Elaborarea Si Evaluarea Performantelor Economico Financiare a Proiectului de Investitii “pensiune Agroturistica…..”

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE-BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE LICENȚĂ

PAGINĂ DE GARDĂ

Elaborarea și evaluarea performanțelor economico-financiare a proiectului de investiții “pensiune agroturistică…..”

CUPRINS

Introducere

CAP. 1Conceptul de turism

1.1 Tipuri de turism

1.2 O perspectivă asupra turismului la nivel mondial

Cap. 2 Tendințe ale cererii turistice

2.1 Evoluția turismului în România din ultimii ani

2.2 Premize și estimări ale dezvoltării turismului românesc

2.3 Turismul rural în România

2.4 Sectorul agroturistic, componentă semnificativă a economiei rurale

Cap. 3 Prezentarea proiectului de investiții

3.1 Denumirea proiectului de investiții

3.2 Amplasamentul pensiunii agroturistice

3.3 Obiectivul investiției

3.4 Necesitatea și oportunitatea investiției

3.5 Impactul investiției

Cap. 4 Costul estimativ al investiției

4.1 Cheltuieli pentru obținerea și amenajarea terenului

4.1.1 Cost achiziție teren

4.1.2 Cheltuieli de amenajare a terenului

4.1.3 Cheltuieli pentru protecția mediului și aducerea la starea initială

4.2 Cheltuieli pentru asigurarea utilităților

4.2.1 Cheltuieli cu racordarea la apă și canalizare

4.2.2 Cheltuieli cu branșarea la rețeaua de gaz și energie electrică

4.3 Cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică

4.3.1 Cheltuieli pentru studii de teren

4.3.2 Cheltuieli cu proiectare și inginerie

4.4 Cheltuieli pentru investiția de bază

4.4.1 Cheltuieli pentru construcții și instalații

4.4.2 Cheltuieli cu achiziția unui mijloc de transport

4.4.3 Alte cheltuieli

4.5 Cheltuieli anuale ale pensiunii

4.5.1 Cheltuieli cu utilitățile

4.5.2 Cheltuieli cu salariile

4.5.3 Cheltuieli cu materiile prime și materiale consummate

4.5.4 Cheltuieli cu aprovizionarea

4.6 Venituri anuale ale societății

Cap. 4 Calculul indicatorilor de performanță economico-financiară a proiectului de investiții

4.1 Calculul indicatorilor generali

4.2 Calculul indicatorilor utilizând tehnica actualizării

4.3 Evaluarea eficienței

4.4 Senzitivitatea, riscul și incertitudinea proiectului de investiții

Cap. 6 Concluzii și propuneri

INTRODUCERE

Capitolul 1

CONCEPTUL DE TURISM

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri.  

Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară, fiind, totodată, ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.

Forme de turism

clasificare după criterii

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:

în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:

turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;

turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință. Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

după modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:

turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;

turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);

turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.

din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeții;

turism rutier;

turism feroviar;

turism naval;

turism aerian.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

după caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;

turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);

turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

EVOLUȚIA TURISMULUI MONDIAL ȘI EUROPEAN

Turismul se dezvoltă ca activitate economică în interdependență cu toate domeniile, manifestându-se astfel rolul lui multiplicator în relațiile cu acestea.

Procesul industrializării la scară mondială a cuprins implicit și sectorul turistic, determinând specialiștii în domeniu să prezinte dezvoltarea acestuia ca o industrializare a activității turistice.

Fenomenul industrializării turismului atât pe plan mondial cât și la nivel național, a avut ca fundament viziunea productivistă a activităților turistice, ceea ce a condus la concentrarea ofertei în centrul zonelor turistice, a investițiilor corespunzătoare cerințelor incluse procesului de amenajare în derulare, a standardizării produselor turistice, fapt ce a determinat apariția și accentuarea accelerată a supraaglomerării, diminuarea până la dispariție a economiilor locale.

Efectele negative provocate de procesul industrializării la scară largă, crizele și schimbările din plan politic manifestate la nivel internațional, au adus în ultimii ani modificări structurale remarcabile în toate domeniile de activitate.

Derularea activităților zilnice în condițiile unor transformări multiple și rapide pe toate planurile economico-sociale și în special în planul tehnico-informațional, favorizează în permanență apariția stresului citadin care devine o armă tot mai periculoasă pentru fiecare individ în parte și societate în ansamblul ei. Apare, astfel, dorința individului de părăsire temporară a locului de muncă, spre zone liniștite, lipsite de poluare, în care natura să fie „cea mai bună prietenă a evadării”, pentru mișcare, odihnă, petrecere a timpului liber. Această dorință este facilitată de reducerea orelor săptămânale și a zilelor săptămânii de lucru, precum și de creștere a numărului zilelor destinate concediilor de odihnă, proces care de-a lungul anilor suferă o transformare în direcția fragmentării acestora.

Creșterea timpului liber și tendința individului de exercitare a mai multor activități remunerate, au și ele un efect favorabil asupra practicării activităților turistice.

Potențialul turistic de excepție al României este marcat prin două componente esențiale:

– componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului,condițiile climatice favorabile, valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali de cură;

– componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe

teritoriul României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică sau

religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și

originalitate, realizări actuale de prestigiu. Acestea constituie elementele de mare

atractivitate ale ofertei turistice românești, prezentând o paletă largă de forme de turism: de

sejur (de litoral, montan, balnear), vânătoare și pescuit sportiv, turism itinerant cu valențe

culturale, turism profesional etc. Poziția geograficăîi conferă României statutul de țară carpato danubiano-pontică, datorită celor trei elemente naturale definitorii în structura peisagisticăși a teritoriului: Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră.

Fiecare formăa cadrului natural deține, dupăspecificul său, o anumită capacitate de potențial

turistic, urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie, la dealuri și podișuri până la

unitățile montane, excepție făcând litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării, care

prezintă aspecte fizico-geografice originale. România este deținătoarea unui tezaur imens de

vestigii arheologice, monumente istorice, dearhitectură sau de artă, ca și a unui inestimabilpatrimoniu care atestă evoluþia și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei poporului român.

O PERSPECTIVĂ ASUPRA TURISMULUI LA NIVEL MONDIAL.

Pe măsură ce s-a dezvoltat, turismul și-a constituit în timp o piață proprie definită prin factori cu manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică, geografică și motivațională.

Astăzi se apreciază că “ industria turismului și a călătoriilor” reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. În ultimele decenii, această activitate s-a dezvoltat rapid în numeroase țări, precum și pe plan internațional, cumulând astăzi sute de mii de angajați, deservind milioane de oameni și aducând un important aport valutar. Deși turismul aduce contribuții importante în venitul anual al unor țări, reprezentând una dintre cele mai importante ramuri economice (Italia, Franța, etc.), el nu poate fi acceptat ca o industrie, întrucât nu produce bunuri materiale din prelucrarea tehnologică a materiilor prime.

Din punct de vedere economic, turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le explotează corespunzător. Privit în corelație cu celelalte ramuri și sectoare economice, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora.

Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement etc. În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din următoarele aspecte:

Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele economice cu perspective reală de dezvoltare pe termen lung;

Exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuin astfel la echilibrarea balanței de plăți externe;

Turismul reprezintă piața sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurare.

Conturarea și evoluția conceptului de dezvoltarea durabila

Din perspectiva marilor curente de gândire a creșterii și dezvoltarii, teoria dezvoltarii durabile se conturează ca o sinteză a teoriilor actuale care pornește de la un pronunțat caracter ecologic ajungând la necesitatea armonizării proirităților de ordin economic cu cele de ordin social și de mediu, bazându-se pe identificarea și dezvoltarea viitoare și în condiții optime a vieții. Conceptul de dezvoltare durabilă nu implică limite absolute, ci limitări impuse de starea actuală a tehnologiei și organizării sociale asupra resurselor demediu sau de capacitatea biosferei de a absorbi efectele activității umane.

Turismul în contextul dezvoltării durabile

Deși în urmă cu câțiva ani, criza economică mondială determina temeri și în industria turistică, numărul turiștilor în lume a trecut pentru prima dată, în 2012, de 1 miliard, în creștere cu 4 % într-un an, în pofida unui context generalizat de ''instabilitate economica'' (OMT, 29.01.2013). Pentru 2013, OMT anunța o tendință în creștere care ar urma sa se mențină''într-un ritm ușor mai modest'', cu sosiri de turiști în progresie de la ''3 % la 4 %'' (Taleb Rifai, secretarul general al OMT, 29.01.2013). Printre principalele tendințe de evoluție calitativă a turismului se pot cita: o segmentare crescută a pieței; dezvoltarea a noi forme de turism legate, în special de natură, de viața salbatică, de zonele rurale si decultură; introducerea de noi programe. Motivațiile și comportamentele consumatorilor se caracterizează din ceîn ce mai mult printr-o alegere mai selectivă a destinațiilor, o grijă crescută a experienței turistice și a calității sale și printr-un mai mare interes pentru mediu, cultură tradițională si populația locală.

EVOLUȚIA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA DIN ULTIMII ANI

Conform Institutului Național de Statistică, în luna decembrie 2013, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, sosirile și înnoptările în structurilede primireturistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 8,5%, respectiv cu 9,1%. Comparativ cu luna decembrie 2012, în luna decembrie 2013 la punctele de frontieră s-au înregistrat creșteri atât la sosirile vizitatorilor străini (0,4%), cât și la plecările în străinătate ale vizitatorilor români (4,6 %). În anul 2013, comparativ cu anul 2012, sosirile și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au înregistrat creșteri cu 3,5%, respectiv cu1,1%. Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 498,1 mii, în creștere cu 8,5% față de cele din luna decembrie 2012. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 2013 81,8% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 18,2% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din luna decembrie 2012. În ceea ce privește sosirile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (79,5% din total turiști străini), iar dintre aceștia, 84,6% au fost din țările aparținând Uniunii Europene. Sosirile în hoteluri dețin în luna decembrie 2013 o pondere de 71,9% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare. Față de luna decembrie 2012, sosirile în hoteluri în luna decembrie 2013 sunt în creștere cu  8,0%. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna decembrie 2013 de 509,9 mii, în creștere cu 0,4% față de luna decembrie 2012. Majoritatea vizitatorilor străini  provine din țări situate în  Europa (94,4%). Din statele Uniunii Europene s-au înregistrat 62,6% din totalul sosirilor vizitatorilor străini în România. Dintre statele Uniunii Europene, cele mai multe sosiri s-au înregistrat din Ungaria (34,4%), Bulgaria (25,2%), Germania (9,7%), Italia (7,1%), Austria (5,0%) și Polonia (3,6%) . Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna decembrie 2013 de 745,7 mii, în creștere cu 4,6%, comparativ cu luna decembrie 2012. Mijloacele de transport rutier au fost cele   mai utilizate de vizitatorii români pentru plecările în străinătate, reprezentând 78,3% din numărul total de plecări.

În primul trimestru al anului 2015, sosirile înregistrate în structurile turistice au crescut cu 12,8% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar înnoptările au urcat cu 15%, conform Institutului Național de Statistică.

Astfel, sosirile au însumat 1,02 milioane, iar înnoptarile 2,05 milioane. Din numărul total, sosirile turiștilor români au reprezentat 79,3%, pondere apropiată de cea din primele luni ale anului precedent. Aproximativ 77,2% dintre turiștii străini provin din Europa, iar din aceștia 81,4% sunt din țări UE. Cei mai mulți vizitatori au provenit din Italia (25.700), Germania (22.500), Israel (18.700), Franta (14.900) și Marea Britanie (13.400), potrivit unui comunicat al INS. Durata medie a șederii a fost de 2 zile, atât pentru turiștii români cât și pentru cei străini.

TENDINȚE ALE CERERII TURISTICE

Analiștii turismului, urmărind evoluția industriei ospitalității pe plan internațional până în prezent, au identificat o serie de tendințe generale ale cererii și consumului turistic:

Dezvoltarea continuu ascendentă a fluxurilor turistice va fi de lungă durată;

Diversificarea continuă a cererii turistice ca o consecință a motivației turiștilor, modificărilor intervenite în structura pe categorii de vârstă și a transformării turismului într-un fenomen de masă;

Înregistrarea unor diferențe apreciabile în circulația turistică de la o țară la alta;

Creșterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie, pe măsură ce cresc veniturile populației, produsul intern brut pe locuitor și nivelul de dezvoltare economică a unei țări;

Creșterea duratei și distanței pentru care se efectuează o călătorie(inclusiv vizitarea a două trei țări în timpul unei singure vacanțe) ca urmare a dezvoltării transporturilor aeriene și a celorlalte mijloace tehnice de deplasare;

Deplasarea cererii turistice de la cantitate spre calitate pe măsura creșterii veniturilor și a gradului de instruire, care influențează în mod direct exigențele manifestate în legătură cu petrecerea vacanțelor;

Utilizarea tot mai largă a tehnologiei electronice(site-uri specializate pe Internet, selectarea unităților de cazare și a altor facilități din paginile de pe Internet, recurgerea la e-mail sau rezervarea on-line, atlasuri turistice pe CD-ROM) pentru a influența alegerea destinațiilor de vacanță.

PREMIZE ȘI ESTIMĂRI ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI ROMÂNESC

Industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum și o sursă de redresare a economiilor naționale.

De altfel, specialiștii afirmă că, în perspectiva mondială, turismul și călătoriile vor fi alături de tehnologia informațiilor și telecomunicații, cele trei industrii ale serviciiilor cu cea mai mare cifră de afaceri. Aceasta, deoarece, serviciile turistice vor atrage în permanență, indiferent de stările conjuncturale și de mutațiile intervenite în cererea turistică, un segment tot mai mare de populație de pe mapamond.

Estimările specialiștilor de la OMT privind tendințele turismului pe plan mondial, la nivelul anilor 2010-2020 constituie un argument în acest sens. Se cunosc implicațiile dezvoltării turismului și a valorificării eficiente a resurselor turistice și a altor conexe, cu precădere în turismul internațional, în: sporirea încasărilor valutare și echilibrarea balanței de plăți externe, absorbția forței de muncă și de redistribuie a celeia disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea și diversificarea sectoarelor economice furnizoare de bunuri și servicii pentru turism, creșterea economică și socială la nivel local și regional și sporirrea veniturilor populației locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea și conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale și a tradițiilor cultural-istorice ale țării, îmbunătățirea stării de sănătate a populației, educarea și ridicarea nivelului de instruire al acesteia. Aceste argumente economice și sociale constituie argumente în modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc, date fiind următoarele elemente:

Potențialul turistic natural de mare complexitate și valoare turistică recunoscute pe plan mondial:

Potențialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate de resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale, etc.) și mari posibilătăți de valorificare în turism. Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng, Cindrelul, Șureanu, Retezat-Țarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-Vlădeasa-Muntele Mare, Rodna, etc., stațiunele și complexe turistice care oferă mari posibilăți de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeție montană, speoturism și alpinism, vânătoare și pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios, ecoturism;

Potențialul balneoturistic renumit pe piața internațională prin factorii naturali de cură, ca: ape minerale, nămoluri și gaze terapeutice, bioclimat de salină, bioclimat aeroionizat, fitoterapie, etc. Valorificat, parțial, prin stațiunile balneoclimatice naționale (circa ) și cele regionale și locale sau localități balneare neatestate. La aceste elemente favorizante se adaugă și profesionalismul cadrelor medicale precum și suita de medicamente și tratamente originale balneologiei românești;

Potențialul turistic al litoralului Mării Negre cu renumitele stațiuni turistice legate de un potențial turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun, Eforie; nămolul sapropelic de la Techirghiol și de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului Techirghiol; bioclimatul marin și alte obiective turistice cultural-istorice și naturale disipate pe circa 70 km între Capul Midia și Vama Veche.

În 2016 se așteaptă ca industria de turism și călătorii să reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungând la o contribuție de 2.4% din PIB. În același timp, economia turismului și călătoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contribuție de 5,8% din PIB. Ocuparea în industria turismului și călătoriilor va crește în 2016 ajungând în jur de 315.000 locuri de muncă. Ca procent din totalul locurilor de muncă din economie acestea vor reprezenta 3,83% în 2016. Ocuparea în economia turismului și călătoriilor va atinge în 2016 aproape 570.000 de muncă, ponderea acestora în totalul locurilor de muncă din economie va fi de 6,92%.

Turismul rural în România

Turismul rural, ca și componentă a turismului național de ansamblu, este un sub-sector cu potențial deosebit de dezvoltare, reprezentând astfel o alternativă ocupațională pentru forța de muncă rurală, o modalitate de diversificare a activităților economice din mediul rural și un factor de stabilizare a populației rurale. Dezvoltarea acestuia poate contribui la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind și o sursă de creștere a veniturilor populației rurale.

Turismul rural, în forma sa pură, ar trebui să fie:

localizat în zonele rurale;

rural din punct de vedere funcțional – bazat pe trăsături specifice ale lumii rurale cu întreprinderi mici, spațiu liber, contact cu natura și lumea naturală, moștenire tradițională, comunități tradiționale și practici tradiționale;

redus la scară – atât în ceea ce privește construcțiile, cât și așezările;

tradițional, dezvoltându-se încet și sistematic și strâns legat de familie. Este sub control local și se dezvoltă în funcție de binele pe termen lung al zonei;

de diferite feluri, reprezentând modelul complex al mediului înconjurător, economia, istoria și amplasarea.

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), turismul rural este definit prin „petrecerea vacanței în spațiul rural”. Această definiție include practicarea, într-o perioadă limitată, a unor activități turistice în mediul rural, de către turiștii care sunt găzduiți în structuri rustice special amenajate în scopul creerii climatului favorabil derulării acestui tip de turism.

Mulți dintre specialiștii care au studiat turismul, prezintă și elemente privind practicarea turismului rural. Printre problemele abordate se situează și cea vizând factorii care favorizează derularea activităților turismului rural. Prezentați sintetic, factorii care influențează apariția și dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

poluarea accentuată a mediului urban;

agravarea problemelor de sănătate cu care se confruntă tot mai profund populația;

pitorescul și ineditul așezărilor rurale;

oferta diversificată și excepțională a zonelor montane;

accentuarea nostalgiei privind locurile natale;

sporirea complexității muncii, însoțită de intensificarea nevoii de recreere activă în zone nepoluate;

reducerea duratei săptămânii de lucru;

nevoia pentru „noi formule de vacanță”;

autenticitatea ofertei turismului rural;

scăderea accentuată a puterii de cumpărare;

diminuarea disponibilului bănesc necesar pentru sănătate și petrecerea timpului liber;

elementele ofertei sunt vândute la prețuri accesibile tuturor actegoriilor de consumatori;

accesibilitatea în consumarea alimentelor proaspete, a produselor denumite „ecologice”, precum și creșterea interesului pentru preparatele culinare tradiționale;

gospodăriile și fermele mediului rural dispun de un spațiu de locuit excedentar;

oferta structurilor de primire turistică conține elemente auxiliare, care intensifică tentația turiștilor de practicare a unui turism rural activ, participare directă la activitățile desfășurate;

intensificarea practicării turismului religios;

existența tradițiilor etnofolclorice – culturale, care se doresc a fi transmise generațiilor viitoare;

tendința de îmbătrânire a populației, care este „aruncată” din mediul urban spre locurile liniștite, lipsite de poluare, care le conferă chiar și posibilitatea de a obține venituri în continuare, după vârsta pensionării.

Peisajul natural, specific României, oferă posibilități excelente pentru practicarea turismului rural, aspect ce permite recreerea în decorul mediului rural, experimentarea unor activități inedite, participarea la diverse evenimente reprezentative sau vizitarea unor puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane.

În România există însă două elemente esențiale care pot determina dezvoltarea turismului rural: satul și natura. România înmagazinează o mare varietate de valori culturale istorice – artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. De altfel, așezările rurale de aici au apărut și sau dezvoltat încă din vremea traco-dacilor, păstrându-se și astăzi în anumite zone obieciurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat.

SECTORUL AGROTURISTIC, COMPONENTĂ SEMNIFICATIVĂ A ECONOMIEI RURALE

Satul sau zona agroturistică reprezintă spațiul real de atracție, în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. Între activitatea de agroturism și dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relație de corespondență și reprocitate. Astfel, creșterea circulației turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale, iar această dezvoltare – la rândul – se realizează prin intensificarea activității turistice.

Definiția fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând servicii de cazare și de valorificarea produselor proprii și locale. De la această necesitate fundamentală se pot formula o serie întreagă de concepte sau definiții derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.

Motivațiile existenței agroturismului sunt multiple, agenții economici (exploatații agricole montane, familii, asociații familiale sau societăți comerciale) care organizează și dezvoltă acest gen de turism fiind animați de dorința de a-și completa veniturile. Această dorință râmâne fără îndoială principala motivație pe plan individual. Comunitatea rurală și statul pot avea de asemenea motivațiile lor pentru un efort de promovare a agroturismului. De o manieră generală, turismul rural și agroturismul își răsfrâng efectele benefice asupra turiștilor, asupra exploatațiilor agricole care prestează servicii agroturistice, asupra altor agenți economici și culturali locali, asupra finanțelor publice etc., întreagă comunitate rurală având de câștigat de pe urma turismului rural și a agroturismului, care devin astfel factori activi ai dezvoltării rurale.

Gama avantajelor oferite de acest tip de turism tuturor membrilor colectivității se prezintă astfel:

Pentru comunitatea locală rurală:

Agroturismul este generator direct de venituri pentru membrii comunității locale;

Permite ameliorarea normelor de locuit și mai ales dezvoltarea infrastructurilor și înfrumusețarea localităților și a peisajului;

Ajută la prevenirea degradării mediului înconjurător;

Pentru regiune:

Agroturismul sprijină eforturile de conservare în regiune a veniturilor provenite din turism, în loc de a fi pierdute în favoarea prestatorilor/producătorilor externi;

Turismul rural ajută la prevenirea tensiunilor sociale precum și la conservare sau dezvoltarea tradițiilor locale, la reducerea diferențelor de dezvoltare între regiuni.

În România agroturismul reprezintă una din principalele forme de turism cu cel mai

ridicat potențial, iar dezvoltarea acestuia constituie pentru mediul rural un mijloc de dezvoltare sustenabilă, atât în plan economic, dar și social și cultural.

Perioada ultimilor ani arată că valorificarea în scop turistic a potențialului natural,

cultural și antropic din unele zone rurale reprezintă o șansă importantă de relansare economică și o soluție pentru crearea de noi locuri de muncă, dar și o oportunitate pentru promovarea

României pe plan internațional.

Între anii 2011-2013 a existat o creștere a numărului de pensiuni agroturistice cu 388, respectiv cu 8092 a numărului de locuri existente. În anul 2013 numărul de turiști cazați în pensiuni agroturistice a fost de 501746, din care 463563 au fost români, iar 38183 au fost turiști străini. Cei mai mulți turiști au ales varianta de 3 stele a pensiunilor agroturistice, numărul de sosiri al acestora fiind de 265082. În anul 2013, numărul de înnoptări a turiștilor în pensiuni agroturistice a fost de 996475, din care 910133 au fost români iar străinii au fost în număr de 86342.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA PROIECTUL DE INVESTIȚII “PENSIUNE AGROTURISTICĂ ÎN GURA HUMORULUI, SUCEAVA”

NECESITATEA ȘI OPORTUNITATEA INVESTIȚIEI

DOMENIUL DE ACTIVITATE CONFORM CAEN ( CLASIFICAREA NAȚIONALĂ A ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE DIN ROMÂNIA)

Pensiunea agroturistică presupune activități în domeniul numit servicii turistice, astfel ca principal obiect de activitate conform CAEN este încadrată la secțiunea I, “hoteluri și restaurante”, clasa la ca se înscrie fiind 5520, aceasta reprezentând “Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată” și include activități secundare de recreere, alimentare și agreement. Beneficiarul proiectului de investiții “pensiune agroturistică” este societatea commercială cunoscută sub denumirea “ “, aceasta fiind o societate nou înființată, cu răspundere limitată…

AMPLASAMENTUL PENSIUNII AGROTURISTICE este Gura Humorului, județul Suceava.

OBIECTIVUL ȘI SCOPUL PROIECTULUI DE INVESTIȚII

Obiectivul general al proiectului de investiții este: valorificarea potențialului turistic al localității Gura Humorului și sprijinirea dezvoltării regionale. De asemenea, se urmărește creșterea veniturilor comunității locale și implicit a calității vieții, reducerea importului de produse pentru consum prin crearea unei piețe bazate pe produse autohtone.

Scopul principal este reprezentat de creșterea nivelului de trai în județul Suceava pentru a stopa migrarea populației prin crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, printre scopurile urmărite se regăsesc următoarele: punerea în valoare a bogățiilor satului, ale zonei, modernizarea infrastructurii locale, dezvoltarea activităților economice pe plan local, prelucrarea unor materii prime din producție proprie: carne, lapte, etc., creșterea nivelului de cultură și educație în rândul locuitorilor, conservarea și protecția mediului rural, ridicarea nivelului de trai în zonele rurale.

Bucovina este una dintre principalele zone turistice ale României datorită condițiilor derelief favorabile de care dispune, a frumuseții peisajelor, a purității aerului, apelor, zonelor

montane, a tradițiilor și obiceiurilor populare păstrate până în zilele noastre, a specificului

Bucovina este printre cele mai atractive și frecventate zone turistice de pe harta României. Nu întâmplător de altfel, această zonă, vestită astăzi în întreaga lume, a fost distinsă în anul 1975 cu premiul international “Pomme d’Or” de catre Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectura cu fresce interioare si exterioare din acest colt de tara au fost trecute de UNESCO in lista monumentelor de arta universala.

Bucovina reprezintă și ținutul mănăstirilor lăsate moștenire de domnitorii Moldovei,

totodată favorizează practicarea multor forme de turism, precum: turismul montan, turismul

ecvestru, turismul balnear, turismul cultural, turismul religios și agroturismul.

Cu toate că tot mai mulți localnici din zonele turistice ale Bucovinei au înțeles să

valorifice resursele existente în această zonă și contribuie la dezvoltarea infrastructurii de cazare prin transformarea propriilor locuințe în pensiuni turistice sau prin construirea de noi pensiuni, adevăratul potențial al acestei zone nu este intens valorificat. De cele mai multe ori principalele probleme sunt legate de calitatea și standardele serviciilor turistice prestate, implicarea gazdelor în activități agroturistice, lipsa colaborării între autoritățile locale și administratorii de pensiuni, dar bineînțeles infrastructura și sursele de finanțare, la fel ca în multe alte zone din țară, rămân cele mai acute dintre probleme.

Prin acest proiect de investiții ne dorim să achiziționăm și un mijloc de transport persoane pentru realizarea unui tur al mânăstirilor din Bucovina, cu scopul îmbogățirii culturale în spirit istoric și ortodox al vizitatorilor.

Harta mânăstirilor din Bucovina

Mânăstirile din Bucovina

Aceste mânăstiri sunt principala atracție a Bucovinei, datorită frescelor în culori vii de pe zidurile bisericilor lor.

Acestea ilustrează scene biblice și alte scene religioase și sunt realizate într-un stil asemănător cu cel al benzilor desenate, adică pe segmente. Ele aveau rolul de a stârni imaginația localnicilor și de a-i educa în spirit ortodox.

Bisericile sunt situate în centrul complexurilor monastice și toate au acoperișuri țuguiate și înalte. În interiorul lor, razele de soare pătrund cu greu.Există cinci asemenea mânăstiri importante.

Mânăstirea Humor, fondată în 1530, este destul de mică. În ansamblul pictural există și o ilustrare a poemului "Căderea Constantinopolului", care arată sentimentele românilor față de turci.

Scopul acestei picturi este menținerea credintei crestine a romanilor. Pe ceilalti pereti puteti admira "Intoarcerea fiului ratacitor" si diavolul comic, reprezentat ca o femeie lacoma.

Cu secole in urma, calugării conduceau aici la Humor o școală unde se învață meșteșugul caligrafiei și al miniaturii.

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare stralucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675.De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Mănăstirea Sucevița este situată la 18 km de Rădăuți (județul Suceava), înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Tradiția așează pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul.Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100×104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.

Manastirea Moldovița este una dintre cele mai vechi așezări călugărești, cu un important trecut istoric, situată la 15 km distanță de satul Vama, între pârâurile Moldovița și Ciumarna. Mânăstirea este înconjurată de munții împăduriți ai Bucovinei – la est, munții Ciumarnei și Dealul Obcinei, la nord Dealul Mânăstirii, la vest, munții Argelul și Sicrieșul, iar la sud, satul Vatra Moldoviței.Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidita prima biserica din piatra, atestata de documente intre 1402 – 1410 cu intregul ansamblu de contructii, avand hramul Buna Vestire si fiind deja un centru cultural. Manastirea lui Alexandru cel Bun a rezistat pana la sfarsitul secolului al XV-lea, cand s-a prabusit din cauza unor alunecari de teren – ruinele ei se vad si astazi la 500 m distanta de actuala constructie. Dorind sa continue existenta asezamantului, voievodul Petru Rares ii schimba amplasamentul si construieste in 1532 noua biserica (care s-a pastrat pana astazi), inchinand-o aceluiasi hram. In aceeasi perioada, manastirea este imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, capatand aspectul unei mici fortarete.Din punct de vedere arhitectonic, biserica pastreaza traditionalul plan tricong, cu cinci incaperi despartite prin pereti plini, strapunsi cu usi pe mijloc si cu sistem de boltire separata la fiecare incapere. Spre deosebire de alte biserici moldovenesti, la Moldovita apar elemente noi, cum sunt pridvorul monumental deschis, cu cinci arcade mari care da maretie monumentului, tainita (incapere situata deasupra camerei mormintelor) si semisoclul din jurul bisericii – aceste elemente apar numai la constructia bisericilor din epoca lui Petru Rares. Pictura reprezinta un tot unitar de cultura generala – pe langa scenele religioase, in exterior se pot vedea scene istorice (asediul Constantinopolului) si cu aspect cultural (Filosofii antici).Pictura reprezinta un tot unitar de cultura generala – pe langa scenele religioase, in exterior se pot vedea scene istorice (asediul Constantinopolului) si cu aspect cultural (Filosofii antici).

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. 

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[2] Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.Biserica Mănăstirii Putna, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, are o formă trilobată, fiind construită cu ziduri groase din bolovani de piatră și din cărămidă, pe o fundație din bolovani de piatră de mari proporții pentru perioada respectivă. Dimensiunile sale principale sunt: 37 m lungime, 11 m lățime și 33 m înălțimea la turlă. Spațiul interior al bisericii este împărțit în mod tradițional în altar, naos,pronaos și pridvor (acesta din urmă fiind închis, iar accesul făcându-se prin două uși laterale). Caracteristică acestei biserici este existența a încă unei încăperi, situată între pronaos și pridvor, camera mormintelor („gropnița”), ceea ce denotă faptul că a fost destinată de a fi și necropolă domnească.

COSTUL ESTIMATIV AL INVESTITIEI

CAPITOLUL 1

Cheltuieli pentru obținerea și amenajarea terenului:

Costul de achizitie teren

Terenul este situat în orașul Gura Humorului, județul Suceava . Situat în centrul geografic al județului Suceava, Gura Humorului deține o poziție strategică pentru accesarea tuturor traseelor turistice ce au ca scop vizitarea mănăstirilor cu frescă exterioară și a celorlalte obiective din această parte de țară. În acest teritoriu se află cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală: Voroneț, Humor, Arbore, Moldovița, Sucevița. care prin valoarea incontenstabilă a picturilor exterioare fac parte din patrimoniul culturii universale incluse în evidența Unesco.
Din cele cinci monumente istorice enumerate, Mănăstirea Voroneț se află chiar pe teritoriul orașului, la 4 km de centrul administrativ.

Suprafața minimă pentru construcția unei pensiuni agroturistice este de 1000 mp.

Preț: 8 euro/mp;

Suprafața: 2000 mp.

Total:2000 mp * 8 euro/mp= 16000 euro= 70400 RON

Cheltuieli de amenajare teren

Cheltuielile pentru amenajarea terenului reprezintă 10% din costul de achiziție:

→10% * 70400= 7040 RON

Aceste cheltuieli vor acoperi pregătirea terenului pentru amenjarea pensiunii agroturistice cum ar fi nivelarea terenului, amenajarea de spații verzi.

Total cheltuieli pentru obținerea și amenajarea terenului:77440 RON

Cheltueli de amenajări pentru protecția mediului și aducerea la starea inițială:cheltuielile efectuate pentru lucrări și acțiuni de protecția mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor, precum plantare de copaci, reamenajare spații verzi, și reintroducerea în circuitul agricol a suprafețelor scoase temporar din uz. Aceste cheltuieli reprezintă 1% din costul de achiziție al terenului:

→1% * 70400= 704 RON

Cheltuieli pentru asigurarea utilităților necesare obiectivului de investitie:

1.Includ cheltuielile aferente asigurării cu utilitățile necesare funcționării obiectivului de investiție, precum: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicații, drumuri de acces, căi ferate industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparținând obiectivului de investiție, precum și cheltuielile aferente racordării la rețelele de utilități.

Cheltuieli cu racordarea la apă și canalizare

Operatorul regional S.C. ACET S.A. Suceava este continuatoarea de drept și de fapt a societății care asigura serviciile comunale în orașul Suceava, înființată în anul 1912.

În această perioadă de aproape 100 de ani au survenit modificări în ceea ce privește proprietatea (de la acționariat austro–ungar la cel al statului român), aria de operare (de la orașul Suceava la toate orașele județului Suceava) și gama serviciilor prestate (de la alimentarea cu apă până la iluminatul public).

La 01.10.2005 ACET S.A. Suceava s-a format ca Operator Regional, preluând furnizarea serviciilor de apă potabilă și canalizare în alte trei municipii: Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Vatra Dornei și trei orașe: Gura Humorului, Siret și Solca.

În noiembrie 2010 societatea a continuat procesul de extindere al ariei de operare, preluând serviciul de alimentare cu apă potabilă și canalizare din municipiul Rădăuți.

Astfel:

102,30 RON (aviz apă-canal agenți economici) + 25 ML de țeavă polietilenă* 6 RON/ML=252,3 RON+25 ML de conduct canalizare*12 RON/ML=552,3 RON +2700 RON manopera = 3252,3 ron

Cheltuieli cu branșarea la rețeaua de gaz și de energie electrică:

În Suceava firma care se ocupă de furnizarea energiei electrice și gaze se numește S.C. E.ON ENERGIE ROMÂNIA S.A. Vom avea urmatoarele cheltuieli:

153 Ron Aviz tehnic de Racordare

1200 ron cheltuieli de branșare

65,45 ron aviz de amplasament

Totalul cheltuielilor cu branșarea la rețeaua de gaz și energie electrică:1418,45 RON

Totalul cheltuielilor pentru asigurarea utilităților:

3252,3 RON + 1418,45 RON = 4670,75 RON

Cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică

Studii de teren:

Pentru a amenaja o pensiune agroturistică în județul Suceava, oraș Gura Humorului pe un teren de 2000 mp este necesar efectuarea unui studiu geotehnic (Studiul geotehnic este o documentație tehnică necesară la construirea, extinderea sau consolidarea unui obiectiv, în vederea furnizării informațiilor necesare proiectării acestuia)

Aceste cheltuieli reprezintă 3 % din valoarea investiției.

2000 mp* 0,03euro/mp=60 euro= 264 RON

În același timp scopul ridicării tipografice îl reprezintă stabilirea distanțelor pe orizontală ale conturului terenului unde urmează să fie amplasat obiectivul de investiții, și determinarea suprafeței acestui teren în plan orizontal.

0,45euro/mp*2000mp = 900 euro=3960 RON

Total cheltuieli pentru studii de teren: 4224 RON.

Cheltuirea cu obținerea avizelor ,acordurilor și autorizațiilor:

Pentru îndeplinirea obiectivului este necesară și obținerea autorizației de construcție, obținerea certificatului de urbanism și a avizelor, autorizațiilor și altor acorduri din partea unor instituții precum:compania de apă, distribuitorul de energie electrică și gaze, protecția mediului Totalul cheltuielilor reiese din tabelul aflat mai jos.

Cheltuieli cu proiectare și inginerie :

Din această categorie fac parte cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic și detalii de execuție), pentru plata verificării tehnice a proiectării și pentru plata elaborării certificatului de performanță energetică a clădirii, precum și pentru elaborarea documentațiilor necesare obținerii acordurilor, avizelor și autorizațiilor aferente obiectivului de investiție (documentații ce stau la baza emiterii avizelor și acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentații urbanistice, studii de impact, studii/expertize de amplasament, studii de trafic, etc.).

Studiile de fezabilitate sunt o analiză a viabilității unei idei, toate activitățile studiului axându-se pe beneficiile obținute în urma investiției. Ele pot fi folosite pentru diverse tipuri de afaceri, reușind să determine punctele slabe sau imposibilitatea de derulare a afacerii, respectiv economisirea de timp și bani. Obiectivul unui studiu de fezabiliatte este de a oferi o primă imagine de ansamblu a principalelor aspecte ale businessului respectiv. Utilitatea acestuia este de a identifica posibilele probleme care ar putea înfrâna evoluția proiectului și dobândirea succesului.

Costul acestora se ridică la următoarele sume:

Cheltuieli cu studiu de fezabilitate:3000 RON

cheltuieli cu proiectarea instalațiilor: 1 euro/mp * 400 mp = 400 euro,

cheltuieli cu elaborarea proiectului tehnic: 8 euro/mp * 400 mp = 3200 euro,

Cheltuieli cu elaborarea planului urbanistic de detaliu = 2000 euro

cheltuieli cu elaborarea planului urbanistic zonal = 1,5 euro/mp * 1000 =1500 euro

cheltuieli cu scenariul pentru securitate la incendii =300 euro;

Total:8150 euro.

Total cheltuieli proiectare și asistența tehnică =101893.

CAPITOLUL 4

CHELTUIELI PENTRU INVESTIȚIA DE BAZĂ

1. Construcții și instalații

Această categorie cuprinde cheltuielile aferente execuției tuturor obiectelor cuprinse în obiectivul de investiție: clădire, instalații aferente construcțiilor, precum instalații electrice, sanitare, instalații interioare de alimentare cu gaze naturale, instalații de încălzire, ventilare, climatizare, P.S.I., telecomunicații și alte tipuri de instalații impuse de destinația obiectivului.

Cheltuielile aferente fiecărui obiect de construcție sunt estimate prin devizul pe obiect

Cheltuieli cu construirea pensiunii agroturistice și amenajarea acesteia(anexa 3):165050 euro

Pensiunea agroturistica are următoarele caracteristici:

Suprafața costruita:400 mp pe un teren de 2000 mp;

Dimensiunile construcției:L x l x h=21,15 x 15,05 x 8,25;

Prețul construcției pensiunii ajunge la aproximativ 150000euro acesta incluzând amenajarea clădirii pensiunii pensiunii agroturistice,dotări 8 dormitoare,amenajarea și dotarea a 8 băi,amenajarea livingului, amenajarea bucătăriei)

Alte cheltuieli cu amenajarea a două grupuri sanitare,a instalațiilor de alimentare cu gaze naturale(anexa 3 „dotarea camerelor”):13550 euro;manopera ajunge la un cost de euro iar totalul este de 15050 euro.

Cheltuieli cu achitionarea unui mijloc de transport:

Este necesară achiziționarea unui autoturism pentru a asigura transportul turiștilor în diversele locuri pe care le vor vizita și care se afla în împrejurimile pensiunii agroturistice.

Mijlocul de transport ales este un FIAT DUCATO ale cărui caracteristici sunt următoarele: anul de fabricație 2007, 2500 cmc, 120 CP, Euro 3, 4 uși, 17 locuri.Prețul sau se ridică la 35200 RON. Anexă 4(“mijloc de transport”)

TOTAL =18960+10310+8000+160000=197270

Alte cheltuieli

Alte cheltuieli fac referire la cota aferentă Inspectoratului de Stat în Construcții pentru controlul calității lucrărilor de construcții: 0,1%*197270 euro (valoarea construcției amenajate) = 198 euro

Cheltuieli diverse și neprevăzute:

Acestea se referă la cheltuielile care apar ca urmare a diferitelor modificări efectuate pe parcursul lucrărilor și care nu erau prevăzute.Ele se estimează astfel:procentual,reprezentând 10% din restul cheltuielilor efectuate până în acest moment:

10% din cheltuieli cu amenajarea terenului + cheltuieli pentru asigurarea utilităților + cheltuieli pentru proiectare+ cheltuieli pentru investiția de bază =>

3% *(17760+1200+10310+168000)=10% *197110 =19727 euro

Totalul altor cheltuieli: 19727 euro.

Total cost estimativ al investiției: 216997

Cheltuieli anuale ale pensiunii agroturistice :

Cheltuieli cu utilitățile:

1.1 Cheltuieli cu energia electrică pentru iluminat => 600 RON/lună* 12 luni= 7200 RON

1.2 Cheltuieli cu consumul de gaze => 900 RON/lună*5 luni(iarna)+ 500 RON/lună*7luni= 9000 RON

1.3 cheltuieli cu apa consumată =>12 luni* 600RON/lună=7200 RON

1.4 cheltuieli cu plata facturilor la televizor+internet+telefonie= 12 luni* 100 RON/lună=1200 RON/an

Totalul cheltuielilor anuale cu utilitățile ale pensiunii agroturistice : 7200+9000+600+1200=24600 RON/an

Cheltuieli cu salariile :

STRUCTURA PERSONALULUI

TOTALUL CHELTUIELILOR SALARIALE ANUALE: 3200*12 luni=38400Ron

Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile = euro „cheltuieli materii prime și materiale consumabile „

Cele mai multe materiale au fost aprovizionate din același județ, Suceava.Toate aceste materiale vor duce într-un final la construcția pensiunii agroturistice .

Cheltuieli cu aprovizionare :

Consumul automobilului Fiat Ducato ajunge la 10 L/100km iar traseele parcurse de acesta se vor realiza,cele mai frecvent transport realizându-se pe ruta Gura Humorului-Putna, distanța inre ele fiind de 68km.Aprovizionarea se va realiza tot în orașul SUCEAVA în condițiile în care 1 Lajunge la prețul de 5,9Ron.Trebuie menționat faptul că cea mai mare parte a produselor necesare sunt luate din propria gospodărie.

Totalul cheltuielilor :

Cheltuieli cu impozite și asigurări:

1.Impozitul anual pe teren: 2000 mp *3349 =3349000lei=748 euro

2.Impozitul anual pe clădire :1,5 * 150000=2250 euro;

3.Impozitul anual pe mijlocului de transport:300 euro;

Asigurare masină: 1300 Ron

Asigurare casă: 150 Euro/an

Total cheltuieli cu impozite și asigurări:

Total cheltuieli anuale:72576 euro

Venituri anuale ale societății:

Veniturile anuale ale pensiunii agroturistice se vor calcula inițial pe o lună înmulțindu-se numărul de camere tariful acestora apoi pe un an.Prețurile sunt estimate la nivelul unei pensiunii agroturistice de 3 margarete aceasta fiind destinată tuturor turiștilor atât din țară cât și din afara ei.

Grad de ocupare: 80%

Tarif pe cameră: 150 Ron/noapte

Total venituri pe lună:

Total Venituri pe an:

22320+20160+26040+25200+31744+32640+40176+40176+34560 +27776+25200+22320=348312 –80000 euro

CALCULUL INDICATORILOR DE PERFOMANȚĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ AI PROIECTULUI DE INVESTIȚII

Pentru a evalua performanțele economico-financiare ale proiectului de investiții și în același timp pentru a demonstra fezabilitatea proiectului trebuie calculați și analizați indicatorii de eficiență economică, analiza realizându-se prin metodologia B.I.R.D.

Indicatorii cu caracter general și de bază ai investiției:

Indicatorii cu caracter general ai unui proiect de investiții pensiuni agroturistice au fost desemnați pentru a forma o imagine globală, asupra investiției realizate.

În ceea ce privește indicatorii de bază ai investiției aceștia au rolul de a oferi o imagine asupra eficienței economice a investiției aceștia fiind identificați în tabelul .În ceea ce privește durata de funcționare a investiției în cazul pensiunilor agroturistice aceasta este cuprinsă între 40-60 ani conform „Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe”.

Tabel 1-Indicatorii cu caracter general

Tabel 2-Indicatorii de bază ai investiției

Pentru evaluarea eficienței economice a proiectului de investiții vom calcula următorii indicatori, utilizând tehnica actualizării,după următoarele formule:

Cheltuieli specifice recalculate

kact = Kact / Vact, unde: kact = cheltuieli specifice recalculate actualizate

Kact = cheltuieli anuale recalculate actualizate

Vact = venituri anuale actualizate

Kact = Iact + Ch act, unde: Iact = investiția actualizată

Chact = cheltuieli anuale actualizate

Termenul de recuperare a investiției

Tact = {log Ph – log[Ph – a x Iact x (1+a)d]} / log(1+a),

unde: Ph = profit anual

a = factor de actualizare

d = perioada de realizare a investiției

Randamentul economic al investiției

Ract = (Pact / Iact) – 1, unde: Pact = profit anual actualizat

Pragul de rentabilitate

PR = CF/(V-CV) x 100, unde: CF = cheltuieli fixe

CV = cheltuieli variabile

V = veniturile totale

Pentru primii 3 indicatori am folosit o rată de actualizare a=15%, perioada de realizare a investiției d = 1an, iar valorile veniturilor, cheltuielilor și profitului brut s-au considerat constante pe perioada de funcționare a pensiunii „S”, alegând D = 15 ani pentru aceasta.

Cash – flow net anual (CFNh):

CFNh = PNh + Ah

La evaluarea eficienței economice a proiectelor de investiții cu finanțare internațională, rambursabilă sau nerambursabilă, deci și în cazul de față, în care finanțarea proiectului se face din fonduri nerambursabile acordate de Uniunea Europeană, este utilizată doar analiza economică.

La stabilirea veniturilor și a cheltuielilor nu se vor lua în considerare taxele, impozitele indiferent de natura lor, și nici cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, deoarece s-ar face o dublă înregistrare, contravaloarea mijloacelor fixe fiind luată în calcul prin intermediul investițiilor realizate.

Indicatorii specifici acestei metodologii sunt următorii:

Raportul dintre veniturile și costuri, actualizate

d+D d+D

Rv/c = {Σ[Vh/(1+a)h]} / {Σ[(Ih+Ch)/(1+a)h]}, unde: Vh=venitul anual

h=1 h=1 a=factor de actualizare

Ih=valoarea investiției

Ch=cheltuieli anuale

d=durata de realizare a

investiției

D=durata de funcționarea

Venitul net actualizat

d+D

VNA = Σ [Vh – (Ih+Ch)] x [1/(1+a)h]

h=1

Rata internă de rentabilitate

RIR = amin + (amax – amin) x [VNA+/(VNA++|VNA_|)]

În urma calculelor prezentate în tabelul nr.27 și 28, valoarea acestor indicatori este următoarea:

VALOAREA NETĂ ACTUALIZATĂ(VNA) este valoarea obținută prin actualizarea tuturor intrărilor și ieșirior de numerar atribuite proiectului, pe baza unei rate de actualizare aleasă. VNA reprezintă practic valoarea actualizată a economiilor rezultate în urma implementării proiectului minus valoarea actualizată a investițiilor. Formula de calcul este:

VNA=, unde:

Vh-venituri totale în anul

Ch-cheltuieli totale

Ih-investiția anuală corespunzătoare anului h

a-rata de actualizare

Condiția de acceptare a unei investiții este: VNA>0

RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE (RIR) – reprezintă valoarea ratei de actualizare necesare pentru ca intrările de numerar actualizate sa egaleze ieșirile actualizate. Abordarea ratei interne de rentabilitate constă, deci, în găsirea ratei de actualizare pentru care VNA=0. Condiția de acceptare a unei investiții: rata internă de rentabilitate trebuie să depășească o valoare stabilită anterior, dar superioară costului finanțării investiției care se dorește realizată. Un proiect este cu atât mai atractiv cu cât rata internă de rentabilitate este mai mare.Calculul se desfășoară prin tatonare pentru a găsi acele rate de actualizare (minime și maxime) pentru care VNA este pozitiv respectiv negativ. Se pornește cu o rata de actualizare aleasă arbitrar și se calculează VNA.

Dacă acesta este pozitiv (VNA+) înseamnă că rata de actualizare aleasă este “amin”. Se alege o nouă rata de actualizare mai mare (a > amin) cu ajutorul căreia se calculează iarăși VNA. Acum însă pot să apară două situații:

VNA este pozitiv și în acest caz se ignoră prima evaluareconsiderându-se ultima rata de actualizare ca “amin” și se trece la onouă evaluare a VNA cu o rata superioară acesteia. Se procedeazăastfel până când se obține situația următoare:

VNA este negativ, caz în care rata de actualizare folosită se consideră afi ”amax”. și vom calcula o nouă valoare a VNA cu o rată de actualizareinferioară (în limita a cinci puncte procentuale). În ambele cazuriurmărim să obținem două valori ale venitului net actualizat astfel:

pentru amin = venit net actualizat pozitiv (VNA+),

pentru amax = venit net actualizat negativ (VNA-).

Cu ajutorul acestora, prin interpolare liniară aflăm rata internă de rentabilitate (RIR), folosind formula:

RIR=amin+(amax-amin)

Rata internă de rentabilitate este costul maxim al capitalului pe care-l suportă proiectul. Este un criteriu de respingere, în sensul că orice proiect care are “RIR” inferioară costului capitalului, dobânzilor de pe piața capitalurilor sau orice rată prestabilită de decident va fi respins, dar și de selecție conform căruia dintre două proiecte concurente se va alege cel care are rata cea mai mare.

Rata internă de rentabilitate este un indicator sinteză a parametrilor economici ai proiectului, este unică pentru fiecare proiect în parte. Reflectă cel mai fidel capacitate internă a unui proiect de a valorifica sumele investite și ca atare poate fi luată drept nivel maxim al dobânzii pe care o poate accepta proiectul. Cu alte cuvinte este privită ca nivelul maxim al costul capitalului pe care proiectul îl poate suporta. De aceea, dacă în calculele de actualizare se impune o rata de actualizare a parametrilor economici (normă internă de eficiență) superioară ratei interne de rentabilitate proprie proiectului se va constata că proiectul esteineficient, chiar dacă indicatorii atemporari (statici) reflectă o situație contrarie. Ieșirea din impas se face prin replierea la o rata de actualizare inferioară Rir-ului.

Criticile aduse acestui indicator se referă la următoarele:

Algoritmul de calcul este prea complicat și conduce la rezultateaproximative. Intr-adevăr interpolarea liniară dă o eroare deoarece se pleacă de lapremisa că venitul net actualizat evoluează liniar în raport cu modificarea ratei deactualizare, când în realitate el evoluează după o curbă concavă. Această eroarepoate fi diminuată până la anulare dacă se lucrează cu intervale mici pentru rata deactualizare (de aceea se recomandă un interval de cinci puncte procentuale întreamin și amax). Eroarea dispare de regulă prin rotunjire la valoarea întreagă cea maiapropiată.

Favorizează, într-o analiză comparativă, proiecte de mai mică anvergurăfată de proiecte mai complexe dar cu o rentabilitate mai scăzută. Este normal darasta se înscrie în logica selecției, pentru că procedând altfel ar însemna, în ultimăinstanța, eliminarea criteriului de rentabilitate economică. Apreciem că în cazulunei analiza comparative între variante de proiect sau în cazul comparării unuiproiect de mai mică anvergură cu unul mai complex, se poate apela la rata derentabilitate a investiției suplimentare pe baza diferențelor de flux de numerar.

Implică ideea falsă că, veniturile proiectului vor fi reinvestite la aceastărata de rentabilitate. Rata internă de rentabilitate a proiectului este rata derentabilitate a capitalului imobilizat pe perioada cât este angajat în cadrulproiectului. Beneficiile obținute pot fi reinvestite (sau consumate) la orice altă ratădorește proprietarul lor făra nici o legătură sau să afecteze în vre-un fel rata internăde rentabilitate a proiectului.

Posibilitatea ca un proiect să aibă mai multe rate interne de rentabilitate– mai multe rate de actualizare pentru care venitul net actualizat să fie nul. O ataresituație este posibilă din punct de vedere matematic dacă după un șir de valoripozitive, destul de mare pentru ca valoarea alor actuală sa fie pozitivă, să fie urmatde un șir de valori negative care va conduce la schimbarea semnului valorii actuale.În practica economică, pe durata de viață economică a unui proiect, apariția unorfluxuri de numerar negative are mai multe cauze:

• specificul procesului de producție/exploatare – reluarea ciclului dereplantare în cadrul unor ferme agricole, investiții de menținere acapacității de extracție a sondelor prin injecție de apă sau alte soluții;

• apariția unor fluxuri de numerar negative spre sfârșitul duratei deviată utilă, datorită unor factori interni sau exteriori proiectului sauaprecieri eronate asupra evoluției unor parametrii economici.

Această tehnică de lucru este cunoscută în practica evaluării eficienței investițiilor sub denumirea de “tehnica actualizării” folosită ca “procedeu de lucru prin care se asigură comparabilitatea în timp a unorvalori cheltuite/obținute la momente diferite prin echivalarea lor lamomentele caracteristice ale proiectului”. Dezvoltarea acestei tehnici poate surpinde toate caracteristicile cheltuirii resurselor și generării efectelor proiectului.

1. Raportul “venituri – costuri” este raportul aritmetic dintre veniturilebrute (Qact) și costurile totale (CTA) pe durata ciclului de viață al proiectuluiambele actualizate la o anumită rată de actualizare (a):

Rv/c = 1 sau Rc/v=<1

Este un criteriu rezonabil de tip “trece/nu trece” cu condiția ca rata de actualizare să aibă o mărime rezonabilă în raport cu rata internă de rentabilitate șicostul capitalului. De aici deducem că alegerea numai după acest criteriu estediscutabilă deoarece nivelul său depinde de mărimea ratei de actualizare.

SENZITIVITATEA, RISCUL ȘI INCERTITUDINEA PROIECTULUI DE INVESTIȚII

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În cadrul acestei lucrări am încercat să prezentăm evoluția unei ramuri a cărei dezvoltare ar trebui să fie prioritară pentru economia națională, în alte țări aceasta aducând importante contribuții, atât din punct de vedere economic, cât și social.

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Numărul de turiști este în creștere, ajungând în prezent la aproximativ 6-7 milioane pe an, iar această activitate devine o sursă tot mai importantă de venit. Economia românească este caracterizată de un potențial uriaș pentru turism, însă factori precum problemele din infrastructură sau scumpirea alimentelor sunt unii din principalii factori care afectează evoluția acestuia.

Turismul rural, și în special agro-turismul sunt activități generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilități de dezvoltare a spațiului rural, datorită peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalității locuitorilor din mediul rural.

Însă, pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști, atât români cât mai ales străini, este nevoie de un proces de modernizare, dezvoltare și inovare a turismului românesc, precum și de crearea de servicii turistice moderne și competitive. Acest sector, afectat de lipsa organizării, promovării și diseminării informațiilor din centrele turistice și de numărul limitat al acestor centre ce activează la nivel local, nu este dezvoltat astfel încât să întâmpine cerințele pieței.
Biodiversitatea și bogăția patrimoniului natural permit însă dezvoltarea turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit și alte activități ce pot fi încurajate și care pot crea condiții pentru dezvoltarea inițiativei private în acest domeniu.
Evolutia turismului rural este diferențiată și în funcție de aria geografică unde se desfășoară această activitate, și anume: câmpie, deal, munte. Spațiul rural deține un potențial ridicat în ceea ce privește practicarea activităților turistice ce au la bază tradițiile și biodiversitatea care au fost bine conservate în timp.
De asemenea, putem valorifica în scop turistic practicarea agriculturii ecologice care deservește atât activitatea de turism rural și agro-turism, cât și protecția mediului.
Problemele cel mai des întâlnite în mediul rural sunt cele legate de slaba dezvoltare a infrastructurii, în general, și cea de acces la zonele turistice, în special. Infrastructura existentă nu răspunde cerințelor turiștilor în ceea ce privește structurile de cazare cât și cele recreaționale, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

BIBLIOGRAFIE:

Stoian M., 2003, “Gestiunea investițiilor”, București, Editura ASE;

Candea M., Simion T., Bogdan E., 2012, “Patrimoniul turistică al României”, București, Editura Universitară;

Niță I., Niță C., 2008, “Piața turistică a României”, București, Editura Economica;

Pastor I., 2006, „Managementul turismului rural, agroturismului și ecoturismului”, Editura Risoprint;

Ghereș M., Nistoreanu, 2010, „Turism rural. Tratat”, Editura C.H. Beck;

Crețu R., 2013, „Managementul resurselor agroturistice”, București, Editura Universitară;

Crețu R., Alecu I., 2008, Constantin M., „Agroturism și marketing agroturistic”, Editura Ceres;

Mărculeț I., 2010, „Superlativele României. Mică enciclopedie”, Editura Meronia;

Pârvu, Dumitru, 1995, „Eficiența ecomică a investițiilor”, București, Editura Didactica și Pedagocica;

Despa R., Zirra D., 2005, „Eficiența economică a investițiilor”, Editura Universitară.

Stoica Maricica, 2009, “Managementul și conceperea, proiectarea, implentarea proiectelor de investiții”, București, Editura Lumina Lex

WEBGRAFIE

Bucovina Turism

Geografia Bucovinei

http://www.bucovinaturism.ro/agroturism.html

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Breviar%20turism/Romanian_Tourism_2014.pdf

http://www.dcnews.ro/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012_420742.html

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/turismul-din-romania-a-crescut-cu-peste-10-in-primele-doua-luni-106626/

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&cad=rja&uact=8&sqi=2&ved=0CCsQFjAC&url=http%3A%2F%2Ftake-shape-share.fenc.org.uk%2Fftproot%2F886%2F0156a4d8-0c5f-4fe0-bbe0-e8e0a8262474%2F3.%2520Forme%2520de%2520turism.doc&ei=NFWJVduaNoX8UrjogSg&usg=AFQjCNGLb_0EyXjxT2GhHJgQ64pL-lkvlg&sig2=R3RUbUwrLz3sFb9SDdHzQQ&bvm=bv.96339352,d.d24 – accesat în data 23.06.2015, ora 15.59

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turism accesat în data de 16.05.2015, ora 18.30

http://www.academia.edu/6280614/Turismul_in_Romania._Date_statistice

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Breviar%20turism/Romanian_Tourism_2014.pdf

http://www.ruraltourism.ro/bucovina/html/bucovinaro.html

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/turismul-din-romania-a-crescut-cu-peste-10-in-primele-doua-luni-106626/

http://www.dcnews.ro/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012_420742.html

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Tourism_statistics/ro

http://www.travelworld.ro/atractii-romania/manastiri/manastirea-moldovita.html

ANEXE

Anexa 2. AVIZE

Anexa 3. DOTAREA CAMERELOR

Anexa 4 :MIJLOC DE TRANSPORT

Anexa 5. CHELTUIELI CU DOTAREA SI AMENAJAREA PENSIUNII AGROTURISTICE

Anexa 6. CHELTUIELI CU UTILITĂȚILE

Cheltuieli cu utilitățile:

1.1 Cheltuieli cu energia electrică pentru iluminat => 600 RON/lună* 12 luni= 7200 RON ≈ 1640 euro

1.2 Cheltuieli cu consumul de gaze => 900 RON/lună*5 luni(iarna)+ 500 RON/lună*7luni= 9000 RON ≈ 2046 euro

1.3 cheltuieli cu apa consumată => 12 luni* 600RON/lună=7200 RON ≈ 1640 euro

1.4 cheltuieli cu plata facturilor la televizor+internet+telefonie= 12 luni* 100 RON/lună=1200 RON/an ≈ 273 euro

Totalul cheltuielilor anuale cu utilitățile ale pensiunii agroturistice : 7200+9000+600+1200=24600 RON/an => 24600/4,4 euro(curs mediu anual)=5600 euro/an