Elaborarea Si Impactul Politicii DE Creditare In Activitatea B.c. ,,victoriabank” S.a

Economie

Elaborarea Si Impactul Politicii DE Creditare In Activitatea B.c. ,,victoriabank” S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

ELABORAREA ȘI IMPACTUL POLITICII DE CREDITARE ÎN ACTIVITATEA B.C. ,,VICTORIABANK” S.A.

CUPRINS

ABSTRACT

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ABORDAREA TEORETICĂ A POLITICII DE CREDIT A BĂNCII COMERCIALE

Noțiuni teoretice privind politica de credit

1.2. Importanța elaborării politicii de credit ca instrument de minimizare a riscului de credit

CAPITOLUL 2. ESTIMAREA POLITICII DE CREDIT A

B.C. ,,VICTORIABANK” S.A.

2.1. Analiza politicii de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A.

2.2. Tendințe actuale de îmbunătățire a activițății de credit în instituțiile bancare

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

LISTA ABREVIERILOR

B.N.M. – Banca Națională a Moldovei

FIDA – Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă

IDA – Asociația pentru Dezvoltare Internațională

PAC – Proiectul de Ameliorare a Competitivității

KfW – Linia de creditare Kreditanstalt fur Wiederaufbau

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Principiile generale ale operațiunii de creditare………………………………………..11

Fig. 1.2. Criteriile de clasificare a creditelor bancare…………………………………………….12

Fig. 1.3. Structura riscului de credit în dependență de riscurile debitorului …………………….15

Fig. 2.4. Ponderea B.C. ,,Victoriabank” S.A. în total credite din sistemul bancar la…………….25

Fig. 2.5. Credite acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de debitori 31.12.2014……..26

Fig. 2.6. Calitatea portofoliului de credite la B.C. ,,Victoriabank” S.A. la 31.12.2014………….26

Fig. 2.7. Ponderea creditelor acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de

ramura economiei…………………………………………………………………………………………………………..28

Fig. 2.8. Gestiunea și limitarea riscului de client…………………………………………..……35

LISTA TABELELOR

Tabelu 1.1. Tipuri de comisioane aferente operațiunilor de creditare persoanelor juridice, prevăzute în politica de creditare a B.C. ,,Victoriabank” S.A. ……………………………………………..23

Tabelul 2.2. Creditele acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de ramura economiei la 31.12.2014 ……………………………………………………………………………………………………………………27

Tabelul 2.3. Clasificarea creditelor si formarea rabatelor pentru pierderile la credite ……………..29

Tabelul 2.4. Reducerile calculate pentru pierderi la active și angajamente condiționale la B.C. ,,Victoriabank” S.A. ……………………………………………………………………………………………………….30

INTRODUCERE

Instituțiile bancare reprezintă o verigă importantă a economiei unei țări prin faptul că orientează capitalurile spre acele ramuri care sunt importante, susținîndu-le financiar. De aceea e important ca sistemul bancar să fie puternic și să inspire încredere clienților. Datorită riscurilor bancare pe care și le asumă instituțiile financiare atunci cînd prestează sau comercializează un produs bancar sau altul, este foarte importantă posedarea de instrumente și metode de urmărire a performanțelor financiare.

Fiecare operațiune efectuată de bancă este ghidată fie de regulamentele interne a băncilor care se elaborează în baza reglementărilor B.N.M., sau de politicile interne care se stabilesc de fiecare bancă în parte ținînd cont de politica generală a băncii.

Activitatea de creditare a băncilor este și în prezent cea mai importantă operațiune bancară, care generează la nivel de bancă cele mai mari venituri, însă, totdată dacă creditele nu sunt gestionate corect, băncile se ciocnesc cu grave probleme financiare, care într-un final contribuie la faliment. Ținînd cont de cele menționate, o mare parte din eforturile băncilor sunt orientate spre elaborarea politicii de credit care are menirea de a îmbunătăți această activitate.

De abilitatea băncii de a sesiza situațiile problematice legate de activitatea de creditare, depinde calitatea de mai departe a portofoliului de credit format. De aceea prezența unui portofoliu problematic indică și o problemă în politica de credit.

Actualitatea și importanța temei.Țînînd cont de faptul că creditarea bancară deține în prezent o pondere importantă în cadrul activității băncilor, iar decizia de acordare a creditelor, deseori generează diverse riscuri, este foarte important ca procesul de creditare să fie derulat conform practicilor sănătoase care au la bază cercetări ferme care pot fi aplicate de managementul bancar. Astfel, actualitatea acestei teme derivă din necesitatea permanentă de a îmbunătăți politica de credit, care reprezintă cheia succesului spre obținerea de performanțe.

Scopul proiectului de licență constă în definirea politicii de credit, identificarea elementelor acesteia, identificarea riscurilor care se ivesc drept rezultat al negestionării corecte a activității de credit, analiza activității de creditare în B.C. ,,Victoriabank” S.A., și aprecierea politicii de credit a băncii date.

Obiectivele propuse.Pentru atingerea scopului propus, autorul și-a determinat unele obiective, principalele fiind:

înțelegerea noțiunii de politică de credit prin studierea bazei teoretice puse la dispoziție de diverși autori;

identificarea elementelor obligatorii pe care trebuie să le conțină o politică obiectivă de credit;

identificarea și definirea riscurilor generate de gestionarea necalitativă a activității de credit;

analiza specificului activității de credit la B.C. ,,Victoriabank” S.A.;

identificarea celor mai frecvente deficiențe a politicii de credit, și propunerea recomandărilor de îmbunătățire.

Metodologia cercetării.În scopul obținerii rezultatelor scontate autorul a utilizat mai multe metode de crecetare care au contribuit la acumularea rezultatelor proiectului de licență. Dintre acestea, menționăm: metoda normativă, de analiză logică, inducția, deducția, observația, comparația, statistica, metode grafice.Rezultatele cercetării obținute sunt ordonate logic, astfel încât este asigurată deductibilitatea și raționamentul enunțurilor.

Revista literaturii de specialitate. În scopul înțelegerii temei date, autorul a utilizat o serie de surse de informare așa ca manuale, articole publicate, rapoarte statistice, legi, regulamente.O contribuție considerabilă la acest proiect îl posedă următorii autori: Bîca I., Enicov I., Grigoriță C., Mîrzac V., Negoescu Gh., Socaciu-Bințințan A., Stoica M., Липка В., Dragomir D., Ionescu A., Nitu I. Un aport considerabil îl dețin rapoartele anuale a B.N.M., precum și rapoartele trimestriale a B.C. ,,Victoriabank” S.A.

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ A POLITICII DE CREDIT A BĂNCILOR COMERCIALE

Noțiunii teoretice privind politica de credit

Activitatea de creditare contribuie esențial la creșterea economică prin stimularea dezvoltării tuturor sectoarelor economiei. Băncile în calitate de instituții distribuie resursele financiare în economie, totodată prin această activitate banca își asigură cea mai mare parte din venituri.Creditul bancar reprezintă acea operațiune prin care banca acordă un împrumut unui agent economic, iar acesta urmează ca la o dată anumită prevăzută în contractul de credit să ramburseze suma primită plus o dobândă bancară. Veniturile generate de activitatea de creditare depinde de abilitatea băncilor comerciale de a-și constitui un portofoliu de credite performant.

În conformitate cu Legea instituțiilor financiare, noțiunea de credit este definit ca: ,,orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiția rambursării lor, plății dobânzii și altor plăți aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanție emisă, precum și orice angajament de a achiziționa o creanță sau alte drepturi de a efectua o plată” [8].

Ținând cont de faptul că activitatea de creditare presupune riscuri, este necesar elaborarea la nivel de bancă comercială a politicii de credit. Aceasta este necesară pentru definirea standardelor de creditare a băncii, și poate fi privită din două puncte de vedere [11, p.143]:

Din punc de vedere macroeconomic – presupune politica urmărită de Banca Centrală care tinde spre echilibrarea economiei cu ajutorul creditului și a instrumentelor speciale, stabilirea direcțiilor prioritare de creditare, a formelor creditelor specifice pentru o țară dată.

Din punct de vedere microeconomic politica de creditare presupune strategia și acțiunile băncilor comerciale în domeniul formării și gestionării portofoliilor sale de credit.

Totodată politica de credit reprezintă o parte din strategia generală a băncii ce cuprinde elemente esențiale cu privire la tipurile de credit acordate de bancă, modul de selectare și gestiune, astfel încît să fie asigurată stabilitatea băncii.

Ținînd cont de importanța și complexitatea activității de creditare, prin politica de credit se cere a se clarifica următoarele [17, p.89]:

scopul constituirii portofoliu de credite;

atribuțiile lucrătorilor bancari în vederea acordării creditelor;

obținerea informațiilor necesare gestiunii creditelor eliberate;

metode de colectare a datelor de la debitorii băncii precum și mecanismul de evaluare a credibilității clienților în scopul emiterii deciziei privind acordarea creditelor;

documentația internă ce trebuie să fie elaborată pentru fiecare credit;

posibilitatea funcționarilor bancari de a păstra și verifica informația din dosarul de credit;

metode de asigurare a bonității, drepturile colaboratorilor în vederea evaluării gajului și primirii deciziei despre oportunitățile lui;

analiza politicii de stabilire a dobânzilor la credite în funcție de fiecare credit acordat;

contestarea și revocarea creditelor problematice, modul de comercializare a gajului în scopul acoperirii pierderilor din creditele nerambursate;

La nivel de bancă politica de credit are o serie de funcții. Acestea se împart în două categorii [4, p.97]:

Funcțiile de tip general, ce presupun: funcția de verificare înainte și după procesul de creditare; funcția comercială ce presupune constituirea încasărilor rezultate în urma activității de creditare; funcția de stimulare ce are în vedere stabilirea domeniilor prioritare de creditare.

Funcțiile specifice: optimizarea activității de creditare prin stabilirea unor scopuri specifice în domeniul creditării; reformularea activității de credit în urma experienței băncii în domeniul dat.

La baza derulării operațiunilor de creditare stau un șir de principii, nerespectarea cărora duce la majorarea riscului de credit a băncii. Aceste principii sunt grupate la fel în două categorii [13, p.157]:

principii de nivel general, indicate în figura 1.1.

Fig. 1.1. Principiile generale ale operațiunii de creditare [13, p.157]

principii specifice:

rentabilitate – conform căruia fiecare credit trebuie să fie rentabil;

profitabilitate – tot portofoliul de credite trebuie să aducă profit;

siguranța – portofoliul de credit trebuie să fie elaborat încât riscul asumat să fie cît mai mic.

În literartura de specialitate se cunosc o serie de opinii privind stabilirea formelor creditului [6, p.184]. Astfel, clasificarea creditelor bancare la fel trebuie să fie regăsită în politica de credit a băncii. În acest fel, vor fi identificate, clasificate, și gestionate creditele în baza a mai multor criteii, care sunt prezentate în figura 1.2.

Fig. 1.2. Criteriile de clasificare a creditelor bancare [6, p.185]

Politica de credit stabilește documentele solicitate de bancă de la debitori. Astfel, primul pas în solicitarea creditului reprezintă depunerea cererei de credit conform modelului stabilit de fiecare bancă, precum și anexarea setului de documente necesar. Cererea va conține date generale prvind creditul, așa ca: scopul, suma, termenul, acoperirea, tipul creditului. Pachetul de documente pentru primirea creditului conține [6, p.184]. Astfel, clasificarea creditelor bancare la fel trebuie să fie regăsită în politica de credit a băncii. În acest fel, vor fi identificate, clasificate, și gestionate creditele în baza a mai multor criteii, care sunt prezentate în figura 1.2.

Fig. 1.2. Criteriile de clasificare a creditelor bancare [6, p.185]

Politica de credit stabilește documentele solicitate de bancă de la debitori. Astfel, primul pas în solicitarea creditului reprezintă depunerea cererei de credit conform modelului stabilit de fiecare bancă, precum și anexarea setului de documente necesar. Cererea va conține date generale prvind creditul, așa ca: scopul, suma, termenul, acoperirea, tipul creditului. Pachetul de documente pentru primirea creditului conține mai multe tipuri de documente, care pot fi grupate în trei categorii [12, p.48]:

1. Documente ce confirmă statutul juridic al solicitantului:

– statutul;

– certificatul de înregistrare;

– contractul de fondare;

– licențe;

– informații despre conducerea firmei.

2. Documente ce caracterizează starea financiară a solicitantului:

– bilanțul pentru 2-3 ani;

– raporul financiar;

– extrase din conturi.

3. Documnte ce caracterizează credibilitatea solicitantului:

– business-planul;

– contracte;

– certificate;

– garanții, etc.

În situații de necesitate banca solicită informații suplimentare. Odată cu acceptarea cererei de credit, se trece la semnarea contractului de credit.

Contractul de credit precum și documentele anexate sunt perfectate de Secția juridică a băncii timp de 1-2 zile din momentul primirii deciziei de către Comitetului de Creditare. Contractul de gaj, amanet se va perfecta conform Legii privind gajul [10]. Oferirea creditului se va efectua după îndeplinirea de către debitor a condițiilor, indicate în contract, prin deschiderea a unui cont de credit și transferarea resurselor bănești la contul lui de decontare. În funcție de condițiile contactului de credit, acesta poate fi acordat [3, p.21]:

în sumă totală;

în conformitate cu graficul de acordare a creditului;

în limita prezentării de debitor a dispozițiilor de plată.

În politica de credit a băncii trebuie să fie indicate condițiile de creditare a administratorilor băncii și a altor categorii similar de debitori. Practica bancară demonstrează că administratorii bancari beneficiază de condiții de creditare mai avantajoase, însă totuși este recomandat ca această categorie de credite să fie astfel elaborată încît să nu fie prejudiciată banca [15]. La stabilirea facilităților de creditare a administratorilor băncii, se va ține seama de o serie de indicatori, ca de exemplu: numărul de ani lucrați în instituția bancară dată; aportul adus băncii, etc.

Un alt element indicat în politica de credit o reprezintă garanțiile. Garanțiile reprezintă o metodă de asigurare a băncii în caz de nerambursare de către debitor a creditului. Garanțiile sunt utilizate în ultima instanță, cînd banca nu are alte posibilități de recuperare a resurselor împrumutate. Garanțiile acceptate de bancă se împart în două categorii, respectiv garanții reale și garanții personale [6, p.132].

I. Garanțiile reale – sunt acele garanții care au ca scop garantarea creditelor și sunt formate din ipoteci și gajuri.

a) Ipoteca este o garanție imobiliară care nu comportă deposedarea celui ce o constituie de bunul adus în garanție. Ipoteca practicată de bancă în relația cu clienții săi este o ipotecă convențională, întrucat are la bază înțelegerea intervenită între bancă și constitutorii ipotecii, care poate fi debitorul sau un garant persoană fizică sau juridică. Obiectul ipotecii îl constituie numai bunurile imobile actuale, nu cele viitoare, aflate în proprietatea constitutorilor și în circuitul civil.

Pentru a fi acceptate în garanție, bunurile imobile propuse trebuie să îndeplinească următoarele condiții [6, p.134]:

să fie în proprietatea constitutorului și să se afle în circuitul civil (să facă obiectul vânzării-cumpărării);

să existe o piață sigură pentru bunurile ipotecate;

bunurile să fie situate în zone de interes pentru o categorie largă de potențiali cumpărători;

clădirile să permită amenajări și adaptări pentru utilizări multiple;

bunurile ipotecate să fie asigurate la o societate de asigurări pe toată perioada contractului de credit, iar drepturile cuvenite din despăgubiri să fie concesionate băncii;

bunurile ipotecate să nu fie afectate de sarcini;

existența unui înscris autentificat de notar, în care se descrie imobilul ipotecat și valoarea creditului negarantată.

b) Gajul reprezintă un contract suplimentar contractului de credit, prin care debitorul transmite băncii un bun mobil pentru asigurarea creditului. În temeiul prevederilor Codului Civil și Codului Comercial, gajul este de două feluri [6, p.135]:

Gajul cu deposedare, numit și ,,amanet", acest tip de gaz este reprezentat de bunurile mobile de volum mic și valoare mare, ca de exemplu metalele și pietrele costisitoare, tablourile, sculpturile, bijuteriile și altele.

Gajul fără deposedare, nu presupune deposedarea de bunurile mobile aduse în garanție, el fiind posibil de aplicat asupra produselor solului prinse în radacini sau deja culese, precum și asupra materiilor prime industriale, în stare de fabricatie sau deja fabricate și aflate în unități sau depozite.

Ipoteca și gajul reprezintă garanții ce asigură banca cu un privilegiu în relație cu creditori. Din acest punct de vedere, garanțiilor li se vor acorda o importanță cuvenită.

II. Garanțiile personale, reprezintă obligația asumată de o terță persoană, prin care aceasta se obligă să execute obligația debitorului, în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile. În practica bancară garanțiile personale se mai numesc fideiusiuni sau cauțiuni.

În cadrul acestui subcapitol, autorul a explicat noțiunea de politică de credit, funcțiile, principiile și principalele elemente ale acesteia. Autorul a prezentat tipurile de documente solicitate de către bănci atunci cînd se dorește acordarea unui credit. A fost acordată atenție și gajului ca un element important al politicii de credit.

1.2.Importanța elaborării politicii de credit ca instrument de minimizare a riscului de credit

O bancă trebuie să posede instrucțiuni detaliate cu descrierea întregului proces de administrare pentru fiecare tip de credit, de la cererea inițială depusă de client, evaluarea credibilității și aprobarea de eliberare, pînă la rambursarea finală a acestuia.

Activitatea de creditare a băncii presupune asumarea de către bancă a unor riscuri considerabile. Practica bancară cunoaște situații cînd din cauza concentrării asupra unui client banca este supusă riscului de credit. Importanța elaborării politicii de credit constă în stabilirea normelor pe care trebuie să le respecte secția de credite pentru fiecare credit acordat, limitarea și reducerea riscului de credit, organizarea și stabilirea anumitor cerințe față de această activitate [7, p.198].

Nerespectarea, sau elaborarea greșită a politicii de credit contribuie la apariția și amplificarea riscului de credit.

Riscul de credit reprezintă riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acționa în termenii și condițiile contractului încheiat cu banca. Sub acest aspect riscul de credit are două component [5, p.112]:

Riscul de neîncasare de către bancă a creditului;

Riscul de neîncasare a dobânzii din credite.

În unele cazuri riscul de credit poate fi determinat de riscurile debitorului în aceiași măsură ca și de riscurile băncii debitorului. În ultimul caz se poate determina riscul de credit ca risc de contrapartidă. Sub acest aspect în raporturile de credit riscurile probabile sunt (vezi figura 1.3.):

riscul de nerambursare;

riscul de imobilizare.

Fig.1.3. Structura riscului de credit în dependență de riscurile debitorului [13, p.159]

Punctul de pornire în gestiunea riscului de credit îl reprezintă identificarea riscurilor existente cît și a celor potențiale. În aceste împrejurări riscul de credit poate fi identificat pornindu-se de la pierderile potențiale ale portofoliului de credite ale unei bănci. Pierderile potențiale în activitatea de creditare pot fi împărțite, la rândul lor în pierderi așteptate și pierderi neașteptate. Pierderile așteptate reprezintă mărimea pierderilor determinate de bancă, pe baza portofoliului său de credite, ce pot apărea din activitatea de creditare, într- o anumită perioadă de timp. Băncile estimează riscul portofoliului de credit cu ajutorul nivelului pierderilor așteptate prin determinarea abaterii medii pătratice a pierderilor [13, p.162]. Gestiunea riscurilor bancare presupune și funcția de planificare a poziției de risc a băncii, dar și gestiunea activă a riscurilor pe seama acestei planificări. Gestionarea are în vedere, printre altele, limitarea poziției de risc, dar și micșorarea sau majorarea posibilă a acestei limite, cu ajutorul instrumentelor bine determinate sau a unor tehnici specifice și corespunzătoare acestui scop. Aceste instrumente sau tehnici țin în mare parte de riscul individual, precum și de cel global al portofoliului de credit. Astfel, cele mai utilizate instrumente de gestiune a riscului s-au dovedit a fi [11, p.98]:

– evaluarea creditelor individuale ponderate cu riscul aferent;

– determinarea unor limite ale expunerii portofoliului de credit sau ale poziției individuale.

Gestiunea riscului de credit impune elaborarea unui sistem de control al acestui tip de risc, a cărui necesitate rezultă cel puțin din următoarele [13, p.187]: – lipsa de lichiditate a băncilor cauzată cel mai des de activitatea de creditare necorspunzătoare; – utilizarea instrumentelor de acoperire a riscurilor pe o piață emergentă; – abordările practice ce țin de procesul securitizării creditului bancar.

Ținerea sub control a riscului de credit face parte din procesul gestiunii riscului global. Scopul controlului constă în reducerea riscurilor la un nivel acceptabil ce poate fi gestionat și susținut de către o bancă într-o perioadă dată de gestiune. Monitorizarea riscului este o modalitate tehnică utilizată pentru a verifica dacă riscurile existente se încadrează în limitele previzionate, asigurându-se astfel menținerea capacității instituției de a suporta aceste riscuri [12, p.45].

În practică, băncile aprobă și acordă clienților numai acele credite care se integrează în structura de risc a portofoliului. Scopul este acela de a include în portofoliu numai acele credite care corespund strategiei și politicilor băncii și care pot fi evaluate din punct de vedere al riscului. Riscurile individuale de credit pot fi gestionate prin limitarea expunerii individuale și, prin consolidare, fiind posibilă gestionarea portofoliului în contextul stabilirii costurilor în corelație cu riscurile asumate [12, p.48].

În scopul obținerii de profit, instituțiile bancare aplică o serie de principii de gestionare a riscului de credit, aceste principia sunt prezentate în politica de credit a băncii in mod direct sau indirect, ca de exemplu [11, p.145]:

Verificarea și urmărirea derulării creditelor. Pentru organizarea unei verificări eficiente, instituțiile de credit trebuie să colecteze informații solide de la potențialii debitori, trebuie să obțină asigurarea rezonabilă precum că informația obținută este corectă. Verificarea corectă și acumularea datelor constituie un principiu considerabil al gestiunii riscului de credit. Odată ce creditul a fost eliberat, imprumutanții au tendința de a se avînta în activități riscante, ceea ce contribuie la reducerea probabilității ca creditul să fie rambursat.

Stabilirea unei relații pe termen lung cu clienții. Dacă un potențial debitor a avut un cont curent sau de economii sau un alt credit la o bancă, pe o perioadă lungă de timp, ofițerul de credite poate analiza activitatea trecută a clientului, să cunoască anumite aspecte despre acesta. O relație pe termen lung aduce beneficii și clientului, nu numai băncii. Un client ce are o legătură anterioară cu banca va obține mai ușor un credit la o rată a dobânzii mai mică, deoarece banca determină mai ușor dacă viitorul debitor prezintă un risc de credit scăzut și, implicit, înregistrează costuri mai scăzute pentru monitorizarea debitorului.

Angajamente de creditare. Angajamentul băncii de a acorda unei entități împrumuturi în limita unei anumite sume, la o rată de dobândă prestabilită, impune ca aceasta să furnizeze în mod constant băncii informații legate de situația sa financiară. Aceasta presupune reducerea costurilor din partea băncii legate de colectarea informațiilor. Astfel, ambele părți obțin avantaje avantajul firmei il reprezintă faptul că aceasta va beneficia de o sursă de creditare constantă, iar avantajul băncii constă în dezvoltarea unei relații pe termen lung cu clientul, ceea ce facilitează un acces mai amplu la informații despre debitor.

Garanții și balanța compensatorie. Balanța de compensare presupune o formă individuală de garanție, care presupune că o întreprindere ce a primit un împrumut de la bancă trebuie să formeze un depozit minim obligatoriu într-un cont la banca dată.

Raționalizarea creditelor. În conformitate cu acest principiu banca va refuza acordarea de credite chiar dacă clienții sunt de acord să plătească rata de dobândă stabilită, sau chiar o rată mai mare. Raționalizarea creditelor prezintă este de două tipuri [11, p.147]:

– primul tip apare în situația când creditorul refuză să acorde credite de orice indiferent de volum unui client, chiar dacă acesta este hotărît să plătească o rată de dobândă mai mare;

– a doua situație se manifestă atunci când banca interzice mărimea împrumutului la o valoare mai mică decât cea solicitată de debitor.

În concluzie la acest capitol menționăm că politica de credit este indispensabilă instituțiilor bancare, contribuind la standardizarea operațiunilor de credit, și constituirea portofolilui performant și calitativ de credite. Politica de credit este importantă pentru fiecare instituție bancară prin faptul că contribuie la reducerea riscului de credit. În situația în care portofoliul de credite al băncii deține o cotă majoră de credite problematice, aceasta indică că politica de creditare trebuie revăzută, completată și modernizată.

CAPITOLUL II. ESTIMAREA POLITICII DE CREDIT A B.C. ,,VICTORIABANK” S.A.

2.1. Analiza politicii de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A.

B.C. ,,Victoriabank” S.A. activează în baza licenței B.N.M., fiind constituită în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova și își desfășoară activitatea ca persoană juridică conform Legii cu privire la Banca Națională a Moldovei [2], Legii instituțiilor financiare [8], Legii privind societățile pe acțiuni [9], altor legi și acte normative ale Republicii Moldova precum și a Statutului băncii. B.C. ,,Victoriabank” S.A. este independentă juridic, operațional, financiar și administrativ față de orice persoană, inclusiv față de Banca Națională a Moldovei, de Guvern, de alte autorități ale administrației publice. Ea adoptă și aprobă decizii de orice natură ce țin de activitatea pe care o desfășoară în interesul acționarilor și deponenților [1].

B.C. ,,Victoriabank” S.A. în conformitate cu licența (Anexa 1) sa efectuează următoarele activități: acceptă depozite cu sau fără dobândă; acordă credite; împrumută fonduri, cumpără sau vinde, în cont propriu sau în contul clienților instrumente ale pieței financiare; futures și opțioane financiare privind titlurile de valoare și ratele dobânzii; instrumente privind rata dobânzii; titluri de valoare; acordă servicii de decontări și încasări; emite și administrează instrumente de plată; cumpără și vinde bani; acordă servicii aferente operațiunii de credit; acordă servicii ca agent sau consultant financiar; acordă servicii fiduciare, păstrarează și administrează valorilor mobiliare; acordă servicii de gestionare a portofoliului de investiții și acordă consultații privind investițiile; subscrie și plasează titluri de valoare și acțiuni, etc.

B.C. ,,Victoriabank” S.A. este orientată spre deservirea specializată și eficientă a segmentelor de clienți comercial și retail, de rînd cu sistemele performante ale tehnologiilor informaționale avansate, produsele și serviciile competitive strict orientate către client [1].

Structura organizatorică a băncii este prezentată în (Anexa 2) la proiectul dat. Din anexa dată observăm că organele de conducere ale băncii sînt: Adunarea generală a acționarilor; Consiliul Băncii; Comitetul de Conducere al Băncii; Comisia de cenzori

B.C. ,,Victoriabank” S.A. în scopul practicării activității de credit a elaborat propria politică de credit. Politica de credit respectă legislația în vigoare, precum și cele mai înalte standarde privind alcătuirea acestei politici.

Politica de credit este politica B.C. ,,Victoriabank” S.A. orientată asupra obținerii profitului în urma operațiunilor de creditare a băncilor. Politica de creditare a B.C. ,,Victoriabank” S.A. evidențiază [1]:

1.Tipurile de credite acordate.

2. Limitele de creditare.

3. Strategia de creditare.

4. Acțiunea creditării la nivelul filialelor.

5. Modul de acordare și rambursare a creditelor.

6. Principiul de acordare și rambursare a creditelor.

7. Diversificarea și distribuirea creditelor pe ramuri a economiei.

8. Revizuirea și controlului portofoliului de credite.

Politica de acordare a creditelor cuprinde următoarele etape:

etapa premergătoare de acordare a creditului;

aprobarea și acordarea creditului;

achitarea dobânzii, rambursarea și monitoringul creditului.

B.C. ,,Victoriabank” S.A. acordă credite atât persoanelor fizice cît și juridice.

În politica de credit a băncii este specificată vîrsta persoanelor cărora li se acordă credite, astfel, banca acordă credite persoanelor care au vîrsta cuprinsă între 21 și 55 ani, care dispun de surse de venit stabile și bunuri imobile valoarea cărora este suficientă pentru acoperirea obligațiunii de credit [1].

La acordarea de credite banca percepe unele comisioane care vaziară de la caz la caz ca de exemplu: comision administrativ perceput de B.C. ,,Victoriabank” S.A. este de 80 lei, comision de acordare a creditului de 2% din valoarea creditului. Banca percepe bunuri imobile, ca garant al creditului. Rambursarea creditului are loc lunar, în rate egale sau pe baza de anuitate. Rata dobânzii este pentru unele credite fixă, însă conform băncii aceasta poate fi modificată.

În conformitate cu politica de credit B.C. ,,Victoriabank” S.A., a determinat o listă de documente pe care le solicită după caz de la potențialii debitori persoane fizice. Acestea sunt [1]:

cerere-chestionar pentru credit;

buletinul de identitate;

certificatul privind componența familiei;

documente ce atestă studiile și pregătirea profesională;

permisul de conducere, după caz;

documentele care certifică venitul lunar al solicitantului: adeverința de salariu eliberată de angajator sau adeverința privind veniturile; carnetul de muncă / contractul de muncă / autorizația pentru desfășurarea activității; declarația de venit; alte documente suplimentare care atestă bonitatea beneficiarului.

aceleași acte sunt necesare pentru soț(ie), în cazul în care solicitantul n-are sursele de rambursare suficiente;

contractul și polița de asigurare de viață și pierderii capacității de muncă încheiat cu o companie de asigurare (pentru creditele în suma de peste 50 mii lei);

polița de asigurare medicală obligatorie;

documentele care certifică dreptul de proprietate asupra bunurilor patrimoniale și asupra altor active;

facturile serviciilor comunale pentru ultima dată;

copia documentelor care atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor propuse în gaj;

evaluarea independentă a bunului imobil propus în gaj;

certificatul privind lipsa datoriilor pentru imobilul propus în gaj;

contractul și polița de asigurare a bunului imobil propus în calitate de garantare a creditului.

Pentru persoanele fizice B.C. ,,Victoriabank” S.A. propune o serie de credite ca [1]:

Creditul Magic, acest tip de credit este destinat pentru orice necesități de consum: procurarea mărfurilor, achitarea studiilor, realizarea proiectelor personale. Pentru acest tip de credit banca nu percepe gaj, și nu este necesar de a justifica creditul. Suma maximă care poate fi acordată este de maximum 30 000 lei, pentru o perioadă de pînă la 24 luni. Rata dobânzii la acest credit este de 16 %, și este flotantă. Pentru perfectarea acestui tip de credit B.C. ,,Victoriabank” S.A. percepe un comision pentru perfectarea pachetului de documente de 80 lei, un comision unic administrativ de 2%, dar care nu poate fi mai mic de 100 lei, precum și un comision de administrare lunară de 0,15% de la soldul creditului. Documentele solicitate sunt cererea de credit (Anexa 3), și adeverința de la salariu (Anexa 4). Condițiile acestui tip de credit sunt prezentate în următoarea anexă (Anexa 5).

Creditul Magic Metro, condițiile acestui credit sunt similare creditului magic, deosebirea fiind că acest credit este destinat pentru plata cumpărăturilor procurate de la rețeaua de magazine METRO Cash & Carry Moldova, suma fiind la fel maximum de 30 000 lei și nu este perceput comisionul de administrare lunară. Pentru a beneficia de acest tip de credit este necesar de a [1]:

1.Prezenta documentele necesare ofițerului de credit în cadrul unității comerciale METRO Cash & Carry Moldova;

2.De la bancă primim confirmarea de transfer a banilor în contul METRO Cash & Carry Moldova și o prezentăm persoanei responsabile din cadrul companiei, pentru a putea beneficia de bunurile procurate.

Pentru a abeneficia de acest tip de credit se va completa cererea de credit Magic Metro (Anexa 6). Condițiile acestui tip de credit sunt prezentate în anexa la proiectul dat (Anexa 7).

Cardul de Credit Magic este un tip de credit acordat pe card, destinat mai mult persoanelor care circulă peste hotarele țării și nu numai, este comod deoarece banii nu trebuie declarați la vamă, iar valuta în care se acordă creditul este solicitată de debitor în funcție de țara unde pleacă. Cu acest tip de card pot fi achitate bunuri, servicii din întreaga lume.Condițiile de acordare a acestui credit sunt indicate în anexă (Anexa 8), la fel sunt prezentate tarifele de deservire a cardurilor de credit. Pentru persoanele fizice se va complete adeverința de salariu, precum și Cererea de deschidere a liniei de credit (Anexa 9).

Creditul Ordinar este un tip de credit clasic, care este solicitat pentru acoperirea cheltuielilor curente, precum și finanțarea de proiecte. Creditul se acordă pentru o perioadă de maximum 60 luni, rata dobânzii fiind flotantă, iar comisioanele sunt prevăzute în informația privind condițiile creditului (Anexa 10), la fel se va completa cererea privind creditul ordinar (Anexa 11);

Creditul casa Magică este destinat pentru procurarea, construcția, reparația sau finisarea bunurilor imobile cu destinație locativă, de regulă se finanțează 70% din valoarea proiectului termenul creditului este de la 10 la 15 ani. Debitorul va completa cererea de credit Casa Magică, va prezenta și adeverința privind salariul. Ofițerul de credite va pune la dispoziția solicitanților de credit toată informația privind creditul dat (Anexa 12);

Creditul Renaissance City este destinat pentru procurarea unei case de locuit amplasate în complexul locativ ,,Renaissance City”. Condițiile acestui credit sunt prezentate în anexă (Anexa 13);

Creditul de pe cardul multifuncțional, sau Creditul Revolving este destinat de regulă pentru plata serviciilor comunale, acest card poate fi utilizat în foarte multe țări. Unul din avantajele acestui credit este dobânda primită pentru suma deținută pe card mai mult de 3 luni.

Cardul Salary Plus reprezintă un card salarial cu multe posibilități, condițiile acestuia sunt indicate în informația privind condițiile creditului dat. În cadrul acestui tip de produs există mai multe linii de credit.

B.C. ,,Victoriabank” S.A., acordă credite și persoanelor juridice pentru finanțarea proiectelor în mărime de 100 %. Pentru aceasta banca solicită în conformitate cu politica de credit o serie de documente, principalele fiind [1]:

Cererea de solicitare a creditului;

Precesul verbal al conducerii întreprinderii privind solicitarea creditului;

Certificatul de înregistrare a întreprinderii;

Extrasul din Registrul de Stat al întreprinderilor;

Rapoartele financiare;

Contracte ce confirmă utilizarea creditului după destinație;

Prognoza veniturilor, cheltuielilor, etc.

Lista bunurilor propuse în gaj, precum și alte documente prevăzute în informația privind condițiile de creditare a persoanelor juridice (Anexa 14).

La fel banca percepe o serie de comisioane persoanelor juridice, care uneori fiind considerate de către debitori exagerate, acestea sunt prezentate în tabelul 1.1.de mai jos.

Tabelu 1.1. Tipuri de comisioane aferente operațiunilor de creditare a persoanelor juridice, prevăzute în politica de creditare a B.C. ,,Victoriabank” S.A. [A. 14]

În scopul evitării pierderilor suportate pe seama ratei de dobândă aferente operațiunilor de credit, B.C. ,,Victoriabank” S.A. conform politicii de credit este în drept să modifice rata dobânzii unilateral în funcție de rata de refinanțare a B.N.M.; rata inflației, precum și de condițiile pieței financiare. Totodată banca este obligată ca timp de 10 zile lucrătoare după modificare , să informeze deponenții. Rata nouă a dobânzii se consideră acceptată dacă, urmare a notificării, debitorul nu restituie soldul creditului și nu achită alte sume supuse plății către bancă până la expirarea termenului notificării de modificare a dobânzii. Mărimea ratei noi a dobânzii se va aplica la soldul creditului existent la data modificării ratei dobânzii.

La fel ca și în cazul persoanelor fizice, persoanelor juridice le este destinat un spectru de produse tip credit [1]:

Creditul ,,Procurarea echipamentelor".

LINIILE DE CREDIT IDA – Asociația pentru Dezvoltare Internațională (RISP)- finanțarea pe termen mediu și lung a programelor investiționale ale antreprenorilor din sectorul rural – destinat pentru susținerea, restructurarea și comercializarea agriculturii private și a sectorului rural.

Liniile de creditare FIDA – Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD)- finanțarea pe termen mediu și lung a programelor investiționale ale antreprenorilor din sectorul rural – destinate stimularii creșterii activităților agricole strategice și de afaceri în mediul rural.

Programul Național de Abilitare a Tinerilor pentru anii 2008-2013 (cu excepția or. Bălți și Chișinău)

Proiectul de Ameliorare a Competitivității – PAC – Finanțarea investițiilor și a majorării capitalului circulant pentru întreprinderilo antrenate în orice sector economic.

Linia de creditare Kreditanstalt fur Wiederaufbau (KfW) – Finanțarea pe termen mediu a programelor investiționale ale antreprenorilor, companiilor mici și mijlocii private din sectorul rural.

Programul de creditare Compact – proiect de creditare menit să faciliteze activitatea întreprinderilor din sectorul agricol și să stimuleze investițiile private în infrastructura post-recoltare din Republica Moldova.

În conformitate cu B.N.M. la 31.12.2014 la capitolul credite bancare patru bănci din sistemul bancar au deținut circa 75 % din total credite pe sistem. Acestea au fost B.C. ,,Moldova – Agroindbank” S.A. 10 826 030 397 lei, sau 25%, B.C. ,,Moldincobank” S.A. 8 889 414 906 lei sau 21%, pe locul trei sa situat B.C. ,,Victoriabank” S.A. 5 755 946 458 lei, cu o pondere de 14%, iar locul patru este deținut de B.C. ,,Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” S.A. valoarea creditelor constituind 3 429 964 661 lei, sau cota de 13% (vezi figura 2.4.).

Fig. 2.4. Ponderea B.C. ,,Victoriabank” S.A. în total credite din sistemul bancar la 31.12.2014 [elaborat de autor]

Din figura 2.4. observăm că din total credite bancare, ponderea cea mai mare o dețin creditele persoanelor juridice rezidente, constituind la 31.12.2014 valoarea de 5 108 562 814 lei, sau 88.75 %. Banca la fel a acordat și credite persoanelor juridice nerezidente, ponderea acestora fiind însă foarte mică comparativ cu cei rezidenți și reprezintă 84 634 586 lei, sau 1.47 %. Creditele acordate persoanelor fizice rezidente și nerezidente reprezintă 562 406 657 lei, și respectiv 342 401 lei, sau 9.78 %.

Fig. 2.5. Credite acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de debitori [elaborat de autor]

Politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., este astfel elaborată încît sunt selectați acei debitori cu un grad minimum de risc, însă din anumite situații uneori independente de bancă, creditele neperformante se regăsesc totuși în portofoliul de credite a băncii. Conform figurei 2.6., ponderea creditelor neperformante dețin cota de circa 10 la sută din portofoliul de credite a băncii la 31.12.2014. Deși este greu și practic imposibil de elaborat un portofoliu de credite performant sută la sută, totuși banca trebuie să tindă spre îmbunătățirea acestuia și reducerea creditelor neperformante, fiindcă acestea cauzează pierderi băncii. Pentru aceasta este nevoie de analizat politicii de credit a băncii, de identificat lacunele acesteia, și de înlocuit cu proceduri calitative.

Fig. 2.6. Calitatea portofoliului de credite la B.C. ,,Victoriabank” S.A. la 31.12.2014 [elaborat de autor]

În conformitate cu politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., baca nu se limitează în finanțarea doar a unor ramuri a economiei. Astfel, banca acordă credite în agricultură, de consum, construcții, industriei alimentare, industriei energetic etc. (vezi tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Creditele acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de ramura economiei la 31.12.2014 [2]

În conformitate cu figura 2.7. ponderea cea mai mare în total credite o dețin creditele acordate comerțului, care dețin circa 19%, sau 538 643 lei, creditele acordate în domeniul construcțiilor dețin cota de 17% sau 486 924 lei, creditele acordate domeniului de prestare a serviciilor au constituit suma de 298 712 lei, sau circa 10 %. La fel, banca acordă și credite în valută străină. Ramurile economiei care solicită cele mai multe credite în valută sunt: creditele acordate comerțului în sumă de 538 643 (suma în valută), creditele acordate în domeniul prestării serviciilor 557 802 (suma în valută), creditele acordate industriei alimentare 428 021 (suma în valută). În comparație cu aceiași perioadă a anului precedent nu este remarcată o creștere esențială a creditelor.

Fig.2.7. Ponderea creditelor acordate de B.C. ,,Victoriabank” S.A. în funcție de ramura economiei [elaborat de autor]

Acordarea creditelor este una din funcțiile principale ale băncii comerciale și de aceea decizia bancară de a acorda un credit trebuie susținută de capacitatea de rambursare prezentă și viitoare a clientului. În acest context B.C. ,,Victoriabank” S.A. solicită cît mai multe informații despre potențialul client.

Pe baza documentelor prezentate de acesta, B.C. ,,Victoriabank” S.A., procedează la analiza și pregătirea documentației, urmînd să acorde credite în numele și în favoarea clienților.

Analiza și evaluarea solicitantului de credit revine inspectorului de credite și, respectiv, șefului serviciului de creditare din cadrul unității operative a băncii.

În cadrul analizei condițiilor de creditare, inspectorul B.C. ,,Victoriabank” S.A., desfășoară mai multe acțiuni:

a) analiza formală, în cadrul căreia se urmărește prezentarea tuturor documentelor în vederea întocmirii dosarului privind decizia de creditare și analiza cererii de creditare..

b) evaluarea performanțelor solicitantului reprezintă analiza bonității și credibilității clientului, care se bazează pe:

analiza performanțelor financiare curente și anterioare;

analiza riscului general al mediului de activitate;

analiza produselor și piețelor de desfacere;

analiza producției și a strategiilor de aprovizionare;

analiza managementului;

analiza garanțiilor propuse etc.

Elementele analizei bonității clientului prevăzute în politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., este orientată pe două direcții principale:

analiza aspectelor economico-financiare;

analiza aspectelor nefinanciare.

Politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., fiind elaborată în conformitate cu legislația B.N.M. presupune formarea de reduceri pentru pierderi la credite. În conformitate cu regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale banca este obligată să calculeze reducerile pentru pierderile la activele condiționale [14]. Astfel, banca este obligată permanent să identifice riscurile aferente fiecărui credit în parte, iar rezerva pe care trebuie să o constituie este în dependență de riscul fiecărui credit prezentat în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Clasificarea creditelor si formarea rabatelor pentru pierderile la credite [14]

Astfel, orice cerere de credit analizată de bancă trebuie inclusă în una din categoriile indicate mai sus. În cazul în care există alternative de încadrare, conform criteriilor date, creditul se va plasa la o categorie inferioară. Dacă beneficiarul de credit este clasificat în categoria standard sau supravegheat, se va acorda creditul, iar în celelalte cazuri – nu, excepție sunt doar cazurile prevăzute de legislație. Dacă indicatorii economico-financiari și aspectele nefinanciare ale agentului economic, prezentați în dinamică, corespund, conturează o stare bună și implică un risc minim, banca comercială, împreună cu conducerea agentului economic, procedeaza la următoarea etapă a procesului de creditare – negocierea, aprobarea și acordarea creditului. Însă analiza performanțelor financiare și nefinanciare nu se stopează o dată cu acordarea creditului. B.C. ,,Victoriabank” S.A., în scopul prevenirii și eliminării riscurilor de credit, ce sunt provocate de anumite fenomene negative care apar din interior sau din exterior și influențează activitatea agentului economic, analizează aceste aspecte pe întreaga perioadă de derulare a creditului.

Tabelul 2.4. Reducerile calculate pentru pierderi la active și angajamente

condiționale la B.C. ,,Victoriabank” S.A. [1]

În conformitate cu politica de credit precum și cu normele impuse de B.N.M., B.C. ,,Victoriabank” S.A., calculează reduceri pentru pierderi la active și angajamente condiționale (vezi tabelul 2.4.). La 31.12.2014 suma reducerilor pentru pierderi la active și angajamente condiționale au constituit 953,48 mil. lei, cu 127.28 mil. lei mai mult față de anul precedent.Deși comparativ cu anul 2013 unde creditele problematice au constituit circa 11% în anul 2014 cota acestora a fiind redusă la circa 9%, totuși banca în scopul asigurării contra riscului de credit a continuat majorarea reducerilor pentru pierderi la active. Reducerile pentru pierderi din deprecieri la active și angajamente în conformitate cu SIRF la 31.12.2014 constituite 270,14 mil. lei., cu 18,68 mil. lei mai mult față de aceiași perioadă a anului precedent [1].

În cadrul acestui capitol autorul a analizat condițiile politicii de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., a analizat produsele bancare puse la dispoziția clienților persoane fizice și juridice. Au fost analizate tipurile de comisioane impuse prin intermediul politicii de credit, documentele solicitate de B.C. ,,Victoriabank” S.A., la acordarea creditului. Autorul a anlizat volumul creditelor acordate, cota creditelor problematice, precum și mărimea reducerilor pentru pierderi la active și angajamente condiționale. În concluzie, considerăm important a menționa că politica de credit a băncii cu unele excepții, este bine pusă la punct, acest fapt ne este demonstrată prin strictețea cu care este derulată activitatea de credit, precum, și ponderea redusă a creditelor problematice.

2.2. Tendințe actuale de îmbunătățire a activițății de credit în instituțiile bancare

Modul în care băncile alocă fondurile pe care le gestionează influențează în mod hotărator dezvoltarea economica la nivel local și național. Pe de altă parte, orice bancă își asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite și, în mod cert, toate băncile înregistrează pierderi la portofoliul de credite, în situația cînd unii debitori nu își onorează obligațile. Însă, cu toate acestea pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă activitatea de creditare este organizată și gestionată cu profesionalism.

Ținînd cont de aceasta, cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a verifica calitatea portofoliului de credite. Aceasta, cel mai frecvent reprezintă principalul factor ce cauzează falimentele bancare. La nivel internațional, în conformitate cu Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din aceasta țară în anii 1980, au fost [4, p.123]:

neatenția în formularea normelor de creditare;

existența condițiilor de creditare prea generoase, cu lipsa unor reguli clare;

nerespectarea regulamentului intern de creditare de către angajații băncii;

concentrarea riscantă a creditelor pe anumite segmente, clienți etc.;

insuficiența controlului asupra personalului;

creșterea a valorii portofoliului de credite, peste limitele de posibilități rezonabile ale băncii de a acoperi riscurile;

existența sistemelor defectuoase sau inexistente de identificare a creditelor cu probleme;

necunoașterea fluxurilor de trezorerie a clienților;

creditarea preferențială (sub condițiile de piață).

Pentru a reduce problemele sistemice și procedurale de acest gen, care contribuie la sporirea pierderilor portofoliul de credit, instituțiile bancare trebuie să pună accentul pe elaborarea de politici de credit calitative, iar personalul angajat în acest departament trebuie să fie bine pregătit, și să respecte politica dată. La fel, este deosebit de important existența unui feed-back neîntrerupt prin care conducerea instituției să fie informată despre calitatea procedurii de control al performanței creditelor, astfel încât cele problematice sa fie identificate și corectate din timp [4, p.128].

Fiecare instituție bancară elaborează politica de credit care determină proceduri și etape speciale în scopul derulării acestei activități. Odată elaborată această politică în mod obligatoriu necesită în mod continuu ajustări în scopul îmbunătățirii procedurii de creditare. Calitatea acestei politici reflectă calitatea portofoliului de credite a băncii.

În scopul constituirii unui portofoliu calitativ și performant de credite, este recomandat ca politica de credit să prevadă respectarea unui șir de principii orientate spre asigurarea instituției bancare de riscurile la care sunt supuse aceste operațiuni, principalele fiind [5, p.118]:

prudența bancară , este un principiu de bază ce trebuie să caracterizeze întreaga activitate a bănci;

încrederea în debitori, care repezintă suportul moral și elementul psihologic principal fără de care creditul nu poate fi acordat. Acest principiu solicită cunoașterea clientului printr-un permanent proces de informare și documentare în scopul acumulării de informații privind activitatea acestuia. Toate operațiunile de credit și garanție se vor indica în documentele contractuale. Pe parcursul derulării creditului în scopul minimizării riscului de nerambursare banca va urmări continuu activitatea creditorului;

planificarea creditelor, acesta presupune planificarea mijloacelor bănești din care banca va acordă credite, și totodată va efectua planificarea clasificării portofoliului de credit după destinații;

rambursarea creditului. Creditele acordate trebuie să fie avantajoase atât pentru bancă, dar și pentru debitori, drept pentru care împrumutatul va avea posibilitate de a-și lărgi afacerea, dar și capacitatea de a rambursa suma împrumutată precum și achitarea de dobânzi aferente;

asigurarea creditului. Creditele se acordă pe bază de garanții, indicate în contractele de credit și în contractele de garanții imobiliare, mobiliare / cesiune de creanță / fideiusiune etc. Garanția trebuie percepute de către bancă, astfel, încât aceasta să acopere datoria la credite, dobânzi și comisioane.

Resprecatrea acestor principii fundamentale impuse prin politica de credit permit instituțiilor bancare menținerea performanței înalte aferente activității de creditare, care se materializează în: siguranța depozitelor bancare; creșterea profitabilității băncii prin reducerea cotei creditelor problematice al băncii; asigurarea dezvoltării economice și financiare a clientului; menținerea performanței sporite a activității de creditare, care se realizează prin [5, p. 121]:

selectarea cu grijă a clienților din sectoarele de piață determinate;

acordarea de credite în baza unei analize economice și financiare detaliate și corecte a debitorului;

întocmirea contractelor de credit pentru a asigurarea rambursării creditelor;

urmărirea periodică și riguroasă a derulării creditului;

constituirea de garanții certe;

Totodată în practica bancară des apar situații cînd creditele nu sunt rambursate la termen, în această situație, banca recurge la proceduri de recuperare a acestora care trebuie să comporte un caracter flexibil și să păstreze intactă imaginea și prestigiul băncii [11, p.177].

La fel în scopul îmbunătățirii activității de creditare este recomandat managementul corect și prudent al portofoliului de credite în baza unui sistem eficient de informare, care trebuie să includă toate aspectele importante privind eliberarea creditelor. Prezența unui sistem de informații de încredere și corecte, care să cuprindă întreaga activitate de creditare, este o condiție indispensabilă pentru dirijarea și controlarea efectivă a riscului și, respectiv, pentru îndeplinirea datoriilor și obligațiunilor managementului sau administrației băncii.

La fel este necesar ca banca să obțină asigurare precum că potențialii clienți dispun de capacitatea de rambursare a sumelor împrumutate, precum și de constituirea unor garanții ce ar asigura valoarea creditului și dobânzile aferente [7, p.109].

Pentru ca politica de creditare să se dovedească utilă ea trebuie să satisfacă condiții de formulare corectă și conținut complet.

O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s-a acordat prioritate urmatoarelor obiective[12, p.132]:

selecția unor credite sigure și cu o probabilitate maximă de rambursare;

selecția unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor piețelor pe care opereză banca.

Analizînd politica de credite a B.C. ,,Victoriabank” S.A., obserăm că obiectivele enunțate mai sus sunt respectate.

Politicile de creditare variază în timp și în funcție de ciclul economic. Ele trebuie să fie actualizate și să devină adaptabile la modificările mediului concurențial și economic.

Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această perspectivă, orice credit comportă riscul ca aceste încasări să nu se realizeze deloc sau parțial. Acest risc mai este numit și risc de insolvabilitate a debitorului, el este esențial în activitatea bancară deoarece principala funcție a unei bănci o reprezintă acordarea de credite. Aprecierea justă a riscului de credit este, deci, de o importanță majoră pentru bancă. Astfel, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare [17, p.112].

Astfel, recomandăm băncii la fel respectarea ideii precum că un credit nu se acordă decât dacă se poate estima că probabilitatea de rambursare o depășește pe cea a nerambursării. Aprecierea acestei capacitati de rambursare se poate face, dar are la bază proceduri diferite, în funcție de debitor agent economic, persoană fizică, stat.

În acest context, este necesar a se ține cont de elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare, acestea sunt [7, p.82]:

capacitatea de plată;

caracterul debitorului-dorința sa de a face plata;

capitalul-averea debitorului;

garanția (reală sau personală);

condițiile de mediu.

Dintre acești cinci factori primul este cel mai important. Se consideră că principalele slăbiciuni în gestiunea riscului de credit sunt unele de ordin intern: selecția defectuasă a dosarelor și supravegherea internă improprie a evoluției performanțelor/ deficiențele debitorilor. În scopul reducerii riscului de selecție improprie dosarelor recomandăm instituțiilor bancare: elaborarea dosarelor de credit cu strictă rigurozitate, aprecierea internă a calității clienților pe baze unitare, prin punctaj, dubla avizare a deciziei de creditare și stabilirea unei marje corespunzătoare a dobânzii care va fi percepută [7, p.83].

Aprecierea calitătii debitorului se face ținînd cont de venituri: regula fiind ca valoarea creditului acordat de bancă să nu fie mai mare ca veniturile încasate de debitor pe o perioadă stabilită de bancă.

Identificarea și evaluarea cauzelor de insolvabilitate se face pe următoarele grupe: cauzele obiective, care sunt legate de mediul de activitate al debitorului și cele subiective, care țin nemijlocit de genul de activitate al clientului. În funcție de natura veniturilor, de mărimea și periodicitatea acestora, de existența altor angajamente de onorat și de tipul clientului, banca va determina capacitatea de rambursare a creditului.

Aprecirerea riscului de credit constituie o problemă destul de importantă la etapa preliminară de creditare efectuarea diagnosticului economico-financiar a agentului economic.

Dacă instituțiile bancare nu ar accepta riscul de credit, băncile nu ar mai practica această operațiune. Însă riscurile asumate trebuie să fie rezonabile, permanent verificate, și care să se încadreze în limitele capacităților și competențelor financiare a acestora. Sunt recomandați următorii pași în scopul reducerii riscului de client și anume (vezi figura 2.8):

Fig. 2.8. Gestiunea și limitarea riscului de client [11, p.121]

În scopul evaluării situației financiare a clienților corporativi autorul recomandă următoarele metode [12, p.138]:

analiza bilanțului în baza coeficienților de lichiditate, solvabilitate, profitabilitate și de rulaj;

metoda punctajului;

metoda Z a lui Altman.

Considerăm important a menționa că în analiza solvabilității clientului este nevoie de făcut un studiu a cinci factori de bază:

caracterul – analiza calităților manageriale ale conducătorilor firmei;

credibilitatea și solvabilitatea debitorului;

activitatea economică a firmei solicitante de credit să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului;

metode ale marketing-lui aplicate de manageri, competitivitatea produselor și stabilitatea segmentelor de piață cucerite;

condțiile de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materii prime și materiale, energie.

Modelul punctajului, se bazează pe coeficienții bonității debitorului, însă acești coeficienți nu sunt analizați pentru fiecare client în parte, dar dețin o pondere în rezultatului final în conformitate cu importanța lor. Prin adunarea coeficienților ponderați se va obține un indicator sumativ care se va compara cu schema de acordare a creditelor, adoptată de bancă și transcrisă în politica de creditare. Dacă acest indicator va depăși limita minimă stabilită de bancă, creditul va fi acordat, dacă nu, banca nu va acorda acest credit. Pentru creditele aprobate în funcție de același indicator sumativ se vor forma și condițiile contractului. Pentru un indicator performant obținut, dobânda va fi mai mică, pentru unul mediu, dobânda va fi mai mare.

Termenul de Z-analiză a fost introdus de Altman, Haldeman, Narayanan în anul 1977. Rezultatele cercetăriilor efectuate de aceștia au demonstrat că există șapte criterii ce fac deosebirea dintre băncile profitabile și cele mai puțin profitabile, aceștia sunt [12, p.142]:

venitul din acordarea creditelor;

stabilitatea profitului;

deservirea datoriilor;

cumularea profitului;

lichiditatea;

capitalizarea;

mărimea portofoliului de credite.

Gestiunea riscului de credit global are la bază două principii: diviziunea și limitarea riscurilor.

Diviziunea riscului de creditare urmărește evitarea concentrării riscurilor prin diversificarea plasamentelor și a creditelor în special. Concentrarea clienților într-un singur domeniu de activitate este relativ periculoasă pentru o bancă universală: în perioada de recesiune pot interveni greutăți de exploatare. În sfera creditării persoanelor fizice, diversificarea portofoliului este în primul rând o diversificare teritorială. La creditarea agenților economici importantă este diversificarea sectorială sau economică, iar în ceea ce privește clienții suverani –diversificarea geografică. În unele situații băncile iși propun o diversificare a portofoliilor instituționale prin dezvoltarea activităților de creditare a sectorului privat.

Pe de altă parte se poate întâmpla ca întreprinderile de talie mare să aibă nevoie de creditare care să depășeasca limita rezonabilă de angajament a unei singure bănci. De regulă, acolo unde gradul de dezvoltare a piețelor o permite, astfel de firme recurg direct la piețe pentru a-și asigura finanțarea fără intremediari. O altă soluție o reprezintă constituirea de pool-uri bancare [13, p.201]. Un pool bancar este anasamblul băncilor care creditează o singură întreprindere mare, anasamblu structurat și organizat de o manieră precisă. Această soluție are dezavantajul că diluează responsabilitatea băncilor participante, dar și avantajul divizării riscurilor. Pool-ul permite participarea băncilor mici la finanțarea întreprinderilor mari și are și autoritate mai mare în impunerea unui plan de redresare a debitorului în caz de dificultate.

Creditele neperformante contribuie la apariția celor mai mari cheltuieli de gestiune a riscului [4, p.79]. Iar în cazul creditelor trecute în totalitate la pierderi se atinge nivelul maxim de cost, la aceste credite nu se mai poate de recuperat nimic, fiind acoperite din fondul de rezervă sau fondul de risc. Acoperirea acestora contribuie la reducerea activelor și pasivelor bănci, și totodată la îngustarea volumului de activitate. Deși sunt considerate credite neperformante, acestea, sunt ținute în portofoliul de credite fiindcă acestea încă nu reprezintă pierderi, iar șansa de a fi rambursate este deosebit de reală.

În practica bancară, cheltuielile necesare pentru acoperirea creditelor problematice sunt suficient de mari, și contribuie la [7, p.132]:

– majorarea prelevărilor obligatorii pentru fondul de rezervă: 50 la sută din volumul creditului în cazul creditelor îndoielnice și 20 la sută în cazul creditelor substandard;

– creșterea cheltuielilor de ordin administrativ, ca rezultat al gestiunii separate și preferențiale a acestor credite care deja crează probleme; acestea pot să apară ca un cost de oportunitate sau ca o cheltuială suplimentară. Costul de oportunitate apare din cauza că personalul băncii acordă o atenție sporită acestor credite, fără a asigura banca cu un profit sporit, ci doar în scopul protejării plasamentele anterioare;

– se consumă mai mult timp în contacte directe cu clientul, analize și verificări suplimentare. Cheltuielile suplimentare numite apar dacă banca va apela la terți pentru rezolvarea unor probleme de specialitate ca: servicii de evaluare, consultanță, avocați, etc;

– deteriorarea imaginii băncii fața de acționari, autoritatea bancară și clienți, în această ordine și în măsura în care ponderea creditelor neperformante este în creștere sau a atins deja cote ridicate față de situația contatată la celelalte bănci din sistem.

Pentru reducerea impactului creditelor neperformante asupra performanței și profitabilității bncare este necesară elaboarea corectă și standardizată a politicii de credit și totodată se consideră că incompetența și neatenția personalului băncii este una din cauzele care generează apariția creditelor neperformante. Printre cele mai frecvente greșeli comise în practica bancară de către personalul operativ se numără urmatoarele [17, p.143]:

-Interviul inadecvat. Intervievarea în general este considerată o procedură suficient de complicată, necesitând experiență, disponibilitate și de asemenea calități deosebite de ascultător din partea funcționarului băncii. Acesta însă, nu trebuie să se transforme într-o discuție prietenească ci trebuie să se axeze pe întrebări la obiect și este de preferat ca aceste întrebări să fie formulate din timp corect, iar rezultatul obținut să permită crearea unei imagini despre client. De regulă este recomandat ca lista de întrebări să fie pregătită, de către departamentul de credite a băncii. Operatorul bancar, va urmări obținerea de răspunsuri concrete și complete, la fel, inspectorul va încerca să aprecieze și calitatea celui intervievat pentru a putea observa eventuale tentative de disimulare a adevarului și pentru a putea aprecia caracterul clientului, știut fiind ca acesta reprezintă unul dintre factorii esențiali ai calității creditului. Dacă interviul este efectuat necorespunzător, atunci există mari posibilități ca aprecierea clientului sa fie necorespunzatoare și fie că se respinde clientul, deși acesta putea fi unul viabil, fie că acceptăm clientul neperformant sau neserios care va crea pe parcurs probleme băncii [17, p.145].

-Analiza financiara necorespunzatoare. Analiza financiară are un rol foarte important în luarea deciziei de creditare și în reevaluarea pe parcurs a calității clientului în cazul creditelor institutionale, însă nu trebuie desconsiderată și nici în cazul clienților individuali, deși realizarea acesteai este mai costisitoare deoarece valoarea creditelor este mai redusă. Înainte de începerea efectuării analizei, și de a aplica indicatorii prevăzuți în politica de credit, operatorul bancar trebuie să obțină o asigurare precum că datele primite sunt reale și actuale. Daca sistemul de indicatori este relevant și dacă algoritmii sunt corect formulați și aplicați, atunci și rezultatele trebuie să fie edificatoare. Folosirea unui soft adecvat și nu foarte scump va permite reducerea la maximum a erorilor de calcul. Rămân de a fi evitate doar cele cu referire la baza de date și de interpretare (daca nu avem punctaj sau dacă punctajul este chiar la limita baremului).

-Necunoașterea activității clientului. Acest factor poate crea probleme suficient de serioase datorită neinterpretării corecte de către inspectorul de credite a informațiilor în baza cărora se efectuează aprecierea riscului sectorial specific ramurei clientului. Principala problemă, la care normele de creditare nu pot suplini capacitatea și experiența indicatorului, este cea legată de lichiditatea clientului și rambursarea creditului.

-Garantarea defectuoasă a creditelor. Garantarea creditelor poate conduce la apariția problemelor fie pentru bancă, fie pentru client în cazul în care ea nu se încadreaza în normele stabilite de bancă. Pentru client problemele pot apărea la o garantare excesiva; aceasta poate duce la apariția de nemulțumiri din partea clientului și respectiv la pierderea lui. Iar pentru bancă riscul este și mai mare, fiindcă în caz de necesitate banca nu va fi în stare să acopere angajamentele clientului respectiv și cheltuielile suplimentare. Inspectorul sau personalul compartimentului de specialitate trebuie să verifice cu atenție și cu resposabilitate existența și respectiv concordanța cu normele interne și valoarea garanțiilor oferite.

-Documentația incorectă. Procedura de documentare este o condiție extrem de ușor de îndeplinit dacă nu exista predispoziția de fraudă, dacă nu se dă dovadă de subiectivism și dacă se acordă atenția cuvenită angajării răspunderii băncii prin semnături autorizate.

-Controlul și urmărirea calității clienților. Acestea reprezintă procedurile care sunt desfășurate continuu de către bancă pe parcursul tuturor etapelor de creditare. Acestea permit băncii formarea unei imagini corecte și actuale referitoare la bonitatea clientului dar și pentru luarea în unele situații a unor măsuri de remediere, atât în beneficiul băncii, cât și a clientului.

În scopul îmbunătățirii activității de creditare recomandăm următoarele:

elaborarea unei politici de creditare optimă bazată pe principia de creditare clare;

elaborarea strategiilor de creditare în activitatea desfășurată de instituția bancară;

determinarea competențelor precise a organelor băncii din nivel decizional și executiv al activității de credit;

stabilirea corectă a limitelor și restricțiilor pentru fiecare subdiviziune din activitatea băncii;

analiza atentă și detailată a solicitanților de credit;

clasificarea corectă a creditelor și întocmirea determinarea precisă a graficelor de rambursare a creditelor;

monitorizarea permanentă a activității de creditare la nivelul fiecărei filiale;

gestiunea creditelor problematice și identificarea căilor de recuperare a activelor problematice;

îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

În cadrul acestui subcapitol autorul a identificat principalele neajunsuri a activității de credit în bănci ceea ce cauzează apariția și majorarea creditelor problematice. Cauza principală a apariției creditelor problematice o constituie incapacitatea personalului de a identifica corect gradul de risc al debitorilor, prin procedura inițială de interviu, capacitatea acestora de a obține o încredere rezonabilă precum că informația indicată în documentele debitorului nu sunt falsificate, capacitatea ofițerilor de credit de a selecta corect setul de indicatori în baza cărora se va analiza performanțele debitorilor, deseori acest set este unul prea sofisticat și complicat.Ca rezultat, în baza neajunsurilor identificate, autorul a propus unele recomandări ce au ca scop imbunătățirea activității de credit. Aceste recomandări sunt necesare de prevăzut în politica de credit a băncii.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Instituțiile bancare prin intermediul operațiunilor de depozit atrag resursele financiare libere și le distribuie prin activitatea de credit spre acele ramuri ale economiei care necesită finanțări.Obligația băncilor este de a plasa aceste resurse financiare cu condiția asigurării deponenților.Gestionarea resurselor creditare la nivel de bancă este suficient de complicat. În scopul ordonării acestei activități la nivel de bancă este necesar a se elabora politica de credit. Politica de credit.

Politica de credit reprezintă o formă de organizare și conducere a activității de credit în cadrul băncii, care se elaborează independent de fiecare bancă. Politica de credit diferă de la bancă la bancă.

Politica de credit este importantă prin faptul că ea ordonează, standardizează operațiunile de credit din cadrul instituțiilor bancare, indicînd procedurile de analiză a solicitanților persoane fizice și juridice, explică cum trebuie să se petreacă un interviu cu solicitantul de credit, pachetul de documente, proceduri de urmărire a cheltuirii creditului după destinație, formele de asigurare a creditului, bonitatea clienților, și rambursarea creditului și a dobânzii.

Politica de credit contribuie la organizarea activității de credit cea ce contribuie la reducerea riscului de credit și îmbunătățirea calității portofoliului de credit.

Fiecare instituție bancară în conformitate cu politica sa de credit solicită o serie de documente. Deși pachetul de documente solicitat diferă de la bancă la bancă, totuși există documente care sunt solicitate de toate instituțiile bancare.

Fiecare operațiune de credit începe cu solicitarea creditului prin completarea unei cereri de credit, dacă banca accepta acordarea reditului după o anumită procedură de analiză a acesteia se trece la semnarea contractului de credit.Contractul de credit este un document cu putere juridică în care sunt indicate drepturile și obligațiunile părților implicate în operațiunea de credit, și oferă băncii dreptul de a cere rambursarea sumei precum și a altor plăți prevăzute în contract.

Portofoliul de credite a unei bănci este constituit din totalitatea creditelor acordate de bancă indiferent de calitatea acestora. Calitatea portofoliului de credite depinde de calitatea fiecărui credit, de aceea banca va acorda atetie fiecărui credit, client în parte.

Banca în mod continuu urmărește calitatea portofoliului de credit, iar fiecare credit este clasificat în mai multe grupe în funcție de gradul de risc.

Băncile constituie fonduri de risc din contul cărora sunt recuperate creditele problematice. Din contul acestui fond sunt recuperate doar creditele compromise.

Portofoliul de credite a B.C. ,,Victoriabank” S.A., este unul performant ponderea creditelor neperformante dețin cota de aproximativ 10%. Creditele acordate persoanelor juridice dețin ponderea cea mai mare în total credite acordate.

Politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., este orientată spre creditarea persoanelor juridice, considerate mai avantajoase pentru bancă, deoarece suma creditului solicitat de această categorie de clienți este mai mare.

B.C. ,,Victoriabank” S.A., pune la dispoziția persoanelor fizice și juridice o serie de credite orientate spre satisfacerea tuturor necesităților acestora.

Fiind definite în primul capitol elementele obligatorii a politicii de credit, precum și fiind analizată politica de credit a B.C. ,,Victoriabank” S.A., în urma cărora au fost depistate unele neajunsuri a politicii de credit, autorul vine cu următoarele recomandări, care au ca scop îmbunătățirea politicii de credit și ca urmare a portofoliului de credit. Acestea sunt:

Reducerea pachetului de documente solicitat de la deponenți persoane fizice și juridice, și amplificarea procedurilor de interviu ce au ca scop cunoașterea inițială a debitorului și aprecierea capacității de rambursare a acestora.

elaborarea unei politici de creditare optimă bazată pe principii clare de creditare;

elaborarea de strategii de creditare în activitatea desfășurată de instituția bancară;

determinarea competențelor precise a organelor băncii de nivel decisional și executiv al activității de credit;

stabilirea corectă a limitelor și restricțiilor pentru fiecare subdiviziune din activitatea băncii;

analiza atentă și detailată a solicitanților de credit;

clasificarea corectă a creditelor și întocmirea determinarea precisă a graficelor de rambursare a creditelor;

monitorizarea peramnentă a activității de creditare la nivelul fiecăreii filial;

gestiunea creditelor problematice și identificarea căilor de recuperare a activelor problematice;

îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

Considerăm că aceste recomandări vor contribui la îmbunătățirea politicii de credit existente și ameliorarea calității portofoliului de credite a băncii.Ca rezutat considerăm că ponderea creditelor neperformante se vor reduce la minimum.

BIBLIOGRAFIE

Banca Comercială Victoriabank S.A. http://www.victoriabank.md/index.php (vizualizat 15.04.2015).

Banca Națională a Moldovei. www.bnm.md (vizualizat 15.04.2015).

Bîca I. Rezumatul tezei de doctor. Bonitatea clienților și implicațiile ei în procesul creditării. Cluj-Napoca. 2009. 45 p.

Dragomir D. Managementul performanțelor bancare. Târgoviște: Bibliotheca, 2007. 275 p.

Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare. Chișinău: ASEM, 2001. 207 p.

Grigoriță C. Activitate bancară. Ediția a III-a, Chișinău: Cartier, 2005. 423 p.

Ionescu A. Gestiunea de portofoliu. București: Era, 2004. 167 p.

Legea Instituțiilor financiare a Republicii Moldova, nr. 550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 1, cu modificări și completări.

Legea Privind Societățile pe Acțiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 38-39, cu modificări și completări.

Legea cu privire la gaj, nr. 449-XV din 30.07.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.120/836, cu modificări și completări.

Mîrzac V. Managementul riscurilor bancare. Chișinău: ASEM, 2004.

Negoescu Gh. Risc și incertitudine în economia contemporană. Galați: Alter-Ego Cristian, 1995. 239 p.

Nitu I. Managementul riscului bancar. București: Economica, 2007. p.157-266.

Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale, Nr. 231 din 27.10.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 09.12.2011, nr. 216-221.

Regulamentul cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi, Nr. 33/09-01 din 18.09.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 03.10.1996, nr. 64.

Socaciu-Bințințan A. Rezumatul tezei de doctorat ,,Sistem de analiză bancară”. Cluj-Napoca, 2010. 56 p.

Stoica M. Management bancar. București: Economica, 2000. 320 p.

Липка, В. Управление ликвидностью банка, Банки и Финансы, №2, 1998. 215 c.