscrierea;

Tipul tranzacției;

Codul ISIN al clasei și numărul hârtiilor de valoare supuse tranzacției;

Suma tranzacției.

Restricții – odată cu înregistrarea tranzacției se vor recalcula și se vor înregistra pe contul personal al clientului și pe contul de evidență al emitentului rulajele și soldurile respective.

Informația din registru se va sorta după următoarele criterii:

data efectuării înscrierii;

denumirea abreviată a clientului;

contul personal al clientului;

codul ISIN al clasei hârtiilor de valoare;

tipul tranzacțiaei.

Grevarea hârtiilor de valoare cu obligațiuni

Destinația – gestionarea introducerii, modificării și extragerii informației privind grevarea hârtiilor de valoare cu obligațiuni.

Cerințe față de date: fiecare înscriere în registru prind grevare hârtiilor de valoare va conține cel puțin următoarea informație.

Codul deținătorului nominal;

Numărul de referință a contractului – ordinului;

Numărul contului personal al clientului;

Date referitoare la documentul justificat în baza căruia se înregistrează blocarea;

Tipul blocării;

Codul ISIN al clasei și numărul hârtiilor de valoare blocate (deblocate);

Termenul blocării;

Data efectuării înscrierii;

Numărul de ordine al înscrierii;

Restricții – sortarea se va efectua după următoarele criterii:

data efectuării înscrierii în registru;

numărul contului personal al clientului și data înregistrării.

Efectuarea rapoartelor

Software pentru ținerea registrului clienților deținătorului nominal va oferi posibilitatea perfectării următoarelor rapoarte:

Registrul de înregistrare;

Circulația hârtiilor de valoare;

Bilanțul curent al hârtiilor de valoare a deținătorului nominal;

Registrul conturilor personale ale clienților deținătorului nominal;

Lista persoanelor care beneficiază de dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor societății pe acțiuni;

Extras din registru;

Informația despre portofoliul clientului.

Raportul va conține un antet, un titlu, datele specifice raportului și o notă de subsol.

Antetul va include date generale privind deținătorul nominal (denumirea deplină și sediul, data și numărul licenței eliberate de către Comisia de Stat pentru piața hârtiilor de valoare), iar nota de subsol – informații privind întocmirea raportului (denumirea deplină, persoana autorizată care a întocmit documentul, data întocmirii). Titlul raportului va conține denumirea documentului, data de evidență și perioada de gestiune.

A. Registrul de înregistrare

Destinația : registrul va reflecta înregistrarea cronologică a operațiilor cu hârtiile de valoare.

Cerințe față de date: registrul va fi prezentat sub forma unui tabel, fiecare rând al căruia va conține date înregistrate în registrul clienților pe contul personal al clientului. Această informație va fi prezentată din următoarele grupe:

a.1 informații privind însăși înscrierea în registru;

a.2 informații referitoare la titularul contului;

a.3 informații privind conținutul tranzacții înregistrate.

Titularul contului va fi prezentat prin:

a.1.1) numărul de referință al contractului – ordinului;

a.1.2) numărul contului personal:

a.1.3) statutul juridic;

a.1.4) denumirea deplină;

a.1.5) rechizitele de autentificare;

a.1.6) adresa juridică;

Restricții – sistemul va permite:

sortarea tranzacțiilor după data înscrierii;

numărul contului personal al clientului;

B. Circulația hârtiilor de valoare

Destinația: raportul dat va reflecta circulația hârtiilor de valoare pe conturile personale ale clienților.

Cerințe față de date: pentru fiecare cont personal al clientului vor fi prezentate:

b.1) informații referitor la titularul contului personal;

b.2) date privind toate tranzacțiile.

C. Bilanțul curent al hârtiilor de valoare a deținătorului nominal;

Destinația: documentul dat va reflecta soldurile inițiale și finale pentru fiecare clasă a hârtiilor de valoare pe care le deține deținătorul nominal prin dispoziție.

Cerințe față de date: pentru fiecare clasă a hârtiilor de valoare vor fi indicate:

c.1) codul ISIN a hârtiilor de valoare;

c.2) numărul contului de evidență al emitentului hârtiilor de valoare;

c.3) denumirea întreagă de firmă;

c.4) sediul emitentului;

c.5) bilanțul curent al hârtiilor de valoare.

D. Registrul conturilor personale ale clienților deținătorului nominal

Destinația: documentul dat va reflecta soldurile conturilor personale.

Cerințe față de date: pentru fiecare cont personal vor fi prezentate:

d.1) informația referitoare la la titularul contului;

d.2) informații privind hârtiile de valoare;

d.3) soldurile hârtiilor de valoare.

E. Lista persoanelor care beneficiază de dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor societății pe acțiuni;

Destinația: întocmirea documentului referitor la acționarii societății pe acțiuni și la deținătorul nominal al acțiunilor, care au dreptul să participe la adunarea generală.

Cerințe față de date : titlul documentului va conține data de evidență la care trebuie să fie întocmită lista acționarilor care au dreptul să participe la adunarea generală.

Documentul dat va include clienții deținătorului nominal care în conformitate cu contractul încheiat și-au rezervat dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor societății pe acțiuni.

Cerințe generale

Interfața cu utilizatorul

Asigurarea interfeței unice pentru toate nivelele de componente va include:

Asigurarea unei interfețe interactive;

Structura unică a meniurilor și a mesajelor utilizate;

Semnificațiile unice pentru tastele funcționale;

Asigurarea validității datelor la introducerea și modificarea înscrierilor în registru va include:

Verificarea corespunderii la tipul de date și la valorile acceptabile, folosirea minusculelor sau majusculelor;

Asigurarea completitudinii datelor;

Prevenirea existenții unui duplicat al datelor.

Asigurarea selectării valorilor de întrare la toate nivelele de componente va include:

Selectarea valorilor înregistrate pe conturile analitice;

Selectarea valorilor înregistrate în îndrumatele administrative.

Asigurarea și controlul integrității referențiale va include:

Modificarea automată a valorilor cheilor străine din tabelele relaționale pentru a se potrivi unei modificări încheia primară;

Ștergerea automată a mai multor înregistrări când înregistrarea care aparține cheii primare este ștearsă.

Administrarea

Administrarea accesului sancționat va include:

Atribuirea utilizatorilor drepturilor specifice pentru obținerea accesului la datele, componentele și funcțiile sistemului;

Validitatea parolei introduse, determinarea drepturilor asociate utilizatorului respectiv;

Prevenirea accesului nesancționat la datele și funcțiile sistemului.

Securitate și întreținerea bazei de date

Confidențialitate

Asigurarea protecției conținutului datelor care va împiedica orice încercare de acces și de modificare neautorizată a datelor din fișierele de bază.

3.2 Structura bazei de date a sistemului informațional a "Deținătorului nominal"

Baza de date a sistemului informațional a deținătorului nominal este formată din 12 (douăsprezece ) tabele de format dB, care servesc pentru păstrarea datelor din sistem. Aceste douăsprezece tabele sânt:

Bloc_CP.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la conturile blocate personale a clienților deținătorului nominal.

Bloc_VM.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la hârtiile de valoare blocate.

CL_banci.DB – clasificator băncilor, fiecărei bănci îi este atribuit un cod de identitate.

CL_judet.DB – clasificator județelor , fiecărui județ îi este atribuit un cod de identitate.

CL_registr.DB – clasificator registratorilor independenți care țin registrul deținătorilor nominali și a emitenților hârtiilor de valoare, fiecărui registrator îi este atribuit un cod de identitate.

Clase_VM.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la hârtiile de valoare.

Clasific.DB – clasificator, pentru temei de efectuare a operațiilor, funcția persoanelor responsabile.

CP.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la conturile personale deschise.

Emitent.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la emitenții hârtiilor de valoare.

Prf_VM.DB – portofoliul clienților deținătorului nominal.

Sold_VM.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la soldul hârtiilor de valoare.

Trans_VM.DB – tabel pentru păstrarea datelor referitor la transferul hârtiilor de valoare.

Descrierea câmpurilor tabelelor bazei de date

Tab.11

Bloc_CP.DB

(continuare) Tab.11

Tab.12

Bloc_VM.DB

Tab.13

Cl_banci.DB

Tab.14

Cl_judet.DB

Tab.15

Cl_registr.DB

Tab.16

Clase_vm.DB

Tab.17

Clasific.DB

Tab.18

CP.DB

(continuare) Tab.18

Tab.19

Emitent.DB

Tab.20

Prf_vm.DB

Tab.21

Sold_vm.DB

Tab.22

Trans_VM.DB

Scema structurii bazei de date a "Sistemului Informațional al Deținptorului Nominal" este prezentată în fig.5 care urmează mai jos.

Fig.5 Structura bazei de date a Sistemului informațional a deținătorului nominal

3.3 Descrierea programului al sistemului informațional “Deținător Nominal”

Programul este destinat gestiunii informației ce ține de conturile personale, hârtiilor de valori a clienților deținătorului nominal. Sub gestiunea informației se subînțelege introducerea, modificarea, ștergerea datelor, gestiunea accesului utilizatorilor. Programul datare așa o modalitate că nu fiecare utilizator să poate introduce, modifica și șterge datele.

Programul este efectuat în mediul integrat de dezvoltare Delphi a firmei Inprise. Programul are o interfață unică și foarte simplă și comodă, ferestrele, meniurile și mesajele fiind asemănătore cu ale SO WINDOWS, având butoane scroollere etc. Forma principală conține meniul principal din care se poate activa orice formă. De asemenea în program este ajutor, care apare în formă de un rând textual în parte de jos a ferestrei.

Programul următoarele tipuri de forme: de înregistrare – servesc pentru introducerea și redactarea informației; forme de căutare a informației, forme de vizualizare a informației găsite în procesul de căutare, forme de vizualizare a datelor din baza de date, forme pentru crearea rapoartelor, și o importanță mică forma de reclamă, care apare pe ecran în timpul activării programului și dispare după ce programul este gata de lucru. În fig.6 de mai jos va fi prezentată interacțiunea formei principale cu alte forme ale sistemului.

Fig.6 Schema interacțiunii formei principale cu alte forme a sistemului informațional a "Deținător nominal".

Deci cum sa anunțat mai sus programul sistemului informațional un are o mulțime de forme care sînt în interacțiune cu forma principală. Toate aceste forme sînt acționate prin intermediului meniului de pe forma principală.

Formele de vizualizare a informației din registre

Formele de vizualizare a datelor din registrele sistemului informațional "Deținător Nominal" se activează din comanda meniului Registre. După acționarea acestei comenzi a meniului apare fereastra de submeniu unde se poate alege orice registru care este pus la dispoziție. Toate formele de vizualizare a registrelor au interfață unică, ceia ce face exploatarea sistemului mai simplă și mai clară.

În formele de vizualizare a informației din registre este așa numitul ajutor care apare în momentul când cursorul mouse – lui se află pe butoanele din parte de jos a formei. Aceste butoane sânt îndeplinesc următoarele acțiuni: navigarea prin setul de date , adică sunt butoane care face curentă prima sau ultima înregistrare din registru, deplasarea cu o înregistrarea la începutul setului de date sau sfârșitul setului de date din registru (sintaxa acestor comenzi pentru deplasare in Delphi sânt simple: ultima înregistrare – Last; prima înregistrare – First; următoarea înregistrare – Next; înregistrarea percedentă – Prior ). Este prevăzută și căutarea oricărei înregistrări. Pentru căutare este nevoie de activat butonul destinat pentru căutare, după activarea acestui buton pe ecran apare fereastra pentru căutare, se introduce câte un simbol și cursorul se deplasează spre înregistrarea care mai mult coincide cu combinația de caractere care se formează până când nu este găsită . Tot în ferestrele de vizualizare a informației din registrele sistemului sânt prevăzute butoane pentru adăugare unei înscrieri noi sau ștergerea unei înscrieri existente.

Adăugare se face astfel: se activează butonul pentru adăugare (aceste butoane au semnul +) și la ecran apare forma de înregistrare a informației referitoare la informația care se conține în registrul dat. Cum se face înregistrarea mai detaliat se va vorbi mai jos.

Ștergerea se face într-o modalitate mai simplă. Se deplasează la înregistrare care trebuie ștearsă cu ajutorul butoanelor de deplasare sau se găsește cum sa menționat mai sus se activează butonul de ștergere (aceste butoane au semnul – ), apare mesajul dacă sunteți încrezuți în ceea că doriți să ștergeți înregistrarea dată și gata înregistrarea este ștearsă. Dar mai este o condiție: dacă ștergerea înregistrării date va duce la modificarea datelor din tabelele bazei de date ale sistemului atunci va apărea mesajul că această înregistrare nu poate fi ștearsă.

Modificarea înregistrării se face cu ajutorul butonului destinat pentru această operație. Se deplasează la înregistrare care trebuie modificată cu ajutorul butoanelor de deplasare sau se găsește cum sa menționat mai sus se activează butonul de modificare (aceste butoane au semnul unei imagini unde este desenat un carnet și pixul ), apare forma de înregistrare a datelor completată cu datele înregistrării destinate modificării, deplasându-ne de la un component la altul cu ajutorul mouse – lui sau a tastei tab se modifică datele.

Pentru ieșire se folosesc sau butoanele de pe bara de dialog a ferestrei care sunt la fel ca și ale SO Windows sau butonul destinat pentru ieșire (butonul are imaginea, care este o ușă deschisă ).

Acesta a fost o descriere pe scurt a formelor (ferestrelor) destinate pentru vizualizarea informației, dar cum sa văzut nu numai pentru aceasta.

Formele de înregistrare și modificare a datelor

În componența sistemului informațional "Deținător Nominal" sânt folosite următoarele forme de înregistrare care servesc în același timp și pentru modificare datelor. Aceste forme sânt: forma de înregistrare a claselor de valori mobiliare; forma de înregistrarea a valorilor mobiliare în portofoliul clienților; forma de deschidere a conturilor personale; forma de blocare ( anulare blocare) a conturilor personale; forma de înregistrare a transferului valorilor mobiliare.

Formele de înregistrare a datelor toate au o interfață aproape asemenea de acea este sunt foarte simple și comode în exploatare. Aceste forme se activează din meniul formei principale a sistemului sau cum a fost menționat mai sus din formele de vizualizare a informației din registre. Fiecare formă are un șir de componente în care se introduc datele (mai des aceste componente sun Edit-uri sau Dbeidit-uri), asupra fiecărui component este o etichetă care denumirea cărei corespunde cu tipul datelor care trebuie înscrisă in componentul dat. Unele componente sânt grupate în grupe, de exemplu grupul "Informație generală" sau "Sediul". Trecerea de la un component la altul se face sau cu ajutorul mouse-lui sau cu tasta Tab. Componentele DBEdit sânt legate de câmpurile bazei de date, fiecare DBEdit de un singur câmp. Legătura componentelor DBEdit cu câmpurile tabelelor se face prin intermediul stabilirii proprietăților DataSourse (indică tabelul în care se face înscrierea) și DataField (indică câmpul în care se face înscriere). Fiecare formă are butoane de confirmare sau anulare a operației de înregistrare / modificare.

Pentru a ușura lucrul utilizatorului au fost stabilite unele modalități de introducere a datelor. Pentru aceasta au fost folosite componentele așa ca ComboBox și DBLookUpComboBox (componentul DBLookUpComboBox este un component care are următoarele proprietăți: ia datele dintr-un tabel și i le atribuie altui, cum ar fi se ia denumirea județului din clasificatorul județelor CL_judet.DB și se scrie în tabelul conturilor personale CP.DB în câmpul sediul), care nu sânt altceva decât o listă de date de același tip. De exemplu funcția persoanei responsabile sau temei pentru blocarea contului personal etc. Utilizatorul numai alege rândul necesar și gata.

La înregistrarea datelor în forma "blocare (anulare blocare) cont personal" sau în forma "Închidere cont personal", sau în formele "Confirmare transfer VM" și "Anulare transfer VM" înregistrarea se alege din lista de înregistrări și numai se apasă butonul confirmare sau în cazul refuzului anulare.

Dacă la introducerea datelor în tabel nu poate fi înscrisă valoarea care este selectată ( de exemplu dacă emitentul are 10 hârtii de valoare dar se presupune transferul a 15 hârtii de valoare) sau datele n-au fost completate atunci apare un mesaj care informează despre aceasta.

Modificare datelor unei înregistrări se face cum a fost descris mai sus din formele de vizualizare a informației. Datele selectate pentru modificare apar în forma de înregistrare și ele pot fi modificate.

După ce datele a fost introduse, se apasă unul din butoane: confirmare; anulare. Dacă a fost apăsat butonul "Confirmare" datele au fost înregistrate și păstrate în tabel, în caz contrar datele nu sânt înregistrate. Forma de dialog se închide.

Formele pentru crearea rapoartelor

Aceste forme la fel ca și formele de înregistrare / modificare și de vizualizare a datelor se activează din meniul formei principale. Sistemul include în sine cinci forme pentru crearea rapoartelor. Fiecare raport conține informația specifică. De exemplu :extras din registru, conține informația despre un deținător al hârtiilor de valoare; lista conturilor personale va conține conturile personale (ci aparține contul, data deschiderii etc.). Pentru ca rapoartele să conțină informația necesară au fost create proceduri speciale.

Formele de căutare

Formele date sânt o modalitate simplă de căutare a înregistrărilor. Ea apare după ce este apăsat butonul care servește pentru afișare formei date, forma conține un component Edit și două butoane. În Edit se cule simbolurilor unul-câte unul și se activează înregistrarea care mai mul este asemănătoare cu combinația de simboluri alcătuită. Butonul "Ok" face ca înregistrarea să fie activă, iar butonul "Ieșire" anulează îndeplinirea operației și închide forma.

Forma de intrare în sistem

Această formă apare îndată după ce a dispărut forma de reclamă. În Editurile formei date se scrie numele utilizatorului și parola. Dacă este introdusă Numele și parola pentru Administrator atunci accesul la date este deplin (datele pot fi introduse, modificate și șterse chiar și în clasificatoare), dacă intrarea în sistem este ca operator accesul la date va fi puțin mai limitat (datele pot fi introduse, modificate și șterse), dacă în sistem a intrat utilizatorul el are dreptul numai de vizualizare a datelor.

Forma de reclamă

Această formă are o importanță mai mică și apare îndată după ce a fost pornit programul. Această formă stă pe ecran atâta timp cât sistemul se pregătește pentru execuție, până ce se creează alte forme, până se încarcă tabelele bazei de date .

4 Partea economică a proiectului.

4.1 Elaborarea grafului-rețea a sistemului informațional "Deținător nominal"

Cele mai moderne produse contemporane ale tehnologiilor informaționale pot fi caracterizate în felul următor:

tehnica nouă utilizată pentru elaborarea produselor program este foarte complexă și este construită după cele mai performante tehnologii.

Viteza de lucru a tehnicii de calcul este destul de mare.

Softul ți tehnica cu ajutorul cărora se elaborează noile produse se uzează din punct de vedere foarte rapid.

Din această cauză la elaborarea unui produs nou este nevoie de contribuit la modificarea planificării lucrărilor și crearea noilor metode de planificare. Una din aceste metode prezintă modelarea procesului de elaborare, adică prezentarea legăturilor și caracteristicilor lucrărilor în procesul elaborării proiectului.

Cu câțiva ani în urmă se foloseau chiar și acum se folosesc metodele tradiționale de planificare. Care presupun construirea diagramelor de tip consecutive și ciclice.

Dar asemenea diagrame nu ne dau posibilitatea de a prezenta legăturile dintre lucrările procesului de elaborare. De unde rezultă imposibilitatea de a afla cât de importantă este lucrarea dată pentru executarea scopului final. În diagrame este foarte dificil de reprezentat interconexiunea între lucrările procesului de producere, dar aceasta este foarte important pentru că pot apărea diferite întârzieri în timp, ce apar pe porțiuni de conectare a lucrărilor. De obicei, în procesul dirijării se culege informația despre lucrările efectuate și aproape nu se culege și nu se prezintă informația referitor la prognoza finisării lucrărilor viitoare, de aceia este imposibil de a prognoza rezultatele diferitor variante de soluționare la modificările planului inițial de lucru. Este foarte dificil și de a prezenta dinamica lucrărilor. Dacă s-au schimbat termenii de efectuare a unei lucrări atunci trebuie de schimbat termenii de efectuare a lucrărilor pentru tot procesul de producție (elaborarea a produsului program).

Acestea sunt câteva neajunsuri a metodelor utilizate pentru planificare și prezentarea grafică a planurilor de elaborare a produsului. Aceste neajunsuri în mare pare sunt excluse de către sistemele de planificare și dirijare în rețea utilizate în prezent.

Sistemele de planificare și gestiune în rețea prezintă un complex de metode grafice și de calcul, metode de control și de organizare, care asigură modelarea, analiza și reconstruirea dinamică a planului de executare a proiectelor complexe.

Pentru asigurarea rezultatelor optime pentru careva indicatori a procesului de producție sân utilizate sistemele de planificare și gestiune rețea.

În calitate de indicatori a procesului de producție putem avea:

timpul minim pentru elaborarea întregului complex de lucrări;

costul minim al elaborării proiectului;

economia maximală a resurselor;

Particularitățile sistemului de planificare și gestiune în rețea sunt următoarele:

se realizează metoda proiectării de sistem la rezolvarea problemelor de organizare a gestiunii proceselor.

se utilizează modelul informațional-dinamic special (graful-rețea) pentru descrierea matematico-logică a procesului și calculul automat (conform algoritmului) a parametrilor acestui proces (durata, costul, forțele de muncă, etc.)

se calculă parametrii, pentru a găsi soluția optimă, și a crea documentele sistemului de planificare.

Documentul principal al sistemului de planificare și gestiune în rețea este graful-rețea , care prezintă modelul informațional-dinamic, în care sunt prezentate legăturile și rezultatele tuturor lucrărilor, necesare pentru atingerea scopului final.

. Tab. 23

Graful-rețea

(continuare) Tab.23

(continuare) Tab.23

(continuare) Tab.23

Tab.24

Durata efectuării lucrărilor

(continuare) Tab.24

Fig 7 Graful-rețea pentru elaborarea SI "Deținător Nominal".

Tab. 25

Calculele parametrilor grafului rețea.

(continuare) Tab.25

Tab.26

Componența grupului de lucru.

4.2. Evaluarea economică a sistemului informațional “Deținător nominal”.

Tab.27

Executarea lucrărilor de către lucrători.

(continuare) Tab.27

Pentru salariu remunerat de bază sau cheltuit

Sb = 4320 lei.

Defalcări în Fondul Social (31%)

Cfs = 4320 0,31 = 1339,2 lei.

Cheltuielile totale pentru achitarea salariului

Ct = 4320+1339,2 = 5659,2 lei

Tab. 28

Evenimentele care necesită timp de lucru cu calculatorul.

(continuare) Tab.28

Programul va fi scris la calculatoare arendate cu 20 lei pe oră.

Suma cheltuielilor pentru ore-mașină va constitui

Smas = 262 * 20 = 5420 lei.

Pentru rechizite de birou sau cheltuit 100 lei.

Cheltuielile pentru amortizarea programelor Inprise Delphi v.5.0 Professional: Costul inițial 800 USD, 3 licențe, amortizarea timp de 2 ani.

Durata lucrărilor asupra proiectului dat 2 luni

Sam_soft = (2*(800/2) * (2+2) )/(24) = 133 USD = 1730,00 lei;

Tab.29

Cheltuielile prețului de cost și prețului de livrare a SI “Deținător Nominal”.

(continuare) Tab.29

5 Protecția muncii

Proiectul de diplomă prezintă elaborarea unui set de programe pentru culegerea și prelucrarea informației. Rezultă problema protecției muncii atât a persoanelor care elaborează programele, cât și a utilizatorilor ei. Lucrările în sistemul menționat vor fi efectuate utilizând calculatoare personale, adică prezintă lucrul programatorilor și a operatorilor tehnicii de calcul, e necesar de a precauta cerințele pentru protecția muncii la lucrul cu tehnica de calcul, în special a calculatoarelor personale cu diferite sisteme periferice, utilizate de către personalul centrului de calcul (CC) în procesul activității vitale. Evident, integrarea și utilizarea pe larg a calculatoarelor electronice pe lângă factorii pozitivi mai are și nuanțe negative asupra persoanelor care le exploatează.

Lucrul operatorilor tehnicii de calcul necesită o atenție mare, posibilitatea de a rezolva în timp limitat probleme complexe, responsabilitatea față de acțiunile întreprinse ce duce la o tensionare emoțională și stres.

Operatorii tehnicii de calcul, programatorii, și alți colaboratori ai CC sunt supuși unor factori nocivi și periculoși cum ar fi:

nivelul ridicat de zgomot;

insuficiența iluminatului natural;

insuficiența iluminatului locurilor de muncă;

temperatura ridicată a mediului ambiant;

diferite forme de iradieri, etc.

Acțiunea factorilor indicați duce la micșorarea capacității de muncă, ca rezultat al obosirii. Apariția și dezvoltarea obosirii este legată de schimbările, ce apar în procesul muncii în sistemul nervos central, cu procese de încetinire în creier. De exemplu, zgomotul mare conduce la dificultăți în perceperea semnalelor colore, micșorează viteza de percepție a culorilor, adaptarea vizuală, micșorează capacitatea de a acționa rapid și efectiv, micșorează cu 5-12% capacitatea de muncă și duce la deteriorarea auzului.

Aflarea îndelungată a persoanei într-un mediu în care acționează mai mulți factori nocivi poate duce la o îmbolnăvire profesională.

Pentru crearea condițiilor de lucru prielnice e necesar de a lua în considerare particularitățile psiho-fiziologice ale oamenilor, plus starea igienică generală. Un rol important îl are amplasarea postului de lucru, economia energiei electrice și timpului operatorului, utilizarea rațională a suprafețelor utilizate, comodității utilizării tehnicii de calcul, respectarea regulilor de protecție a muncii.

5.1 Securitatea electrică

Utilajul CE este foarte periculos pentru operatori, deoarece lucrând la acest utilaj operatorul poate să atingă unele părți care sunt sub tensiune. Trecând prin om curentul electric efectuează influența optică, biologică termică, ce poate aduce la traumă electrică (GOST 12.1.009-91).

O importanță mare pentru emiterea cazurilor neplăcute și periculoase are organizarea corectă a exploatării utilajului electric, efectuarea lucrărilor de montare și profilactică.

Legarea la nul este o măsură de protejare de electrocutare prin deconectarea strictă și în viteză a rețelei în caz de apariție a tensiunii pe carcasă sau în cazul străpungerea izolării. Deconectarea strictă se efectuează, dacă curentul de scurt circuit format prin faza și firul nul este destul de mare ca declanșatorul să lucreze corect.

Scopul calculării este determinarea secțiunii firului nul, care satisface condiția funcționării protecției maximale de curent. Valoarea protecției se determină după puterea instalației electrice proiectate.

Curentul de scurtcircuit trebuie să fie mai mare de trei ori decât curentul nominal a siguranței Is.c. ≥ 3In

5.2 Securitatea incendiară

Focul este o forță gigantică. Oamenii antici vedeau în el o sursă a vieții și în prezent el încălzește și hrănește doar cu acea diferență că pentru contemporanul nostru la nivelul actual de dezvoltare a condițiilor sociale că această întrebare a scăzut cu mult. Însă acest fapt nu ne permite să neglijăm focul, doar o mică neatenție și marea lui forță poate aduce o nenorocire. Iată de ce e atât de important rolul securității incendiare în organizarea protecției muncii la întreprinderi și în încăperi administrative.

Incendiul se numește arderea necontrolată în afara unui focar special care aduce pierderi materiale. Dacă această ardere nu cauzează pierderi materiale, atunci ea se numește inflamare. Explozia este o transformare chimică momentană, caracterizată prin degajarea de energie și crearea de gaze comprimate.

După gradul de ardere (oxidare însoțită de degajarea unei cantități mari de căldură) materialele de construcție se împart în următoarele tipuri: nearzătoare – sub acțiunea focului nu se inflamează, nu se corodează; greu inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează, se carbonizează doar în prezența sursei de inflamare, iar după lichidarea ei arderea sau carbonizarea încetează (materialele se gips sau beton, materiale din argilă); inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează și se carbonizează și continuă acest proces și după lichidarea sursei de inflamare (toate materialele organice, ce nu corespund cerințelor indicate anterior).

Materialele, ce posedă capacități ridicate de inflamabilitate se numesc periculoase din punct de vedere incendiar, iar capabile de explozii și detonare fără participarea oxigenului.

Cauzele incendiilor și exploziilor pot fi electrice după caracter și neelectrice. La categoria electrice se referă: scânteia în aparatele electrice, descărcările electrostatice, fulgerele ș.a.

Cauzele incendiilor și exploziilor cu caracter neelectric pot fi: exploatarea incorectă a aparatului de sudură cu gaz, pistoalele de lipit, dereglarea dispozitivelor de încălzire, a echipamentului de producție, încălcarea procesului tehnologic ș.a.

În dependență de procesele tehnologice și proprietățile materialelor după gradul de pericol incendiar și exploziv încăperile și clădirile se împart în cinci categorii A, B, V, G, D în conformitate cu normele proiectării tehnologice.

Aceste categorii sînt stabilite și aprobate de către ministerele ramurilor corespunzătoare. Majoritatea clădirilor industriei radioelectronice se referă la categoria V.

Clădirile și edificiile se împart după gradul de stabilitate incendiară (SNIP 201.02-85), care se determină de limitele minimale de stabilitate incendiară ale construcțiilor de bază și limitele maximale de răspundere în ele a focului. Aceste limite se determină în baza testării probelor în cuptoare speciale.

Protecția incendiară a obiectelor naționale este reglementată de STAS 12.11.033-81 “Cerințe generale”, normelor și regulilor constructive, regulilor protecției incendiare a ramurii.

Factorii principali pentru viața omului ce apar în timpul incendiului sunt: focul deschis, temperatura ridicată a aerului și obiectelor, produsele toxice ce ard, fumul, micșorarea concentrației de oxigen în aer, distrugerea încăperilor, echipamentului și explozia.

Pentru prevenirea incendiului trebuie luate următoarele măsuri:

excluderea apariției mediului arzător;

excluderea apariției în mediul arzător a surselor de inflamare;

menținerea temperaturii și presiunii mediului arzător mai jos de nivelul maxim admisibil de ardere.

Pentru prevenirea incendiului sunt aplicate un șir de măsuri. Barajele incendiare din clădiri și edificii la care se referă pereții incendiari, barajele și acoperirile incendiare, ușile și altele trebuie să fie executate din materiale ne inflamabile și de asemenea să fie prevăzută autoânchiderea lor. Ferestrele pentru combaterea cu incendiile nu trebuie să aibă posibilitate de deschidere.

Pentru anunțul incendiului se utilizează legăturile radio și telefonice, sirenele, traductoare de semnalizare a incendiului. Fiecare unitate economică trebuie să dispună de mijloace de legătură pentru chemarea urgentă a pompierilor. Toate mijloacele de legătură pentru combaterea cu incendiile trebuie să aibă acces deschis în orice timp.

Cel mai răspândit și ieftin mijloc de stingere a incendiului este apa care permite consumarea efectivă a căldurii aruncate de focarele de incendiu. Totodată apa nu poate fi folosită pentru stingerea lichidelor ușor inflamabile (benzină, gazul lampant, uleiuri minerale) și a materialelor care în contact cu ea elimină substanțe inflamabile (carbonatul de calciu).

În încăperile închise pentru lichidarea incendiului se recomandă utilizarea vaporilor de apă atât pentru stingerea materialelor solide cît și a substanțelor lichide.

În condițiile de laborator pentru stingerea incendiului poate fi folosit instinctorul cu volumul de șapte litri ce conține 97% etil bromic și 3% soluție de oxid carbonic. Componența aflată sub presiune în timpul utilizării se elimină sub formă de spumă. Durata funcționării este de circa 40s, distanța de aplicare – 4- 5 metri. El se utilizează la stingerea instalațiilor electrice aflate sub tensiune, deoarece brom etilul nu conduce curentul electric. Pentru protecția oamenilor de produsele toxice ale arderii și de fum se utilizează ventilatoarele și canalele de ventilare.

5.3 Zgomotul

Zgomotul este unul din factori care influențează omul când el lucrează cu CE, aceasta este condiționat de funcționarea dispozitivelor ce sunt necesare în CC.

Sursele principale de zgomot în încăperi amenajate cu tehnica de calcul sunt imprimantele, tastatura, instalații pentru condiționarea aerului, dar în CE – ventilatoarele sistemelor de refrigerare și transformatoare.

La influența zgomotului pe un timp îndelungat la colaboratorii CC se observă micșorarea atenției, dureri de cap, se micșorează capacitatea de muncă. În documente de însoțire a utilajului ce produc zgomot se aduc normele timpului de lucru la acest utilaj.

În conformitate cu GOST 12.1.003-91 “Zgomot. Cerințele generale de protecție” caracteristica de normă a zgomotului locurilor de muncă sunt nivelurile presiunii de sonor (zgomot). Nivelurile accesibile a zgomotului, lucrând cu CE, sunt prezentate în tabelul 30:

Tab.30

Nivelurile admisibile a zgomotului.

Pentru micșorarea zgomotului la locurile de muncă se efectuează următoarele acțiuni:

Arhitectural-planificative. Clădirile se proiectează și se construiesc în așa mod ca la locurile de muncă să nu fie depășit nivelului admisibil. Întrucât sistemul va fi utilizat la CC existent aici se poate de obținut micșorarea zgomotului amplasând în încăperi vecine utilajului cu zgomot ridicat.

Tehnico-organizatorice. Pentru micșorarea zgomotului la CC se efectuează reparația și ungerea utilajului (imprimantelor). Se poate de aranjat utilajul în așa fel ca el să facă mai puțin zgomot.

Acustice. În CC se instalează podele tehnologice și poduri fixate în balamale. Distanța între podul de bază și podul fixat în balamale 0,5-0,8 m, iar înălțimea podelei tehnologice 0,2-0,6 m.

5.4 Microclimatul

Deoarece CE sunt surse de eliminare a căldurii, ce poate ajunge la mărirea temperaturii și micșorarea umidității aerului. În încăperi se atrage atenție la controlul parametrilor microclimatului în Săli de Calcul (SC). În SC mărimea medie a eliminărilor de căldură constituie 310 W/m2. Eliminările de căldură de la instalații de iluminare tot sunt mari, mărimea specifică a lor este 35-60 W/m2. În afară de aceasta la microclimatul încăperi încă influențează surse exterioare de eliminare a căldurii, cum sunt căldura de la radiația solară ce intră prin fereastră, și afluența căldurii prin construcții de barieră ce nu sunt transparente.

Asupra corpului omului și lucrului utilajului a CC influențează foarte mult umiditatea aerului relativă. La umiditatea aerului egală cu 40% lenta magnetică devine mai fragilă, se mărește uzura capilor magnetice și apare câmpul magnetic static la mișcarea purtătorilor de informației în CE.

La efectuarea controlului locurilor de muncă se măsoară temperatura, umiditatea relativă și viteza de mișcare a aerului în încăperi, totodată se efectuează măsurări la începutul, mijlocul și sfârșitul perioadelor calde și rece a anului.

Se măsoară temperatura și umiditatea aerului cu psihometre aspiratoare, iar viteza de mișcarea a aerului – cu electro-anemometre, catatermometre. Ordinea de măsurare a indicilor microclimatului se stabilește în conformitate cu GOST 12.1.005-91. Parametrii se normează după acest GOST și sunt prezentați în tabelul 31.

Tab. 31.

Normele microclimatului.

În acest tabel se aduc parametrii pentru categoriile de lucru 1a (mai puțin de 120 kkal/oră, lucrul șezând) și 1b (de la 120 până la 150 kkal/oră, lucrul șezând), deoarece lucrul programatorului sau operatorului se poate atribui la una din aceste categorii.

Pentru crearea la locuri de muncă a condițiilor meteorologice bune se efectuează condiționarea și ventilarea aerului, utilizarea ventilatoarelor înăuntru CE pentru a reduce eliminările de căldură. Utilajul se aranjează în așa fel ca influența căldurii asupra corpul omului va fi cea mai mică.

5.5 Radiație

Intensitatea radiației Roentgen de energie joasă se controlează la locuri de muncă cu monitoare, care lucrează sub tensiunea la cinescop 15 kV și mai mult. Norma nivelului de radiație roentgen este 100 mcP/oră, dar în timpul de azi se utilizează mai mult monitoare cu nivelul radiație mai mică, ce aduce la micșorarea influenței factorilor dăunători asupra programatorului sau operatorului. La efectuarea tezei de licență a fost utilizat monitorul cu tensiunea la cinescop mult mai mică de 15 kV, și de aceea acest factor nu a fost înregistrat de dispozitiv, adică a fost mai puțin de normă.

Încă se măsoară și se normează intensitatea radiației ultraviolete (la lungimea de undă 336 nm) și infraroșie (la lungimea de undă 700 – 1050 nm) ce influențează asupra omului, nu trebuie să depășească 10 W/m2.

Radiația electromagnetică se normează după componente electrice (50 V/m) și magnetice (50 A/m) de aflare în această zonă de radiere în timp de 8 ore. Tensiunea înaltă a câmpului electric între monitorul și operatorul aduce la efecte neplăcute. La distanța de 5 – 30 cm de la monitor tensiunea nu trebuie să depășească nivelul admisibil după norme, ce sunt stabilite în dependența de timpul aflării la locul de muncă. Niveluri admisibile de tensiune sunt prezentate în tabelul 32.

Tab.33

Niveluri admisibile de tensiune.

Controlul radiației de toate tipurile se efectuează în conformitate cu regulile ce sunt expuse în îndrumare speciale.

5.6 Parametrii vizuali a imaginii

Efectuând controlul asupra condițiilor de lucru la locuri de muncă cu monitoare trebuie să fie măsurate și evaluate următorii parametri a imaginii:

deformarea imaginii;

contrastul de strălucire a imaginii;

variația strălucirii elementelor simbolului;

lungimea, lățimea, raportul lățimii la lungimea;

lățimea liniei de contur a simbolului;

modulație de strălucire a rasterului;

distanța între cuvinte, rânduri;

vibrația și fugă (licărire) imaginilor.

Prezența sau lipsa licăririi imaginii se stabilește după metode experimentale sau de calcul. Metoda experimentală permite de evaluat și vibrarea imaginii. Prezența vibrării se determină prim metodă măsurărilor directe. Celelalte caracteristici a ecranului se stabilesc după rezultatele măsurărilor directe și indirecte. După control, parametrii se compară cu recomandațiile prezentate în tabelul 34.

Tab.34

Parametrii monitorului.

(continuare) Tab.34

Totodată o importanță mare are rezoluția ecranului, care se determină de tipul adaptorului grafic (CGA, EGA, VGA, SVGA), adică cât mai mare este rezoluția ecranului atât mai bună este imaginea.

5.7 Efecte psihofiziologice

Lucrul operatorilor cere încordarea mintală și emoțională foarte mare, concentrarea atenției și responsabilitatea de lucrul efectuat. Operatorii foarte des suferă de diferite stări proaste a vederii, dureri de cap, dureri de mușchi în regiunea spatelui. În afară de asta, în mare măsură se exprimă senzația oboselii și încordarea mintală în timpul lucrului; ei nu se simt odihniți după somn de noapte.

Sarcina asupra vederii și caracterul încărcării lucrului provoacă la operatori disfuncția stării a analizatorului de vedere și sistemei nervoase centrale. În procesul de lucru la dânșii se micșorează rezistența vederii clare, sensibilitatea electrică și labilitatea analizatorului de vedere, și încă apar disfuncții a mușchilor ochilor.

Sunt interesante cercetările stării psihofiziologice a operatorilor de introducere a datelor, care efectuează lucrul monoton în timp de 2 ore în condiții favorabile de muncă. Tot odată s-a arătat că din 80% de persoane supuse experienței capacitatea de lucru și activitatea mintală se micșorează peste 45 – 60 minute de lucrului neîntrerupt. În afară de aceasta la persoanele supuse experienței la sfârșitul zilei de lucru sa mărit timpul de reacție și cantitatea greșelilor la executarea problemelor. S-a micșorat frecvența de contractare a inimii de la 64 până la 40 batăi/min; la 74% persoane s-a tulburat bilanțul mușchilor ochiului.

Efectuarea multor operații la CC cer încărcarea îndelungată a mușchilor spatelui, gâtului, mâinilor și picioarelor ce aduce la apariția oboselii. Motive principale de apariția oboselii sunt înălțimea irațională a suprafeței de lucru, masei și scaunului, lipsa spatelui de sprijin și brațelor, unghiuri incomode de îndoire în articulațiile umărului și cubitului, unghiul de înclinare a capului, repartizare incomodă a documentelor, monitoarelor și tastaturii, lipsa spațiului și suportului pentru picioare.

5.8 Iluminatul

La lucrul cu CE o importanță mare are crearea mediului de iluminare optimal, adică organizarea rațională iluminatului natural și artificial în încăperi și la locuri de muncă, deoarece lucrând la CE încărcarea în general cade pe organe de vedere. Dacă omul lucrează mai mult de o jumătate a zilei de lucru la CE la el se observă înrăutățirea vederii, ce constituie 62-94%. Asta în primul rând este oboseala ochilor, dureri foarte mari și simțul de nisip în ochi, mâncărime și senzație de usturare în ochi. Totodată senzațiile dureroase în ochi apar în general la sfârșitul zilei de lucru. Din această cauză toate locurile de muncă cu CE se amplasează în locuri ce sunt protejate de căderea luminii difuzate pe ecranul terminalului. Pentru asta se utilizează încăperi cu iluminarea unilaterală (într-o singură direcție), totodată ferestrele trebuie să fie cu storuri sau jaluzele pentru excluderea efectului de orbire și strălucirea ecranului terminalului.

Iluminarea artificială a locului de muncă se efectuează în felul următor, nivelul iluminării locului de muncă trebuie să corespundă caracterului de lucru vizual, iluminarea încăperii să nu depindă de timpul de afară, fluxurile de lumină să aibă direcția optimală și utilajul trebuie să fie economic, inofensiv, durabil și simplu în exploatare.

La instalarea iluminatului artificial se fac următoarele măsurări:

iluminarea la locuri de muncă;

caracterul de strălucire a ecranului, mesei;

strălucirea petelor reflectate în ecran.

Se efectuează măsurări de control a iluminării și strălucirii la locuri de muncă cu diferite terminale care sunt în încăperi și care se află în diferite condiții de iluminare, acolo unde sunt plângeri ale personalului. Măsurarea iluminatului se efectuează în timpul întuneric a zilei.

Punctele de control pentru măsurările iluminatului la locuri de muncă se amplasează:

în centrul ecranului;

pe tastatură;

pe document în planul amplasării lui;

pe masă în zona de lucru.

Efectuarea măsurărilor se efectuează în conformitate cu GOST 2.4.940-91. Măsurarea caracterului de strălucire a ecranului se efectuează la strălucirea ecranului nu mai puțin de 35 c/m2. Iluminarea locului de muncă se normează după SniP II-4-91 și depinde de caracterul lucrului vizual, contrastul obiectului, fonului și tipul fonului.

5.9 Calcularea iluminatului artificial a încăperii.

Pentru organizarea activității normale a omului o mare însemnătate are crearea condițiilor normale de iluminare naturală și artificială la locul de muncă.

Iluminarea de producție, corect proiectată și îndeplinită, aduce la rezolvarea următoarelor probleme:

ea îmbunătățește condițiile de muncă, micșorează oboseala, contribuie la creșterea productivității muncii și a calității producției, acționează binefăcător asupra mediului de producere, acționează pozitiv din punct de vedere psihologic asupra lucrătorului, ridică securitatea muncii și micșorează traumatismul în producție.

Analizatorul vizual percepe ca lumină oscilațiile electromagnetice cu lungimea de undă 380-770 nm.

Iluminarea optimă se alege în dependență de particularitățile (coeficientul de reflecție) suprafeței de lucru și detaliile ce sunt analizate pe ea (lungimea perioadei de lucru vizual, precizia, caracterul procesului de lucru).

O cerință importantă este menținerea regimului de iluminare. La iluminarea artificială devierile în rețea nu trebuie să depășească + 2.5 – 3 %.

Prin norme sunt introduse valorile minimale a iluminării care permit realizarea cu succes a lucrului vizual.

În dependență de sursa de lumină, iluminarea de producere poate fi de două tipuri: naturală (lumina de zi) și artificială, generată de lămpile electrice.

Iluminatul artificial poate fi de lucru, de pază, de serviciu, de evacuare, de avarii.

Iluminatul de lucru poate fi local, total și combinat.

Este interzis de a folosi la întreprinderile mari iluminatul local, deoarece el trebuie să constituie nu mai puțin de 10 % din iluminatul total.

Normarea iluminatului artificial se efectuează de SNiP-II-4-79.

La fel se normează iluminarea locurilor de muncă în funcție de :

1. categoria lucrului vizual

a) precizie înaltă E =5000 lx

b) fără precizie E =30 lx

2. în dependență de tipul de iluminat-adică total sau local.

3. în dependență de fon.

4. în dependență de contrast.

Raportul dintre fon și contrast indică subcategoria (a,b,c,d).

Iluminatul artificial există datorită becurilor incadiscente și fluoriscente.

Deci după cum știm, iluminatul natural este schimbător în timp sau chiar poate să nu existe, de aceia se folosește iluminatul artificial, iar pentru instalarea corectă a iluminatului artificial se fac careva calcule.

Calcularea iluminatului artificial se face conform metodei randamentului de flux de lumină.

După această metodă se găsește fluxul de lumină a becurilor care asigură iluminarea locurilor de muncă, normarea

unde:

Sp – suprafața podelei

En – iluminarea normată minimală, 500 lx (precizie mijlocie)

z – coeficientul iluminării neuniforme, Z=1.1-1.2

Kr – coeficientul de rezervă, se ține cont de tipul de becuri și de tipul de încăpere.

N – numărul de instalații de iluminat

n – numărul de becuri într-o instalație

Kuf- coeficientul utilizării de către lampele radiante a fluxului de lumina pe

suprafața calculată.

Se determină în dependență de tipul becului, coeficientului de reflectare a podelei, pereților, tavanului, indicele încăperii:

unde

A,B – dimensiunile încăperii

h – înălțimea suspensiei lămpilor de asupra suprafeței de lucru.

Kum – coeficientul de umbrire, se introduce pentru încăperile cu poziția fixă a lucrătorilor, și este egal cu 0.8-0.9.

Înălțimea lampei asupra ariei de iluminare se calculează după formula:

Hc=H-Hl-Ht;

unde

H – înălțimea încăperii 4,00 m.

Hl- distanța de la pod până la partea de jos a lampei, 0,1 m

Ht- distanța de la podea până la suprafața iluminată, 0,65 m

Hc=4,00 – 0,10 – 0,75 = 3,25 m

Calculăm i,

Având coeficientul de reflectare a tavanului și pereților egal cu 0.7 și după indicile calculat i, coeficientul de folosire a fluxului de lumină din tabel egal =0,30

Calculăm

Pentru iluminare utilizăm 10 instalații a câte 2 becuri fiecare. Alegem cea mai apropiată lampă de tipul EA-80 cu fluxul de lumină 5220 lm care asigură pe deplin iluminarea centrului de calcul.

5.10 Ecologia.

Elaborarea și exploatarea produselor soft este una din cele mai curate din punct de vedere ecologic activitatea de producere a oamenilor. Sunt utilizate numai surse de energie electrică. Hârtia nu se utilizează în cantități mari, și ea poate fi ușor reciclată după utilizare. Calculatoarele nu poluează mediul în tipul exploatării.

Concluzii

Sistemul informațional "Deținător Nominal" a fost elaborat cu ajutorul mediului integrat de dezvoltare "Delphi 5". Datorită faptului că "Delphi" este un mediu de creare rapidă a aplicațiilor și este și un mediu de elaborare a bazelor de date sistemul a fost elaborat destul de repede și plus la asta cu multe posibilități și cu o interfață plăcută.

Elaborarea sistemului informațional "Deținător Nominal" oferă posibilități de gestiune a informației referitor la operațiile cu hârtiile de valoare ale clienților care sînt deținute în baza contractului sau ordinului de către deținătorul nominal. Sistemul asigură integritatea datelor, adică datele se introduc se modifică și se șterg în mai multe tabele automat. Această modalitate face ca controlul datelor să fie la nivel înalt. Formele au o interfață comodă care este asemănătoare cu interfața formelor din S.O. Windows ceea ce simplifică lucrul utilizatorului și ridică productivitatea și eficacitatea muncii.

Datele care se păstrează în baza de date pot fi ușor transferate pentru completarea unei alte baze de date cu aceiași structură. Încă un plus este că datele pot fi transferate într-un alt SGBD care are tabele de alt format.

În baza datelor care se păstrează in baza de date a sistemului informațional "Deținător Nominal" se perfectează o serie de rapoarte ceea ce este un plus foarte mare.

Neajunsurile sistemului constau în faptul ca el nu este elaborat ca să funcționeze ca o aplicație "Client-Server". În caz dacă acest sistem ar fi lucrat ca "Client-Server" ar fi fost posibil lucrul în paralel a mai multor calculatoare. În cazul dat nu ar fi fost necesitatea ca fiecare utilizator să aibă baza proprie de date, informația nu ar fi fost dublată.

Bibliografie.

А.Я. Архангельский "Работа с локальными базами данных в DELPHI 5".

А.Я. Архангельский "100 компонентов общего назначения библиотеки DELPHI 5".

А.Я. Архангельский "Язык SQL в DELPHI 5".

Crearea tabelelor cu ajutorul DataBaseDesktop. Formă electronică

Основы SQL. Formă electronică

В.В.Корнеев, А.Ф.Гарев, С.В.Васютин, В.В.Райх "Базы данных интелектуальная обработка информации".

V.Gofman "Lucrul cu baze de date în DELPHI ".

Н.Культин "Програмирование на Object Pascal в Delphi 5". Самоучитель.

Шумаков П.В. Фаронов В.В. "Руководство разработки баз данных в DELPHI 5 ".

Îndrumare metodice la elaborarea proiectului de diplomă pentru studenții facultăților electrofizică și radioelectronică.

Protecția muncii și a mediului ambiant.

Н.И. Баклашов "Охрана труда на предприятиях связи". Москва, Связь, 1983.

. И. М. Разумов. "Организация планирования и управления производством".

ANEXE.

Anexa nr.1 Structura bazei de date a sistemului informațional "Deținător nominal"

Fig.5 Structura bazei de date a "Sistemului Informațional al Deținătorului Nominal"

Anexa nr.2 Schema interacțiunii formelor SI "Deținător nominal"

Fig.6 Schema interacțiunii formelor a "Sistemului Informațional al Deținătorului Nominal"

Anexa nr.3 Schema – Bloc a SI "Deținător nominal"

Fig.7 Schema – Bloc a SI "Deținător nominal"

Anexa nr.4 Secvențe din codul sursă ale programului SI "Deținător nominal"

// înregistrarea conturilor personale

implementation

uses F_DM;

{$R *.DFM}

procedure TForm_i_CP.Btn_confirmClick(Sender: TObject);

begin

DM.T_CP.Edit;

DM.T_CPBlocat.Value:=false;

DM.T_CP.Post;

Close;

end;

procedure TForm_i_CP.Btn_anulareClick(Sender: TObject);

begin

DM.T_CP.Cancel;

Close;

end;

procedure TForm_i_CP.DatePicker_ContractCloseUp(Sender: TObject);

begin

DM.T_CP.Edit;

Data_contr.Field.Value:=DatePicker_Contract.DateTime;

Data_contr.SetFocus;

end;

procedure TForm_i_CP.FormShow(Sender: TObject);

begin

Cont_pers.SetFocus;

DatePicker_Contract.DateTime:=Date;

Data_contr.Text:=DateToStr(Date);

end;

procedure TForm_i_CP.NumeEnter(Sender: TObject);

begin

Nume.Text:='COMPANIA DE BROKERI " '+Abreviat.Text+' " ';

end;

procedure TForm_i_CP.DBLCB_functie_respEnter(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filter:='Cod='+'''B*''';

DM.T_clasific.Filtered:=True;

end;

procedure TForm_i_CP.DBLCB_functie_respExit(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filtered:=False;; end.

// procedurile referitoare la transferul hârtiilor de valoa

DateTimePicker1.Date:=Date;

DBLCB_temei.SetFocus;

end;

procedure TForm_I_transVM.DBLCB_temeiEnter(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filter:='Cod='+'''E*''';

DM.T_clasific.Filtered:=True;

End

Procedure TForm_I_transVM.DBLCB_temeiExit(Sender: TObject);

DM .T_clasific.Filtered:=False;

end;

procedure TForm_I_transVM.DBE_cantitateaExit(Sender: TObject);

egin

DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from Sold_VM where ISIN="'+DBLCB_ISIN_SURSA.Text+'" ');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

If DM.Query_unu.FieldByName('Libere').AsInteger<StrToInt(DBE_cantitatea.Text) then ShowMessage('Emitentul dat nu dispune de o asa cantitate de Valori Mobiliare');

end;

procedure TForm_I_transVM.DBE_valoareaExit(Sender: TObject);

Var valoare:Real;

Begin

Valoare:=(StrToInt(DBE_cantitatea.Text))*(StrToFloat(DBE_valoarea.Text)); Edit_valoarea.Text:=FloatToStr(Valoare);

DBE_cont_receptor.SetFocus;

end;

procedure TForm_I_transVM.DBE_cont_sursaExit(Sender: TObject);

begin

DBLCB_ISIN_SURSA.SetFocus;

end;

procedure TForm_I_transVM.DBLCB_ISIN_SURSAExit(Sender: TObject);

begin DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from PRF_VM Where Cont_analitic like "'+DBE_cont_sursa.Text+'" and ISIN Like "'+DBLCB_ISIN_SURSA.Text+'" ');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

if DM.Query_unu.RecordCount>0 then

//ShowMessage(DM.Query_unu.FieldByName('Cont_analitic').AsString);

begin

DBEdit_den_propr_vechi.Text:=DM.Query_unu.FieldByName('Client_Abrev').AsString;

Cont_pers:=DM.Query_unu.FieldByName('Cont_pers').AsInteger;

end

else

begin

ShowMessage('Conul dat nu este gasit');

DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from Sold_VM Where Cont_pers= "'+IntToStr(cont_pers)+'" and ISIN = "'+DBLCB_ISIN_SURSA.text+'"');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

if DM.Query_unu.RecordCount>0 then

begin Label_libere_sursa.Caption:=Label_libere_sursa.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Libere').AsInteger); Label_blocate_sursa.Caption:=Label_blocate_sursa.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Blocate').AsInteger); Label_sold_sursa.Caption:=Label_sold_sursa.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Sold').AsInteger);

end;

end;

end;

procedure TForm_I_transVM.DBE_cont_receptorExit(Sender: TObject);

begin

DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from PRF_VM where cont_analitic like "'+DBE_cont_receptor.Text+'"');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

if DM.Query_unu.RecordCount=0 then

begin

ShowMessage('Contul specificat n-a fost gasit in lista detinatorilor nominali !');

DBE_cont_receptor.SetFocus;

end

else

Begin

DBEdit_den_propr_nou.Text:=DM.Query_unu.FieldByName('Client_Abrev').AsString;

DBEdit_ISIN_receptor.Text:=DBLCB_ISIN_SURSA.Text;

end;

DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from PRF_VM Where Cont_analitic like "'+DBE_cont_receptor.Text+'" and ISIN Like "'+DBLCB_ISIN_SURSA.Text+'" ');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

if DM.Query_unu.RecordCount>0 then

begin

Cont_pers:=DM.Query_unu.FieldByName('Cont_pers').AsInteger;

end;

DM.Query_unu.Close;

DM.Query_unu.SQL.Clear;

DM.Query_unu.SQL.Add('Select * from Sold_VM Where Cont_pers= "'+IntToStr(cont_pers)+'" and ISIN = "'+DBLCB_ISIN_SURSA.text+'"');

if not DM.Query_unu.Prepared then DM.Query_unu.Prepare;

DM.Query_unu.Open;

if DM.Query_unu.RecordCount>0 then

begin

Label_libere_receptor.Caption:=Label_libere_receptor.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Libere').AsInteger);

Label_blocate_receptor.Caption:=Label_blocate_receptor.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Blocate').AsInteger);

Label_sold_receptor.Caption:=Label_sold_receptor.Caption+IntToStr(DM.Query_unu.FieldByName('Sold').AsInteger); end;

end;

procedure TForm_I_transVM.but_confirmareClick(Sender: TObject);

begin DM.T_transf_VMData_oper.Value:=DateTimePicker1.Date;

//DM.T_transf_VMPropr_vechi.Value:=Edit_den_propr_vechi.Text;

DM.T_transf_VMISIN_r.Value:=DBEdit_ISIN_receptor.Text;

//DM.T_transf_VMPropr_nou.Value:=Edit_den_propr_nou.Text;

DM.T_transf_VMValoarea.Value:=StrToFloat(Edit_valoarea.text);

DM.T_transf_VMInreg_confirm.Value:=False;

DM.T_transf_VM.Post;

//Edit_den_propr_vechi.Clear;

//Edit_ISIN_receptor.Clear;

//Edit_den_propr_nou.Clear;

Edit_valoarea.Clear;

ShowMessage('Transferul Valorilor Mobiliare a fost inregistrat ');

Close;

end;

procedure TForm_I_transVM.But_anulareClick(Sender: TObject);

begin case MessageDlg('Doriti sa anulati inregistrare transfer Valori Mobiliare ?',mtConfirmation,[MbYes,MbNo],0) of MrYes:

begin Dm.T_transf_VM.Cancel;

Close; end;

end;//case

end;end.

// înregistrae clase VM

implementation

uses F_DM;

{$R *.DFM}

procedure TForm_i_CL_VM.Btn_ConfirnareClick(Sender: TObject);

begin

//DM.T_Clase_VM.Edit;

DM.T_Clase_VMSold.Value:=StrToInt(DBEdit1.Text);

DM.T_Clase_VM.Post;

DM.T_emitentISIN.Value:=ISIN.Text;

DM.T_emitentAbrev.Value:=Abrev.Text;

DM.T_emitentAdresa.Value:=Adresa.Text;

DM.T_emitentTel.Value:=Tel.Text;

DM.T_emitentFax.Value:=Fax.Text;

DM.Query_clasific.Close;

DM.Query_clasific.SQL.Clear;

DM.Query_clasific.SqL.Add('Select cod from Clasific where Nume="'+DBLCB_FJ.Text+'"');

if not DM.Query_clasific.Prepared then DM.Query_clasific.Prepare;

DM.Query_clasific.open;

DM.T_emitentKD_jurid.Value:=DM.Query_clasific.FieldByName('Cod').AsString;

DM.T_emitentEmail.Value:=Email.Text;

DM.T_emitentCod_postal.Value:=Cod_posta.Text;

DM.T_emitent.Post;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.Btn_AnulareClick(Sender: TObject);

begin

DM.T_Clase_VM.Cancel;

Close;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.FormShow(Sender: TObject);

begin

ISIN.SetFocus;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.DBLCB_FJEnter(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filter:='Cod='+'''C*''';

DM.T_clasific.Filtered:=True;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.DBLCB_FJExit(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filtered:=False;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.DBLCB_regExit(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filtered:=False;

end;

procedure TForm_i_CL_VM.DBLCB_regEnter(Sender: TObject);

begin

DM.T_clasific.Filter:='Cod='+'''D*''';

DM.T_clasific.Filtered:=True; end;end.